55419232 Califatul Arab Si Dreptul Musulman

7/21/2019 55419232 Califatul Arab Si Dreptul Musulman

http://slidepdf.com/reader/full/55419232-califatul-arab-si-dreptul-musulman 1/40

TITLUL XI CALIFATUL ARAB. DREPTUL

MUSULMAN

P R O B L E M E :

• 1 . P r iv ir e is t o r ic ă . . a ) .A r a

b ia p r e is la m ic ă ; b ) .A p a r iţ

ia is la m is m u lu i; c ). C u c e ri r

ile a ra b e ;

d ) . D e s t r măa re a C a lifa tu lu i A ra b :

2.D r e p tu l *

a ) .C o n s id e r a { iu n i g e n e r a le p r iv in d d r e p t u l m u s u lm a n ; b ) . Iz v

o a r e le d r e p t u lu i m us u lm a n ; c ) .D r e p t u l c o n s t it u ţ io n a l ; d ) . S t a

t u t u l ju r id ic a l p e r s o a n e lo r ; e ) .D r e p t u l d e p r o p r ie t a t e ;

• . f ) . D r e p t u l o b li g a ţ ii lo r ; g ) .D r e p t u l f is c a l; h ) . D r e p t u l

f a m il ie i; i) .D r e p t u l s uc c e s o r a l; j) .D r e p t u l p e n a l; k ) .P r o c e d u r a

d e ju d e c a t ă .



1. PRIVIRE ISTORICA

a) AR ABIAPREISLAMICĂ

Leagănul de formare a societăţii arabe, a statului arab şi a

islamismului 1-a constituit Peninsula Ar a bică1.

Pe la înce putul secolului al VIMea, în r egiunile centr ale şi nor dice

ale

Ar a biei înce puse pr ocesul de descompunere a orânduirii

patr iar hale, deşi ar a bii

continuaţi să fie î ncă desr ul de strâns legaţi atât de gintă, cât şi de trib.

Fiecare arab trebuia

sa- şi sacr if ice viaţa pentru ginta sa, iar î ntr eaga ginta era

o bligată să apere pe

of icine f ăcea partea din ea. * ' " * ' *

* Dacă unul diji mem br ii ginţii era ucis, într eaga gintă avea o bligaţia

să se răzbune pe ginta ucigaşului, până când acesta of er ea

o des păgubir e. Pr ocesul de trecere a beduinilor la viaţa sedentară a

f ost îngr eunat de li psa de pământ prielnic pentru agr icultur ă.

b) APARIŢIA ISLAMISMULUI

In acţiunea de consacrare pe plan ideologic a societăţii şi de

acceler ar e a formării statului-unif icat prin unir ea triburilor arabe,

un însemnat rol a jucat islamismul. A par iţia islamismului a fost

pr egătită de existenţa, în cr edinţele arabe pr eisîamice, a conce pţiei

despre o zeitate pr inci pală (Allah}„ ca şi-de inf luenţa conce pţiilor

mozaice şi cr eştine despre o divinitate unică (Jahve, Dumnezeu)."

Cr eator ul, sub forma unui sistem coerent şi.unitar , ar noii r eligii

şi pr o povăduitor ul ei a fost Măhomed (570-632). Expunerile sale,

notate de către discipolii săi, au fost adunate în Coran, care cupr inde

învăţătur ile de bază ale islamismului.

îndator ir ile inder oga bile ale or icăr ui musulman adult

«unt cupr inse în cele br a î nvăţătur ă a "celor cinci stâl pi" (arkan),

stâl pii car e susţin edificiul islamismului.3

Prima r egulă a cultului musulman este măr tur isir ea de cr edinţă

( şahada). Constă în r ostir ea zilnică — psalmodiată de cinci ori pe zi şi

de muezin din î nălţimea minar etului — a formulei: "Allah este singur ul

Dumnezeu, iar Mahomed este pr of etul său". Prin r ostir ea

acestei f ormule cr edinciosul devine un om care "se dăr uieşte lui

Dumnezeu" (mustim; lb. turcă mii siilman), — căci ea implică

declar aţia de supunere (islam).

A doua, este r ugăciunea canonică ( şalăi) — r ostită de cinci ori pe

zi, şi numai în lim ba arabă, or icar e ar fi lim ba maternă a cr edinciosului.

Ea tr e buie r ostită cu f aţa î ndr e ptată în dir ecţia (qibla) or aşului

sf ânt Mecca,4 şi este pr egătită de chemarea (adâri) celui care, din

minar et, îi cheamă pe cr edincioşi la r ugăciune



3

muezinul ( muâd z in ). R ugăciunea în comun [gluma — "adunarea") avea loc

viner ea la amiază — "ziua adunăr ii" — la moschee (masdjid)A

R ugăciunea r ituală constă într -un ansam blu de gestur i şi

de vorbe r igur os f ixate, care cupr indea a plecăr i ale corpului şi

pr oster năr i, înce pea pr intr -o f ormulă de sacr alizar e şi se termina pr intr -

un salut de desacr alizar e.1

Al tr eilea act r itual o bligator , este opera de

binef acer e, a jutor ar ea a pr oa pelui, ac^de r es ponsa bilitate şi de

solidar itate socială.

Acest act filantropic constă fie î ntr -un impozit o bligator , danie

r ituală — zak ăt2 — fie într-o contr i buţie voluntar ă (sadaqa). Zak ăt

ar e menir ea de a r eaminti permanent că or ice bogăţie, or ice

lucr u, îi a par ţine lui Dumnezeu, şi că deci individul nu poate

dis pune de ele după bunul său plac, pentru că f iecar e om este

un membru al comunităţii.

A patra î ndator ir e, a bsolut obligatorie, era postul (siyam) Ramadanului3.

Timp de 30 de zile, de la r ăsăr itul până la a pusui soar elui, toţi

adulţii, musulmani, înce pând de la vârsta de 14 ani, erau o bligaţi să se

a bţină de a lua ceva în gură sau de a avea r a por tur i sexuale.4 De

asemenea era inter zisă inhalar ea fumului de tutun, administr ar ea

injecţiilor, de a mirosi vre-un parfum (inclusiv o floare).

Jur iştii tr e buiser ă f ir eşte să studieze în detaliu cazur ile de violar e

a Postului î ntr -un s pir it legalist, pe care-1 ilustr ează, de pildă,

citaţia următoare: „Femeile care, torcând inul, apucă firele cu gura

ca să le unească, pot ele să exercite această meser ie în tim pul

postului de ramadan? Dacă inul este din Egipt, lucrul este permis; el ar

fi însă o pr it dacă inul ar fi de Dimma, căci acesta are un anumit

gust ce se răspândeşte în gur ă."5

Dar obligaţiile pe care aceiaşi jurişti le im puneau în cazul călcăr ii

voite a Postului sunt poate mai im por tante pentru a arăta car acter ul

profund al acestui r it: „Credinciosul care rupe Postul prin legătur i

tr upeşti, scr iau ei, tr e buie să r eîncea pă postul, pentru

r ăscum păr ar e, după luna r amadanului, şi mai tr e buie să dezrobească

un sclav. Dacă nu găseşte sclav, el va posti tim p de două luni la

rând. Dacă este inca pa bil de a f ace acest post, el va hr ăni şaizeci de

săr aci."6

în f ine, un peler ina j (hadji) cel puţin o dată în viaţă la Mecca

şi locuirile sacre din împrejurimi, era a cincia dator ie pentru

musulmanii de am bele sexe, care aveau posi bilitatea mater ială.

Unirea triburilor ar a be a fost unui din o biectivele î nsemnate

ale învăţătur ii lui Mahomed. Pentru a r ealiza unir ea triburilor

ar a be, Mahomed şi urmaşii săi au î ndemnat la solidar itate într e

musulmani.

Tr ecer ea or aşului Mecca (an.630) la islamism a avut un maie

ef ect politic şi religios, care a gr ă bit pr ocesul de unir e a triburilor ar a be

şi de adoptare a islamismului, astf el încât, la moartea lui

Mahomed (an.632), aproape într eaga Peninsulă Ar a bică era

unif icată politic şi r eligios.

c) CUCERIRILE ARABE

Formar ea.statului unif icat arab şi tendinţa cercur ilor

conducătoare de a atenua f r ământăr ile inter ne prin purtarea "r ăz boiului

sfânt" de pradă şi cucer ir e îm potr iva statelor vecine au stat la baza

1 Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizaţia islamului clasic, Volumul I, Editur a

Mer idiane, Bucur eşti, 1975, p.254.

2\Contribuţia o bligator ie (zak ăt) era percepută de funcţionarii statului pe producea de cer eale

şi de fructe (10%), pe patr imoniul zootehnic (ca pitol care comportă un calcul f oar te complicat), pe metale pr eţioase şi pe măr f ur i (2,50% din valoar ea lor ).

3 Obligaţia postului - a fost sta bilită pe luna a 9-a a anului islamic în amintir ea pr imei r evelaţii

pe care c av jse Mahomed.

4 Tritton A.S.. Muslim iheology, Londra, 1947, p.51.

5 Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Op.cit., v. I., p.257.



4

6 Ibidem.



mar ilor cucer ir i arabe din deceniul 4 şi 5 ale secolului al VIMea.

Este necesar de menţionat că situaţia inter naţională era deose bit

de f avor a bilă cuceririlor arabe şi r ăs pândir ii islamismului. R ăz boiul

îndelungat dintr e cele două mar i puter i din acea vreme — Bizanţ şi Ir an

— care a durat din 602 până la 628, le-a secătuit f or ţele.

Cucer ir ile arabe au fost în parte uşurate şi de slă bir ea, care se

observase demult, a legătur ilor economice dintr e Bizanţ şi

provinciile lui din r ăsăr it, precum şi de politica r eligioasă a

Bizanţului m r egiunile lui r ăsăr itene (persecutarea monofiziţilor etc).

R ăz boiul ar a bilor cu Bizanţul şi Ir anul a î nce put sub Abu Bek r .

Până în anul 640;ar a bii cucer iser ă aproape in î ntr egime Palestina şi

Siria. Mulţi locuitori paşnici au fost luaţi în r o bie. Dar multe or aşe

(Antiochia, Damasc etc.) s-au predat cucer itor ilor numai pe ba:ca unor

tratate, care le garantau cr eştinilor şi iudeilor li ber tatea cultului

şi li ber tatea per sonală, cu condiţia că ei să recunoască puterea

statului arab mahomedan şi să piătească birurile. Până la sf âr şitul

anului 642 ar a bii au cucer it Egiptul, după cc au ocupat cel mai

im por tant port al lui, Alexandr ia; în 647 ei au intr at în ca pitala

Ir anului, Ctesi phon, pe care au distr us-o, iar prin anul 651 au terminat

cucer ir ea Ir anului.

Astf el, în mai puţin de un secol, ar a bii cotropesc Palestina, Sir ia,

Egipt, cuceresc ir anul, îşi extind inf luenţa sa asupra Africii de Nord şi

sudul S paniei, asupra tr anscaucaziei şi Orientului A pr o piat. în aşa mod

se creează o imensă putere arabă, cunoscută sub denumir ea

de Călifar ul arab cu centiul în or aşul Bagdad1.

d) DESTR ĂMAREA CALIFATULUI ARAB

Dezmembrarea Califatului a î nce put la mijlocul sec. ai VM-lea şi

s-a acceler at în cur sul secolelor IX şi X. Rând pe rând, din stă pânir ea

Călifar ului s-au des pr ins S pania, unde s-a constituit emir atul (750), iar

a poi Călifar ul omeiad (929) de Cordoba, Tunisia şi Alger ia, conduse de

dinastia Aghla bizilor , Mar ocul, condus de dinastia Idr isizilor ,

Egi ptul cârmuit de dinastia Tulunizilor iar a poi a Fatimizilor etc. în sec. XI turcii — selgiucizi cuceresc Bagdadul şi îl pr ivează de

putere laică pe calif, deşi l-au recunoscut în calitate de

conducător ul său s pir itual.



5

2 DREPTUL A) CONSIDERATIUNI

GENERALE PRIVIND DREPTUL

MUSULMAN

Conceptul de *drept islamic" ( şaria) nu presupune un ansam blu

sistematic or ganizat de legi şi de pr actici juridice; sf er a sa estemult mai lar gă, extinzându-se şi în domeniul r f tescr i pţiilor

etice, de comportare socială, de igienă chiar , şi bineînţeles, de ritual

religios. Ş ar ia nu este legea r eală, ci legea ideală; semnif icaţia

cuvântului nu se limitează la lege, la drept, ci adeseor i este mai

am plă, a pr o piindu-se de sensul de r evelaţie.7

O par ticular itate esenţială a dr e ptului musulman este aceea că el

r ezultă din legile r eligioase a islamului. De aici şi a doua par ticular itate

a iui — necesitatea musulmanilor , indif er ent de locul de tr ai de a

se conduce numai de normele dr e ptului musulman.

Meritul şar iatului, juriştii musulmani îl văd mai întâi de toate î n

car acter ul deose bit al a par iţiei. Spre deose bir e de alte sisteme

de drept, care sunt un produs al activităţii omeneşti, dr e ptul musulman,

— este un r ezultat al r evelaţiei Dumnezeieşti, el este dăr uit omeniriide către Allah prin pr of etul său — Mahomed.

Este necesar de menţionat că î nce pând cu sec. XI

dr e ptul musulman de ja nu mai este gener al pentru toate ţăr ile

arabe. A par doua dir ecţii de bază: sunnismul şi şiismul.

Fiecare din aceste 2 direcţii î şi au şcolile sale.

Sunnismul (hanef ită, malichită, şaf iită, ham balită-

etc). Şiismul (ismailită, d jaf ar ită, zeidită etc).

Contradicţiile de bază î ntr e sunnism şi şiism constau

în r ezolvar ea dif er ită a pr o blemei succesiunii puter ii laice şi

r eligioase supreme.

Sunniţii sunt păr taşi ai conce pţiei precum că f uncţia şef ului ar f i

tr e buit să fie eligibilă, în tim p ce şiiţii susţin că puterea supr emi tr e buie

să fie moştenită. De asemenea sunnifii şi şiiţii se mai deosebesc pr in aceea că

secunzii nu recunosc în calitate de izvor de drept ahadithur ile şi qiyasul.

Cătr e sec. X sunniţii înglo bează 4 şcoli de drept de bază:8

1. Hanef ită, f ondator ul căr eia este A bu-Hanif an I bn Sa bit (699-

767). Acest

curent se bazează pe luar ea în consider aţie a condiţiilor locale

î n pr ocesul

de cr eaţie normativă şi procedura judiciar ă.

La momentul actual hanef ismul este cea mai r ăs pândită şcoală

sunnită (circa 340 milioane musulmani). Această şcoala este r ăs pândită

în Siria, Egipt, Ior dania, India, Af ganistan etc.

7 Schacht J., An introduction to Islamic Law, Oxford, 1964, p.23.

8 Privitor la şcolile de drept a se vedea mai detaliat: The Origins of Muhammadan

jur is pr udence, Oxford, 1950, p.3-16.



2. Malichită, întemeietor ul căr eia a fost Malik I bn Anas (713-795).

Această

şcoală recunoştea qiyasul ca izvor de drept numai în cazur i

exce pţionale.

Este r ăs pândita în Africa de Nord, S pania etc, numărând circa 45

milioane de ade pţi.



7

3.Şafiită, creată de Mahomed I bn Idr is aş-{af ii (767-820), car e

acorda o atenţie deose bită Tradiţiei. Actualmente această şcoală

are circa 100 mln. de ade pţi şi şi-a găsit r ăs pândir ea în

Egi pt, Palestina, Ir ak , Yemen, Li ban, Malaysia, Indonezia, Somalia.

4.Hambalită, î ntemeiată de Ahmad — I bn — Ham bal (780-855).

Această şcoală se bazează pe comentar iul exclusiv al Coranului şi

a Tradiţiei. Această şcoală ia momentul actual având în r ândur ile

sale circa 3 mln. de ade pţi. Actualmente ea este r ăs pândită

î n Ar a bia Saudita, Li ban, Sir ia.

Tr e buie să menţionăm că către 01 noiem br ie 1994 dr e ptui

musulman este a plicat pe ter itor iul unui mare număr de state — de laMaroc la nord — vestul Africii până la Fiji-Oceania.

Conform datelor statistice în lume se enumera circa 1 mlr d. 200

mln. de musulmani, care formează ma jor itatea po pulaţiei din 51 state ale

lumii.

B) IZVOARELE DREPTULUI

După cum s-a mai menţionat de ja în cazul dr e ptului musulman

avem de a. f ace, mai degrabă cu o alătur ar e de r eguli de com por tar e

des pr inse, ca sursă f undamentală, din Coran, cartea sf ântă a

musulmanilor , decât cu un sistem juridic î nchegat.

Dreptul islamic apar e şi mai evident prin cercetarea sistemului

izvoar elor .

Un pr im izvor şi cel mai de bază este Coranul (termenul ar putea f i

tradus pr in cuvântul "istor isir e")9.

Coranul conţine 6219 de versete, pe care le cupr inde, îm păr ţite în

114 ca pitole (sure). Şi numai un număr de circa 500 de versete pot ser vi

ca un mater ial din care se pot extrage r eguli de comportare, dif er ite

consultaţii of er ite de profet la ^ cerere sau pentru a pr eveni dif er ite

dificultăţi. Dar numai 80 de versete pot fi tratate ca norme de drept (în

marea ma jor itate a lor acestea sunt norme ce r eglementează r elaţiile

familiale).

Coranul este un instr ument lingvistic incom plet. In

adevăr , domeniul instituţiilor publice (adică dr e ptul public) a fost

aceia în car e baza cor anică a dr e ptului s-a arătat cea mai f r agilă,

dat fiind că ma jor itatea pr o blemelor ce s-au pus Comunităţii în

continuă creştere n- au putut fi avute în vedere de Muhammad, şi

tocmai aici jurisconsulţii au tr e buit să acorde locul cel mai însemnat

pr acticii primilor suver ani precum şi obiceiurilor locale anter ioar e.10

Lacunele de r eglementar e cor anică se cereau com pletate cu alte

izvoar e. R ecur ger ea î nsă la alte izvoar e com plementar e se lovea,

în condiţia musulmană, de dificultăţi insurmonta bile. Coranul era

consider at după cum s-a mai menţionat de ja o operă r elevată şi

infocibilă. Nu se putea admite cu uşur inţă nici că ea a gr eşit, nici ca ea

este incom pletă, după cum era dificil de admis că lacunele din gândir ea

9 Coranul (în arabă, al-Qur 'an) a fost alcătuit de Mahomed. Dar canonizarea conţinutului şi

ela bor ar ea r edacţiei def initive a Coranului a avut loc pe timpul Califului Cmar (644-656).

10 Dominique Sourdel, Jenine Sourdel-Thomine, Op.cit., V. I., p. 252.

211



ar hanghelul Gabriel, ins pir ator ul pr of etului, să fie com pletate, pr in

dispoziţii ce nu-s de natură divină.

Com pletăr ile în Coran şi-au găsit f undamentul în tr adiţie. Cor pul

de r eguli care o ex pr imă alcătuieşte cel de-al doilea izvor al dr e ptului

musulman şi care poartă numele de Sunna. *Prin Sunna î nsă musulmanii

nu î nţeleg decât acea Tradiţie legată de viaţa şi activitatealui Mahomed. Ea r e pr ezintă modul de a fi şi de a se comporta al

pr of etului, care tr e buie să servească drept ghid cr edincioşilor .

Fiecar e dintr e principiile de cr edinţă cupr inse în Sunna f ormează

o biectul unui hadith (din 1. arabă — sentinţă, cuvânt al Pr of etului

tr ansmis în af ar a Coranului). Se deosebesc ahadith-ur i de 2 f elur i:11

a) hadith qudsi (cuvânt sfânt) desemnând o r evelaţie dir ectă în

care î nsuşi

Dumnezeu vorbeşte pr in mijlocirea Pr of etului;

b) hadith naboivi (cuvânt pr of etic) în care Profetul vorbeşte în

numele

său. în secolul IX-lea au apărut celebre culegeri de ahadith-uri, dintre care

mai

cunoscute sunt cele legate de numele lui El-Boknarişi a lui Moslem.12

Fiecar e hadith cupr inde 2 elemente: textul (math) şi baza sa

(isnad) care ex pr imă lanţul de tr ansmiter i succesive, de la Profet până

în zilele noastr e.

Islamul nu cunoaşte o autor itate supremă r eligioasă, care să f ie

însărcinată cu inter pr etar ea textelor sacre. Unitatea de inter pr etar e

este asigur ată în aceste condiţii pr in Idjma,cel de-al treilea' izvor al

dreptului musulman, care oferă cr edinciosului cr iter iul cu a jutor ul căr uia

el poate recunoaşte sensul exact al textelor sacre. Acest cr iter iu

este acor dul unanim al comunităţii musulmane. Două maxime, atr i buite

pr of etului, f undamentează r ecur sul la consimţământul unanim.13 Prima

se găseşte într -un hadith, care pr oclamă: "Comunitatea mea nu va

cădea niciodată de acord asupra unei er or i". Secunda este un tef xt

din Coran car e af irmă: "Cel care urmează o cale alta decât cea adrept cr edinciosului va merge în Inf er n". Aceste 2 texte sacre

r e pr ezintă, în conce pţia musulmană, un temei suf icient pentru a

justifica autor itatea de izvor de drept a id jmei.

Car tea sacră şi Sunna nu puteau da răspuns în aceste condiţii

unui mar e

număr de pr o bleme. l4

.

Id jtihadul, ef or tul creator de drept a că pătat astf el noi

dimensiuni şi a fost chemat să joace un rol cu totul deose bit de cele pe

care îl avea de jucat atunci când Islamul era pr acticat de o

mică comunitate umană. înţele pţii au a pelat din ce în ce mai mult la

pr o pr ia lor r aţiune, îm bogăţindu-şi cor pul de doctr ină, dar

înde păr tându-se de la or todoxia pr imelor înce putur i.

Metoda cu a jutor ul căr eia a avut loc idjtihadul o fostQiyas,

11 A.Guillaume, The Tradition of Islam, Oxford, 1924, p.63.

12Ibid.,p.«6. •




9

r aţionamentul prin analogie, ce r e pr ezintă una din cheile de

boltă pentru înţeleger ea mentalităţii juridice musulmane. Teoria lui

qiyas, deci, celui de-al 4-lea izvor al dr e ptului musulman constă în

asimilar ea unei situaţii ivite în pr actică cu o altă, avută în vedere î ntr -un

text sacru ori într -un hadith, pentru a a plica celei dintâi soluţia dată

în cea de-a doua.



Nu tr e buie să cădem în gr eşeala comisă de unii autor i occidentali

de a vedea în qiyas o activitate de inter pr etar e a legii. Qiyasul

mai degrabă conduce la soluţionar ea unor pr o bleme pentru car e.legea

nu a fost f ăcută.

Potrivit doctr inei tr adiţionale, qiyas cupr inde patru elemente:14

a) r ădăcina — pr escr i pţia legală de la care porneşte r aţionamentul;

b) ramura — as pectul litigios ce urmează a primi o r ezolvar e; c) cauza

— calitatea comună care a pr o pie cei doi termeni ce ur mează a

f i com par aţi;'d) judecata — r aţiunea în temeiul căr eia r egula este

extinsă de la un termen la celălalt.

Pentru a se putea folosi qiyas este necesar ca următoar ele condiţii

să fie î nde plinite:

a)rădăcina să fie cupr insă, incontesta bil, în Coran sau în Sunna. Ea

nu tr e buie să fie "ramura" unei alte r ădăcini — deci să

nu r e pr ezinte ea î nsăşi r ezultatul unei analogii — un qiyas de

gr adul al doilea nefiind admisi bil;

b)cauza să fie clar ă şi inteligibilă, să nu cupr indă nici o contr adicţie

intr insecă şi să nu fie la r ândul său contr azisă de Coran, de Sunna

sau de id jma. Ea tr e buie de asemenea să fie dovedită.

Următor ul izvor de drept este Fetva — adică hotăr âr ile celor mai de

vază . conducător i muslimuni. Cătr e acestea se r ef er ă primii patru Calif i

şi întemeietor ii celor 4 curente Sunnite: Abu Hanifan I bn Sa bit (699-767),

Malic I bn Anas (713-795), Mahomed I bn Idr is aş {afli (767-820) şi Ahniad

I bn Ham bal (780-855).

Al şaselea izvor al dr e ptului musulman, căr uia juriştii musulmani îi

acordă o atenţie deose bită şi care în viziunea lor asigur ă o

anumită f lexi bilitate dr e ptului musulman şi adaptarea lui la condiţiile

nou-cr eate este Fich, doctr ina de drept. Cătr e Fich se r ef er ă

o per ele scr ise de cunoscător ii şar iatului, încă în per ioada evului

mediu. Număr ul acestor opere a junge cifra de 6000.

Preponderenţa celor 6 categor ii de izvoar e ia care ne-am r ef er it

mai sus nu exclude î nsă rolul im por tant pe care a fost chemat să-1 joace

cutuma în dr e ptul musulman. Cutuma (ORF) a contr i buit, de la pr imele

înce putur i, la f ormar ea sistemului juridic al Islamului. Critica ştiinţifică a

doctr inei mahomedane pune în lumină f a ptul că numeroase cutume

pr eislamice, care nu erau contrare fiqhului, au fost î nglo bate în dr e ptul

musulman prin intermediul idjmei. Se admite în acelaşi tim p ca multe din

r egulile fiqului pot fi com pletate şi, uneor i, chiar înlocuite sau modif icate

cu cutumele.

Pentru ca o cutumă să poată fi luată în consider ar e, ea tr e buie să

înde plinească anumite condiţii pr intr e care şi pe aceea de a nu fi contr ar ă

id jmei.

După o car acter istică super f icială a izvoar elor dr e ptului

musulman, inevita bil apare şi î ntr e bar ea: Care este în aceste condiţii

rolul şi locul actului legislativ? Este vorba de f irmane (decr etele

Califilor) şi canune (legile).

Consider ând sistemul de drept ca produs al r evelaţiei, musulmanii

nu pot evident, concepe ca el să fie modif icat sau înlocuit de

cătr e puterea temporară, î m păr aţii, regii şi principii musulmani au

inter venit adesea cu măsur i legislative adoptate cu avizul principalului

lor consilier în mater ie juridică, mar ele muf tiu sau

14 Ibid., p.41.

213



şeic-al Islam. Mulţi autor i consider ă actele de inter venţie a puter ii de

stat mai degrabă drept acte r eglementate decât acte legislative.15

Este evident că statele musulmane în epoca noastră, a par ţinând

în marea lor ma jor itate "lumii a IlI-ia" af late în plin proces

de moder nizar e şi de dezvoltar e economică, s-au văzut nevoite să-şi

constr uiască cadr ul juridic, rupând uneor i violent cu tr adiţia. Aşa cumTurcia de exem plu a integr at dr e ptul elveţian.16

C) DREPTUL CONSTITUŢIONAL

Cu A bu-Bek r — primul "locţiitor al trimisului lui Dumnezeu"

(halifa Rasul Allah) — şi cu următor ii tr ei şef i ai noii comunităţi politico-

r eligioase, au fost puse definitiv bazele instituţiei Călifar ului. Calif ul

rămâne sursa unică a puter ii politice.17

El poate delega să exercite ef ectiv, în numele său, f uncţia de

conducere social-administr ativă a statului unui pr im-ministr u,

unui "vizir" (wazir), cea judecător ească, unui judecător (qădi),

iar cea militar ă unui "emir", un gener al (amir ); în toate aceste

com par timente însă califul î şi rezerva autor itatea supremă. Instituţia

călifar ului a urmat deci, tim p de mai bine de un secol, modelul politic

persan (apăr ut în epoca a bbasidă). înce pând din sec. IX, califii

a bbasizi şi-au asumat şi titlul religios de imam — „călăuză",

conducător al Rugăciunii r ituale de viner ea a comunităţii islamice.

Califul era executantul Legii sta bilite de Profet, pe care el se

credea la înce put autor izat să o com pleteze, mai întâi cu dispoziţii date

de el, a poi cedând această pr er ogativă unor jurişti er udiţi şi totodată

teologi — el continuând să rămână a păr ător ul dogmei. Califul era un

reprezentant al'comunităţii; aleger ea lui nu era validată decât după ce

presta, în f aţa principalilor demnitar i ai statului, jur ământul de

supunere Legii. Calif ii a bbasizi au r euşit, prin dif er ite manevre, să

o bţină recunoaşterea principiului dinastic în locul celui

electiv, indicându-şi succesor ul dintr e mem br ii familiei: dar hotărârea

calif ului rămânea subordonată consimţământului notabililor şi

doctor ilor Legii (ulamă). Condiţiile care i se cereau pentru a deveni

calif erau: vâr sta matur ităţii şi a ptitudini fizice şi mintale. Califul putea

a bdica (ceea ce şi tăcea uneor i, — din prudenţă, spre a nu fi

asasinat), dar nu putea f i destituit decât când manif esta atitudini de

f lagr antă in justiţie, sau dacă era atins de o grea inf irmitate.

în epoca clasică a istor iei ar a bilor deţinea pr er ogativele cele

mai im por tante, devenind aproape un suveran a bsolut. El

conducea R ugăciunea

credincioşilor în ocaziile cele mai solemne; rostea pr edica la r ugăciunea

de viner i,

15 Ibid., p.72.

16lbid.,p.77.

17 Hopkins P., Medieval Muslim government in Barbary, Londra, 1978, p. 112. 214



era conducător ul peler ina jului o bligator la Mecca, iar viner ea

î n moschee

credincioşii invocau binecuvântar ea lui Allah în f avoar ea lui. Califul era

comandantul suprem al armatei; el sta bilea şi cr iter iile de r e par tizar e a

prăzii de r ăz boi; numea guver nator ii provinciilor şi judecător ii (cadiii);

contr ola modul în



13

care erau f olosite venitur ile statului, precum şi buna f uncţionar e

a justiţiei; şi or ice musulman care se consider a victimă a unei

nedr e ptăţi putea să a peleze la el. Singur ele obligaţii care îi limitau

autor itatea a bsolută erau: de a a plica Legea cu dreptate, de a nu

a plica pede pse după bunul său plac, şi, în chestiunile im por tante de

inter es gener al de a-i consulta pe juriştii eminenţi din antur a jul său,

r ară avizul căr ora nu putea a plica pedeapsa cu moar tea18.

Astf el de r ef lectăr i asupra pr o blemelor guver năr ii n-au f ăcut

decât să î ntăr ească tendinţa autocr atică a suver anilor

musulmani. Dealtf el, în Islam puterea a evoluat neîncetat, în epoca

clasică, într e o suver anitate a bsolută cu caracter or iental şi o„teocr aţie laică", cum a fost numit acest ti p de guvernare. Teocr atic,

pentru că statui se baza pe o Lege r evelată; teocr aţie laică, pentru

că Islamul n-a cunoscut nici clasă sacer dotală, nici autor itate

doctr inar ă inde pendentă. In adevăr , califul care era şef ul teor etic al

comunităţii r eligioase, nu putea f ace nimic rară î nvăţaţi; aceştia

r eglementau multe aspecte ale vieţii î n societate, a par ţineau mai

multor şcoli şi luau deci hotăr âr i diver gente, pe care el tr e buia să se

mulţumească a le ar bitr a. într -un cuvânt, el îi comanda pe oamenii de

r eligie, dar se s pr ijinea pe ei, tară ca fie el, f ie ceilalţi să-şi poată

ef ectiv im pune voinţa, cel puţin în sistemul sunnit. Acest echilibru

marca limitele des potismului subiacent care constituia totuşi

trăsătura dominantă a or ganizăr ii de stat în evul mediu islamic.19

Conducer ea cancelar iei şi a î ntr egului aparat f inanciar a f ostîncr edinţată, chiar de primii califi a bbasizi, unui mare vizir, pr inci palul

consilier şi a jutor al califului — care a a juns în curând să-şi consolideze

poziţia şi să devină un adevărat pr im-ministr u (uneor i tr ansmiţându-

şi er editar f uncţia), un locţiitor şi reprezentant al califului, deţinând în

mod pr actic î ntr eaga putere. Mar ele vizir pr ezida consiliul

şefilor de departamente ale statului (care, în anumite per ioade

purtau titlul de viziri). Conducea administr aţia centr ală, numea şi

revoca guver nator ii de provincii, şefii militari şi înalţii f uncţionar i ai

fiscului (în teor ie, cu consimţământul califului); el deţinea sigiliul

călifar ului, tr imitea ambasade şi pr imea pe am basador ii str ăini,

redacta şi ex pedia scr isor ile oficiale im por tante; de asemenea, putea

comanda tr upele în caz de r ăz boi, putea pr ezida cur ţile de justiţie,

putea lua or ice hotăr âr i f ăr ă să- 1 consulte pe calif, decât în cazur i cu totul deose bite. Prin urmar e,

viziratul purta de ja germenii decadenţei autor ităţii calif ale.

Când, la înce putul sec. X, califul a însărcinat cu comanda tr upelor

un emir -şef (amir al-urnară — "comandantul comandanţilor "), acesta şi-

a instituit contr olul şi asupra administr aţiei f inanciar e a guver nator ilor

de provincii.20 Din acest moment, rolul mar elui vizir şi-a pier dut mar ea

sa im por tanţă, acesta rămânând consilier administr ativ; atr i buţiile şi

pr er ogativele lui au fost luate de mar ele emir — şi a poi de

sultan. Aşadar , viziratul a rămas o instituţie de drept public islamic,

rară să deţină î nsă o im por tanţă constantă în toate e pocile şi în

toate ţăr ile Im per iului.

18 Mai târ ziu, cei care s-au opus autor ităţii a bsolute a califului au fost şef ii militari; aceştia,

prof itând de tul bur ăr ile din provincii, l-au deposedat de pr erogativele militar e şi f iscale. Calif ul

le-a recunoscut autor itatea, acor dându-le — înce pând din sec, X — titlul de "sultan". — Titlul de

rege (malik), care pentru ar a bi avea o conotaţie negativă, într ucât le sugera ideea de autor itateexclusiv laică şi chiar de ir eligiozitate, era acordat numai suver anilor str ăini.

19" Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Op.cit., v. I., p.283.

20 Hopkins P., Medieval Muslim government in Barbary, Londra, 1978, p. 134.

215



Ataşat de persoana califului — asupra căr uia avea o

mar e inf luenţă — era şam belanul (Kadjib); f uncţie de or igine persană (la

fel ca cea a astr ologului de curte). Ca şef al pr otocolului, sarcina sa era

să îi intr oducă in audienţă la suveran pe demnitar ii Im per iului

şi pe am basador ii str ăini. Totodată, el era şi cel care conducea

anchetarea şi torturarea celor închişi în închisoarea din subteranele palatului.

In tim pul dinastiei a bbaside a par atul administr ativ al Im per iului adevenit din ce în ce maComplicat. Dintre departamente ("minister e"),

mai im por tant era cel al f inanţelor — "al impozitelor" (diwân al -

k har ad j ).

Celelalte departamente erau: al bilanţului şi evidenţei conta bile, al

cancelar iei oficiale, al r eclamaţiilor (un fel de curte de a pel sau de

tr i bunal suprem), al poştei şi al poliţiei.

De par tamentul poştei nu era propriu-zis destinat ser viciului

poştal public, al tr ansmiter ii cor es pondenţei per soanelor par ticular e;

era în principal biroul î nsărcinat cu inf ormar ea autor ităţii ■

centr ale asupra celor ce se î ntâm plau în inter ior ul sau în af ar a

Im per iului, precum şi cu ex pedier ea scrisorilor oficiale. Puteau uza

de ser viciile poştei şi per soanele par ticular e, în schim bul unei sume

substanţiale. Pentru corespondenţă se f oloseau mult şi por um beiide poştă. î n ca pitală era af işată schiţa r eţelei de dr umur i, cu

indicar ea staţiilor şi a distanţelor . Sistemul de str ăzi, pr eluat de la

Im per iul persan,.era f oar te f r ecventat în deose bi de pelerinii în drum

spre Mecca; pentru aceştia şi pentru alţi călător i erau amena jate pe

parcurs cister ne, s pitale şi hanur i.

Şeful de par tamentului poştei — f uncţie deose bit de im por tantă

— care supraveghea şi contr ola toate aceste puncte, era în acelaşi tim p

şi şef ul unui ser viciu de s piona j, căr uia îi era subordonat î ntr egul

ser viciu poştal; el inf orma conf idenţial guver nul centr al şi

asupr a conduitei şi activităţii guver nator ilor de provincii şi a

f uncţionar ilor lor . Adeseor i şi negustor ii f ăceau oficiul de spioni, —

sau alţi inf ormator i deghizaţi în peler ini, medici, etc.

D) STATUTUL JURIDIC AL PERSOANELOR

Nomadismul beduinilor în continuă căutare de locuri de păşunat

pentru turme era singur a formă posi bilă de viaţă în condiţiile deşer tului.

Baza or ganizăr ii sociale, a unui tr i b era clanul (qawm), format din

mem br ii familiilor unei tabere de cor tur i. Un număr de clanur i înr udite

formau un tr i b (qa bila). Membrii clanului se supuneau autor ităţii celui

mai bătrân dintr e ei.

Şeful clanului sau al tribului (shayik h), era ales de comunitate. în

pr o blemele clanului sau ale tribului său şeicul nu decidea singur , ci

ţinea seama de păr er ile adunăr ii f ormate din toţi şefii familiilor.

Nu putea lua nici o măsură coercitivă, ci doar veghea asupra

ordinii şi bunului mers al vieţii tribului. Tribul mai avea şi un r ais

— car e



15

răspundea de o per aţiile militar e; un hak am — judecător sau mai

degrabă, ar bitr u; un pr ezicător (k ahin); şi un poet (sair ) al tribului.



Spre deose bir e de alte popoare nemusulmane şi de or dinea

socială din Europa medievală, ar a bii n-au acceptat un

or ganism intermediar î ntr e individ şi comunitatea tuturor

cr edincioşilor , şi nici chiar o ier ar hie de clasă (cu exce pţia clasei

sclavilor) — chiar dacă î n r ealitate existau, evident, dif er enţier i sociale

determinate de condiţiile economice ale unora sau altor a.

înce pând din per ioada omayyadă21 structura socială a

ar a bilor este r adical dif er ita de cea din per ioada anter ioar ă cucer ir ilor .

Pe î ntr eg ter itor iul Im per iului po pulaţia se prezenta î m păr ţită î n

patru categor ii:

1)categor ia dominantă

2)categor ia conver tiţilor la islamism 3)categor ia " pr ote jaţilor " (dhimmii)

4)sclavii.

Este inter esant f a ptul că aceasta î m păr ţir e în categor ii nu a f ost

tăcută în urma unei distincţii de or din social, sau de situaţie economică,

sau de or igine etnică, ci pe baza unor criterii de or din confesional.

Categor ia dominantă era alcătuită din musulmanii cucer itor i — în

frunte cu califul şi familia lui, cu ar istocr aţia militar ă şi

cur tea suver anului.

Categor ia pr ote jaţilor era f ormată din mem br ii

cultelor monoteiste --cr eştini, iudaici, mai târ ziu şi zor oastr ieni,

— r eligii toler ate. Aceştia n-aveau voie să poarte arme, erau

o bligaţi la plata unui tr i but pentru pr otecţia acordata, îşi pr acticau în

mod liber r eligia îor, iar in mater ie penală

şi civilă erau supuşi unei jurisdicţii proprii — dacă în conflict nu erau implicaţi şi musulmani.

Funcţiile militar e, politice şi r eligioase le erau pr ohi bite; în schim b

aveau acces lar g la funcţii administr ative.

Un rol esenţial în viaţa socială a Călifar ului o juca

şi negustor imea. Totodată în oraşe li psea o pr oducţie

meşteşugăr ească dezvoltată, or ientată spre piaţa inter nă şi or ânduir ea

cor por ativă.

Ţăr ănimea iniţial se scinda într-o mulţime de gr upur i etnice.

Ar a bii băştinaşi se aşezau cu tr aiul pe pământur ile noi în colonii

militar e. Ei erau eli ber aţi de câteva im pozite, benef iciau de un şir

de privilegii. Tr e ptat im pozitele erau ma jor ate, se măreau dif er ite

pr estaţii. în unele r aioane ţăr anii erau im puşi să nu părăsească

pământul pr elucr at, ca astf el ei să fie lipsiţi de posi bilitatea de a se

eschiva de la plata im pozitelor şi î nde plinir ea pr estaţiilor . în Călifar ul

arab pe tr ea pta de jos a scăr ii sociale se plasau robii. Sclavii,

conform legii nu er au subiecţi ai dr e ptur ilor . însă, în r ealitate, de la

această r egulă existau multi ple der ogăr i.

Astfel, dreptul musulman ii oprea pe musulmani să îi aducă pe

coreligionarii lor în stare de sclavie, căci islamismul decr etase

egalitatea a bsolută a tuturor celor ce a par ţin acestei religii. (în schim b,

un sclav nu î şi r ecâştiga li ber tatea numai prin simplul f a pt că ar fi trecut

la islamism.

21 Anii de domnie a dinastiei omayyade sunt 661-750. Apoi această dinastie este r ăsturnată şi

la cârma puter ii se plasează dinastia a bbasidă (750-1258).

217Cu doar tr ei exce pţii, adică 34 din totalul de 37 de califi a bbasizi — au fost fiii unor sclave vezi: Ovidiu Drimba, Istor ia culturii şi civilizaţiei, v. II, Op.cit., p. 259.



17

Sclavii proveneau din r ândur ile prizonierilor ae r azooi, aie eeioi

capiuia^ în incur siunile de pradă, sau prin cumpărare din târ gur ile

de sclavi (sau dir ect de la păr inţi care acceptau să-şi vândă copiii).

Sclavia pentru neachitar ea dator iilor era inter zisă. Stă pânul avea

dator ia să î şi trateze cmeneşte sclavul; în caz că un sclav era maltr atat,

acesta avea dr e ptul să fie eli ber at.

Bineînţeles că un sclav nu putea deţine o f uncţie

politică, r eligioasă sau juridică. Dar sclavul putea dis pune liber de

bunur ile pr ovenite din economiile pe care el le r ealizar e; sau putea să

conducă

— din î nsărcinar ea stă pânului său — o într e pr inder e. Se putea căsător i

legal, copiii, săi rămâneau sclavi, dar nu puteau fi vânduţi înainte de a

fi împlinit vârsta de 7 ani decât î m pr eună cu mama lor. Sclavul tr e buia

să se supună. Iar sclava, tr e buia să devină şi concubina stă pânului —

dacă acesta dorea; dar dacă din această legătur ă se năştea un co pil,

copilul devenea li ber , mama copilului nu putea vi vândută, iar

după moartea stă pânului ea î şi recă păta li ber tatea1.

Dar un stă pân nu î şi putea pr ostitua sclavele şi nici nu putea să

într eţină legătur i cu sclavele altor a. — Dr e ptul musulman

r ecomanda credincioşilor — ca d f a ptă bună pentru care vor fi r ăs plătiţi

pe lumea cealaltă — să-şi eli ber eze sclavii; ceea ce musulmanii şi

prevedeau î n dispoziţiile lor testamentare (mai ales când aceşti

sclavi trecuseră la islamism). Sclavul avea şi dr e ptul de a-şi

răscumpăra liber tatea — dacă avea posi bilitatea economică

corespunzătoare; dar or ice sclav eli ber at avea şi pe mai departe

anumite î ndator ir i f aţă de f ostul său stă pân, cu care continua să

menţină legătur i. Sclavii nu erau folosiţi la muncile agr icole (cu

exce pţia unor latifundii). La ar a bi sclavia avea un car acter

esenţialmente domestic, într -un fel, sclavul era integr at

f amiliei stă pânului său — care a poi, eli ber ându-1, îl tr ansf orma, dacă

trecuse la islamism, într -un membru al marii comunităţi musulmane.

E) DREPTUL DE PROPRIETATE

în dreptul musulman mai#amănunţit a fost studiată pr o blema pr ivind

pr o pr ietatea f unciar ă. La bază a stat teor ia conform căr eia

pământul este un bun Dumnezeiesc. Confirmând pr o pr ietatea de

stat asupr a fondului f unciar , şar iatul rezervează şefului statului dr e ptul

de a da î n posesiunea per soanelor pământ î nsă cu titlul de f olosinţă şi

contra unui bir. î nsă în condiţiile pr o pr ietăţii de stat asupra

pământului existau categor ii distincte de pr o pr ietate:

1.Hid jaz — pământ sf ânt, acea parte a Peninsulei Ar a bice, unde,

conform tr adiţiei a tr ăit Mahomed. Pe acest

pământ necr edincioşii nu aveau dr e ptul să locuiască, nici un

fel de animal nu tr e buia să fie ueif > pe acest ter itor iu

în tim pul vânător ii.

2.Djigad — pământur ile cucer ite de musulmani în tim pul

războiului sf ânt purtat contra necr edincioşilor . Fiind învinşi,



necr edincioşii încheiau o convenţie cu



19

musulmani în baza căr eia ei renunţau la dr e ptul de pr o pr ietate

asupr a pământului, însă îl pr imeau îna poi cu titlu de f olosinţa şi având

o bligaţia de a plăti un bir .

3)Savafi — pământur i care a par ţineau califilor şi mem br ilor

familiei calif ale şi care puteau fi tr ansmise er editar .

4)Vak uf — întinse pr o pr ietăţi stă pânite de instituţiile r eligioase.

Ele erau consider ate inaliena bile şi erau eli ber ate de im pozite.

5. Mulk — acele pământur i stă pânite de vechii pr o pr ietar i care î şi

păstrau domeniile, având conf irmar ea calif ală.

6) Ik ta — pr o pr ietate condiţionată. Ea era atr i buită de Calif

din pr o pr ietatea f unciar ă de stat, pentru slu j be militar e sau civile, şi

având un caracter condiţionat de î nde plinir ea slujbei pentru care era

acor dată.

Din epoca a bbasidă a î nce put î nsă să se manif este tot mai

mult tendinţa tr ansf ormăr ii iktei într-o pr o pr ietate viager a şi

er editar ă, tot mai puţin condiţionată de î nde plinir ea, slujbei

pentru care f usese atr i buită.

Tr ăsătur a car acter istică a tuturor acestor forme de pr o pr ietate

constă în f a ptul că în ultima analiză titular ul suprem al

or icăr ei pr o pr ietăţi este statul arab reprezentat prin calif.22 Acest lucr u scoate

în r elief conce pţia or ientală, potr iyit căr eia noţiunea de suveran

coincide cu aceea de stă pâni tor al pământului. De aceea titular ul

unui mulk, de exem plu, nu are în f a pt decât o posesiune asupra

pământului r es pectiv şi nu un drept de pr o pr ietate, care a par ţine

califului ca suveran (este aşa zisul dominium eminens din dr e ptul

f eudal a pusean).

O categor ie deose bită- o alcătuiau lucrurile ce nu puteau să se

af le în pr o pr ietatea pr ivată a musulmanilor şi erau consider ate ca

un bun comun. Cătr e aceste bunur i se r ef er ă aer ul, miar ea,

pustiul, moscheile etc.

Nu era recunoscută pr o pr ietatea musulmanilor şi asupra astf el de

bunur i consider ate necurate, cum sunt: vinul, carnea de porc, căr ţile

interzise de islam etc.

Sfânta Scr i ptur ă a musulmanilor ne r elatează că musulmanilor le

este inter zisă într e buinţar ea mor tăciunii, sângelui, car nei de porc şi a poi

aceea (la a cănii junghier e) s-a amintit alt cineva în loc de Dumnezeu,

deci ce e năduşit sau a pier it în urma căder ii sau s-a stră puns

de coar nele altei vite, sau s-a sf âşiat de f iar e; o pr it este şi ceea ce

s-a junghiat idolilor .23

De asemenea Coranul inter zice şi f olosir ea vinului. R emarcăm,

a vinului şi nu ̂băutur ilor s pir toase, în genere. în Coran de tr ei ori

dir ect sau indir ect se vorbeşte despre această inter dicţie.

într -un verset este inter zisă r ugăciunea în stare de e br ietate " Nu

vă a pr o piaţi de r ugăciune, când sunteţi în stare de e br ietate... "24. De

facto aceasta este o inter dicţie de a folosi băutur i s pir toase, deoar ece,

cum se ştie musulmanii sunt o bligaţi de a f ace r ugăciune de cinci ori pe

zi, iar starea de e br ietate nu poate dis păr ea tim p de câteva ore. în alt

loc este cr iticată î nsăşi f olosir ea vinului: "Vinul — o ticăloşie de

a satanei...", "Satan doreşte să vă dez bine şi să vă abată de la

22 Ibid.,p.83.

23" Este necesar de menţionat că Coranul admite în unele cazur i într e buinţar ea car nei de

porc. Dar aceasta se f ace numai atunci când persoana este impusă de nevoie, f ăr ă ca să

pof tească sau să voiască. (Coran, 11-168; VI-146; XVI-116).

24 A se vedea: Coran (IV-46).

219



Allah şi r ugăciune prin intermediul vinului". în cel de-al tr eilea loc vinul

este declar at un produs păcătos: "Ei te î ntr ea bă pe tine despre vin...

Spune: "în el — este un mare păcat şi totodată un folos, dar păcatul lui

— mai mare decât f olosul"25.

în consecinţă putem f ace concluzia că musulmanilor le

este inter zisă f olosir ea nu numai a vinului ci şi a băutur ilor

s pir toase în genere. îi justă af irmaţia că în ver setele Coranului nimic

nu se vor beşte despre aceasta, dar în per ioada pr eislamică tr i bur ile

produceau în exclusivitate numai vin. Cu atât mai mult cu cât această

pr o blemă este r ezolvată pr in intermediul kiyas-ului. De exem plu:

"Vinul este inter zis din cauza calităţilor sale de î m bătar e. Coniacul,

r achiul, berea, r omul etc. posedă calităţi de î m bătar e. în consecinţă,

ele sunt inter zise.

f a pte

F) DREPTUL OBLIGAŢIILOR

' în jur is pr udenţa musulmană se deosebesc o bligaţii:

a) Obligaţii contr actuale — obligaţiile născute din contr acte.

b) Obligaţii delictuale — obligaţiile născute din delicte, adică din

ilicite cauzatoare de pr e judicii.

a) Obliga ţ iile cont r act ual e

în dr e ptul musulman sunt evidenţiate câteva feluri de contr acte:

a)Contracte numite — cele ce sunt r eglementate de le|e, ca

vânzarea, schim bul, de pozitul, îm pr umutul, donaţia etc.

b)Contracte nenumite — sunt cele nenumite şi.ner eglementate

de lege, însă uzitate, ca de exem plu, contr actul de î ntr eţiner e.

c)Contracte consensuale — sunt contr actele negocia bile care iau

naştere prin simplul acord de voinţe al păr ţilor contr actante,

ex pr imat în forma pe care ele o aleg.

d)Contracte neconsensuale — sunt contr actele, la

î ncheier ea cărora este necesară î ntr unir ea căror va condiţii

f acultative expres prevăzute de lege.

e)Contracte bilater ale şi unilater ale.

f)Contracte oneroase şi gr atuite.

în cele oneroase f iecar e parte voieşte a-şi procura un avanta j; de

exem plu, vânzarea-cumpărarea sau schim bul.

La contr actele gr atuite numai una din păr ţi voieşte a

pr ocur a, rară echivalent, un avanta j celeilalte. De exem plu, donaţia.

g) Contr actele r eale — sunt convenţiile în care se cere, pe lângă

acor dul de

voinţă, r emiter ea unui lucr u. De exem plu, de pozitul, donaţia, ga jul.

Una din par ticular ităţile dr e ptului musulman ce-1 f ace să se

deosebească de alte sisteme de drept este aceea că este r ecunoscută

25 E.JI.CMOJIJJHCKHH, lO.r .TpHropoB, PejiHrH* H nHTaHHe, K HCB, 1995. crp. 154-155. Deasemenea.a se vedea î n

acest sens Coran (II, 216).

220

— ~™~-v^^^



puterea juridică după

— ~™~-v^^^



declar aţiile unilater ale despre săvâr şir ea sau a bţiner ea de la săvâr şir ea

unei acţiuni, aşa numitele promisiuni unilater ale ( jur ămintele).26

Dacă o persoană se leagă cu un jur ământ şi 1-a î ncălcat, ori

doreşte să răscumpere jur ământul său, atunci ea tr e buie să hr ănească

zece sărmani în felul cum î şi hrăneşte ea mem br ii familiei sale, sau să-i

îm br ace asemenea, sau să slo bozească un sclav. Dacă persoana nu er a

în stare să î nde plinească aceste precepte, ea era o bligată să postească

tr ei zile.27

In gener al ar a bii îm par t contr actele în două păr ţi:

a)Contracte care se bazează pe un fel de schim b, ca de exem plu,

contr actele de schim b, de vânzare-cumpărare, de căsător ie etc;

b)Contractele ce nu se bazează pe schim b, ca de exem plu,

de pozitul, ga jul, comodatul, societatea, donaţia etc.

Prima categor ie de contracte şi anume acelea bazate pe un schim b,

sunt axate pe principiile contr actului de vânzare-cumpărare, pe când

celelalte contracte, care nu se bazează pe schim b, sunt r eglementate

de principii a par te.

Din multi plele contracte existente în Califatul arab, unei

r eglementăr i r igur oase a fost supus contr actul de vânzar e-cum păr ar e.

pr escr i pţiile r eligioase islamice im punând o cor ectitudine desăvâr şită.

Astf el, tr e buiau s pecif icate, clar şi exact, natura şi starea o biectului

vândut/

De asemenea, o reglementar e deose bită a avut şi contr actul de

îm pr umut. Una din condiţiile valabilităţii acestui contract era f orma

scr isă de î ncheier e, contr actul fiind per f ectat de o persoană s pecial

desemnată. Dacă însă dator nicul era alienat mintal, sau suf er ea de vr e-

o altă boală grea, sau nu putea vorbi, atunci pentru dânsul acţiona

tutor ele lui. O altă condiţie sine qua noii a acestui contract era pr ezenţa

mar tor ilor la încheier ea convenţiei. Pentru ca convenţia să nu fie lovită

de nulitate se cerea prezenţa a doi băr baţi sau a unui băr bat şi două

f emei.

De la această r egulă exista numai o derogare. Atunci când

per soanele se af lau în călător ie şi nu găseau un scr i b sau mar tor i, se

recomanda, în sco pul gar antăr ii obligaţiilor, să se ia ga j28.

Pr intr e condiţiile de vala bilitate a contr actelor se enumer a:

— Existenţa cel puţin a două persoane. Păr ţile tr e buie să posede

dr e ptul de a dis pune de bunul său. De acest drept erau lipsiţi —

minorii, per soanele cu handica p mintal, faliţii, sclavii,

bolnavii (aveau dr e ptul să dis pună numai cu 2/3 din

averea sa), necr edincioşii (în pr ivinţa unor convenţii, ca

de exem plu, do bândir ea în pr o pr ietate a pământului şi

sclavilor - musulmanilor .

— Consimţământul ii ber , neviciat. Putem menţiona că viciile

de consimţământ sunt: eroarea, dolul, violenţa, concur sul de

îm pr e jur ăr i gr ele, etc.

3 Schacht J., An introduction to Islamic Law, Oxford, 1964, p.101.4 împr umutul cu dobânda este inter zis expres, în repetate r ândur i, de pr escr i pţiile cor anice

(Coran, II - 276). 5 Dacă mar tor ii erau chemaţi să ateste î ncheier ea convenţiei, ei nu aveau dreptul sâ se

eschiveze de la aceasta (Coran, II -282).


27 Coran, V - 9 i .

28"Coran. II- 282; 283.



— Un o biect determinat şi licit, deci o biectele care erau scoase

din circuitul civil nu puteau constitui o biect al convenţiei (de exem plu,

vinul, aer ai, moscheele, nisipul etc).

b) Obliga ţ iile d elict ual e

Ele apar, atunci când, de exem plu, ar hitectul care a constr uit o

casă şubredă şi aceasta se dărâmă , este r ăspunzător în f aţa legii f aţă

de cel păgubit. La fel medicul care î ş j,omoar ă pacientul.

G) DREPTUL FISCAL

Im pozitele plătite de po pulaţie erau acestea:

a)Zakat — impozitul obligator pentru orice musulman — impozit pe

pr o pr ietatea f unciar ă, pe turme sau pe or ice altf el de pr o pr ietăţi,

precum şi pe exercitar ea meşteşugur ilor sau comer ţului.

b)D jizya — "impozit de toler anţa" — plătit de monoteişti

(cr eştini, evr ei, mai târ ziu zor oastr ieni), în schim bul permisiunii

de a-şi exercita în mod liber cultul lor 29. Cei care nu puteau plăti

erau pasibili de î nchisoar e (dar nu de pedepse cor por ale). Er au

scutiţi de djizya bătr ânii, f emeile, copiii, sclavii şi călugăr ii săr aci.

c)Khar ad j — impozit f unciar plătit de fc pr ote jaţi". Ar a bii după ce

cucereau un pământ puteau lăsa pe f ostul pr o pr ietar

să f olosească pământul cucer it, însă în schim b acesta tr e buia

să plătească har aci.

d)Usri — impozit plătit de cei car e-deţineau o

pr o pr ietate f unciar ă în calitatea lor de cetăţeni ar a bi.

e)D jizet — impozit plătit de str ăini pentru im por tar ea măr f ur ilor

îu ter itor iul musulman.

H) DREPTUL FAMILIEI

în Islam căsător ia nu este pr ivită ca o taină, fiind consider ată

un sim plu contract, prin care băr batul î şi cumpăra soţia de la păr inţii

ei. Aceasta din urmă nici măcar nu era parte în contract, ci doar un

sim plu o biect.

Formele de î ncheier e a căsător iei suni f oar te sim ple. Ele se pot

r ealiza fie prin ex pr imar ea or ală a consimţământului păr inţilor în f aţa

unor mar tor i, fie pr in contract înscr is sau chiar prin gestur i, dacă cei în

cauză sunt muţi. O vârsta rniriimă nu există. în codul civil ir anian, chiar

în unele r eglementăr i moderne, cu aprobarea judecător ului, pot să se

căsătorească f etele, ce au atins vârsta de 9 ani. Băr baţii puteau î ncheia

căsător ii numai din momentul atinger ii matur ităţii sexuale.

29 A se vedea: Coran, IX - 29. 222



Băr batul putea avea până la 4 neveste (poligamia)30. Căsător ia

r eclama atr i buir ea de către băr bat unei dote f emeii, denumite mahr .

Dacă băr batul, încheia o căsător ie, iar a poi "neatingându-se" încă

de soţie renunţă la această convenţie, atunci el era c bligat să-i dea

soţiei de care divor ţează — jumătate din dota pr omisă.31

Dacă un musulman nu avea destulă avere, el putea lua în

căsător ie o sclavă Dar această sclavă numaidecât tr e buia să

f ie conver tită la islamism.32

De asemenea şar iatul inter zice musulmanilor să-şi ia în căsător ie

soţii păgâne.33 De aici r ezultă că băr baţii puteau să se căsătorească cu

f emei cr eştine sau evr eice, dar f emeile musulmane numaicu musulmani. Pr ezintă inter es a bolir ea de către Coran vechii

cutume a levir atului: băr batul nu este o bligat, ca la evr ei, să ia de soţie

pe văduva f r atelui său.

Dr e ptul musulman acordă băr batului o autor itate necontestată î n

familie, în tim p ce f emeii îi im pune anumite inter dicţii, — rară a

li psi însă de anumite dr e ptur i.34

Totodată, dacă un băr bat are mai multe soţii, el este dator să le

trateze în mod egal şi să le ofere o locuinţă separată. Iată de

ce poligamia este un deliciu pe care nu şi-1 pot permite decât eei

înstăr iţi.

Conform şar iatului băr batul nu poate să se căsătorească cu vr e-o

rudă a sa0.

Condamnând vechile cutume bar baie pr eisîamice,Cor anul inter zice ucider ea f etelor nou-născute, pr acticată până ar unci

uneor i de frica săr ăciei părinţilor.35 Tatăl era o bligat să manif este o grijă

deose bită f aţă de copii, purtând o bligaţia de a-i susţine şi î m br ăca după

cuviinţă.36 întâlnim în Coran şi norme ce se r ef er ă la instituţia tutelei şi

cur atelei, orfanilor acoroându-se o atenţie cu tor ul deose bită,

r ecomandându-se administr ar ea cea mai corectă a bunurilor ce

le-au r evenit pr in moştenir e.37 Coranul r eaminteşte copiilor

î ndator ir ile ce le au f aţă de păr inţi.38

Cât pr iveşte cer emonia căsător iei — ea avea loc în

casa tânăr ului. Cadiul redacta actul de căsător ie — un contract prin

car e mir ele se o bliga să ofere tatălui mir esei o anumită

sumă de răscumpărare. Actul mai putea conţine şi alte clauze,

anumite condiţii asupra cărora tinerii căzuseră de acord (de pildă,anga jamentul tânăr ului de a nu î şi mai lua şi alte soţii). Apoi cadiul le

punea tiner ilor de tr ei ori într e bar ea dacă acceptă pr eveder ile

contr actului şi dacă

consimt să se căsător ească:

6 "Vă sunt o pr ite pentru căsător ie maicile voastre, fiicele voastre, sur or ile voastre,

mătuşele voastre după tată şi după maică, fiicele f r atelui, fiicele surorii, doiceie care v-

au ală ptat sur or ile voastre, maicile muierilor voastre, fiicele voastre vitr ege" (Coran, IV - 27).

■

30 Coran, IV - 3. S-a formulat i poteza că Mahomed ar fi admis poligamia pentru a veni în

sprijinul prea numeroaselor văduve rămase în urma r ăz boaielor de cucer ir e.

31 Coran, II - 238.

32 Coran, IV - 29.

33 Coran, 11 - 220.

34 "Bărbaţii să fie î naintea muierilor /.../Acele muier i de care vă temeţi că vă vor oţer i pr in

purtarea ior, proboziţi-le, legaţi-le în cămăr i şi le bateţi" (Coran, IV - 38).

35 Coran, XVII-33.

36 Coran, 11 - 233.

37 Coran, IV - 2-6.

38 Coran, XLVI - 14-16.

223



25

42

mirii, mar tor ii jur aţi şi cadiul semnau contr actul, se citeau câteva

versete din Coran — şi cer emonia oficială era terminată.

în per ioada cercetată de noi se deosebesc 3 feluri de căsător ii:

a)tem por ar ă; ^

b) permanentă;

c)căsător ie cu o sclavă.

încheier ea căsător iei temporare se admite numai la şiiţi, pur tând

denumir ea de mute. La încheier ea acestei căsător ii este necesar de a

defini termenul vala bilităţii acestei convenţii.

Dr e ptul musulman cunoaşte câteva feluri de divor ţur i:

1. Cum păr ar ea de către soţie a divor ţului (ivad).39

2.Desf acer ea căsător iei de către k adi la cererea soţiei, dacă soţul

nu-şi î nde plineşte o bligaţiunile sale (nu o într eţine în

modul cuvenit, se eschivează de la r elaţiile con jugale)40.

3.Divor ţ în urma unui blestem r eci pr oc (soţul anunţă că co pilul

născut de soţia sa nu-i a lui ci-i un r ezultat al infidelităţii soţiei).

4.Repudierea — r eclamă o formă care să arate clar — ver bal, în

scr is sau în gestur i tr adiţionale — dor inţa băr batului de a

pune capăt căsător iei. Pr intr e acestea din urma se enumera şigestul de a da pa pucii soţiei, care semnif ică excluder ea ei din

har emul băr batului. R e pudier ea este cea mai f r ecventă

modalitate de divor ţ.

R e pudier ea poate fi de două f elur i:

a)r evoca bilă

b)ir evoca bilă.

Ne găsim în f aţa unei r e pudier i r evoca bile atunci când soţul

r e pudiază soţia nu mai mult de două ori. După aceasta soţul tr e buie să

ţină soţia cu bunătate sau s-o eli ber eze, dându-i şi zestrea ei.41

Vor bim de r e pudier e ir evoca bilă atunci când soţia este r e pudiată

a tr eia oară. în acest caz f ostul soţ nu mai poate să se r ecăsător ească

cu ea, decât după ce soţia se va căsător i cu un alt băr bat şi acela o va

r e pudia de asemenea.

42

Dacă băr batul divor ţa de soţie el nu avea dr e ptul s-o alunge din

casă, fiind o bligat s-o î ntr eţină şi să-i permită tr aiul în casa sa. tim p de 4

luni, pentru a se sta bili dacă soţia nu-i î nsărcinată.43

în urma r e pudier ii şi expirării termenului de patru luni, f ostul soţ

tr e buia ori să se î m pace cu soţia sa, ori să-i permită să plece, ne putând

s-o oprească f or ţat în casa sa. De asemenea, la ex pir ar ea termenului de

patru luni, f ostul soţ nu poate să se î m potr ivească dor inţei soţiei de a se

39 Coran, II - 229.

40 Coranul r eglementează chiar şi timpul când soţii au dr e ptul la r elaţii sexuale: înaintea

r ugăciunii de dimencaţă, la meazăzi şi după r ugăciunea de sear ă (Coran, XXIV - 57). Eschivar ea

băr batului de Ia r elaţiile sexuale cu soţia sa în timpul indicat, poate duce la desf acer eacăsător iei, evident dacă soţia insistă. Totodată Coranul sta bileşte că soţul trebuie să se

depărteze de soţii la menstruare şi să nu se a pro pie de ele până nu se vor cur aţi (Coran, I - 222).

41 Coran, II - 229.6 Coran, 11-

Coran, II - 230.

43 Coran, II - 226-228.



căsător i cu un alt băr bat.



27

Femeile î nsărcinate şi mamele ce ală ptează copiii, până

la atinger ea de către dânşii a vâr stei de doi ani nu pot fi r e pudiate.44

Dacă soţul decedează, atunci soţia tr e buie să aştepte patru luni şi

10 zile, după ce poate f ace ce doreşte, după cuviinţă.45 în acest termen

or ice musulman poate să peţească soţia decedatului, însă

î ncheier ea căsător iei este o pr ită până ia ex pir ar ea termenului dat.46

Pr intr e motivele de divor ţuri î ntâlnim:

a)a postazia — trecerea la o altă cr edinţă a unuia dintr e soţi

— atrage desf acer ea automată a căsător iei. Dacă î nsă, cel ce

a păr ăsit r eligia islamică este soţia, atunci ea tr e buie constrânsă

să r evină ia aceasta;

b)adulterul — duce de îndată la desf acer ea căsător iei şila înlătur ar ea pr ezumţiei de pater nitate asupra copiilor

r ezultaţi, dacă f a ptul este probat cu un jur ământ s pecial, denumit

laun;

c)în dr e ptul maiikit, divor ţul se pronunţă pentru violar e de cătr e

una din păr ţi — soţ sau soţie a unei din obligaţiile esenţiale a

căsător iei sau chiar a as pectelor patr imoniale ale contr actului de

căsător ie;

d)ca motiv de divor ţ poate ser vi şi im potenţa soţului necunoscută

de soţie la momentul încheierii căsător iei.

I) DREPTUL SUCCESORAL Par ticular ităţi m ccsanie găsim şi în mater ie de drept succesor al.

Regulile f undamentale privind disoluţionar ea succesor ală îşi găsesc

sor gintea în Coran şi în anumite badithur i.

Dr e ptul musulman cunoaşte 2 feluri de succesiune:

— testamentar ă

— ab intestat (fără testament).

Moment s pecif ic al dr e ptului musulman succesor al este acela că

către moştenitor i trec numai dr e ptur ile dar nu şi o bligaţiunile

def unctului.

Din averea per soanei decedate în primul rând se r estituiau toate

dator iile şi cheltuielile legate de î nmormântar e. Aver ea rămasă er a

îm păr ţită într e moştenitor i.

Menţionăm că dr e ptul la moştenir e este exclus în cazur ile:

1. Necr edincioşia, deoarece necr edincioşii nu pot fi moştenitor ii

aver ii unui

muslim, şi inver s, muslimunii nu moştenesc averea necr edincioşilor .

2.Cauzarea mor ţii def unctului, chiar şi din im pr udenţă.

3.Divor ţul.

4. Robia, deoarece sclavii nu benef iciau de dr e ptur i patr imoniale.

Defunctul are dr e ptul să dis pună numai de 1/3 din averea sa , î n

rest aver ea

este î m păr ţită într e moştenitor i.

Se cunosc 3 or dine de moştenitor i, întitulate:

44 Coran, II - 233; LXV - 4.

45 Coran, II - 234.

46 Coran. II - 235, 236.

225



1.Zauil — faraid

2.Hasbah

3.Zauil — arham

In primul or din intr au acei moştenitor i care au dr e ptul la o par te

er editar ă (f ar idah), a căr ei întinder e este f ixată de textul Coranului. Ei în

număr de 12, înce pând cu ascendenţii pe linie paternă, continuând cu

fraţii uter ini, soţul, soţia, fiica şi terminând cu sur or ile, marna etc. De

observat că fiul şi fraţii nu se găsesc în această categor ie.

Păr ţile acordate sunt de 1/2; 1/4; 1/8; 2/3; 1/3; 1/6, dar aceste

f r acţiuni pot fi reduse dacă succesor ul este în concurs cu un alt

comoştenitor .

Din hasbah, or din care vine la succesiune în absenţa

celor amintiţi mai sus, fac parte tr ei subcategor ii de moştenitor i:

a) r udele masculine ale def unctului: fiul acestuia sau, în

li psă, descendenţii

săi: tatăl, fraţii sau în li psă, descendenţii lor, unchii şi, în li psă,

descendenţii lor .

b) fiicele def unctului, fiicele fiului său, sur or ile sale;

c) sur or ile def unctului când vin în concurs cu fiicele def unctului

sau cu

fiicele fiului său.

R egula de bază a acestei categor ii este că pas bahii dintr -o

subcategor ie exclud pe ceilalţi pas bahi, din clasele următoar e.

De asemenea, în f iecar e subcategor ie, pas bahii cei mai a pr o piaţi

îi exclud pe cei mai înde păr taţi. La egalitate de grad pas bahii uniţi cu

def unctul, pr intr -o dublă legătur ă de r udenie, indif er ent de sexul

lor , exclud pe cei care au numai o singur ă legătur ă de r udenie.

Cel de-al tr eilea or din de succesiune zauil-ar ham include r udele

care nu a par ţin celor două categor ii precedente. La r ândul său, or dinul

se divide în patru clase:

— în cea dintâi sunt incluse toate r udele legate de cuius pr in fiică, fiica fiului şi descendenţii lor, la infinit, indif er ent de sex;

— în clasa a doua sunt cupr inşi ascendenţii excluşi de la

succesiune, de or ice gr ad;

— într -o a tr eia clasă intr ă descendenţii fraţilor şi sur or ilor

def unctului, în or ice gr ad;

— a patra clasă este compusă din unchii din partea mamei şi

fraţii uter ini ai tatălui, fraţii mamei, mătuşele şi descendenţii lor .

Cuantumul ce revenea moştenitor ilor şi-a găsit o

am plă s pecif icar e în pr ece ptele Coranului. Astf el cota fiului este de

două or i mai mare decât a fiicei. Dacă sunt î nsă numai fiice, şi anume

mai mult decât două, pr imesc ele 2/3, iar dacă este numai o fiică,

atunci ca pătă ea 50%. Părinţii def unctului pr imesc f iecar e 1/6 dacă la

succesiune vine şi copilul lui. Dacă î nsă def unctul nu are copii, şi

moştenitor i sunt numai tatăl şi mama lui, tatălui îi r evine 2/3, iar mamei

1/3.47

Soţiile moşteneau 1/4 în caz dacă def unctul nu avea copii, şi 1/8

47 Coran, IV - 12.



29

dacă la succesiune venea un co pil.48

48 Coran, I V - 14.



Din moştenir ea de la o soţie decedată rară copii, soţul pr imea l/z,

iar tăiai ei 1/2; dacă soţia avusese un fiu, soţul pr imea 1/4, iar fiul 3/4 din

moştenir e.49

Dacă def unctul nu a avut copii şi are o soră, atunci pr imeşte

aceasta jumătate din ceea ce a lăsat el în urmă, iar el o moşteneşte,

dacă n-are ea copi;Dacă sunt două sur or i, atunci pr imesc ele 2/3 din

ceea ce a lăsat el. Dacă sunt f r aţi şi sur or i, atunci pr imeşte f iecar e

băr bat atât cât două f emei."

In cazul moştenir ii soţiei cu un fiu, soţia pr imea 1/8 iar fiul 7/8.

Dacă soţia avea un fiu şi o fiică — soţia văduvă pr imea 1/8, fiul 7/12 iar

fiica 7/24. Când m o ş t e n it o r dieicedatului rămâneau tatăl, mama, soţia,

doi fii şi două fiice de exem plu, ar unci cotele de moştenir e er auurmătoar ele: tatăl i/6, mama 1/6, soţia 1/8, fui pr imeau câte

13/72 f iecar e iar fiicele 13/144 f iecar e.

Este evident f a ptul că ne găsim în prezenţa unui

sistem succesor al deose bit de com plicat, f oar te î ndator at tradiţiilor

islamice şi, adesea chiar pr eislamice.

J) DREPTUL PENAL

Specialiştii în ştiinţe juridice muslimuni au ela bor at multi ple

clasificări a inirscjraiiîlor analiza cărora ne va permite să î nţelegem mai

bine specificul dr e ptului penal musulman.

La baza ma j

or it

ăţii

clasificărilor

stau 2 criterii de ba

ză: 1.Gradul sta bilităţii pede psei pentru inf r acţiuni.

2.Caracterul inter eselor şi dr e ptur ilor violate.

Cea mai mare ■ - pândite a avut-o clasif icar ea, conform căr eia toate

inf r acţiunile se î m par t în 3 grupe:

I.Include inf r acţiunile, care pr ezintă cel mai mare per icol, car e

atentează la "dr e ptur ile Iui Allah" , adică inter esele

î ntr egii comunităţi musulmane, şi care sunt pede psite

conform sancţiunilor fix determinate — Hadd.

II.Include inf r acţiunile, care de asemenea atrag pedepse f ixe,

însă încalcă dr e ptur ile per soanelor aparte — K isas.

III. înglo bează r estul infracţiunilor — Tazir — pentru care nu-i

sta bilită

măsura fixă de pedeapsă şi care pot leza atât dr e ptur ile lui Allah (cătr e

acestea se

r ef er ă încălcăr ile tuturor obligaţiunilor r eligioase) cât şi inter esele

par ticular e.

1. INFRACŢIUNILECATEGORIEIHADD

Din acest grup fac parte cele mai per iculoase inf r acţiuni:

1.Preacurvirea

2.Acuzaţie f alsă de săvâr şir e a pr eacur viei.

3.Consumar ea băuturilor spirtoase

4.Furtul

5.Tâlhăr ia

6.Apostazia islamului

7.Rebeliunea

2 Coran, IV -

227

49 Coran, I V - 13.



din

1. Preacurvirea — r elaţii intime extr acon jugale. Ea atentează la una

valorile de bază a părate de islam — continuar ea neamului, atentând î n

acelaşi tim p

la principiile mor ale şi inter esele f amiliei.

Totodată Coranul prevede o măsură f oar te aspră

pentr u săvâr şir ea acestei infracţiuni: "Pe curvă şl pe curvar biciuiţi-i pe

f iecar e cu câte o sută de bice şi să nu vă apuce pentru ei îndur ar e

î m potr iva judecăţii lui Allah, dacii cr edeţi în Allah şi în ziua de

a poi. Şi să f ie mar tor i la pedeapsa lor o parte din cr edincioşi".1

Această normă este curând com pletată şi. concr etizată de un alt

izvor de drept — Sunna. Dacă această inf r acţiune este comisă de

un musulman sau musulmană care sunt căsător iţi, atunci ei sunt

biciuiţi f iecar e cu câte o sută de bice şi supuşi lapidării. Dacă î nsă

această inf r acţiune este comisă de persoane ce nu-s căsător ite, ar unci

ei sunt supuşi de asemenea biciuirii, f iecar e cu câte o sută de bice şi

ex pulzaţi din ţară pe un termen de un an.

Dacă î nsă pr eacur vir ea era comisă de o sclavă atunci ei i se

a plică jumătate din pedeapsa cuvenită f emeilor li ber e.2

Pentru a demonstra săvâr şir ea infracţiunii erau

necesar e de poziţiile a patru mar tor i sau căinţa sincer ă a inf r actor ului.

2. Acuzaţie f aisă de săvâr şir e a pr eacur viei.

' * Dacă în de poziţiile mar tor ilor erau diver genţe sau existau temeiur i

de a crede că de poziţiile nu-s ver idice, ei erau atr aşi la r ăs punder e

penîr u învinuire f alsă. Coranul sta bileşte o pedeapsă str ict f ixată (hadd)

pentru această inf r acţiune: "Cei ce def ăima muier i cinstite, a poi nu

aduc patru mar tor i, biciuiţi-i cu o ptzeci de bice şi nu mai pr imiţi

măr tur ie de la ei cândva , căci ei sunt nelegiuiţi, af ar ă de cei care pe

urmă se căiesc şi se î ndr ea ptă; Allah doar este ier tător , îndur at".3

O procedură inter esantă este sta bilită în cazul când soţul def ăima

soţia sa: "Cei ce def ăima pe soţiile lor şi n-au mar tor i, af ar ă de pe sine

î nşişi, să măr tur isească de patru ori înaintea lui Dumnezeu că este

adevărat, şi a cincia oară, ca să vie blestemul lui Allah asupra sa, dacă

este mincinos. Dară să î m pingă de ia ea pedeapsa, daca ea va măr tur isi

de patru ori la Allah că este el mincinos, şi a cincia oară, ca să vie

mânia lui Allah asupra ei, dacă a spus el adevăr ul".4 In acest caz soţul

nu este tras la r ăs pundeie.

3.Consumul de băutur i s pir toase — ea atentează la intelect ,

care r e pr ezintă una din valorile apărate de islam şi rară de car e

este neconcepută cr edinţa în Allah. Pedeapsa — 40 de lovituri, şi

ca pitală, dacă inf r acţiunea este comisă a patra oară.

4.Furtul — atentează la pr o pr ietate — de asemenea fiind valoar ea

apărată de şar iat.

Pentru ca să sur vină pedeapsa este necesar ca averea să

corespundă unui şir de cer inţe:

a) Valoar ea aver ii f ur ate să nu fie mai mică de un dinar .



1 Coran, XXIV - 2. "

Coran, IV - 30.3 Coran, XXIV - 4,5.4 Coran, XXIV • 6-9.

32



b) Aver ea f ur ată să fie permisă pentru musulmani. Iată de

ce furtul băutur ilor s pir toase şi a car nei de porc nu se consider a

inf r acţiune de categor ia Hadd

Pedeapsa — tăier ea mâinii dr e pte50. Pentru flirtul comis a

doua oară — se tăia piciorul stâng.

Pentru furtul săvâr şit a tr eia oară — se tăia mâna stângă.

Pentru furtul comis a patra oară se tăia piciorul dr e pt.

Este necesar de menţionat că furt de categor ia "hadd" er a

consider ată numai sustragerea pe ascuns săvâr şită intenţionat. Iar

sustragerea deschisă a avutului pr o pr ietar ului (jaf) nu se pede pseşte

aşa de as pr u.

5. Tâlhăria. Această inf r acţiune este prevăzută de asemenea î n Coran:

"insă partea celor ce se î m potr ivesc lui Allah şi trimisul său şi caută să

f acă

str icăciune pe pământ va fi că ei vor fi omor âţi sau vor fi r ăstigniţi sau li

se vor tăia

mâinile şi picioar ele cr uciş sau vor fi alungaţi din ţară. Acest r ău vine

î n lumea

de acum peste ei, iar în lumea de a poi îi aşteaptă pedeapsă mare, af ar ă

de cei ce

se căiesc înainte de cei siliţi; şi să ştiţi că Allah este ier tător , îndur at".51

Dacă tâlhăr ia este î nsoţită de omor şi acapararea

aver ii, inf r actor ul este pede psit eu pedeapsa ca pitală şi r ăstignir e;

în cazul unui omor tară de acaparare a aver ii - pedeapsa ca pitală;in cazul de posedăr ii călător ului de avere numai — ruperea in patru

bucăţi, şi î n cazul ameninţăr ii cu omor ul şi deposedarea aver ii —

ex pulzar ea sau pr ivar ea de li ber tate.

6. Rebeliunea. Tentativa de a răsturna puterea caiif ală,

insubor donar ea

autor ităţilor şi alte activităţi antistatale, care atentează la

bazele or ganizăr ii

o bşteşti şi politice a stalului musul, ian alcătuiesc o categor ie

distinctă de inf r acţiuni,

pentr u care Coran şi Sunna au M bilit o pedeapsă fixă ("hadd") sub

f orma pede psei

ca pitale.

De aici r eiese că această inf r acţiune şi-a găsit de asemeneao r ef lecţie în Coran. "Şi dacă două păr ţi dintr e cr edincioşi se ceartă,

f aceţi pace î ntr e ele; şi dacă una greşeşte f aţă de cealaltă,

luptaţi-vă îm potr iva celei ce a gr eşit până se î ntoarce la porunca lui

Allah. {i dacă s-a întor s, f aceţi pace î ntr e ei după cuviinţă şi dreptate.

Allah îi iubeşte pe cei ce fac dr e ptate".52

Califul tr e buie mai întâi să î ntr e pr indă măsur i pentru convinger ea

r e belilor în necesitatea supuner ii autor ităţilor . însă dacă

această încercar e eşuează, atunci urmăr ir ea şi omorârea r e belilor

este o apărare legală din partea statului musulman.

7. Apostazia islamului. Pentru această inf r acţiune este sta bilită

o pedea psă

fix determinată ("hadd"), sub forma pede psei ca pitale. în Coran li pseşte

o normăcare ar prevede o pedeapsă anumită pentru a postazie. Ce-i drept, sunt

câteva

versete care cr itică păgânismul şi blasf emia. Se indică că Allah cere "să

nu aveţi

idoli pe lângă El".53

50 "Şi tâlhar ului şi tâlhăr itei tăia(i-le mâinile ca r ăs plată pentru ceea ce au f ăcut: aceasta e o

pildă de la Allah, căci Allah e puternic, înţele pt. Cel ce se căieşte în urrra f ăr ădelegii sale şi f ace bine, şi Allah se întoarce spre el, căci Allah este ier tător , îndur at" (Coran, V - 42-43).

51 Coran, V - 37.

52 Coran, XLIX - 9.

53 Coran, V I - 152.

229

33



Declar ând o luptă a pr igă cu acest păcat, Mahomed pr eîntâm pină:

"Allah nu iar tă celuia ce pune în rând cu el o fiinţă af ar ă de aceasta, căci

cel ce pune în rând cu Allah o f iinţă, a născocit un păcat mar e'54.55

Se indică că pr icina tuturor r elelor sunt cur sele satanei, care "vă

porunceşte ce e rău şi r uşinos şi ca'să vorbiţi de Allah ceea ce nu ştiţi".56

2. INFRACŢIUNILECATEGORIEI KISAS

Aceasta categor ie include inf r acţiunile, pentru care

şar iatul sta bileşte o sancţiune fix determinată "k isas", care î nseamnă

"r ăs plată", "talion" adică pedeapsa "egală" după gr avitate cu

inf r acţiunea săvâr şită.

In linii gener ale acest principiu şi-a găsit ex pr esia în Coran, car e

prevede "cine vă atacă, atunci atacaţi-1 şi pe el întocmai cum v-a

atacat pe voi"57 şi "R ăs plata pentru rău să fi rău de o potr ivă"58.

Inf r acţiunile de bază a acestei categor ii sunt omor ul şi leziunile

cor por ale.

Omorul este consider at un păcat f oar te mare. El este categor ic

condamnat de pr escr i pţiile Coranului. De exem plu, în Coran este

pr escr is: "Cel ce omoară un suf let, nu (ca r ăs plată) pentru alt suf let saunu pentru că f ace str icăciune pe. pământ, este aşa ca şi cum ar f i

omorât pe toţi oamenii".59 Totodată în Sfânta scr i ptur ă este• f ormulată

inter dicţia de a săvâr şi un omor, sta bilindu-se o pedeapsă f oar te as pr ă

pentru comiter ea lui: "Un cr edincios să nu-1 omoare pe alt cr edincios

doară din gr eşeală. Cel ce omoară din gr eşeală un alt cr edincios să

slo bozească un rob cr edincios şi să dea un preţ de r ăscum păr ar e

neamului (omor âtului), af ar ă dacă îl iar tă. Dacă î nsă (cel omorât) este

dintr -un popor duşman vouă şi totuşi este cr edincios, atunci să

slo bozească un rob cr edincios, iar dacă este dintr -un popor care

ar e legământ cu voi, atunci să se dea preţ de r ăscumpărare neamului

său şi să slo bozească un rob cr edincios. Cel ce nu poate, să postească

două luni. Această căinţă e de la Allah şi Allah e ştiutor , înţele pt.

Cel ce omoară un cr edincios cu voia, partea acestuia este iadul; înveci să r ămâie acolo. Allah se mânie asupra sa şi-î blastămă şi-i

pr egăteşte pedeapsă mar e".60

Sti pulând pedeapsa ca pitală pentru inf r acţiunea dată, dr e ptul

musulman îi propune r udelor păgubaşului să aleagă una din cele tr ei —

"k isas", adică: a) pedeapsa ca pitală; b) ier tar ea inf r actor ului; c) pr imir ea

de la dânsul a unei r ăscum păr ăr i pentru sânge (diya).

în caz de ier tar e a vinovatului, sentinţa de condamnare nu poate

54 Coran, IV - 51.

55 Coran, IV - 51.

563 Coran, II - 164.

57 Coran, 11-190.

58 Coran, XLII - 38.

59 Coran, V - 35.

60 Coran, I V - 94,95.



fi pronunţată şi este î nlocuită prin plata unui preţ de răscumpărare .

Aceasta procedură este expres prevăzută de Coran: "Iar dacă i s-a ier tat

cuiva ceva din partea f r atelui său, pentru acela să urmeze bunăvoinţa,

însă să ai bă răscumpărare într u cuviinţă. Aceasta este o uşurare şi

îndur ar e de la Domnul vostru. Şi cel ce greşeşte după aceasta, pentr u

acela este pedeapsa dur er oasă".61

61 Coran, II - 173,174.

35



UM Pr eţul de r ăscumpărare (diya) pentru omuiui uuui > n.

u — —

sta bilit în măr ime de 100 cămile sau echivalentul bănesc, iar pentr u

omorârea unei f emei, pr eţul de răscumpărare este de două ori mai mic.

Era admisă ier tar ea inf r actor ului şi r ară pr imir ea plăţii

de r ăscumpărare . Mai mult ca atât, ier tar ea criminalului, care a

săvâr şit un omor intenţionat este soluţia pr ef er a bilă:

Dacă î nsă r udele decedatului stăr uie în a plicar ea

pede psei ca pitale inf r actor ului, atunci pentru executarea sentinţei

se cere ca incul patul şi păgubaşul să corespundă unor condiţii.

Pr escr i pţiile Coranului cer ca am bii să fie de acelaşi gen, cr edinţă şi

statut social: "O, voi, cei ce cr edeţi, aveţi ca î ndator ir e răz bunarea

pentru omor: slo bod pentru slo bod, rob pentru rob, muier e pentru

muier e".' Din acest precept r eiese că omor ul comis de un musulman

în pr ivinţa unui nemusulman nu constituie inf r acţiune de categor ia

"hadd".

Conform teor iei dr e ptului musulman penal, cauzarea leziunilor

cor por ale pr emeditate, în principiu, tr e buie de pede psit

conf orm principiului talionului: "Şi le-am or ânduit în ea suf let pentru

suf let, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte

pentru dinte şi r ăs plătir e pentru r ăniV

De aceea doctr ina tr adiţională propunea de a nu pede psi

inf r actor ul până la vindecar ea def initivă a păgubaşului , cu sco pul

clarificării tuturor consecinţelor pentru sănătate , şi pentru a a plica

o pedeapsa adecvata. Cu tim pul, talionul este înlocuit de plata unui

pr eţ de răscumpărare .

3. INFRACŢIUNILECATEGORIEI TAZIR

Spre deose bir e & iiifracţiunile celor două categor ii pr ecedente,

r es ponsa bilitatea pentru care era determinată luându-se îa

consider ar e mai mult latur a o biectivă, la inf r acţiunile categor iei tazir se

pune accent pe latur a subiectivă.

Tazir se a plică în cazur ile:

— refuzul de a săvâr şi r ugăciunea;

— ner es pectar ea postului în luna R amadan;

— cauzarea or icăr ei daune mater iale per soanelor aparte (în af ar ă

de furt şi tâlhăr ie): incendier ea, deter ior ar ea aver ii, înşelar ea la cântar

şi î nşelar ea ia măsur at.

— măr turii f alse; — spionaj;

— vr ă jitor ia.

Sancţiunile conform tazir -ului:

1.Blam verbal — se aplica sperjurilor.

2.Boicotul, se a plica soţiilor care s-au făcut vinovate.

3.Bărbieritul ca pului

4.R ăstignirea pe un termen de 72 ore iar ă a-i r ă pi inf r actor ului

viaţa, însă cu inter dicţia de a ser vi bucate.

5.Privarea de libertate.

6.Confiscarea averii.

7.Amenda.

' Coran, II - 173. 2

Coran, V - 49.

231



37

K).PROCESUL JUDICIAR

Administr ar ea justiţiei — pe care musulmanii au consider at-o

totdeauna ca o chestiune r eligioasă62 — a fost încr edinţată de calif ii

a bbasizi sau de vizirii lor unuia din mem br ii corpului de î nvăţaţi

cunoscător i ai dr e ptului canonic care devenea astf el " judecător " (qădi).

Primul judecător -şef (qădi al-qudăt) a fost învestit cu acest titlu

spre sf âr şitul sec. VIII. Judecător ul tr e buia să ai bă o conduită

ir e pr oşa bilă şi să fie versat în pr escr i pţiile juridice — care dealtminter i

erau incluse î n dr e ptul canonic.63

Hotăr âr ile pronunţate de cădii nu aveau putere de lege.

(Dealtf el, nici normele juridice nu erau unif orme, var iind de la

o r egiune la alta, după obiceiurile locului). Cadiii judecau numai

cazur ile musulmanilor ; ne-musulmanii rămâneau, în mater ie de drept

civil, sub jur isdicţia că peteniilor lor naţionale, civile sau r eligioase.

Judecător ii erau de două categor ii — cei care dis puneau de o

autor itate a bsolută, sau cei ale căror pr er ogative erau limitate. Cei

dintâi, aveau dator ia să- i. pr ote jeze pe or f ani, minori şi debili mintali,

să administr eze f undaţiile f ilantr o pice, să pedepsească violar ea

iegilor r eligioase, să-şi delege substituţi în provincii şi să pr ezideze —

în unele cazur i R ugăciunea de vineri seaia; ceilalţi, aveau

competenţe în limitele celor sta bilite de calif, de vizir sau de

guvernator.

Atunci când a plica pede psele prevăzute de Lege în dif er ite

cazur i de inf r acţiune bine determinate, el im punea r es pectar ea

as pectului penai al dr e ptului islamic. Când tranşa litigiile inter yenite

într e doi musulmani, ei atingea uneor i aspecte ale vieţii

pr ivate cotidiene; cadiul era, de exem plu, acela căr uia venea să i

se plângă soţia maltr atată sau neglijată de soţul ei.

Rolul cadr ului era mai ales local. în f iecar e oraş, acţiunea lui er a

indis pensa bilă bunei r ânduieli a societăţii, dar hotăr âr ile lui var iau

în f uncţie de apartenenţa lui la una sau alta dintr e şcolile

jur idice r ecunoscute.

Un element im por tant al or ganizăr ii juridice era constituit, pe de

altă parte, şi aceasta î ncă dintr -o epocă veche, de un sistem

de jur isdicţie a a buzur ilor , care f uncţiona pe scară f oar te lar gă. Nu

numai ca sim plă cale de a pel deschisă or icăr ui musulman pentru a

pr otesta îm potr iva neexecutăr ii unei sentinţe sau a contesta

î nsăşi acea sentinţă, ci şi ca recurs î m potr iva or icăr ui abuz săvâr şit de

vreun agent al r egimului, de exem plu în cazul spolierii de către un

emir sau al perce per ii de im pozite ilegale. Era mijlocul ce permitea

de a f ace a pel în f aţa califului î m potr iva uneltirilor pr ef ectului de

poliţie, ale pr ef ecţilor fiscali sau chiar ale emirilor, precum şi

î m potr iva deciziilor date de cădii. Cădea sub această jur isdicţie şi

examinar ea cazur ilor în car e

62 Profetul şi primii califi administr au justiţia ei în persoană , — la fel ca gener alii şi

guver nator ii provinciil or. Primii judecător i din provincii erau r etr i buiţi de guver nator i; dar sub

a bbasizi, de calif .

63 Schacht J., An introductior. to Islamic Law\ Oxford, 1964, p. 123.



suver anul însuşi intenta acţiunea, oarecum în numele

comunităţii islamice, şi chema, de exem plu, în f aţa unei adunăr i de

demnitar i pe vreun şef militar sau vreun administr ator vinovat de

malver saţiuni, sau şi falşi pr of eţi şi mistici acuzaţi de er ezie.64 Ne

găsim deci aici în f aţa unui fel de justiţie de

64 Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine. Op.cit., v. I., p.?.87.



com petente, şi a căr ei exercitar e el o încr edinţa unor ver ita bile

cur ţi supreme, având uneor i car acter ul unor comisii de ex per ţi

sau inter venind, dim potr ivă, în condamnăr ile unor per sona je politice şi

r eligioase deose bit de cele br e. Alcătuir ea acestor căr ţi putea să var ieze

potr ivit cu natura pr ocesului, dar mar ele cadiu deţinea totdeauna în ele

rolul pr e ponder ent.1

In gener al, pr ocesul judiciar musulman dis pune de următoar ele

semne distinctive:

î. Procedura judiciar a în cazur ile penale şi civile este una şi

aceeaşi.

2.Inexistenţa f ormelor pr ocesuale care ar fi obligatorii pentr u k adii.

3.Simplitatea procesului.

4.Inexistenţa procurorilor şi avocaţilor .

5.Inexistenţa termenilor judiciar e, cu exce pţia unuia: k adi

tr e buie să ia decizia asupra dosarului timp de o zi.

6.Procesul poartă un caracter de învinuir e.

7.Rezolvarea per sonală a dif er endelor judiciar e.

8.Intentarea procesului judiciar avea loc na din numele statului, ci de persoane

cointeresate.

9.Procesul judiciar avea un caracter public, dosarele fiind examinate de r egula

in moschei, unde puteau asista toţi dor itor ii.

55419232 Califatul Arab Si Dreptul Musulman

Documents

Transcript of 55419232 Califatul Arab Si Dreptul Musulman