DREPT PROCESUAL PENAL 05.01.2015CURS 12

PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA IN PROCESUL PENAL

Legea cere ca orice cauza penala sa fie solutionata numai pe baza de probe. Decizia data intr-o cauza penala se face avand in vedere administrarea probelor respective.

Vechile reglementari dar si alte legislatii procesual penale nu fac distinctia intre cele 2 notiuni.

Proba (ART.197 NCPP) = element de fapt care cuprinde informatii cu privire la existenta sau inexistenta infractiunii , la identitatea faptuitorului sau a altor fapte relevante-stari de fapt care furnizeaza informatii

S-a impus un mijloc prin care informatiile rezultate in urma analizarii sa fie aduse in fata organelor judiciare (mijlocul de proba)

Mijlocul de proba (ART.197 NCPP) = instrumentul legal prin care informatiile sunt aduse spre examinare in fata organelor judiciare

-modalitatea juridica prin care este relevata proba

-declaratiile martorilor(in fata organului judiciar dar si prin aplicarea confruntarii (in cazul in care se constata contradictii intre declaratiile a 2 sau mai multe persoane audiate, se realizeaza confruntarea persoanelor carora li se pun intrebari, rezultand o noua declaratie)-tactici si procedee probatorii-expertize sau constatari stiintifice

Procedeu probator = modalitatea legala de obtinere a mijloacelor de proba in urma examinarii probelor

Perchezitia domiciliala se face incepand cu ora 06:00 (nerespectarea unei limite de timp constituie un procedeu nelegal si poate fi anulat)

Probatiunea = desfasurarea unor activitati procesuale(acte procesuale sau procedurale ) de catre organele judiciare cu concursul celorlalti participanti pentru lamurirea obiectului probatiunii.(fapte sau imprejurari ce trebuiesc dovedite pentru solutionarea cauzei respective)

In cauzele penale sunt o serie de fapte ce trebuiesc probate in mod obligatoriu si altele care au caracter secundar (urmarirea penala sau judecata pot fi suspendate starea de sanatate a suspectului/inculpatului)

Se face clasificarea probelor in functie de anumite criterii:

a)probe in acuzare(sustin ceea ce sustine procurorul/organul de cercetare penala)b)probe in aparare (probe contradictorii)a)probe mediate(intervine un filtru intre proba si izvorul probei respective:declaratia unui martor care sustine ca alt martor face o declaratie mincinoasa)Nu ofera suficienta certitudine cu privire la fapta, la vinovatie.b)probe imediate(au legatura directa cu izvorul: declaratia unui martor ocular)

a)probe directe ( contribuie in mod deosebit la stabilirea vinovatiei faptuitorului)b)probe indirecte (constituie o veriga intermediara intre proba directa si declaratia respectiva)

Obiectul probatiunii : de regula, este stabilit prin ordonanta de incepere a urmaririi penale ( organul de cercetare penala incepe urmarirea penala ~in rem~ cu posibilitatea continuarii urmaririi penale ~in personam~Sfera faptelor si imprejurarilor ce constituie obiect al probatiunii poate fi extins sau chiar restrans(extinderea in faza urmaririi penale sau extinderea judecatii prin schimbarea incadrarii juridice a faptelor respective)

Sarcina probatiunii :

-cel care acuza trebuie sa si dovedeasca aceste fapte ( organului de urmarire penala ii revine sarcina probatiunii)-cel care este acuzat nu trebuie sa isi dovedeasca nevinovatia (prezumtia de nevinovatie)Intrucat instanta nu are niciun interes in solutionarea probei respective, nu ii revine sarcina probatiunii ( lipsa de interes si adoptarea unei pozitii impartiale, urmand sa dea un verdict final)Daca instanta de judecata nu si-a format convingerea, judecatorul poate administra probe(din oficiu sau in subsidiar)

Administrarea si admisibilitatea probelor

Inainte, valoarea probanta a probelor era prestabilita, urmand ca judecatorul in functie de aceasta evaluare legala sa stabileasca un verdict. Ulterior s-a constatat ca nu inttodeauna ceea ce se declara este si adevarat. In unele situatii, recunoasterea poate ascunde comiterea altor infractiuni sau comiterea infractiunii sub o circumstanta agravanta.Treptat, au fost puse semne de intrebare cu privire la acest sitem legal, considerandu-se ca judecatorul sa evalueze liber valoarea probanta a fiecarei probe.

Sistemul liberei aprecieri a probelor: toate probele sunt evaluate liber, fara a fi tarifate, fara a se stabili o valoare de catre legiuitor.Legiuitorul nu impune anumite rigori, anumite obstacole in ceea ce priveste invocarea si administrarea probelor. Potrivit dispozitiilor care reglementeaza admisibilitatea probelor , judecatorul poate respinge probele pe care le considera inadmisibile.

Pentru a fi admise, probele trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

-pertinenta ( calitatea probei de a avea legatura cu obiectul probatiunii) -concludenta ( sa contribuie la solutionarea cauzei, sa fie edificatoare la solutionarea cauzei)-utilitatea (necesitatea probei respective)

ART.101 NCPP este interzisa folosirea unor metode sau tehnici ce influenteaza mdoul de relatare a celui audiat intr-o cauza penala

In sistemele procesual penale , in materia mijloacelor de proba se cunosc 2 acceptiuni:

1.mijloacele de proba sunt indicate in mod limitativ 2.sistemul exemplificativ in care sunt enumerate numai o parte din mijloacele de proba, precizandu-se ca pot fi invocate si altele daca legea nu le interzice (ART.97 NCPP)

Declaratiile : de regula, faptele penale nu au in perioada anterioara un carcater preparator cunoscut. Relatarea cunostintelor contribuie in mod esential la dovedirea si la solutionarea cauzelor penale

Modul in care se asculta suspectul, inculpatul, partea civila, etc.Constituie probe cu rezervele firesti.Administrarea unor probe biologice

Deosebit de suspect/inculpat, drepturile si obligatiile celorlalte parti sunt diferite ( acuzarea este adusa la cunostinta numai suspectului/inculpatului)