Drept procesual civil II - sem.II-CAILE DE ATAC.doc

Drept procesual civil – partea II/sem/II

CĂILE DE ATAC1. Noţiune:

sunt mijloace procesuale prin intermediul cărora partea interesată poate solicita examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti şi remedierea eventualelor erori săvârşite.

Existenţa căilor de atac constituie pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor fundamentale şi o garanţie pentru calitatea acţiunii de justiţie.

Dreptul la folosirea căilor de atac este un drept constituţional - articolul 128 din Constituţie prevede acest principiu în sensul că impotriva hotărârilor judecătoreşti părţile şi Ministerul Public pot exercita căile de atac.

Nu este un drept absolut şi nu crează posibilităţi pentru exercitarea tuturor căilor de atac, unele pot fi suprimate.

Exemplu:- în unele cazuri este suprimată calea apelului, partea având

posibilitatea să facă recurs.

Codul de procedură civilă prevede o sigură calea de atac => apelul şi prevede 4 căi extraordinare de atac:

1. recursul; 2. revizuirea; 3. recursul în interesul legii;4. contestaţia în anulare;

APELUL

Reglementare: => articolul 282 - 298 Codul de procedură civilă.

este cale de atac comună, ordinară, de reformare, devolutivă şi suspensivă de executare.

Obiectul apelului îl constituie hotărârile susceptibile de a fi atacate cu această cale de

atac - hotărârile date în primă înstanţă de judecătorie care sunt supuse

apelului la tribunal; - hotărârea dată în prima instanţă de către tribunal sunt supuse

apelului la Curtea de Apel; Sunt şi unele situaţii când printr-o dispoziţie legală specială imperativă calea

de atac a apelului este suprimată. Suprimarea căi de atac este prevăzută în diferite dispoziţii şi cu formulări diferite şi anume:

1. în unele cazuri legea prevede că hotărârea primei instanţe se dă fără drept de apel - articolul 247 privitor la renunţarea dreptului pretins);

2.legea prevede că hotărârile primei instanţe nu sunt supuse apelului, de exemplu:

cererile introduse pe cale principală privind pensia de întreţinere; obligaţia de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de 200 mil.lei inclusiv; acţiunile posesorii, cererile referitoare la înregistrările în registru de stare civilă; luarea măsurilor asiguratorii şi alte cazuri prevăzute de lege;

- nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile privitoare hotărările autorităţilor administraţiei publice cu activitate

1

jurisdicţională şi a altor organe cu astfel de activitate dacă legea nu prevede altfel;3. când legea prevede că hotărârea primei instanţe este definitivă;

Dacă este definitivă, nu avem apel, ci numai recurs!!!!

4. legea prevede numai calea de atac al recursului;Pot forma obiectul apelului şi încheierile premergătoare, dar împotriva

acestora apelul poate fi exercitat numai odată cu fondul cauzei. În această regulă generală există unele excepţii: încheierea prin care a fost întrerupt cursul judecăţii - articolul 282 alin. 2.

Dacă este definitivă şi irevocabilă hotărârea nu avem nici apel, nici recurs!!!!

SUBIECŢII APELULUI

1. Părţile din procesHotărârea judecătorească produce efecte numai în privinţa persoanelor

care au participat în calitate de părţi în procesul în care a fost pronunţată acea hotărâre.

Terţelor persoana care nu au participat în proces nu le este opozabilă hotărârea pronunţată tocmai de aceea numai părţile care s-au judecat în faţa primei instanţe au dreptul de a exercita calea de atac a apelului în afară de unele situaţii expres prevăzute.

Oricare dintre părţi poate ataca hotărârea pronunţată dar este evident că trebuie să justifice un interes pentru folosirea acestei căi de atac, întrucât în lipsa interesului apelul ar fi inadmisibil.

Prin urmare, apelul declarat de o parte căreia i s-a admis în întregime cererile formulate este lipsit de interes.

Terţii care au intervenit în proces din proprie iniţiativă sau au fost introduşi din iniţiativa uneia din părţi dobândesc calitatea de părţi şi astfel ele au dreptul de a ataca hotărârea pronunţată.

Se impune precizarea în ceea ce priveşte terţul care intervine în proces în interesul uneia din părţi poate folosi calea de atac a apelului numai dacă şi partea în favoarea căreia a intervenit declară apel. Astfel, apelul intervenientului accesoriu este neavenit.

În cazul coparticipării procesuale prin declararea apelului, pot fi apărate numai interesele proprii ale apelantului, ţinând seama de principiul independenţei procesuale a coparticipanţilor, cu toate acestea în cazul în care există o obligaţie comună care crează părţilor aceeaşi situaţie juridică. Efectele apelului făcut de 1 vor fi extinse şi asupra celorlalţi care nu au făcut apel sau a cărora a fost respins fără a fi cercetat în fond.

Este evident că apelul poate fi exercitat şi de către succesorii în drepturi a părţilor din proces.

Pot exercita calea de atac a apelului şi persoanele şi organele care au dreptul de a formula o acţiune civilă în baza unor dispoziţii exprese ale legii pentru apărarea drepturilor altor persoane dacă cererea de chemae în judecată a fost introdusă de ele.

Partea poate exercita calea de atac a apelului personal sau prin reprezentant convenţional. Dacă reprezentantul este avocat şi acesta a asistat partea la proces în faţa primei instanţe el poate chiar fără mandat să declare

2

apel dar pentru a putea susţine apelul trebuie să aibă o nouă imputernicire avocaţială.

2. ProcurorulDreptul de a exercita calea de atac a apelului este recunoscut

procurorului prin articolul 45 alin.5 Codul de procedură civilă.Apelul poate fi exercitat de procuror impotriva oricărei hotărâri chiar dacă

nu a participat în faţa primei instanţe la judecarea cauzei. În aceast această privinţă nu prezintă relevanţă dacă este un litigiu în care participă în calitate de parte un minor, persoane puse sub interdicţie sau dispărute sau dacă este o altă cauză în care nu figurează asemenea persoane.

Posibilitatea acordată procurorului de a supune procedurii instanţei de apel orice hotărâre impotriva căreia se poate folosi această cale de atac, îşi are temeiul în articolul 130 din Constituţie care prevede rolul Ministerului Public în apărarea intereselor generale ale societăţii.

Persoanele care nu au avut calitatea de parte în faţa primei instanţeRegula: - nu au dreptul la exercitarea căi de atac a apelului chiar dacă justifică un interes.

Exemplu: un proprietar care nu a fost chemat în judecată la partajul bunurilor succesorale; nu a fost citat.

În unele situaţii de excepţie li se recunoaşte şi acestor persoane dreptul de a exercita apelul şi anume:- orice persoană interesată poate declara apel chiar dacă nu a fost citată la

soluţionarea cererii împotriva încheierii pronunţate în cazul procedurii necontencioase;

- dreptul de a apela hotărârea este recunoscut şi dobânditorului cu titlu particular a unui drept sau bun ce formează dreptul litigiului dar numai dacă transmisiunea a avut loc după pronunţarea hotărârii primei instanţe şi înainte de expirarea termenului de apel;

- pot folosi calea de atac a apelului în baza articolul 274 creditorii chirografari în numele debitorului lor în afara situaţiei în care cauza în care s-a pronunţat hotărârea are caracter strict personal.

3. Partea care a făcut cerere de apelare la apel în condiţiile articolul 293, 2931 Cod procedură civilă

Termenul pentru declararea unui astfel de apel curge de la comunicarea apelului principal şi expresă la prima zi de înfăţişare.

Instanţa competentă pentru soluţionarea apelului Tribunalul pentru apelul declarat impotriva hotărărilor de la Judecătorii în

primă instanţă. Curtea de Apel pentru soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor

pronunţate de Tribunale în primă instanţă. Curtea Supremă de Justiţie - nu are competenţă în soluţionarea căii de atac

a apelului;

TERMENUL DE APEL

Durata este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu prevede altfel. Această dispoziţie constituie dreptul comun în materia apelului.

Există derogări, atât în ceea ce priveşte punctul de pornire, cât şi cu durata acestuia:

3

în ceea ce priveşte MOMENTUL când începe să curgă, legea prevede 3 cazuri de echipolenţă (echipolenţă = echivalenţă):1. comunicarea hătărârii făcută odată cu somaţia de executare este

echivalentă, în ceea ce priveşte momentul începerii curgerii termenului de apel, cu comunicarea hotărârii părţii respective în vederea exercitării apelului - articolul 284 alin. 2 - .

2. depunerea cererii de apel înainte de comunicarea este echivalentă, în ceea ce priveşte momentul începeri curgerii termenului de apel cu comunicarea hotărârii pentru partea respectivă - articolul 284 alin.3 -.

3. depunerea unei cererii prin care o parte cere comunicarea hotărârii părţii potrivnice este echivalentă, în ceea ce priveşte momentul începerii curgerii termenului de apel cu comunicarea hotărârii părţii care a făcut o astfel de cerere.

Există excepţii de la regula că termenul începe să curgă de la comunicarea hotărârii:1. pentru procuror => termenul începe să curgă de la data pronunţării

hotărârii:- dacă el a participat la judecată sau a pornit el acţiunea şi a avut

calitatea de parte în proces, el are dreptul să i se comunice hotărârea pronunţată şi astfel termenul de apel începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

Distincţie:Dacă porneşte acţiunea => partea principalăDacă participă la acţiune => partea alăturată

Parte principală Parte alăturată se referă la calitatea procurorului în procesul civil. Articolul 45 Codul de procedură civilă 2. în materia procedurii necontencioase => termenul începe să curgă de la pronunţare pentru cei care au fost de faţă şi de la comunicare pentru cei care au lipsit.

în ceea ce priveşte DURATA => ea este de 15 zile, dar prin dispoziţii legale principale sunt prevăzute şi alte termene.

Exemplu: divorţ => termenul de apel este 30 zile.

ÎNTRERUPEREA TERMENULUI DE APEL

- cazuri expres prevăzute de lege:

1. Moartea părţii care are interes să facă apelÎn acest caz, se face o singură comunicare a hotărârii la cel din urmă

domiciliu al părţii, pe numele moştenirii. Nu se va arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor; de la data acestei comunicări începe să curgă un nou termen de apel.

Dacă sunt şi moştenitori incapabili, moştenitori cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori dispăruţi precum şi în cazul moştenirii vacante, termenul de apel

4

va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.2. Moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea

Se va face o nouă comunicare părţii respective la domiciliul ei. Termenul curge din nou de la data acestei comunicări.3. Pierderea termenului de apel printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii => va începe să curgă un nou termen de 15 zile în care partea va trebui să declare apelul şi să ceară repunerea în termen arătând motivele împiedicării.

SANCŢIUNEA nerespectării termenului de apel este DECĂDEREA, întrucât este un termen imperativ şi absolut !!!

Excepţia de tardivitate poate fi invocată de:- partea interesată- procuror- instanţă din oficiu

Apelul introdus după termen va fi respins ca fiind tardiv.

- momentul rămânerii definitive a hotărârii atacate cu apel este momentul expirării termenului de apel şi nu data respingerii apelului ca tardiv !!!

CONŢINUTUL CERERII DE APEL

Articolul 287 alin. 1 Codul de procedură civilă Elementele cererii:1. - Numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor- Pentru persoane juridice: denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal, cont bancar;- dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul - este o obligaţie nu o facultate !!!!

2. - arătarea hotărârii care se atacă3. - motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul4. - dovezile indicate în susţinerile apelului5. - semnătura.

Unele din aceste cerinţe sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii (2). Altele - 3 - 5 => sunt prevăzute sub sancţiunea decăderii.Cerinţele privind arătarea hotărârii care se atacă precum şi 3, 4 pot fi

îndeplinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar 5 - lipsa semnăturii în condiţiile articolul 133 alin.2.

Apelul trebuie motivat până la cel târziu prima zi de înfăţişare!!!!

DEPUNEREA CERERII DE APEL

Legea prevede în mod expres că ea se depune la instanţa a cărei hotărâre este atacată, sub sancţiunea nulităţii.- ea se depune în atâtea exemplare câti intimaţi sunt + 1 exemplar pentru

instanţă;- instanţa la care s-a depus cererea va verifica implinirea termenului de

apel pentru toate părţile din dosar şi va anexa la acest dosar toate dovezile de

5

comunicare a hotărârii şi toate cererile de apel formulate în cauză şi va înainta dosarul instanţei de apel;

- există o excepţie => cererea de apel va fi înaintată instanţei de apel fără a se aştepta împlinirea termenului de apel pentru toate părţile, atunci când s-a cerut suspendarea hotărârii primei instanţe.

Exemplu: când hotărârea a fost dată cu executare provizorie (execuţie vremelnică - vechia reglementară.

EFECTELE CERERII DE APEL

1. Investirea instanţei de apel care se produce în momentul depunerii cererii de apel:

- chiar dacă imediat după înregistrarea cererii de apel la instanţa a cărei hotărâre este atacată, apelantul renunţă la apel, dosarul cauzei impreună cu cererea de apel trebuie să fie înaintat instanţei de apel, singura competentă de a lua act de renunţare la apel.

2. Suspendarea executării hotărârii primei instanţe împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, a apelului:

- dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut de lege, efectul suspendării executării, durează până la data soluţionării apelului de către instanţa de apel.

3. Efectul devolutiv al apelului - EXAMEN !!!!- caracterul devolutiv constă în aceea că instanţa de apel va rejudeca în fond pricina în întregul ei, atât cu privire la problemele de fapt cât şi cu privire la cele de drept.- o normă judecată în fond ! -

Limitele afectului devolutiv

I. Rejudecarea fondului pricinii poate fi realizată numai în limitele stabilite în cererea de apel ţinând seama de principiul disponibilităţii aplicabil şi în această etapă procesuală.

Această limitare a efectului devolutiv înseamnă că instanţa de apel examinează hotărârea atacată numai în raport de motivele de apel formulate de apelant care poate cutica hotărârea numai pentru anumite motive.

TANTUM DEVOLUTUM, QUANTUM APELATUM => Principiul disponibilităţii „atât devoluează cât s-a apelat”

Articolul 225 alin.1 => prevede că „instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă”- în ipoteza în care apelul nu a fost motivat sau dacă motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa în fond numai în baza examinării celor invocate în prima instanţă.- trebuie menţionat că dacă apelantul nu a invocat motive de ordine publică, deşi prin hotărârea pronunţată au fost încălcate dispoziţii cu caracter imperativ, instanţa le va invoca din oficiu, le va pune în discuţia părţilor şi va pronunţa soluţia ţinând seama de această împrejurare.

II. Prin apel nu poate fi extins cadrul procesului fixat în faţa primei instanţe;- instanţa de apel va examina hotărârea atacată numai în raport de ce s-a judecat în faţa primei instanţe.

6

„ TANTUM DEVOLUTUM, QUANTUM JUDICATUM ” => atât devoluează, căt s-a judecat

Articolul 294 => „nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi”- nici una dintre părţi nu-şi poate schimba în apel calitatea în care şi-a formulat pretenţiile şi apărările în faţa primei instanţe;- în acelaşi timp, nu este admisibilă schimbarea temeiului juridic al acţiunii.Exemplu: dacă în faţa primei instanţe s-a cerut anularea contractului pentru

lipsă de formă nu se poate invoca prima dată în apel nulitatea pentru vicii de consimţământ.

- este inadmisibilă schimbarea în apel a obiectului cererii de chemare în judecată formulată în faţa primei instanţe.Exemplu: dacă în faţa primei instanţe s-a cerut plata preţului, iar în apel să se

ceară anularea contractului.- în apel NU se pot face cereri noi !!!!Exemplu: în apel nu se poate cere executarea contractului dacă în faţa primei

instanţe s-a cerut rezilierea acestuia.Articolul 294 => totuşi acest articol prevede că excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. => „nu fac parte din categoria cererilor noi, cererea prin care se solicită dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată” .

- în apel poate fi invocată compensaţia legală; se poate formula cerere în interesul uneia din părţi, iar cererea în interes propriu dacă există acordul părţilor.

PROCEDURA DE JUDECATĂ A APELULUI

Fixarea termenului de judecată şi citarea părţilorPreşedintele instanţei de apel, îndată ce primeşte dosarul cauzei de la

prima instanţă, va fixa termenul de judecată potrivit articolul 114 şi va dispune citarea părţilor.

Termenul de judecată va fi fixat în aşa fel încăt de la data primirii citaţiei intimatul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în pricinile urgente cel puţin 5 zile.

Dacă intimatul locuieşte în străinătate preşedintele va fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie i se pune în vedere intimatului că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, domiciliul la care se vor face toate comunicările privind procesul.

Dacă intimatul nu se conformează obligaţiei comunicarea se face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la Poşta Română a scrisorii ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

În cuprinsul recipisei de predare a scrisorii la poştă trebuie menţionate actele ce se expediază.

În toate cazurile, odată cu citaţia i se comunică intimatului o copie de pe cerere şi de pe motivele de apel precum şi copii certificate de pe înscrisurile alăturate care nu au fost înfăţişate la prima instanţă.

Dacă apelantul a solicitat prin cererea de apel, preşedintele odată cu fixarea termenului de judecată va putea dispune citarea intimatului la interogatoriu şi poate lua orice măsuri pentru administrarea probelor.Exemplu: citarea martorilor dar numai sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfăţişare.

7

Dacă sunt mai mulţi intimaţi care au un singur reprezentant, se va înmâna o singură copie de pe cerere sau motivele de apel precum şi de pe înscrisuri. La fel se va proceda şi în situaţia în care intimatul are mai multe calităţi juridice în cauza respectivă.

Toate apelurile făcute impotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la o singură secţie a instanţei de apel.

OBLIGATIVITATEA ŞI CONDIŢIILE DEPUNERII ÎNTÂMPINĂRII DE CĂTRE INTIMAT

- prin citaţie i se pune în vedere intimatului că are obligaţia să depună întâmpinarea la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată fixat pentru judecarea apelului.

Neîndeplinirea obligaţiei => atrage decăderea intimatului de a nu mai propune probe şi a invoca excepţii în cursul procesului în faţa instanţei de apel;- această sancţiune severă se aplică numai intimatului care este

reprezentat sau asistat de avocat;- în cazul celor care nu sunt reprezentaţi sau asistaţi preşedintele le va

pune în vedere la prima zi de înfăţişare să arate excepţiile, dovezile şi mijloacele lor de apărare; aceste susţineri pe care le fac intimatului respectiv se consemnează în încheierea de şedinţă;

- legea permite chiar acestor intimaţi să solicite un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării;

- în cazul în care intimatul nu a primit cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de judecată fixat sau cu 5 zile în cauzele urgente comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere la prima zi de înfăţişare acordarea unui termen pentru a putea depune întâmpinarea la dosar.

Două situaţii:1. Dacă intimatul lipseşte la primul termen şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării.2. Dacă motivele de apel au fost comunicate, dar nu s-a respectat termenul prevăzut de lege, instanţa va dispune deasemenea amânarea cauzei şi fixarea unui termen cu respectarea dispoziţiilor legale.

PROBELE ÎN APEL

- legea dispune că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi, decât cele invocate în primă instanţă arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare;

- legea prevede posibilitatea administrării probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri;

- în acelaşi timp, instanţa de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate în prima instanţă;

de la regula menţionată, există o excepţie, şi anume situaţia în care necesitatea administrării, rezultă din probele administrate în faţa instanţei de apel.

- La stabilirea admisibilităţii probelor propuse, instanţa trebuie să aibă în vedere prevederile articolul 138 Codul de procedură civilă;

8

SOLIŢII pe care le poate pronunţa instanţa de apel:

1. - poate respinge apelul ca nefondat, ca inadmisibil sau ca tardiv;În cazul respingerii apelului, soluţia primei instanţe este confirmată în întregime - articolul 296. În apel instanţa decide; se exprimă prin decizie: „instanţa decide”.2. - anularea apelului dacă nu îndeplineşte vreuna din cerinţele prevăzute

de lege sau nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar3. - admiterea apelului dacă instanţa de apel admite apelul declarat

împotriva unei hotărâri a primei instanţe, poate pronunţa una din SOLUŢIILE:

a.- schimbarea hotărârii în totalitate sau parţial;b.- anumarea hotărârii atacate, evocarea fondului şi judecarea procesului;c. - anularea în tot sau în parte a procedurii urmate în faţa primei instanţe

precum şi a hotărârii pronunţate şi reţinerea cauzei spre judecare;d.- anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre judecare instanţei

competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori reţinerea procesului spre judecare de către instanţa de apel

Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac principiu prevăzut expres în cazul judecării unei cereri

de apel.- apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul când el consimte la aceasta ori sunt aplicabile dispoziţiile articolul 293.

RECURSUL- cale extraordinară de atac -

cale comună, de reformare, de retractare, suspensivă uneori.

Obiectul recursului - îl constituie hotărârile date fără drept de apel, hotărârile date în apel, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională şi încheierile prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii.

Subiectele - ca şi la apel.

Competenţa de soluţionare a recursului este a instanţei superioare celei ce a dat hotărârea atacată.

Termenul de recurs - este de 15 zile de la comunicare dacă legea nu prevede altfel. Acest termen este legal şi imperativ. Se calculează pe zile libere.Articolul 303 Codul de procedură civilă - dă însă posibilitatea preşedintelui instanţei de recurs să prelungească cu 5 zile acest termen în cazul în care la prezentarea cererii constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale şi o înapoiază pentru a fi refăcută.

9

Actul comunicării hotărârii ce urmează a fi atacat cu recurs poate fi înlocuit potrivit principiului echipolenţei de acte echivalente strict prevăzute de lege şi care nu pot fi extinse.

Cazuri:1. prevăzut în H.G. articolul 102 alin. 2 : se consideră comunicare şi atunci

când tu soliciţi comunicarea părţii adverse.2. prevăzut în articolul 301 care face trimitere la articolul 284 alin. 4 se

consideră făcută comunicarea chiar dacă se efectuează odată cu somaţia de executare.

3. dacă partea face recurs înainte de comunicare termenul de recurs începe să curgă. Termenul de motivare al recursului curge totuşi de la comunicare.

- Termenul de recurs poate fi întrerupt. Sancţiunea nerespectării termenului de recurs este decăderea. Soluţia

este respingerea ca tardiv introdus.- Dacă la prima zi de înfăţişare nu se dovedeşte că recursul este tardiv sau dacă dovada nu reiese din dosar el se consideră făcut în termen.

Cererea de repunere în termen se face în condiţiile articolului 103 Codul de procedură civilă.- Sub sancţiunea nulităţii recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.- Cererea de recurs are acelaşi cuprins ca şi cererea de apel, cu singura diferenţă că trebuie să indice motivele de casare sau modificare.- Hotărârile de casare sau modificare pot fi depuse odată cu cererea de recurs sau ulterior, însă înăuntru termenului de recurs.- Recursul este nul dacă nu a fost motivat înăuntru termenului legal. Motivele de ordine publică pot fi însă invocate de părţi sau instanţă din oficiu. - Îndicarea greşită a motivelor de casare nu atrage nulitatea recursului.

Ca efecte:- cererea de recurs investeşte instanţa şi suspendă executarea hotărârii atacate, însă numai în cazurile expres prevăzute de lege:

1. - strămutarea de hotare;2. - desfinţarea de construcţii, plantaţii sau orice alte lucrări având o aşezare

fixă.

- La cererea părţii, instanţa de recurs poate dispune motivat suspendarea executării hotărârii atacate cu obligarea părţii la plata unei cauţiuni.- Suspendarea se dă prin încheiere în camera de consiliu cu citarea şi ascultarea părţilor chiar înainte de primul termen de judecată.- Pentru motive temeinice se poate reveni asupra suspendării pe aceeaşi cale.

Motivele de recurs: sunt prevăzute de articolul 304 Codul de procedură civilă. Sunt 10 motive.- În cazul în care recursul se declară impotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, motivele de casare nu sunt limitate la cele prevăzute în articolul 304 Codul de procedură civilă.- Recursul se judecă în complet de 3 judecători. Activitatea preşedintelui instanţei premergătoare şedinţei fiind aceeaşi ca şi la judecata în primă instanţă.- Depunerea întâmpinării este obligatorie ca şi la judecata în faţa primei instanţe.- Spre deosebire de apel în recurs trebuie întocmit un raport de către preşedintele completului sau un alt membru al acestuia, raport prin care se verifică îndeplinirea cerinţelor de formă, încadrarea în prevederile articolului

10

304, poziţia jurisprudenţei şi a doctrinei în problemele de drept ce vizează dezbaterea pricinii.- Raportul se depune cu 5 zile înainte de judecată la dosar.- În recurs nu se pot solicita probe noi înafară de înscrisuri.Soluţii care se pot da în recurs:

- se poate admite recursul;- se poate respinge recursul;- se poate anula - se poate constata perimarea lui.

- În caz de admitere a recursului hotărârea atacată poate fi modificată sau casată în tot sau în parte. Casarea unei hotărâri se face în cazul motivelor de la 1-5 inclusiv iar modificarea unei hotărâri pentru motivele de la 6-10 inclusiv.- Dacă există motive şi de casare şi de modificare, hotărârea se casează în întregime.- Tribunalele şi Curţile de Apel rejudecă pricina în caz de casare în fond fie la acelaşi termen fie la următorul termen.- Pentru anumite cazuri se poate casa cu trimitere şi anume când instanţa nu a intrat în cercetarea fondului sau când judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului.- C.S.J. în toate cazurile casează cu trimitere. - La judecata în fond după casare sunt aplicabile regulile de la judecata în fond sau în apel.- Decizia de casare este obligatorie pentru instanţa care rejudecă în ceea ce priveşte problemele de drept dezlegate. - Şi în recurs funcţionează principiul non reformaţio in perius.

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

Reglementare: articolul 317 - 321 Codul de procedură civilă.Legea reglementează 2 forme de contestaţie în anulare:

1. - Contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun - 317;2. - Contestaţia în anulare specială - articolul 318;

1. Contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun- are 2 motive:

a.- când procedura de chemare a părţilor pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită;

b. - când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă.

- Hotărârile care se atacă trebuie să fie irevocabile iar motivele contestaţiei să nu fi putut fi invocate pe căile de atac a apelului sau recursului.

2. Contestaţia în anulare specială- are 2 motive:

a.- când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale;b. - când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a

omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.- pentru ca o contestaţie în anulare specială să fie admisibilă, ea trebuie să viziteze desfinţarea unor hotărâri pronunţate de instanţele de recurs şi de Judecătorii în ultimă instanţă.

- fiind o cale de retractare este de3 competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă.

11

- cererea de contestaţie în anulare are cuprinsul cererii de chemare în judecată cu arătarea în plus a hotărârii care se atacă.- părţile se numesc: contestator şi intimat.- termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este diferit după cum hotărârea poate sau nu să fie pusă în executare silită:

în cazul hotărârilor care se execută silit, contestaţia de anulare se poate face înainte de începerea executării şi în tot timpul ei până la săvârşirea ultimului act de executare.

În cazul hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

- judecata contestaţiei se face după regulile de la instanţa de fond, iar dacă este vorba de o decizie a instanţei de recurs potrivit regulilor aplicabile recursului.- întâmpinarea este obligatorie cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.- hotărârea dată în contestaţie este supusă aceleiaşi cale de atac ca şi hotărârea atacată.- nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive care existau la data celei dintâi.

REVIZUIREA- cale extraordinară de atac, de retractare -

Obiectul revizuirii => îl constituie hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi sunt în număr de opt (articolul 322 - 328). Motivele 4 şi 5 de revizuire au suferit modificări prin O.G. nr. 138/2000.

Motivele de la punctul 4 - articolul 322 - se referă la faptul că în cazul în care nu se mai poate constata prin hotărâre penală săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sau altă infracţiune legată de cauza civilă, instanţa de revizuire este chemată ca pe cale incidentă să se pronunţe asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate şi abia apoi să păşească la calea revizuirii.

Motivele de la punctul 5 - se referă la faptul că revizuirea se poate cere şi în situaţia în care s-a desfinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cererea de revizuire este în competenţa instanţei care a dat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere.Cuprinsul cererii - acelaşi ca şi la cererea de chemare în judecată cu arătarea în plus a hotărârii care se cere a fi revizuită. 1. - Numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor - Pentru persoane juridice: denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal, cont bancar; - dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul - este o obligaţie nu o facultate !!!!

6. - arătarea hotărârii care se atacă7. - motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul8. - dovezile indicate în susţinerile apelului9. - semnătura.

12

Termenul de revizuire => este de 1 lună şi se socoteşte diferit şi anume:- pentru punctele 1, 2, 7 alin. 1 => de la comunicarea hotărârii

definitive, iar în cazul în care a fost dată de instanţa de recurs, de la pronunţare;

- pentru punctele 7 alin. 2 => termenul curge de la pronunţarea ultimei hotărâri;

- în cazul prevăzut la punctul 3 => termenul curge de la cel din urmă act de executare;

- în cazul prevăzut la punctul 4 => termenul curge din ziua în care partea a luat la cunoştinţă de hotărârea instanţei penale iar în lipsa unei asemenea hotărâre termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face pe cale penală;

- în cazul prevăzut la punctul 5 => termenul curge din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărărea pronunţată;

- în cazul punctului 6 => termenul curge de la comunicarea hotărârii definitive sau de la întoarcerea persoanelor dispărute ori de la redobândirea capacităţii.

Înstanţa poate să suspende executarea hotărârii atacate cu revizuirea cu obligarea părţii la cauţiune.

Întâmpinarea este obligatorie.Dacă instanţa încuvinţează cererea de revizuire, ea schimbă în tot sau în

parte hotărârea atacată iar în cazul contrarietăţii de hotărâri, anulează cea din urmă hotărâre.

Hotărârea dată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită.

În cazul contrarietăţii de hotărâri calea de atac este recursul.

RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

Reglementare => articolul 329 Codul de procedură civilă.Particularităţi:

1. - legitimarea procesuală activă aparţine Procurorului General al Parchetului de pe lângă C.S.J.. Acesta poate acţiona din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.

2. - prin recurs în interesul legii se solicită Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra unor chestiuni de drept care au primit soluţionari diferite la instanţele judecătoreşti.

3. - examinarea recursului în interesul legii se face de Curtea Supremă de Justiţie în secţiuni unite cu participarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă C.S.J.

4. - soluţiile se pronunţă în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti şi nu are efect obligatoriu pentru celelalte instanţe.

5. - soluţiile se publică în M.Of. al României.

PROCEDURILE SPECIALE

1. ORDONANŢA PREŞEDiNŢIALĂ

13

Ordonanţa preşedinţială => este o instituţie introdusă în codul de procedură civilă în anul 1900.

Condiţiile de admisibilitate Pe lângă condiţiile necesare oricărei cereri adresate instanţei, respectiv -

interesul, calitatea, capacitatea şi dreptul - există şi condiţii speciale de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale care sunt :a). - urgenţa;b). - vremelnicia;c). - neprejudicierea fondului;

În articolul 531 Codul de procedură civilă prevede în mod generic că există urgenţă când măsura este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor ivite în cazul executării silite.

Urgenţa este prima condiţie a admisibilităţii ordonanţei şi este necesar ca ea să persiste pe tot parcursul judecăţii trebuie să rezulte din fapte concrete. Codul prezumă urgenţa unor cauze.

Vremelnicia - a doua condiţie - înseamă că pe calea ordonanţei preşedinţială nu se pot lua măsuri care să rezolve în fond litigiul între părţi. Pe calea ordonanţei preşedinţiale fie menţi o stare de fapt, fie înlături, dar nu se ia hotărâre pe fondul cauzei.

Neprejudicierea fondului - a treia condiţie - prin ordonanţa preşedinţială nu se poate rezolva niciodată fondul litigiului. Instanţa cercetează doar aperaţa fondului (se pipăie fondul).

Datorită acestor caracteristici, ordonanţa preşedinţială poate fi introdusă chiar şi când există judecată asupra fondului.

Hotărârea dată există în ordonanţa preşedinţială nu are nici o putere şi nici o influenţă asupra hotărârii date pe fondul cauzei.

Cererea de ordonanţă preşedenţială se introduce la instanţa competentă să judece fondul cauzei.- ea cuprinde toate elementele prevăzute în articolul 112 Codul de procedură

civilă;- este supusă taxei de timbru;

Ordonanţa preşedinţială se poate da cu sau fără citarea părţilor. În cazul în care se dă cu citarea părţilor, termenul între primirea citaţiei şi primul termen de judecată poate fi numai de 5 zile;- judecata se face de urgenţă şi cu precădere, iar probele administrate trebuie

să fie în concordanţă cu natura procedurii;-este executorie de drept, instanţa putând hotărâ ca executarea să se facă

fără somaţie sau trecerea vreunui termen. -pronunţarea instanţei se poate amâna cel mult 24 de ore, iar redactarea

hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Calea de atac => este numai recursul.Termenul de recurs => este de 5 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu

citarea părţilor şi de la comunicare dacă s-a dat fără citarea părţilor.Recursul se face întotdeauna cu citarea părţilor. Pronunţarea instanţei

se face în cel mult 24 de ore, iar redactarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Până la judecarea recursului, instanţa poate suspenda executarea dar numai cu obligarea părţii la plata unei cauţiuni.

2. PROCEDURA DIVORŢULUI

14

Instanţa competentă:d. p.d. v. material => judecătoria;d. p.d. v. teritorial => judecătoria în care se află cel din

urmă domiciliu comun al soţilor, însă numai dacă la data introducerii acţiunii cel puţin 1 dintre soţi locuieşte în circumscriţia judecătoriei ultimului domiciliu comun. Interesează locuirea efectivă.

Când pârâtul nu are domiciliul în ţară este competentă judecătoria în circumscriţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.

Dacă soţii nu au avut domiciliul comun sau dacă nici unul din ei nu mai locuieşte în circumscripţia ultimului domiciliu comun cererea va fi introdusă la domiciliul, reşedinţa pârâtului.

Competenţa teritorială în procedura divorţului este imperativă.

Având caracter strict personal acţiunea de divorţ poate fi exercitată numai de unul dintre soţi.

Cererea de divorţ este supusă taxei de timbru şi timbrului judiciar.- pe lângă elementele prevăzute de articolul 112 mai trebuie să cuprindă numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau a celor care au situaţia legală a copiilor din căsătorie sau să se arate că nu există copii;- se ataşează obligatoriu şi certificatul de căsătorie în copie şi certificatele de naştere ale copiilor;- se prezintă personal de către reclamant, preşedintelui judecătoriei fără posibilitatea de a fi reprezentat în acest caz;- soţul pârât poate face şi el cerere de desfacere a căsătoriei introducând cererea reconvenţională;

Pentru fape săvârşite până la prima zi de înfăţişare în şedinţă publică cererea va fi depusă până la prima zi de înfăţişare. Pentru fapte petrecute ulterior primei zi de înfăţişare se poate introduce cererea reconvenţională până la începerea dezbaterilor asupra fondului.

În cazul în care faptele s-au ivit după dezbateri dar în timpul judecării apelului, cererea reconvenţională va putea fi introdisă direct în apel.

În toate cazurile, reconvenţionala se judecă împreună cu acţiunea principală.

Neîntroducerea reconvenţionalei în aceste termene atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai cere desfacerea căsătoriei.

Odată cu depunerea cererii de divorţ, preşedintele este obligat să de-a sfaturi de împăcare părţii şi în cazul în care acestea stăruie va fixa termen pentru judecarea cauzei.

Întâmpinarea nu este obligatorie.Pentru citarea pârâtului, legea a prevăzut că dacă acesta nu se prezintă la

primul termen de judecată, iar citarea s-a făcut prin afişare, instanţa este datoare să facă cercetări şi să ceară dovezi pentru a vedea dacă pârâtul locuieşte efectiv la adresa indicată.

Reclamantul trebuie să facă dovezi temeinice în cazul în care declară că nu cunoaşte domiciliul pârâtului pentru a se putea dispune citarea prin publicitate.

În procesul de divorţ în faţa instanţei de fond, soţii trebuie să se prezinte personal (ei pot fi doar asistaţi de avocat nu reprezentaţi).

De la această normă există 4 excepţii:- dacă unul din soţi execută o pedeapsă privativă de libertate;- dacă este împiedicat de o boală gravă;- dacă este pus sub interdicţie;- dacă are reşedinţa în străinătate.

15

Cererea de divorţ se judecă în şedinţă publică. La cererea părţilor sau din oficiu instanţa putând dispune judecata în camera de consiliu, în secret.

Pronunţarea se face întotdeauna în şedinţă publică.Distinct de prezenţa obligatorie a părţilor în faţa instanţei de fond, legea

pretinde şi prezenţa reclamantului pe tot parcursul procesului de divorţ.Dacă la termenul de judecată în primă instanţă reclamantul lipseşte

nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul cererea de divorţ se respinge ca nesusţinută (condiţii cumulative - lipsa reclamantului şi prezenţa pârâtului - cerere nesusţinută). Regimul probelor

Faţă de dreptul comun, are 2 dispoziţii derogatorii:1. - potrivit articolului 190 Codul de procedură civilă - rudele şi afinii părţilor

cu excepţia descendenţilor pot fi martori;2. - interogatoriul este admis, potrivit articolului 612 alin. 6, pentru

dovedirea motivelor de divorţ.În timpul judecăţii divorţului, instanţa poate lua măsuri provizorii pe calea

ordonanţei preşedenţiale la cererea uneia din părţi cu privire la:- întreţinerea copiilor minori- obligaţia de întreţinere- alocaţia copiilor- folosirea locuinţei

toate cele 4 se iau până la soluţionare în fondul cauzei.

În cadrul procedurii de divorţ, ca şi cererii accesorii, avem:- încredinţarea spre creştere şi educare a copiilor minori- stabilirea pensiei de întreţinere pentru minori

se soluţionează obligatoriu de instanţă chiar fără cererea părţii.

- numele pe care soţii îl vor purta după divorţ => pentru motive temeinice, lăsate la aprecierea instanţei, soţii pot continua să-şi păstreze numele din timpul căsătoriei.

- atribuirea beneficiului contractului de locaţiune- stabilirea pensiei de întreţinere pentru majori- partajul bunurilor comune- cererea privind daunele morale.

Actele de dispoziţie ale părţilor în procesul de divorţ sunt:1. Renunţarea la judecată a reclamantului => renunţarea se poate face

înaintea instanţei de fond, chiar dacă pârâtul se împotriveşte.2.Împăcarea părţilor => se poate face pe tot parcursul procesului de divorţ

chiar în apel sau recurs sau chiar când căile de atac nu sunt timbrate. Dacă nu dă rezultate, reclamantul poate porni o nouă cerere pentru fapte ulterioare impăcării dar poate să se folosească şi de cele vechi.

3.Tranzacţia => poate interveni cu privire la cererile accesorii.

Hotărârea de divorţ- poate să nu fie motivată dacă ambele părţi solicită instanţei acest lucru; potrivit articolului 617 alin. 3, în cazul în care divorţul se pronunţă în baza articolului 38 alin 2 şi practica l-a extins şi la alin. 3 codul familiei instanţa va dispune desfacerea căsătoriei fără a arăta din vina cărui soţ.

Hotărârea trebuie să cuprindă soluţii şi pentru capetele accesorii de cerere şi în mod obligatoriu pentri încredinţarea minorilor şi pensia lor de întreţinere.- este constitutivă de drepturi.

16

Căsătoria se consideră desfăcută din ziua în care hotărârea a rămas irevăcabilă.

Hotărârea de divorţ poate fi atacată cu apel şi recurs. Atât termenul de apel cât şi cel de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Dacă la apelul sau recursul introdus de pârât se prezintă numai reclamantul acestea vor fi soluţionate.

Dacă apelul şi recursul e introdus de reclamant şi nu se prezintă vor fi respinse ca nesusţinute.

Hotărărea dată în divorţ nu este supusă revizuirii.

În afară de acest divorţ mai există - din 1993 - divorţul prin consimţământul părţilor. Procedura lui este mult mai simplificată. El poate fi introdus numai dacă din căsătorie nu au rezultat copii şi să fi trecut 1 an de la data încheierii căsătoriei.

Cererea de divorţ va fi semnată de ambii soţi, care se prezintă împreună la preşedinte, acesta verificând existenţa consimţământului.

Preşedintele va fixa termenul de judecată în şedinţă publică, termen care va fi la 2 luni de la introducerea cererii.

La termenul de judecată, acesta verifică dinou consimţământul soţilor şi în caz afirmativ, judecă cererea fără a administra probe în ceea ce priveşte divorţul.

Hotărârea nu face vorbire despre vina unei părţi şi nu este motivată.Hotărârea care se pronunţă este definitivă şi irevocabilă, în ceea ce

priveşte divorţul (se poate introduce contestaţia în anulare).Pentru soluţionarea cererilor accesorii, instanţa va dispune atunci când

consideră necesar administrarea probelor necesare.

3. ACŢIUNILE POSESORII

Reprezintă => acele acţiuni care reclamantul solicită instanţei să-l oblige pe pârât să înceteze orice act de tulburare a posesiei sale asupra unui bun imobiliar sau să-I restituie în posesie acestui bun.

Există 2 categorii de acţiuni posesorii:

1. Acţiunile în complângere - acţiune generală => reclamantul solicită înlăturarea unei tulburări obişnuite a posesiei sale pajnice făcută de pârât.

2. Acţiunile în reintegrare - acţiune specială => apare atunci când deposedarea reclamantului s-a făcut de către pârât prin violenţă.

Pentru a înlătura acţiunea posesorie trebuie să existe un act de tulburare sau deposedare.Tulburarea => constă în acte sau fapte din care se contestă posesia şi poate fi de fapt sau de drept.Deposedarea => conduce la perderea completă a posesiei.(condiţie comună tuturor acţiunilor posesorii).

Pentru acţiunea în complăngere mai trebuie îndeplinite 3 condiţii:1. - să nu fi trecut 1 an de la tulburare sau deposedare;2. - reclamantul să probeze că a posedat cel puţin 1 an înainte de tulburare

sau deposedare bunul;3. - posesia să îndeplinească condiţiile prevăzute de articolul 1846 - 1847.

17

În cazul acţiunilor în reintegrare există o singură condiţie specifică şi anume:

1. - reclamantul trebuie să sesizeze instanţa în termen de 1 an de la tulburare sau deposedare.

Competenţa materială => Judecătoriile.Competenţa teritorială => a judecătoriei în raza căreia se află bunul imobil.Cererea de chemare în judecată => trebuie să conţină condiţiile prevăzute în articolul 112 Codul de procedură civilă.

Legitimarea procesuală activă (calitatea) are persoana care posedă un bun imobil şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de legea civilă - articolul 1846 - 1847 Codul de procedură civilă.

Legitimarea procesuală activă (calitatea) are aturul tulburării sau deposedării şi succesorii acestuia.

Soluţionarea acţiunilor se face de urgenţă şi cu precădere.Hotărărea este supusă apelului şi recursului în termen de 15 zile.Are putere de lege judecata faţă de acţiunea posesorie ulterioară, dacă

situaţia a rămas neschimbată.

4. Procedura împărţelii judiciare

Această procedură este procedură este reglementată în articolul 6731 - 67314.- se aplică soluţionării oricărei cereri de împărţeală privind bunurile asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună.

În afară de cerinţele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă orice cerere în justiţie, cererea de partaj mai trebuie să cuprindă şi următoarele menţiuni:- persoanele între care urmează a acea loc împărţeala;- titlul în baza căruia se cere impărţeala;- bunurile supuse împărţelii, evaluarea lor şi locul unde se află;- persoana care deţine sau administrează aceste bunuri.

În cazul ieşirii din indiviziune reclamantul are obligaţia să arate cotele părţi ce revin fiecărui indivizar iar situaţia în care se cere partajul bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei, reclamantul trebuie să precizeze cota sa de participare la achiziţionare.

Dacă în cererea de chemare în judecată nu au fost enumerate toate bunurile care au format obiectul proprietăţii comune şi astfel instanţa nu s-a pronunţat asupra partajului acestora, este posibilă introducerea unei noi cereri de partaj cu privire la aceste bunuri omise.

Cererea de partaj are caracter imprescriptibil extintiv, dar cel chemat în judecată se poate apăra invocând uzucapiunea dacă posesia lui întruneşte condiţiile prevăzute de lege.

Legitimarea procesuală activă în procesul de împărţeală o pot avea toţi cei care sunt titularii de drepturi indivize.

Cel care introduce cererea va avea calitatea de reclamant şi toţi ceilalţi coindivizi calitatea de pârât.

În afară de titularii drepturilor indivize mai au legitimare procesuală activă şi creditorii personali ai succesorilor, creditorii succesiunii şi cesionarii de drepturi succesorale.

În cadrul partajului succesoral se soluţionează şi cererile de raport precum şi cele de reducţiune.

Cererea de partaj poate fi introdusă chiar dacă drepturile de proprietate asupra unui imobil nu sunt înscrise în cartea funciară iar dacă au fost înscrise se poate cere modificarea cotelor înscrise fără să fie necesară introducerea în prealabil a unei acţiuni în acest scop.

18

Instanţa competentăÎn cazul partajului succesoral, instanţa competentă este cea de la ultimul

domiciliu al defunctului. Partajul bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei este de

competenţa instanţei care soluţionează cererea de divorţ dacă împărţeala se cere deodată cu desfacerea căsătoriei. Dacă partajul este cerut după desfacerea căsătoriei, competenţa revine instanţei locului unde sunt situate imobilele partajabile, respectiv instanţa domiciliului pârâtului dacă sunt bunuri mobile.

În toate celelalte cazuri competenţa aparţine instanţei locului situării imobilului sau instanţei de la domiciliul pârâtului dacă bunurile supuse partajului sunt mobile.Procedura de judecată

La prima zi de înfăţişare, instanţa cere părţilor prezente declaraţii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărţelii şi totodată va lua act de acordul lor în ceea ce priveşte existenţa bunurilor, a locurilor unde se află şi valoarea acestor bunuri.

În acest caz instanţa va dispune administrarea probelor numai în ceea ce priveşte bunurile cu privire la care nu a intervenit un asrfel de acord.

Partajul prin bună învoialăÎn situaţia în care părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţeala

tuturor bunurilor, instanţa va pronunţă o hotărâre de partaj potrivit învoielii intervenite. Împărţeala se poate face potrivit înţelegerii părţilor chiar dacă printre cei interesaţi sunt şi minori sau persoane puse sub interdicţie dacă există o încuviinţare prealabilă a autorităţii tutelare şi a ocrotitorului legal.

În ipoteza în care învoiala părţilor priveşte doar o parte din bunurile supuse partajului, instanţa luând act de această învoială va pronunţa o hotărâre parţială şi va continua procesul pentru celelalte bunuri.

Partajul în lipsa înţelegerii părţilor

În cazul în care între părţi nu a intervenit o înţelegere cu privire la împărţeala bunurilor, instanţa dacă are elemente suficiente va pronunţa o hotărâre prin care v-a stabili:

- masa bunurilor supuse împărţelii;- calitatea de coproprietari a părţilor;- cota parte ce se cuvin fiecăruia;- creanţele născute din starea de proprietate comună pe care

coproprietarii le au. În cazul partajului succesoral instanţa va mai stabili:

- datoriile transmise prin moştenire;- datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct;- sarcinile moştenirii.Prin aceeaşi hotărâre instanţa va face împărţeala în natură prin formarea

loturilor şi atribuirea acestora părţilor.La formarea şi atribuirea loturilor instanţa va ţine seama de următoarele criterii:

- mărimea cotei părţi ce se cuvin fiecăruia din masa bunurilor de împărţit;- natura bunurilor;- domiciliul şi ocupaţia părţilor;- construcţiile şi înbunătăţirile făcute de unii coproprietari mai înainte de

dobândirea introducerii cererii de partaj. Aceste lucrări pot prezenta relevanţă în formarea loturilor şi atribuirea lor numai dacă au fost efectuate cu acordul celorlalţi coproprietari.

Incidente privind procedura partajului

19

I. Instanţa nu are date suficiente pentru formarea loturilorÎntr-o astfel de situaţie instanţa v-a da o încheiere în care v-a stabili masa

bunurilor de împărţit; calitatea de coproprietari a părţilor; cota parte ce se cuvine fiecărui proprietar; creanţele născute din starea de proprietate comună pe care le au unii faţă de alţii.

Prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize cu următoarele obiective:1. Evaluarea bunurilor supuse partajului cu arătarea criteriilor avute în vedere la stabilirea valorii lor;2. Stabilirea faptului dacă bunurile pot fi comod partajate în natură şi în ce mod;3. Formarea loturilor ce urmează a fi atribuite coproprietarilor după propunerea expertului.

Această încheiere are caracter interlocutoriu şi deci instanţa nu mai poate reveni asupra celor stabilite prin ea. Spre deosebire de alte încheieri, instanţa trebuie să întocmească minuta acesteia semnată de judecător sau îi declină competenţa ca şi în cazul oricăror alte hotărâri.Calea de atac - împotriva încheierii este apelul care poate fi declarat în termen de 15 zile de la comunicare, obiectul acestui apel îl poate constitui numai problemele privind stabilirea masei bunurilor de împărţit, a calităţii de coproprietar şi cota parte ce se cuvine fiecăruia.

În cazul în care după pronunţarea încheierii, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuie supuse înpărţeli, instanţa va putea da o nouă încheiere care va cuprinde coproprietarii sau bunurile omise.

Tot în baza unei încheieri instanţa poate să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa bunurilor supuse partajului.

Aceste încheieri sunt supuse apelului în aceleaşi condiţii ca şi încheierea iniţială.

Dacă încheierea nu a fost atacată cu apel împrejurările menţionate şi anume masa bunurilor de împărţit, calitatea de coproprietar şi cota parte ce se cuvine fiecăruia nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.

După rămânerea definitivă şi irevocabilă a încheierii şi după efectuarea expertizei menţionate, instanţa se va pronunţa prin sentinţă asupra cererii de partaj, prin formarea loturilor şi atribuirea acestora dacă împărţeala în natură este posibilă. II. Partajarea în natură a bunului sau a bunurilor nu este posibilă sau ar fi păgubitoare

Pot exista situaţii în care instanţa nu poate adopta soluţia partajului în natură datorită faptului că o astfel de partajare nu este posibilă în raport de caracterul bunului supus partajului. Partajarea în natură ar cauza o scădere importantă a valorii bunului. Partajarea în natură ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică a bunului. Dacă instanţa constată existenţa unei astfel de situaţii va putea realiza partajul în următoarele modalităţi:- atribuirea bunului prin hotărâre

La cererea uneia dintre coproprietari instanţa ţinând seama de împrejurarea cauzei va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărâre asupra fondului procesului dacă există motive temeinice pentru o astfel de soluţie.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa va stabili cuantumul sumelor ce se cuvin celorlalţi coproprietari precum şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul trebuie să le plătească.- atribuirea provizorie prin încheiere

20

Dacă unul dintre coproprietari solicită atribuirea bunului, instanţa prin încheiere poate atribui întregul bun acelui coproprietar dar numai în mod provizoriu. În situaţia în care mai mulţi coproprietari solicită atribuirea bunului instanţa va hotărâţinând seama de criteriile menţionate.

Prin încheierea de atribuire instanţa va stabili sumele ce reprezintă valoarea cotelor părţi cuvenite celorlalţi coproprietari şi termenele în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul este obligat să depună acele sume.

În cazul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul consemnează sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa prin hotărâre asupra fondului îi va atribui bunul respectiv. Dacă nu consemnează aceste sume instanţa va putea atribui bunul respectiv altui coproprietar în aceleaşi condiţii.- vânzarea bunului

În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului sau dacă acesta deşi a fost atribuit provizoriu nu au fost depuse în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalţi, instanţa prin încheiere va dispune vânzarea bunului.

Prin aceeaşi încheiere se va stabili dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială sau de către executorul judecătoresc.

În cazul vânzarii de către părţi prin bună înţelegere, instanţa va fixa şi termenul în care aceasta trebuie efectuată. Acest termen nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului stabilit părţile au obligaţia să prezinte instanţei dovada vânzării.

Dacă vânzarea prin bună învoială nu este realizată în termenul stabilit, instanţa tot prin încheiere va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.

Încheierile prin care instanţa a atribuit bunurile sau a dispus vânzarea prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc sunt supuse apelului separat de fondul cauzei.

Procedura vânzării la licitaţie Dacă încheierea prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul

judecătoresc a rămas definitivă şi irevocabilă se va trece la vânzarea la licitaţie publică. În acest scop executorul judecătoresc va fixa termenul de licitaţie care nu poate depăşi 30 de zile în cazul bunurilor mobile şi 60 de zile în cazul bunurilor imobile.

Aceste termene se calculează de la data primirii de către executorul judecătoresc a încheierii definitive şi irevocabile.

Executorul judecătoresc are obligaţia să înştiinţeze coproprietarii despre dată, oră şi locul vânzării şi va întocmii şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat în cazul bunurilor mobile şi cu 30 de zile în cazul bunurilor imobile.

Coproprietarii pot convenii ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de participanţii la licitaţie.

În situaţia în care partajul nu se poate realiza prin nici una dintre aceste modalităţi prevăzute de lege instanţa va hotărâ închiderea dosarului.

Hotărârea de partajCa urmare a împărţeli judiciare se produc mai multe efecte:

- hotărârea de partaj are efect declarativ, ceea ce înseamnă că fiecare coindivizar este considerat că a avut proprietatea bunului atribuit de la dobândire, când s-a născut coproprietatea. Prin urmare printr-o astfel de hotărâre nu se realizează un transfer de drepturi între copărtaşi ci se constată şi se recunosc cu efect retroactiv drepturi preexistente.- hotărârea de partaj rămasă definitivă, constituie titlu executoriu pentru a obţine predarea bunului atribuit chiar dacă prin hotărâre nu s-a dispus predarea acelui bun.

21

- dacă hotărârea de partaj cuprinde obligaţii alternative - predarea în natură a bunului sau contravaloarea lui - în cazul neîndeplinirii obligaţiei de predare se poate solicita majorarea sumei stabilite drept contravaloare a bunului ţinând seama de rata inflaţiei.- hotărârea de partaj nu-şi pierde puterea de lucru judecat prin expirarea termenului privind prescripţia extintivă în ceea ce priveşte stabilirea masei bunurilor supuse partajului, calitatea de copărtaş a părţilor, cotele ce se cuvin coproprietarilor şi poate fi folosită într-o acţiune ulterioară de revendicare pentru a dovedii dreptul de proprietate asupra acelor bunuri, ţinând seama de caracterul imprescriptibil a unei astfel de acţiuni.

5. Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale

Codul de procedură civilă articolul 7201 - 72910. La aplicarea acestor dispoziţii legale trebuie avută în vedere şi unele

dispoziţii din Codul comercial în vederea stabilirii caracterului civil sau comercial al litigiului. O astfel de împrejurare are relevanţă atât în ceea ce priveşte determinarea competenţei materiale cât şi pentru admisibilitatea anumitor mujloace de probă.Procedura prealabilă

În aceste procese şi cereri se cere ca reclamantul mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Efectele concilierii directe este obligatorie numai în litigiile evaluabile în bani.Procedura realizării concilierii

Reclamantul are obligaţia de a convoca partea adversă printr-o scrisoare cu dovadă de primire. Convocarea poate fi realizată şi prin telegramă, telex, fax sau prin alte mijloace de comunicare care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu convocarea reclamantul trebuie să-i comunice în scris părţii potrivnice pretenţiile sale precum şi temeiul legal al acestor pretenţii.

Totodată, are obligaţia să-i comunice toate actele doveditoare pe care se sprijină pretenţiile formulate. Pentru ca partea adversă să aibă posibilitatea examinării pretenţiilor formulate de reclamant şi să-şi formulaze eventual propriile pretenţii, legea stabileşte un termen de 15 zile prevăzând că data convocării trebuie fixată în aşa fel în cât partea convocată să aibe o perioadă de 15 zile de la data primirii actelor până în ziua stabilită pentru conciliere.

Dacă concilierea a avut loc, rezultatul acesteia se consemnează într-un înscris în care se arată pretenţiile reciproce privind obiectul litigiului şi punctul de vedere al fiecărei părţii în legătură cu litigiul dintre ele. Acest înscris trebuie semnat de fiecare dintre părţi.

În ipoteza în care partea adversă nu a dat curs convocării se va întocmii un înscris de către reclamant prin care se constată această împrejurare.

După îndeplinirea acestei proceduri, reclamantul poate sesiza instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului.

În situaţia în care partea adversă nu s-a prezentat la conciliere, sesizarea instanţei este posibilă numai după 30 de zile de la data primirii convocării.

22

Competenţa teritorială - se aplică dreptul comun.Acţiunea de natură comercială, trebuie introdusă la instanţa domiciliului

pârâtului respectiv pentru persoane juridice, la cea a sediului pârâtului. În unele cazuri legea prevede competenţa alternativă. Adică în afara de instanţa sediului pârâtului este competentă şi instanţa locul unde obligaţia a luat naştere sau locul plăţii, respectiv instanţa locului unde obligaţia urmează să fie executată.

Sunt aplicabile şi dispoziţiile privind competenţa exclusivă sau excepţională, respectiv articolul 15 în ceea ce priveşte litigiile în materie de societăte şi articolul 16 - reorganizarea judiciară şi a falimentului. Cuprinsul cererii de chemare în judecată

În materia comerţului cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă pe lângă menţiunile obligatorii pentru orice cerere de chemare în justiţie, să aibă elementele necesare pentru soluţionarea cu celeritate a procesului. Aceste cerinţe sunt:

numele, domiciliu, reşedinţa părţilor; denumirea şi sediul persoanei juridice, numărul de înmatriculare în Registrul Comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;

numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu, anexându-se şi dovada calităţii;

obiectul şi valoarea cererii, calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea înscrisului corespunzător;

propriile pretenţii.Instanţa competentă

Instanţa sesizată trebuie să-şi verifice competenţa, examinând în acest scop:

1. natura litigiului: comercială sau civilă;2. obiectul litigiului: este sau nu evaluabil în bani;3. valoarea obiectului litigiului:dacă acesta este evaluabil în bani;

La stabilirea competenţei, instanţa are în vedere valoarea obiectului indicat de reclamant; majorarea sau reducerea valorii obiectului litigiului ulterior introducerii acţiunii nu este de natură să ducă la schimbarea competenţei instanţei sesizate.

În acelaşi timp se prevede obligaţia anexării la cererea de chemare în judecată a unui înscris în care este consemnat rezultatul concilierii (dacă a avut loc). Dacă concilierea nu a avut loc se anexează dovada că partea adversă nu s-a prezentat la conciliere şi că au trecut 30 de zile de la data primirii convocării.

La cererea de chemare în judecată se anexează copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile făcându-se specificarea care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate pârâtului înainte sau în cursul concilierii.Primirea cererii de chemare în judecată şi măsurile prealabile judecăţi

Primirea cereri de chemare în judecată se face de preşedintele instanţei sau înlocuitorul lui, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă articolul 114 - 1141. Dacă reclamantul a cominicat pârâtului cu ocazia convocării pentru conciliere toate actele invocate în susţinerea cererii i se va pune în vedere la primirea cererii de chemare în judecată, să depună aceste acte la dosarul cauzei. La fixarea termenului de judecată în cauzele urgente trebuie avut în vedere faptul ca pârâtul să aibă cel puţin 5 zile până la termenul fixat pentru judecarea cauzei, spre deosebire de dreptul comun unde acest termen este de 15 zile.

Pârâtul este obligat să depună o întâmpinare cu 5 zile înaintea termenului fixat. În cazurile urgente termenul este de 3 zile.

23

Pârâtul poate formula cererea reconvenţională dacă are pretenţii împotriva reclamantului. Admisibilitatea unei astfel de cererii este condiţie de constatare că pretenţiile pârâtului derivă din acelaşi raport juridic şi anume din raportul juridicpe care reclamantul îşi bazează pretenţiile formulate.

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească cererea reconvenţională sunt aceleaşi ca pentru cererea de chemare în judecată.

Cererea reconvenţională trebuie formulată cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat, iar în cauzele urgente cu 3 zile.

La cererea reconvenţională formulată de pârât, reclamantul are obligaţia să depună întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. Legea admite ca instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, să fixeze un termen scurt pentru completarea întâmpinării şi studierea ei de către pârât.

Procedura de judecatăLegea prevede dispoziţii speciale pentru a asigura soluţionarea cu

celeritate a acestor litigii şi anume:1. Dacă procedura de citare este îndeplinită judecata chiar şi asupra

fondului, poate continua în ziua următoare / termene scurte, succesive date în cunoştiinţa părţilor.

La aceste termene instenţa poate obliga partea / reprezentantul ei să prezinte dovezi cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsuri scrise la interogatoriu şi să dea concursul necesar la efectuarea expertizelor dispuse şi să inteprindpă orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. 2.Acordarea altor termene de judecată, în afară de cele menţionate este

admisibilă numai dacă datorită unor motive temeinice judecata nu poate fi continuată în condiţiile arătate.

3.Instanţa are obligaţia de a stărui în cursul judecăţii asupra fondului pentru ca procesul să fie soliţionat în tot sau în parte prin înţelegerea părţilor.

4.Judecarea procesului se face în şedinţă publică dar poate fi continuată şi în camera de consiliu, dacă instanţa apreciază că este mai potrivită pentru asigurarea celerităţii.

5.Judecătorii trebuie să verifice efectuarea procedurii de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi dacă este necesar, vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri şi vor dispune folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termenul de judecată.

În litigiile comerciale legea admite asistarea părţilor sau a reprezentanţilor de către experţi sau alţi specialişti în cursul judecăţii, pentru a se asigura o clarificare mai rapidă a problemelor ivite în soluţionarea acestei cauze.

Probele în litigiile comerciale

24

Se pot folosi toate mijloacele de probă prevăzute de Codul civil şi Codul de procedură civilă. Se vor avea în vedere şi dispoziţiile Codului comercial care lărgeşte posibilităţile folosirii anumitor mijloace de probă (proba testimonială) şi prevede mijloace de probă specifice acestor litigii:facturi acceptate, telegrame, etc.

Hotărârea judecătorească pronunţată în primă instanţă este definitifă şi executorie.

Calea de atac împotriva acestei hotărâri este recursul (15 zile). Pot fi folosite, dacă sunt întrunite condiţiile, şi căile extraordinare de atac, chiar şi recursul în interesul legii.

Termenul pentru exercitarea recursului este de 15 zile de la comunicare.

Deoarece hotărârile nu pot fi atacate cu apel devin aplicabile dispoziţiile articolului 304 1 recursul nemai fiind limitat la motivele de casare sau modificare prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă.

Executarea silită a hotărârii judecătoreşti dată în materie comercială se poate cere imediat după pronunţarea ei, pentru că este executorie. Totuşi, pentru a putea fi executată ea trebuie investită cu formulă executorie (261). În schimb, hotărârea judecătorească dată în această materie, dacă a devenit irevocabilă constituie titlu executoriu, fără să fie necesară investirea cu formulă executorie, dacă poartă menţiunea că este irevocabilă.

6. Procedura punerii sub interdicţie

Se aplică celui ce nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale.

Legea prevede persoanele şi organele ce pot solicita punerea sub interdicţie a unei persoane în articolului 115 /143 Codul familiei, autoritatea tutelare, persoanele apropiate celui care se află în situaţia care impune punerea sub interdicţie, instituţiile de ocrotire, procurorul, organele de poliţie şi alte organe sau persoane.

Competenţa materială de soluţionare a cererii aparţine Tribunalului. Competenţa teritorială se determină în raport cu domiciliul pârâtului la

data introducerii cererii.Procedura de judecată - articolulu 30-35, D. 32 /1954. cererea

înregistrată la instanţa competentă se comunică procurorului, care dispune efectuarea cercetării necesare prin ascultarea unor persoane care cunosc împrejurări în legătură cu starea persoanei a cărei punere sub interdicţie s-a cerut. Este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice de către o comisie de medici specialişti. Dacă persoana este internată în spital se ia şi părerea medicului în supravegherea căruia se află. În cazul în care este nevoie preşedintele instanţei sesizează autoritatea tutelară pentru numirea unui curator care să reprezinte interesele celui a cărui punere sub interdicţie s-a cerut, dar numai pe timpul procesului.

Instanţa poate dispune internarea provizorie a persoanei cărei punere sub interdicţie s-a cerut pe o perioadă de maxim 6 săptămâni, dar numai dacă este necesar pentru observarea mai îndelungată a stării ei mintale.

După primirea rezultatului de la procuror precum şi a avizului medicilor specialişti, preşedintele fixează termen de judecată şi dispune citarea părţii.

25

Judecata se face cu participarea procurorului. Este obligatorie ascultarea de către instanţă a persoanei a cărei punere sub interdicţie s-a cerut. Dacă nu este în stare să se înfăţişeze la instanţă va fi ascultată la locul unde se află. În situaţia în care instanţa constată că persoana a cărei punere sub interdicţie s-a cerut nu se află în situaţia prevăzută de articolul 142 Codul familiei (are discernământ) va respinge cererea formulată.

Dacă instanţa admite cererea va dispune punerea sub interdicţie a persoanei chemate în judecată.

După rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, ea va fi comunicată următoarelor organe:

1. Autorităţii tutelare în vederea ridicării curatelei şi numirea unui tutore;2. Instituţilor de la locul unde actul de naştere al celui pus sub interdicţie a

fost înregistrat spre a fi transcris în registre anume destinate;3. Autorităţii sanitare competente în vederea instituirii supravegherii

medicale permanente.Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă terţilor decât

de la data transcrierii hotărârii, în afară de cazul în care terţii au cunoscut interdicţia pe altă cale.

Ridicarea interdicţiei se face cu aceeaşi procedură ca şi cea aplicată la judecarea cererii de punere sub interdicţie.

7. Procedura privind declararea judecătorească a dispariţiei şi a morţii

1. Declararea morţiiDeclararea dispariţiei este o procedură prealabilă şi obligatorie pentru

declararea morţii unei persoane. Procedura de judecare este aceeaşi ca şi pentru declararea dispariţiei.

Declararea morţii unei persoane nu se poate face decât după trecerea unui termen de 4 ani de la data ultimelor ştiri din care rezultă că ea era în viaţă şi nu mai devreme de 6 luni de la data afişării hotărârii prin care s-a declarat dispariţia.

În situaţia în care ziua ultimei ştiri despre cel care lipseşte de la domiciliu nu se poate stabili termenele se vor socoti de la sfârşitul luni ultimelor ştiri, iar dacă nu se poate stabili nici luna, de la sfârşitul anului calendaristic.

De la regula generală că declararea morţii este condiţionată de existenţa unei hotărâri de declarare a dispariţiei există o excepţie prevăzută de articolul 16, alin. 3 Decretul 31 / 54 cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferată, naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare poate fi declarat mort fără a se mai declara în prealabil dispariţia sa. În această situaţie declararea morţii se poate face numai dacă a trecut cel puţin 1 an de la data imprejurării în care a avut loc dispariţia.

Dacă nu se poate stabili data împrejurării în care a avut loc dispariţia, termenul de 1 an se socoteşte de la sfârşitul lunii în care această împrejurare s-a produs, iar dacă nu se poate stabili luna de la sfârşitul anului calendaristic.

La judecarea cauzei participarea procurorului este obligatorie.Cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărârea

pronunţată.Hotărârea, după ce a rămas definitivă şi irevocabilă, va fi comunicată

serviciului de stare civilă pentru a fi înscrisă în registru de stare civilă.

26

Dacă ulterior se dovedeşte că cel declarat mort trăieşte, aceeaşi instanţă va anula hotărârea, cu citarea de urgenţă a părţilor care au figurat în proces. Participarea procurorului este obligatorie.

Instanţa va anula hotărârea dacă ulterior pronunţării ei se constată decesul fizic al persoanei respective.

Rectificarea datei decesului stabilită prin hotărâre este posibilă dacă există probe noi în legătură cu aceiaşi împrejurare.

EXECUTAREA SILITĂ

I. Noţiunea, clasificarea, natura juridică a executării silite

Reclamantul privind declanşarea procesului civil urmăreşte recunoaşterea dreptului său subiectiv încălcat sau contestat şi în acelaşi timp obligarea pârâtului printr-o hotărâre judecătorească la stabilirea acelui drept.

În majoritatea cazurilor îndeplinirea obligaţiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă sau privind alt titlu executoriu se face de bună voie de debitor.

Sunt şi situaţii în care, datorită opunerii debitorului se impune recuperarea cu forţă de constrângere a statului în vederea executării obligaţiilor menţionate.

Executarea silită este ultima fază a procesului civil, în cadrul căreia creditorul îşi poate realiza efectiv dreptul recunoscut printr-un titlu executoriu.

Executarea silită, în raport de modul de realizare a acesteia poate fi:1. directă - în natură;2. indirectă - prin echivalent;

Executarea silită directă se realizează prin predarea în natură a bunului sau bunurilor mobile şi imobile la care se referă titlu executoriu, respectiv la executarea obligaţiei de a face sau a nu face.

Executarea silită indirectă constă în valorificarea bunurilor debitorului sau poprirea sumelor de bani ori a altor valori datorate de o terţă persoană debitorului său pe care i le va datora în viitor, precum şi din eliberarea acestor sume creditorului.

Natura juridică- are un caracter mixt: jurisdicţional şi administrativ.

Participanţii la executarea silită:1.părţile;2.organele de executare:3.instanţa judecătorească;4.terţele persoane şi procurorul (opţional).

Titlurile executorii:a. - hotărârea judecătorească rămasă definitivă ori devenită irevocabilă;b. - hotărârile arbitrare (Camera de comerţ);c. - hotărârile arbitrare şi judecătoreşti străine ce pot fi puse în executare după

ce au fost recunoscute de instanţa română competentă (tribunalul);d. - înscrisurile autentice;e. - alte înscrisuri: contractele de credit încheiate cu BN sau alte bănci (CEC):(Legea trebuie să manţioneze dacă un act este titlu executoriu)f. - hotărârile instanţelor Curţii de conturi;g. - alte hotărâri, când legea prevede în mod expres că acea hotărâre constituie

titlu executăriu (dreptul muncii - decizia de imputare);

II. Condiţiile legale pentru pornirea executării silite

27

1. - Existenţa unei creanţe certe, lichide şi excigibile;

2. - Existenţa unui titlu executoriu valabil;

III. Procedura prealabilă executării silite

Realizarea efectivă a executării silite este condiţionată de îndeplinirea în prealabil a unor formalităţi procedurale:

1. sesizarea organelor de executare cu cererea de executare silită;

2. constituirea dosarului execuţional şi înaintarea lui de către executorul judecătoresc instanţei de executare;

3. încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare.Debitorul trebuie înştinţat înainte de a se trece la executarea silită prin

somaţia de executare.Durata termenului acordat debitorului urmărit pentru executarea de bună

voie a obligaţiilor diferă în funcţie de modalitatea concretă a executării silite încuvinţate de instanţe şi anume:

1. - o zi în cazul urmăririi bunurilor mobile şi în cazul predării silite a bunurilor mobile;

2. - 2 zile în cazul urmăririi fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini;3. - 5 zile dacă executarea silită se referă la predarea bunurilor imobile;4. - 10 zile executarea silită directă a altor obligaţii de a face sau de a nu

face;5. - 15 zile urmărirea silită imobiliară;

Se calculează pe zile libere (nu prima zi şi ultima zi).Termenele sunt prohibitive.

IV. Incidente privind executarea silită

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită - sancţiune procesuală pentru creditorul urmăritor şi cu beneficiu legal pentru debitorul urmărit, şi concomitent o cauză legală de stingere a puterii executorie a oricărui titlu executoriu.

Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel, Codul de procedură civilă mai prevede şi un termen special de prescripţie pentru titlurile emise în materia acţiunilor reale, imobiliare - 10 ani. Perimarea eexecutării silite - sancţiune de drept procesual civil şi se aplică în

cazul pasibilităţii creditorului urmăritor în realizarea executării silite începute. Legea prevede că, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire executărie se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfinţarea ei. Termenul de 6 luni se calculează de la data îndeplinirii ultimului act de executare.

Suspendarea executării silite poate fi voluntară, legală (de plin drept) şi facultativă.

7. legală de plin drept:a. - debitorul a decedat - executarea silită se suspendă de drept şi poate

fi continuată împotriva moştenitorilor numai după termenul de 8 zile de la data decesului. Dacă printre moştenitori sunt şi minori executarea silită va fi suspendată până la numirea reprezentantului legal.

28

b. - dacă se urmăreşte un imobil ipotecat, instrăinat iar dobânditorul acelui bun solicită instanţei de executare urmărirea altor imobile ipotecate pentru aceeaşi datorie, aflate în posesia debitorului principal, urmărirea silită privind imobilul ipotecat, înstrăinat este suspendată de drept până la soluţionarea cererii.

- legală facultativă: poate avea loc dacă legea prevede posibilitatea suspendării şi lasă la aprecierea instanţei acordarea ei:

1. - în cazul executării fremelnice instanţa de apel va putea dispune suspendarea executării;

2. - în cazul hotărârii definitive instanţa de recurs poate dispune motivat suspendarea executării;

3. - suspendarea executării poate fi acordată de instanţa sesizată cu contestaţia în anulare, revizuire şi recurs în anulare;

4. - în cazul contestaţiei la executare, instanţa de executare poate dispune suspendarea executării.

Existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmărite.Dacă bunul supus urmăririi este coproprietate mai multor persoane, dintre

care numai una are calitatea de debitor, în executarea silită instanţa poate continua executarea numai după împărţirea bunului respectiv. O astfel de împărţire se poate realiza la cererea părţii interesate şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.

Suspendarea executării

Legea cere depunerea unei cauţiuni în toate cazurile (pentru pagubele cauzate creditorului executor prin neexecutarea creanţei). Depunerea cauţiunii nu implică automat şi acordarea suspendării, deoarece cererea nu se judecă până la depunerea cauţiunii (se depune anticipat).

V. Întoarcerea executării

Constă în restabilirea situaţiei anterioare unei executări efectuate în baza unui titlu executoriu care ulterior a fost desfinţat.

Soluţionarea cererii pentru întoarcerea executării este de competenţa instanţei care a desfinţat titlu executoriu sau un act de executare.

Dacă instanţa care a desfinţat hotărârea judecătorească executată a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat şi măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură poate fi dispusă de instanţa care rejudecă fondul pricinii.

În ipoteze în care nici instanţa care rejudecă pricina nu dispune restabilirea situaţiei anterioare, cel interesat poate sesiza instanţa competentă potrivit legii.

Aceeaşi instanţă este competentă şi în cazul în care titlu executoriu a fost emis de un alt organ decât de o instanţă judecătorească (comisie ce judecă unele litigii).Restabilirea situaţiei anterioare: restituirea celui îndreptăţit a bunurilor asupra cărora s-a efectuat executarea

silită, situaţie în care adjudecătorul i se va restitui de creditor suma plătită reactualizată în funcţie de rata inflaţiei;

restituirea celui îndreptăţit a bunului vândut dacă adjudecătorul a săvârşit o fraudă în legătură cu cumpărarea bunului;

restituirea celui îndreptăţit de către creditor, a sumei rezultate din vânzarea bunului mobil, actualizat în funcţie de rata inflaţiei dacă restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă.

29

Drept procesual civil II - sem.II-CAILE DE ATAC.doc

Documents

Transcript of Drept procesual civil II - sem.II-CAILE DE ATAC.doc