Drept Civil General

Lect.univ.dr. Sidonia Culda

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

Facultatea de Drept Cluj-Napoca

2014

CUPRINS

CAPITOLUL 1

Introducere. Obiectul dreptului civil. Metoda de reglementare şi principiile dreptului

civil.

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele şi competenţele capitolului

1.3. Conţinutul capitolului

1.3.1.1. Obiectul dreptului civil

1.3.2. Metoda de reglementare

1.3.3. Principiile dreptului civil

1.4. Îndrumător pentru autoverificare

CAPITOLUL 2

Izvoarele dreptului civil. Aplicarea şi interpretarea legii civile

2.1. Introducere


2.3.Conţinutul capitolului

2.3.1. Definirea, clasificarea izvorului de drept civil. Interpretarea legii civile.

2.3.2. Aplicarea legii civile în timp

2.3.3. Aplicarea legii civile în spaţiu

2.3.4. Aplicarea legii civile asupra persoanelor


CAPITOLUL 3

Raportul juridic civil. Părţile şi conţinutul raportului juridic civil

3.1. Introducere


3.3. Conţinutul unităţii de învăţare

3.3.1. Definiţie, Caractere juridice.

3.3.2. Părţile raportului juridic civil – determinare, pluralitate, schimbare.

3.3.3. Conţinutul rapotului juridic civil


2

CAPITOLUL 4

Bunurile – noţiuni generale. Diviziune

4.1. Introducere

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare


4.3.1. Definiţie, Noţiuni introductive.

4.3.2. Clasificare.


CAPITOLUL 5

Actul juridic civil. Noţiuni generale şi clasificare

5.1. Introducere




5.3.2. Clasificare.


CAPITOLUL 6

Condiţiile actului juridic – capacitatea, consimţământul

6.1. Introducere



6.3.1. Definiţie, Noţiuni introductive. Capacitatea

6.3.2. Definiţie, noţiune. Consimţământul.


CAPITOLUL 7


7.1. Introducere



7.3.1. Definiţie, Noţiuni introductive. Obiectul.

7.3.2. Definiţie, noţiune. Cauza.


3

CAPITOLUL 8


8.1. Introducere



8.3.1. Definiţie, Forma actului juridic civil.

8.3.2. Efectele actului juridic civil.


CAPITOLUL 9

Modalităţile actului juridic civil

9.1. Introducere



9.3.1. Termenul – modalitate a actului juridic civil

9.3.2. Condiţia, Sarcina – modalităţi ale actului juridic civil.


CAPITOLUL 10

Prescripţia extinctivă – noţiuni generale. Funcţii

10.1. Introducere



10.3.1. Prescripţia extinctivă. Noţiuni generale.

10.3.2. Prescripţia extinctivă. Funcţii.


CAPITOLUL 11

Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive

11.1. Introducere



11.3.1. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor patrimoniale

11.3.2. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale


4

CAPITOLUL 12

Termenele de prescipţie extinctivă

12.1. Introducere



12.3.1. Termenele de prescripţie extinctivă. Noţiune. Termenul general.

12.3.2. Termenele speciale de prescripţie extinctivă.


CAPITOLUL 13

Cursul prescripţiei extinctive – început, suspendare

13.1. Introducere



13.3.1. Cursul prescripţiei extinctive - început.

13.3.2. Cursul prescripţiei extinctive - suspendare


CAPITOLUL 14


14.1. Introducere



14.3.1. Cursul prescripţiei extinctive - întrerupere.

14.3.2. Cursul prescripţiei extinctive - repunerea în termen.


5

INTRODUCERE

Disciplina Drept civil. Parte generală este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul

disciplinelor cu caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că ea reprezintă partea absolut

necesară pentru studiul următoarelor aspecte ale dreptului civil – respectiv: drepturile reale, obligaţiile

civile, contractile şi succesiunile şi chiar procedura civilă.

Dreptul civil este dreptul de fiecare zi, el cuprinzând totalitatea raporturilor juridice

patrimoniale şi nepatrimoniale care se stabilesc între participanţii la circuitul civil.

În sistemul dreptului românesc, dreptul civil are un rol deosebit de important, întrucât el

contribuie la ocrotirea valorilor (drepturilor subiective) ale persoanelor fizice şi juridice. De asemenea,

dreptul civil reprezintă o garanţie a formării unei conştiinţe juridice corecte .

Un aspect important al rolului pe care îl ocupă dreptul civil în sistemul dreptului românesc

constă în poziţia sau funcţia sa de a fi drept comun faţă de alte ramuri de drept. În acest sens, art. 2

alin. 2 din Codul civil stabileşte că “prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care

constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritual dispoziţiilor sale”.

Având în vedere aceste aspecte, cunoştinţele de drept civil, parte generală sunt absolut necesare

în exercitarea profesiei de jurist.

Obiectivele cursului

Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind dreptul

civil, partea generală. De asemenea sunt abordate o serie de aspecte legate de particularităţile

diferitelor instituţii ale dreptului civil, cum ar fi: capacaitatea civilă, consimţământul, actul juridic,

prescripţia extinctivă.. Parcurgând această disciplină studenţii îşi vor putea însuşi modul în care sunt

reglementate principalele instituţii ale dreptului civil, iar în anii următori de studio al dreptului civil

vor aprofunda sau completa unele dintre noţiunile însuşite la acest curs.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competenţe generale şi

specifice:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice

disciplinei)

identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în

cadrul disciplinelor juridice;

utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul juridic;

definirea / nominalizarea de concepte ce apar în partea generală a dreptului civil;

capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul avansării cu studiul

dreptului civil

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi

a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)

generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii juridice;

realizarea de conexiuni între elementele de drept civil. Parte generală.

argumentarea unor enunţuri în faţa celorlalţi participanţi la circuitul civil sau la

realizarea actului de justiţie;

capactitatea de analiză şi sinteză a instituţiilor studiate.

3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice

specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)

relaţionări între elementele ce definesc fiecare instituţie de drept civil studiată;

descrierea unor instituţii de drept civil, parte generală;

6

capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul cursului;

abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul juridic;

capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula activităţi juridice;

capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate în cadrul unei

organizaţii internaţionale.

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific /

cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de

valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile

ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea

în relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la

propria dezvoltare profesională )

reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde la

întrebările clienţilor;

implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina drept civil. Parte generalăl;

acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform

legislaţiei în vigoare;

capacitatea de a avea un comportament etic în faţa celorlalte subiecte de drept;

capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei juridice;

abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material

publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare

întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea

cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a

studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se

pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:

1. Introducere. Obiectul dreptului civil

2. Raportul juridic civil. Actul juridic civil

3. Condiţiile actului juridic civil

4. Prescripţia extinctivă

Structura manualului

Unitatea de învăţare 1. Introducere. Obiectul dreptului civil. Metoda de reglementare

şi principiile dreptului civil Unitatea de învăţare 2. Izvoarele dreptului civil. Aplicarea şi interpretarea legii civile Unitatea de învăţare 3. Raportul juridic civil. Părţile şi conţinutul raportului juridic

civil Unitatea de învăţare 4. Bunurile Unitatea de învăţare 5. Actul juridic civil. Noţiuni generale şi clasificare

Unitatea de învăţare 6. Condiţiile actului juridic civil – capacitatea şi consimţământul Unitatea de învăţare 7. Condiţiile actului juridic civil – obiectul şi cauza Unitatea de învăţare 8. Forma şi efectele actului juridic civil Unitatea de învăţare 9. Modalităţile actului juridic civil Unitatea de învăţare 10. Prescripţia extinctivă – noţiuni generale, funcţii Unitatea de învăţare nr. 11 Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive Unitatea de învăţare nr. 12 Termenele de prescripţie extinctivă Unitatea de învăţare nr. 13 Cursul prescripţie extinctive – început, suspendare Unitatea de învăţare nr. 14 Cursul prescripţiei extinctive – întrerupere, repunere în termen

Teme de control (TC)

7

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea

următoarele subiecte:

1. Raportul juridic civil

2. Actul juridic civil

3. Prescripţia extinctivă

Bibliografie obligatorie:

1. G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Bucureşti, 2012.

2. E. Lupan, I. Sabău,– Tratat de drept civil, Bucureşti, 2006;

3. G. Beleiu, Drept civil roman. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil,

Bucureşti, 2007;

4. I. Reghini. Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Cluj-Napoca, 2008;

5. G. Răducan, G.T. Maravela, Drept civil. Culegere de speţe, Bucureşti, 2008.

6. Colecţia revistei „Fiat Justitia” 7. Vl. Hanga, M. D. Radu – Limba latină pentru jurişti, Editura Albastră, Cluj-Napoca,

2006;

8. Noul cod civil. Note, Corelaţii, explicaţii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011

Metoda de evaluare:

Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de grile şi subiecte în extenso, ţinându-se

cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele de control ale studentului.

8

CAPITOLUL 1

Introducere. Obiectul dreptului civil. Metoda de reglementare şi principiile dreptului

civil.

1.1.Introducere

1.2.Obiectivele şi competenţele capitolului


1.3.1.Obiectul dreptului civil

1.3.2.Metoda de reglementare

1.3.4.Principiile dreptului civil

1.4.Îndrumător pentru autoverificare

1.1. Introducere

Expresia „drept civil” este susceptibilă de mai multe înţelesuri.

Într-o primă aserţiune, prin drept civil se desemnează posibilitatea subiectului activ de

a avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare,

iar, în caz de nevoie,

de a recurge la forţa de constrângere a statului.

Într-o a doua aserţiune, prin drept civil se desemnează o ramură de drept, adică un

ansamblu de norme juridice.

O altă accepţiune este aceea de ramură a ştiinţei.

Vom defini dreptul civil ca acea ramură de drept care cuprinde ansamblul normelor

juridice ce reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între

persoane fizice şi juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.


Obiectivele capitolului:

– cunoaşterea părţii introductive a disciplinei;

- definirea termenilor juridici utilizaţi;

– cunoaşterea caracteristicilor termenilor şi instituţiilor analizate;

– definirea conceptulor utilizate;

Competenţele capitolului:

– studenţii vor putea să definească termeni precum drept civil, relaţii patrimoniale şi

nepatrimoniale, principiu al dreptului civil;

– studenţii vor putea să descrie particularităţile şi caracteristicile termenilor studiaţi;

– studenţii vor putea să identifice instituţiile studiate.

9


Obiectul dreptului civil este format din relaţii patrimoniale şi nepatrimoniale, în care părţile se găsesc pe

poziţie juridică de egalitate.

Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorită conţinutului lui economic poate fi

evaluat în bani. Raporturile patrimoniale pot fi: raporturi juridice reale şi obligaţionale.

Raportul juridic nepatrimonial este acel raport juridic social care nu are un conţinut economic.

După felul subiectelor lor, deosebim trei feluri de raporturi juridice civile:

- raporturi care se stabilesc numai între persoane fizice;

- raporturi juridice care se stabilesc numai între persoane juridice;

- raporturi juridice care se stabilesc între persoane fizice şi juridice.

Subiectele raportului juridi civil, indiferent care ar fi acestea sunt pe poziţie juridică de egalitae, adică

nici una dintre părţi nu are mijloace proprii de constrângere pentru a o determina pe cealaltă parte la

executarea prestaţiei sale.

Egalitatea juridică a părţilor reprezintă tât o trăsătură caracteristică raportului juridic civil, cât şi metoda

de reglementare în dreptul civil.

De menţionat aspectul că dreptul civil reprezintă dreptul comun pentru alte ramuri de drept (art. 2 alin. 2

NCC).

Principiile dreptului civil – sunt acele reguli de bază care se regăsesc în întreaga legislaţie civilă, vizând

toate instituţiile dreptului civil. Aceste principii au vocaţie generală pentru toate instituţiile din ramura de

drept respectivă.

Principiile generale ale dreptului civil sunt:

- principiul proprietăţii;

- principiul egalităţii în faţa legii civile;

- principiul îmbinării intereselor individuale cu interesele generale;

- principiul garantării şi ocrotirii drepturilor subiective civile;

- principiul bunei-credinţe.

1.4.Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza capitolului 1

Obiectul dreptului civil este format din relaţii patrimoniale şi nepatrimoniale, în care părţile se găsesc pe

poziţie juridică de egalitate.

Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorită conţinutului lui economic poate fi

evaluat în bani. Raporturile patrimoniale pot fi: raporturi juridice reale şi obligaţionale.

Raportul juridic nepatrimonial este acel raport juridic social care nu are un conţinut economic.

După felul subiectelor lor, deosebim trei feluri de raporturi juridice civile:

- raporturi care se stabilesc numai între persoane fizice;

- raporturi juridice care se stabilesc numai între persoane juridice;

- raporturi juridice care se stabilesc între persoane fizice şi juridice.

Subiectele raportului juridi civil, indifferent care ar fi acestea sunt pe poziţie juridică de egalitae, adică

nici una dintre părţi nu are mijloace proprii de constrângere pentru a o determina pe cealaltă parte la

executarea prestaţiei sale.

Egalitatea juridică a părţilor reprezintă tât o trăsătură caracteristică raportului juridic civil, cât şi metoda

de reglementare în dreptul civil.

De menţionat aspectul că dreptul civil reprezintă dreptul comun pentru alte ramuri de drept (art. 2 alin. 2

NCC).

10

Principiile dreptului civil – sunt acele reguli de bază care se regăsesc în întreaga legislaţie civilă, vizând

toate instituţiile dreptului civil. Aceste principii au vocaţie generală pentru toate instituţiile din ramura de

drept respectivă.

Principiile generale ale dreptului civil sunt:

- principiul proprietăţii;

- principiul egalităţii în faţa legii civile;

- principiul îmbinării intereselor individuale cu interesele generale;

- principiul garantării şi ocrotirii drepturilor subiective civile;

- principiul bunei-credinţe.

Concepte şi termini de reţinut:

- raporturi juridice patrimoniale şi nepatrimoniale;

- obiectul dreptului civil;

- metoda de reglementare;

- poziţia juridică de egalitate;

- principiile dreptului civil.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care este obiectul dreptului civil.

2. Care sunt principiile dreptului civil.

3. Ce cunoșteți despre poziţia juridică de egalitate.

Teste de autoevaluare:

1. Capacitatea de a încheia actul juridic civil este: a)o stare de drept, spre deosebire de

discernamânt, care este o stare de fapt; b)o parte a capacităţii de exerciţiu; c) o

condiţie de fond, esenţială, de eficacitate şi generală a actului juridic civil.

2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil este o: a) parte a capacităţii de exerciţiu;

b) cerinţă de valabilitate a manifestării exteriorizate a hotărârii de a încheia un act

juridic; c) parte a capacităţii de folosinţă.

3. Principiul libertăţii actelor juridice civile exprimă ideea că: a) subiectele de drept

civil sunt libere să încheie sau nu un act juridic civil; b) părţile nu pot, ulterior prin

acordul lor, să modifice actul juridic pe care l-au încheiat anterior;

c)părţile nu sunt libere, ca prin acordul lor, să pună capăt actului pe care l-au încheiat

anterior.

4. Constituie cernţe de valabilitate ale consimţământului: a) să provină de la o

persoană cu capacitate de exerciţiu; b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte

juridice; c) să nu fie exteriorizat.

Ca regulă, viciile de consimţământ: a) atrag nulitatea absolută; b) atrag nulitatea relativă; c)

nu afectează în nci un fel valabilitatea actului juridic

11


G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Bucureşti, 2011.

E. Lupan, I. Sabău,– Tratat de drept civil, Bucureşti, 2006

Noul Cod civil D. Rădescu, Dicționar de drept privat, Editura Mondan ”94, București, 1997.

Capitolul 1:

1-a;2-a;3-a4-b;5-b

12

Capitolul 2

Izvoarele dreptului civil. Aplicarea şi interpretarea legii civile

2.1. Introducere



2.3.1. Definirea, clasificarea izvorului de drept civil. Interpretarea legii civile.

2.3.2. Aplicarea legii civile în timp

2.3.3. Aplicarea legii civile în spaţiu

2.3.4. Aplicarea legii civile asupra persoanelor


2.1. Introducere

Norma de drept civil ar putea fi definită ca regula generală şi abstractă care reglementează

conduita subiectelor în raporturile juridice civile.

Forma specifică de exprimare a normelor de drept civil poartă denumirea de izvor, sursă de

drept civil.

Izvoarele dreptului civil în sens formal sunt, potrivit art. 1 alin. 1 NCC: legea, uzanţele şi

principiile generale ale dreptului. Art. 1 alin. 2 stabileşte şi ordinea de aplicare a izvoarelor

dreptului civil: în cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora,

dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii,

principiile generale ale dreptului.

În principiu, principalele izvoare formale ale dreptului civil sunt actele normative, adică actele

ce emană de la organele de stat investite cu prerogativa legiferării.

In vederea aplicării corecte este necesară interpretarea actelor normative.

Aplicarea legii civile poate fi: în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor.



– cunoaşterea părţii introductive a unităţii de învăţare;





– studenţii vor putea să definească termeni precum: izvor de drept civil, aplicarea a legii,

interpretare a legii civile.




13




drept civil.

Izvoarele dreptului civil în sens formal sunt, potrivit art. 1 alin. 1 NCC: legea, uzanţele şi

principiile generale ale dreptului. Art. 1 alin. 2 stabileşte şi ordinea de aplicare a izvoarelor

dreptului civil: în cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora,

dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii,

principiile generale ale dreptului.





Clasificarea normelor juridice de drept civil:

- norme juridice dispozitive şi norme juridice imperative;

- norme juridice de ordine publică şi norme juridice de ordine privată;

- norme juridice generale şi norme juridice civile speciale;

Aplicarea legii civile în timp

Art. 6 alin. 1 NCC prevede că legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare.

Aplicarea legii civile în timp este guvernată de următoarele principii:

- principiul neretroactivităţii legii civile noi;

- principiul aplicării imediate a legii civile noi, acesta din urmă cunoscând însă

excepţia supravieţuirii legii vechi.

Aplicarea în timp a codului civil din 2009 ridică, din punct de vedere practic, o serie de

probleme privitoare la situaţiile juridice în curs de desfăşurare la momentul intrării în vigoare

a NCC (legea aplicabilă prescripţiei şi decăderii, uzucapiunii şi posesiei, în materie de CF,

răspunderii civile delictuale, etc.)

Aplicarea legii civile în spaţiu prezintă un aspect intern şi unul internaţional.

Aplicarea legii civile asupra persoanelor – fizice, juridice, şi persoanelor fizice şi celor

juridice.

Interpretarea legii civile poate fi:

- gramaticală;

- sistematică;

- istorico-teleologică;

- logică;

- prin analogie.

14

2.4. Îndrumar pentru autoverificare





drept civil.





Clasificarea normelor juridice de drept civil:

- norme juridice dispozitive şi norme juridice imperative;

- norme juridice de ordine publică şi norme juridice de ordine privată;

- norme juridice generale şi norme juridice civile speciale;

Aplicarea legii civile în timp

Art. 6 alin. 1 NCC prevede că legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare.

Aplicarea în timp a codului civil din 2009 ridică, din punct de vedere practic, o serie de

probleme privitoare la situaţiile juridice în curs de desfăşurare la momentul intrării în vigoare

a NCC (legea aplicabilă prescripţiei şi decăderii, uzucapiunii şi posesiei, în materie de CF,

răspunderii civile delictuale, etc.)

Aplicarea legii civile în spaţiu prezintă un aspect intern şi unul internaţional.

Aplicarea legii civile asupra persoanelor – fizice, juridice, şi persoanelor fizice şi celor

juridice.

Interpretarea legii civile poate fi:

- gramaticală;

- sistematică;

- istorico-teleologică;

- logică;

- prin analogie.

Concepte şi termeni de reţinut

-izvor de drept civil;

15

- norma de drept civil;

- aplicarea legii civile în timp;

- aplicarea legii civile în spaţiu;

- aplicarea legii civile asupra persoanelor;

- interpretarea legii civile.


1. Care este definiţia izvoarelor de drept civil.

2. Clasificati normele dreptului civil.

3. Aplicarea legii civile în timp, in spaţiu şi asupra persoanelor.

4. Interpretarea legii civile.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să fie, printre altele: a) posibilă;

b) licită şi morală; c) să poată fi probată.

2.Principalele acte juridice pentru care legea pretinde forma solemnă (de regulă,

forma autentică) sunt următoarele: a) contractul de donaţie, testamentul, revocarea

expresă a unui legat, contractul de întreţinere; b) contractul de societate, contractul de

asigurare, contractul de donaţie; c) contractul de agenţie, subrogaţia în drepturile

creditorului, înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de rezoluţiune sau de reziliere.

3.Principiile care guvernează efectele actelor juridice sunt următoarele: a) principiul

forţei obligatorii, principiul retroactivităţii, principiul anulării actului subsecvent ca

urmare a anulării actului iniţial; b) principiul forţei obligatorii, irevocabilitatea şi

relativitatea efectelor actului juridic civil; c) principiul forţei obligatorii, principiul

răspunderii civile delictuale.

4. Este vorba despre o excepţie de la principiul pacta sunt servanda, în cazul în care:

a) părţile au prevăzut posibilitatea reînoirii contractului; b) s-ar acorda prin lege un

termen de amânarea executării unor obligaţii contractuale de către o anumită categorie

de debitori; c) părţile au prevăzut o clauză de dezicere.

Răspunsuri la teste:

1-b, 2-a, 3-b, 4-b

16




Noul Cod civil

17

Capitolul 3

Raportul juridic civil. Părţile şi conţinutul raportului juridic civil

3.1. Introducere



3.3.1. Definiţie, Caractere juridice.

3.3.2. Părţile raportului juridic civil – determinare, pluralitate, schimbare.

3.3.3. Conţinutul rapotului juridic civil


3.1. Introducere

Prin raport juridic civil se înţelege relaţia socială, patrimonială sau nepatrimonială,

reglementată de nomra de drept civil.

Raportul juridic civil are trei caractere:

- este un raport social;

- este un raport voliţional;

- părţile au poziţie juridică de egalitate.

Conţinutul raportului juridic civil este format din drepturile şi obligaţiile pew care le au

părţile.

Într-un raport juridic pot participa două sau mai multe subiecte de drept, caz în care suntem în

prezenţa pluralităţii de subiecte. Aceasta poate fi: activă – mai multe subiecte active; pasivă –

mai multe subiecte pasive; mixtă – mai multe subiecte, atât active cât şi pasive.

Subiectele se pot scgimba între ele, prin diferite operaţiuni juridice.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: raportul juridic civil, subiecte de drept civil,

drepturi subiective civile, obligaţii civile, pluralitate de subiecte.




18








părţile.

Într-un raport juridic pot participa două sau mai multe subiecte de drept, caz în care suntem în

prezenţa pluralităţii de subiecte. Aceasta poate fi: activă – mai multe subiecte active; pasivă –

mai multe subiecte pasive; mixtă – mai multe subiecte, atât active cât şi pasive.

Subiectele se pot scgimba între ele, prin diferite operaţiuni juridice.

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea subiectului activ, în limitele normelor juridice de a

avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar, în

caz de nevoie, de a solicita concursul forţei de constrângere a statului.

Drepturile subiective civile, se împart în:

- drepturi absolute şi relative;

- drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale;

- drepturi principale şi accesorii;

- drepturi pure şi simple şi afectate de modalităţi.

Drepturile subiective trebuie exercitate în limitele lor materiale şi juridice, altfel suntem în

prezenta abuzului de drept (art. 15 NCC).

Obligaţia civilă este îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anumită conduită,

corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ.

Obligaţiile pot fi:

- de a da, a face şi a nu face;

- pozitive şi negative;

- de rezultat şi de mijloace;

- scripte in rem şi propter rem;

- perfecte şi imperfecte.


Sinteza unităţii de învăţare






19



părţile.

Subiectele se pot schimba între ele, prin diferite operaţiuni juridice.

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea subiectului activ, în limitele normelor juridice de a

avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar, în

caz de nevoie, de a solicita concursul forţei de constrângere a statului.

Drepturile subiective civile, se împart în:

- drepturi absolute şi relative;

- drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale;

- drepturi principale şi accesorii;

- drepturi pure şi simple şi afectate de modalităţi.

Drepturile subiective trebuie exercitate în limitele lor materiale şi juridice, altfel suntem în

prezenta abuzului de drept (art. 15 NCC).

Obligaţia civilă este îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anumită conduită,

corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ.

Obligaţiile pot fi:

- de a da, a face şi a nu face;

- pozitive şi negative;

- de rezultat şi de mijloace;

- scripte in rem şi propter rem;

- perfecte şi imperfecte.


- raport juridic civil;

- drepturi subiective civile;

- obligaţii civile;

- pluralitatea subiectelor de drept civil


Care este definiţia şi caracterele raportului juridic civil.

Clasificarea drepturilor subietive civile.

Clasificarea obligaţiilor civile.

Pluralitatea subiectelor de drept civil.


20

1. În categoria excepţiilor de la irevocabilitatea actului juridic unilateral includem,

printre altele: a) testamentul, legatul, promisiunea publică de recompensă; b)

consimţământul părintelui firesc la adopţia copilului, denunţarea contractului de

consum de către consumator; c) revocarea împuternicirii date comisionaruluipână în

momentul în care acesta a încheiat actul cu terţul.

2. În categoria avânzilor-cauză trebuie incluşi, printre alţii: a) reprezentanţii

convenţionali ai părţilor; b) toţi cei care, după încheierea actului juridic, au contractat

cu părţile acestuia; c) succesorii cu titlu universal al părţilor.

3. Stipulaţia pentru altul este: a) o modalitate de schimbare a persoanei debitorului; b)

o excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor actului juridic; c) o excepţie

reală de la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.

4. Categoria excepţiilor aparente de la principiul relativităţii efectelor actului

juridic civil include, printre altele: a) novaţia; b) cesiunea de creanţă; c) contractul

în favoarea unei alte persoane.


1-a, 2 –c, 3-c, 4-b




Noul Cod civil

21

Capitolul 4

Bunurile – noţiuni generale. Diviziune

4.1. Introducere




4.3.2. Clasificare.


Introducere

Obiectul raportului juridic se referă la conduita părţilor, adică acţiunea sau inacţiunea la

care este îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv.

Obiectul raportului juridic nu trebuie confundat cu conţinutul acestui raport, cel din urmă

constând în drepturile şi obligaţiile părţilor, adică în posibilităţile juridice ale unor acţiuni

şi în îndatoririle corespunzătoare.

În raporturile juridice patrimoniale, conduita părţilor se referă adesea la lucruri, dar

acestea nu pot fi incluse în structura raportului juridic civil, ţinând cont de caracterul

social al acestuia. De regulă, îsă, lucrul este luat în considerare ca obiect derivat al

raportului juridic civil.

Noţiunea de bun poate fi utilizată în dublu sens:

- în primul sesns, prin bunuri se desemnează atât lucrurile cât şi drepturile

privitoare la acestea;

- în al doilea sens, prin bunuri se desemnează numai lucrurile asupra cărora pot

exista drepturi patrimoniale.

Bunurile comportă mai multe clasificări, fiecare cu importanţa juridică proprie.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: bun, lucru, patrimoniu, latură activă, latură

pasivă.


22



Obiectul raportului juridic se referă la conduita părţilor, adică acţiunea sau inacţiunea la

care este îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv.

Obiectul raportului juridic nu trebuie confundat cu conţinutul acestui raport, cel din urmă

constând în drepturile şi obligaţiile părţilor, adică în posibilităţile juridice ale unor acţiuni

şi în îndatoririle corespunzătoare.






- în primul sesns, prin bunuri se desemnează atât lucrurile cât şi drepturile





- bunuri mobile şi imobile;

- bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil;

- bunuri fungibile şi bunuri nefungibile;

- bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile;

- bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere;

- bunuri corporale şi bunuri incorporale;

- bunuri divizibile şi bunuri indivizibile;

- bunuri principale şi bunuri accesorii;

Alte clasificări:

- bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat;

- bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile;

- bunuri comune şi bunuri proprii ale soţilor.


Sinteza unităţii de învăţare nr. 4





23


- în primul sens, prin bunuri se desemnează atât lucrurile cât şi drepturile





- bunuri mobile şi imobile;

- bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil;

- bunuri fungibile şi bunuri nefungibile;

- bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile;

- bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere;

- bunuri corporale şi bunuri incorporale;

- bunuri divizibile şi bunuri indivizibile;

- bunuri principale şi bunuri accesorii;

Alte clasificări:

- bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat;

- bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile;

- bunuri comune şi bunuri proprii ale soţilor.


- bunuri, lucruri, patrimoniu – corelaţia dintre ele;


- Care sunt principalele clasificări ale bunurilor.

24


1.Prerogativa urmăririi: a) constă în posibilitatea titularului oricărui drept patrimoial de a

urmări bunul în mâinile oricărei persoane s-ar afla; b) constă în posibilitatea titularului unui

drept real de a fi satisfăcut cu prioritate faţă de alţi titulari; c) este specifică dreptului real, nu

şi dreptului de creanţă.

2. Dreptul real şi dreptul de creanţă se aseamănă printre altele, prin aceea că: a) au

determinate amble subiecte – atât cel activ, cât şi cel pasiv; b) au un conţinut economic; c)

sunt însoţite de prerogativa preferinţei.

3. Prin obligaţie de a da se înţelege: a) îndatorirea de a preda un lucru; b) îndatorirea de a

transmite sau constitui un drept real; c) îndatorirea de a preda un lucru.


1-c, 2-b, 3-b.

25

Capitolul 5

Actul juridic civil. Noţiuni generale şi clasificare

5.1. Introducere




5.3.2. Clasificare.


5.1. Introducere

Prin act juridic civil înţelegem manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte

juridice, adică a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Cuvântul „act” are mai multe înţelesuri:

- operaţiune juridică;

- instrument de probă;

Clasificarea actelor juridice:

- acte juridice unilaterale, bilaterale şi multilaterale;

- acte juridice cu titlu oneros şi acte juridice cu titlu gratuit;

- acte juridice constitutive, translative şi declarative;

- acte juridice de conservare, administrare şi dispoziţie;

- acte juridice consensuale, solemne şi reale;

- acte juridice patrimoniale şi nepatrimoniale;

- acte juridice între vii şi pentru cauză de moarte;

- acte juridice subiective şi acte juridice condiţie;

- acte juridice pure şi simple şi afectate de modalităţi;

- acte juridice principale şi accesorii;

- acte juridice cauzale şi abstracte;

- acte juridice strict personale şi acte juridice care pot fi încheiate prin

reprezentare;

- acte juridicenumite şi nenumite;

- acte juridice cu executare dintr-o dată şi acte juridice cu executare succesivă.


Obiectivele şi competenţele capitolului






26


– studenţii vor putea să definească termeni precum: act juridic civil, manifestare de voinţă;






















reprezentare;



Fiecare dintre aceste clasificări are o importanţa juridică proprie.


Sinteza unităţii de învăţare







27













reprezentare;



Fiecare dintre aceste clasificări are o importanţa juridică proprie

Concepte şi termeni de reţinut:

- act juridic;

- manifestare de voinţă;

- act unilateral;

- act cu titlu oneros;

- act juridic constitutiv;

- act juriduc cu executare dintr-o dataă;

- act nenumit.


1. Care este definiţia actului juridic civil.

2. Care este clasificarea actelor juridice civile – criteriu, definire, exemple, importanţa

clasificării.


28

1.Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să fie, printre altele: a) posibilă;

b) licită şi morală; c) să poată fi probată.

2.Principalele acte juridice pentru care legea pretinde forma solemnă (de regulă,

forma autentică) sunt următoarele: a) contractul de donaţie, testamentul, revocarea

expresă a unui legat, contractul de întreţinere; b) contractul de societate, contractul de

asigurare, contractul de donaţie; c) contractul de agenţie, subrogaţia în drepturile

creditorului, înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de rezoluţiune sau de reziliere.






4.Este vorba despre o excepţie de la principiul pacta sunt servanda, în cazul în care:

a) părţile au prevăzut posibilitatea reînoirii contractului; b) s-ar acorda prin lege un termen

de amânarea executării unor obligaţii contractuale de către o anumită categorie de

debitori; c) părţile au prevăzut o clauză de dezicere.

5.În categoria excepţiilor de la irevocabilitatea actului juridic bilateral includem,

printre altele: a) revocarea donaţiei între soţi, denunţarea contractului de locaţiune

încheiat pe durată nedeterminată; b) testamentul, promisiunea publică de recompensă; c)

legatul.


1-b; 2-a; 3 – b; 4. b; 5- a;

Capitolul 6


29

6.1. Introducere



6.3.1. Definiţie, Noţiuni introductive. Capacitatea

6.3.2. Definiţie, noţiune. Consimţământul.


6.1. Introducere

Prin condiţiile actului juridic vom înţelege acele componente care trebuie sau pot să

intre în structura actului juridic civil, deci elementele din care este alcătuit actul juridic civil.

Condiţiile actului juridic pot fi:

- condiţii de fond şi condiţii de formă;

- condiţii esenţiale şi condiţii neesenţiale;

- condiţii de validitate şi condiţii de eficacitate;

- condiţii generale şi condiţii speciale.

Capacitatea de a încheia actul juridic civil este aptitudinea subiectului de drept civil de a

deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile.

Capacitatea de a încheia acte juridice este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi

generală a actului juridic civil.

Prin consimţământ se înţelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.

Pentru a fi valabil consimţământul trebuie să îndeplinească unele condiţii:

- să emane de la o persoană cu discernamânt;

- să fie exteriorizat;

- să fie neviciat.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: capacitate, consimţământ, discernământ,

condiţii, vicii de consimţământ.



30


Prin condiţiile actului juridic vom înţelege acele componente care trebuie sau pot să intre în

structura actului juridic civil, deci elementele din care este alcătuit actul juridic civil.








Capacitatea de a încheia acte juridice este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi

generală a actului juridic civil.




- să fie făcut cu intenţia de a produce efecte juridice;


- să fie neviciat.

Viciile de consimţământ sunt:

- eroarea;

- dolul;

- violenţa;

- leziunea.


Sinteza capitolului nr. 6

Prin condiţiile actului juridic vom înţelege acele componente care trebuie sau pot să intre în

structura actului juridic civil, deci elementele din care este alcătuit actul juridic civil.

31











- să fie făcut cu intenţia de a produce efecte juridice;


- să fie neviciat.

Viciile de consimţământ sunt:

- eroarea;

- dolul;

- violenţa;

- leziunea.


- capacitate;

- consimţământ;

- vicii de consimţământ.


1.Care este definiţia capacităţii/consimţământului – conditii ale actului juriduc civil..

2.Care este clasificarea condiţiilor actelor juridice civile.

3. Care sunt viciile de consimţământ.


1.Constituie cernţe de valabilitate ale consimţământului: a) să provină de la o persoană

cu capacitate de exerciţiu; b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; c) să

nu fie exteriorizat.

2.Ca regulă, viciile de consimţământ: a) atrag nulitatea absolută; b) atrag nulitatea

relativă; c) nu afectează în nci un fel valabilitatea actului juridic.

32

3.Nu există un element obiectiv în structura: a) erorii; b) dolului; c)violenţei.

4.Falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic atrage nulitatea

relativăa acestuia în cazul în care priveşte: a) calităţile substanţiale ale obiectului acelui

act juridic; b) natura actului juridic; c) poate atrage anularea actului juridic, în condiţiile

legii.

5.Dolul, ca viciu de consimţământ: a) este aplicabil şi actelor juridice unilaterale; b) nu

afectează valabilitatea contractului atunci când provine de la reprezentantul

cocontractantului; c) cel incident atrage nulitatea relativă.

6.Violenţa constituie viciu de consimţământ dacă: a) ameninţarea nu este justă; b)

provine numai de la persoana cu care s-a contractat; c) este indiferentă.

7.Leziunea, ca viciu de consimţământ, poate fi invocată , în cazul minorului, dor

dacă este vorba despre un act juridic care îndeplineşte următoarele condiţii: a) este

un act juridic de administrare, bilateral, cu titlu oneros, comutativ, pagubitor, încheiat de

minorul între 14-18 ani singur, fără încuviinţarea ocrotitorului legal; b) este un act juridic

translativ de proprietate, bilateral, cu titlu oneros, comutativ, pagubitor, încheiat de

minorul între 14-18 ani singur, fără încuviinţarea ocrotitorului legal; c) este un act juridic

de administrare, comutativ, pagubitor, încheiat de minorul între 14-18 ani singur, fără

încuviinţarea ocrotitorului legal;

8 Constituie cerinţe generale ale valabilităţii obiectului actului juridic civil: a)

obiectul să fie real; b) existenţa autorizaţiei administrative; c) obiectul să fie

determinat sau determinabil.

Răspuns la teste: 1-a; 2-b; 3-a; 4-c; 5 – a; 6 – a; 7 – a; 8- c.

Unitatea de învăţare nr. 7


7.1. Introducere



7.3.1. Definiţie, Noţiuni introductive. Obiectul.

7.3.2. Definiţie, noţiune. Cauza.


7.1. Introducere

33

Obiectul actului juridic civil constă în conduita părţilor actului juridic, adică acele acţiuni la

care sunt îndreptăţite păţile sau inacţiunile la care sunt ţinute părţile.

NCC distinge între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei.

Astfel, potrivit art. 1225 alin. 1 NCC, obiectul contractului îl constituie operaţiunea juridică,

precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum

reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale.

Art. 1226 alin. 2 NCC dispune că obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează

debitorul.

Cerinţele valabilităţii obiectului actului juridic sunt:

- obiectul să fie determinat sau determinabil;

- obiectul să fie licit;

- obiectul să existe;

- obiectul să fie posibil;

- obiectul să fie în circuitul civil;

- obiectul să fie o faptă personală a celui ce se obligă;

- existenţa autorizaţiei administrative sau judiciare ori a latei cerinţe prevăzute

de lege.

Cauza actului juridic civil este motivul determinant pentru încheierea actului juridic civil.

Condiţiile cauzei sunt:

- cauza trebuie să existe;

- cauza să fie reală;

- cauza să fie licită sau morală.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: cauza, obiect, posibil, determinat,

determinabil, licita, morala;

34




Obiectul actului juridic civil constă în conduita părţilor actului juridic, adică acele acţiuni la

care sunt îndreptăţite păţile sau inacţiunile la care sunt ţinute părţile.






debitorul.









de lege.












35


debitorul.









de lege.

-







- obiectul actului juridic civil;

- cauza actului juridic civil;


1.Care este definiţia obiectului/cauzei – conditii ale actului juriduc civil..

2.Care sunt cerinţele de valabilitate ale obiectului .

3. Care sunt viciile de consimţământ.


1.Scopul imediat constă în: a) prefigurarea şansei unui câştig sau riscului unei pierderi în

actele juridice comutative; b) prefigurarea remiterii lucrului şi intenţia de a procura gratuit un

folos în cazul contractului de comodat; c) prefugurarea contraprestaţiei în cazul contractelor

unilaterale.

36

2. Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să fie, printre altele: a) licită şi

morală; b) probată; c) posibilă.

3. Cauza actului juridic este falsă: a) dacă există eroare asupra scopului mediat; b) dacă

lipseşte scopul imediat într-un act juridic nenumit; c) în cazul lipsei discernământului.


1-b; 2-a; 3- a.

37

Capitolul 8

Forma şi efectele actului juridic civil

8.1. Introducere



8.3.1. Definiţie, Forma actului juridic civil.

8.3.2. Efectele actului juridic.


8.1. Introducere

Prin forma actului juridic civil se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de

voinţă, făcută cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Pe lângă această accepţiune restrânsă, espresia „forma actului juridic civil” poate avea şi

un sens larg, desemnând trei cerinţe de formă: forma cerută pentru validitatea actului

juridic, forma cerută pentru probarea actului juridic şi forma cerută pentru opozabilitatea

actului.

Prin principiul consensualismului se înţelege acea regulă de drept potrivit căreia simpla

manifestare de voinţă este nu numai necesară, ci şi suficientă pentru ca actul juridic civil

să ia naştere în mod valabil sub aspectul formei care îmbracă manifestarea de voinţă

făcută în scopul de a produce efecte juridice.

Prin forma pentru valabilitatea actului juridic civil se înţelege acea condiţie de validitate,

esenţială şi specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităţilor prestabilite de

lege, în lipsa cărora actul juridic civil nu s-ar putea naşte în mod valabil.

Prin forma pentru probarea actului juridic civil se înţelege acea cerinţă care constă în

întocmirea unui înscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil.

Prin forma pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic civil desemnăm acele

formalităţi care sunt necesare, potrivit legii, pentru aface actul juridic opozabil şi

persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau

intereselor lor.

Prin efectele actului juridic civil înţelegem drepturile subiective civile şi obligaţiile civile

cărora actul juridic le dă naştere, pe care le modifică sau le stinge.


38


– cunoaşterea părţii introductive a capitolului;





– studenţii vor putea să definească termeni precum: forma pentru validitate, probatiune,

opozabilitate, efectele actului juridic civil.






Pe lângă această accepţiune restrânsă, espresia „forma actului juridic civil” poate avea şi

un sens larg, desemnând trei cerinţe de formă: forma cerută pentru validitatea actului

juridic, forma cerută pentru probarea actului juridic şi forma cerută pentru opozabilitatea

actului.













intereselor lor.



Principiile efectelor actului juridic civil sunt:

- principiul forţei obligatorii;

- irevocabilitatea actului juridic civil;

- relativitatea efectelor actului juridic civil;

Fiecare dintre aceste principii au o serie de excepţii.

39

















intereselor lor.



Principiile efectelor actului juridic civil sunt:

- principiul forţei obligatorii;

- irevocabilitatea actului juridic civil;

- relativitatea efectelor actului juridic civil;


- forma cerută pentru valabilitatea actului;

- forma cerută pentru probarea actului;

- forma cerută pentru opozabilitatea actului.

- Efectele actului juridic civil.


1.Care este definiţia formei cerută pentru valabilitatea actului juridic civil.

2.Care este definiţia formei cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic civil .

3. Care sunt principiile efectelor actului juridic civil.





40



2.Este vorba despre o excepţie de la principiul pacta sunt servanda, în cazul în care:

a) părţile au prevăzut posibilitatea reînoirii contractului; b) s-ar acorda prin lege un termen

de amânarea executării unor obligaţii contractuale de către o anumită categorie de

debitori; c) părţile au prevăzut o clauză de dezicere.

3.În categoria excepţiilor de la irevocabilitatea actului juridic bilateral includem,

printre altele: a) revocarea donaţiei între soţi, denunţarea contractului de locaţiune

încheiat pe durată nedeterminată; b) testamentul, promisiunea publică de recompensă; c)

legatul.

4.În categoria excepţiilor de la irevocabilitatea actului juridic unilateral includem,

printre altele: a) testamentul, legatul, promisiunea publică de recompensă; b)

consimţământul părintelui firesc la adopţia copilului, denunţarea contractului de consum

de către consumator; c) revocarea împuternicirii date comisionaruluipână în momentul în

care acesta a încheiat actul cu terţul.

5.În categoria avânzilor-cauză trebuie incluşi, printre alţii: a) reprezentanţii

convenţionali ai părţilor; b) toţi cei care, după încheierea actului juridic, au contractat cu

părţile acestuia; c) succesorii cu titlu universal al părţilor.

6Stipulaţia pentru altul este: a) o modalitate de schimbare a persoanei debitorului; b) o

excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor actului juridic; c) o excepţie reală

de la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.

7.Categoria excepţiilor aparente de la principiul relativităţii efectelor actului juridic

civil include, printre altele: a) novaţia; b) cesiunea de creanţă; c) contractul în favoarea

unei alte persoane.

8.Categoria excepţiilor de la opozabilitatea actului juridic include: a) simulaţia; b)

avânzii cauză; c) gestiunea de afaceri.


1-b; 2-b; 3-a; 4-a; 5-c; 6-c, 7-b; 8-a

41

Capitolul 9

Modalităţile actului juridic civil

9.1. Introducere



9.3.1. Termenul – modalitate a actului juridic civil

9.3.2. Condiţia, Sarcina – modalităţi ale actului juridic civil.


9.1. Introducere

Modalităţile actului juridic civil sunt: termenul, condiţia şi sarcina.

Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare, până la care este amânată începerea

sau, după caz, stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor

civile corelative.

Condiţia este acel eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde însăşi existenţa

actului juridic civil.

Sarcina este o madalitate specifică liberalităţilor şi constă într-o obligaţie de a da, a face sau a

nu face, impusă gratificatului de către dispunător.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: termen suspensiv, termen extinctive, conditie

suspensivă, condiţie rezolutorie, sarcina.




Modalităţile actului juridic civil sunt: termenul, condiţia şi sarcina.

Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare, până la care este amânată începerea

sau, după caz, stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor

civile corelative.

Condiţia este acel eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde însăşi existenţa

actului juridic civil.

42

Sarcina este o madalitate specifică liberalităţilor şi constă într-o obligaţie de a da, a face sau a

nu face, impusă gratificatului de către dispunător.

Termenul este susceptibil de mai multe clasificări:

- în funcţie de efectul său;

- în funcţi ede izvorul său;

- după criteriul cunoaşterii datei de împlinire;

Efectele termenului suspensiv sunt diferite de cele ale termenului extinctiv.

La rândul său şi condiţia este susceptibilă de mai multe clasificări:

- în funcţie de efectele pe care le produce;

- în raport cu voinţa părţilor, a realizării sau nerealizării evenimentului;

- după cum condiţia constă în realizarea sau nerealizarea evenimentului.

Efectele condiţiei sunt guvernate de două reguli:

- condiţia afectează însăşi existenţa drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor

corelative;

- efectele condiţiei se produc, în principiu, retroactiv.

Sarcina poate fi:

- în favoarea dispunătorului;

- în favoarea gratificatului;

- în favoarea unei terţe persoane.

Această clasificare prezntă interes din punct de vedere al regimului juridic diferit.


- termen suspensiv;

- termen extinctiv;

- condiţie suspensivă;

- condiţie rezolutorie;

- sarcină.


1.Care este definiţia şi clasificarea termenului ca modalitate a actului juridic civil.

2.Care este definiţia şi clasificarea condiţiei ca modalitate a actului juridic civil .

3. Ce este sarcina. Dati exemple.


1. Termenul ca modalitate a actului juridic civil, este un eveniment: a) viitor, b) viitor şi

sigur ca realizare; c) independent de voinţa părţilor

2. Condiţia afectează doar: a) existenţa drepturilor şi a obligaţiilor civile corelative, b)

existenţa dreptului material la acţiune; c) amână executarea actului

3. Sarcina afectează: a) eficacitatea actului, b) executarea acestuia, c) valabilitatea actului

juriduc civil în care este inserată.


1-a; 2-a; 3 - a

43

Unitatea de învăţare nr. 10

Prescripţia extinctivă – noţiuni generale. Funcţii

10.1. Introducere



10.3.1. Prescripţia extinctivă. Noţiuni generale.

10.3.2. Prescripţia extinctivă. Funcţii.


10.1. Introducere

Art. 2500 alin. 1 NCC prevede că prescripţia extinctivă poate fi definită ca acea

sancţiune care constă în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termen.

Prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a cosntrânge o persoană, cu ajutorul forţei

publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau sa suporte

orice altă sancţiune civilă, după caz.

În noua reglementare prescripţia are norme de ordine privată, însă există şi dispoziţii

de ordine publică.

Natura juridică a prescripţiei este aceea de sancţiune.

Efectul prescripţie constă în stingerea dreptului material la acţiune şi supravieţuirea

dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative.

Principiile prescripţiei extinctive sunt:

- odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi

dreptul la acţiune privind drepturile accesorii;

- în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune

cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie

deosebită.

Prescripţia are o funcţie preventivă şi una sancţionatoare.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: prescripţie extinctivă, sancţiune, drept

material la acţiune;




44

Art. 2500 alin. 1 NCC prevede că prescripţia extinctivă poate fi definită ca acea sancţiune care

constă în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termen.




În noua reglementare prescripţia are norme de ordine privată, însă există şi dispoziţii

de ordine publică.









deosebită.


Precizăm că nu este supus prescripţiei aşa numitul „drept la acţiune în sens

procesual”, sau cu alte cuvinte posibilitattea de a exercita mijloacele procesuale prevăzute de

lege şi care alcătuiesc acţiunea civilă.



Art. 2500 alin. 1 NCC prevede că prescripţia extinctivă poate fi definită ca acea sancţiune care

constă în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termen.












deosebită.



45

- prescripţie extinctivă;

- drept material la acţiune;

- drept procesual la acţiune.


1.Care este definiţia prescripţiei extinctive.

2.Care sunt funcţiile prescripţiei extinctive .


1.Efectul prescripţiei extinctive este următorul: a) stinge dreptul subiectiv civil şi obligaţia

corelativă; b) stinge dreptul la acţiune în sens material; c) permite creditorului să pună în

întârziere pe debitorul său.

2.Principiile efectului prescripţiei extinctive sunt următoarele: a) odată cu stingerea

dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal se stinge şi dreptul la acţiune privind

drepturile subiective accesorii; în cazul prestaţiilor succesive, dreptul la acţiune se stinge

pentru fiecare prestaţie separat; b) Repunerea părţilor în situaţia anterioară; c) Resoluto iure

dantis, resolvitur ius accipientis.

3.Domeniul prescripţiei extinctive cuprinde: a) drepturile de creanţă si drepturile reale

accesorii; b) drepturile de creanţă, drepturile reale, drepturile nepatrimoniale;

c) drepturile nepatrimoniale şi drepturile reale principale.


1-b; 2-a; 3-b

46

Capitolul 11

Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive

11.1. Introducere



11.3.1. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor patrimoniale

11.3.2. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale


11.1. Introducere

Prin domeniul prescripţiei extinctive se înţelege sfera drepturilor subiective ale căror

acţiuni cad sub incidenţa prescripţiei extinctive.

În cadrul drepturior patrimoniale prescripţia extinctivă este aplicabilă atât drepturilor

de creanţă, cât şi drepturilor reale – principale şi accesorii.

Ca şi regulă, drepturile nepatrimoniale sunt împrescriptibile extinctiv, protecţia

acestora prin instanţă putât fi obţinută oricând. De la acest principiu există şi excepţii.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: drepturi patrimoniale, nepatrimoniale.




Prin domeniul prescripţiei extinctive se înţelege sfera drepturilor subiective ale căror acţiuni

cad sub incidenţa prescripţiei extinctive.





Spre exemplu:

- acţiunea în nulitatea relativă a unui act juridic nepatrimonial;

47

- acţiunea în nulitatea relativă a căsătoriei;

- acţiunea în stabilirea paternităţii, atunci când este pornită după decesul

copilului de către moştenitorii acestuia.



Prin domeniul prescripţiei extinctive se înţelege sfera drepturilor subiective ale căror acţiuni

cad sub incidenţa prescripţiei extinctive.





Spre exemplu:

- acţiunea în nulitatea relativă a unui act juridic nepatrimonial;

- acţiunea în nulitatea relativă a căsătoriei;

acţiunea în stabilirea paternităţii, atunci când este pornită după decesul copilului de

către moştenitorii acestuia.


- domeniul drepturilor patrimoniale;

- domeniul drepturilor nepatrimoniale.


1.Care este domeniul prescripţiei extinctiev pentru drepturile patrimoniale.

48

2.Care este regula în materia prtescripţiei, pentru drepturile subiective civile

nepatrimoniale .


1.Este imprescriptibilă extinctiv, printre altele: a) acţiunea în apărarea dreptului de

administrare; b) acţiunea de partaj si acţiunea negatorie; c) acţiunea confesorie.

2.Este prescriptibilă acţiunea: a) în nulitatea relativă a unui act juridic nepatrimonial; b)

acţiunea în grăniţuire; c) acţiunea negatorie.

3.Este imprescriptibilă acţiunea: a) în repararea prejudiciului moral; b) acţiunile mixte; c)

acţiunile de carte funciară.

4.Este prescriptibilă extinctiv: a) acţiunea prin care se urmăreşte radiere unui drept

concurent de către cel care este îndreptăţit să înscrie în folosul său un drept real; b) acţiunea în

rectificarea notării în cartea funciară; c) acţiunea în rectificarea întabulării sau înscrierii

provizorii.

5.Este prescriptibilă extinctiv: a) revocarea renunţării la succesiune, solicitată de către

creditorii succesibilului care a renunţat la succesiune în frauda drepturilor creditorilor; b)

petiţia de ereditate; c) acţiunea prin care se solicită constatarea masei succesorale, a calităţii

de moştenitor şi a cotelor succesorale.

6.Este imprescriptibilă acţiunea: a) în declararea nulităţii legatului; b) privind lichidarea

cheltuielilor de înmormântare; c) în constatarea nulităţii absolute a certificatului de

moştenitor, dacă obiectuzl său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul

succesoral, sub condiţia accepării moştenirii în termenul prevăzut de lege.


1-b; 2-a; 3-a; 4-a, 5-a, 6-c

49

Capitolul 12

Termenele de prescipţie extinctivă

12.1. Introducere



12.3.1. Termenele de prescripţie extinctivă. Noţiune. Termenul general.

12.3.2. Termenele speciale de prescripţie extinctivă.


12.1. Introducere

Termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege sau chiar de părţi,

înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune, sub sancţiunea stingerii dreptului material

la acţiune.

Spre deosebire de reglementarea anterioară termenul de prescripţie nu mai este un termen

esenţialmente legal, deoarece în condiţiile art. 2515 NCC, părţile pot reduce sau mări

termenele de prescripţie extinctivă prevăzute de lege.

În funcţie de izvorul lor, termenele pot fi clasificate în termene legale şi convenţionale.

După vocaţia lor sunt: general şi speciale.

Termenul general este de trei ani, dacă legea nu prevede un altul.

Termenele speciale pot fi stabilite în NCC (art. 2518-2521) sau in alte acte normative (Legea

nr.554/2004, Legea nr. 11/1991).








– studenţii vor putea să definească termeni precum: termen de prescripţie, termen general,

termene speciale de prescripţie extinctivă.






la acţiune.

50






Termenul general este de trei ani, dacă legea nu prevede un altul.

Termenele speciale pot fi stabilite în NCC (art. 2518-2521) sau in alte acte normative (Legea

nr.554/2004, Legea nr. 11/1991).





la acţiune.







- termenul general de prescripţie extinctivă;

- termenul special de prescripţie extinctivă.


1.Care este termenul general de prescripţie extinctivă şi în ce condiţii se aplică.

2.Care sunt termenele speciale prevăzute de NCC şi alte acte normative. .


51

1. Termenul de prescripţie extinctivă este unul: a) esenţialmente legal; b) esenţialmente

convenţional; c) stabilit de lege sau de către părţi.

2.Este prescriptibilă în 10 ani: a) acţiunea avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata

onorariilor şi cheltuielilor; b) acţiunea privitoare la drepturile reale, care nu sunt declarate prin

lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie; c) acţiunea izvorâtă dintr-

un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva

transportatorului.

3.Este prescriptibilă în termen de 1 an: a) acţiunea medicilor, moaşelor, asistentelor şi

farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente; b) acţiunea pentru repararea

prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie; c)

acţiunea pentru repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.

4.Cursul prescripţiei extinctive începe de la: a) data rămânerii definitive şi irevocabile a

hotărârii judecătoreşti; b) data naşterii dreptului la acţiune; c) data când titularul dreptului la

acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

5.În cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face, prescripţia începe să curgă de

la: a) data când obligaţia devine exigibilă; b) data la care începe să curgă termenul; c) data

neîndeplinirii condiţiei suspensive.

6. În cazul asigurărilor contractuale, prescripţia începe să curgă de la: a) data stabilită de

către părţi; b) data prevăzută în lege; c) expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de

părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata îndemnizaţiei sau, după caz, a

despăgubirilor datorate de asigurător.

7. Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită

începe să curgă de la: a) data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba,

cât şi pe cel care răspunde de ea; b) data împlinirii termenului suspensiv; c) data încetării

faptei ilicite.

8. Prescripţia dreptului la acţiune, în caz de violenţă, începe să curgă: a) din ziua când

aceasta a încetat; b) din ziua când a fost descoperită; c) de la data când cel îndreptăţit, sau cel

chemat să-i încuvinţeze sau să-i autorizeze actele a cunoscut violenţa.


1-c; 2-b; 3-a; 4-c; 5-a; 6-c, 7-a, 8-a

52

Capitolul 13


12.1. Introducere



12.3.1. Cursul prescripţiei extinctive - început.

12.3.2. Cursul prescripţiei extinctive - suspendare


13.1. Introducere

Potrivit art. 2532 NCC, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când titularul

dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Există o serie de reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctive:

- ipoteza dreptului la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau a face;

- ipoteza dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor;

- ipoteza dreptului la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive;

- ipoteza dreptului la acţiune în materia asigurărilor sociale;

- ipoteza dreptului la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită;

- Ipoteza dreptului la acţiune pentru anularea unui act juridic;

Suspendarea prescipţiei extinctive este acea modificare a cursului prescripţiei ce constă în

oprirea de drept a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât durează situaţiile care îl

pun pe titularul dreptului la acţiune în imposibilitatea de a acţiona.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: reguli speciale privind începutul cursului

prescripţiei extinctive, cauze de suspendare ale prescripţiei extinctive.




53




























- începutul cursului prescripţiei extinctive;

- suspendarea cursului prescripţiei extinctive.

-


1.Care sunt ipotezele în care avem reguli speciale privitoare la cursul prescripţiei

extinctive.

2.Care sunt cauzele de suspendare ale prescripţiei extinctive


54

1. Prescripţia dreptului la acţiunea în despăgubiri exercitată împotriva celui care rupe

logodna, începe să curgă de la: a) data la care terţii au luat cunoştinţă despre ruperea

logodnei; b) de la data ruperii logodnei; c) data stabilită de către părţi.

2. Prescripţia dreptului la acţiunea în tăgada paternităţii formulată de moştenitorii

tatălui biologic , începe să curgă de la: a) data decesului tatălui biologic; b) data acceptării

succesiunii; c) data stabilită de către moştenitori.

3. Cursul prescripţiei se suspendă: a) între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt

separaţi în fapt; b) prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în

întârziere; c) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.

4. Introducerea cererii de chemare în judecată înăuntrul termenului de prescripţie

extinctivă: a) şterge, provizoriu şi condiţionat, prescripţia extinctivă scursă anterior

introducerii; b) suspendă cursul prescripţiei extinctive până la data pronunţării hotărârii; c) nu

are nici o consecinţă juridică în privinţa cursului prescripţiei extinctive.

5. Convenţia prin care, după ce s-a împlinit prescripţia extinctivă, debitorul recunoaşte

datoria pretinsă de creditor şi declară că o va plati: a) întrerupe cursul prescripţiei; b) nu

are nici o consecinţă juridică în privinţa cursului prescripţiei extinctive; c) constituie o

novaţie.

6. Pe durata cauzei de suspendare a prescripţiei extinctive, efectul constă în: a) oprirea

cursului prescripţiei extinctive; b) nu are nici o consecinţă juridică în privinţa cursului

prescripţiei extinctive; c) cel stabilit de către părţi.

7. Principiul resoluto iure dantis, resolvitur et ius accipientis: a) este o regulă de ordine

publică; b) se aplică tuturor actelor de administrare şi de dispoziţie încheiate de un titular

aparent sau fără nici un drept; c) operează de drept, nefiind nevoie de intervenţia instanţei.


1-b, 2-a, 3-a, 4-a, 5-c, 6-a, 7-a

55

Capitolul 14


14.1. Introducere



14.3.1. Cursul prescripţiei extinctive – suspendare, întrerupere.

14.3.2. Cursul prescripţiei extinctive - repunerea în termen.


14.1. Introducere

Prin întreruperea prescripţiei extinctive se înţelege modificarea cursului acesteia constând în

înlăturarea prescripţiei scurse înainte ed apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte

prescripţii extinctive.

Cauzele de îăntrerupere sunt prevăzute la art. 2515 NCC.

Felul noi prescripţii extinctive care începe să curgă după ce a operat întreruperea se determină

în raport de cauza de întrerupere a prescripţiei extinctive.

Beneficiul întreruperii profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât

celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care legea dispune

altfel.

Suspendarea cursului PE este acea modificare a cursului acesteia care constă în oprirea de

drept a curgerii termenului, pe timpul cât durează situațiile care îl pun pe titularul dreptului la

acțiune în imposibilitatea de a acționa.

Cauzele de suspendare sunt prevăzute în mod expres de art. 1532 Cod civil.

Repunerea în termenul de PE înseamnă că cel care din motive temeinice, nu şi-a exercitat în

termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent

repunerea în termen şi judecarea cauzei.








– studenţii vor putea să definească termeni precum: întreruperea cursului prescripţie extinctive,

repunerea în termen.



56







altfel.

Suspendarea cursului PE este acea modificare a cursului acesteia care constă în oprirea de

drept a curgerii termenului, pe timpul cât durează situațiile care îl pun pe titularul dreptului la

acțiune în imposibilitatea de a acționa.

Cauzele de suspendare sunt prevăzute în mod expres de art. 1532 Cod civil.






Prin întreruperea prescripţiei extinctive se înţelege modificarea cursului acesteia constând în

înlăturarea prescripţiei scurse înainte ed apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte

prescripţii extinctive.






altfel.





- repunerea în termen a prescripţiei extinctive;

- întreruperea cursului prescripţiei extinctive.


1.Care sunt ipotezele în care avem reguli speciale privitoare la cursul prescripţiei

extinctive.

2.Care sunt cauzele de suspendare ale prescripţiei extinctive

57


1. Constituie cauze de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive: a) prin recunoaşterea

dreptului făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin împlşinirea unui termen

suspensiv; c) actul încheiat de către părţi, de comun acord.

2. Cererea prin care reclamantul solicită instanţei să constate că a intervenit prescripţia

dreptului material la acţiune: a) este inadmisibilă; b) este admisibilă chiar dacă acesta a

achitat o parte din debitul restant; c) este prescriptibilă extinctiv.

3. Efectul întreruperii cursului prescripţiei extinctive este: a) începe să curgă o nouă

prescripţie; b) nu se şterge prescripţia începută înainte de apariţia cauzei de întrerupere; c)

debitorul nu mai poate face o plată valabilă.

4.Efectele întreruperii prescripţiei profită: a) celui de la care emană actul întreruptiv; b)

tuturor creditorilor celui de la care emană actul întreruptiv; c) moştenitorilor celui de la care

emană actul întreruptiv.

5.Termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare a unui act juridic

patrimonial este de: a) 18 luni; b) 6 luni; c) 3 ani.

6.Forţa majoră: a) opreşte cursul prescripţiei dreptului material la acţiune; b) înlătură

prescripţia scursă anterior survenirii acesteia; c) atrage încetarea efectelor actului juridic.

7. Repunerea în termenul de prescripţie este: a) o măsură excepţională; b) o măsură

aplicabilă din oficiu; c) o sancţiune de drept civil.

8. Termenul de 30 de zile în care poate fi solicitată repunerea în termenul de prescripţie

priveşte: a) atât cererea de repunere în termen cât şi introducerea cererii prin care se exercită

dreptul la acţiune privind pretenţia pe fond; b) doar cererea de repunere în termen; c) doar

cererea prin care se exercită dreptul la acţiune privind pretenţia pe fond.

9. Repnerea în termenul de prescripţie extinctivă are caracter: a) legal; b) convenţional;

c) judiciar.


1-a; 2-b, 3-a, 4-a, 5-c, 6-a, 7-a, 8-a, 9-c

Drept Civil General

Documents

Transcript of Drept Civil General