1.DESCHIDEREA SUCCESIUNI „succesiunile se deschid prin moarte” faptul juridic care generează transmiterea patrimoniului succesoral al lui de cujus către moştenitorii săi,

legali sau testamentari, şi care constituie temei al naşterii dreptului de moştenirii. o persoană dispărută este considerată a fi în viaţă cât timp nu intervine o hotărâre judecătorească

declarativă de moarte, rămasă definitivă. Deschiderea succesiunii nu trebuie confundată cu deschiderea procedurii succesorale notariale. Cele

două instituţii se deosebesc atât sub aspectul temeiului, cât şi sub aspectul finalităţii. Faptul morţii unei persoane este evenimentul generator al deschiderii moştenirii, temeiul deschiderii

procedurii succesorale notariale îl constituie cererea adresată notarului public competent din punct de vedere teritorial.

Finalitatea deschiderii succesiunii o constituie transmiterea patrimoniului succesoral al lui de cujus, în timp ce procedura succesorală notarială are drept scop eliberarea certificatului de moştenitor.

2.LOCUL DESCHIDERII SUCCESIUNII Locul deschiderii succesiunii coincide cu ultimul domiciliu al defunctului. nu prezintă relevanţă locația efectivă unde a intervenit decesul şi nici reşedinţa defunctului sau

domiciliul curatorului În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul în ţară, indiferent că este vorba de un cetăţean

român sau străin, locul deschiderii moştenirii este locul din ţară unde se află bunurile de valoare ale acesteia.

ART 954 C.civ Dovada ultimului domiciliu se poate face prin orice mijloc de probă, fiind vorba de o chestiune de fapt. În cazul în care domiciliul indicat în actul ce serveşte pentru dovedirea lui este contestat, instanţa

urmează să stabilească, prin administrarea oricărui mijloc de probă, domiciliul real al celui despre a cărui moştenirea este vorba.

3. CONDI ł IILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MO S TENI Conform Codului civil, pentru a putea mosteni o persoană trebuie să întruneascădouă condiTii: una pozitivă, aceea de a „exista” la data deschiderii mostenirii, adică de a aveacapacitate succesorală , si una negativă, aceea de a nu fi nedemnă .La aceste condiTii expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, si anume aceea aexistenTei vocaTiei (chemării) la mostenirii.Capacitatea succesorală si vocaTia la mostenire sunt condiTii care trebuie să fie întrunite atâtîn cazul mostenirii legale, cât si a celor testamentară si contractuală, în timp ce condiTiainexistenTei nedemnităTii este specifică doar mostenirii legale. Nedemnitatea succesorală areînsă un corespondent specific celorlalte două forme de mostenire, si anume revocareajudecătorească pentru ingratitudine (art. 831 si 930 C. civ.).4. CAPACITATEA SUCCESORAL Ă . Orice persoană care există la momentul deschideriimostenirii are capacitatea de a mosteni, deci de a dobândi succesiunea, iar orice persoanăcare nu există la data deschiderii mostenirii nu are capacitatea de a mosteni. Această cerinTăeste o ilustrare a concepTiei potrivit căreia nu poate exista nici un moment un patrimoniu fărătitular, specifică si dreptului român.

reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică calitatea de succesor,

Este distinctă atât de capacitatea de folosinţă, cât şi de capacitatea de exerciţiu.

Dovada se face cu actele de stare civilă.5.CARE SUNT PERSOANELE CARE AU CAPACITATEA SUCCESORALĂ?Au capacitate succesorală următoarele persoane: a)persoanele fizice în viaţă la data deschiderii moştenirii b)persoanele fizice dispărute la data deschiderii succesiunii.c) persoanele fizice concepute dar nenăscute la data deschiderii moştenirii d) persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii - au numai capacitate succesorală testamentară (nu şi legală), de la data dobândirii personalităţii juridice, în condiţiile legii.

Codul civil consacră expres capacitatea succesorală a copilului nenăscut dar conceput la data deschiderii succesiunii, cu condiţia să se nască viu.

Legea română nu cere şi condiţia viabilităţii copilului născut. Faptul situării datei concepţiei copilului anterior deschiderii moştenirii şi împrejurarea că acest copil s-a

născut viu sunt chestiuni de fapt ce trebuie probate de acela care, în calitate de 6.NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ.TIPURI

Nedemnitatea succesorală reprezintă decăderea de drept a unui moştenitor legal din posibilitatea de a culege o moştenire determinată, inclusiv partea de rezervă din acea moştenire la care ar fi avut dreptul, deoarece s-a făcut vinovat de săvârşirea unei fapte grave, prevăzută de lege, faţă de cel care lasă moştenirea ori faţă de memoria acestuiacu toate că are capacitate succesorală si vocaTie efectivă la mostenirea defunctului. Eaoperează doar în cazul succesiunii legale si înlătură pe cel vinovat de la mostenire întotalitate, chiar dacă este mostenitor rezervatar. Nedemnitatea nu funcTionează nici în cazul mostenirii testamentare, nici în cazul instituirii contractuale. Nedemnitatea este o pedeapsă civilă, datorită faptului că îl afectează doar pe cel vinovat, nu si pe succesorii acestuia care pot veni la mostenire în nume propriu.

Art. 655 C. civ. prevede în mod expres si limitativ următoarele cauze de nedemnitate:a. atentatul la viaTa celui care lasă mostenirea ); b. acuzaTia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă mostenirea ; c. nedenunTarea omorului căruia i-a căzut victimă cel despre a cărui mostenire este vorba.

7.CINE POATE INVOCA NEDEMNITATEA SUCCESORALANedemnitatea de drept poate fi constată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată sau de către notarul public. Nedemnitatea judiciară nu poate fi constată de către notarul public

8.CUM OPEREAZA NEDEMNITATEAOperează de drept sau ca efect a unei hotărâri judecătoreşti. Efectele nedemnităţii pot fi înlăturate de cel care lasă moştenirea fie printr-un testament fie prin alt act notarial ; Această dorinţă a celui care lasă moştenire trebuie exprimată expres, neconsiderându-se o înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea.

9.CE EFECTE ARE NEDEMNITATEA SUCCESORALAA)Produce efecte doar asupra autorului faptei; nedemnitatea unui moştenitor legal nu influenţează drepturile succesorale ale celorlalţi moştenitori ai lui de cujus; B)Produce efecte relative, adică înlătură succesorul nedemn numai de la moştenirea celui faţă de care a săvârşit faptul sancţionat cu nedemnitate;C)intervine numai dacă nedemnul a avut discernământ în momentul săvârşirii faptei; Nedemnitatea produce efecte specifice faţă de moştenitorul nedemn, faţă de descendenţii acestuia şi

faţă de terţi. a) Efectele nedemnităţii faţă de moştenitorul nedemn – sancţiunea nedemnităţii are ca efect principal

desfiinţarea calităţii de moştenitor legal a nedemnului.b) Efectele nedemnităţii faţă de descendenţii nedemnului- având caracterul unei sancţiuni civile,

nedemnitatea înlătură de la moştenire numai pe autorul faptului de nedemnitate. c) Efectele nedemnităţii faţă de terţi– dacă în perioada cuprinsă între momentul deschiderii succesiunii şi

cel al constatării nedemnităţii, moştenitorul nedemn încheie acte juridice cu privire la bunurile succesorale, se pune problema validităţii acestor acte.

10.Nedemnitatea de drept Potrivit Codului civil, este de drept nedemnă de a moşteni:A) Persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea.Pentru ca acest caz de nedemnitate să devină aplicabil, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) succesibilul să fi săvârşit o faptă o faptă care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor; nu interesează dacă infracţiunea s-a consumat sau dacă a rămas în fază de tentativă; nu interesează felul omorului, mobilul sau scopul infracţiunii; b) fapta să fie săvârşită de către succesibil asupra celui care lasă moştenirea;c) fapta să fie săvârşită cu intenţie;d) vinovăţia succesibilului să fi fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă; B) Persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului. Pentru ca acest caz de nedemnitate să devină aplicabil, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) succesibilul să fi săvârşit o faptă o faptă care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor; nu interesează dacă infracţiunea s-a consumat sau dacă a rămas în fază de tentativă; nu interesează felul omorului, mobilul sau scopul infracţiunii; b) fapta să fie săvârşită de către succesibil asupra unui alt succesibil;c) fapta să fie săvârşită cu intenţie;d) fapta să fie săvârşită înainte de deschiderea succesiunii;e) locul celui asupra căruia s-a săvârşit fapta să fi profitat făptuitorului dacă ar fi fost deschisă sucesiunea, fie direct (prin înlăturarea sa ca grad sau clasă de rudenie), fie indirect (prin înlăturarea sa ca tulpină); f) vinovăţia succesibilului să fi fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, exceptând cazurile prevăzute de lege 11.Nedemnitatea judiciarăPotrivit Codului civil, poate fi declarată nedemnă de a moşteni:A. Persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimeiPentru ca acest caz de nedemnitate să devină aplicabil, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) succesibilul să fi săvârşit o faptă o faptă care să realizeze conţinutul constitutiv al unei infracţiunii de violenţă fizică (loviri sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporal gravă, tâlhărie, rele tratatamente aplicate minorului, tortura, etc.) sau morală

b) fapta să fie săvârşită de către succesibil asupra celui care lasă moştenirea;c) fapta să fie săvârşită cu intenţie;

Persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;

Pentru ca acest caz de nedemnitate să devină aplicabil, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) succesibilul să fi ascuns, alterat, distrus sau falsificat testamentul defunctului; b) fapta succesibilului să fi fost constatată de către o autoritate judiciară, simpla afirmaţie a unui alt

succesibil nefiind suficientă; c) fapta să se fi săvârşit după deschiderea succesiunii, Codul civil reglementând acest caz de

nedemnitate numai în raport de testamentul defunctului, deci după moartea testatorului; Persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să

modifice sau să revoce testamentul. Pentru ca acest caz de nedemnitate să devină aplicabil, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) succesibilul să împiedice pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce

testamentul;

b)modalitatea de împiedicare a testatorului să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul trebuie să îmbrace forma dolului sau violenţei, ambele în formă atipică

c) fapta să se fi săvârşit înainte de deschiderea succesiunii, adică în timpul vieţii celui care lasă moştenirea.

12.PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUŢIUNII LEGALE Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea clasei de moştenitori Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitoii din aceeaşă clasă Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire

Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea clasei de moştenitori Art 964 alin 1 Dacă din prima clasă de moştenitori există rude care vor şi pot să vină la moştenire, atunci acestea vor

înlătura de la moştenire rudele care fac parte din celelalte clase de moştenitori, chiar dacă între acestea din urmă s-ar găsi rude de grad mai apropiat cu defunctul decât cele din clasa care exclude.

Rudele din clasa a II-a vin la moştenire numai dacă nu există rude din clasa I sau acestea nu vor (sunt renunţători) sau nu pot (sunt nedemni) veni la moştenire.

Prin excepţie pot veni la moştenire rude din clase diferite: atunci când de cujus a dezmoştenit prin testament (a exheredat) moştenitori rezervatari dintr-o clasă prioritară.

Astfel, rezervatarii exheredaţi vor culege rezerva, iar cotitatea disponibilă va reveni moştenitorilor din clasa subsecventă, cu condiţia ca de cujus dă nu fi dispus altfel prin testament.

Soţul supravieţuitor al defunctului nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, el neavând calitatea de rudă cu defunctul.

Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitoii din aceeaşă clasăRegula de drept conform cu care înlăuntrul aceleiaşi clase de moştenitori legali, rudele de grad mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire pe rudele de grad mai depărtat.

Excepţii: 1. în clasa a II-a de moştenitori, ascendenţii privilegiaţi nu înlătură de la moştenire fraţii, surorile

defunctului sau descendenţii lor; 2.reprezentarea succesorală.

Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenireExprimă regula de drept potrivit cu care rudele din aceeaşi clasă de moştenitori legali şi având acelaşi grad de rudenie în raport cu defunctul împart moştenirea în mod egal. Excepţii: 1 .împărţirea pe tulpini a moştenitorilor în cazul venirii la moştenire a rudelor de acelaşi grad prin

reprezentare succesorală; Împărţeala moştenirii pe linii în cazul în care sunt chemaţi doi sau mai mulţi colaterali privilegiaţi

13.EFECTELE REPREZENTĂRII Efectele generale

¤ 968 alin (1) În cazurile în care operează reprezentarea succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină. (2) Prin tulpină se înţelege: - înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire; - înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire. (3) Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal. Efectul particular¤ 969 c.civ (1) Copiii nedemnului concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moştenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Raportul se face numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor primite prin

reprezentarea nedemnului a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării.14.CLASA I DE MOŞTENITORI

vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare, sunt moştenitori rezervatari, sunt moştenitori sezinari (au posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea moştenirii înainte de eliberarea

certificatului de moştenitori), sunt obligaţi să raporteze donaţiile primite de la de cujus .

15.CLASA A II A DE MOŞTENITORI Este formată din ascendenţii privilegiaţi şi colaterali privilegiaţi – dacă de cujus nu are descendenţi sau cei existenţi nu pot sau nu vor să vină la moştenire, moştenirea va

fi culeasă de clasa a II-a de moştenitori legali. Aceasta este o clasă mixtă, a ascendenţilor privilegiaţi (părinţii lui de cujus) şi a colateralilor

privilegiaţi (fraţii şi surorile lui de cujus, şi descendenţii acestora până la gradul al IV-lea inclusiv). Ei nu se exclud, ci moştenesc împreună. Prin ascendenţi privilegiaţi înţelegem tatăl şi mama lui de cujus, din căsătorie, din afara căsătoriei sau

din adopţie. Împărţirea moştenirii între ascendenţii privilegiaţi se produce astfel:

a) dacă la moştenire vin numai părinţii, atunci moştenirea se împarte între aceştia în mod egal; b)dacă ascendenţii privilegiaţi vin în concurs cu colateralii privilegiaţi, părinţii vor lua ½ din moştenire, cealaltă ½ revenind colateralilor privilegiaţi indiferent de numărul lor.

Dacă trăieşte un singur părinte, va lua ¼ din moştenire. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi sunt următoarele: vin la

moştenirenumai în nume propriu; sunt moştenitori rezervatari; sunt moştenitori sezinari;nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

Prin colaterali privilegiaţi înţelegem fraţii şi surorile lui de cujus şi descendenţii acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv,

impărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi se produce astfel: a)regula o constituie împărţirea pe capete (în mod egal) a cotei ce le revine (la fel se împarte şi

între descendenţii din fraţi şi surori dacă aceştia vin la moştenire în nume propriu); b)dacă vin la moştenire prin reprezentare, împărţirea se face pe tulpini şi subtulpini chiar dacă

moştenitorii sunt de grad egal; c)când fraţii şi surorile lui de cujus nu sunt din aceiaşi părinţi, împărţirea se face pe linii.

16.CLASA A III A DE MOŞTENITORI LEGALI : ascendenţii ordinari –dacă de cujusnu are moştenitori din primele două clase ori dacă acestea nu pot

sau nu vor să vină la moştenire, este chemată la moştenire clasa ascendenţilor ordinari, adică bunicii, străbunicii etc. lui de cujus, fără limită de grad, din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline.

Între ascendenţii ordinari împărţirea moştenirii se efectuează conform principiului proximităţii gradului de rudenie, bunicii înlăturând de la moştenire pe străbunici.

Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari sunt următoarele: vin la moşteniredoar în nume propriu;nu sunt moştenitori rezervatari; sunt moştenitori sezinari;nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

17.CLASA A IV DE MOŞTENITORI colateralii ordinari – dacă de cujus nu are moştenitori din primele trei clase ori dacă acestea nu pot sau nu vor să vină la

moştenire, este chemată la moştenire clasa colateralilor ordinari, adică unchii, mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor lui de cujus, din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline.

Colateralii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie.

Unchii şi mătuşile înlătură pe verii primari şi pe fraţii şi surorile bunicilor care sunt rude colaterale de gradul al IV-lea.

Între rudele de grad egal, moştenirea se împarte pe capete. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor ordinari sunt următoarele: pot veni la

moşteniredoar în nume propriu;nu sunt moştenitori rezervatari;nu sunt moştenitori sezinari;nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

18.REPREZENTAREA SUCCESORALĂ permite unui moştenitor legal de grad mai îndepărtat, numit reprezentant, să urce în locul, gradul şi

drepturile ascendentului său, numit reprezentat, decedat anterior deschiderii moştenirii. Reprezentarea succesorală permite reprezentantului să culeagă partea din moştenire care s-ar fi cuvenit

reprezentatului dacă acesta s-ar fi aflat în viaţă la data deschiderii succesiunii. Pentru a putea opera reprezentarea succesorală este necesar îndeplinirea următoarelor condiţii: a) cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii succesiunii b) locul celui reprezentat trebuie să fie util – adică, dacă cel reprezentat ar fi fost în viaţă la data

deschiderii moştenirii ar fi avut vocaţie succesorală concretă la moştenirea lui de cujus; c)reprezentantul să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a culege moştenirea lui de cujus 965 c.civ - reprezentarea ascendentului nedemn Moştenirea nu se va împărţi în mod egal între succesori(pe capete) ci după numarul descendenţilor de

grad 1 reprezentarea succesorală: a)e admisă în toate cazurile (adică, atât atunci când unul dintre copiii lui de cujus e decedat, iar nepoţii

culeg prin reprezentare partea ce ar fi revenit părintelui lor, cât şi atunci când toţi copiii lui de cujus sunt decedaţi, iar nepoţii vin la moştenire prin reprezentare);

b)operează la infinit (însă numai în cazul descendenţilor); c) operează imperativ şi de drept (voinţa descendenţilor poate influenţa regulile reprezentării numai prin

renunţare la moştenire; voinţa luide cujus nu poate modifica, în principiu, regulile reprezentării). 19. 47.CARE SUNT MOSTENITORII REZERVATARI(1126 C.CIV.)- INTINDEREA REZERVEI SUCCESORALE, PT.MOST.REZERVATARImostenitorii rezervatari sunt doar descendenții (§ 1), ascendenții privilegiați (§ 2) si soțul supraviețuitor ai defunctului (§ 3)§ 1. Descendenții. în cazul în care la mostenire vin copii ai defunctului, cotitatea disponibilă a mostenirii nu poate depăsi: -1/2 din mostenire, dacă lasă un copil;-1/3 din mostenire, dacă lasă doi copii;-1/4 din mostenire, dacă lasă trei sau mai mulți copii.Implicit, rezultă că rezerva va fi de: 1/2 din mostenire pentru un copil, 2/3 din mostenirepentru doi copii si 3/4 din mostenire pentru trei sau mai mulți copii. § 2. Ascendenții privilegiați. cotitatea disponibilă a mostenirii nu poate trece peste 1/2 din mostenire dacă cel decedat lasă în viață ambii părinți sau peste ¾ din mostenire dacă lasă în viață un singur părinte, în mod corelativ, rezerva fiind de 1/2 sau 1/4 din mostenire. Dacă părinții defunctului vin la mostenire împreună cu colateralii privilegiați, care nu sunt rezervatari, acestia din urmă pot fi exherdați prin liberalități în întregime de cel despre a cărui mostenire este vorba, părinții fiind însă rezervatari sunt în drept să pretindă reducțiunea liberalităților care le încalcă rezerva. § 3. Soțul supraviețuitor. în cazul în care defunctul lasă un soț supraviețuitor, liberalitățile făcute de soțul predecedat nu pot depăsi jumătate din cotele de mostenire legală prevăzute la art.1 din aceeasi lege în favoarea soțului supraviețuitor. Se deduce deci că rezerva soțului supravietuitor va fi de: -1/8 din mostenire în concurs cu descendentii (jumătate din cota legală de 1/4);-1/6 din mostenire în concurs cu ascendentii si colateralii privilegiati, dacă acestia vinîmpreună la mostenire (jumătate din cota legală de 1/3);-1/4 din mostenire în concurs fie cu ascendentii privilegiati, fie cu colateralii privilegiati(jumătate din cota legală de 1/2);

-3/8 din mostenire în concurs cu ascendentii ordinari (clasa a treia de mostenitori) sau cucolateralii ordinari (clasa a patra de mostenitori) (jumătate din cota legală de 3/4);-1/2 din mostenire când există donatii care se impută asupra cotitătii disponibile a mosteniriisi liberalităti testamentare (legate) (jumătate din întreaga mostenire, care ar fi revenit sotuluisupravietuitor în lipsă de mostenitori legali).

Problema imputării rezervelor când la mostenire vin alti rezervatari împreună cu sotulsupravietuitor necesită o analiză specială. Cotitatea disponibilă specială a sotului supravietuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului.În cazul în care sotul supravietuitor vine la mostenire în concurs cu copii ai defunctului dintrocăsătorie anterioară, acesta nu poate beneficia de liberalitătile făcute de sotul decedat decâtîn limita unei cotităti disponibile speciale, care poate fi mai mică sau cel mult egală cu ceaordinară, limita aceste cotităti speciale fiind partea copilului care a luat cel mai putin dinmostenire, dar fără a putea depăsi valoric a patra parte din mostenire.20.Dreptul de moştenire special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei comune casnice şi asupra darurilor de nuntă

Pentru ca soţul supravieţuitor să poată moşteni mobilierul şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice, trebuie să fie îndeplinite două condiţii speciale:

a)soţul supravieţuitor să nu vină în concurs cu descendenţii lui de cujus - într- o atare ipoteză, aceste bunuri vor fi incluse în masa succesorală;

b)soţul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi între vii ori pentru cauză de moarte.

21.RAPORTUL DONATIILOR Obligatia de raport revine descendentilor si sotul supravietuitor atunci cândcumulează calitatea de mostenitor legal (A) cu aceea de beneficiar al unei donatii nescutite deraport. Raportul nu este datorat decât de mostenitorii legali acceptanti, nu si de către cei care renuntă la mostenire, devenind străini de aceasta. Două sunt modalitătile în care poate fi executat raportul donatiilor: în natură sau prin echivalent valoric sau luare mai putin. a)Raportul în natură presupune unirea la masa partajabilă chiar a bunului care a fost donat, acesta putând fi atribuit la partaj oricărui coindivizar, pe când raportul prin echivalent sau luare mai putin presupune păstrarea de către cel gratificat în natură a bunului donat, la partaj, pentru restabilirea egalitătii, fie permitându-se celorlalti coindivizari să preia fiecare din masa partajabilă o cantitate de bunuri similare, restul împărtindu-se conform cotelor legale (raportul prin preluare), fie imputând valoarea donatiei primite asupra părtii celui tinut la raport, acesta primind în completare restul rămas după ce comostenitorii primesc fiecare din masa partajabilă bunuri până la concurenta cotelor ce le revin din mostenire (raportul prin imputatie).22.SOŢUL SUPRAVIEŢUITOR

Trebuie să aibă calitatea de soţ la momentul deschiderii succesiunii În cazul constatării nulităţii sau anulării căsătoriei soţul supravieţuitor nu are calitatea de soţ deoarece

nulitatea produce efecte retroactive şi asta chiar dacă hotărârea e pronunţată după decesul celuilalt soţ. În masa succesorală intră bunurile proprii ale soţului decedat şi partea sa din bunurile comune în

devălmăşie cu celălalt soţ. Deci, înainte de determinarea masei succesorale, se face împărţirea bunurilor comune ale celor doi soţi, în funcţie de contribuţia fiecăruia la dobândirea acestor bunuri.

soţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar concurează cu oricare clasă chemată la moştenire.

23.COTA SUCCESORALĂ A SOŢ.SUPRAVIEŢ.ÎN CONCURS CU CEILALŢI MOŞT.Astfel: a) în concurs cu descendenţii, indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul la un sfert (1/4)

din moştenire; b) în concurs cu clasa a II-a, atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateralii privilegiaţi, indiferent de

numărul lor, are dreptul la ⅓ din moştenire;

c) în concurs doar cu ascendenţii privilegiaţi, sau doar cu colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor ia ½ din moştenire;

d) în concurs cu clasa a III-a sau a IV-a, ia ¾ din moştenire. Stabilirea cotei ce se cuvine soţului supravieţuitor se face cu întâietate faţă de stabilirea cotelor

moştenitorilor cu care concurează. 24.Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor

din momentul deschiderii moştenirii, soţul supravieţuitor are, în afară de celelalte drepturi succesorale şi indiferent de moştenitorii cu care vine în concurs, un drept de abitaţie asupra casei de locuit, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) la data deschiderii moştenirii avea domiciliul în acea casă; b) nu are o locuinţă proprie; c) casa face parte din moştenire, în tot sau în parte; d)de cujus nu a dispus altfel.

25.CINE SUNT PREZUMATE A FI PERSOANE INTERPUSE IN PRIVINTA INCAPACITATII DE A PRIMI PRIN TESTAMENT

Incapacităţi de a dispune◦ Minorii◦ incapabilii

Incapacităţi de primiSunt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului. Sunt exceptate de la prevederile de mai sus: a) liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi; b) liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi. Dispoziţiile sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor sau a altor persoane care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului. Dacă dispunătorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare curge de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de existenţa liberalităţii. În cazul în care dispunătorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar acţiunea în anularea donaţiei poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data la care dispunătorul s-a restabilit. Sunt anulabile legatele în favoarea: a) notarului public care a autentificat testamentul; b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului; c) martorilor, în cazurile prevăzute la art. 1.043 alin. (2) şi art. 1.047 alin. (3); d) agenţilor instrumentatori, în cazurile prevăzute la art. 1.047; e) persoanelor care au acordat, în mod legal, asistenţă juridică la redactarea testamentului.26. Testamentul conjunctiv. (ESTE INTERZIS) adică acela prin care două sau mai multe persoane testează „prin acelasi act una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane”. Ratiunile care i-au ghidat pe redactorii Codului la prohibirea testamentului conjunctiv au constat în faptul că „trebuia evitat de a face să renască solutiile divergente jurisprudentiale asupra chestiunii de a sti dacă, după decesul unuia dintre testatori, testamentul putea fi sau nu revocat de supravietuitor. A permite să fie revocat, înseamnă a viola încrederea reciprocă; a-l declara irevocabil, înseamnă a schimba natura testamentului, care în acest caz nu mai este un adevărat act de ultimă vointă. Trebuia să se interzică o formă incompatibilă fie cu buna-credintă, fie cu natura testamentelor”.Caracterul revocabil al testamentului fiind în afara oricărei discutii, rezultă că ceea ce seurmăreste prin prohibitia testamentului conjunctiv este asadar „de a împiedica faptul ca buna credintă a unuia dintre testatori să fie surprinsă ca urmare a revocării emanând ulterior de lacelălalt, fără ca el să stie”.27.CAND ESTE POSIBILA ACOPERIREA NULITATII TESTAMENTULUI PENTRU VICII DE FORMA PRIN CONFIRMARE, RATIFICARE SAU EXECUTARE VOLUNTARA, DUPA MOARTEA TESTATORULUI?

28.TESTAMENTUL OLOGRAF Este testamentul scris în întregime, semnat şi datat de mâna testatorului. Aceste trei condiţii trebuie

îndeplinite cumulativ. Dacă testatorul nu ştie să scrie sau nu poate să o facă trebuie să facă un testament autentic.

Avantajele testamentului olograf sunt următoarele: -poate fi folosit de către orice persoană care ştie să scrie; - se poate folosi oricând şi oriunde; - nu necesită prezenţa unei alte persoane; - nu reclamă cheltuieli; -asigură secretul dispoziţiilor de ultimă voinţă; -poate fi uşor revocat de către testator prin distrugerea lui.

Dezavantajele testamentului olograf sunt următoarele: -poate fi uşor ascuns/distrus după moartea testatorului sau chiar în timpul vieţii acestuia, dar fără ştirea

sa; - nu asigură protecţia voinţei testatorului contra influenţelor abuzive ale celor interesaţi; - poate fi uşor falsificat; - poate fi mai uşor contestat; -poate cuprinde formulări neclare, confuze sau contradictorii datorate lipsei de cunoştinţe juridice a

testatorului. 29.TESTAMENTUL AUTENTICEste testamentul autentificat de notarul public ; prin încheiere acest testament a fost investit de notar cu formulă autentică, în condiţiile prevăzute de lege pentru autentificarea înscrisurilor :

Printre avantajele acestui tip de testament amintim : -pot testa şi persoanele care nu ştiu carte, precum şi cele care din cauza infirmităţii, bolii ori din orice

alte cauze nu pot semna ; -contestarea testamentului e dificilă ; - conţinutul testamentului e verificat de către notar pentru a nu cuprinde dispoziţii contrare legii sau

bunelor moravuri ori clauze neclare ; -în cazul în care este contestat, sarcina probei revine celui care îl contestă ; - un exemplar original se păstrează în arhiva notarului astfel încât nu poate fi sustras, distrus sau ascuns.

Dezavantajele cunoscute sunt : -presupune cheltuieli ; -necesită timp pentru îndeplinirea formalităţilor ; - nu asigură secretul deplin al dispoziţiilor testamentare. 30.32.TESTAMENTELE PRIVILEGIATEAcestea sunt testamente autentice în formă simplificată, întocmite de persoane care se află în situaţii sau împrejurări speciale. Există patru forme de testamente privilegiate :testamentul militarilor ; testamentul făcut în timp de boală contagioasă, catastrofă, război ;testamentul maritim şitestamentul persoanelor internate în instituţii sanitare.

Testamentele privilegiate trebuie să cuprindă şi data întocmirii, pentru a se putea dovedi împrejurările excepţionale ce au justificat întocmirea lor.

Aceste testamente îşi produc efectele dacă testatorul a decedat în împrejurările excepţionale în care au fost redactate.

Dacă testatorul supravieţuieşte acestor evenimente, testamentele sunt valabile o perioadă limitată de timp şi anume : 15 zile de la data în care testatorul ar fi putut să testeze în vreunul din formele ordinare, după această dată devenind caduce.

31.TESTAMENTUL PRIVIND DEPUNERILE DE SUME DE BANI LA UNITĂŢILE BANCARE Dispoziţiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare de puse la înstituţiile

specializate sunt valabile cu respectarea condiţiilor de formă specifice acelor instituţii şi prevăzute în legile speciale.

Instutuţiile specializate care deţin conţinutul legatului vor proceda la predarea acestuia doar în baza unei hotărâri judecătoreşti ori a certificatului de moştenitor care să constate valabilitatea dispoziţiilor testamentare, calitatea de legatar, prevederile referitoare la raport şi reducţiunea legatelor.

Clauza testamentară prevăzută de art 1049 C.civ nu trebuie confundată cu clauza de împuternicire.33.Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului (1) Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (2) Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului.34.LEGATUL BUNULUI ALTUIA

35. CE SE INTAMPLA CU LEGATUL SUB CONDUITIE SUSPENSIVA cu caracter pur personal?-atunci când conditia nu se îndeplineste, legatarul sub conditie rezolutorie îsi vede dreptul consolidat definitiv, cu efecte de la data deschiderii mostenirii, în timp ce legatarul sub conditie suspensivă este pentru totdeauna în situatia unui străin de mostenire, atât pentru trecut, cât si pentru viitor.36.CE DETERMINA REVOCAREA TACITA A LEGATULUI-revocarea tacită exista în cazul redactării unui nou testament care contine dispozitii incompatibile cu cel dintâi si în cazul înstrăinării obiectului legatului de către testator înainteadeschiderii mostenirii.37.INCAPACITATI SPECIALE DE A DISPUNE PRIN TESTAMENTIncapacitătile de a dispune prin testament se împart în (I) incapacităti absolute (în aceastăcategorie se includ (a) incapacitatea minorilor si (b) incapacitatea interzisilor judecătoresti) si(II) incapacităti relative (incapacitatea minorilor între 16-18 ani de a dispune în favoareatutorilor lor).38.INCAPACITATI SPECIALE DE A PRIMI LEGATEIncapacitătile de a primi prin testament pot fi (I) de folosintă sau (II) de exercitiu.Incapacitătile de folosintă se împart în incapacităti absolute (a) si incapacităti relative (b).Incapacitătile absolute se referă la -incapacitatea persoanelor viitoare (1°),- incapacitateapersoanelor incerte (2°) -incapacitatea străinilor si apatrizilor de a dobândi prin legate particulare terenuri în România (3°). Incapacităti relative:

- incapacitatea tutorelui de a primi legate de la copilul său atâta timp cât socotelile definitive ale tutelei nu au fost date si primite(1°).

- medicii si farmacistii nu pot primi legate de la persoanele pe care le-au îngrijit în ultima boală de care acestea au decedat, dacă liberalitatea a fost făcută în cursul acelei boli (2°).

- preotii nu pot primi legate de la cei pe care i-au asistat religios în cursul ultimei boli (3°), - ofiterii de marină de la călătorii aflati la bordul navelor în cursul călătoriilor maritime (4°).

Incapacităti de exercitiu: acceptarea legatelor este un drept care nu poate fi exercitat decât înconditiile prevăzute de lege. Incapacitătile de exercitiu referitoare la acest drept trebuie să fie diferentiate după cum este vorba de minori (a), interzisi judecătoresti (b)

sau unele persoane juridice (c).39.SUBSTITUŢIILE FIDEICOMISARE

Nu constituie substituţii fideicomisare: 1. Substituţia vulgară, adică acea dispoziţie prevăzută în actul de liberalitate prin care dispunătorul

desemnează, pe lângă primul gratificat, şi un al doilea care să beneficieze de liberalitate în cazul în care primul nu ar putea sau nu ar voi să o primească.

2. Dubla liberalitate în uzufruct şi nuda proprietate, adică acea liberalitate având acelaşi obiect, prin care uzufructul unui bun sau a unui patrimoniu/a unei fracţiuni dintr-un patrimoniu este lăsat unei persoane, iar nuda proprietate – alteia.

40.LIBERALITATILE REZIDUALE

41.TESTAMENTUL. DEFINIŢIE. CARACTERE JURIDICE DEF :Conform Codului civil, testamentul e un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul

încetării sale din viaţă, de tot sau parte din avutul său.CARACTERE JURIDICE : Este un act juridic unilateral este un act juridic esenţialmente personal este un act juridic individual, în sensul că trebuie să exprime voinţa unei singure persoane; este un act juridic solemn este un act juridic mortis causa; este un act juridic esenţialmente revocabil

42. TESTAMENTUL.CONTINUT.PROBACONŢINUTUL TESTAMENTULUI

desemnarea unei persoane care să fie tutore al copilului său,sau dimpotrivă dorinţa de a înlătura posibilitatea ca o anumită persoană să fie numită tutore

- se poate înfiinţa o fundaţie testamentară - se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă pentru cel mult o durată de 49 de ani şi sub condiţia

existenţei unui interes serios şi legitim -se poate împuternici o persoană pentru administrarea unui sau mai multor bunuri, - se poate alege legea aplicabilă propriei succesiuni.

43.FORMELE TESTAMENTULUI Testamentele ordinare(art 1041 C.civ)

◦ TESTAMENTUL OLOGRAF◦ TESTAMETUL AUTENTIC(1043-1046)

Testamentele privilegiate◦ TESTAMENTELE ÎN CAZ DE EPIDEMII, CATASTROFE, RĂZBOAIE◦ TESTAMENTELE MARITIME ŞI FLUVIALE◦ TESTAMENTELE MILITARILOR◦ TESTAMENTELE PERSOANELOR INTERNATE ÎN INSTITUŢII SANITARE

44.

46.REZERVA SUCCESORALĂ Cea mai importantă limitare adusă de legiuitor dreptului de a dispune prin acte juridice cu titlu o

constituie rezerva succesorală. Potrivit legii, orice persoană fizică poate dispune liber de bunurile din patrimoniul său Rezerva succesorală reprezintă acea parte din patrimoniul celui care lasă moştenirea la care moştenitorii

rezervatari au dreptul în temeiul legii, împotriva voinţei defunctului manifestată prin liberalităţi făcute în timpul vieţii sau pentru cauză de moarte.

Rezerva are menirea de a conserva pentru moştenitorii îndreptăţiţi o parte din valoarea moştenirii şi nu anumite bunuri sau o parte din fiecare categorie de bunuri.

47.

48.COTITATEA DISPONIBILĂ Cotitatea disponibilă reprezintă acea parte a patrimoniului lui de cujus, care excede rezervei succesorale

şi de care de cujus poate dispune în mod liber, prin liberalităţi. rezerva descendenţilor este: ½ din moştenire pentru un copil; 2/3 din moştenirre pentru 2 copii; ¾ din

moştenire pentru 3 sau mai mulţi copii Cuantumul rezervei părinţilor este: de ½ dacă sunt prezenţi ambii părinţi; de ¼ dacă este prezent un

singur părinte. rezerva soţului supravieţuitor e de ½ din cota succesorală ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal

57.Revocarea voluntara a testamentului. Testamentul fiind un act unilateral de ultimă vointăal dispunătorului, este revocabil prin definitie si poate fi făcută oricând de testator până la momentul decesului, fără a fi necesar să justifice aceasta în vreun fel. Testatorul nu poate renunta la acest drept nici direct, nici indirect. Revocarea prin vointa testatorului poate fi expresă (A) sau tacită (B). Asupra ei testatorul poate reveni prin retractarea revocării (C). Revocarea legatelor este expresă atunci când rezultă dintr-o declaratie formală ulterioară a testatorului în acest sens. Revocarea expresă nu se poate face decât fie printr-un testament posterior, fie printr-un actautentic. Revocarea expresă este asadar un act solemn, iar nu consensual.La aceste două cazuri de revocare tacită prevăzute de Cod, practica judiciară si doctrina au adăugat un al treilea, si anume acela al distrugerii voluntare a testamentului de către testator (c).Revocarea unui testament sau a unei simple dispozitii testamentare, indiferent dacă a fostexpresă sau tacită, fiind o dispozitie de ultimă vointă de natură testamentară, poate fi larândul ei revocată sau retractată, cum se spune în literatura de specalitate pentru a marcaexact faptul că este vorba de o revocare a revocării legatelor.Retractarea poate fi expresă sau tacită. Ca si revocarea expresă, retractarea expresă a revocării testamentului nu se poate face decât prin act autentic distinct sau printr-un testament posterior. Retractarea tacită nu este posibilă în cazul revocării prin înstrăinarea lucrului legat sau prin distrugerea testamentului, ci doar în cazul unei revocări exprese ori al uneia tacite pentruincompatibilitate. Ea poate rezulta fie din distrugerea voluntară de către testator a actului derevocare expresă, fie din redactarea unui nou testament care contine dispozitii incompatibilecu actul sau testamentul revocatoriu. Retractarea revocării face în principiu să renascătestamentul anterior.58.LEGATUL

Legatul este o dispoziţie testamentară prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care, la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit întregul său patrimoniu sau o fracţiune din aceasta ori anumite bunuri determinate.

Legatarul trebuie să fie o persoană determinată/determinabilă în momentul deschiderii succesiunii. Poate fi legatar şi o persoană nenăscută, dar concepută la data deschiderii moştenirii.

59.LEGATUL CU TITLU PARTICULAR Legatul cu titlu particular - este dispoziţia testamentară ce conferă vocaţie succesorală la unul sau mai

multe bunuri determinate/determinabile. Nu interesează numărul sau valoarea acestor bunuri. Drepturile legatarului cu titlu particular sunt limitate definitiv asupra bunurilor menţionate în testament. Dacă alţi legatari/moştenitori legali nu pot/nu vor să vină la moştenire, aceasta nu-i profită legatarului cu

titlu particular. Sunt considerate ca legate cu titlu particular: legatul unor bunuri corporale certe, individual determinate legatul unor bunuri de gen determinate/determinabile legatul unor bunuri incorporale (ex. a unei creanţe); legatul prin care testatorul îl iartă de datorie pe legatar legatul unui fapt posibil şi licit pe care moştenitorul universal sau cu titlu universal ori moştenitorul

legal e obligat să-l facă sau să nu-l facă în favoarea legatarului; legatul drepturilor succesorale moştenite de testator; legatul nudei proprietăţi a unor bunuri determinate. legatul uzufructului; legatul unui bun individual determinat care este al altuia; -legatul unui bun individual determinat care se află în indiviziune.

60.LEGATUL CU TITLU UNIVERSAL Legatul cu titlu universal – este dispoziţia ce conferă beneficiarului vocaţie succesorală la o fracţiune

din moştenire, exprimată matematic sau prin indicarea unei mase de bunuri succesorale. Dacă au fost instituiţi mai mulţi legatari cu titlu universal asupra aceleaşi fracţiuni din patrimoniu, iar

unii dintre aceştia nu vor/nu pot să vină la moştenire, aceasta va profita celorlalţi legatari cu titlu universal.

Legatarul cu titlu universal profită de renunţarea/înlăturarea de la moştenire a legatarului cu titlu particular sau a moştenitorilor rezervatari.

Legatul universal şi cel cu titlu universal au aceeaşi natură juridică. Diferenţa dintre ele e doar cantitativă.

61.

62.INEFICACITATEA LEGATELORCauzele de ineficacitate care se referă la -revocarea prin vointa testatorului (§ 1),- revocarea prin hotărâre judecătorească (§ 2) -caducitate (§ 3).§ 1. Revocarea prin vointa testatorului. Testamentul fiind un act unilateral de ultimă vointăal dispunătorului, este revocabil prin definitie si poate fi făcută oricând de testator până la momentul decesului, fără a fi necesar să justifice aceasta în vreun fel. Revocarea prin vointatestatorului poate fi expresă (A) sau tacită (B). Asupra ei testatorul poate reveni prinretractarea revocării (C). Revocarea legatelor este expresă atunci când rezultă dintr-odeclaratie formală ulterioară a testatorului în acest sens. Revocarea expresă nu se poate face decât fie printr-un testament posterior, fie printr-un act autentic. § 2. Revocarea prin hotărâre judecătorească.Există situatii asupra cărora, prin natura lucrurilor, testatorul nu poate avea nici un control.Este cazul legatelor cu sarcini, a căror îndeplinire nu se poate verifica decât după data

decesului testatorului, precum si cazul neîndeplinirii de către legatar a obligatiei derecunostintă fată de testator prin săvârsirea unor fapte de ingratitudine la adresa acestuia,obligatie a cărei îndeplinire nu se poate, de asemenea, verifica în întregime decât dupădecesul testatorului. La cererea mostenitorilor interesattti, revocarea judecătorească a legatelor poate surveni pentru neîndeplinirea sarcinilor (A) si pentru ingratitudine (B). § 3. Caducitatea.Ceea ce au în comun nulitatea, revocarea si caducitatea este faptul că toate duc laineficacitatea (lipsirea de efecte a legatelor). Caducitatea atrage si ea ineficacitatea legatelor, dar, spre deosebire de nulitate, ea presupuneun legat valabil format, iar spre deosebire de revocare, ea se datorează fie decesuluilegatarului înaintea deschiderii succesiunii, fie disparitiei unui element esential al legatului ,fie neacceptării unui legat de către beneficiarul acestuia, adică unor elemente ulterioaretestamentului independente de vointa testatorului care atrag ineficacitatea de drept alegatelor. Exista următoarele cazuri de caducitate: -predecesul legatarului (a), -pieirea lucrului legat în timpul vietii testatorului (b),-refuzul legatarului de a primi legatul (c) - incapacitatea legatarului survenită înaintea deschiderii mostenirii (d). - caducitatea pentru disparitia cauzei (e).63.EXECU T IA TESTAMENTAR Ă Executorul testamentar este persoana desemnată prin testament pentru a-l reprezenta postmortempe testator, asigurând aducerea la îndeplinire a ultimelor dorinte ale acestuia manifestate cu respectarea formelor si conditiilor de fond testamentare. În mod obisnuit,aducerea la îndeplinire a dispozitiilor testamentare este asigurată de erezii defunctului si legatarii universali. Facultativ, când crede de cuviintă, testatorul poate însă desemna în acest scop una sau mai multe persoane în care are încredere, fie că este vorba de unul sau altul dintre succesorii săi legali sau testamentari, fie de persoane străine de mostenire. Executorul testamentar exercită anumite puteri, dar nu pentru sine ci pentru altul.Executorul testamentar este mandatarul defunctului, iar nu al mostenitorilor legalisau testamentari, aducând la îndeplinire vointa acestuia. Ca si mandatul de drept comun,executiunea testamentară:- este intuitu personae, ceea ce înseamnă că în cazul în care este refuzată de cel desemnat sauacesta decedează înaintea deschiderii mostenirii, survine caducitatea, iar dacă executoruldecedează după deschiderea mostenirii, dar înaintea îndeplinirii misiunii, puterile acestuia nutrec la mostenitorii săi - este în principiu gratuită, executorul având dreptul doar la rambursarea cheltuielilor făcutepentru îndeplinirea misiunii sale, sarcină ce revine succesiunii - pune în sarcina executorului obligatia de a da socoteală de gestiunea sa - executorul testamentar este desemnat printr-un act unilateral, fiind „numit” de testator înuna din formele testamentare iar nu printr-un contract.64.REDUC TI UNEA LIBERALIT ĂT ILOR EXCESIVE Reductiunea nu operează de drept, ea trebuie cerută de către rezervatarii în interesul cărora afost reglementată rezerva. Reductiunea poate fi realizată pe cale conventională (A) pe cale de exceptie (B) si pe cale de actiune (C). Actiunea în reductiune decurge pentru rezervatari dintr-un drept propriu – dreptul la rezervă, si nu dintr-un drept transmis lor pe cale succesorală, ceea ce face ca titularului acesteia să nu-i poată fi opuse exceptiile care i-ar fi putut fi opuse defunctului. Este vorba de o actiune personală, iar nu reală. Ca atare, este supusă prescriptiei extinctive în termenul general de trei ani, care începe să curgă de la data deschiderii mostenirii. Din caracterul personal decurge si caracterul divizibil al actiunii în reductiune. Rezervatarii pot actiona în comun solicitând reîntregirea rezervei globale, dar dacă dintr-un motiv sau altul actiunea nu este introdusă decât de unul (unii) dintre rezervatari, reductiunea nu va opera decât pentru partea de rezervă a reclamantului, iar nu pentru rezerva globală. Actiunea în reductiune fiind personală, rezervatarii pot renunta la aceasta.Admiterea actiunii în reductiune are ca efect desfiintarea în tot sau în parte a liberalitătiicare încalcă rezerva succesorală. În dreptul nostru, pornind de la principiul potrivit căruia

rezerva trebuie asigurată mostenitorilor în natură, regula este aceea a reductiunii în natură,adică prin reintegrarea obiectului legatelor sau donatiilor în rezerva succesorală (1°) si doarexceptia cea a reductiunii prin echivalent, prin compensarea valorică a obiectului liberalitătiireduse, rezerva reconstituindu-se prin plata unei sume de bani (2°).Reductiunea prin echivalent, în dreptul nostru, se face prin exceptie în următoarele cazuri:- dacă donatia excesivă a fost făcută unui descendent sau sotului supravietuitor cu scutire deraport, iar succesiunea contine bunuri de aceeasi natură.- dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar obiectul donatiei este un imobil sipartea supusă reductiunii (care excede cotitatea disponibilă) este mai mică de jumătate dinvaloarea acestui bun.- dacă donatarul a înstrăinat înaintea deschiderii mostenirii bunul care a format obiectuldonatiei reductibile.- dacă bunul donat a pierit din culpa donatarului, acesta este obligat să suporte reductiuneaprin echivalent bănesc, după valoarea pe care bunul pierit ar fi avut-o la data deschideriimostenirii;- dacă obiectul donatiei l-a constituit o cantitate de bunuri fungibile, prin analogie cu cazuluzufructul unor asemenea bunuri., reductiunea se va face prin restituirea unei cantităti similare de bunuri.