DREPTUL LA INFORMATIE SI LIBERTATEA DE A PRIMI INFORMATII

Cuvantul informatie - este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificaţii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile şi contextele foarte variate în care este folosit. În afara înţelesurilor din limbajul comun, el are şi alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (ştiinţific sau tehnic), fie drept concept în cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor ştiinţe şi tehnologii al căror obiect de studiu este informaţia. CARE ESTE SCOPUL ACCESULUI LA INFORMATIE?In primul rand informatia contribuie la sensibilizarea cetateniilor fata de “subiectul public”si fata de participarea la procesul decisional in domenii de interes comun,formandu-le o opinie asupra starii societatii in care traiesc si asupra autoritatiilor care ii guverneaza.O atare participare cetateneasca este spre beneficiul tuturor.O autoritate administrativa,operand intr-un context de accesibilitate va fi mult mai eficienta,deoarece stie ca rezultatul muncii sale ar putea fi examinat de catre toti si,prin urmare,mai bine inteles.Ea realizeaza responsabilitatea pentru actiunile sale inadecvate.De asemenea, accesul la informatie poate contribui la evitarea devierilor din partea autoritatilor administrative,prea des favorizate prin ceea ce numim noi “cultura tainei”.Aceasta cultura trebuie sa fie inlocuita printr-o cultura de accesibilitate,indinspensabila pentru afirmarea legimitatii autoritatii administrative in calitatea sa de serviciu public,pentru dezvoltarea unor raporturi de incredere intre autoritatiile publice si cetateni si pentru supravegherea integritatii functionarilor astfel evitand riscul coruptiei.CINE POATE CERE INFORMATII?Orice persoana.Ea are dreptul de a solicita furnizorilor de informatii personal sau prin reprezentantii sai,orice informatii aflate in posesia acestora,cu exceptiile stabilite de legislatie.Dreptul persoanei de a avea acces la informatii,inclusive la informatiile cu caracter personal,nu poate fi ingradit decat in conditiile legii.Furnizorul de informatii,in conformitate cu competentele care ii revin,este obligat:-sa asigure informarea active,corecta si la timp a cetatenilor asupra chestiunilor de interes public si asupra problemelor de interes personal-sa garanteze liberal acces la informatie-sa respecte limitarile accesului la informatie,prevazute de legislatie,in scopul protejarii informatiei confidentiale,vietii private a persoanei si securitatii nationale-sa respecte termenii de furnizare a informatiei prevazute de lege-sa dea publicatii propriile acte adoptate in conformitate cu legea

-sa pastreze in termenii stabiliti de lege,propriile acte,actele institutiilor,ale caror succesoare sunt,actele ce stabilesc statutul lor juridic-sa asigure protejarea informatiilor ce se afla la dispozitia sa de accesul,distrugerea sau modificarea nesanctionate-sa mentina informatiile,documentele aflate la dispozitia sa,in forma actualizataCARE SUNT CONDITIILE PE CARE FURNIZORUL DE INFORMATII TREBUIE SA LE CREEZE PENTRU FACILITAREA ACCESULUI LA ELE A SOLICITANTIILOR?In scopul garantarii liberului acces la informatiile oficiale furnizorul de informatii:a)va asigura un spatiu amenajat pentru documentare,accesibil solicitantilor;b)va numi si va instrui functionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare a informatiilor oficiale;c)va elabora,in conformitate cu prezenta lege,regulamente cu privire la drepturile si obligatiile functionarilor in procesul de furnizare a documentelor,informatiilor oficialed)va acorda asistenta si sprijinul necesar solicitantilor pentru cautarea si identificarea informatiilore)va asigura accesul efectiv la registrele furnizorilor de informatii,care vor fi completate in conformitate cu legislatia cu privire la registerf)va desfasura intrunirile si sedintele sale in mod public,in conformitate cu legislatiaSOLICITANTUL DE INFORMATIE ESTE OBLIGAT SA-SI MOTIVEZE INTERESUL PENTRU INFORMATIE?Orice persoana care solicita acces la informatii in conformitate cu Legea privind accesul la informatie este absolvita de obligatia de a-si justifica interesul pentru informatiile solicitate.CARE SUNT MODALITATILE ACCESULUI LA INFORMATIE?Modalitatile accesului la informatiile oficiale sunt:a)audierea informatiei posibile de o expunere verbalab)examinarea documentului la sediul institutieic)eliberarea copiei de pe documentul,informatia solicitated) eliberarea copiei traducerii documentului,informatiei intr-o alta limba decat cea a originalului,pentru o plata suplimentarae)expedierea prin posta a copiei de pe document,informatie,copiei de pe traducerea documentului,informatiei intr-o alta limba,la cererea solicitantului,pentru plata respectiveSUNT PREVAZUTE MASURI PENTRU NEDIVULGAREA INFORMATIILOR CU ACCES LIMITAT?In cadrul satisfacerii cererii privind accesul la informatie,furnizorii vor lua toate masurile necesare pentru nedivulgarea informatiilor cu acces limitat,pentru protectia integritatii informatiilor si excluderea accesului nesanctionat la ele.CUM SE PROCEDEAZA IN CAZURILE CAND INFORMATIILE CONTIN INEXACTITATI?In cazul in care informatia pusa la dispozitia solicitantului contine inexactitati sau date incomplete,institutia publica este obligate sa efectueze rectificarile si completarile respective gratuit,cu exceptia cazurilor in care completarea informatiei implica eforturi si cheltuieli considerabile care n-au fost prevazute si taxate la eliberarea primara a informatiilor.ORICE PERSOANA ARE ACCES LA ORICE INFORMATIE OFICIALA?

Nu,insa exercitarea dreptului de acces la informatie poate fi supusa doar restriciilor reglementate prin lege organica si care corespund necesitatilor:a)respectarii drepturilor si reputatiei altei personaeb)protectiei securitatii nationale,ordinii publice,ocrotirii sanatatii sau protectiei morale a societatiiCINE ESTE OBLIGAT SA IA MASURI PENTRU PROTECTIA INFORMATIILOR?Furnizorii de informatii vor aplica masurile necesare pentru protectia informatiilor contra distrugerii sau piederii lor,contra accesului,modificarii sau difuzarii neautorizate,dar aceste masuri nu pot limita dreputl de acces la informatiile oficiale in conditiile Legii privind accesul la informatie. DREPTUL LA INFORMARE ÎN CONFORMITATE CU JURISPRUDENŢA CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUIArticolul 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului afirmă că "orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare", apoi articolul defineşte acest drept: el "cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere".La fel ca în multe cazuri, acest articol se inspiră puternic, fără a fi totuşi identic, dintr-un articol (articolul 19) al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948.Dacă lăsăm de-o parte libertatea de opinie, vedem că există două paliere, întrucâtva complementare şi simetrice, în libertatea de exprimare: dreptul de a comunica informaţii, de a le difuza, în special pe calea presei şi a mass-media; dreptul pentru public de a primi aceste informaţii.Statul are obligaţii care sunt contrapartida acestor drepturi. Pentru comunicarea informaţiilor, este vorba, în esenţă, de obligaţii negative, lipsa ingerinţei, care nu este, de altfel, nelimitată. Conform paragrafului 2 al articolului 10, o atare ingerinţă este licită cu o triplă condiţie, aceea să fie prevăzută de lege, să vizeze un scop legitim (a căror listă, limitativă, este fixată de acelaşi paragraf), în fine, să fie necesară într-o societate democratică, adică proporţională, după standardele democraţiei, cu scopul legitim vizat. Pentru primirea informaţiilor, adică pentru ceea ce numim, pe bună dreptate, dreptul la informaţie, obligaţiile autorităţilor publice sunt de asemenea negative, dar şi pozitive, uneori: în anumite cazuri, acestea trebuie să pună la dispoziţia publicului (sau a unei persoane) anumite informaţii, sub sancţiunea încălcării articolului 10 din Convenţie.În conformitate cu jurisprudenţa Curţii noastre, acest drept este deosebit de important atunci când este vorba fie de informaţii ce afectează viaţa privată sau de familie a unei persoane sau unui grup de persoane, fie de interesul public, în general.A. Dreptul de a primi informaţii care afectează viaţa privată sau de familie

Pot fi oferite mai multe exemple:

1) dreptul de a-şi cunoaşte propriul trecut:

- principiul a fost invocat într-o hotărâre Gaskin vs. Regatul-Unit din 1989, în legătură cu accesul unei persoane la dosarele serviciilor sociale referitoare la plasamentul său în diverse familii de primire în perioada copilăriei;

- - acest drept nu este totuşi absolut. Într-o hotărâre recentă, din 2003 - Odièvre vs.Franţa, Curtea a admis că statul pârât nu încălcase articolul 8 al Convenţiei, prin protejarea secretului identităţii mamei reclamantei, care îi dăduse naştere conform formulei X, adică o abandonase şi o încredinţase serviciilor sociale, solicitând totodată, să beneficieze de anonimat.

-- 2) dreptul de a controla informaţiile care te privesc şi care sunt conţinute în

fişiere:

- - acest drept a fost mai întâi timid afirmat de către Curte, în hotărârea Leander vs. Suedia din 1987, prin care a admis că, în scopuri de securitate naţională, un fişier care conţine date personale despre reclamant a putut fi comunicat întreprinderii care intenţiona să-l angajeze, fără ca el însuşi să poată avea acces la datele respective;

- - în schimb, acest drept a fost consacrat în două hotărâri pronunţate în anul 2000, Amann vs. Elveţia şi Rotaru vs. România. În ambele cazuri, statul pârât a fost condamnat de Curte pentru a fi păstrat în fişiere informaţii care afectau viaţa privată a reclamantului, fără să organizeze un mecanism satisfăcător relativ la dreptul de acces, de rectificare şi, eventual, de ştergere.

-- 3) dreptul de a primi informaţii care pot beneficia vieţii private a unei persoane

sau unui grup de persoane: -- În cauza Open Door vs. Irlanda, Curtea Supremă irlandeză interzisese unor

societăţi fără scop lucrativ să furnizeze femeilor gravide informaţii despre posibilităţile de a efectua, în altă ţară, întreruperea voluntară a sarcinii, avortul fiind interzis prin Constituţia Irlandei. În hotărâre, pronunţată în 1992, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că ordonanţa Curţii Supreme constituia o piedică absolută şi, prin urmare, excesivă - în sensul articolului 10 al Convenţiei - împotriva dreptului femeilor de a primi informaţii despre un subiect care le afecta îndeaproape viaţa privată, cu atât mai mult cu cât o eventuală decizie în baza acestor informaţii ţinea de liberul arbitru al fiecărei femei.

- Un alt grup de persoane care aveau dreptul să primească informaţii, potrivit Curţii, îl constituie elevii ciprioţi greci ale căror manuale şcolare au fost cenzurate în partea de nord a insulei. Curtea a judecat în 2001, în cauza interstatală Cipru vs. Turcia, că era vorba de o încălcare a libertăţii de a primi informaţii în sensul articolului 10.

-- B. Dreptul de a primi informaţii care prezintă un interes public-- Evident, frontiera dintre interes din punctul de vedere al vieţii private şi interesul

public nu este rigidă, aşa cum o arată exemplul cauzei Open Door. Totuşi, există cazuri în care dreptul la informaţie este mai impersonal şi mai nediferenţiat, astfel încât mai degrabă este logic să vorbim despre interesul public.

- Un exemplu de un atare interes este furnizat de hotărârea Dalban din 1999, bine cunoscută în România. În speţă, subiectul de interes public era, potrivit Curţii noastre, "administrarea patrimoniului de stat şi modul în care politicienii îşi îndeplinesc mandatul". Era deci legitim ca publicul să fie informat, iar condamnarea autorului articolelor care denunţau fraudele ce ar fi fost comise de către un director de întreprindere, fără ca senatorul care reprezenta statul în această societate să le fi dezvăluit vreodată, constituia, prin urmare, o ingerinţă disproporţionată în exercitarea libertăţii de exprimare a acestui ziarist.

- Exemplul arată că relaţiile dintre libertatea de exprimare şi dreptul la informare au un caracter simetric şi că, în mod frecvent, între această libertate şi acest drept vine să se interpună un al treilea drept, cel al persoanelor ce trebuie protejate împotriva defăimării. Avem deci un triunghi. Dar cu cât interesul public este mai important, cu atât mai puţin acoperitoare este protecţia, deşi legitimă, ea însăşi, împotriva defăimării. Este deci o situaţie relativ rară ca dreptul la reputaţie al persoanei defăimate să prevaleze asupra interesului public, acela de a primi informaţii. Pentru un asemenea exemplu, voi cita decizia de inadmisibilitate pronunţată în 2001, într-o cauză Verdens Gang vs. Norvegia, care vine întrucâtva ca pandant la cauza Bergens Tidende.

- LIBERTATEA DE EXPRIMARE- Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde

libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

- Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

- Ce este informaţia de interes public?- Prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte sau care

rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.

De asemenea Mass-media este reprezinta una dintre cele mai importante metode de informare a populatiei.Termenul Mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie engleză la plural cu traducerea "mediile de mase". Media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele de informaţie publice, ca de exemplu televiziune, radio, Internet, presă inclusiv apariţiile periodice ca ziare, reviste sau foiletoane. Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, reţele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scară largă a informaţiei. Această dezvoltare este rezultatul dorinţei oamenilor de a fi informaţi. Cele mai răspândite mijloace de informare sunt presa scrisă, televiziunea şi radioul. Acestea ocupă

primele locuri ca popularitate, deoarece informaţia este transmisă uşor individului. Din păcate, acestea sunt şi principalele mijloace de dezinformare, pentru că informaţia greşită poate să ajungă rapid la indivizi. De exemplu, prin intermediul mass-mediei, două persoane sau instituţii publice aflate în conflict îşi pot face publice opiniile, atrăgând simpatizanţi de o parte sau de alta. Dacă acest conflict are la bază o problemă publică şi dacă individul este interesat de aceasta, el va prelua orice informaţie primită din mass-media. Mediatizarea opiniilor poate degenera în alte conflicte. De aici rezultă că mass-media este cea mai bună cale de manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii . Principalul ei avantaj este că poţi obţine informaţiile dorite la momentul dorit. Eficienţa acestei metode a dus la folosirea ei ca una din sursele de informare pentru presa scrisă şi televiziune. Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui.Internetul a ajuns in zilele noastre sa fie printre una din cele mai importante surse de informare a populatiei. Amploarea din ultimul timp a Internetului va conduce in urmatorii 5 ani la impunePotrivit unui studiu realizat online de Harris Interactive, Internetul va deveni cea mai semnificativa sursa de stiri si de informatii, depasind astfel televiziunea care, pentru aproximativ 35% din cetatenii vest-europeni, reprezinta, la momentul actual, principala sursa de informare. Stirile online vor deveni o amenintare si pentru presa scrisa, dar intr-o masura mai diminuata, deoarece ziarele pot ocupa o pozitie dominanta pe piata informationala, daca reusesc sa-si extinda brandurile online, oferind publicului, printre serviciile lor, si stiri online.rea stirilor online, care vor depasi audienta celor TV.TeleviziuneaTeleviziunea reprezinta pentru majoritatea dintre noi un mod placut de relaxare, de petrecere a timpului liber, dar si un sprijin deosebit in momentele de plictiseala. Posturile de televiziune, din ce in ce mai numeroase, incearca pe cat posibil sa ofere o gama diversificata de emisiuni TV pentru toate varstele. Astfel, rolul televiziunii in viata noastra este extrem de important, ajungand de la un simplu mod de a te relaxa, la o dependenta de neinvins, mai ales in randul copiilor. De la programele de divertisment si pana la stirile nationale sau internationale, posturile de televiziune isi aduc contributia astfel incat sa fie pe placul telespectatorilor si sa se bucure de o audienta enorma. Exista insa cazuri in care, pentru o audienta de invidiat, televiziunile nationale apeleaza la informatii mai mult sau mai putin adevarate, dar exagerate. Chiar si asa, televiziunea este principalul mijloc de informare, mai ales atunci cand nu ai timpul necesar sa apelezi la alte surse. Obiectivul principal al posturilor de televiziune ar trebuie sa fie culturalizarea si informarea maselor.Functia de informare sta la baza sistemului mass-media .In acest sens s-a creat o dependenta fata de mijloacele de comunicare.Presa se bazeaza pe autoritatea cuvantului scris,pe faptul ca imaginile par autentice(unele chiar sunt) iar omul tinde sa spuna,din ce in ce mai des "Am vazut cu ochii mei",el nerealizand,ca de fapt a vazut doar ceea ce altii au vrut ca el sa vada.Individul tinde sa devina pasiv,sa nu mai treaca prin propriul filtru informatia,ci prefera sa o ia ca atare.Functia de divertisment are tendinta de a ocupa prim-planul multora din ofertele zilnice.S-a creat o societate a spectacolului,a efemerului,care tinde sa devina "show" inclusiv in emisiunile de stiri si in cele culturale.Aceasta functie se bazeaza pe faptul

ca omul,in timpul liber trebuie sa se relaxeze,iar aceasta modalitate este printre cele mai ieftine si comode.Functia de interpretare are rolul de a oferi individului informatia gata prelucrata.Astfel,cititorul/telespectatorul primeste nu doar informatia in stare pura,ci odata cu ea ,si modul in care ar trebui privita aceasta.Functia de legatura reprezinta oportunitatea creata care prin intermediul canalelor mediatice ca multimi de oameni sa fie conectate simultan la un eveniment.Si nu in ultimul rand,functia de culturalizare care are rolul de a-i instrui in special pe cei cu un nivel de cunostinte mai slab.Acest fapt nu se realizeaza insa decat prin aspectele de nisa,rar intalnite in ziua de azi.Educatia pe care o promoveaza mass-media este predominat negativa,dar acest lucru se datoreaza dezinteresului cu care publicul trateaza revistele si programele educationale.Asadar,mass-media ofera ceea ce publicul cere,pentru ca obiectivul prim al acesteia este sa faca vanzare.Depinde de fiecare in parte,daca doreste sa fie informat sau dezinformat,daca doreste sa vada un lucru de o calitate superioara sau se multumeste sa se arunce in multimea celor care se complac in emisiuni de calitate indoielnica.Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede, in articolul 19, faptul ca "orice persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea de a sustine propriile opinii, fara interferente, libertatea de a cauta, primi si raspandi informatii si idei prin orice mijloace si fara frontiere".

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr.2, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950 (publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994), in articolul 10, prevede:1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.In articolul 31 al Constitutiei Romaniei este precizat dreptul la informatie:Constitutia spune ca dreptul unei persoane de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.De asemenea precizeaza faptul ca si autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.Consititutia precizeaza si faptul ca dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională si ca mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice,iar serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să

garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.In concluzie consider ca,democratia este sistemul de guvernare in care poporul detine puterea,aceste avand dreptul de a fi informat.De asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă mare valoare libertăţii de exprimare, pe care o consideră sub forma sa activă, a dreptului de comunicare a informaţiilor sau ideilor, sau sub forma sa pasivă, a dreptului de a primi informaţii sau de a lua cunoştinţă de idei. Pentru Curtea noastră, este vorba aici de un element central al democraţiei. Nu există democraţie fără această libertate, nu există democraţie fără pluralism, deci nu există pluralism fără exprimare liberă.Presa, "câinele de pază" al democraţiei, joacă în această privinţă un rol esenţial şi, deşi exercitarea libertăţii de exprimare comportă în egală măsură, în virtutea Convenţiei, îndatoriri şi responsabilităţi, libertatea ziariştilor şi dreptul publicului de a avea acces la cărţi şi ziare sunt extrem de întinse.

Bibliografie: Constitutia Romaniei 2003Dreptul tau: Accesul la informatie. Legislatia RM. Acte internationale. Extrase. – Chisinau: Universul, 2002. – 359 p.Legislatia comunicarii publice . – Iasi: Polirom, 2002-accesul la informatieLupan E. Accesul la informatie si la justitie in problemele de mediu //Dreptul . - 2003.Internet: Wikipedia.ro