CAPITOLUL I Norma juridica este o regula generala si obligatorie de conduita al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala iar in caz de nevoie prin constrangere. Trasaturile normei juridice: - are un caracter general si impersonal - este opozabila fiecarui individ - implica un raport intersubiectiv - reglementeaza relatiile interpersonale - este obligatorie - contine reguli care sunt impuse tuturor Raportul juridic a. Premizele raportului juridic - pt ca un raport juridic sa poata aparea si sa se desfasoare este nevoie de existenta unor premize: norma juridica, subiectele de drept, faptele juridice - raportul juridic este o relatie sociala, ideologica, individualizata, reglementata de norma juridica, aparata de stat si caracterizata prin existenta drepturilor si a obligatiilor - in concluzie, raportul juridic poate fi definit ca acea legatura sociala, reglementata de norma juridica, continand un sistem de interactiuni, reciproca intre participanti, legatura ce poate fi aparata pe calea coercitiei statale b. Trasaturile raportului juridic - este un raport social, se stabileste intotdeauna intre oameni, fie intre parteneri, persoane fizice si organele statului sau doar intre organele statului - este un raport volitional (de vointa), fiind un raport intre oameni - este un raport valoric ca produs al gandirii si practicii comune al oamenilor c. Subiectele raportului juridic Subiecte de raport juridic nu pot fi decat oamenii, fie individual, fie in forma organizata. Statul recunoaste oamenilor o astfel de calitate si apara in caz de nevoie, prin constrangere, realizarea prerogativelor specifice titularilor de drepturi in cadrul variatelor rapoarte juridice. Capacitatea juridica reprezinta premisa a calitatii de subiect de drept - unde este subiect de drept si participa la rapoarte juridice ca titular de drepturi si obligatii in baza recunoasterii acestei calitati de catre normele de drept. Aceasta atitudine, recunoscuta de lege omului de a avea drepturi si obligatii, poarta denumirea de capacitate juridica. Legea fixeaza atat momentul aparitiei capacitatii juridice cat si intinderea ei, volumul drepturilor si al obligatiilor ce pot forma continutul unui raport juridic. Capacitatea juridica este o conditie esentiala a drepturilor si obligatiilor ce revin partilor intrun raport juridic. Aceasta poate fi: capacitate generala si capacitate speciala. Capacitatea juridica generala este atitudinea de a participa ca titular de drepturi si obligatii juridice in toate rapoartele juridice, fara ca legea sa conditioneze aceasta participare de indeplinire a unor calitati. Capacitatea juridica speciala este posibilitatea recunoscuta de lege de a participa ca subiect de drept in rapoartele juridice in care trebuie indeplinite anumite conditii. Clasificarea subiectelor raportului juridic (se tine cont de faptul ca actiunea umana se poate desfasura sub forma unor actiuni individuale sau colective):

a. Subiecte individuale - persoana este reprezentata de cetateni straini, apatrizi (cetatean care nu are tara). Persoana fizica apare ca subiect distinct in raportul de drept civil, caz in care capacitatea sa juridica se imparte in - capacitate de folosinta - capacitate de exercitiu b. Subiecte colective - ca subiect de drept avem: Statul - participa ca subiect de drept atat in raporturile juridice interne cat si in raporturi juridice externe Autoritatile publice - organele puterii legislative - organele administratiei centrale si locale - organele judiciare Persoanele juridice trebuie - sa aiba organizare de sine statatoare: statut, regulament - sa aiba un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil (drept comercial) - societatile comerciale, intreprinderile sunt participante in calitate de persoane juridice in raporturile juridice. Continutul raportului juridic este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor subiectelor de drept intr-un raport juridic determinat, drepturi si obligatii prevazut de norma juridica. Subiectele raportului juridic apar intotdeauna ca titular de drepturi si obligatii si se comporta potrivit pozitiei fiecaruia. Dreptul subiectiv este facilitatea juridica individuala a unei persoane sau a unei organizatii intr-un raport juridic determinat. Poarta denumirea de drept subiectiv pentru pentru a-l deosebi de drept pozitiv adica de ansamblul drepturilor si obligatiilor cuprinse in normele de drept. Dreptul subiectiv poate fi conceput fie ca o facultate de a face ceva, fie ca o pretentie ca altul sa indeplineasca ceva in urma unei obligatii. Obligatia juridica reprezinta o masura a dreptului subiectiv pozitiv sa faca (sa indestuleze) dreptul subiectiv. Clasificarea drepturilor subiective - absolute - opozabile tuturor - relative in raport de modul de determinare a subiectilor determinati sa respecte dreptul subiectiv Proba dreptului subiectiv se face atunci cand acesta este contestat sau cand este nevoie de a se stabili existenta sau inexistenta unui fapt juridic. Obiectul raportului juridic Prin obiectul raportului juridic intelegem actiunile pe care dreptul subiectiv le intreprinde in procesul desfasurarii raportului juridic. In concluzie, obiectul raportului juridic il formeaza chiar conduita la care se refera continutul raportului juridic. Continutul raportului juridic O premiza esentiala a aparitiei raportului juridic o formeaza faptul juridic care reprezinta o imprejurare care are efecte juridice, care creeaza, modifica sau stinge raporturi juridice.

Clasificarea faptelor juridice: - evenimente: inprejurari care nu depind de vointa omului dar ale caror rezultate produc consecinte juridice, daca norma de drept statueaza acest lucru - actiuni: manifestari de vointa ale oamenilor care produc efecte juridice ca urmare reglementarilor din normele de drept Acestea se caracterizeaza prin faptul ca sunt savarsite de om cu discernamant, Actiunile pot fi - licite (prevazute de lege) - ilicite (nu sunt prevazute de norma juridica) Raspunderea juridica are diferite forme de manifestare: - responsabilitatea morala - responsabilitatea religioasa Prin fapta sa, cel care incalca prevederile normelor juridice tulbura normele relatiilor sociale, afecteaza drepturi si interese legitime ale semenilor sai, pune in pericol existenta libertatilor si echilibrul social. Pentru acest motiv, trebuie pedepsit. Raspunderea penala se declanseaza in urma unor hotarari judecatoresti. Formele raspunderii juridice - putem defini raspunderea ca un complex de drepturi si obligatii care, in conformitate cu legea, se nasc ca urmare a unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerilor de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice: - raspunderea juridica politica - raspunderea juridica civila - raspunderea juridica penala - raspunderea juridica administrativa - raspunderea juridica disciplinara Principiile raspunderii juridice: - legalitatea raspunderii: organul care stabileste o forma de raspundere si pronunta o sentinta e obligat sa procedeze in raport cu modul de reglementare in norma juridica a faptei si pedepsei - principiul raspunderii pentru vina - principiul raspunderii personale - prezumtia de nevinovatie - principiul sanctiunii in raport cu gravitatea faptei in circumstantele savarsirii sale Pentru ca raspunderea juridica sa se declanseze este nevoie de existenta cumulativa a unor conditii: conduita ilicita, vinovatia si legatura cauzala. Conduita ilicita - este o prima conditie si se intelege un comportament, actiune, inactiune care nesocoteste o prevedere legala. Atunci cand o norma juridica obliga la o anumita conduita, iar prin fapta sa un subiect incalca aceasta prevedere, intra in actiune sanctiunea normei juridice. Raspunderea juridica intervine nu numai in conditiile unei actiuni ci si in conditiile unei abstentiuni. Conduita ilicita poate sa se exprime in forme diferite: cauzarea de prejudicii, abatere disciplinara, contraventionala si infractiune. Vinovatia - este atitudinea psihica a celui ce comite o fapta ilicita fata de fapta sa si fata de consecintele acesteia. Vinovatia, ca element constitutiv al unei raspunderi juridice presupune recunoasterea capacitatii oamenilor de a actiona cu discernamant si de a-si alege modalitatea comportarii in

raport cu un scop urmarit in mod constient. Cu alte cuvinte, vinovatia implica libertatea vointei subiectului, caracterul deliberat al actiunii si asumarea riscului acestui comportament. Formele vinovatiei - intentia si culpa: Intentia se clasifica in - directa (atunci cand subiectul actioneaza deliberat, urmarind producerea efectului, cunoscand si asumandu-si riscurile) - indirecta (atunci cand subiectul cunoaste urmarile si le priveste cu indiferenta) Culpa - este o forma a vinovatiei caracterizata prin faptul ca subiectul nu prevede consecintele faptel sale desi trebuia sa le prevada sau prevazandu-le spera in mod usuratic ca nu se vor produce. Legatura cauzala intre fapta subiectului si rezultat este o alta conditie a raspunderii juridice. Pentru ca aceasta sa declanseze raspunderea si subiectul sa fie tras la raspundere trebuie sa existe o legatura cauzala cu rezultatul faptei. Dreptul afacerilor Dreptul afacerilor este o subramura a dreptului care incrimineaza si sanctioneaza pe de o parte, faptele indreptate ordinii financiare, economice, sociale si cu privire la calitatea vietii iar pe de alta parte, infractiunile contra proprietatii si increderii publice atunci cand autorul actioneaza in cadrul unei intreprinderi/in interesul acesteia sau in interes propriu daca savrsirea faptei este legata de puterea de decizie a faptuitorului, putere conferita de responsabilitatea sa in cadrul intreprinderii. Obiectul dreptului afacerii include atat incriminari comune cat si incriminari specifice. Scopul dreptului afacerii - statul are obligatia de a lua masuri legislative, contraventionale, penale, patrimoniale pentru a mentine structura economica si sociala si de a proteja increderea cetatenilor in acesta. Faptele de comert Actul de comert poate fi definit ca un act care realizeaza o interpunere in circulatie a bunurilor efectuata cu intentia de a obtine anumite beneficii (profit). Codul comercial stabileste anumite acte juridice si actiuni pe care le califica fapte de comert. Clasificare - fapte de comert obiective si subiective Fapte de comert obiective - sunt determinate si produc efecte in temeiul legii independent de calitatea persoanei care le savarseste (comerciant sau necomerciant). Fapte de comert subiective - faptele care dobandesc caracter comercial datorita savarsirii lor de catre o persoana care are calitatea de comerciant. CODUL COMERCIAL - ARTICOLUL 3 Legea considera ca fapte de comert: 1. Cumparaturile de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind in comert;

2. Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind in comert, cind vor fi fost cumparate cu scop de revinzare sau inchiriere; 3. Contractele de report asupra obligatiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind in comert; 4. Cumpararile si vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale; 5. Orice intreprinderi de furnituri; 6. Intreprinderile de spectacole publice; 7. Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri; 8. Intreprinderile de constructii; 9. Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie; 10. Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cind altul decit autorul sau artistul vinde; 11. Operatiunile de banca si schimb; 12. Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale; 13. Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat; 14. Cambiile si ordinele in producte sau marfuri; 15. Constructiunea, cumpararea, vinzarea si revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas. 16. Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatiune; 17. Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii; 18. Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei; 19. Depozitele pentru cauza de comert; 20. Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele. Notiunea de comerciant se dobandeste in mod diferit dupa cum este vorba de o persoana fizica sau persoana juridica. Potrivit Codului Comertului, comerciantii sunt aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita. CAPITOLUL II - FORMELE SOCIETATILOR COMERCIALE - L 31/1990 republicata 1. Societatea in nume colectiv (SNC) - are capitalul social impartit in parti sociale (obligatii sociale) - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social dar si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor 2. Societatea in comandita simpla (SCS) - are capitalul social impartit in parti sociale (obligatii sociale) - exista 2 tipuri de asociati - comanditati si comanditari - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a asociatilor comanditati - asociatii comanditari raspund doar in limita aportului la capitalul social 3. Societatea pe actiuni (SA) - capitalul social este impartit pe actiuni - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul societatii - actionarii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor

4. Societatea in comandita pe actiuni (SCA) - capitalul social este impartit pe actiuni - asemanarea cu societatea in comandita simpla consta in existenta a 2 tipuri de asociati comanditati si comanditari - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a asociatilor comanditati - asociatii comanditari raspund doar in limita aportului la capitalul social 5. Societatea cu raspundere limitata (SRL) - este cea mai raspandita forma de societate intrucat obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar asociatii raspund numai in limita aportului lor - capitalul social este divizat in fractiuninumite parti sociale Clasificarea societatilor comerciale in functie de raspunderea asociatilor pentru datoriile societatii: a. societati in care asociatii raspund doar in limita aportului lor (asociatii nu vor fi trasi la raspundere in cazul in care societatea nu va putea acoperi datoriile) - SRL, SA b. societati in care asociatii raspund nelimitat si solidar (asociatii vor putea raspunde cu averea lor proprie in cazul in care societatea nu va putea acoperi datoriile) - SNC (in care toti asociatii raspund cu averea proprie), SCS si SCA (raspund numai comanditatii) Clasificarea societatilor dupa posibilitatea de a emite actiuni: a. societati care pot emite actiuni - SA, SCA b. societati care nu pot emite actiuni - SNC, SCS, SRL Clasificarea societatilor dupa caracterul personal al societatilor: a. societati de persoane (asociatii se cunosc intre ei, increderea intre asociati fiind determinant pentru decizia de asociere) - SNC, SCS b. societati de capitaluri - SA, SCA OBS - SRL nu intra in nici o categorie (acest tip de societate prezinta atat caracteristicile societatilor de persoane cat si de capital) Elemente specifice ale contractului de societate 1.Aportul asociatilor 2. Intentia comuna de colaborare a asociatilor in desfasurarea activitatilor comerciale si realizarea beneficiilor 1. Aportul asociatilor - in numerar - in natura - bunuri mobile sau imobile pe care asociatii le aduc in societate - in munca - se refera in mod deosebit la dreptul asociatului de a participa la societate cu munca sa (nu dispune de bunuri pentru a le aduce ca aport) - aportul in munca este permis doar la 2 tipuri de societati: SCS si SNC - in creante - o suma de bani pe care asociatul urmeaza sa o primeasca dar in acest caz obligatiile de aport se considera indeplinite in momentul in care societatea a incasat suma de bani care face obiectul creantei (nu este permis la SA care se constitue prin subscriptie publica doar la SCS, SNC si SRL)

Capitalul social reprezinta valoarea totala a aportului asociatilor. Acesta este fix pe durata functionarii societatii, fiind modificat doar in conditiile legii prin modificarea actului constitutiv ca urmare a hotararii generale a asociatilor. Capitalul social este de 2 feluri: subscris si varsat. Patrimoniul social este reprezentat de totalul drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce apartin societatii. - patrimoniul societatii nu se confunda cu capitalul social. In patrimoniul societatii (care spre deosebire de capitalul social este unul variabil) sunt incluse toate bunurile aflate la un moment dat in societate, chiar daca aceste bunuri nu sunt incluse in capitalul social. - patrimoniul social reprezinta gajul general al creditorilor societatii (in cazul in care societatea are datorii fata de terti, acestia pot executa orice bun aflat in patrimoniul societatii). 2. Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatilor sociale reprezinta al doilea element esential si specific al societatilor comerciale (intentia voluntara a asociatilor de a lucra in comun suportand toate riscurile activitatilor comerciale). Al treilea element este realizarea si impartirea de beneficii sub forma de dividende. Acestea se pot plati numai la sfarsitul exercitiului financiar (daca exista un excedent) si numai dupa reintregirea capitalului social. Pentru infiintarea unei societati este necesar intocmirea unui act constitutiv (contract de societatea, statutul societatii). SNC si SCS se constitue prin contract de societatea. SA, SCA si SRL se constitue prin contract de societate si statut. Conditii de valabilitate ale actului constitutiv - actul constitutiv, ca orice contract, trebuie sa indeplineasca conditii de fond si de forma prevazute de lege pentru a fi valabin incheiat. Conditii de fond - conditii care privesc continutul actului juridic incheiat: 1. capacitatea 2. consimtamantul 3. obiectul 4. cauza Conditii de forma - conditii care se refera la modul de exteriorizare a vointei partilor, adica ce forma trebuie sa imbrace actul constitutiv pentru a fi valabil. Conditii de fond: 1. Capacitatea partilor contractante - prima problema ce trebuie clarificata este aceea daca o persoana are capacitatea de a infiinta o firma; ea priveste doar fondatorul nu si asociatii Incapacitati si incompatibilitati - intra in categoria persoanelor incapabile: - minorii, persoanele puse sub interdictie, functionari publici (medici, avocati, notari, ofiteri, diplomati) - incalcarea dispozitiilor referitoare la incompatibilitati constitue infractiune, sanctionata cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani si poate atrage si sanctiunea excluderii din categoria functionarilor publici Interdictii - nu pot avea calitatea de fondator:

- persoanele care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, delapidare, inselaciune, fals, uz de fals, in mod deosebit pentru infractiunile prevazute in L31/1990 2. Consimtamantul - acordul de vointa a persoanelor de a semna actul constitutiv si de a deveni asociat reprezinta consimtamantul. Acesta trebuie sa fie liber exprimat, adica sa nu fie afectat de nici un viciu. 3. Obiectul contractului - constitue din punct de vedere juridic prestatiile (aportul) la care se obliga asociatii (activitatea pe care o desfasoara societatea) 4. Cauza - contractul societatii reprezinta scopul urmarit (impartirea beneficiilor din activitatea societatii) Conditii de forma In toate cazurile, contractul de societate se incheie in scris, trebuie sa respecte conditiile contractuale si sa fie in atatea exemplare cati asociati. De regula trebuie semnat de toti asociatii (actionarii) si autentificat la notariat. Forma notariala este ceruta in urmatoarele situatii: - cand printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren - cand se constitue o societate in nume colectiv sau in comandita simpla - cand societatea se constitue prin subscriptie publica (cumpararea de actiuni) Continutul contractului de societate 1. Clauze obligatorii - date privind identificarea asociatilor (CNP, CUI) - sediu, domiciliu 2. Clauze privind forma sau tipul societatii (SRL, SA, ...) 3. Clauze privind denumirea societatii 4. Clauze privind sediul social (detinut in proprietate sau inchiriat) 5. Obiectul de activitate (incadrat in domeniile de activitate stabilite in Codul CAEN) 6. Capitalul social (minim 200 lei la SRL) 7. Durata de functionare a societatii 8. Identificarea administratorului (CNP, domiciliu, cetatenie, ...) 9. Identificarea cenzorilor societatii (persoana fizica sau juridica) 10. Clauze privind lichidarea societatii 11. Clauze privind participarea la beneficii si pierderi Inmatricularea societatilor in Registrul Comertului se face cu efectuarea unor operatiuni si plata unor taxe. Inopozabilitatea societatilor are sanctiuni aparte - societatea nu exista fata de terti. Documente ce trebuiesc depuse pentru inmatricularea societatii: - cererea de inmatriculare - actul constitutiv - dovada disponibilitatii denumirii firmei - dovada spatiului (sediu) - dovada efectuarii varsamantului capitalului social

- actele privind dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse ca aport in natura la capitalul social - declaratiile fondatorilor cum ca indeplinesc conditiile prevazute de lege (ex. o persoana nu poate fi asociat unic la 2 societati) - cazierul fiscal - specimen de semnatura - certificat de inmatriculare (nr de ordine Registrul Comertului, Cod de Inregistrare Fiscala) Restructurarea societatilor comerciale Se poate face prin 2 modalitati - fuziune si divizare Fuziunea - este operatiunea prin care se realizeaza o concentrare a societatilor si are 2 forme absorbtia si contopirea. Absorbtia - inglobarea de catre o societate a uneia sau mai multor societati care isi inceteaza activitatea. Contopirea - reunirea a 2 sau mai multe societati pentru constituirea unei noi societati Divizarea - operatiunea prin care se realizeaza impartirea unei societati sau desprinderea unei parti dintr-o societate; consta in impartirea intregului patrimoniu al unei societati, care isi inceteaza existenta, intre 2 sau mai multe societati Dizolvarea - cuprinde acele operatiuni care declanseaza acest proces si asigura premisele lichidarii patrimoniului social; aceasta operatiune vizeaza hotararea de dizolvare a societatii si aducerea ei la cunostinta celor interesati Lichidarea - consta intr-un ansamblu de operatiuni care au ca scop terminarea operatiunilor comerciale aflate in curs la data dizolvarii societatii: incasarea creantelor, transformarea bunurilor sociale in bani, plata datoriilor societatii si impartirea activului net intre asociati. Lichidatorii - sunt acele persoane fizice sau juridice care sunt numiti prin hotararea adunarii asociatilor ori de catre instanta de judecata la cererea unuia dintre administratori sau asociati. Regimul Sansctionator (L31 / 1990) Incalcarea dispozitiilor generale privind consttuirea, functionarea si incetarea actvitatii unei societati angajeaza raspunderea civila, administrativa sau penala; faptele ce constitue infractiuni prevazute de L31/1990 se pedepsesc cu amenda sau inchisoare. Autoritati competente in aplicarea legii sunt: - Camerele de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Judetene - Registrul Comertului Competente in aplicarea drepturilor legale privind societatile revin si altor autoritati precum Ministerul de Finante, Ministerul Administratiei si Internelor, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Infractiunile prevazute de L31/1990 republicata - art. 271, respectiv prezentarea de date neadevarate privind societatea, ascunderea acestora sau impiedicarea expertilor de a efectua verificari financiar-comerciale, constitue infractiune pedepsita cu amenda sau inchisoare de 1 la 3 ani.

Obiectul infractiunii - obiect juridic - obiect generic - obiect material Obiectul juridic generic - relatiile sociale a caror normala existenta si dezvoltare este conditionata de respectarea dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatii economice. Obiectul juridic special - constituit din relatii sociale privind activitatile comeriale a caror normala existenta si dezvoltare este conditionata de probitatea anumitor categorii de persoane cu drept de dispozitie in cadrul societatilor comerciale in prezentarea datelor referitoare la constituirea societatii sau la conditiile economice ale acestora. Obiectul material - reprezentat de rapoartele sau comunicarile intocmite pentru aducerea la cunostinta a publicului despre existenta sau conditiile economice ale societatii. Subiectii infractiunii - activ - pasiv Subiectul activ - calificat, neputand fi decat fondatorul, administratorul, directorul executiv (reprezentant legal) sau lichidatorul; participatia este posibila in toate formele sale pentru existenta co-autorului, calitate speciala ceruta de norma de incriminare, trebuind indeplinita de toate persoanele care savarsesc nemijlocit fapta Subiectul pasiv - constituit de persoana prejudiciata prin activitatea faptuitorului; poate fi persoana fizica sau persoana juridica; in subsidiar, subiectul pasiv mai poate fi statul ca si garant al ordinii de drept. Continutul constitutiv al infractiunii: Latura obiectiva - elementul material - urmarea imediata - legatura de cauzalitate Elementul material - constituit de actiunea de a prezenta cu rea creadinta in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului de date neadevarate privind constituirea societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau de a ascunde cu rea credinta in tot sau in parte asemenea date. Urmarea imediata - crearea unei stari de pericol privind buna desfasurare a activitatilor economice, activitati ce se bazeaza pe o buna informare a partenerilor de afaceri privind constituirea, absenta de activitate si conditiile economice ale societatii. Legatura de cauzalitate - rezulta din savarsirea infractiunilor incriminate Latura subiectiva - se savarseste cu intentie directa sau indirecta Forme, modalitati de comitere, sanctiuni - infractiunea se consuma in momentul in care rapoartele sau comunicarile ajung la cunostinta publicului

- modalitate de comitere - prezentarea de date neadevarate sau ascunderea unor date referitoare la constituirea societatii sau conditiilor economice ale acesteia in prezentarile care ajung la cunostinta publicului - actiunea penala se pune in miscare din oficiu - urmarirea penala se efectueaza de catre organele de Politie sub supravegherea procurorilor - competenta de judecata revine in prima instanta Judecatoriei. Exemplu: Art.270 b - L31 / 1990 rep - Infractiunea de prezentare cu rea credinta actionarilor sau asociatilor a unei situatii financiare inexacte sau de date inexacte asupra conditiilor economice ale societatii in scopul ascunderii situatiei sale reale. Subiect activ - cel care prezinta actele Subiect pasiv - statul Obiectul infractiunii - generic - relatiile sociale a caror normala existenta si dezvoltare este conditionata de respectarea dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatilor comerciale Obiectul infractiunii - special - relatiile sociale a caror normala existenta si dezvoltare este conditionata de probitatea anumitor categorii de persoane cu drept de dispozitie (calitatea persoanei) Legea 26 / 1990 - privind Registrul Comertului Comerciantii, inainte de inceperea unei activitati comerciale, au obligatia de a cere inmatricularea la Registrul Comertului iar in cursul exercitarii sau la incetarea activitatii sa ceara inscrierea la acelasi ReCom: actele si faptele de comert prevazute de lege. Comerciantii sunt acele persoane fizice sau juridice care efectueaza in mod obisnuit acte de comert. ReCom este o autoritate publica structurata pe 2 paliere - centru (ONRC) si judetean (ORC). ONRC este organizat pe langa Camera de Comert a Romaniei. ORC functioneaza pe langa Camera de Comert teritoriala. Un alt aspect al ReCom - apare ca un sistem de evidenta comerciala (inmatricularea comerciantilor si inscriere faptelor, actelor a caror inregistrare este prevazuta de lege). In alt inteles sau totodata o finalitate a ReCom este acela de sistem public de informare. Controlul egalitatii operatiilor efectuate la ORC se face de catre angajatii ORC, care certifica verificarea documentelor depuse. Cererea de inmatriculare depusa la ORC va fi in sotita de acte doveditoare si se vor mentiona date referitoare la sediul social (contract comodat, vanzare, donatie, ...). Fondul de Comert - poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile corporale si necorporale pe care un comerciant le pune la dispozitia desfasurarii activitatii comerciale in scopul atragerii de clientela si implicit a obtinerii de profit. Notiunea de fond de comert est diferita fata de notiunea de patrimoniu, care reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului cu valoare economica. Acest lucru inseamna ca fondul de comert nu cuprinde drepturile si datoriile comerciantului cu toate ca ele fac parte din patrimoniul social. Cererea de inmatriculare cuprinde: - numele persoanei, date personale: CNP, cetatenie, ... - brevetele de inventie

- hotararea de punere sub interdictie a comerciantului (ex. concurenta neloiala) - deschiderea procedurii de reorgnizare - orice alte acte referitoare la modificarea actelor de infiintare cat si a faptelor si actelor de comert. - regimul sanctionator Legea 26 / 1990 - Art. 44. (1) Daca nu respecta dispozitiile legii si termenele prevazute, comerciantii care trebuie sa ceara inmatricularea sau inscrierea unei mentiuni sau sa depuna specimene de semnatura ori anumite acte vor fi obligati, prin incheiere pronuntata de judecatorul delegat, la plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, daca fapta nu constituie infractiune (2) In cazul in care inmatricularea, mentiunea, depunerea specimenului de semnatura sau a actului sunt in sarcina unei persoane juridice, amenda judiciara este de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, daca fapta nu constituie infractiune. Daca sunt mai multe persoane obligate la indeplinire, amenda se aplica fiecareia dintre ele (3) Abrogat (4) Amenda prevazuta la alin. (2) se aplica si reprezentantilor societatilor comerciale amendate, potrivit dispozitiilor acelui alineat Alineatul (3) a fost abrogat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 129/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 505/2003 Alineatele (1) si (2) au fost modificate prin art. VIII pct. 30 din Legea nr. 161/2003. Exercitiu: Legea 26 / 1990 - Art. 48. (1) Persoana care, cu rea-credinta, a facut declaratii inexacte, in baza carora s-a operat o inmatriculare ori s-a facut o mentiune in registrul comertului, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, daca, potrivit legii, fapta nu constituie o infractiune mai grava (2) Prin hotararea pronuntata, instanta va dispune si rectificarea sau radierea inmatricularii ori mentiunii inexacte. Subiect activ - persoana care face acele mentiuni (comerciantul persoana fiz sau jur) Subiect pasiv - statul (garant al desfasurarii in mod corect al activitatii comerciale) Obiectul infractiunii - generic - relatiile sociale referitoare la normala desfasurare a activitatii comerciale Obiectul infractiunii - special - relatiile sociale a caror normala dezvoltare este conditionata de respectarea prevederilor legale privind efectuarea inmatricularii) Obiectul material - inscrisurile depuse de infaptuitor Continutul infractiunii - latura obiectiva - reprezinta obiectul material si consta in efectuarea de declaratii inexacte facute de o persoana cu ocazia inmatricularii Urmarea imediata - consta in crearea unei stari de pericol pentru autoritatile publice reprezentate de ORC si pentru activitati comerciale ilicite care, de regula, sunt bazate pe incredere in participanti Continutul infractiunii - latura subiectiva - forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta fapta si poate fi intentia directa sau indirecta Forme, modalitati, sanctiuni - actiunea penala se pune in miscare din oficiu - urmarirea penala se efectueaza de catre organele de politie sub supravegherea procurorilor - competenta de judecata se face, in prima instanta, la Judecatoria locala

- institutia are obligatia de a dispune, o data cu condamnarea faptuitorului, rectificarea, radierea inmatricularii ori a oricarei mentiuni inexacte CAPITOLUL III Procedura insolventei Insolventa reprezinta acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pt plata datoriilor exigibile. Clasificarea insolventei: - presumata - atunci cand debitorul dupa 30 zile de la scadenta nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori - iminenta - atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate cu fondurile banesti disponibile la data scadentei Insolventa trebuie delimitata de alte 2 notiuni: insolvabilitatea si refuzul de plata. Insolventa exprima dezechilibrul financiar al patrimoniului debitorului si caracterizeaza preponderenta pasivului fata de activ. Incapacitatea de plata reprezinta absenta fondurilor banesti. Procedura de insolventa Specificul insolventei decurge din aplicarea a doua principii fundamentale ale obligatiilor comerciale - conceptul se bazeaza pe credit - obligatia comerciala se executa la scadenta Categorii de participanti la procedura insolventei (procedura generala si simplificata): Procedura generala e procedura prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute de art 1 alin 1 din legea 85 dupa perioada de observatie succesiv in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau doar in procedura reorganizarii. Categorii exceptate de insolventa: - administratorul nu poate fi gasit - documentele, evidenta contabila, nu se pot gasi - nu exista patrimoniu - sediul nu mai exista Procedura simplificata - insolventa e solicitata de comerciant (administrator) - orice administrator isi poate solicita insolventa propriei societati intr-un termen de maxim 30 zile si trebuie insotita de urmatoarele acte: - lista completa a conturilor bancare - lista patrimoniala - lista tuturor creditelor cu adresa, nume, creanta - lista activitatilor pe care urmeaza sa le desfasoare in perioada de observatie - o declaratie pe proprie raspundere in care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare conform unui plan de reorganizare ce se poate face prin

restructurarea activitatilor ori prin lichidarea in tot sau in parte a averii in vederea stingerii datoriilor sale. Daca debitorul nu depune aceasta declaratie pana la expirarea termenului stabilit de lege se considera ca debitorul nu e de acord cu initierea procedurii simplificate. Procedura simplificata odata stabilita pentru debitorul care indeplineste conditiile prevazute de art 1 alin 1 din lege intra direct procedura falimentului fie odata cu deschiderea procedurii insolventei fie dupa o perioada de maxim 60 zile, perioada in care vor fi analizate elementele de natura sa declanseze o procedura simplificata. Art 1, alin 2 din legea 85/2006 mentioaneaza ca aceasta procedura se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa si care se incadreaza in una din urmatoarele categorii: - comercianti persoane fizice actionand individual - comercianti familiari - comercianti care fac parte din categoriile prevazute in art 2 si indeplinesc una din urmatoarele situatii - administratorul nu e de gasit - documentele financiar-contabile nu pot fi identificate - nu e identificabil patrimoniul Deschiderea propriu-zisa a insolventei se face prin incheierea judecatorului in procedura generala sau simplificata. Plan de reorganizare judiciara Art 94 din lege prevedere ca urmatoarele categorii de persoane vor putea depune un plan de reorganizare: 1. administratorul dar cu aprobarea adunarii generale a actionarilor in termen de 30 zile de la afisarea tabelului definitiv de creante cu conditia formularii intentiei de reorganizare 2. administratorul judiciar de la data desemnarii sale si pana la implinirea termenului de 30 zile de la data afisarii tabelului de creante 3. unul sau mai multi creditori care si-au anuntat aceasta intentie pana la votarea raportului prevazut de art 59 detinand impreuna cel putin 20% din valoarea creantelor cuprinse in tabel in termen de 30 zile de la data afisarii tabelului cu creante. Planul va putea sa cuprinda si reorganizarea cu continuarea activitatii. Nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii a fost subiect al procedurii insolventei si nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau infractiuni prevazute de legea 21/1996 sau infractiuni economice. Programul de reorganizare va cuprinde in mod obligatoriu programul de plata al creantelor iar executarea sa nu va putea depasi 3 ani socotiti de la data confirmarii. Despre reorganizare art 103 din lege prevede:

1. in urma confirmarii unui plan de reorganizare debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea admin judiciar in conformitate cu planul aprobat pana cand judecatorul dispune motivat fie incheierea procedurii insolventei, fie incetarea reorganizarii si trecerea firmei la faliment. 2. pe parcursul reorganizarii debitorul va fi condus de administrator special sub supravegherea admin judiciar(;) asociatii nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori administrarea averii debitorului. 3. debitorul va fi obligat sa indeplineasca fara intarziere schimbarile de structura prevazute in plan. Falimentul Legea prevede in art 107 urmatoarele: Judecatorul sindic va decide prin sentinta sau dupa caz prin incheiere in conditiile art 32 intrarea in faliment in urmatoarele cazuri: 1. debitorul si-a anuntat intentia de a intra in procedura simplificata 2. debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau la cererea creditorului la deschiderea procedurii a contestat a fi in stare de insolventa iar contestatia a fost respinsa de judecator 3. nici unul din celelalte subiecte de drept indreptatite nu au propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat In cazul intrarii in faliment in procedura generala, lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitori/admin judiciar. Infractiuni Legea 85/2006 - art 143-147 prevede urmatoarele infractiuni: Art 143/1 constituie infractiune de bancruta simpla si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda, neintroducerea sau introducerea tardiva de debitor persoana fizica ori de catre reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii in termen care depaseste mai mult de 6 luni termenul prevazut la art 27 (30 zile). Art 143/2 constituie infractiune de bancruta frauduloasa si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6luni 5 ani fapta persoanei care: a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului sau ascunde o parte din activul societatii b) infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorului ori alt act sume nedatorate; fiecare din aceste fapte fiind indreptate in frauda creditorilor. Societati offshore (Paradisuri fiscale) In tehnicile de evitare a evaziunii fiscale se inscriu si practicile offshore denumite curente evaziune fiscala legala. Aparitia paradisurilor fiscale a fost determinata in unele cazuri de lipsa resurselor financiare compensate de autoritati prin asigurarea de facilitati fiscale firmelor si institutiilor financiare in scopul atragerii lor in teritoriu de competenta. Aceste societati ofera scutiri de la plata impozitelor pe profit, pe cresterile de capital, pe dividente. De asemenea aceste societati ofera:

1. un nivel scazut de impozitare directa sau indirecta 2. un nivel de aprobare pt inregistrarea afacerilor extrem de redus si flexibil. 3. un regim de control financiar asupra operatiunilor extrem de redus 4. lipsa de obligativitate a prezentei fizice pt inregistrare 5. nivel ridicat de confidentialitate acordat clientilor 6. imposibilitatea pt rezidenti de a obtine asemenea facilitati Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale 1. impozite reduse 2. secretul paradisului fiscal asigura protectia informatiilor bancare si comerciale chiar si atunci cand e vorba de comiterea unei grave incalcari a unei legislatii unei tari. 3. activitatea bancara reprezinta segmentul cel mai atractiv pentru nerezidenti 4. unicitatea promotionala e caracteristica paradisului fiscal care garanteaza clientii pentru secretizarea datelor, activitatilor pe care le desfasoara. In concluzie paradisul fiscal reprezinta o componenta importanta a criminalitatii organizate fiind folosite pentru spalarea banilor obtinuti din activitati infractionale, contrabanda, evaziuni fiscale, trafic de droguri s.a. Infractiuni prevazute de legea cecului (legea 59/1934) si legea cambiei si a biletului de ordin (legea 58/1934). CEC-ul e un titlu de plata sau de credit prin care o persoana numita tragator, da ordin neconditionat unei banci sa plateasca la vedere o suma de bani determinata; beneficiarul platii poate fi purtatorul cecului sau un beneficiar determinat (cec de plata) sau poate fi insusi tragatorul (cec de retragere). Cecul se aseamana cu cambia prin faptul avem 3 protagonisti: tragatorul, trasul si beneficiarul. Cecul se deosebeste de cambie prin faptul ca nu poate fi tras decat asupra unei banci si e platibil intotdeauna la vedere. Cecul, pentru a fi mijloc de plata, trebuie mai intai sa fie emis. Pentru a fi emis trebuie sa contina obligatoriu: 1. ompletarea sau redactarea lui pe formular si se realizeaza de emitent (tragator) 2. predarea cecului catre beneficiar Un cec sa fie valabil trebuie sa aiba disponibil in cont. Acoperirea cecului reprezinta esenta acestui instrument de plata si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa fie constituita inainte de emiterea cecului - sa aiba valoare cel putin egala cu valoarea cecului - sa fie disponibila/solvabila - sa fie ireversibila (tragatorul nu poate trage suma dupa emiterea filei cec) Categorii de cecuri - cecul barat e acel cec care poarta pe fata fiecarei file o bara pe diagonala; avantajele decurg din securitatea sporita pe care o ofera pt banca fiind platibil unei persoane determinate - cecul circular e un titlu de credit la ordin emis de o banca pt sumele ce le are la dispozitie de la primitorii cecului in momentul emisiunii, platibil la vedere in oricare din locurile aratate de emitent

- cecul e platibil in cont e cel pe care posesorul insereaza transversal platibil in cont interzicand plata in numerar - cecul postal (ca la alocatie) - cecul de calatorie Cambia - e inscrisul care poarta aceasta denumire prin care o persoana numita tragator ordona altei persoane numita tras sa plateasca unei a treia persoane numita beneficiar o suma de bani determinata la o data precisa si in locul inscris in cec. Potrivit normelor bancare, cambia e un titlu de credit sub semnatura privata care pune in legatura 3 persoane tragator, tras si beneficiar. Pentru a produce efecte, cambia trebuie sa fie intocmita cu respectarea urmatoarelor conditii: a) calitatea de comerciant intrucat cambia e un fapt de comert operatiunile cambiale pot fi efectuate numai de persoane fizice sau juridice care au calitatea de comercianti, persoane care nu au calitatea de comercianti pot efectua operatiuni cambiare numai in cazuri de exceptie. b) Forma scrisa c) Prezentarea tuturor mentiunilor obligatorii - denumirea de cambie - ordin neconditionat de plata a unei sume determinate - indicarea numelui trasului (bancii) - indicarea numelui beneficiarului - indicarea datei de emitere - semnatura tragatorului - existenta inscrisului Avalul cambiei (avalizarea cambiei) e actul prin care o persoana garanteaza plata; cel care garanteaza plata (avalizeaza) se numeste avalist iar cel garantat se numeste avalizat. Biletul de ordin titlul de credit prin care emitentul se obliga sa plateasca beneficiarului sau la ordinul acestuia o suma de bani la scadenta intr-un anumit loc nominalizat; spre deosebire de cambie, biletul la ordin implica doar 2 persoane. Biletul la ordin trebuie sa contina, sub sanctiunea nulitatii, urmatoarele mentiuni: - denumirea de bilet la ordin sa fie inserata pe titlu - promisiunea neconditionata de plata a unei sume detrminate - scadenta platii - locul platii - numele celui caruia i se va plati (benefeciarul) - data si locul emiterii - semnatura emitentului Pentru existenta infractiunii de inselaciune, prevazut de art 215 alin 3, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: a) sa aiba loc incheierea sau executarea unui contract b) cu prilejul incheierii sau executarii contractului, subiectul activ sa induca in eroare subiectul pasiv c) actiunea de amagire sa determine pe cei indusi sau mentinuti sa incheie sau sa execute contractul

d) sa se fi savarsit cu intentie Ordinul de plata - e o dispozitie neconditionata data de catre emitentul acesteia unei institutii bancare de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani. O astfel de dispozitie e considerata ordin de plata numai daca: a) institutia bancara dispune de fondurile reprezentate de respectiva suma fie prin debitarea unui cont al emitentului b) nu se prevede ca plata sa fie facuta la cererea beneficiarului Ordinul de plata, neavand in sine putere circulatorie, nu poate servi direct ca mijloc de plata astfel ca el poate constitui titlul pentru efectuarea platilor. Pentru existenta infractiunii de inselaciune in varianta prevazuta de art 215 alin 3 cod penal (inselaciunea in conventie) trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: a) sa aiba loc incheierea unui contract sau executarea unui contract b) cu prilejul incheierii sau derularii contractului subiectul activ trebuie sa induca sau sa mentina in eroare subiectul pasiv c) actiunea sa fie facuta cu intentie Incidentul de plata Potrivit art 2 din regulamentul BNR prin incident de plata se intelege neindeplinirea intocmai si la timp a obligatiilor participantilor, inainte sau in timpul procesului de deconectare a instrumentului de plata, obligatii rezultate prin efectul legii sau al contractului care reglementeaza acea plata a caror neindeplinire e adusa la cunostinta Centralei incidentei de plata (CIP) de catre persoanele declarante pentru apararea intereselor publice. Incidentul de plata major e atunci cand: a) in cazul cecului: - cecul a fost emis fara autorizarea trasului - cecul a fost refuzat din lipsa totala de disponibil in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare - cecul a fost refuzat la plata din lipsa partiala de disponibil in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare - cecul a fost emis cu data falsa sau ii lipseste o mentiune obligatorie - cecul circular sau de calatorie a fost emis la purtator - cecul a fost emis de un tragator aflat in interdictie bancara Interdictia bancara presupune regimul impus de banca unui titular de cont prin care se interzice acestuia sa emita file de cec pe o perioada de 1 an, pe baza unor angajamente reciproce. Legea 241/2005 Evaziunea fiscala In domeniul fiscal, raportul fiscal e definitiv statornicit si izvorat din dreptul pe care il are statul, persoana juridica, de a obliga alte persoane fizice sau juridice la o prestare imediata si viitoare dar fara a contra prestatie imediata si echivalenta. Indatoririle fundamentale art 56/Constitutie: prevede ca cetatenii au obligatia de a contribui prin impozite si taxe la cheltuieli publice.

Impozitele si taxele nu pot fi stabilite decat prin lege. Infrastructura de evaziune fiscala reprezinta in materialitatea eu o infractiune de prejudiciu dar si de pericol. O sarcina importanta a legii constituie interzicerea opreatiunii de cesiune ori de instrainare a actiunilor unei societati comerciale care are datorii fara avizul fiscului sau o verificare financiar-contabila. Precizari terminologice - buget general consolidat al statului reprezinta ansamblul tuturor bugetelor publice componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pt a forma un intreg - contribuabil persoana fizica ori juridica care datoreaza impozite si taxe, contributii si alte sume bugetului consolidat al statului - documente legale sunt acele acte, documente prevazute de codul fiscal, cod, procedura fiscala, cod vamal, legea contabilitatii - formulare tipizate cu regim special facturi, registru de casa, balante, bilanturi - obligatii fiscale sunt obligatiile prevazute de codul fiscal, procedura fiscala - operatiune fictiva presupune disimularea realitatii in crearea aparentei unei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista Infractiuni privind concurenta comerciala nelegala Concurenta e un element definitoriu al economiei de piata. In general prin concurenta se intelege o confuntare intre tendinte adverse care converg spre acelasi scop. Prin concurenta in sens juridic intelegem confruntarea dintre agenti economici cu acelasi obiect de activitate exercitata in domeniile deschise pietei pt castigarea si conservarea clientelei in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi. Premisele concurentei Din punct de vedere economic concurenta pt a fi posibila presupune o piata organizata pe baza urmatoarelor reguli: 1. independenta si descentralizarea activitatii de productie, distributie si consum 2. libertatea de initiativa fara constrangeri sau limitari de ordin administrativ 3. proprietate privata asupra unui procent semnificativ din totalitatea mijloacelor de productie Functiile concurentei In conditia de piata libera concurenta indeplineste cateva functii definitorii: 1. faciliteaza ajustarea automata pe piata libera a cererii si ofertei in toate domeniile vietii economico-sociale, 2. stimuleaza inovatiile si inventiile, cererea de servicii noi 3. impiedica fixarea preturilor printr-o politica de monopol exercitata de anumiti agenti economici 4. asigura o alocare rationala a resurselor in functie de diferitele utilitati sociale pe piata. Formele concurentei Dupa gradul de libertate se distinge: 1. concurenta pura si perfecta trasaturi: - atomicitatea pietei nr mare de agenti mici si mijlocii - omogenitatea produselor si serviciilor - transparenta - pluraritatea de optiuni

2. concurenta eficienta caracterizata prin 3 trasaturi specifice - caracter deschis al pietei - libertatea de actiune - toti agentii sa beneficieze de un grad satisfacator de libertate In concluzie prin concurenta neloiala trebuie sa intelegem savarsirea in domeniile deschise competitiei economice a unor fapte contrare legii sau uzantelor cinstite ale activitatii comerciale in scopul captarii clientilor, clientelei unor rivali de pe piata relevanta, producandu-se prejudicii materiale sau morale, prezente sau viitoare. Legea 11/1991 defineste concurenta neloiala orice act/fapta contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala de executie sau prestari servicii.