Dreptul de acrescământ (sau de adăugire)

Dreptul de acrescământ (sau de adăugire, cum i se mai spune) vizează problema cui anume îi vor reveni bunurile (drepturile) ce au format obiectul legatelor ineficace. Regula în această privinţă este aceea potrivit căreia de legatele ineficace, fie datorită nulităţii, fie revocării sau caducităţii, profită moştenitorii legali sau testamentari ale căror drepturi succesorale ar fi fost micşorate sau înlăturate prin existenţa acelor legate. Altfel spus, obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocaţie succesorală din a căror parte urmau să se execute acele legate. Aceste persoane sunt: moştenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal sau chiar legatarii particulari, dacă testatorul le-a impus ca sarcină executarea legatului ineficace. De pildă, dacă legatul ineficace a fost universal, de el vor profita moştenitorii legali rezervatari, care vor culege, de astă dată, nu numai rezerva ci întreaga moştenire, sau moştenitorii nerezervatari care au fost înlăturaţi de la moştenire prin instituirea legatarului universal. Dacă, prin ipoteză, au fost instituiţi doi legatari universali, dar numai unul din legate este ineficace acesta va profita celuilalt legatar universal, care potrivit art. 888 C. civ. are vocaţie universală.

De ineficacitatea legatului cu titlu universal vor profita moştenitorii legali sau legatarul universal, dacă a existat. În cazul în care testatorul a instituit mai multe legate cu titlu universal, de ineficacitatea unuia nu poate profita un alt legatar cu titlu universal întrucât, potrivit art. 894 C. civ., vocaţia legatarului cu titlu universal este limitată la o fracţiune din moştenire. Se poate, totuşi, ca testatorul să fi instituit doi sau mai mulţi legatari cu titlu universal pentru aceeaşi fracţiune din moştenire, ipoteză în care ineficacitatea legatului în privinţa unuia din legatari va profita celuilalt. De pildă, dacă unul din legatarii cu titlu universal nu acceptă legatul, sau în ce-l priveşte legatul a fost revocat judecătoreşte pentru ingratitudine etc. acesta va profita celuilalt legatar cu titlu universal.

În ce priveşte legatele cu titlu particular ineficace, ele profită moştenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal care aveau obligaţia să execute acele legate. Legatarii cu titlu particular profită de ineficacitatea unor legate cu titlu particular numai în ipoteza în care aveau ca sarcină executarea legatelor ineficace sau dacă beneficiul lor succesoral a fost redus prin astfel de legate. De pildă, dacă legatul cu titlu particular a avut ca obiect uzufructul unui bun şi a devenit ineficace, de el

poate profita legatarul cu titlu particular care avea nuda proprietate a aceluiaşi bun, prin aceasta proprietatea acestuia din urmă devenind deplină. Se poate însă întâmpla ca

voinţa testatorului să fi fost alta, ca atunci când printr-o substituţie vulgară, cum vom vedea în cele ce urmează, sau în cazul legatului conjunctiv, el însuşi a desemnat beneficiarul legatului cu titlu particular ineficace.

Aşadar, de la regula potrivit căreia ineficacitatea legatului profită moştenitorilor ale căror părţi din moştenire ar fi fost micşorate prin acel legat sau care aveau obligaţia executării acelui legat, legiuitorul a instituit două excepţii şi anume: substituţia vulgară şi legatul conjunctiv.

În cazul substituţiei vulgare (reglementată de art. 804 C. civ.) testatorul desemnează, pe lângă primul legatar, un al doilea, care, prin substituţie, va beneficia de legat, cu condiţia ca primul legatar să nu accepte legatul sau să nu poată beneficia de el. Prin substituţia vulgară, ca urmare a voinţei testatorului, se înlătură, aşadar, posibilitatea ca moştenitorii legali sau ceilalţi legatari să profite de ineficacitatea legatului care va reveni celui de al doilea legatar desemnat de către testator. Moştenitorii legali sau alţi legatari ar putea profita de ineficacitatea legatului numai în ipoteza că legatul ar fi ineficace şi faţă de cel de-al doilea legatar (substituitul) iar testatorul nu a dispus altfel.

Ne aflăm în prezenţa legatului conjunctiv, reglementat de art. 929 C. civ., în situaţia în care acelaşi bun, determinat individual sau generic, este lăsat la mai mulţi legatari, fără a se preciza partea care s-ar cuveni

fiecăruia, astfel că fiecare va avea chemare eventuală la întregul obiect 3 . Dacă toţi legatarii vor şi pot să primească obiectul legat, acesta se va împărţi între ei în mod egal. Dacă însă unul dintre legatari nu poate sau nu vrea să primească legatul, partea lui va reveni, în virtutea dreptului de acrescământ, celorlalţi colegatari, ale căror părţi vor spori în mod corespunzător. Aşadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuză să primească legatul sau nu-l poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalţi moştenitori potrivit dispoziţiilor legale. Din conţinutul art. 929 C. civ. rezultă numai trei cazuri în care ar opera dreptul de acrescământ şi anume: în caz de incapacitate a legatarului, în caz de renunţare a acestuia la legat sau în caz de predeces al legatarului faţă de testator, numai că în doctrină se acceptă că dreptul de acrescământ operează oricare ar fi cauza ineficacităţii legatului, chiar şi în cazul în care este vorba de revocarea voluntară a acestuia. Desigur, hotărâtoare şi în această privinţă este voinţa testatorului, aşa cum se desprinde ea din conţinutul testamentului, sau

cum se exprimă legiuitorul, dacă din dispoziţiile testamentare rezultă că acesta a fost „cugetul testatorului”.

Dreptul de acrescământ profită nu numai colegatarilor care au primit legatul ci şi moştenitorilor colegatarului predecedat faţă de testator, întrucât, aşa cum s-a precizat în doctrină, dreptul de acrescământ nu operează, în cazul legatului conjunctiv la fel ca în cazul substituţiei vulgare, de la persoană la persoană ci de la porţiune la porţiune.

Din cele de mai sus rezultă că pentru a opera dreptul de acrescământ trebuie să fie îndeplinite mai multe condiţii şi anume:

– să existe mai mulţi legatari cu titlu particular. În cazul legatelor universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu-zis de un drept de acrescământ, aşa cum este el reglementat de art. 929 C. civ. întrucât aceste legate conferă ele însele vocaţie la întreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, deşi practic, în cazul ineficacităţii legatelor faţă de unul din legatari, duce şi în aceste cazuri la sporirea cotei celorlalţi legatari care pot şi vor să accepte un astfel de legat.

– să existe identitate de obiect faţă de toţi legatarii. Obiectul legatului, trebuie, aşadar, să fie acelaşi faţă de toţi legatarii, putând fi constituit din bunuri corporale, individual-determinate, bunuri de gen determinate sau determinabile ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobândit prin moştenire de către testator. Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate în integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate ori un dezmembrământ al dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitaţie.

În legătură cu legatul conjunctiv al dreptului de uzufruct s-au născut discuţii în doctrină pentru ipoteza că unul din legatarii instituiţi de către testator decedează. Se ştie că, potrivit dreptului comun stingerea uzufructului, fie în totalitate, fie în parte, profită nudului proprietar consolidând dreptul acestuia care din acel moment apare ca un drept de proprietate deplin. Datorită însă specificului legatului conjunctiv, în cazul său lucrurile nu stau în acest fel. S-a precizat astfel doctrină că în ipoteza în care unul din legatari este decedat la data deschiderii succesiunii, celalalt colegatar va dobândi, în virtutea dreptului de acrescământ, totalitatea uzufructului. Dacă însă moartea unui colegatar survine după momentul deschiderii succesiunii nu se mai pune problema dreptului de acrescământ, căci legatul nu mai este ineficace, în temeiul art. 929 C. civ. ci el şi-a produs efectele. În acest caz se aplică normele dreptului comun privind stingerea dreptului de uzufruct. Cu toate acestea s-a exprimat şi părerea că, tocmai datorită specificului constituirii

legatului conjunctiv la moartea unuia dintre colegatari, colegatarul în viaţă va exercita dreptul de uzufruct al întregului bun, acceptându-se, aşadar, soluţia indivizibilităţii dreptului de uzufruct, iar stingerea lui va interveni

numai la moartea ultimului titular .

– partea fiecăruia din colegatari să nu fi fost determinată de către testator. Se consideră, în atare ipoteză, că voinţa testatorului a fost de a acorda chemare eventuală la totalitatea obiectului legatului fiecăruia dintre legatari. Există, s-a spus, „o solidaritate de vocaţiune între colegatarii

aceluiaşi lucru” .

– faţă de unul sau mai mulţi legatari legatul să devină ineficace. Dacă legatul devine ineficace faţă de toţi legatarii, obiectul său va reveni celorlalţi moştenitori, după regulile generale în materie.

În legătură cu dreptul de acrescământ s-a pus problema dacă el operează facultativ sau obligatoriu şi apoi dacă se dobândeşte cu sau fără sarcini.

În doctrina mai nouă aproape toţi autorii împărtăşesc, pe bună dreptate credem şi noi, părerea că dreptul de acrescământ operează de drept, fiind, aşadar, obligatoriu. De vreme ce legatarul a acceptat legatul îl dobândeşte chiar cu sporul rezultat din ineficacitatea acelui legat faţă de altul, sau alţii din colegatari, căci în adevăr acceptarea succesiunii nu se poate realiza pro parte, fiind un act juridic indivizibil. Pe de altă parte, acest drept se bazează pe chemarea fiecărui colegatar la întregul obiect al legatului, astfel că nu se poate susţine că dreptul de acrescământ ar fi obligatoriu numai în cazul legatelor universale sau cu titlu universal

conjunctive, cum s-a susţinut în literatura juridică mai veche , ci şi în cazul legatelor cu titlu particular conjunctive.

Din caracterul obligatoriu în toate cazurile al dreptului de acrescământ rezultă şi consecinţa că el operează cu sarcini. Legatarul care beneficiază de acrescământ va suporta şi sarcinile care reveneau colegatarului faţă de care legatul a devenit ineficace. Face excepţie de la această regulă ipoteza în care sarcina a fost instituită intuitu personae legatari, adică în considerarea persoanei legatarului care nu a primit sau nu a putut primi legatul. În acest caz ineficacitatea legatului atrage după sine şi ineficacitatea sarcinii.