Drept roman 2 - subiecte

Prof.univ.dr. Mihnea Claudiu Drumea

1. Stipulaţiunile pretoriene (stipulationes praetoriae) sunt contracte verbale încheiate din

ordinul pretorului prin întrebare şi răspuns

2. Din anul 242 î.e.n., organizarea proceselor dintre cetăţeni şi peregrini a revenit pretorului

peregrin.

3. Missio in possessionem însemna trimiterea reclamantului în detenţiunea bunurilor

pârâtului, pentru a-l convinge pe pârât să adopte o anumită atitudine.

4. In evolutia dreptului roman s-au succedat urmatoarele sisteme procedurale:

a. procedura legisactiunilor, procedura formulara si procedura extraordinara

b. procedura extraordinara, procedura in iure si procedura in iudicio

c. procedura legisactiunilor si procedura in jus vocatio

5. In ius vocatio consta in :

a. chemarea pârâtului în faţa magistratului, prin pronunţarea unor cuvinte solemne: in

ius te voco

b. era o convenţie prin care părţile se înţelegeau să se prezinte la o anumită dată în

faţa magistratului c. era somaţia prin care reclamantul îl chema în faţa magistratului pe

pârâtul peregrin.

6. Principiului confessus pro iudicatus est reprezinta: a. cel care recunoaste este condamnat

b. Negarea pretenţiilor reclamantului de către pârât

c. Recunoaşterea în faţa magistratului

7. Prescripţiunile erau : a. mijloace de apărare puse la îndemâna pârâtului, prin care pârâtul nu nega

pretenţiile reclamantului, dar invoca anumite fapte de natură a paraliza acele

pretenţii b. anumite precizări făcute în fruntea formulei, precizări prin care se venea fie în

sprijinul reclamantului, fie în sprijinul pârâtului c. acea parte a formulei prin care magistratul îl învestea pe judecător, un

simpu particular, cu dreptul de a pronunţa o sentinţă de condamnare sau

de absolvire.

8. Ius connubii reprezenta: a. dreptul de a incheia o casatorie civila romana

b. dreptul de vot

c. dreptul cetateanului de a face parte din legiunile romane

9. Latinii veteres se bucurau de : a. ius commercii

b. ius commercii; ius connubii; ius suffragii.

c. ius suffragi , ius honorum

10. Confarreatio este : a. posibilitatea unor persoane determinate de a se căsători între ele, deoarece nu toţi

cei care au connubium în sens obiectiv au şi connubium în sens subiectiv

b. o formă de căsătorie rezervată patricienilor, căci presupunea prezenţa lui pontifex

maximus şi a preotului lui Jupiter c. coabitarea vreme de un an a viitorilor soţi, iar după expirarea termenului de un

an, femeia trecea automat sub puterea bărbatului.