Dreptul musulmanDreptul musulman guverneaza inca in ziua de astazi circa trei sute demilioane de oameni. Islamul este sistemul juridic aplicabil - intr-o masura maimare sau mai mica - in toate statele arabe, in Pakistan si in Bangladesh, in Iran siAfganistan sau Indonezia. Singura _ara din lumea musulmana care a parasit inintregime sistemul tradi_ional, adoptand o legisla_ie de tip european este, astfelcum am aratat, Turcia, in _ara noastra, dreptul musulman a fost practicat operioada destul de indelungata de popula_ia de origine turca si tatara dinDobrogea. Dupa reintegrarea Dobrogei la Romania au fost create la Constan_a sila Tulcea, iar dupa 1913 - la Silistra, Turtucaia, Bazargic si Balcic, instan_emahomedane, conduse de cadii. Ele erau competente sa solu_ioneze cauzeprivitoare la organizarea familiei, puterea parinteasca, casatorie, divor_ sisuccesiuni, potrivit dreptului musulman, pentru popula_ia de religie islamica,redactarea actelor de procedura si a sentin_elor facandu-se in limba romana.„Dreptul musulman nu va putea sus_ine in profunzime compara_ia cumarile construc_ii juridice pe care ni le-au lasat Roma sau Napoleon - scrie unjurist francez - Islamul (de la radacina selam - „supunere fa_a de Dumnezeu”)este in cele dintai o religie, apoi un stat si, in sfarsit, o cultura.Avem de-a face cu o alaturare de reguli de comportare desprinse, ca sursafundamentala, din Coran, cartea sfanta a musulmanilor, reguli care poarta,tocmai din aceasta cauza, un vadit caracter religios. De aceea, sanc_iuneanerespectarii regulii de drept nu este niciodata inscrisa in cartea cea sfanta; eaeste starea de pacat in care cade musulmanul care nu respecta poruncile

divinita_ii, astfel ca, cel pu_in teoretic, pedeapsa ii va fi aplicata de aceasta, cuocazia judeca_ii din urma.Religia Isalmului comporta doua fa_ete diferite. Prima dintre ele este o127teologie care fixeaza dogmele, precizand ceea ce trebuie sa creada fiecaremusulman. Cea de-a doua este sariatul - care in romaneste s-ar traduce prin,,calea de urmat” - cuprinzand regulile de care fiecare credincios trebuie sa _inaseama, spre a pune in aplicare principiile fundamentale ale inva_aturii profetului.Sariatul este astfel un sistem de reguli de conduita, care nu distinge intreobliga_iile civile de plata, de restituire a imprumutului etc., sau obliga_ii diverse,cum ar fi cele de a ajuta pe cei saraci, de a _ine posturile, de a spune rugaciunietc..Materia cea mai dezvoltata in acest corp de reguli este cea a persoanelor.Aici, dreptul musulman isi gaseste intreaga sa originalitate. De altfel, in Islamnu individul, ci familia constituie subiectul esen_ial de drept.Scopul casatoriei este procrearea. Pentru ca un barbat sa aiba cat maimul_i copii, el poate avea concomitent un numar de pana la patru neveste,privilegiu de care nu se bucura insa, de obicei, decat cei instari_i.Potrivit dreptului islamic, casatoria este privita drept un contract ce seincheie nu intre viitorii so_i, ci intre parin_ii acestora, contract al carui obiectsunt, pe de o parte, mireasa pe care o dau parin_ii sai, iar pe de alta parte, o sumade bani, mahr, pe care o dau cei ai mirelui. Prin urmare, ea poate fi supusa, caorice contract, unor modalita_i.In dreptul siit este permisa o forma de casatorie temporala, care producetoate efectele unei casatorii obisnuite, mai pu_in cele succesorale. La sunni_i,

este cunoscut repudiul condi_ional sau la termen, stabilit chiar inainte decasatorie. Toate acestea dau posibilitatea musulmanului de a schimba cuusurin_a mai multe neveste in decursul vie_ii.O alta caracteristica a dreptului musulman consta in faptul ca nu toatedomeniile vie_ii sociale isi gasesc o reglementare asemanatoare. Legea, jurismulce poate fi desprins din Coran - este incontestabil insuficient dezvoltat, motivpentru care cele mai multe state musulmane s-au vazut nevoite sa receptezereglementari de tip occidental, spre a acoperi lacunele insemnate pe care le128con_ine dreptul coranic.Iata de ce acesta nu trebuie in_eles nici ca un sistem universal, nici ca unulcomplet. La acesta trebuie adaugata marea diversitate ideologica existenta inlumea musulmana. In interiorul comunita_ii musulmane se intalnesc un marenumar de rituri, de scoli care interpreteaza Coranul, fiecare intr-o manieraproprie. Aceste rituri se impart in ortodoxe (sau sunnite) si eretice. Pornind de laprincipii comune, aceste rituri se deosebesc sub numeroase aspecte de detaliucare implica si o mare diversitate de solu_ii juridice. Este usor de in_eles inaceste condi_ii cat de firava este unitatea dreptului musulman.Un alt aspect important il reprezinta predilec_ia juristilor musulmanipentru ra_ionamentul analogic(qiyas), care ocupa un astfel de loc in dreptulmusulman incat el a fost ridicat la rangul de izvor de drept.Juristul musulman este obisnuit sa gandeasca ca dreptul e facut din solu_iide spe_a, date zi de zi, in considerarea nevoilor temporare, de moment, maidegraba, decat din principii generale puse a priori, din care sa se deduca apoi

consecin_e in fiecare situa_ie data. Acest jurist isi va refuza orice abstrac_iune,orice sistematizare, orice codificare, el va evita generalizarea si chiar defini_ia.Lipsa oricarei discipline riguroase devine astfel poate caracteristica ceamai pregnanta a dreptului musulman. Diviziunile de baza ale dreptului, asa cumsunt intalnite pe continentul european, in drept public si privat sau in ramuri dedrept, sunt complet straine de dreptul Islamului.Originalitatea dreptului islamic apare si mai evidenta prin cercetareasistemului izvoarelor. Dreptul musulman este, in concep_ia islamica, rodulrevela_iei divine. Regulile de comportare au fost relevate, potrivit inva_aturiimusulmane, de Dumnezeu, prin intermediul arhanghelului Gabriel, profetuluiMahomed.Din ordinul califului Abu-Bekr, inva_aturile profetului au fost adunate deunul din discipolii acestuia, pe nume Zaid, intr-o carte ce a capatat denumirea deCoran (termenul ar putea fi tradus prin cuvantul „istorisire”), devenita cartea129sfanta a lumii mahomedane.Din cele peste 6200 de versete pe care le cuprinde, impar_ite in 114capitole, un numar de cinci pana la sase sute pot servi ca un material din care sepot extrage reguli de comportare. Ele exprima, in esen_a, intr-o forma foarteconcreta, decizii de spe_a, diferite consulta_ii oferite de profet, la cerere saupentru a preveni anumite dificulta_i si se refera, in marea lor majoritate, lamateria rela_iilor de familie, succesiunilor, la condi_ia femeii.Coranul este un instrument legislativ incomplet. Lacunele de reglementarese cereau completate cu alte izvoare, singura condi_ie pentru a se elabora un

sistem de drept capabil sa raspunda necesita_ilor unei societa_i in plinaexpansiune.Recurgerea insa la alte izvoare complementare se lovea, in concep_iamusulmana, de dificulta_i insurmontabile. Coranul era considerat o operarelevanta si infailibila. Nu se putea admite cu usurin_a nici ca ea a gresit, nici caeste incompleta, dupa cum era dificil de admis ca lacunele din gandireaarhanghelului Gabriel, inspiratorul profetului, sa fie completate prin dispozi_ii cenu sunt de natura divina.Cuvantul inova_ie este un termen pu_in agreat de musulmani. Pentru ca oregula ce nu se gaseste in Coran sa aiba sansa a se impune, trebuia facutneaparat apel la tradi_ie, la ceea ce exista.Completarile la Coran si-au gasit de aceea fundamentul in tradi_ie. Corpulde reguli care o exprima poarta numele de Sunna. Prin Sunna insa musulmaniinu in_eleg decat acea tradi_ie legata de via_a si activitatea lui Mahomed. Eareprezinta modul de a fi si de a se comporta al profetului, care trebuie saserveasca drept ghid credinciosilor. Cu alte cuvinte, ea cuprinde comportarile,gesturile, spusele sau chiar tacerile profetului, care pot servi drept principii decredin_a. In Sunna sunt, de asemenea, incluse exemplele date de discipoliiprofetului, pe cand erau in via_a.Fiecare dintre principiile de credin_a cuprinse in Sunna formeaza obiectul130unui hadith. In secolul al IX-lea au aparut celebre culegeri de hadith, dintre caremai cunoscute sunt cele legate de numele lui El-Bokhari si ale lui Moslem.Fiecare hadith cuprinde doua elemente: textul (matn) si baza sa (isnad) care

exprima lan_ul de transmiteri succesive, de la profet pana in zilele noastre.Verificarea autenticita_ii unui hadith presupune cercetarea fiecarei verigi aacestui lan_, apreciindu-se spiritul religios, varsta, moralitatea, puterea dein_elegere si memoria fiecarui transmi_ator, precum si alte imprejurari, cum ar ficaracterul neintrerupt al lan_ului.Acestei critici a originii i se alatura o critica de fond a fiecarui hadith. Inacest caz opereaza insa un criteriu cantitativ, tipic pentru gandirea musulmana:un hadith este considerat autentic atunci cand exista mai multe motive pentru a-ladmite decat pentru a-l respinge.De re_inut, ca Islamul nu cunoaste o autoritate suprema religioasa, care safie insarcinata cu interpretarea textelor sacre. Unitatea de interpretare esteasigurata in aceste condi_ii prin idjma, cel de-al treilea izvor al dreptuluimusulman, care ofera credinciosului criteriul cu ajutorul caruia el poaterecunoaste sensul exact al textelor sacre.Acest criteriu este acordul unanim al comunita_ii musulmane. Douamaxime, atribuite profetului, fundamenteaza recursul la consim_amantul unanim.Prima se gaseste intr-un hadith, care proclama: „Comunitatea mea nu va cadeaniciodata de acord asupra unei erori”. A doua este un text de Coran care afirma:„Cel ce urmeaza o alta cale decat cea a drept-credinciosilor va merge in Infern”.Aceste doua texte sacre reprezinta, in concep_ia musulmana, un temei suficientpentru a justifica autoritatea de izvor de drept a idjmaei.Teoretic, ea este conceputa ca reprezentand acordul unanim al tuturoracelor credinciosi, denumi_i mujtahedini, care poseda calita_ile cerute pentru a-siforma o opinie personala, exercitand idjtihadul, activitatea intelectuala de natura

sa duca la realizarea preceptelor cuprinse in Coran sau in Sunna. Idjma setransmite ca si hadith-urile, in mod oral, din genera_ie in genera_ie.131Practic, idjma poate fi cunoscuta dupa tratatele marilor jurisconsul_i.„Savan_ii sunt mostenitorii profetului”, stabileste o maxima. Acordul marilorjurisconsul_i asupra unei probleme confera solu_iei la care s-au oprit puterea uneinorme de drept.Marile cuceriri au adus la islamism nenumara_i adep_i cu obiceiuri simentalita_i cu totul diferite de cele ale cuceritorilor arabi. Cartea sacra si Sunnanu puteau da raspuns in aceste condi_ii unui mare numar de probleme. Idjtihadul,efortul creator de drept, a capatat astfel noi dimensiuni si a fost chemat sa joaceun rol cu totul deosebit de cel pe care il avea de jucat atunci cand Islamul erapracticat de o mica comunitate umana. In_elep_ii au trebuit sa apeleze inconsecin_a din ce in ce mai mult la propria lor ra_iune, imboga_indu-si corpul dedoctrina, dar indepartandu-se astfel, cum era firesc, de la ortodoxia primelorinceputuri.Metoda cu ajutorul careia a avut loc idjtihadul a fost qiyas, ra_ionamentulprin analogie.Tehnica lui qiyas consta in asimilarea unei situa_ii ivite in practica cu oalta, avuta in vedere intr-un text sacru, ori intr-un haditlh. Nu trebuie vazut inqiyas o activitate de interpretare a legii. Intr-adevar, interpretarea presupunedesprinderea sensului exact al legii, pentru a o aplica cat mai corect anumitorsitua_ii pe care le este destinata sa le guverneze. Dimpotriva, qiyas conduce lasolu_ionarea unor probleme pentru care legea nu a fost facuta.

Potrivit doctrinei tradi_ionale, qiyas cuprinde patru elemente: a) radacina- prescrip_ia legala de la care porneste ra_ionamentul; b) ramura - aspectullitigios ce urmeaza a primi o rezolvare; c) cauza - calitatea comuna care apropiecei doi termeni ce urmeaza a fi compara_i; d) judecata - ra_iunea in temeiulcareia regula este extinsa de la un termen la celalalt.Astfel cum s-a observat, aceste elemente par identice cu cele alesilogismului obisnuit, „radacina” fiind premisa majora, „ramura” premisaminora, „cauza” termenul mediu, iar „judecata” concluzia.132Importan_a pe care o reprezinta idjma pentru dreptul musulman esteenorma. In timp ce Coranul si Sunna sunt izvoare istorice si, la drept vorbind,teoretice, sursa principala ramane idjma.Efortul creator de drept - idjtihad - ramane insa, trebuie subliniat acestfapt, o opera a vremurilor trecute. El s-a desfasurat in primele secole aleexpansiunii arabe, dar a incetat cand legitimitatea oricaror dezvoltari aledreptului a fost contestata. Atunci poarta efortului creator (bab-el-idjtihad) a fostinchisa. Legea a fost considerata elaborata si orice incercare noua de a oimboga_i a fost interzisa. Astfel se explica faptul ca dreptul musulman se inva_asi se aplica de secole dupa aceleasi car_i. El a dat dovada de un conservatorismfara precedent.In dreptul musulman cutuma a jucat un rol important. Cutuma (orf) acontribuit de la inceput la formarea sistemului juridic al Islamului. Pentru ca ocutuma sa poata fi luata in considerare, ea trebuie sa indeplineasca anumitecondi_ii, printre care si pe aceea de a nu fi contrara idjmaei.De remarcat ca multe triburi musulmane, cum ar fi kabilii, berberii etc.

asculta doar de propriile lor reglementari si cutume. Culegerile de cutumepoarta, de pilda, in Algeria numele de Canoun, iar in Maroc de Azref, Abrid. sauAghares.Considerand sistemul de drept ca produs al revela_iei, musulmanii nu pot,evident, concepe ca el sa fie modificat sau inlocuit de catre puterea temporara.S-a admis, lotusi, in toate timpurile, ca aceasta putere era competenta sacompleteze acele domenii de reglementare care nu erau epuizate de dreptulsacru. Astfel, impara_ii, regii si prin_ii musulmani au intervenit adesea cu masurilegislative, adoptate cu avizul principalului lor consilier in materie juridica,marele muftiu sau seic-al-Islam.Mul_i autori socotesc actele de interven_ie ale puterii de stat mai degrabadrept acte de reglementare decat acte legislative.In timp, multe din _arile musulmane au adoptat codificari civile dupa133modelul european.Indeosebi in _arile de rit siit, procedeul de a crea noi reguli de drept,prezumand acordul de voin_a al par_ilor, a condus la consacrarea unor institu_iinecunoscute sau uneori contrare dreptului sariatului.Dreptul musulman este o cutie a surprizelor si contradic_iilor, ce are darulsa te faca sa cantaresti de zece ori fiecare afirma_ie. El ramane, insa, potrivitProf.univ.dr.Victor Dan Zlatescu, asemenea tuturor sistemelor tradi_ionale, oreglementare anacronica, sortit dispari_iei, ca urmare a profundelor transformarisociale pe care le cunosc statele lumii a treia.Unul din criteriile ce definesc un mare sistem de drept este cel alexisten_ei unor institu_ii caracteristice. Astfel, in Islam casatoria nu este privitaca o taina, e deci eliberata de orice element mistic, fiind considerata un simplu

contract. Se pare ca, sub acest aspect, dreptul musulman a pastrat tradi_iacutumelor arabe anterioare islamizarii, potrivit carora casatoria nu era altcevadecat un contract prin care barbatul isi cumpara so_ia de la parin_ii ei. Aceastadin urma nici macar nu era parte in contract, ci doar un simplu obiect. Aceeasiconcep_ie domina - cel pu_in in perioada ini_iala - si in dreptul islamic.Poligamia este regula. Barbatul - cel pu_in in dreptul vechi - putea aveapana la patru neveste, impedimentul la casatorie intervenind numai atunci candacesta dorea o a cincea. In statele musulmane moderne, poligamia tinde sadispara si - chiar daca nu este prohibita expres de lege - persoanele care duc unmod de via_a modern sunt monogame.Printre motivele de divor_ intalnim apostazia (trecerea la o alta credin_a aunuia dintre so_i), adulterul, repudierea, divor_ul prin consim_amantul mutual sicel pronun_at in justi_ie.Particularita_i interesante gasim si in materie de drept succesoral. Regulilefundamentale privind disolu_iunea succesorala isi gasesc sorgintea in Coran si inanumite hadith-uri.Caracteristica este ordinea voca_iunii succesorale. Se cunosc trei ordine de134mostenitori, intitulate: zauil-faraid, hasbah si zauil-arham.O ultima institu_ie specifica pe care o vom re_ine este wakif-ul. Prin wakifsau habous (in _arile maghrebiene) se in_elege destinarea unui bun unei opere cucaracter pios sau de interes general, care exista sau care urmeaza sa capete fiin_a,constituitorul pastrandu-si facultatea de a atribui uzufructul sau uzul bunuluirespectiv fie unor beneficiari intermediari, fie chiar lui insusi. Asemanarea cutrust-ul anglo-saxon este izbitoare.

Ca si acesta, wakif-ul este folosit pentru a incuraja dona_iile in favoareasaracilor si funda_iilor de moschei, scoli, spitale, asigurarea bunului contraconfiscarilor, pastrarea lor in familie etc.