1. Notiunea de familie. Rudenia Agnata, cognate

In Roma antica, notiunea de familie avea mai mult acceptiuni: Totalitatea de sclavi ai unui stapin; totalitatea de personae si bunuri impreuna cu sclavii aflte sub puterea unui pater familias. Odata cu fondarea statului roman, puterea lui pater familias se extindea asupra persoanelor si bunurilor era desemnata prin cuvintul manus si era practice nelimitat (dreptul la viata si la moarte-ius vitae necisque)

In cadrul familiei romane existau 2 categorii de persoane: sui iuris (independete), iar altele (alien iuris) sub dreptul altcuiva. In Epoca veche sui iuris era doar pater familias iar alien iuris cei care se supuneau lui pater familias.

In familia romana existau 2 categorii de rudenie: Agnata, si cognata. Potrivit dreptului vechi doar agnatiunea producea efecte juridice. Rudele agnate pot fi clasificate in 4 categorii:

1. Sotii, copii, nepotii din fii 2. Fratii dupa decesul tatalui(care s-au aflat sub aceeasi putere cindva) 3. Agnatii sub aceeasi putere, daca nu ar fi decedat ascendentul 4. Gentilii care vin la mostenire in lipsa agnatilor

Odata cu dezvoltarea societatii romane,rudenia cognata incepe sa ia caracterul celei agnate deoarece spre sfirsitul existentei statului roman prima producea efecte juridice substantiale in special cele legate de succesiune. Rudenia agnate se exprima prin grane de rudenie

1. Pe linie directa ascendenta, de la tata-fiu si invers 2. Pe linie colaterala, presupune un izvor comun de provenienta.

2.Notiunea, tipurile si caracteristica generala a casatoriei

O prima notiune de casatoriei a fost data de jurisconsultul roman Modestin: “Casatoria reprezinta uniunea barbatului si a femeii o uniune pe toata viata o comunicare in dreptul uman si divin”.

Erau 2 tipuri de casatorii: cum manu ( care puterea sotului cade asupra sotiei), iar in sine manus( in care sotia nu cadea sub puterea sotului, ci raminea in patria poteestas al tatalui de origine

Cum manu putea lua 3 forme:

1.Confarreatio(EXCLUSIV PATRICIENILOR), cu urmatoarele conditii: prezenta viitorilor soti, prezenta lui pontifex maximus, prezenta flaminului Dialis,Jupiter, prezenta a 10 martori si a painii special aduse in jertfa lui Jupiter

2.usus- coabitarea timp de un an dupa ace femeia cade in puterea barbatului. Acest termen putea fi interrupt daca ea urma anual sa paraseasca casa lui pentru 3 nopti consecutive

3.coemptio- autovinzarea fictive a unui sot celuilalt. Din cauza situatiei financiare mai favorabile sotia putea cumpara sotul si nu invers

In sine manu exista o singura forma ce presupunea instalarea sotiei in casa sotului, insa de a incheia casatoria erau anumite formalitati:

1)Logodna(sponsalia) Partile incheiau un contract sub forma unui juramint. In cazul desfacerii se putea de cerut o compensarea a prejudiciului cauzat, iar in perioda Imperiului, partea care incalca logodna fara motive serioase pierdea dreptul revendicarii cadourile prenuptiale

2) cu ocazia incheierii casatoriei era organizata o petrecere solemna

3) acordul scris al viitorilor soti in privinta bunurilor

Pentru a incheia o casatorie urmau a fi urmarite conditii de fond:

1)virsta maturizarii sexuale- pentru fete 12 ani, pentru baieti 14

2)conubium-posibilitatea de a se casatori conform lui iuris civile

3)consimtamintul- era necesar consimtamintul ambelor parti, in cazul femeii acordul lui pater familias sau a lui auctoritas tutoris

Nu toate persoanele puteau sa se casatoreasca:

-rudenia-impediment la incheierea casatoriei cu o ruda in linie directa, iar In linie colaterala pina la un anumit grad( Fratele cu sora, unchiul cu nepoata) insa verii primary se puteau casatori. In linie colaterala doar cei de gradul 4

-rudenia prin alianta – impediment la incheierea casatoriei doar pe linie directa, nu si colaterala(sotul se putea recasatori dupa decesul sotiei sale cu sora acesteia

-conditie sociala, impediment la incheierea casatoriei. Nu se permitea casatoria intre plebei si patricieni,ulterior aceste casatorii au fost premise, dar au fost interzice cele intre liberti si senatori.

Tipuri de relatii intre persoane in afara casatoriei:

Concubinajul-uniunea dintre patricieni si plebei, atita timp cat casatoriile acestora erau prohibite, cind prin Lex Canuleia datata cu anul 445 i.HR s-a permis incheierea lor

Contubernium- uniunea dintre sclavi sau oameni liberi si sclavi

Matrimonium sine conubio-uniunea dintre persoane diferite cetatenii

Stuprum-uniunea sexual in afara casatoriei a persoanelor libere necastorite sau in relatii de adulter.

Relatiile nepatrimoniale dintre soti. In casatoria cum manu din punct de vedere al statului juridic, sotia era puas pe picior de egalitate cu altbi membri ai familiei, inclusiv fata de sot ocupint situatia juridica sora-loco sororis

Atit casatoria cum manu si in sine manu produceau efecte de ordin atit patrimonial cit si nepatrimonial pentru sotie

In cadul casatoriei cum manu sotia:

-dobindea rangul social al sotului; -dobindea domiciliul sotului; datora fidelitate sotului; participa la educarea copiilor.

In sine manu relatiilea nepatrimoniale aveau urmatoarele efecte:

-sotia dobinea domiciliul sotului; sotia purtea numele sotului; sotia datora respect sotului; obligatia de fidelitatea a sotilor erau reciproca; ambii participau la educarea copiilor comuni

Relatiile patrimoniale dintre soti. Relatiile patrimoniale ale sotilor, in statul roman au avut o reglemenare ampla. In depende de casatorie in 1 caz sotia cadea sub puterea sotului iar in al 2 sub puterea tatalui sau. La momentul incheierii casatoriei(indifferent de tipul acesteia) sotului I se transmite un complex de bunuri. Acest complex era destinat stolui ca contributie pentru imbunatirea situatiei material a viitoarei familii. Dos-(complexul de bunuri)

Sotul devenea stapinul absolute al bunurilor si fructele provenite si putea sa le administreze cum le doreste. Pe linga toate acestea in acea perioada sotul avea putere nelimitata la divort. Pentru a se opune acestei practice, instituitorul insisa asupra incheierii unor stipulatiuni prin care mirele promita inapoierea bunuilor in caz de desfacerea casatoriei din initiative lui sau la decesul acestuia. Asa tip era numit dos receptitia.

Pentru apararea drepturilor patrimoniale ale instituitorului zestrei, pretorul putea acorda o actiune(rei oxriae) cara era folosita daca zestrea nu era evaluata si nici returnabila. Cu timpul, actiunea data a inceput sa fie folosita si in cazurile in care sotul deceda anterior sotiei.

Pentru a imbunati situatia juridica a femeii aici intervin reformele lui Octavian Augustus

1) Sotului ii era interzis de a instraina pamintul italic trecut de la instituitor.2) 2) Restituirea zestrei la incetarea casatoriei. Aplicarea acestor reguli depindea de modul

incetarii casatoriei prin deces sau divortul initiat din partea unuia dintre soti

In cazul divortului, instituitorul zestrei putea sa redobindeasca prin actiunea rei uxoriae ca si mai inainte, insa sotul avea dreptul la compensaea cheltuilor, fiindca el intretinea acestea bunuri. Deasemenea sotul putea sa-si pastreaza 1/6 din zesttre(daca sotia era vinovata), in cazuri mai putin grave 1/8. Daca sotia sau instituitorul era vinovat atunci sotia putea sa retina, adaugator cu alte cheltuieli cate 1/6 pentru fiecare copi, dar nu mai mult de 1/2 daca nu era prevazut in contract

Insa odata cu reforma lui Iustinian, pozitia sotiei s-a imbunatatit considerabil. El a interzis instrainarea bunuriloe si ipotecarea imobilui chiar cu acordul sotiei. Sotul déjà nu mai avea drept sa pretinda la o parte din zester el avea obligatia de a intoarce(in afara de cazul in care sotul divorta dintr-o cauza serioasa si invers, cind sotia divorta fara aceasta cauza insa cu deducerea cheltuielilor suportate

Desfacerea casatoriei. Casatoria putea fi desfacuta in urmatoarele cazuri:

1) Decesul unuia dintre soti(calea naturala)2) Pierderea libertatii sau a cetateniei unuia dintre soti3) Capitis diminution minima, caz in care persoana nu mai putea ramine casatorita

Puterea parinteasca

Puterea parinteasca era definite prin sintagma patria potestas, se rasfringea nu numai asupra copiilor cat si a descendentilor agnati al unui pater familias

In perioada veche puterea parinteasca avea urmatoarele caracteristici:

1)perpetua- presupunea ca dureaza pina la moartea lui pater familias sau a persoanei alieni iuris

2) nelimitata- prerogativele sefului de familie, cat in privinta membrilor familiei, atit si in privinta bunurilor acesteia erau nelimitate ( dreptul la viata si la moarte, dreptul la abandon) dreptul de a-l vinde pe fiul de familie.

La fel ca si sclavii, fii de familie puteau incheia acte juridice in vederea reprezentarii intereselor sefului de familie, doar cele ce imbunatateua starea materiala a lui pater familias

Stingerea puterii parintesti poate fi privita din perspectiva persoanei sui iuris sau alieni iuris. Puterea cadea odata cu decesul lui pater familias sau cu pierderea unui element constituitiv (capitis diminutio)

Vinzarea fiior de familiile era adesea practicata de catre sefii de familie, doar ca prevederilod Legii celor XII TABLE. Potrivit legii daca fiul era vindut de 3 ori dupa a 3 vinzarea el devenea liber de puterea parinteasca.

Incepind cu perioada lui Octavian Augustus pater familias al fiului de familie nu putea dispune de bunurile lui dobandite in campanile militare. Deasemenea el nu-l mai putea ucide fara un motiv serios, in caz contrar acesta urma sa fie grav pedepsit.

Una din modalitatile de iesirea de sub putera parinteasca era emaniciparea. Acesta institutie juridica prezinta un interes deosebit deoarece iesirea de sub puterea parinteasca a unui fiu de familie care anterior era alieni iuris el devenea sui iuris. De regula erau emanicipati fii de familie carora le ra transmisa o partea din patrimonial lui pater.

Procedura de emanicipare avea loc in doua fraze:

1) 3 vinzari si doua dezrobiri successive 2) In dezrobire vindicta

In 1 faza in calitate de vinzator aparea pater familias, iar in calitate de cumparator un prieten de-al acestuia sau o persoana de incredere care dupa fiecare vinzare il dezrobea pe fiu pintr-o metoda manumission vindicta ca acesta eraasi sa revina sub pater familias. Dupa cea de-a 3 vinzarea si a 2 dezrobire fiul de familie devinea liber de puterea parinteasca era sui iuris.

Adoptiunea si legitimarea

Adoptiunea reprezinta un mod artificial a puterii parintesti prin care o persoana alieni iuris trece de sub puterea unui pater familias in puterea altuia.

Adoptiunea ca institutie juridical a fost create de catre jurisconsultii romanii prin interpretarea vinzarii fiului de familia prevazut de Legea Celor XII Table se se petrecea in 2 faze.

1) 3 vinzari si doua dezrobiri, nu se recurgea la vinzarea fiului de familie pentru o perioada de 5ani, in realitatea totul petrecandu-se intro-o zi

2) Presupune un process fictiv sub forma in iure cession, ce adesea era folosit la transmiterea puterii asupra unui lucru sau a unei persoane. (ceddit in iure, addico)

In perioada lui Iustinian aceasta procedura fost inlocuita prin simpla cerere ce urma a fi inaintata instantei.

1)adoptatorul trebuie sa fie pater familias

2) era necesar acordul ambilor pater familiaas. 3) diferenta dintre adoptor si adoptat (18 ani)

O alta forma a adoptiei- adrogatiunea, in sens larg, intra in adoptiunea doar ca are loc adoptia unei persoane sui iuris de catre o alta persoana sui iuris. Adrogatiunea se face In prezenta lui pontifus maximus printr-o lege adoptata de comitia curiata. Ulterior aceasta procedura a fost inlocuita prin emiterea unui rescriptum principis.

Tutela si curatela

Institutiile juridice ale tutelei si curatelei au fost create in scopul protejarii incapabililor de fapt( prodigus, furiosus), femeii si nevarstnicului

Tutela era instituita asupra persoanelor care datorite anumitor circumstante depend de vointa lor, nu puteau sa-si de seam ace consecintele actiunilor lor – copilul minor si femeia. In primul caz, copilul se afla sub tutela la virsta de 14 ani, virsta maturizarii, datorita varstei sale fragede, nu poate sa-si dea seama despre consecintele actelor juridice incheiate.

In cel de al 2 caz, in cazul femeii pe acele timpuri era considerate cu incapacitate intelectuala, nu putea constientiza consecintele actiunilor sale

Tutela incapabililor putea lua trei forme: Legitima, testamentara si dativa.

Tutela legitima a fost prevazuta inca de Legea Celor XII table si era stabilita in favoare agnatilor or acestia, in caz de deces a persoanei aflate sub tutela, veneau la mostenire prin urmarea avind interes in pastrarea patirmoniul

Tutela testamentara putea fi instituita asupra persoanei ce aveau nevoie de protective(fiicei casatorite sine manus sau a fiului care nu a ajuns la majorat), asupra incapabilului, rin termediul testamentului lasat de pater familias, in care acesta stabilea cine va fi tutorele incapabilului(ruda,prieten,persoana apropiata)

Tutela Dativa a aparut in sec II e.n. Ea fost introdusa de Lex Atilia, conform careia magistratul numea un tutore minorului ce nu avea rude civile.Ultima forma a aparut pentru a solutiona situatiile in care minorul nu ave rude civile, fie pater familias prin testament nu a desemnat un tutore pentru minor.

Institutia curatelei era asemanatoare celei precedente, doar ca nu se rasfringea asupra persoanelor care nu dispuneau de capacitate ca atare dar asupra celor care erau loviti de incapacitate accidental(furious-nebunii, prodigus- risipitorii si minorii cu virsta cuprinsa intre 12 (14)-25 ani.

Curatela nebunilor si a risipitorilor a fost prevazuta inca de Legea celor XII Table. Actele incheiate de aceste persoane fara acordul curatorului sunt lovite de nulitate pe de alta parte daca ele sunt incheiate in perioada luciditatii-ele sunt perfect valabile.

In cazul curatelei, ea putea lua 2 forme din cele expuse mai sus- legitim sau dativa, cea testamentara nu era aplicabila ori aceste persoane singure puteau fi pater familias. Prin urmare nu avea cineva sa le instituie curatele cu atit mai mult ca ei aveau nevoie de protective la moment si nu la o data ulterioara