Drept bancar

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

Facultatea de Drept şi Sociologie

Program de studii DREPT FRECVENŢĂ REDUSĂ

DREPT

– DREPT BANCAR –

RAMONA CIOBANU

2013

DREPT BANCAR 3

– CUPRINS –

Unitatea de învăţare 1:

INTRODUCERE................................................................................................................................... 5 1.1.Obiectivele cursului...................................................................................................................... 5 1.2.Concepţia curriculară................................................................................................................... 5 1.3.Scopul unităţilor de învăţare...................................................................................................... 5 1.0.Tematica unităţilor de învăţare.................................................................................................. 5 1.0.Bibliografie generală.................................................................................................................... 5


MONEDA ŞI INSTRUMENTE MONETARE.............................................................................. 7 2.1.Obiective.......................................................................................................................................... 7 2.2.Apariţia şi răspândirea monedei............................................................................................... 7 2.3.Moneda şi funcţiile ei....................................................................................................................9 2.4.Relaţia bani-monedă.................................................................................................................... 10 2.5.Categorii de monede existente în circulaţia monetară....................................................... 11 2.6.Sisteme monetare......................................................................................................................... 13 2.7.Sistemul bănesc al leului............................................................................................................ 14 2.8.Circulaţia monetară...................................................................................................................... 15 2.9.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 16 2.10.Bibliografie.................................................................................................................................... 16


SISTEMUL BANCAR ŞI REŢEAUA BANCARĂ....................................................................... 17 3.1.Obiective.......................................................................................................................................... 17 3.2.Precizări terminologice................................................................................................................ 17 3.3.Sistemul bancar............................................................................................................................. 17 3.4.Structura sistemului bancar internaţional............................................................................... 18 3.5.Reţeaua bancară în România................................................................................................... 19 3.6.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 20 3.7.Bibliografie...................................................................................................................................... 20


BANCA DE EMISIUNE ŞI FUNCŢIILE EI.................................................................................. 23 4.1.Obiective.......................................................................................................................................... 23 4.2.Economia României şi problemele activităţii bancare până în anul 1880.................... 23 4.3.Înfiinţarea Băncii Naţionale a României................................................................................. 27 4.4.Sistemul bancar între anii 1880-1944..................................................................................... 29 4.5.Activitatea bancară în perioada 1944-1989.......................................................................... 30 4.6.Banca Naţională a României în perioada de tranziţie la economia de piaţă............... 31 4.7.Banca de emisiune şi funcţiile ei.............................................................................................. 32 4.8.Banca Centrală Europeană........................................................................................................ 35 4.9.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 35 4.10.Bibliografie.................................................................................................................................... 36


CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR BANCARE......................................................................... 37 5.1.Obiective.......................................................................................................................................... 37 5.2.Aspecte introductive. Definirea noţiunilor...............................................................................37 5.3.Autorizarea societăţilor bancare............................................................................................... 38 5.4.Retragerea autorizaţiei................................................................................................................ 40 5.5.Cerinţe de capital.......................................................................................................................... 41 5.6.Acţionarii.......................................................................................................................................... 41 5.7.Organizarea şi conducerea băncilor........................................................................................ 43

CUPRINS

DREPT BANCAR 4

5.8.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 43 5.9.Bibliografie...................................................................................................................................... 43


OPERAŢIUNI BANCARE................................................................................................................. 45 6.1.Obiective.......................................................................................................................................... 45 6.2.Clasificarea operaţiunilor bancare............................................................................................45 6.3.Operaţiunile pasive....................................................................................................................... 45 6.4.Operaţiunile active........................................................................................................................ 46 6.5.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 47 6.6.Bibliografie...................................................................................................................................... 47


CREDITUL............................................................................................................................................ 49 7.1.Obiective.......................................................................................................................................... 49 7.2.Noţiunea de credit......................................................................................................................... 49 7.3.Elementele creditului.................................................................................................................... 49 7.4.Condiţiile creditului........................................................................................................................ 51 7.5.Funcţiile creditului......................................................................................................................... 51 7.6.Formele creditului..........................................................................................................................52 7.7.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 53 7.8.Bibliografie...................................................................................................................................... 53


CONTRACTUL BANCAR................................................................................................................. 55 8.1.Obiective.......................................................................................................................................... 55 8.2.Caracteristicile contractului bancar.......................................................................................... 55 8.3.Încheierea contractului bancar.................................................................................................. 55 8.4.Riscurile contractului bancar...................................................................................................... 56 8.5.Principalele contracte bancare.................................................................................................. 58 8.6.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 61 8.7.Bibliografie...................................................................................................................................... 61


SECRETUL BANCAR........................................................................................................................ 63 9.1.Obiective.......................................................................................................................................... 63 9.2.Consideraţii introductive.............................................................................................................. 63 9.3.Secretul bancar.............................................................................................................................. 64 9.4.Excepţii de la obligaţia păstrării secretului bancar.............................................................. 65 9.5.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 66 9.6.Bibliografie...................................................................................................................................... 66

DREPT BANCAR 5

– Unitatea de învăţare 1 –

INTRODUCERE

1.1.Obiectivele cursului...................................................................................................................... 5 1.2.Concepţia curriculară................................................................................................................... 5 1.3.Scopul unităţilor de învăţare...................................................................................................... 5 1.0.Tematica unităţilor de învăţare.................................................................................................. 5 1.0.Bibliografie generală.................................................................................................................... 5

1.1. OBIECTIVELE CURSULUI. Obiectivele cursului constau în dobândirea de către studenţi a cunoştintelor specifice dreptului bancar – societăţi bancare, operaţiuni bancare, credit, secretul bancar.

1.2. CONCEPŢIA CURRICULARĂ. Dreptul bancar este o ramură de drept privat, care cuprinde norme juridice de o deosebită importanţă pentru desfăşurarea activităţilor economice. Încasarile, plăţile, viramentele, compensările se realizează prin intermediul societăţilor bancare – verigă importantă în procesul de schimb şi circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Cea mai importantă activitate realizată de societăţile bancare o reprezintă însă creditarea, care constă în punerea la dispoziţia persoanelor fizice şi juridice de putere de cumpărare şi prin aceasta asigurând continuitatea producţiei şi a schimbului de mărfuri. Clienţii băncilor se bucură de confidenţialitatea operaţiunilor efectuate, societăţile bancare fiind obligate la păstrarea secretului bancar. În România activitatea bancară este supravegheată de Banca Naţională a României.

1.3. SCOPUL UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE. Unităţile de învăţare selectate au fost astfel alese încât să ajute cursanţii să

dobândească o serie de competenţe legate de activitatea bancară, prin insuşirea unor noţiuni specifice: moneda şi instrumente monetare, sistemul bancar şi reţeaua bancară, atribuţiile Băncii Naţionale a României, constituirea societăţilor bancare, operaţiunile desfăşurate de către bănci,creditul şi contractele bancare, secretul bancar. Dobândirea acestor cunostinţe permite înţelegerea mecanismului de funcţionare a activităţii bancare.

1.4. TEMATICA UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE. Temele sunt următoarele:

Unitatea de învăţare 1: Introducere; Unitatea de învăţare 2: Moneda şi instrumente monetare; Unitatea de învăţare 3: Sistemul bancar şi reţeaua bancară; Unitatea de învăţare 4: Banca de emisiune şi funcţiile ei; Unitatea de învăţare 5: Constituirea societăţilor bancare; Unitatea de învăţare 6: Operaţiuni bancare; Unitatea de învăţare 7: Creditul; Unitatea de învăţare 8: Contractul bancar; Unitatea de învăţare 9: Secretul bancar.

1.5. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ. � I. Băcanu, Regimul juridic al dobânzilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000. � C. Basno, N. Dardac, C. Floricel, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � S. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia a VI-a, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2007. � R. Ciobanu, Drept financiar si fiscal, vol. I, Editura Romprint, Braşov, 2004. � M. G. Dobrovici, Finantele Statului, Enciclopedia Romaniei, volumul IV, Bucuresti,

l943. � C. A. Gheorghe, Drept bancar, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006.

INTRODUCERE

DREPT BANCAR 6

� C. C. Kiritescu, E. M. Dobrescu, Mica Enciclopedie - Băncile, Editura Expert, Bucuresti, l998.

� R. Motica, V. Popa, Drept comercial şi bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � A. Pintea, G. Ruscanu, Băncile în Economia Românească, Editura Economică,

Bucureşti, l995. � N. G. Romscanu, Începuturile comerţului de bancă, Enciclopedia Romaniei, vol. IV,

Bucuresti l943. � D. D. Şaguna, C. F. Donoaica, Drept bancar şi valutar, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � V. Slăvescu, Istoria Băncii Naţionale a României l880-l924, Editura Culturală

Naţională, Bucureşti, l925. � D. D. Şaguna, Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura All Beck, Bucureşti, 200l. � I. Turcu, Drept bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � I. Turcu, Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

DREPT BANCAR 7


MONEDA ŞI INSTRUMENTE MONETARE

2.1.Obiective.......................................................................................................................................... 7 2.2.Apariţia şi răspândirea monedei............................................................................................... 7 2.3.Moneda şi funcţiile ei....................................................................................................................9 2.4.Relaţia bani-monedă.................................................................................................................... 10 2.5.Categorii de monede existente în circulaţia monetară....................................................... 11 2.6.Sisteme monetare......................................................................................................................... 13 2.7.Sistemul bănesc al leului............................................................................................................ 14 2.8.Circulaţia monetară...................................................................................................................... 15 2.9.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 16 2.10.Bibliografie.................................................................................................................................... 16

2.1. OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul monedei; � familiarizarea cursanţilor cu fiecare instrument monetar aflat în circulaţie; � dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărui

sistem monetar prezentat în această unitate de învăţare.

2.2. APARIŢIA ŞI RĂSPÂNDIREA MONEDEI. Arheologii, istoricii, lingvistii au relevat in studiile lor ca leaganele primelor civilizatii

superioare au fost deopotriva, izvoare ale culturii cat si a vietii economice. Astfel, Egiptul antic a detinut suprematia timp indelungat in traficul comercial

mediteranean. Schimburile externe se desfasurau pe baza de troc, statul organizand si controland, aproape in intregime comertul exterior, acesta fiind asadar un comert de stat. Inaintea mileniului II i.e.n. apare o bucata de metal – etalon cu ajutorul careia incep sa fie evaluate marfurile schimbate. Acest metal – etalon se confectiona din arama, argint si aur si avea o greutate fixa. In perioada Regatului Vechi, s-au intrebuintat in activitatile comerciale, ca monede, inele de arama de 15 grame, precum si unitati de 3,4,5,6,50 de asemenea inele. Apoi s-a folosit drept etalon “ debenul”, o bara de cupru de 51 grame. Moneda propriu-zisa va aparea insa, cu doua – trei secole mai tarziu.

In Fenicia predomina trocul, iar la sfarsitul secolului al XIV – lea i.e.n. apare moneda. In India schimburile comerciale erau intense, la baza lor stand brocul. Abia la sfarsitul

secolului al IV – lea i.e.n., in tratatul politic al lui Kautilia “ Arthasastra”, veniturile erau exprimate in “ pana” – moneda a carui valoare era exprimata: 48 pana =1 dinar de aur.

Nici lumea ebraica nu a cunoscut moneda, reputatia evreilor de priceputi oameni de afaceri fiind castigata abia spre sfarsitul secolului al VI – lea.

Civilizatiile precolumbiene nu cunosteau moneda, care era inlocuita cu boabe de cacao, poporul aztec si maya folosindu-le drept monede pe langa schimbul in natura. La incasi trocul era singurul mod de schimb cunoscut. Alaturi de boabele de cacao porumbul precum si alte produse alimentare indeplineau functia de moneda.

In regiunile Sumerului, in orasul stat Ur, se folosesc pentru prima data ca obiect – etalon pentru schimburi bucati de metal (mai ales argint),care reprezinta precursorul indepartat al monedei. Din mileniul al IV –lea i.e.n., in Ur argintul apare ca mijloc de plata in schimbul de marfuri. Argintul tras in bare, placute, inele, purtand adesea o pecete care certifica puritatea sa, ramane etelonul, iar cuprul reprezinta o valoare metalica divizionara. Codicele de legi promulgat in 2050i.e.n. de catre Ur – Namu, introduce un sistem de masuri si greutati “ cinstite si invariabile ”, un siclu (sekel) de argint continand 8 grame .

In lumea mesopotamiana, imprumuturile erau necesare avand in vedere dezvoltarea puternica a comertului. Remarcabil este faptul ca in Mesopotamia s-au desfasurat operatiuni de comert bancar, chiar inainte de aparitia si raspandirea monedei. Cel mai vechi edificiu bancar cunoscut in istorie functiona in anul 3300 i.e.n. la Uruk, intr-un templu sumerian.Templele din Mesopotamia sunt initiatoarele primelor afaceri financiare. Apare


DREPT BANCAR 8

polita, care consemna recunoasterea unei datorii si stabilirea datei cand suma respective trebuie achitata, este folosita scrisoarea de credit, efectuindu-se tranzactii comerciale cu orase indepartate, se practicau imprumuturile de argint percepandu-se o dobanda de 25%, dobanda reglementeta de lege. Primele reguli de drept comercial s-au statornicit in Sumer, si priveau atat comertul interior cat si pe cel exterior. Aceste legi comerciale au slujit ca model popoarelor care sumerienii incheiau tratate comerciale.

Dupa succesive si variate forme de schimb in natura sau cu ajutorul diferitelor etaloane, incep sa fie folosite tot mai des ca unitati de masura a valorii, lingouri ori bucati de metal de o greutate determinata. Apare ideea marcarii acestei bucati de metal cu un semn facut prin presare sau cu dalta, semn care garanta greutatea si calitatea, adica valoarea de schimb, prefigurandu-se astfel moneda. Metalul s-a impus datorita faptului ca se altereaza relativ greu si ca o cantitate neinsemnata poate avea o valoare apreciabila. Cand imprimarea s-a facut pe bucati plate de metal, aproximativ rotunde si pe ambele fete, a aparut moneda popriu-zisa.

Asupra originii monedei s-au emis numeroase teorii. Parintele istoriei, Herodot, a afirmat ca “primii oameni, dupa cunostinta noastra, sunt lydienii, care au batut monedele de aur si argint pentru folosinta lor”. Asadar, moneda propriu-zisa a aparut in Lydia, stat antic din vestul Asiei Mici, pe teritoriul de azi al Turciei. Cresus a fost primul rege mediteranean care a batut monede de aur, intr-o perioada de apogeu economic si politic al statului Lydian. Inventia lor a fost adoptata de aristocratia din Milet, Efes, Chios, Samos. Intrata in circuitul comercial, moneda propriu –zisa se raspandeste in scurt timp. Se dezvolta comertul bancar, fiind infintate adevarate banci particulare, apar “ casele comerciale” specializate in export, iar polita devine “ document de posesiune oficial recunoscut”. Monedele macedoniene– filipei– cunosc lumea greaca inca din timpul lui Filip al II –lea. Ele au patruns masiv in Dacia, prin intermediul oraselor pontice. Moneda se generalizeaza chiar si la popoarele barbare: arabi, traci, celti, iberi romani.

Moneda italica a aparut la Roma care a preluat sistemul monetar elen. Moneda de cupru este preponderenta, primul “dinar”, de argint fiind batut in Italia de Sud si destinat comertului cu strainatatea. Din anul 485 baterea monedei de argint a fost centralizata la Roma. Dinarul roman a tinut pasul cu legiunile romane, in expansiunea lor teritorila, romanii imprimandu-si etalonul monetar, dar lasand dreptul monetariilor de pe teritoriile cucerite de a bate moneda de argint. Aceste monetarii aveau insa obligatia de a respecta greutatea dinarului roman. Sistemul banesc roman era bazat pe un etalon triplu – cupru, argint, aur – cu monede batute din fiecare dintre aceste metale aflate intr-un anumit raport de valoare. Moneda romana ajunge sa fie cunoscuta la mari departari, fiind aceptata chiar si in China.

La Roma apare o categorie profesionala distincta a manuitorilor de bani, denumiti ” argentari” care prin sec IV i.e.n. operau schimb de monede, faceau plati, primeau sume in depozit, efectuau imprumuturi si activitati notariale, plasau monede rezultate din emisiuni speciale catre parteneri straini. Totusi activitatile comerciale si bancare nu se bucurau de prea multa consideratie, fiind adaptate numeroase legi impotriva cametei, camatarul fiind mai desconsiderat dacat hotul.

La celti, in timpurile mai vechi, unitatea de masura era stabilita in capete de cornute mari apoi au incercat diferite tipuri de moneda. Celtii din Britania in timpul lui Cezar utilizau inca bare sau inele de arama ori argint, precum si aur cu greutate precis stabilita. Existau si alte unitati valorice standard folosite in comert si anume: inele, fibule, coliere de aur in greutate determinata. S-au descoperit ace cu gamalie si brose de aur de greutate fixa, de o uncie (aproximativ 32 grame) numite “ standard values”.Incepand cu secolul trei i.e.n. folosesc moneda greaca si incep sa bata moneda proprie, imitand-o pe cea greceasca.

Vechii germani efectuau schimburile sub forma trocului, nu au batut moneda proprie, ei au folosit moneda romana.


DREPT BANCAR 9

In Bizant, coexista cu folosirea monedei. Moneda batuta in timpul imparatului Constantin cel Mare – solidus aureus, nomisma ori besantul de aur - a fost cea mai raspandita si apreciata moneda in intreg bazinul mediteranean, mentinandu-se pana la sfarfitul secoluluii al XI – lea (opt secole). Incepand insa cu secolului XV –lea Bizantul a batut numai monede de argint si arama.

In lumea araba circula nomisma bizantina, alaturi de care apare si dinarul, moneda care va inflori comertul exern al arabilor. Existau case de comert, “ sayrafi”- persoane specilizate in schimburi bancare – care emiteau cecul, cambia, scrisoarea de credit si imprumutau bani cu dobanda. Coranul interzicea imprumutul cu dobanda, ca si dreptul ebraic, dar numai daca se percepeau procente exagerate. Tot in lumea araba a aparut termenul de “samsar” care reprezenta imputernicitul oficial care veghea la desfasurarea vanzarii care se efectua, de regula, la licitatie.

In perioada de declin a lumii antice comertul devine monopol al negustorilor orientali, in special sirieni si evrei.

In Evul mediu timpuriu, marii seniori feudali aveau negustorii lor. Spacific acestei perioade este faptul ca moneda era folosita doar in ultimul rand ca mijloc de schimb, fiind folosita cu preponderenta pentru plata censului, darilor, amenzilor. Circulau monedele bizantine, romane, arabe. Spre sfarsitul secolului al IX – lea incep sa bata moneda si marii feudali.

Dezvoltarea oraselor si a comertului duce la intensificarea circulatiei monetare, banul recapatandu-si functia de schimb. Mozaicul monetar aflat in circulatie, numeroasele monede ale regilor, contilor, episcopilor, oraselor, care se prezentau in forme, tipuri si valori diferite au facut indispensabila prezenta zarafilor (autorizati de regii si contii targurilor si oraselor unde isi desfasurau actiitatea ). Acestea isi expuneau multiplele tipuri de moneda pe o banca, de unde deriva denumirea viitoarei institutii precum si denumirea de bancher. Numai ei se puteau descurca cu paienjenisul monetar. Acesti schimbatori de bani, care initial erau depozitari in numerar, si-au extins activitatea si au pus bazele unor importante firme negustoresti care s-au raspandit pe intreg continentul. De aceeasi sorginte este si termenul “ bancruta”, in italiana banca rotta (taraba rupta) aparand datorita insolvabilitatii zarafilor carora li se spargea in mod simbolic masa schimbului.

Emiterea monedei de hartie este atribuita Chinei, in anul 1260, ele fiind insemne ipotetice ale cantitatii de argint detinute in tezaur. Hartia – moneda se raspandeste in toate statele dezvoltate la sfasitul de Ev Mediu.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Unde a apărut moneda propriu-zisă? Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea

răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 8.

2.3. MONEDA ŞI FUNCŢIILE EI. Moneda a fost definită în mod diferit: - un bon pentru cumpararea mărfurilor - o marfă care serveste continuu ca intermediar pentru schimbul altor mărfuri - un document de stat care emenă de la autorităţile publice Definitie: Moneda in forma ei clasica, de disc metelic cu greutate determinata, se

utilizeaza ca mijloc de circulatie, de plata, de tezaurizare. Ea reprezinta un instrument etalon legal de plata pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulari, fiind masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii emitente – statul – si care se bucura de incredere publica.

Moneda indeplineste urmatoarele functii: Functia de evaluare a valorilor economice


DREPT BANCAR 10

Cu moneda se masoara valori materiale, se exprima preturile, puterea de cumparare, creditul. Cand moneda este marfa, turnata din metal pretios (aur, argint), ea are o valoare intrinseca, pretuind prin ea insasi, avand o putere de cumparare corespunzatoare acestei valori. Ea serveste ca etalon direct pentru alte valori. Cand este doar un semn, un bon ea nu mai are valoarea corespunzatoare marfurilor ce pot fi achizitionate cu ea. Aceasta moneda este un intermediar intre marfuri. Preturile sunt expresia monetara a valorii.

Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii prin intermediul operatiunilor de vanzare – cumparare.

Functia de mijlocire a platilor Moneda dobandeste calitatea de moneda legala intrucat creditorul este obligat sa

primeasca moneda aflata in circulatie la data lichidarii unei datorii. Functia de mijlocire a creditului. Creditul este un imprumut de moneda, el reprezinta transmiterea temporara a unei

puteri de cumparare. Moneda este un instrument de credit atat pentru cel care o primeste cat si pentru cel care o livreaza.

Functia de mijlocire a economiilor Disponibilitatile populatiei se pot valorifica prin intermediul monedei. Functia de tezaurizare Cu ajutorul monedei se pot pastra si transfera valorile pe o perioada indelungata.

Valorile pot trece de la un detinator la altul prin intermediul monedei. Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor. Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau

indirect la crearea lui.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Definiţi moneda. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului.

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................... � Răspunsul poate fi consultat la pagina 9.

2. Enumeraţi funcţiile monedei. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


2.4. RELAŢIA BANI-MONEDĂ. Sfera notiunii de bani este mai larga decat cea a monedei; ea cuprine totalitatea

instrumentelor de schimb ale circulatiei. Termenul de bani desemneaza denumirea generica atat a tipurilor de moneda, cat si altor semne de valoare. Insusirea esentiala a banilor este aceea de a se putea cumpara cu ajutorul lor orice, ei detinand o putere absoluta – “ money is power”. Cronologic, notiunea de moneda a aparut mai tarziu decat cea de bani si anume atunci cand s-a trecut la sistemul de schimb prin intermediul lingourilor marcate, carora li se confirma greutatea si calitatea aliajului.

Etimologic denumirea de “moneda” provine din limba latina, de la numele zeitei Junon Moneta in al carui templu, la Roma, statul isi instalase ateliere de batere a primelor semne monetare. In limba noastra, denumirea a patruns ca neologism din limba latina – ,,moneta” -, cat si din limba greaca – “ moneda” -, utilizat in timpul domniilor fanariote.

Termenul ,,pecunia” inseamna suma de bani, avere si provine din latinescul “ pecus” care reprezinta animalul de turma intrebuintat deseori ca etalon de schimb. De la acest termen a derivat notiunea de “ pecuniar” (banesc).

Termenul de “capital” provine din latinescul “ capita” care reprezinta numaratoarea capetelor de vita.


DREPT BANCAR 11

2.5. CATEGORII DE MONEDE EXISTENTE ÎN CIRCULAŢIA MONETARĂ. 1. Moneda efectiva – sau manuala reprezinata semnele monetarea utilizate in

circulatie in numerar, fiind confectionata din metal si hartie. Bancnotele de hartie si moneda metalica reprezinta forma concreta de manifestare a monedei.

2. Moneda conventionala – reprezinta o unitate de cont cu caracter international, fara o existenta materiala propriu – zisa, utilizata de grupuri de state in scopul exprimarii valorice a schimburilor, a tranzactiilor dintre ele, in scopul inlaturarii influentelor negative determinate de fluctuatia cursurilor valutare. Valoarea acestei unitati de cont se stabileste pe baza unui cos valutar in care sunt cuprinse valutele tarilor aderente la o anumita unitate de cont.

ex: DST – emis de FMI Pesoul audinez – unitatea monetara a Grupului Andin AMU – unitate monetara asiatica ATA – emisa de Societatea Internationala pentru Transportul Aerian 3. Moneda de calcul – sau de referinta are functia de masurare a drepturilor si

obligatiilor reciproce dintre parti. Este utilizata in mod special in relatiile internationale, ca urmare a fluctuatiilor cursurilor monedelor nationale. Este aleasa o moneda considerate stabila.

4. Moneda de cont sau bancara – este moneda scripturala, care nu se vede, dar se percepe efectul functiilor sale. Acesti bani nu au o existenta materiala, ci se afla numai scriptic in conturile bancare. Acesti bani circula prin intermediul documentelor bancare – viramente, cecuri etc. si se prezinta sub forma depozitelor la vedere la unitatile bancare. Sunt intrebuintati in decontari. Reprezinta partea cea mai mare a masei monetare, care tinde sa ia locul monedei efective.

5. Moneda de credit cuprinde bancnotele, cambiile, cecurile. Banii de credit sunt mijlocitori ai schimbului.

6. Moneda divizionara - este un submultiplu al unitatii monetare nationale. Denumita si moneda de bilon – datorita aliajului din care este confectionata – are o valoare proprie redusa (metale comune sau aliaje banale).

7. Moneda fiduciara sau de incredere – circula in virtutea increderii pe care o are detinatorul in autoritatea eminenta. Nu are valoare proprie, ci numai una conventionala, fictiva.

8. Moneda universala – aurul indeplineste aceasta functie. El se materializeaza in lingouri cu o greutate si un anumit titlu. Lingoul are forma paralelipipedica si este confectionat din aur fin. Cel mai mic lingou are 8 grame, iar cel mai mare “ Good Delivery Bar” sau “ caramida stralucitoare” are 12.5 kg.

9. Moneda electronica – este o aparitie relativ recenta, fiind creata de firma olandeza “ Phillips” care a lansat in circulatie un “ Portofel electronic”.Acesta este de forma unei placute (cartele) din material plastic, groasa de 1 mm, in care este inglobat un minicalculator cu memorie. In aceasta placuta sunt inglobate piste magnetice, numele si prenumele titularului si numarul acestuia de cont. Se poate utiliza numai in locurile dotate cu aparatura adecvata. Sumele de bani se transfera pe baza impulsurilor electronice. Tehnicile de varf au perfectionat in scurt timp moneda electronica.

Moneda internationala - EURO In cadrul Uniunii Europene, trecerea la moneda unica a reprezentat un proces controlat

in detaliu si cu un calendar cat se poate de clar. Sa urmarim evolutia in timp a eforturilor depuse pentru a se ajunge la momentul in care Euro devine o relitate palpabila. Se pune intrebarea ce este Uniunea Economica si Monetara si care este diferenta dintre ea si Piata Unica despre care se vorbeste atat de des.

Piata Unica reprezinta unul din obiectivele majore ale parintilor spirituali ai actualei Uniuni Europene si poate fi caracterizata, pe scurt, prin existenta a patru libertati fundamentale:


DREPT BANCAR 12

-libertatea de circulatie a bunurilor - libertatea de circulatie a persoanelor -libertatea de circulatie a serviciilor -libertatea de circulatie a capitalului Aceasta Piata Unica a devenit realitate in 1992, ea functionand si evoluand in sensul

unei integrari mereu mai profunde. Si Uniunea Economica si Monetara reprezinta un proiect cu destula vechime: inca de la sfarsitul anilor ‘ 60 s-a oficializat ideea unei zone, in cadrul Pietei Unice, in care sa se utilizeze o singura moneda. Avand in vedere ca tranzactiile comerciale dintre statele membre reprezinta 60% din totalul tranzactiilor comerciale desfasurate in UE, Uniunea Economica si Monetara devine o necesitate economica si reprezinta complementul Pietei Unice. Aceasta din urma poate functiona mai eficient si cu beneficii mai mari in contextul existentei Uniunii Economice si Monetara, pentru ca se elimina costurile ridicate ale tranzactiilor legate de schimburile valutare, precum si incertitudinile legate de instabilitatea ratei de schimb.

La 1 ianuarie 1999 a fost pusa in circulatie moneda Euro. Anterior acestui moment in cadrul Consiliului European de la Madrid (decembrie 1995) sefii de state si de guverne ai UE au luat hotararea de a da monedei unice denumirea de euro, abrevierea acesteia fiind “EUR”. Simbolul monedei unice a fost inspirat de litera greceasca epsilon, ca referinta la leaganul civilizatiei europene. Reprezentare grafica a simbolului monedei este apropiata de litera E, cu doua linii paralele la mijloc si este o referire la prima litera a cuvantului cheie Europa si la stabilitatea monedei unice. Designul bancnotelor si monedelor Euro are profunde semnificatii: pe bancnote se regaseste istoria patrimoniului arhitectural european - –ferestre si portaluri ca simbol al comunicarii dintre europeni si dintre Europa si restul lumii, iar pe monede se incearca evidentierea rolului Europei in lume si a unitatii natiunilor europene.

La 1 martie 2002, Euro devine moneda unica in spatiul UE, pentru majoritatea statelor membre. Fie ca utilizeaza sau nu moneda unica, toate statele membre UE sunt obligate sa considere politica lor economica ca un “ domeniu de interes comun”. Emisiunea de Euro si politica monetara revin Bancii Centrale Europene ale carei obiective sunt:

-stabilitatea preturilor -sustinerea politicilor economice generale ale Comunitatii -operarea in contextul unei economii de piata deschisa si in conditiile liberei concurente Avantajele monedei unice sunt urmatoarele: -disparitia operatiunilor de schimb in tranzactiile financiare -eliminarea riscului de schimb in operatiunile comerciale si miscarile de capitaluri -cresterea securitati calculului pretului si al planificarii -deschide investitorilor cel mai mare circuit financiar din lume, un circuit in care

capitalurile pot circula liber -conduce la sporirea investitiilor productive si deci, determina o mai buna protectie

sociala a cetatenilor, micsorand rata somajului.

TEST DE AUTOEVALUARE.

1. Enumeraţi categoriile de monede existente în curculaţia monetară. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 11. 2. Enumeraţi avantajele monedei unice. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea

răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


DREPT BANCAR 13


2.6. SISTEME MONETARE. Orice colectivitate umana, natiune sau stat poate dispune de un sistem monetar. Sistemul monetar reprezinta totalitatea elementelor si modalitatilor care permit

reglementerea circulatiei monetare dintr-o tara, a instrumentelor si tehnicilor de plata inscrise in norme juridice care emana de la puterea de stat.

Orice sistem monetar trebuie sa precizeze: • unitatea monetara aleasa • paritatea acesteia • metalul pe care il reprezinta

Sistemele monetare difera de la un stat la altul . Materia folosita pentru etalonul monetar a fost metalul – aurul si argintul. Sunt tari in

care s-a folosit unul din aceste metale (sistemul monometalist): • aurul – sistemul Gold Standard • argintul - sistemul Silver Standard

Altele le-au folosit pe amandoua (sistemul bimetalist). In Rusia s-a incercat fixarea etalonului monatar la platina, dar s-a renuntat datorita raritatii si valorii ridicate a acestui metal.

Sistemele monetare bimetaliste au ca etalon monetar doua metale pretioase, aur si argint, ambele cu putere de circulatie nelimitata, intre cele doua existand un raport fix de valori. Se pot prezenta in mai multe forme:

• bimetalismul integral cand moneda se poate confectiona atat din aur cat si din argint, statul stabilind raportul dintre cele doua

• bimetalismul schiop cand numai unul din metale este etalon (aurul), iar argintul este folosit pentru batere de moneda in cantitati limitate

In jurul anului 1900, toate statele si-au organizat sisteme monetare monometaliste, avand ca metal etalon – aurul. Perioada etalonului de aur a fost o perioada de real progres economic.

A urmat perioada etalonului aur – devize (1944 - 1970) statuat prin acordurile de la Bretton Woods, in toamna anului 1944. Principala valuta dolarul – era definita intr-o anumita cantitate de aur, FMI stabilind raportul dintre aceasta si celelalte valute. Desi acest sistem era bazat pe un curs de schimb fix, totusi permitea modificari ale cursului de schimb impuse de situatia economica a statelor. Exista doua sisteme fundamentale, extremale de cursuri de schimb :

• sistemul cursurilor de schimb fixe • sistemul cursurilor de schimb flotante.

In cadrul primului sistem, cursul de schimb practicat pe piata valutara este fixat de stat, care intervine direct pe piata valutara pentru a-l mentine, fie ca vanzator, fie in calitate de cumparator de valuta. Avantajul acestui sistem este acela ca ofera un climat de stabilitate pentru tranzactiile internationale. Dezavantajul lui consta in faptul ca politica monetara isi pierde complet independenta, fiind dictata exclusiv de obiectivul mentinerii cursului de schimb la nivelul fixat.

La inceputul anilor 70 s-a resimtit criza acestui sistem. Ca urmare, s-a trecut la sistemul cursurilor flotante in cadrul caruia cursul de schimb se stabileste exclusiv pe baza cererii si ofertei de valute, ai caror purtatori sunt agentii economici privati. Statul nu intervine direct in influentarea cursului de schimb. Avantajul acestui sistem consta in faptul ca ofera o independenta deplina in stabilirea politicii monetare. Banca centrala poate sa elaboreze orice fel de politica monetara fara a tine seama de impactul modificarii nivelului general al preturilor asupra importurilor si exporturilor, intucat cursul de schimb se modifica automat mentinand echilibrul balantei comerciale. Dezavantajul consta in riscul mare al modificarilor neprevazute si deci nefavorabile pentru participantii la tranzactiile


DREPT BANCAR 14

internationale. Dupa 1970, in contextul trecerii la sistemul cursurilor flotante paritatea monedelor nationale se calcula in raport cu o valuta (dolar, lira sterlina, marca germana etc.), cu un cos de valute sau in functie de DST.

In prezent sistemul cursurilor flotante este asociat cu democratia.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Definiţi sistemul monetar. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului.

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................


2. Enumeraţi formele sistemelor monetare bimetaliste. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


2.7. SISTEMUL BĂNESC AL LEULUI. Problema monedei nationale este pusa in discutia Adunarii Legiuitoare in vara anului

1859, elaborandu-se cu acest prilej mai multe proiecte si propuneri de denumiri. Lipsa unei monede nationale a favorizat circulatia a numeroase monede straine care ingreunau circulatia marfurilor. Se ajunsese la utilizarea a nu mai putin de 75 de specii de monede straine, provenite din cele mai deferite tari europene: napoleonul francez, lira sterilina, lira turceasca, ducatul austriac, talerul prusac, rubla si copeicile rusesti, techinul venetian etc. Acest haos monetar era favorabil operatiunilor de contrafacere, o sursa usoara de inavutire pentru zarafi (se ocupau cu schimbul de moneda, ceea ce in termeni moderni numim schimb valutar), nefavorabil economiei nationale in formare.

Constitutia din 1866 a proclamat dreptul suveran al tarii de a bate moneda. Alexandru Ioan Cuza incercase deja o emancipare monetara, proiectand o moneda nationala numita “ romanat”, pe care insa nu a ajuns sa o realizeze. Din anul 1866 au inceput pregatirile si elaborarea studiilor pentru infiintarea sistemului monetar national.

,,Legea pentru infiintarea unui nou sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale” din 1867 a intrata in vigoare la 1868 a marcat unul din principalele momente ale afirmarii vointei de independenta si suveranitate a poporului roman. Aceasta lege a pus capat practicilor feudale in circulatia baneasca si a anihilat dezordinea monetara din economia nationala. Moneda nationala (etalon) “ leul” era impartita in 100 de parti, numite bani. Un leu continea 5 grame de argint si 0.32258 grame de aur (promova sistemul bimetalist).

In perioada 1867 – 1935, monedele romanesti se bat in strainatate, la Bruxelles, la Hamburg, Londra, Paris, dupa care se emit numai la Bucuresti.

In anul 1880 este infintata Banca Nationala a Romaniei cu atributii in emisiunea monetara, iar in 1890 a fost adoptat sistemul banesc al leului cu baza monometralista aur( 1 leu = 0.2900322 grame de aur). Tot din acest an s-au pus in circulatie si piese de nichel de 50 bani, 1 leu si 2 lei.

Dupa al doilea razboi mondial, ca urmare a inflatiei generate de conflictul armat, se infaptuieste o reforma monetara in scopul insanatosirii monedei nationale. Prin legea monetara din 15 august 1947, vechile semne banesti sunt retrase din circulatie. In 1952 se restructureaza din nou sistemul benesc si se emit noi categorii de semne banesti.

Unitatea monetara nationala este consacrata in prezent de prevederile Legii nr.312/2004 privind Statutul BNR care prevede ca moneda nationala este leul, subdiviziunea acesteia este banul, Banca Nationala a Romaniei fiind singura institutie autorizata sa emita bancnote si monede metalice in Romania .

Cresterea preturilor si a salariior dupa 1990, a determinat amplificarea cererii de numerar, astfel incat Banca Nationala a fost nevoita sa suplimenteze emisiunea monetara.


DREPT BANCAR 15

S-au pus in circulatie bancnote cu valoare ridicata, banca de emisiune trebuind sa se adapteze la nevoile economiei nationale.

2.8. CIRCULAŢIA MONETARĂ. Notiunea si formele circulatiei monetare. Circulatia monetara reprezinta totalitatea

operatiilor efectuate cu masa monetara, concretizate in incasarile si platile banesti, determinate de circulatia marfurilor, de prestarea serviciilor si executarea de lucrari in cadrul unui stat.

In practica se disting doua forme ale circulatiei monetare: • circulatia monetara legala - cuprinde totalitatea operatiunilor banesti • circulatia monetara paralela – desemnaza operatiile banesti cu numerar,

operatii care se realizeaza in mod deosebit in raporturile dintre persoanele fizice. Posibilitatile de supraveghere a acestora de catre BNR sunt limitate si de aceea sunt denumite operatii paralele.

Circulatia monetara cuprinde: • circulatia cu monetar (cu numerar): numerarul are o pondere relativ mica 15%

din circulatia monetara. Folosirea numerarului implica riscuri si cheltuieli mari legate de emisiune, manipulare, stocare, etc .

• circulatia fara monetar (fara numerar); in tarile dezvoltate numerarul aproape a disparut in circulatia monetara.

Masa monetara. Masa monetara reprezinta ansamblul mijloacelor monetare, indiferent de forma, cantitate, structura, sursa, necesare efectuarii tuturor platilor, existente la un moment dat in sfera circulatiei.

Masa monetara are urmatoarea structura: I.Disponibilitati monetare

• bilete de banca • moneda divizionara • depozite la vedere

cvasimonetare • depozite la termen • conturi de economii • bonuri ale institutiilor specializate

II. Surse de constituire a masei monetare • aur si devize • credite acordate tezaurului • credite acordate economiei

Banca de emisiune, la cerere, emite mijloace de plata suplimentare, care sa asigure cresterea productiei si a circulatiei marfurilor si o oarecare stabilitate a preturilor. In Romania, masa monetara se determina prin principiile si practica F.M.I.

Suma de bani necesara circulatiei monetare se constituie din totalul valoric al sumelor banesti necesare pentru derularea in conditii normale a procesului de schimb al marfurilor si serviciilor, fiind influentata de pretul marfurilor si serviciilor si de viteza de circulatie a banilor.

Viteza de circulatie a banilor reprezinta numarul de tranzactii la care serveste o unitate monetara intr-o perioada de timp, in procesul circulatiei banesti. Cu cat viteza de circulatie a banilor este mai mare, cu atat masa monetara aflata in circulatie scade.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Definiţi circulaţia monetară. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului.

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................



DREPT BANCAR 16

2. Enumeraţi sursele de constituire a masei monetare. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


2.9. LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi sistemul bănesc al leului.

Instrucţiuni privind testul de evaluare: - se foloseşte în primul rând cursul, însă pentru un punctaj ridicat este necesară parcurgerea bibliografiei indicate. Criteriile de evaluare sunt: - claritatea exprimării şi absenţa formulărilor nesigure, - identificarea elementelor de conţinut solicitate, - utilizarea bibliografiei precizate.

2.10. BIBLIOGRAFIE. � C. Basno, N. Dardac, C. Floricel, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � A. Pintea, G. Ruscanu, Băncile în Economia Românească, Editura Economică,


Bucuresti l943. � V. Slăvescu, Istoria Băncii Naţionale a României l880-l924, Editura Culturală

Naţională, Bucureşti, l925. � D. D. Şaguna, C. F. Donoaica, Drept bancar şi valutar, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � I. Turcu, Drept bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.

DREPT BANCAR 17


SISTEMUL BANCAR ŞI REŢEAUA BANCARĂ

3.1.Obiective.......................................................................................................................................... 17 3.2.Precizări terminologice................................................................................................................ 17 3.3.Sistemul bancar............................................................................................................................. 17 3.4.Structura sistemului bancar internaţional............................................................................... 18 3.5.Reţeaua bancară în România................................................................................................... 19 3.6.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 20 3.7.Bibliografie...................................................................................................................................... 20

3.1. OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul sistemului bancar; � familiarizarea cursanţilor cu structura sistemului bancar internaţional; � dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei

categorii de bănci prezentate în această unitate de învăţare.

3.2. PRECIZĂRI TERMINOLOGICE. In legislatia, literatura si practica bancara se utilizeaza notiunea de aparat bancar si

sistem bancar. Prin aparat bancar se intelege ,,ansamblul coerent al diferitelor categorii de banci

care functioneaza intr-o tara, raspunzand cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare social-economica’’ (C. Kiritescu).

In centrul aparatului bancar se afla banca centrala care exercita si coordoneaza politica monetara, valutara si de credit a statului, emitand reglementari in domeniu. Aparatul bancar vizeaza aspectul organizatoric, iar sistemul bancar vizeaza operatiunile si tranzactiile efectuate de banci, adica activitatea bancara ca activitate specifica acestui domeniu.

Banca este o entitate economica de stat sau particulara ale carei functii principale sunt: • atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile

deschise acestora, • acordarea de credite pe diferite termene, • efectuarea de viramente in conturile clientilor si de transferuri in conturile

deschise la alte banci, • emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea

instrumente, • vanzarea - cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Definiţi aparatul bancar. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului.

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................


2. Enumeraţi funcţiile principale ale băncii. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


3.3. SISTEMUL BANCAR. Sistemul bancar cuprinde urmatoarele categorii de banci: Banca centrala care datorita functiilor sale (de emisiune, creditare, conducerea politicii

monetare, centru valutar, banca a bancilor si banca a statului) are un rol deosebit de important.


DREPT BANCAR 18

Bancile de depozit sunt banci comerciale si efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare avand o activitate diversa. Operatiunile de baza sunt constituirea de depozite si utilizarea lor in vederea acordarii creditelor. Sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea de profit.

Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit cu o gama larga de diferentieri, cu statute deosebite de la o tara la alta. Principalele lor orientari sunt :

• leasing-ul, • factoring-ul, • acordarea si garantarea creditelor pe termen mijlociu si lung intreprinderilor, • creditarea marfurilor cu plata in rate, • creditarea locuintelor cu garantii ipotecare, • etc.

Casele de economii reprezinta o veriga importanta in sistemul bancar, avand ca atributii principale mobilizarea economiilor, dar sunt si banci ale autoritatilor locale si ale institutiilor de prevederi: detinatoarea fondurilor pentru pensii si asigurari sociale.


1. Enumeraţi categoriile de bănci. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 18. 2. Enumeraţi principalele orientări ale băncilor specializate. Folosiţi spaţiul de mai jos

pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


3.4. STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR INTERNAŢIONAL. Pe plan international asistam la tendinta de agregare a intereselor economice prin

formarea unor blocuri comerciale caracterizate prin libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalului, prin inlaturarea barierelor fiscale si vamale. Tendinta de globalizare a economiei mondiale se manifesta inclusiv in domeniul bancar, prin fuziuni, achizitii si acorduri de cooperare, astfel incat asistam la un proces de concentrare a capitalului si de consolidare a marii finante. Avand in vedere aceste tendinte, putem contura structura sistemului bancar international.

Statele pot participa la activitatea financiar – bancara internationala prin organele ori institutiile abilitate. Astfel, statele pot incheia acorduri specifice de cooperare cu alte state ori oganizatii financiare internationale, pot opera pe piata internationala a titlurilor de valoare,etc.

Organizatiile internationale financiar-bancare cum ar fi Fondul Monetar International, Grupul Bancii Mondiale, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Centrala Europeana, etc, si care desfasoara activitati bancare specifice.

Bancile transnationale care se remarca, in primul rand, printr-o activitate sustinuta in cadrul sistemelor financiare nationale. In functie de competentele pe care le au in tarile de origine, aceste banci pot fi clasificate in cateva mari categorii, pe care le enumeram in continuare.

Bancile de depozit – functia lor principala este transformarea resurselor pe termen scurt-depozitele persoanelor fizice si juridice-in imprumuturi pe termen mediu si lung. Acest tip de banci este foarte raspandit in SUA, M. Britanie, Japonia, Franta.

Bancile universale – care spre deosebire de cele de depozit activitatea lor nu se limiteaza numai la intermedierea depozit-imprumut, ci ele intervin direct pe piata


DREPT BANCAR 19

financiara. Bancile elvetiene detin un rol specific pe pietele financiare internationale, investind capitaluri gestionate in fonduri fiducitare.

Casele de economii si institutii specializate – care rivalizeaza cu marile banci. Spre exemplu cele germane (Landesbank), cele belgiene si italiene. Tot din aceasta categorie fac parte casele de credit agricol sau bancile populare, cum ar fi CNCA in Franta si Robobank in Olanda. Trebuie precizat ca angajamentul extern al acestora este limitat.

Activitatile bancare internationale se adreseaza urmatoarelor trei categorii de clientela :

• marile intreprinderi, private sau de stat, adesea transnationale sau puternic angajate in comertul international,

• statelor, institutiilor monetare oficiale si diferitelor colectivitati publice, • bancilor si altor institutii financiare (companii de asigurari, investitori institutionali

etc.).

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi structura sistemului bancar internaţional. Folosiţi spaţiul de mai jos


� Răspunsul poate fi consultat la pagina 18. 2. Enumeraţi categorille de clientelă cărora se adresează activităţile bancare

internaţionale. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


3.5. APARATUL BANCAR ÎN ROMÂNIA. Aparatul bancar se constituie in tara noastra odata cu infiintarea in 1880 a Bancii

Nationale a Romaniei ca banca centrala a statului. In anii urmatori au fost infiintate numeroase banci mai ales cu capital strain. In anul 1934 existau 1204 banci. Regimul comunist a dat o lovitura nimicitoare aparatului bancar. Astfel, in anul 1946 este etatizata si reorganizata Banca Nationala a Romaniei. A urmat nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere,de transport ceea ce a dus la dizolvarea si lichidarea bancilor particulare. Locul acestora a fost luat de catre banci de stat, mentinute pana in decembrie 1989. Astfel au existat: Banca Nationala, Banca de Investitii, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara, Banca Romana de Comert Exterior si CEC, toate cu capital integral de stat. Aparatul bancar functiona pe un singur nivel, Banca Nationala indeplinind functia de emisiune, dar si functia comerciala – de creditare a unitatilor economice. Celelalte banci nu aveau capitalul propriu si nici depozite ale clientilor, procurandu-si resursele de creditare de la Banca Nationala, printr-un mecanism automat.

Reforma bancara a inceput in 1990 prin infiintarea unor banci noi, prin organizarea bancilor specializate de stat ca societati comerciale pe actiuni cu un singur actionar (statul), deschiderea in tara noastra a unor filiale sau sucursale ale unor banci straine si mixte, largirea obiectului de activitate al bancilor comerciale cu capital de stat.

Reforma bancara a fost efectiv realizata prin Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara si legea nr. 34/1991 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, urmata de regulamente si norme de aplicare emise de Banca Nationala a Romaniei.

Aparatul bancar a fost organizat pe doua nivele : 1. Banca Nationala a Romaniei cu rol de banca centrala a statului roman, fiind

organul unic de emisiune monetara, stabileste reglementari in domeniul monetar, de credit, valutar si de plati. Banca Nationala a Romaniei refinanteaza societatile bancare si


DREPT BANCAR 20

asigura lichiditati aparatului bancar, asigurand supravegherea activitatii societatilor bancare, promovand, reglementand si asigurand supravegherea activitatii de supraveghere bancra. Membrii consiliului de Administratie sunt numiti si revocati de Parlament.

2. Bancile comerciale si alte institutii de depozit avand ca principal obiect de activitate atragerea de fonduri de la persoane fizice si juridice, sub forma de depozite sau alte instrumente, platibile la vedere sau la termen, precum si acordare de credite si efectuarea de servicii cu specific bancar.

Structura organizatorica, conducerea si administrarea se stabilesc prin statute proprii. Societatile bancare se constituie potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, pe baza autorizatiei eliberate de Banca Nationala a Romaniei. Activitatea bancara este carmuita in prezent de OUG nr.99/ 2006 privind instituțiile de credit ți adecvarea capitalului si Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei .

Aparatul bancar continua sa fie realizat pe doua nivele: 1. Banca Nationala a Romaniei ca banca centrala, atributiile ei fiind prevazute

in Legea privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, 2. celelalte banci ; prin banca se intelege persoana juridica autorizata sa

desfasoare in principal, operatiuni de atragere de depozite si de acordare de credite, in nume si in cont propriu. Bancile pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de Banca Nationala a Romaniei. Aceasta supravegheaza activitatea bancilor pe baza raportarilor de prudenta bancara (obligatorii) facute de catre banci si prin inspectii efectuate de catre BNR. Poate aplica sanctiuni si poate hotari masuri de instituire a supravegherii speciale si de administrare speciala a bancilor.

In prezent, aparatul bancar poate cuprinde : -societati bancare cu capital integral de stat -societati bancare cu capital social cooperatist -societati bancare cu capital privat autohton -societati bancare cu capital mixt, de stat si privat -societati bancare cu capital strain si roman -societati bancare cu capital integral strain -societati bancare cu capital integral român


1. Enumeraţi nivelele aparatului bancar. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


3.6 LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi structura sistemului bancar internaţional.


3.7 BIBLIOGRAFIE. � C. A. Gheorghe, Drept bancar, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006. � C. C. Kiritescu, E. M. Dobrescu, Mica Enciclopedie - Băncile, Editura Expert,

Bucuresti, l998. � R. Motica, V. Popa, Drept comercial şi bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.


DREPT BANCAR 21

� A. Pintea, G. Ruscanu, Băncile în Economia Românească, Editura Economică, Bucureşti, l995.

� N. G. Romscanu, Începuturile comerţului de bancă, Enciclopedia Romaniei, vol. IV, Bucuresti l943.

� D. D. Şaguna, C. F. Donoaica, Drept bancar şi valutar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.

DREPT BANCAR 23


BANCA DE EMISIUNE ŞI FUNCŢIILE EI

4.1.Obiective.......................................................................................................................................... 23 4.2.Economia României şi problemele activităţii bancare până în anul 1880.................... 23 4.3.Înfiinţarea Băncii Naţionale a României................................................................................. 27 4.4.Sistemul bancar între anii 1880-1944..................................................................................... 29 4.5.Activitatea bancară în perioada 1944-1989.......................................................................... 30 4.6.Banca Naţională a României în perioada de tranziţie la economia de piaţă............... 31 4.7.Banca de emisiune şi funcţiile ei.............................................................................................. 32 4.8.Banca Centrală Europeană........................................................................................................ 35 4.9.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 35 4.10.Bibliografie.................................................................................................................................... 36

4.1.OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul activităţii bancare; � familiarizarea cursanţilor cu fiecare etapă parcursă de Banca Naţională a

României de la înfiinţare până azi; � dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei

funcţii a băncii de emisiune prezentate în această unitate de învăţare.

4.2. ECONOMIA ROMÂNIEI ŞI PROBLEMELE ACTIVITĂŢII BANCARE PÂNĂ ÎN ANUL 1880.

Zarafia in Tarile Romane, in prima etapa, s-a manifestat sub forma de cumparari si vanzari de monede, in scopul obtinerii unori castiguri. Zarafia era favorizata si de faptul ca, in aceasta etapa, Principatele erau invadate de numeroase insemne monetare, provenind din Turcia, Austria, Prusia, Rusia si alte state care bateau monede. Cumpararea unor monede la un pret pentru a fi revandute la un pret mai ridicat – speculatii monetare – constituiau o adevarata plaga pentru economia Tarilor Romanesti.

In perioada de suzeranitate turceasca, Tarile Romane au fost lipsite de dreptul de a bate moneda. Poarta a urmarit, prin aceasta, afirmarea starii de dependenta a Principatelor, moneda fiind o expresie a suzeranitatii statului, si totodata sa exploateze pietele vasale prin intermediul monetar .

Toate valorile (pamantul, vitele, produsele) si toate platile (impozitele, obligatiile feudale) erau evaluate in lei, dar realizate in monedele straine care existau in circulatie. Leul a devenit moneda de cont cand a disparut din circulatie Lowenthalerul, principala moneda din circulatia romaneasca timp de aproape trei secole. G. Zane arata ca “ Principatele Romane, daca nu dispun de o moneda nationala reala, dispun de o moneda de cont, impusa de necesitatile schimbului monetar si al practicii comerciale, leul, devenita in cursul vremii, adevarata institutie nationala.”

In legatura cu primele bateri de moneda la noi, numismatica acorda emisiunilor monetare ale Histriei (sec. V. I .Hr .) locul intai intre monedele care au fost batute in antichitate pe pamantul Romaniei. Lui Vlaicu Voda (1362 – cca 1377) si Petru Musat (1375-1391) li se atribuie primele bateri de monede matalice romanesti in Tara Romaneasca (probabil monetaria de la Arges) si Moldova (in monetaria de la Suceava), iar in Transilvania autonoma( 1541 – 1691) primele monede s-au batut la monetaria din Aiud .

Din domnia prospera a lui Mircea cel Batran (1386 – 1418 ), au ramas monede multe variate.

Marele domnitor – martir Constantin Brancoveanu a realizat o epoca de cultura inalta si durabila, intre capetele de acuzare, aduse impotriva lui de stapanirea turceasca, a fost si acela de a fi batut monede de aur cu chipul sau. Cu timpul, zarafii au devenit camatari, ei acordau imprumuturi in bani, beneficiarii imprumuturilor facand parte din toate clasele si paturile societatii. Dobanda, desi plafonata in Principate, prin dispozitii legale, 10% (in timp


DREPT BANCAR 24

ce in statele apusene varia intre 4-6 % ), in realitate se ridica la 12-24% si chiar mai mare. In asemenea conditii s-au dezvoltat si imbogatit unii arendasi, marii negustori, bancherii sau zarafii care au constituit una din componentele importante ale burgheziei comerciale .

In perioada secolului al XVIII –lea, in Principate, agricultura, meseriile, manufacturile au evoluat, s-au intensificat schimburile comerciale si mai ales cele externe, s-a dezvoltat comertul cu bani, ceea ce impunea crearea unor institutii bancare care sa asigure mijloace financiare (credite) ieftine prin care sa sprijine dezvoltarea, in continuare, a activitatilor economice nationale si inlaturarea zarafiei. In urma razboiului ruso – turc din 1828-1829, in care rusii i-au invins pe turci, s-a incheiat tratatul de pace de la Adrianopole, prin care s-a pus capat monopolul economic al Imperiului Otoman asupra Principatelor Romane. De o importanta deosebita a fost stabilirea scutirii locuitorilor celor doua Principate de orice furnituri catre Poarta, acordarea deplinei libertati comerciale pentru toate produsele si dreptul de a deschide fabrici si mine. Dupa tratatul de la Adrianopole, Principatele au devenit o importanta piata pentru produsele manufacturale, mai ales ale industriei engleze in plin avant, incepand cu finele veacului al XVIII- lea. In aceasta perioada, camatarii au efectuat tot mai multe operatiuni de banca, iar din creditele pe care le acordau, o parte a inceput sa aiba si un scop productiv. Extinderea afacerilor de banca a necesitat o sporire a fondurilor, in care scop s-a apelat la imprumuturile de la banci din strainatate si, in felul acesta s-au accentuat legaturile internationale .

Din mai 1828 si pana in aprilie 1834, Principatele Romane au fost puse sub administratie rusa, ocupatia tinand pana la plata integrala a despagubirilor de razboi. General Pavel Kiseleff a fost numit presedintele plenipotentiar al divanelor (sfaturi domnesti) celor doua Principate, sub a carui indrumare si supraveghere au fost puse in aplicare regulamentele organice ale Tarilor Romanesti. Prin regulamentele organice s-a ingradit puterea domneasca, trecadu-se la organizarea Principatelor dupa principiul separarii puterilor: puterea executiva apartinand domnului ales pe viata dintre boieri, ajutat de 6 ministri; puterea legislativa apartinand Adunarii obstesti (42 de deputati in Tara Romaneasca si 35 in Moldova alesi din boierii mari -veliti- si din boierii mici ); puterea judecatoreasca exercitata de tribunalele judetene si 3 Curti de Apel: Bucuresti, Craiova si Iasi, independente de domn si Adunarea obsteasca.

Caracterul novator al Regulamentelor organice s-a concretizat si in domeniul fiscal, prin reducerea diversitatii darilor la una singura si fixa; pentru tarani si proprietarii de pamant – capitatia – iar pentru negustori si meseriasi – patena. Stabilind aceste dari, Regulamentele interziceau domnilor de a mai pune vreun impozit sau dare in folosul personal. O masura financiara importnta a fost adoptarea bugetului statului bazat pe echilibrul veniturilor si cheltuielilor, dezbatut de Adunarea obsteasca si controlat de un organ special.

In toate cele trei Tari Romane a urmat o vizibila crestere a productiei, patrunderea circulatiei banesti in mai mare masura in mediul taranesc, intensificarea exploatarii bogatiilor minerale. In acest fel, a fost depasita economia taraneasca caracterizata prin producerea si consumarea pe loc a produselor. S-au intensificat operatiunile financiar bancare, creditul, iar masurile introduse prin Regulamentele organice au netezit calea dezvoltarii capitalismului. Cu toata dezvoltarea lenta a cailor de transport si slaba dezvoltare a pietii interne, productia de marfuri a fost in crestere si, ca urmare, s-au dezvoltat si relatiile comerciale externe. Porturile Galati si Braila au cunoscut o mare dezvoltare; de la 449 de vase care intau in Braila in anul 183, peste 10 ani numarul acestora a crescut la 1383 de vase, iar la Galati, fata de 236 vase intrate in 1833, in 1847 au ajuns la 1064 vase. In 1833, Poarta a recunoscut Principatelor dreptul de navigatie sub pavilion national .

In aceasta perioda, camatarii efectuau tot mai multe operatiuni comercial bancare; faceau plati in tara si peste hotare, primeau depuneri spre fructificare, arendau veniturile statului, exploatau salinele si alte mine, acordau imprumuturi vistieriilor si particularilor pe


DREPT BANCAR 25

amanete, gaj si ipoteci, faceau afaceri de import si export, transformadu-se in puternice case de bancheri – camatari, care impleteau activitatea bancara cu cea comerciala .

In schimburile monetare, abuzurile practicate de zarafi au determinat limitarea, prin dispozitii legale, a activitatii acestora. Dupa 1839, cand bancherii-camatari au devenit stabili, au inceput sa se organizeze bancile care tineau registre regulate in care se consemnau, obligatoriu, in fiecare zi, toate operatiunile facute. Din punct de vedere al instrumentelor bancare moderne, inca inainte de 1850 se foloseau cecurile, scrisorile de credit, viramentele etc. Acesti comercianti-camatari cunosteau tehnica comerciala si intretineau vaste relatii cu tarile straine, patrunzand in randul boierimii si, treptat, ajungand sa influenteze afacerile publice si sa ia parte la conducerea Principatelor.

Cu toate restrictiile impuse de politica austriaca de germanizare a popoarelor din Imperiul hasburghic, legaturile comerciale si de imprumut dintre cele trei tari romane s-au intensificat .

Pentru inlaturarea cametei ucigatoare se impune, tot mai mult, infiintarea unor banci romanest, de la care sa se poata obtine credite ieftine, necesare dezvoltarii economiei. In acest sens, in Tara Romaneasca, la 21 aprilie 1832, ziarul “ Curierul Romanesc “ publica, sub semnatura unui grup de boieri, in numele Obstestii Adunari a Tarii Romanesti, Proiectul infiintarii unei Banci Nationale la Bucuresti, banca cu capital romanesc. Acest proiect a fost inaintat generalului Kiseleff de o comisie, in frunte cu mitropolitul Neofit si episcopul Ilarion al Argesului, fara, insa, a se putea pune in practica pe motiv ca ar fi lezat interesele rusesti in Principate .

In 1847, domnitorul George Bibescu planuia, de asemenea, infiintarea unei banci la Bucuresti. In petitia moldovenilor se arata la 1848 ca si creditul constituie o mare problema si revolutia trebuia sa ofere solutii, dar acestea implicau si solutionarea altor probleme: capitalul strain, moneda nationala, organizarea privata – capitalista sau de stat. Presa revolutionara din 1848 facea propaganda energica pentru infiintarea unei banci nationale. Astfel, in Muntenia, ziarul “ Pruncul roman “ se intreba: ,,cum poate trai comertul fara o banca nationala ?” .

Insuficienta capitalului financiar, nevoile mereu crescande ale statului – cu deficite bugetare an de an – au impus, in continuare, necesitatea organizarii unor institutii de credit, tinand seama de experienta anilor precedenti .

In acest context, in perioada urmatoare, pana la crearea Bancii Nationale a Romaniei - 1880, au fost infiintate urmatoarele institutii bancare: Casa de Depuneri si Consemnatiuni – 1865; Banca Romana – 1865; Creditul Funciar Rural si Urban -1873-75; Banca Marmorosch Blank – 1874.

Casele de Economii, avand sarcina de a atrage economiile populatiei in scopul cresterii mijloacelor financiare necesare dezvoltarii economice, au fost mult dezbatute si sustinute in cadrul institutiilor de credit preconizate. Pentru a concentra mijloacele financiare disponibile, a fost creata prima institutie de credit-Casa de Depuneri si Consemnatiuni – care nu a necesitat un capital initial. Aceasta urma sa primeasca in administrare, pe de o parte, depuneri voluntare spre fructificare, iar pe de alta parte, depuneri judiciare si administrative cu caracter obligatoriu; desi functiona ca o institutie autonoma cu personalitate juridica, in practica, insa, aceasta autonomie era ingradita de lege, limitele atributiilor fiind stabilite de Ministerul Finantelor, care exercita un control strict asupra Casei si prin Comisia de priveghere. In primii 12 ani de existenta, deci pana in 1876, Casa de Depuneri si Consemnatiuni a inregistrat fluctuatii datorita crizelor sau unor evenimente politice interne si externe; plasamentele ei s-au limitat la imprumuturi acordate statului, judetelor si comunelor. Dupa 1876, Casa de Depuneri si Consemnatiuni a inceput sa acorde o atentie mai mare atragerii economiilor banesti ale populatie, ceea ce a adus la reorganizarea din 1880, prin care a fost creata Casa de Economie, ca o anexa a Casei de Depuneri si Consemnatiuni .


DREPT BANCAR 26

Scopul principal al programului de reforme, enuntat de Cuza la 6 decembrie 1859, de aducere in tara a unor capitaluri si folosirea lor conform nevoilor economiei romanesti, nu a concis cu interesul capitalului strain, care nu era interesat de investitii. Cu toate acestea, in 1865, Grupul Bancii Imperiale Otomane a obtinut de la guvernul roman concesiunea bancii de emisiune, transformand sucursala bancii otomane din Bucuresti in Banca Romaniei. Un rol mportant in aceasta actiune l-a avut Iacob Lobel, nascut la Bucuresti, care a devenit primul director al Bancii Romaniei. Prin infiintarea Bancii Romaniei, Cuza Voda urmarea ca, prin intermediul capitalului franco–englez interesat in aceasta banca, sa stabileasca relatii mai stranse cu Anglia si Franta .

Banca Romaniei s-a constituit la 17 octombrie 1865, conform actului de concesiune si statutelor, cu un capital de 40 milioane franci, cu privilegiu de a emite, timp de 30 de ani bancnote cu curs liber. Concesionarii Bancii Romane s-au obligat sa aduca un capital de 108 milioane lei, ceea ce ar fi ajutat la lichidarea dificultatilor financiare ale tarii. Dar acestia n-au acoperit efectiv nici suma de 10 milioane franci, obligatorie prin conventia de concesiune. In loc de bani lichizi au adus doua certificate; unul de la Banca Otomana din Londra si celalalt de la Creditul mobiliar de la Paris, prin care se confirma ca suma de 7 milioane franci s-ar afla depusa, in parti egale, la aceste banci. Conducerea bancii era formata din 3 organe: o directie comuna formata din 2-3 persoane, un consiliu de administratie si o comisie de comisari numita de guvernul roman. Aceasta banca nu a avut o activitate prea indelungata si se poate spune ca, aceasta prima banca particulara din Principatele Unite, nu este relevanta pentrul sistemul bancar romanesc si nici in domeniul emisiunii de bancnota .

Dezvoltarea vietii economice, preconizata de Alexandru Ioan Cuza, era impiedicata si de lipsa unei monede nationale, in Principate fiind folosite in circulatie peste 70 de monede straine: de aur, argint si arama. Cele de aur erau galbenul sau ducatul (cel mai curent fiind galbenul olandez sau austro – olandez), apoi mahmudele turcesti si rublele rusesti; cele de argint (talerul de diferite specii, creitarul, piastrul, almislacul, beslicul etc.) precum si diferite tipuri de monede marunte – o adevarata stare haotica in circulatia baneasca.

Profesorul George Zane, studiind economia Principatelor in aceasta perioada, a subliniat faptul ca “ sistemul monetar “ al Pricipatelor se caracterizeaza, inca din 1831, printr-un etalon monetar, leul, care era utilizat numai ca baza de calcul, neavand un corespondent real. Casele de banca, existente inca din deceniile 2 si 3 ale secolului al XIX- lea, a caror functionare s-a prelungit pana spre sfarsitul secolului, realizand castiguri importante din schimbul numeroaselor monede, nu aveau nici un interes pentru reglementarea unei monede nationale. Cresterea productiei de marfuri si, in consecinta, a comertului intern si extern, nu mai puteau fi servite de sistemul monetar existent si, ca atare, in Principate se impunea tot mai mult organizarea unei circulatii monetare, cu o politica monetara proprie. Ca urmare a acestei situatii si pentru lichidarea starii haotice a circulatiei banesti, in anul 1860 s-a elaborat un proiect de lege pentru adoptarea unei monede unice nationale ,,Romanat”, dar aceasta nu a fost realizata. In aprilie 1867 s-a votat Legea pentru infiintarea unui sistem monetar nou, precum si pentru fabricarea monedelor nationale, care a adoptat ca unitate monetara Leul impartit in 100 de bani. In legatura cu aceasta actiune profesorul Victor Jinga arata urmatoarele: “ Legea declara ca infiinteaza un sistem monetar nou; aceasta insemneaza ca, inainte de 1867, exista un alt sistem, vechi. Se putea numi sistem haosul monetar de care vorbeau toti contemporanii lui ? Inainte de 1867 nu exista, in Principatele Romane, nici un sistem monetar. Era numai o “ stare “ monetara confuza, incoerenta si nociva, dar nu un ,,sistem monetar”. Deci legea mentionata a creat primul sistem monetar romanesc”.

Aceasta lege reprezenta un moment important, satisfacand nu numai o revendicare unanima. In aceasta perioada, pe plan mondial se discuta oportunitatea monometalismului- adoptarea unui singur metal (aurul) si bimetalismului – argintul si aurul, pentru a exprima etalonul monetar. Romania a adoptat bimetalismul, dupa modelul


DREPT BANCAR 27

sistemului monetar din Franta, Italia, Belgia si Elvetia-modelul uniunii monetare latine. Adoptarea sistemului monetar bimetalist a insemnat pentru Romania o mare deschidere spre vest, desprinderea economiei romanesti din catusele suzeranitatii economice turcesti si, totodata, ale exploatarii austriace.

Dupa adoptarea legii din 1867, prin care s-a pus capat haosului monetar, instauradu-se un sistem monetar romanesc, se evidentiaza, tot mai pregnant, dorinta ca Romania sa-si creeze, prin propriile ei forte, institutiile fundamentale de care avea nevoie pentru progresul economiei nationale. La preluarea domniei de catre Principele Carol I, finantele tarii erau intr-o situatie foarte grea, statul avand multe datorii vechi neachitate si bugete anuale care nu se echilibrau. Crearea unei banci nationale a fost ridicata, inca din 1861 de ctre Ion C. Bratianu, care, in discursul rostit in Parlament in ziua de 10 ianuarie, a afirmat ca “ atat timp cat nu vom avea o banca nationala, nu vor dispare crizele financiare din tara“.

Mentionam activitatea complexa a Bancii Marmorosch care a fost implicata in toate ramurile economiei romanesti prin politica sa de credite. Ea a avut ca fondator pe tanarul Iacob Marmorosch, care si-a inceput activitatea de imprumutator de bani (zaraf) si negustor, cu un capital de 30 mii lei in anul 1848. Aceasta banca a devenit o puternica institutie de credit pentru acele vremuri. Prin creditele deschise comertului si agriculturii, Banca a participat la satisfacerea nevoilor economice ale tarii .

4.3. ÎNFIINŢAREA BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI. Cuvantarea lui Ion. C. Bratianu nu a ramas fara ecou. In februarie 1861, Manolachi

Costachi Epureanu, presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de finante, a publicat in Monitorul Oficial un proiect de lege pentu infiintarea unei banci de scont cu capital de 12 milioane lei. Proiectul nu a fost votat deoarece, intre timp, Guvernul a demisionat. In perioada urmatoare au aparut tot felul de proiecte in vederea organizarii unei banci de scont si circulatie.

Pentru crearea unei banci de emisiune, se desprindeau doua conceptii: unii credeau ca trebuie sa se astepte ca si comertul si industria tarii sa ia o dezvoltare mai mare, pentru ca sa se justifice necesitatea infiintarii unei banci de emisiune, pe cand altii sustineau ca numai cand vom avea o banca nationala care sa mijloceasca si sa ajute prin credite ramurile de activitate economica, vom inregistra progrese mari (dupa cum s-a si intamplat).

La 27 februarie 1880, guvernul I.C. Bratianu a depus in Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult ca orice alta institutie. In jurul organizarii sistemului ce trebuia adoptat au fost multe si aprinse discutii. Unii sustineau tipul de banca de stat, altii tipul de banca particulara, unii cereau o singura banca de emisiune cu monopol exclusiv, altii admiteau pluralitati. Proiectul a fost acceptat, adoptandu-se sistemul mixt de colaborare a capitalurilor particulare cu statul si acela al unei singure banci cu monopol exlusiv al emisiunii. La 17 aprilie 1880, proiectul depus de ministrul de finante I. C. Bratianu a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a Romaniei, care urma sa-si inceapa activitatea la 1 iulie 1880. Stefan Zeletin a caracterizat acest important moment ca “ Cel mai de seama eveniment in dezvoltarea burgheziei romane maderne, metropola capitalismului nostru bancar “.

Legea din 17 aprilie 1880, care stabilea normele de organizare si functionare a Bancii Nationale a Romaniei, avea urmatoarele prevederi mai importante :

• sediul principal al bancii s-a stabilit la Bucuresti, cu obligatia de a infiinta sucursale si agentii in principalele orase ale tarii si, in special, in fiecare capitala de judet. Imediat urmau sa se infiinteze sucursale la Iasi, Galati, Braila si Craiova .

• banca avea privilegiul de a emite bilete de banca la purtator. • banca trebuia sa aiba o rezerva metalica de o treime din suma biletelor emise.


DREPT BANCAR 28

Capitalul Bancii s-a stabilit la 30 milioane lei, impartit in 60 mii actiuni a cate 600 lei, din care 10 milioane lei sa se depuna de stat si 20 milioane lei de particulari, prin subscriptii publice. Nimeni nu putea avea mai mult de 10 voturi, indiferent de numarul actiunilor sale. Fondul de rezerva s-a prevazut a se constitui dintr-o retinere de 20 % asupra beneficiilor nete, dupa ce se repartiza actionarilor un prim dividend de 6 %. Operatinile pe care banca le putea face, conform legii de organizare, erau urmatoarele :

• sa sconteze sau sa cumpere efecte de comert (polite, bilete la ordin), avand ca obiect operatiuni comerciale ;

• sa sconteze bonuri de tezaur; • sa faca comert cu aur si argint ; • sa dea avansuri pe aur si argint ; • sa primeasca in depozite metale, aur si argint, sau sume de bani in cont curent ; • sa dea avansuri (garantate) in cont curent sau pe termene scurte, • sa faca serviciul de caserie al statului, fara nici o indemnizatie (comision), in

conditiile stabilite printr-o lege speciala . Cat priveste organele de conducere ale Bancii Nationale, s-au adoptat forme complexe

si anume : Consiliul de administratie format din toti directorii prezidati de guvernator, avand sarcina

administrarii generale a bancii. Guvernatorul era numit de guvern pe termen de 5 ani, cu conditia sa fie roman si sa

posede 40 de actiuni ale Bancii Nationale . Directorii care conduceau diferite sectoare ale Bancii si erau in numar de 6. Cenzorii in numar de 7 trebuia sa fie romani si sa posede 4 actiuni. Ei aveau dreptul sa

controleze toate operatiunile, constituind impreuna consiliul de cenzori ; Consiliul general era constituit din consiliile de administratie si al cenzorilor sub

presedentia guvernatorului, avand sarcina de a se ocupa cu: probleme generale de emisiuni, fixarea diferitelor conditii in operatiuni, votarea bugetului de cheltuieli si numirea membrilor din Comitetul de scont.

Comitetul de scont cu sarcina de a examina efectele prezentate la scont. Comisarul guvernului care reprezenta direct guvernul, avea dreptul sa cunoasca toate

operatiunile bancii, sa participe cu vot consultativ la adunari, consilii sau comitete si sa se opuna la executarea oricariei hotarari, aceasta suspendandu-se pana la hotararea guvernului ;

Adunarea generala era alcatuita din actionarii care posedau cel putin 4 actiuni, care dadeau dreptul la un vot; nici chiar statul nu putea avea mai mult de 10 voturi, prin delegatul care-l reprezenta. Adunarile generale ordinare se tineau o data pe an, in a 3-a duminica a lunii februarie, iar cele extraordinare oricand era nevoie sau la cererea consiliului de cenzori ori a minimum 20 de actionari, posedand cel putin 800 de actiuni. Adunarea generala delibera asupra problemelor mentionate in convocari, bilantului annual, aprobarii descarcarii gestiunii consiliului de administratie, impartirii beneficiilor si revocarii sau alegerii directorilor si cenzorilor.

Legea pentru infiintarea Bancii Nationale a Romaniei a provocat discutii aprinse, in Camera si Senat, la care au participat oamenii politici ai vremii, privind cele doua sisteme de banci de emisiune – banca de stat sau banca particulara. Nu s-a admis banca de stat de teama emisiunilor monetare fara acoperire, la care statul putea usor recurge.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi prevederile legii 17 aprilie 1880. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru

formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



DREPT BANCAR 29

2. Enumeraţi organele de conducere ale Băncii Naţionale. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


4.4. SISTEMUL BANCAR ÎNTRE ANII 1880-1944. In anul 1900 bancile romanesti au ajuns la un numar de 75, in 1904 au sporit la 102, iar

in 1914, la inceputul razboiului mondial, au fost 152 banci si institute de credite si economie. Din acestea 9 (8 cu sediul in Bucuresti) erau bancile mari, considerate de profesorul Victor Slavescu “marea finanta romaneasca”: 4 cu capital romanesc (Banca Agricola, Banca Comertului din Craiova, Banca de Scont a Romaniei, Banca Romaneasca), 4 cu capital strain (Banca Generala Romana, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana, The Bank of Roumania Limited) si 1 cu capital mixt (Banca Marmorosch Blank & Co).

In contextul general al activitatii bancare din Romania, in perioada 1881-1918, un rol important l-au avut Bursele. Acestea sunt institutii oficiale, private sau de stat, unde se negociaza valute si hartii de valoare – bursa de valori – sau se incheie tranzactii, respectiv cumparari si vanzari de marfuri – bursa de marfuri. Cresterea rolului Camerelor de Comert si Industrie si a burselor, care erau administrate de acestea, urmare a dezvoltarii comertului si a intemeierii unui numar tot mai mare de societati bancare, comerciale si industriale, sub forma de societati anonime, a impus necesitatea construirii unui sediu reprezantativ al Camerei de Comert si Industrie si al Bursei din Bucuresti.

Activitatea bancara in perioada primului razboi mondial 1914 - 1918, s-a integrat in momentul de maxima incordare politica, economica si sociala a poporului roman, insotita de suferinte, sacrificii de vieti omenesti si distrugeri de bunuri. In timp ce bancile romanesti, in frunte cu Banca Nationala a Romaniei, au fost prezente pentru solutionarea problemelor financiare deosebit de grele prin care a trecut tara noastra in acele momente, bancile cu capital strain au adoptat o atitudine de expectativa.

Dupa constituirea statului national unitar roman refacerea economiei era una din problemele cardinale ale natiunii. Desi marile puteri au recunoscut granitele, acestea i-au impus obligatii financiare de peste 3 miliarde lei, motivand ca trebuie sa achite o parte din datoriile statului austro-ungar, in calitate de succesoare a acestuia si o serie de alte obligatii economice in favoarea firmelor din cadrul marilor puteri. De asemenea, cheltuielile de razboi, pierderile materiale si umane, marile distrugeri de razboi, jaful ocupantilor si dezorganizarea intregii vieti au generat o grava criza economica cu profunde implicatii sociale si politice. Preturile au crescut de 4-6 ori fata de nivelul antebelic, iar inflatia a agravat situatia.

Dupa primul razboi mondial B.N.R. a fost prezenta in efortul general de refacere si insanatosire a economiei pe inactivitatea de creditare si de mentinere a stabilitatii monetare. Criza economica mondiala din 1929-1933 ale carei simptome a aparut inca din 1928, a avut o deosebita amploare si intensitate in Romania, datorita unei agriculturi inapoiate, cresterii datoriei externe, preluarii unor importante intreprinderi de catre capitalul strain, scaderii catastrofale a preturilor la produsele destinate exportului si mentinerii la nivel ridicat, a preturilor la produsele importante. Inflatia si deficitele bugetare ale primilor ani postbelici au intensificat deprecierea leului, ceea ce constituia un pericol pentru dezvoltarea economiei.

Criza economica a avut efecte pagubitoare si asupra activitatii bancare. In 1931 in urma crizei bancare din Europa Centrala sistemul bancar romanesc a fost zguduit la un nivel nemaicunoscut in istoria financiara a Romaniei. Cele mai afectate au fost cooperativele de credit de la sate si bancile comerciale mici, deoarece sub impactul scaderii preturilor agricole si a proastei recolte din 1928, atat micii cat si marii agricultori nu au mai fost in


DREPT BANCAR 30

masura sa restituie imprumuturile primite de la banci. Pe de alta parte panica provocata in randul depunatorilor care au invadat bancile cerand restituirea depunerilor, a dus la imposibilitatea efectuarii platilor de catre acestea si la declararea lor in stare de faliment.

Dupa incheierea crizei, in economia romaneasca s-a produs un revirament: productia industriala si agricola au crescut continuu, iar procesul de concentrare a capitalului si productiei s-a accentuat; s-a format monopoluri care au jucat un rol dominant in activitatea economica si politica; s-a dezvoltat industria grea; a continuat politica de protejare a industriei autohtone, prin noi tarife vamale, taxe de contigentare a importurilor, infiintarea de intreprinderi, pentru produse nefabricate in tara, inlesniri din partea statului care au intensificat industrializarea capitalista a tarii. In perioada de dupa criza, B.N.R. a avut un rol deosebit de important in economia romaneasca. Ea si-a adus contributia la solutionarea problemei conversiunii datoriilor, greu afectate de criza, actionand permanent pentru insanatosirea intregului sistem bancar si de credit.

In timpul celui de al doilea razboi mondial (1941-1844) bancile, in frunte cu banca nationala, au finantat atat necesitatile economiei, dar mai ales, necesitatile provocate de ducerea operatiunilor militare, ceea ce s-a soldat cu inflatia si devalorizarea leului. Meritul bancii nationale asa cum s-a aratat a fost ca s-a preocupat sa desfasoare o activitate bancara sanatoasa si, in acelasi timp, s-a luptat pe toate caile sa inlature actiunile de subjugare a economiei de catre monopolurile germane. Infiintate si conduse de burghezie, bancile romanesti au avut in decursul scurtei lor existente de nici un secol un rol pozitiv in dezvoltarea economiei romanesti. Evenimentele de dupa 23 august 1944 au transformat treptat statul intr-un instrument al unui singur partid, iar bancile si-au pierdut independenta operatiunilor, reducandu-se la un numar minim, ca organe ale statului de centralizare maxima a resurselor.

4.5. ACTIVITATEA BANCARĂ ÎN PERIOADA 1944-1989. La 23 August 1944, Romania era o tara ruinata; industria dezorganizata se confrunta cu

mari greutati; numeroase intreprinderi lucrau cu capacitate redusa, duceau lipsa de materii prime, iar in agricultura nu se puteau executa lucrarile din lipsa de utilaje si animale de munca. Bugetul de stat se gasea intr-o situatie deosebit de grea, importantele deficite trebuiau sa fie acoperite prin emisiunea monetara a Bancii Nationale a Romaniei, din care cauza moneda se deprecia si isi facea loc, tot mai accentuat, inflatia. Incercarea B.N.R., de punere in circulatie a unei inseminate cantitati de aur sub forma de medalii care erau vandute subscriitorilor pentru imprumutul refacerii nationale, nu a avut succesul scontat. Pentru lichidarea starii grave, in care se afla economia, s-a considerat ca B.N.R. nu mai poate sa ramana in proprietatea unui grup de actionari privati si s-a dispus ca aceasta sa fie incadrata in politica economica si financiara a statului, in vederea mobilizarii resurselor din economie si dirijarea lor spre actiunile prioritare ale statului, hotarandu-se astfel etatizarea Bancii Nationale. La 1 ianuarie 1947, B.N.R. a fost etatizata pe baza Legii nr. 1056 din 23 Decembrie 1946, avand dreptul exclusiv de a emite bilete de banca, de a asigura circulatia monetara si mentinerea stabilitatii monedei, precum si organizarea si controlul creditului. Legea pentru etatizarea Bancii Nationale a Romaniei prevedea ca aceasta, ca mandatara a statului roman, asigura, conform indrumarilor Consiliului Superior Economic dirijarea si controlul creditului. Actiunea sa se exercita asupra tuturor intreprinderilor de banca si institutiilor de credit, publice si particulare. In acest scop, le putea cere acestora orice informatii si le putea face orice recomandari. De asemenea, putea sa le dea norme si instructiuni socotite ca necesare. B.N.R. prin politica sa de credite, nu a reusit sa contribuie la stabilizarea economiei, inflatia monetara s-a accentuat. Cursa inegala intre salarii si preturi, lipsa totala de stabilitate a leului, au dus la scaderea nivelului de trai si importante perturbari in economie. Reforma baneasca din 1947 a avut menirea de a crea conditiile necesare pentru trecerea de la sistemul banesc capitalist la sistemul banesc socialist. In august 1948, bancile si institutiile de credit capitaliste au fost dizolvate si puse in stare de lichidare cu exceptia B.N.R., Banca de Credit pentru Investitii,


DREPT BANCAR 31

Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni. B.N.R impreuna cu bancile specializate stabileau formele si instrumentele de decontare, fixau limita in care puteau fi efectuate plati cu numerar intre unitatile socialiste si elaborau norme privind conditiile si termenele de depunere a documentelor de decontare si a numerarului la banci, termenele de acceptare si de plata, limitele in care numerarul putea fi pastrat in caseriile unitatilor, modul de eliberare a numerarului si conditiile de efectuare a platilor din incasari.

Dupa 1989, ca urmare a trecerii la economia de piata, bancile specializate si-au continuat activitatea, ca banci comerciale cu capital majoritar de stat. Aceste banci si-au reconsiderat activitatea si, intr-un termen scurt, s-au adaptat problemelor bancare specifice economiei de piata.

4.6. BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA DE TRANZITŢE LA ECONOMIA DE PIAŢĂ.

Avand in vedere rolul si importanta pe care le au bancile la buna functionare a unitatilor economice si a economiei in ansamblu, s-a impus ca in perioada de tranzitie la economia de piata, sa se creeze un sistem modern, capabil sa ofere o gama larga de produse si servicii bancare de un nivel calitativ superior, care sa satisfaca exigentele tuturor categoriilor de agenti economici - clienti - din economia de piata. In acest context, imediat dupa 1989, la inceputul perioadei de tranzitie, in activitatea bancara din Romania s-au produs urmatoarele schimbari esentiale:

BANCA NATIONALA A ROMANIEI a fost reorganizata si-a intrat, astfel, in sarcinile sale firesti de Banca Centrala, cu urmatoarele functii: emisiunea monetara, asigurarea stabilitatii monetare, administrarea rezervelor valutare a tarii urmarirea executarii balantei de plati externe, supravegherea activitatii bancare. Pentru activitatile comerciale ale Bancii Nationale a Romaniei a fost creata Banca Comerciala Romana S.A. Supravegherea activitatii bancare de catre B.N.R. in conditiile economiei de piata, nu a avut in vedere masuri de comanda, ci de reglementari-cadru, de orientare profesionala in activitatile bancare: creditul bancar, decontarile etc.

Fostele banci de stat (Banca Romana de Comert Exterior, Banca Agricola, Banca de Investitii) pe baza de hotarare a Guvernului au fost transformate in banci comerciale cu capital de stat, avand noi statute de organizare si functionare. Au fost infiintate banci cu capital privat autohton si strain precum si sucursale ale unor banci straine. Noile banci au fost constituite in conformitate cu prevederile legii societatilor comerciale care precizeaza ca datorita obiectivului principal si permanent al activitatii bancare, respectiv atragerea de resurse banesti, acordarea de credite, efectuarea de plati si alte servicii bancare, acestea nu se puteau constitui ca societati cu raspundere limitata.

Bancile constituite aveau obligatia de a deschide conturi de corespondent la Banca Nationala si crearea de rezerve minime, potrivit reglementarilor date de B.N.R. Societatile bancare aveau dreptul sa deschida la Banca Nationala a Romaniei si alte conturi, precum si sa se refinanteze de la aceasta, in conditiile stabilite. Deschiderea in Romania de sucursale ale unor banci, de catre persone juridice straine, a avut loc in conformitate cu prevederile legale privind functionarea reprezentantelor firmelor si organizatiilor straine. Crearea de banci particulare a contribuit atat la o mai buna acoperire a nevoilor de capital, cat si la dezvoltarea procesului concurential, cu efecte benefice pentru agentii economici, pentru economia nationala in ansamblu.

Avand in vedere ca in economia de piata indicatorul sintetic care reflecta eficienta economica a activitatii bancare este Profitul, bancile in acesata perioada de tranzitie, isi organizeaza astfel activitatea incat sa poata atrage un numar cat mai mare de clienti care sa le asigure realizarea obiectivului propus. Pentru atragerea clientilor, bancile trebuie sa tina seama de caracterul concurential al pietei, care este piata cumparatorului.

In actuala etapa, piata este formata din agenti economici cu capital de stat si privat roman si strain si necesita o gama foarte variata de produse si servicii bancare de buna


DREPT BANCAR 32

calitate, in concordanta cu cerintele si caracteristicile fiecarei grupe de clienti in parte. In decursul anilor, activitatile bancare din Romania, dupa 1989, s-au imbunatatit permanent.

Se poate spune ca reforma bancara a fost efectiv realizata prin Legea nr. 33\1991 privind activitatea bancara si Legea nr. 34\1991 privind statutul Bancii Nationle a Romaniei, urmata de regulamente si norme de aplicare emise de Banca Nationala a Romaniei. A fost adoptata o noua Lege bancara nr. 58\5 martie 1998 care a abrogat Legea nr. 33\1991 privind activitatea bancara si Legea nr. 101\1998 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei care a abrogat Legea nr. 34\1991. Statutul BNR este reglementat in prezent de Legea nr.312/2004, iar activitatea bancară de OUG nr.99/2006.


1. Enumeraţi funcţiile BNR. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


4.7. BANCA DE EMISIUNE ŞI FUNCŢIILE EI. Banca de emisiune sau Banca Centrala indeplineste urmatoarele functii:

1. Functia de emisiune La noi, privilegiul emisiunii monetare a fost incredintat Bancii Nationale prin legea de

infiintare a acestuia (1880). Legea privind Statutul BNR( Legea nr. 312/2004) prevad ca aceasta institutie este singura autorizata sa emita bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tarii. Statutul BNR prevede drepturile si obligatiile acesteia in contextul functiei de emisiune.

Drepturile BNR sunt: a. dreptul de monopol al emisiunii monetare b. dreptul de a stabili valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si

alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice precum si de a le semna prin reprezentantii sai legali – guvernatorul si casierul general.

c. Dreptul de a hotara sa anuleze sau sa retraga din circulatie orice bancnota sau monede metalice care au fost emise de ea si sa puna in circulatie in locul lor alta tipuri de bancnote sau monede metalice.

Obligatiile BNR sunt : a. sa administreze direct rezerva de bancnote si monede metalice b. sa elaboreze programul de emisiune a acestor c. sa asigure emisiunea regulata de bancnote metalice, in vederea

satisfacerii nevoilor de numerar ale tarii. d. sa asigure tiparirea bancnotelor si baterea monedei metalice, sa ia masuri

pentru pastrarea in siguanta a celor ce nu sunt puse in circulatie pentru custodia si distrugerea matritelor, bancnotelor si monedelor metalice scoase din circulatie

e. sa schimbe la cerere, fara taxe si comisioane si monede metalice emise de ea, cu exceptia celor care prezinta deformari, sunt ilizibile, perforate sau prezinta lipsuri ce depasesc 40% din suprafata lor si care vor fi retrase si distruse fara acordarea de compensatii detinatorilor

f. sa retraga si sa distruga bancnotele si monedele uzate sau necorespunzatoare si sa le inlocuiasca cu bancnote si monede metalice noi

g. sa evidentieze in contabilitate ca pasiv suma totala a bancnotelor si monedelor in cieculatie, suma ce nu inclide si monedele aflate in rezerva de numerar

h. sa acopere integral transa de numerar emisa peste nivelul rezervelor internationale pe seama urmatoarelor active: titluri de stat definite in portofoliul de investitii; active rezultate din credite acordate bancilor si altor persoane


DREPT BANCAR 33

juridice, in conditiile legii; cecuri; cambiii si alte titluri de credit scontate sau detinute in portofoliu.

2. Functia de creditare Functia de creditare decurge direct din cea de emisiune, deoarece emisiunea implica

punerea sau retragerea din circulatie de moneda scripturala. Emisiunea bancnotelor, inseamna crearea de mijloace de plata. In procesul distribiuirii acestora se pune la dispozitia agentilor economici puterea de cumparare, capacitate de plata. Procesul de distribiure a acestor mijloace de plata in economie se realizeaza prin sistemul bancar. Bancile, in special cele comerciale, sunt intermediari intre agentii economici si banca de emisiune, care prin bancnote, este izvorul principal al creditului in economie.

3. Functia de conducere a politicii monetare Politica monetara este ansamblul de masuri monetare luate de stat si banca centrala

pentru realizarea echilibrului dintre masa banilor in circulatie si nevoile de bani ale economiei sau pentru influentarea intr-un anumit sens a conjucturii economice( Costin C. Kiritescu). Statutul BNR precizeaza ca obiectivul fundamental al BNR este asigurarea stabilitatea monedei nationale, pentru a contribui la stabilitatea preturilor. Pentru atingerea obiectivului sau fundamental,BNR elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara de credit, de plati, precum si de autorizarea si supravegherea bancara, in cadrul politicii a sistemului bancar si participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piata.

4. Functia de centru valutar In indeplinirea functiei de centru valutar, BNR are urmatoarele sarcini: - emiterea reglementerilor cu privire la operatiunile active externe si aur, in vederea

protejarii monedei nationale - elaborarea balantei de plati externe si a altor lucrari privind pozitia investitionala

internationala a tarii - stabilirea cursului de schimb pentru operatiuni proprii pe piata valutara, calcularea si

publicarea cursurilor medii pentru evidenta statistica - autorizarea si retragerea autorizatiei, precum si supravegherea persoanelor juridice

care au obtinut autorizatia de a efectua tranzactii valutare - stabilirea de plafoane si alte limite pentru obtinerea de active externe si operatiuni cu

aur si active externe pentru persoane juridice si fizice - stabilirea plafonului si a conditiilor indatorarii externe a persoanelor fizice si juridice

care intra sub incidenta regimului valutar - pastrarea si administrarea rezervelor internationale ale statului; aceste rezerve se pot

constitui cumulativ ori selectiv din urmatoarle elemente : • aur detinut in tezaur in tara sau in strainatate • active externe, sub forma de bancnote si monede metalice sau disponibil in

conturi la banci sau alte institutii financiare in strainatate, exprimate in acele monede si detinute in acele tari, pe care le stabileste BNR

• orice alte active de rezerva reconoscute pe plan international, inclusiv dreptul de a efectua cumparari de la FMI in cadrul transei de rezerva, precum si detinerile de Drepturi Speciale de Tragere

• cambii, cecuri, bilete de ordin, precum si obligatiuni si alte valori mobiliare, negociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente, clasificate in primele categorii de catre agentiile de apreciere a riscurilor, reconoscute pe plan international, exprimate pe plan international, exprimate si platibile in valuta in locuri acceptabile pentru BNR

• bonuri de tezaur, obligatiuni si alte titluri de stat emise sau garantate de guverne straine sau de institutii financiare interguveramentale, negociabile termen, exprimabile si platibile in valuta in locuri acceptabile pentru BNR.


DREPT BANCAR 34

Banca Nationala a Romaniei elaboreaza si aplica politica privind cursul de schimb, stabileste si urmareste aplicarea regimului valutar pe teritoriul Romaniei.

5. Banca de emisiune – banca a bancilor Pozitia privilegiata – de banca a bancilor – a bancii de emisiune se afirma in indeplinirea

functiilor de emisiune, de recreditare, de conducere a politicii monetare si a celei valutare, precum si de efectuarea operatiunilor cu trezoreria statului. Aceste atributii confera bancii de emisiune privilegiul unicitatii, deci un anumit monopol. In ceea ce priveste relatiile cu celelalte banci, banca de emisiune are o pozitie privilegiata, determinata de supravegherea realizata de aceasta banca asupra celorlalte institutii bancare si de reglementare in domeniul platilor, pe care acestea trebuie sa o respecte.

In realizarea activitatii de supraveghere bancara, Banca Nationala poate actiona in urmatoarele directii:

- sa emita reglementeri, sa ia masuri pentru impunerea respectarii acestora si - sa aplice sanctiuni legale in cazurile de nerespectare

- sa controleze si sa verifice pe baza raporturilor primite si prin inspectii la fata locului registrele, conturile si orice alte documente ale bancilor autorizate, pe care le considera necesare pentru indeplinirea atributiilor sale de supraveghere

- BNR va actiona ca imprumuturilor de ultima instanta pentru societatile bancare aflate in dificultate de plata, in conditiile stabilite de aceasta

- Banca Nationala a Romaniei emite reglementari generale privind instrumentele de plata, coordoneaza si supravegheaza sistemele de plati de interes national, stabileste masurile necesare pentru prevenirea si eliminarea oricarei situatii care pericliteaza buna functionare a sistemelor de plati, asigura servicii de compensare si decontare intre societatile bancare, presteaza servicii de colectare si difuzare, la cerere, contra cost, de date privind incidentele de plati si riscurile de creditare in sistemul bancar.

6. Banca de emisiune – banca a statului Ca banca a statului, banca centrala indeplineste 3 categorii de atributii:

• operatiuni cu trezoreria statului • relatia cu bugetul de stat, caruia BNR o poate acorda imprumuturi pentru

acoperirea decalajului temporar dintre venituri si cheltuieli • participa in numele statului la stabilirea si dezvoltarea relatiilor financiare

internationale, asigurand cooperarea internationala dupa cum urmeaza: - BNR poate deveni membra a unor organizatii internationale cu caracter financiar - BNR poate participa in numele statului la negocieri si tratative externe in probleme

financiare, monetare, valutare, de credit, de plati si in domeniul autorizarii si supravegherii bancare

- BNR poate negocia si incheia acorduri, conventii sau alte intelegeri privind imprumuturi pe termen scurt si alte operatiuni financiar – bancare cu institutii financiare internationale, banci centrale, societati bancare si nebancare cu conditia rambursarii acestora in termen de un an

- BNR poate incheia in nume propriu sau in numele statului acorduri de decontare si de plati sau orice alte contracte avand acelasi scop, cu institutii publice sau private care isi au sediul in strainatate.


1. Enumeraţi funcţiile băncii de emisiune. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 32. 2. Enumeraţi elementele rezervelor internationale ale statului. Folosiţi spaţiul de mai

jos pentru formularea răspunsului.


DREPT BANCAR 35

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................


2. Enumeraţi atribuţiile BNR. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


4.8. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ. Introducerea, incepand cu 1 ianuarie 1999, a monedei unice europene-euro si aparitia

Uniunii Economice si Monetare a determinat aparitia Bancii Centrale Europene, unica institutie autorizata sa emita euro si sa guverneze sistemul monetar din ,,zona euro’’. BCE si-a inceput oficial activitatea la 8 iunie 1998 avand dificila sarcina de a pune in aplicare politica monetara a Uniunii Economice si Monetare. BCE decide politica monetara a Uniunii insa anumite sarcini sunt descentralizate catre Bancile Centrale nationale.

BCE este independenta atat fata de guvernele nationale, cat si fata de institutiile Comunitatii Europene, independenta considerata ca fiind cea mai buna solutie pentru garantarea stabilitatii monedei unice si totodata a preturilor. BCE are obligatia de a informa institutiile Comunitatii Europene asupra activitatilor sale, bancile centrale nationale aflandu-se sub autoritatea BCE. Structurile decizionale ale BCE sunt urmatoarele :

Consiliul de Administratie cuprinde presedintele, vicepresedintele si alti 4 membrii alesi in unanimitate de guvernele statelor membre.

Consiliul Guvernatorilor compus din membrii Consiliului de Administratie si presedintii bancilor centrale nationale ale statelor participante la Uniunea Economica si Monetara, este responsabil de formularea si implementarea politicii monetare a Uniunii.

Consiliul General pregateste intrarile succesive in Uniunea Economica si Monetara a altor state membre UE.

BCE cauta sa atraga increderea in actiunile sale anti-inflationiste, adoptand o politica monetara riguroasa, in scopul stabilitatii preturilor. Stabilitatea preturilor este esentiala pentru mentinerea valorii banilor.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi structurile decizionale ale BCE. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru


� Răspunsul poate fi consultat la pagina 35. 2. Enumeraţi compoziţia şi atribuţiile Consiliului guvernatorilor BCE. Folosiţi spaţiul

de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


4.9. LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi evoluţia sistemului bancar între anii 1880-1944.



DREPT BANCAR 36


Pedagogică, Bucureşti, 1994. � M. G. Dobrovici, Finantele Statului, Enciclopedia Romaniei, volumul IV, Bucuresti,

l943. � C. A. Gheorghe, Drept bancar, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006. � C. C. Kiritescu, E. M. Dobrescu, Mica Enciclopedie - Băncile, Editura Expert,

Bucuresti, l998. � R. Motica, V. Popa, Drept comercial şi bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � A. Pintea, G. Ruscanu, Băncile în Economia Românească, Editura Economică,


Bucuresti l943. � D. D. Şaguna, C. F. Donoaica, Drept bancar şi valutar, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � V. Slăvescu, Istoria Băncii Naţionale a României l880-l924, Editura Culturală

Naţională, Bucureşti, l925.

DREPT BANCAR 37


CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR BANCARE

5.1.Obiective.......................................................................................................................................... 37 5.2.Aspecte introductive. Definirea noţiunilor...............................................................................37 5.3.Autorizarea societăţilor bancare............................................................................................... 38 5.4.Retragerea autorizaţiei................................................................................................................ 40 5.5.Cerinţe de capital.......................................................................................................................... 41 5.6.Acţionarii.......................................................................................................................................... 41 5.7.Organizarea şi conducerea băncilor........................................................................................ 43 5.8.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 43 5.9.Bibliografie...................................................................................................................................... 43

5.1.OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul constituirii societăţilor bancare; � dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei

cerinţe pe care trebuie să o îndeplinească o bancăîn vederea autorizării; � familiarizarea cursanţilor cu structura regulamentului propriu de funcţionare al

băncilor.

5.2. ASPECTE INTRODUCTIVE. DEFINIREA NOŢIUNILOR. Activitatea bancară în România se desfăşoară prin instituţii de credit autorizate, în

condiţiile OUG nr.99/ 2006 privind instituțiile de credit ți adecvarea capitalului. Prin activitate bancară înţelegem atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite, iar instituţia de credit reprezintă entitatea care desfăşoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi de acordare de credite în cont propriu.

Prin public se înţelege orice persoană fizică, persoană juridică ori entitate fără personalitate juridică. Nu intră în categoria de public: statul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiare şi alte instituţii similare.

În România instituţiile de credit se pot constitui şi pot funcţiona ca bănci, organizaţii cooperatiste de credit, bănci de economisire și creditare în domeniul locativ și bănci de credit ipotecar.

Institușiile de credit pot desfășura, în limita autorizașiei acordate de BNR, următoarele activități:

- atragere de depozite și alte fonduri rambursabile, - acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare,

factoring, - leasing financiar, - servicii de plată, - emiterea și administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii, bilete la

ordin, certificate de depozit, - emiterea de garanșii, - tranzacșionarea în cont propriuși/sau al clienșilor cu titluri de valoare, valută,

contracte futures și options financiare, valori mobiliare, instrumente avînd la bază cursul de schimb și rata dobânzii,

- participarea la emisiunea de valori mobiliare, - servicii de consultanșă, - administrare de portofolii, - intermediere pe piașa interbancară, - alte activităși autorizate de BNR.


DREPT BANCAR 38

Banca este o instituţie de credit cu vocașie universală care desfăşoară activităţile prevăzute anterior.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi condiţiile monedei electronice. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru


� Răspunsul poate fi consultat la pagina 37. 2. Definiţi sucursala unei bănci. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea

răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


5.3. AUTORIZAREA SOCIETĂŢILOR BANCARE. Înstitușiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și pot funcșiona pe

baza autorizașiei emise de BNR. Ele se constitutie în forma juridică prevăzută de dispozișiile Ordonanșei. Băncile, persoane juridice române, pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României. Ele se constituie sub forma juridică de societate comercială pe acţiuni, în baza aprobării Băncii Naţionale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societăţilor comerciale.

Cererea de autorizare va fi înaintată Băncii Naţionale a României în forma stabilită de aceasta. Documentaţia care trebuie să însoţească cererea, termenele şi procedura de autorizare sunt stabilite prin reglementările Băncii Naţionale a României.

Condiţiile în care autorizaţia poate fi acordată sunt reglementate de Banca Naţională a României se refera, fără a fi limitative, la:

a) calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii; b) nivelul minim al capitalului iniţial; c) studiul de fezabilitate, care va cuprinde cel puţin tipul de operaţiuni prevăzute a se

desfăşura şi structura organizatorică a băncii; d) acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii; e) structura acţionariatului; f) sediile băncii; g) auditorul financiar. În termen de 4 luni de la primirea cererii și a documentașiei aferente, Banca Naţională

a României aproba constituirea unei bănci sau respinge cererea şi comunică în scris solicitantului hotărârea sa, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii.

În termen de 2 luni de la comunicarea aprobării de constituire, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare vor fi prezentate Băncii Naţionale a României documentele care atestă constituirea legală a băncii.

În cazul în care Banca Naţională a României nu se pronunţă asupra unei cereri de autorizare în termenele prevăzute în cuprinsul acestui articol, solicitantul poate cere Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, în termen de 15 zile de la expirarea acestor termene, eliberarea unei decizii.

Autorizașia acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată și nu poate fi treansferată altei entităși. Institușiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul șinut de BNR. De asemenea, BNR notifică Autoritășii Bancare Europene autorizașia acordată pentru ca denumirea institușiei de credit să fie inclusă pe lista întocmită de aceasta.

Cererea de autorizare este respinsă, dacă: a) documentaţia prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu

dispoziţiile legale în vigoare;


DREPT BANCAR 39

b) capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de Banca Naţională a României; c) forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru societatile bancare (societate pe

actiuni); d) din evaluarea documentaţiei prezentate rezultă că banca nu poate asigura realizarea

obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu buna funcţionare a sistemului bancar şi cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori;

e) Banca Naţională a României constată că persoanele numite în calitate de conducător sau administrator nu corespund obiectivelor propuse şi necesităţii desfăşurării activităţii băncii în conformitate cu cerinţele legii şi cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase;

f) Banca Naţională a României constată că acţionarii băncii, atât din perspectiva calităţii acestora, cât şi a structurii grupului din care aceştia fac parte, sau alte persoane care au legături strânse cu banca nu corespund cerinţelor asigurării unei gestiuni sănătoase şi prudente a băncii şi realizării unei supravegheri eficiente, potrivit prezentei legi;

g) înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice asupra funcţionării băncii;

h) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementările date în aplicarea acesteia;

i) Banca Naţională a României constată că dispoziţiile legale, regulamentare sau administrative existente în ţara de origine, care guvernează statutul persoanelor având legături strânse cu banca, sau dificultăţile în implementarea acestor dispoziţii împiedică realizarea unor supravegheri prudenţiale eficiente ori că supravegherea din ţara de origine a unei instituţii de credit străine care a solicitat autorizarea unei sucursale este insuficientă;

j) auditorul financiar nu îndeplineşte cerinţele de experienţă, independenţă şi alte cerinţe prevăzute de lege.

Instituţiile de credit străine pot desfăşura activităţi în România prin sucursale. Instituţiile de credit străine au obligaţia să notifice Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România în conformitate cu reglementările date de aceasta. BNR înregisrează sucursalele în registrul institușiilor de credit.


1. Enumeraţi cazurile când cererea de autorizare este respinsă. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 39. 2. Enumeraţi condiţiile desfăşurării de activităţi în România de către instituţiile de

credit străine. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


5.4. RETRAGEREA AUTORIZAŢIEI. Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei institușii de credit,

persoană juridică română, sau unei sucursale din România a unei instituţii de credit străine, fie la cererea băncii, când acţionarii au decis dizolvarea şi lichidarea acesteia, respectiv la cererea instituţiei de credit străine, fie ca sancţiune, conform art. 99 alin. 2 lit. d), fie pentru următoarele motive:

a) institușia de credit nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizată, în termen de un an de la primirea autorizaţiei, sau nu şi-a exercitat activitatea de mai mult de 6 luni;


DREPT BANCAR 40

b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; institușia nu mai îndeplinește condișiile avute în vedere la acordarea autorizașiei ; c) Banca Naţională a României apreciază că menţinerea autorizaţiei băncii periclitează

interesele deponenţilor şi ale altor creditori ai băncii, prin aceea că banca nu mai posedă suficiente fonduri proprii pentru desfăşurarea în condiţii normale a activităţii sau există elemente care conduc la concluzia că într-un termen scurt banca nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile către deponenţi sau către alţi creditori;

d) ca sancșiune pentru: - nerespectarea măsurilor dispuse de BNR, - nerespectarea condișiilor autorizașiei, - efectuarea de operașiuni fictive, - neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de informașii eronate către

BNR, - administrarea necorespunzătoare a fondurilor și periclitarea credibilitășii și viabilitășii sistemului bancar. Cererea de retragere a autorizaţiei formulată de către bancă, persoană juridică română, respectiv de către instituţia de credit străină, va fi însoţită cel puţin de planul de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori. Lichidarea la iniţiativa acţionarilor este permisă numai în cazul în care banca nu se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute de lege pentru declanşarea procedurii falimentului. Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei se comunică în scris băncii sau sucursalei în cauză, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cel puţin în două cotidiene de circulaţie naţională. Hotărârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectivă.

BNR dispune odată cu retragerea autorizașiei și dizolvarea urmată de lichidare sau, dacă institușia se găsește în vreuna din situașiile de insolvenșă prevăzute de legislașia specială privind falimentul institușiilor de credit, sesizează instanșa competentă în vederea deschiderii procedurii. Lichidarea institușiei de credit care nu se află în situașie de insolvenșă se realizează cu respectarea legislașiei privitoare la dizolvarea și lichidarea societășilor comerciale pe acșiuni și dispozișiilor OUG nr.99/2006. Autorizația unei instituții de credit îți încetează de drept valabilitatea în următoarele situașii:

- a avut loc o fuziune sau o divizare, - a avut loc o transformare a institușiei de credit într-o altă categorie de institușie de

credit, - s-a pronunșat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului.


1. Enumeraţi motivele de retragere a autorizaţiei. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


5.5. CERINŢE DE CAPITAL. Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat, integral şi în formă bănească, la momentul

subscrierii. Nivelul minim al capitalului iniţial este stabilit de Banca Naţională a României prin reglementări, fără a putea fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro. La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont deschis la o instituţie de credit, care va fi blocat până la înmatricularea băncii în registrul comerţului. La constituirea unei bănci,


DREPT BANCAR 41

capitalul iniţial este egal cu capitalul social, cu excepţia cazurilor în care banca nou-constituită este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare. La deschiderea unei sucursale, capitalul iniţial se va asigura prin punerea la dispoziţie acesteia a capitalului de către instituţia de credit străină. Băncile şi sucursalele instituţiilor de credit străine pot majora capitalul social în condiţiile prevăzute de OUG. NR. 99/2006.

Băncile sunt obligate să constituie fondul de rezervă potrivit dispoziţiilor legislaţiei privind societăţile comerciale, precum şi fondul pentru riscuri bancare generale din profitul contabil determinat, aşa cum sunt stabilite prin reglementările Băncii Naţionale a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net. Modul de utilizare a fondului pentru riscuri bancare generale se stabileşte prin reglementări ale Băncii Naţionale a României.


1. Enumeraţi fondurile pe care băncile sunt obligate să le constituie. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 41. Omunică în scris

5.6. ACŢIONARII. Orice achizitor potențial (persoană fizică sau juridică ori grup de persoane care

dorește să participe la capitalul social al institușiei de credit) trebuie să notifice intenţia de achizișionare a fracșiunilor de capital Băncii Naţionale a României, în conformitate cu reglementările emise de aceasta, informând asupra mărimii participaţiei pe care doreşte să o achiziţioneze și furnizând informașiile prevăzute de dispozișiile art.26 alin.4. din Ordonanșă. BNR realizează evaluarea potenșialului achizitor în termen de 60 de zile lucrătoare și poate solicita acestuia informașii suplimentare. Dacă la sfârșitul evaluării, BNR hotărăște să se opună achizișiei, comunică în scris solușia achizitorului potenșial, indicând și motivele care au stat la baza hotărârii. BNR se poate opune achizișiei numai dacă există motive rezonabile în acest sens sau dacă informașiile furnizate sunt incomplete.Dacă până la expirarea termenului de evaluare, BNR nu se opune achizișiei, aceasta se consideră aprobată.

BNR evaluează în ce măsură calitatea achizitorului este adecvată precum și soliditatea financiară a acestuia, pe baza următoarelor criterii:

- reputașia, integritatea și competenșa profesională, - reputașia și experienșa persoanei care va exercita atribușii de administrare, - soliditatea financiară în raport cu tipul de activitate preconizată, - capacitatea institușiei de credit de a suporta cerinșele prudenșiale ale BNR, - există motive rezonabile de suspiciune că a fost săvârșită o infracșiune sau o

tentativă a infracșiunii de spălare de bani și finanșare a actelor de terorism. Calitatea acţionarilor şi structura grupurilor din care fac parte trebuie să corespundă

nevoii garantării unei gestiuni prudente şi sănătoase a băncii şi să permită realizarea unei supravegheri eficiente, în scopul asigurării credibilităţii şi viabilităţii sistemului bancar, inclusiv protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori ai unei bănci. Banca Naţională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condiţiile stabilite de prezenta lege şi reglementările date în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia şi integritatea morală ale persoanelor menţionate, inclusiv provenienţa fondurilor destinate obţinerii participaţiei, şi de a decide dacă acestea corespund cerinţelor legii.



DREPT BANCAR 42

1. Enumeraţi criteriile de evaluare a achizitorului potențial. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


5.7. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA INSTITUțIILOR DE CREDIT Organizarea şi conducerea instituțiilor de credit se stabilesc prin actele constitutive ale

acestora, în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor legii privind activitatea instituțiilor dwe credit. În toate actele sale oficiale institușia de credit trebuie să se identifice în mod clar printr-un minimum de date: firma sub care este înmatriculată în registrul comerţului, capitalul social, adresa sediului social, codul unic de înregistrare, numărul de ordine în registrul comerţului, numărul şi data înmatriculării în registrul bancar. Fiecare institușie de credit va avea un regulament propriu de funcţionare, aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel puţin:

a) structura organizatorică ; b) atribuţiile fiecărui compartiment al institușiei şi relaţiile dintre acestea; c) atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale institușiei; d) atribuţiile comitetului de audit, comitetului de administrare a riscurilor, ale căror

constituire şi funcţionare se vor stabili prin reglementările Băncii Naţionale a României; e) atribuţiile comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, ale comitetului de

credite şi ale altor organe specializate ale băncii, ale căror constituire şi funcţionare se vor stabili în baza deciziei organelor statutare;

f) competenţele conducătorilor institușiei de credit, ale persoanelor care asigură conducerea compartimentelor din cadrul acesteia, a sucursalelor şi a altor sedii secundare şi ale altor salariaţi care efectuează operaţiuni în numele şi pe contul institușiei;

g) sistemul de control intern şi organizarea şi funcţionarea activităţii de audit intern.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi conţinutul regulamentului de funcţionare al instituției de credit.

Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


5.8. LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi etapele autorizării instituțiilor de credit.


5.9. BIBLIOGRAFIE. � C. A. Gheorghe, Drept bancar, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006. � D. D. Şaguna, C. F. Donoaica, Drept bancar şi valutar, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � I. Turcu, Drept bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.

DREPT BANCAR 43


OPERAŢIUNI BANCARE

6.1.Obiective.......................................................................................................................................... 45 6.2.Clasificarea operaţiunilor bancare............................................................................................45 6.3.Operaţiunile pasive....................................................................................................................... 45 6.4.Operaţiunile active........................................................................................................................ 46 6.5.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 47 6.6.Bibliografie...................................................................................................................................... 47

6.1.OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul operaţiunilor bancare; � familiarizarea cursanţilor cu clasificarea operaţiunilor bancare; � dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei

operaţiuni bancare prezentate în această unitate de învăţare.

6.2. CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR BANCARE. Operatiunile desfasurate de banci se pot imparti in doua mari categorii:

• operatiuni pasive,

• operatiuni active.

6.3. OPERAŢIUNILE PASIVE. Depozitele la termen si la vedere, in cont, cu numerar si cu titluri reprezinta

atragerea resurselor banesti de la persoane fizice si juridice, in vederea pastrarii si fructificarii lor. Atragerea acestor resurse banesti au drept scop constituirea disponibilitatilor necesare pentru efectuarea operatiunilor active de creditare. Deosebirea esentiala dintre imprumutul civil si creditul bancar consta in aceea ca creditorul civil imprumuta propriul capital, pe cand bancherul imprumuta banii altuia, pe care ii pastreaza si ii fructifica cu mijloace specifice.

In raport cu termenul de restituire, depozitele in numerar pot fi: • depozite la vedere: deponentul poate retrage oricand suma incredintata

bancii spre pastrare, beneficiind de o dobanda mai redusa sau fara nici o dobanda daca se considera ca banca face un serviciu clientului,

• depozite la scadenta fixa: depunatorul isi poate retrage suma depusa numai dupa un interval prestabilit, dar el beneficiaza de o dobanda mai ridicata, pentruca banca nefiind amenintata de pericolul retragerii intempestive, poate fructifica in propriul interes, suma depusa de client,

• depozite in cont curent: deponentul poate retrage oricand sume pe masura nevoilor sale, el opereaza in acelasi timp si depuneri, in acelasi sold, micsorand sau majorand soldul.

• certificatele de depozit (bonuri de casa) sunt titluri de credit emise de banci pentru disponibilitatile pe termen scurt ale societatilor comerciale sau ale persoanelor fizice. Avantajul certificatelor de depozit consta in caracterul lor negociabil, deponentul posesor putand sa-l negocieze pe piata, transformandu-l in numerar, fara a retrage depozitul bancar.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Clasificaţi categoriile de depozite în numerar în raport cu termenul de restituire.

Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


OPERAŢIUNI BANCARE

DREPT BANCAR 44

6.4. OPERAŢIUNILE ACTIVE. I. Cea mai importanta operatiune bancara-activa consta in acordarea de credite.

Creditul bancar se deosebeste de celelalte forme de imprumut nu numai prin sursa, ci si prin risc si destinatie. In definirea creditului bancar se impletesc notiunile de timp, incredere, risc si prudenta, pentru ca intre momentul deschiderii creditului si cel al rambursarii se scurge o perioada de timp, iar banca trebuie sa aiba incredere ca clientul isi va indeplini obligatia asumata. Aceasta incredere inseamna asumarea riscului de a nu fi platita datoria, astfel incat banca incearca sa controleze acest risc prin :

- diminuarea volumului creditului, - dobanda perceputa, - garantiile pe care le pretinde. Clasificarea operatiunilor de credit : Creditele pot fi acordate : - pe termen scurt (pana la 1 an), - pe termen mediu (intre 1-5 ani), - pe termen lung (peste 5 ani). In functie de scopul utilizarii sunt: - credite destinate productiei, - credite destinate consumului. In functie de garantiile rambursarii : - credite cu garantii reale, - credite cu garantii personale. In raport cu modalitatea acordarii : 1. Creditul sau avansul pe titluri. Banca primeste in gaj titluri de credit cu o valoare

superioara creditului acordat si avanseaza creditul. 2. Reportul. Acordarea creditului se realizeaza sub forma cumpararii de catre banca a

unor titluri de credit de la clientul care-l solicita, concomitent cu revanzarea, cu termen si pe un pret superior, catre acelasi client.

3. Scontul. Banca accepta, in plina proprietate, titlul de credit oferit de client, platindu-i acestuia o suma inferioara ca pret, diferenta reprezentand taxa scontului si comisionul. Banca cumparatoare poate resconta acelasi titlu la o alta banca.

4. Deschidere de credit. Se poate realiza in forme diferite : • deschidere de credit simplu – banca acorda creditul pe un anumit termen, iar

clientul il utilizeaza pe masura nevoilor sale, • deschidere de credit in cont secret – prin care clientul poate efectua si

rambursari, • creditul documentar – banca accepta sa preia de la client titluri de credit

reprezentative ale unei marfi aflate in depozite (warante), sau in calatorie (conosamente, scrisori de trasura), astfel incat banca poate exercita dreptul pe care aceste titluri le confera asupra marfurilor.

II. Operatiuni exceptionale si speculative cum ar fi operatiunile « open market » care constau in vanzarea – cumpararea titlurilor de valoare pe piata financiara.

III. Operatiuni accesorii si conexe efectuate de societatile bancare Sunt prevazute Legea nr. 58/1998 si anume : 1. Asistenta bancara moderna. A) Serviciul de casierie. Banca asigura pentru clientela sa efectuarea tuturor

operatiunilor de casierie, incasari si plati in numerar, viramente etc. B) Serviciul de portofoliu si anume operatiunile privind cambiile. C) Serviciul de relatii externe cuprinde operatiunile clientului cu partenerii straini. D) Serviciul financiar prin care se realizeaza conexiunea clientului cu bursa de valori. 2. Servicii specializate de consultanta ce ofera clientului sprijin calificat pentru : - crearea de noi societati comerciale sau de noi intreprinderi,

OPERAŢIUNI BANCARE

DREPT BANCAR 45

- gasirea de parteneri pentru afaceri, - identificarea posibilitatilor de export, - elaborarea de studii de diagnostic al intreprinderii (asupra organizarii interne,

produselor, productiei, a posibilitatii de penetrare pe piata, - furnizarea de informatii asupra riscurilor investitiei in diferite domenii economice sau

zone geografice, - consultanta juridica fiscala 3. Servicii de informatica intrucat numarul mare al clientilor si operatiunilor

desfasurate de banci, precum si caracterul transnational al unor banci reclama sistemul informatizat al inregistrarii si prelucrarii datelor.


1. Enumeraţi operatiunile de credit în raport cu modalitatea acordarii. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 46. 2. Enumeraţi formele deschiderii de credit. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru



6.5. LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi operaţiunile active desfăşurate de bănci.



Pedagogică, Bucureşti, 1994. � A. Pintea, G. Ruscanu, Băncile în Economia Românească, Editura Economică,

Bucureşti, l995. � D. D. Şaguna, C. F. Donoaica, Drept bancar şi valutar, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � I. Turcu, Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

DREPT BANCAR 47


CREDITUL

7.1.Obiective.......................................................................................................................................... 49 7.2.Noţiunea de credit......................................................................................................................... 49 7.3.Elementele creditului.................................................................................................................... 49 7.4.Condiţiile creditului........................................................................................................................ 51 7.5.Funcţiile creditului......................................................................................................................... 51 7.6.Formele creditului..........................................................................................................................52 7.7.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 53 7.8.Bibliografie...................................................................................................................................... 53

7.1.OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul creditului; � familiarizarea cursanţilor cu fiecare element constitutiv al oricărei operaţiuni de

credit; � dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei

funcţii şi forme a creditului prezentate în această unitate de învăţare.

7.2. NOŢIUNEA DE CREDIT. Etimologic, creditul isi are originea in cuvantul latin ,,creditum-credere’’ care inseamna a

crede, a se increde sau a se avea incredere. Aceasta origine a notiunii de credit scoate in evidenta un element psihologic absolut necesar existentei unei operatiuni de imprumut, increderea.

Creditul este un schimb de moneda, conditionat si despartit de un interval de timp. A acorda cuiva un credit, inseamna a-i pune la dispozitie o suma de bani cu conditia de a o rambursa in viitor la o anumita data.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Definiţi creditul. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului.

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................


7.3. ELEMENTELE CREDITULUI. In orice operatiune de credit, intervine cel putin doua subiecte :

• cel care acorda creditul – creditor, • cel care primeste creditul – debitor.

Elementele constitutive ale oricarei operatiuni de credit sunt : - schimb separat in timp, - folosirea banilor, - plata unei dobanzi. Alte elemente ale creditului: - scadenta sau momentul stabilit pentru rambursarea creditului, - ratele partiale care se ramburseaza esalonat conform intelegerii stipulate in contractul

de credit, - termenul de gratie, adica perioada dintre momentul angajarii creditului si inceperea

rambursarii lui, - gajul sau garantarea creditului, adica bunuri care se constituie la dispozitia creditorului

sau a unei terte, pentru asigurarea indeplinirii de catre debitor a obligatiei, Orice operatiune de credit comporta in sine, prin natura sa, luarea in calcul a unui risc

cert si anume riscul insolvabilitatii clientului, care poate duce la pierderea sumei imprumutate si riscul imobilizarii, cand clientul nu respecta angajamentul achitarii la

CREDITUL

DREPT BANCAR 48

scadenta a sumei cuvenite. Riscul care rezulta din insolvabilitatea debitorului poate fi prevenit prin constituirea de garantii in favoarea bancii si anume :

• garantii personale - care tin de persoana debitorului, • garantii reale - constituite in functie de consistenta bunurilor debitorului si care

asigura creditorului un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al persoanei girante.

In stabilirea oportunitatii fiecarei operatiuni de credit, banca estimeaza posibilitatea recuperarii la scadenta a acestuia. Astfel bancherul evalueaza :

- capacitatea de a produce venituri a potentialului client, - angajamentele legale ale intreprinzatorului, - raportul acestuia cu clientii si furnizorii, - situatia economica generala a sectorului unde actioneaza intreprinzatorul, - motivul solicitarii imprumutului si destinatia sa imediata, - etc. Faptul care determina, intretine si stimuleaza creditul este beneficiul pe care il are cel

care acorda imprumutul, cat si cel care primeste. Acest beneficiu este denumit interes sau dobanda.

Dobanda este pretul platit de debitor creditorului său pentru imprumutul acordat pentru un termen determinat. Se cunosc mai multe categorii de dobanda :

Dobanda camatareasca – uzurara – este calculata in procente excesiv de mari. Dobanda conventionala – este stabilita prin intelegerea dintre creditor si debitor, intr-un procent, de regula, mai ridicat decat dobanda legala,

Dobanda la dobanda – anatocismul – pretul platit de imprumutat pentru suma reprezentand capitalul, plus dobanda capitalizata pe o perioada de timp

Dobanda legala este calculata in procentul stabilit de lege, Dobanda majorata – perceputa de banci in cazul in care creditul nu este rambursat la

termen, Dobanda moratorie – care se plateste de la data acordarii moratoriului pana in

momentul stingerii datoriilor. Moratoriul da dreptul debitorului, ca pe o perioada de timp, stabilita prin hotarare judecatoreasca, sa inceteze plata datoriilor pe care le are, creditorul avand dreptul sa pretinda plata. Pe perioada moratoriului, debitorul nu este oprit sa-si achite datoriile fata de creditor, dar este aparat de urmarirea silita.

Dobanda pentru imprumutul maritim, de regula mai mare decat cea de piata comerciala,

Dobanda fixa – stabilita la incheierea contractului de imprumut, Dobanda variabila – se recalculeaza periodic, in functie de evolutia dobanzii pe piata. Dobanda practicata de banca la creditele pe care le acorda va fi in mod necesar mai

mare decat :

• dobanzile pe care aceeasi banca le acorda pentru depozite, • taxa scontului pe care o plateste bancii de emisiune, • dobanda ce o plateste la imprumuturile pe care le contracteaza pentru propria

refinantare. Este necesar ca dobanzile acordate pentru depozite sa fie superioare sau cel putin

egale cu rata inflatiei, pentru ca in caz contrar banii depusi isi pierd puterea de cumparare, ceea ce va avea ca efect achizitionarea de catre populatie a produselor stocabile si a valutei. Consecintele unei asemenea orientari sunt penuria anumitor produse si cresterea pretului la acele produse ca si la valuta, ducand la accentuarea inflatiei.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi elementele creditului. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea

răspunsului.

CREDITUL

DREPT BANCAR 49

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................


2. Enumeraţi categoriile de dobândă. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


7.4. CONDIŢIILE CREDITULUI. Conditiile creditului sunt : - existenta unui sistem juridic prin care sa se reglementeze cadrul general al

operatiunilor de credit, - existenta unui sistem institutional cu o vasta retea dispusa in teritoriu, dar si cu relatii

corespondente cu institutii similare din strainatate, - existenta unui cadru economic favorabil legat de situatia de ansamblu a economiei

nationale si de conjunctura economica externa, - existenta cadrului general de ordine si consens social-politic, stabilitate si continuitate

a operatiunilor generale referitoare la deciziile macro-economice, atitudinea regimului politic fata de economie, fata de piata si libera initiativa.

- factori de natura psihologica si de traditie care se refera la elementul definitoriu al creditului-increderea, cat si comportamentul agentilor economici si al populatiei in ansamblu.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi condiţiile creditului. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea

răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


7.5. FUNCŢIILE CREDITULUI. Avantajele creditului sunt evidentiate de functiile sale : Functia distributiva: mobilizarea surselor banesti la un moment dat in economie si

redistribuirea lor prin acordare de imprumuturi spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de finante. Disponibilitatile banesti se refera la surplusurile de capital de circulatie aflate temporar sub forma inactiva in conturile bancare ale societatilor comerciale, la rezervele de casa ale firmelor pastrate in conturi bancare, economiile populatiei depuse la casele de economii ori la bancile comerciale. Creditul participa la dirijarea capitalului spre actiuni de mare anvergura, profitabile intrgii societati.

Functia de transformare a economiilor in investitii prin care se realizeaza echilibrul macroeconomic, conform ecuatiei :

E = I Unde: E = economii; I = investitii Economisirea neurmata de investire constituie tezaurizare si reprezinta un factor de

dezechilibru pentru viata economica (constituie potential inflationist). Creditul pune la dispozitia intreprinzatorului capitalul necesar, astfel incat el devine un factor important al cresterii economice.

Functia de emisiune monetara. Odata cu moneda fiduciara, bazata pe incredere sau hartia-moneda, au aparut o

multitudine de alte instrumente si tehnici de plata, ca: viramentul, cecul, compensatia, cambia etc.

CREDITUL

DREPT BANCAR 50

Functia de asigurare a stabilitatii preturilor, se realizeaza prin reglarea dimensiunilor cererii si ofertei de marfuri si servicii. Prin finantarea productiei si consumului precum si prin crearea unor instrumente si tehnici deosebit de flexibile, creditul a devenit o prezenta sine qua non in viata sociala si economica in orice tara civilizata. Creditul devine primejdios atunci cand nu este utilizat conform cerintelor echilibrului economico-financiar. Folosirea abuziva, determinata de ideea ca prin sine insusi creditul reprezinta avutie, va determina tentatia pentru debitor de a folosi sumele provenite din imprumuturi, fara discernamant, iar creditorul se va vedea saracit, in imposibilitatea de a-si recupera banii. Un pericol il reprezinta supracreditarea, care duce la dezechilibre economice, financiare si monetare, determinand inflatia. De asemenea, finantarea unor activitati economice ineficient fundamentate poate dezechilibra structural economia. O folosire arbitrara a creditului poate stimula operatiunile speculative. Nu trebuie omisa nici problema riscurilor bancare rezultate din utilizarea creditului, riscuri care daca nu sunt luate in considerare pot provoca prabusirea in lant a sistemului bancar, cu consecinte dureroase pe plan economic, social, politic.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi funcţiile creditului. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea

răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


7.6. FORMELE CREDITULUI. Formele principale sub care se manifesta creditul in economia de piata sunt : Creditul comercial Este o forma de imprumut practicata intre vanzator si cumparator, atunci cand

vanzarea marfurilor este facuta pe credit, adica predarea ei este separata in timp de plata pretului. Astfel, creditul contribuie la accelerarea circulatiei de marfuri si deci la dezvoltarea economiei nationale. In economia de piata, creditul comercial constituie baza sistemului de credit.

Creditul bancar Este creditul care se acorda agentilor economici sub forma baneasca de catre institutii

specializate, numite institutii bancare, in asa-numitul ,,comert cu bani’’. Creditul bancar este principala sursa pentru asigurarea fondurilor banesti necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei nationale. Acordarea creditelor constituie fundamentul activitatii unei banci.

Dupa destinatie, creditul poate fi : Credit de productie – destinat activitatilor productive, Credit de consum – destinat consumului social. In functie de subiectul de drept care angajeaza creditul, acesta poate fi: Credit public Creditul public este contractat de catre stat pentru completarea resurselor sale, in cazul

in care veniturile ordinare nu sunt suficiente. Acest credit poate fi productiv, cand este destinat infiintarii unor intreprinderi cu capital de stat sau modernizarii celor existente, si neproductiv, cand este destinat unor sarcini de aparare, educatie, sanatate etc. De asemenea, creditul public poate fi intern sau extern.

Credit privat este contractat de o persoana fizica sau firma privata. Dupa modul de garantare : Credit real – acoperit cu garantii reale. Credit personal – acoperit cu garantii personale; acesta se acorda in baza increderii, a

prestigiului celui imprumutat. In functie de perioada pentru care se acorda creditul :

CREDITUL

DREPT BANCAR 51

Credit pe termen scurt – pana la un an, Credit pe termen mediu – intre 1 si 5 ani, Credit pe termen lung – peste 5 ani. Dupa locul de desfasurare a operatiunilor de credit; Credit intern – in tara, Credit extern – in strainatate. In functie de posibilitatea creditorului de a cere debitorului rambursarea anticipata a

sumei imprumutate: Credit denuntabil – cand creditorul are dreptul de a cere rambursarea creditului inainte

de expirarea termenelor de scadenta. Debitorul este notificat printr-un aviz prealabil . Credit nedenuntabil – creditorul nu are dreptul de a cere plata anticipata. In practica mai este cunoscuta forma creditului, care poare fi INTERN sau EXTERN.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi formele principale ale creditului. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru



7.7. LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi formele creditului.


7.8. BIBLIOGRAFIE. � I. Băcanu, Regimul juridic al dobânzilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000. � C. Basno, N. Dardac, C. Floricel, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � C. C. Kiritescu, E. M. Dobrescu, Mica Enciclopedie - Băncile, Editura Expert,

Bucuresti, l998. � R. Motica, V. Popa, Drept comercial şi bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � I. Turcu, Drept bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � I. Turcu, Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

DREPT BANCAR 53


CONTRACTUL BANCAR

8.1.Obiective.......................................................................................................................................... 55 8.2.Caracteristicile contractului bancar.......................................................................................... 55 8.3.Încheierea contractului bancar.................................................................................................. 55 8.4.Riscurile contractului bancar...................................................................................................... 56 8.5.Principalele contracte bancare.................................................................................................. 58 8.6.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 61 8.7.Bibliografie...................................................................................................................................... 61

8.1.OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul contractului bancar; � familiarizarea cursanţilor cu fiecare aspect al încheierii şi riscurilor contractului

bancar; � dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărui

contract bancar prezentat în această unitate de învăţare.

8.2. CARACTERISTICILE CONTRACTULUI BANCAR. Prezentam in continuare caracteristicile contractului bancar.

• Este un contract de adeziune - clientul adera la un contract tip stabilit de banca. • Este un contract de durata adica executia sa se prelungeste in timp. • Este un contract care implica repetarea de operatiuni fara modificarea

contractului de baza, atunci cand comporta plati in conturi curente. • Presupune obligatia de informare si de sfatuire a clientului de catre banca. • Presupune obligatia bancii de a pastra discretia asupra informatiilor, indiferent

de fundamentul ei juridic, legal sau contractual. Aceasta obligatie este legata de dubla calitate a bancii: aceea de confident si aceea de prestator de servicii. Dezvaluirea secretului profesional poate fi facuta numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.

• Societatile bancare nu pot rezilia unilateral contractul de deschidere de credit incheiat cu clientul bancii, cu exceptia situatiilor prevazute de lege.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi caracteristicile contractului bancar. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru



8.3. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI BANCAR. I. CONDITII DE FOND A. Consimtamantul partilor. Contractele bancare pot fi incheiate numai prin consimtamantul partilor capabile.

Consimtamantul bancii este exprimat in forma scrisa si individualizat prin raportare expresa la un client si la un contract bancar precis determinat. Se exprima prin reprezentantul legal al bancii sau prin functionarul bancar insarcinat cu aceasta operatiune. Consimtamantul clientului trebuie sa emane de la o persoana cu capacitate deplina de exercitiu. Persoana fizica pusa sub interdictie si minorul sub 14 ani isi vor exprima consimtamantul prin reprezentantul legal, iar minorul cu capacitate de exercitiu restransa (14-18 ani) va fi asistat de persoana care il ocroteste. Clientul persoana juridica isi va exprima consimtamantul prin persoana fizica desemnata ca reprezentant potrivit legii sau statutului propriu.

CONTRACTUL BANCAR

DREPT BANCAR 54

Consimtamantul trebuie sa fie neviciat de eroare, dol sau violenta si trebuie sa fie dat in deplina cunostinta cu privire la continutul si efectele contractului bancar. Pentru realizarea ultimei conditii, banca trebuie sa-si indeplineasca obligatia de informare. Consimtamantul clientului rezulta din semnarea formularului redactat de banca. Banca este obligata sa informeze clientela asupra tuturor conditiilor contractuale bancare, a tuturor angajamentelor reciproce ale partilor. Contractul se considera completat de drept cu normele legale in vigoare. Obligatia de informare nu cuprinde si aducerea lor la cunostinta clientului.

Capacitatea partilor. Capacitatea persoanelor fizice. Are capacitate deplina de exercitiu persoana fizica

majora. Minorii pana la 14 ani sunt lipsiti de capacitate de exercitiu, incheind contracte bancare prin reprezentantii lor legali. Solutia este valabila si in cazul persoanelor puse sub interdictie. Minorii intre 14 si 18 ani au capacitate de exercitiu restransa astfel incat la incheierea contractului este necesar sa fie asistati de ocrotitorii lor legali.

Capacitatea persoanelor juridice. Acestea pot incheia contracte bancare cu respectarea principiului specialitatii capacitatii de exercitiu, prin persoane fizice ce le reprezita in temeiul legii sau statutului propriu.

C. Obiectul contractului. Obiectul contractului il constituie operatiunile bancare permise de lege, iar pretul

serviciilor bancare trebuie sa fie precis determinat prin contract. D. Cauza contractului bancar. Cauza contractului bancar trebuie sa fie certa si licita, nefiind posibile contracte bancare

avand cauza ilicita (spre exemplu ,,spalarea banilor’’). II. CONDITII DE FORMA Desi contractele bancare fac parte din categoria actelor juridice consensuale care se

incheie in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, totusi in practica bancara actuala, ad probationem aceste contracte se incheie intotdeauna in forma scrisa.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi condiţiile de fond ale contractului bancar. Folosiţi spaţiul de mai jos


� Răspunsul poate fi consultat la pagina 55. 2. Enumeraţi condiţiile de formă ale contractului bancar. Folosiţi spaţiul de mai jos



8.4. RISCURILE CONTRACTULUI BANCAR. Riscul bancar se manifesta in numeroase forme, dar dintre acestea doua sunt

fundamentale: riscul insolvabilitatii si riscul imobilizarii. Riscul insolvabilitatii. Pentru banci riscul neplatii la scadenta, risc al insolvabilitatii, se manifesta ca urmare a

neandeplinirii contractului de credit de catre client. Fie că aduce o pierdere definitiva de capital, fie ca presupune o recuperare partiala si tarzie, prin actiuni in instantele judecatoresti, insolvabilitatea prejudiciaza interesele bancii. Riscul insolvabilitatii creste pe masura cresterii dimensiunilor creditului. De asemenea, cresterea ratei dobanzii conduce la cresterea numarului cazurilor de insolvabilitate a debitorilor bancii.

Pentru prevenirea si evitarea insolvabilitatii se constituie masuri la nivel macroeconomic. Astfel, normele de functionare bancara promoveaza protejarea deponentilor-principalii furnizori de resurse ale bancilor. Este vorba despre normele

CONTRACTUL BANCAR

DREPT BANCAR 55

prudentiale. Banca Nationala a Romaniei raspunde de supravegherea prudentiala a bancilor pe care le-a autorizat sa opereze in Romania. Tot Banca Nationala a Romaniei este aceea care stabileste rezervele minime obligatorii pe care bancile trebuie sa le tina in conturi deschise la aceasta.

În activitatea lor, băncile se supun reglementărilor şi ordinelor emise de Banca Naţională a României, date în aplicarea legislaţiei privind politica monetară, de credit, valutară, de plăţi, de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere bancară. Băncile trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor Băncii Naţionale a României. În acest sens băncile trebuie să dispună de proceduri de administrare şi contabile corespunzătoare şi de sisteme adecvate de control intern. Modificările în situaţia băncii sunt supuse aprobării Băncii Naţionale a României, în condiţiile stabilite de aceasta prin reglementări. Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind respectivele modificări se va face numai după obţinerea acestei aprobări. În vederea funcţionării, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate. Băncile pot deschide la Banca Naţională a României şi alte conturi, în condiţiile stabilite de aceasta.

La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. În acest scop băncile cer solicitanţilor garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele lor de creditare. Băncile trebuie să respecte cerinţele prudenţiale, la nivel individual sau consolidat, după caz, prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României, care se referă, fără a fi limitative, la:

a) solvabilitate; b) lichiditate; c) expunerea maximă faţă de un singur debitor şi expunerea maximă agregată; d) expunerea faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu banca; e) riscul valutar; f) calitatea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor de risc; g) organizare şi control intern. Prin natura lor creditele acordate persoanelor particulare au un grad inalt de garantare.

Creditele imobiliare (ipotecare) au prin ipoteca un grad inalt de acoperire. De asemenea, creditele de consum- credite pentru marfuri platite in rate - intrucat obtinerea creditarii serveste drept gaj creditorilor. Aceste credite, cat si cele acordate salariatilor si celor cu venituri fixe, sunt sub incidenta regimului domicilierii obligatorii a veniturilor in conturile bancare, ceea ce permite bancilor preluarea automata a ratelor la scadenta.

Bancile se angajeaza in mai mica masura in creditarea nevoilor de investitii. Pentru aceste necesitati legate de productie, bancile promoveaza in ultimul timp modalitati de creditare prin natura lor, asigurate cu garantii reale (leasing) spre exemplu. Pentru a asigura acoperirea pierderilor datorate insolvabilitatii debitorilor, bancile isi creaza rezerve pentru creantele indoielnice. Pentru prevenirea riscului trebuie sa se analizeze temeinic cel imprumutat. Se poate actiona pentru divizarea riscului prin colaborari cu alte institutii de credit. Prevenirea riscului este strict legata de garantarea imprumutului. Se folosesc garantii personale si garantii reale.

Garantia personala consta in angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei simple, garantul poate cere dreptul de a discuta asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorilor si daca exista mai multi garanti sa raspunda numai pentru partea sa. In garantia solidara, garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati concomitent sau chiar inaintea debitorului, daca prezinta conditii preferabile de solvabilitate.

Garantii reale cuprind: gajul, ipoteca, privilegiul si retinerea.

CONTRACTUL BANCAR

DREPT BANCAR 56

a. Gajul – debitorul remite creditorului un lucru in garantia creditului. Gajul poate fi cu sau fara deposedare.

b. Ipoteca – actul prin care debitorul acorda creditorului drepturile asupra unui imobil, fara deposedare si cu publicitate.

c. Privilegiul – drept conferit prin lege unor creditori de a fi platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti sau asupra totalitatii patrimoniului debitorului. Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferinta si de drept de urmarire. Privilegiile pot fi generale (asupra intregului patrimoniu al debitorului), si speciale (asupra unei parti a acesteia), mobiliare si imobiliare.

d. Dreptul de retinere – asigura creditorului dreptul de a retine un lucru corporal, proprietatea debitorului atata timp cat creditul nu a fost achitat integral.

Riscul imobilizarii de capital. Riscul imobilizarii de capital semnifica lipsa de lichiditati. Pentru banci lichiditatea este

posibilitatea de a asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de creditorii sai adica : • plati directe catre clienti in numerar, • plati dispuse de clienti in favoarea altor banci sau alte firme care au conturi

deschise la alte banci. Banca trebuie sa aiba suficiente detineri de numerar sau suficiente depozite la banca

de emisiune posibil de a fi folosite pentru efectuarea de plati catre alte banci. In caz contrar, banca trebuie sa apeleze la recreditare, adica sa recurga la formele obisnuite de recreditare in relatia cu banca de emisiune sau sa se angreneze ca solicitanta pe piata interbancara.

Problema lipsei de lichiditati nu se pune in sensul ca nu ar fi posibila obtinerea lor, ci a pretului, a costului de obtinere a acestor lichiditati.

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi formele fundamentale ale riscului bancar. Folosiţi spaţiul de mai jos


� Răspunsul poate fi consultat la pagina 56. 2. Enumeraţi cerinţele prudenţiale prevăzute în reglementările emise de Banca

Naţională a României. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


8.5. PRINCIPALELE CONTRACTE BANCARE. Contractul de cont de depozit. Definitie: Contractul de cont de depozit este conventia incheiata intre banca si

client pentru constituirea unui depozit bancar si efectuarea operatiunilor cu disponibilul acestui cont in sensul diminuarii depozitului initial, banca avand dreptul de a dispune de aceste fonduri in propriul sau interes, dar si obligatia de a le restitui la cerere deponentului.

Se incheie, preponderent, cu clienti necomercianti. O creanta se considera intrata in cont numai daca este certa, lichida si exigibila. Incheierea acestui tip de contract este monopolul bancilor.

Natura juridica a contractului de cont de depozit. 1. Are o configuratie specifica ce decurge din caracterul neregulat al depozitului. Banca

devine proprietara fondurilor, ea suportand riscul pieirii sau degradarii fortuite. La cerere sau la termen ea restituie nu aceiasi bani ci aceiasi suma, indiferent de fluctuatia puterii de cumparare a banilor depusi chiar daca in perioada executarii contractului, banca a utilizat acesti bani si a realizat profit.

CONTRACTUL BANCAR

DREPT BANCAR 57

2. Datorita incasarii dobanzii, acest contract, are sub aspect economic aparenta unui imprumut acordat bancii, mai ales in cazul depozitului la termen.

Obiectul contractului de cont de depozit. • efectuarea de operatiuni de depozite la vedere si la termen in cont cu numerar

sau titluri, • depozitele pot fi purtatoare de dobanda, • restituirea depozitului poate fi refuzata de catre banca prin opunerea

compensatiei legale cu o creanta a bancii fata de clientul deponent, • bancherul are dreptul sa dispuna in propriul sau interes de fondurile primite in

depozit si de aceea nu va putea fi acuzat de abuz de incredere, dar nici nu se va putea exonera de obligatia de restituire in cazul pierderii bunului ca efect al fortei majore (razboi, furt, confiscare etc.),

• fondurile depuse vor putea fi restituite si mostenitorilor, pe baza certificatului de mostenitor,

• deponentul poate conferi printr-un contract de mandat (clauza de restituire) si altei persoane dreptul de a retrage fondurile depuse,

• garantarea restituirii depozitelor in special a celor efectuate de persoane fizice, constituie o preocupare majora a legislatiei noastre cat si a celei straine.

Incetarea contractului. Deoarece contractul se incheie pe o perioada nedeterminata, incetarea lui poate fi determinata de oricare dintre parti, clientul solicitand restituirea soldului, iar banca motivand clientului incetarea contractului.

Contractul de cont curent. Definitie: Contractul de cont curent este conventia incheiata intuitu personae prin care

partile, de regula o banca si clientul ei, denumiti corentisti consimt ca toate creantele si datoriile lor reciproce sa fuzioneze int-un sold unic care sa defineasca pozitia unuia fata de celalalt ca debitor sau creditor.

Un asemenea contract se poate incheia si intre doua banci sau doi comercianti care nu sunt societati bancare, dar care consimt ca operatiunile ce se deruleaza intre ei sa fie inscrise intr-un cont curent. Avantajele contractului de cont curent sunt :

• este un mod simplificat de reglementare a creantelor reciproce, • este un instrument de credit comercial.

Natura juridica. Este consacrat in art. 370-373 Cod comercial, putand fi considerat un act de comert

subiectiv (potrivit art. 4 din codul comercial) nefiind enumerat printre actele de comert obiective in art. 3 din Codul Comercial. In practica bancara denumirea de ,,cont curent’’ este utilizata exclusiv pentru contul deschis unui comerciant pentru operatiunile comerciale in timp ce conturile necomerciantilor sunt denumite ,,conturi de depozit’’ sau ,,conturi de cecuri’’. Aceasta nu inseamna ca o banca nu poate incheia un contract de cont curent cu un necomerciant. Relatia de cont curent poate fi stabilita si intre comerciant si necomerciant sau chiar intre necomercianti pentru afaceri civile.

Caracteristicile contractului de cont curent. • Este un contract intuitu personae, • Este un contract consensual, forma scrisa fiind ceruta ad probationem • Este un contract sinalagmatic, intrucat ambele parti se obliga sa-si faca reciproc

credit pana la incheierea contului, • Este un contract oneros intrucat pentru sumele inscrise in contul curent curg

dobanzi in debitul primitorului, de la data inscrierii, • Este un contract cu executare succesiva prin remiteri reciproce si alternative, • Este un contract accesoriu pentru ca se incheie in vederea executarii altui sau

altor contracte intre aceleasi parti.

CONTRACTUL BANCAR

DREPT BANCAR 58

Incetarea contractului. Contractul inceteaza de drept :

• la epuizarea duratei de timp pentru care a fost incheiat, • prin denuntare unilaterala de catre una dintre parti, daca a fost incheiat pe

perioada nedeterminata, • prin falimentul uneia dintre parti.

Contractul inceteaza la cerere : • in cazul mortii uneia dintre parti, cererea fiind facuta de partea contractuala

supravietuitoare sau de catre succesori, • in cazul punerii sub interdictie a uneia dintre parti, cererea fiind facuta de

reprezentantii legali ai partii in privinta careia a intervenit un asemenea eveniment.

Contractul de carte bancara. In raportul de vanzare-cumparare, sau prestare de servicii incheiat intre comerciant si

consumator se interpune emitentul cartii. Consumatorul nu mai plateste direct comerciantului nici un numerar si nici un CEC, ci prezinta cartea de credit si semneaza factura pe care comerciantul o trimite emitentului cartii de la care obtine plata. Emitentul se adreseaza bancii consumatorului care debiteaza cu suma respectiva contul clientului.

Contractul de credit. Definitie: Contractul de credit bancar poate fi definit ca o conventie unilaterala si

intuitu personal prin care o banca sau o alta institutie de credit se obliga in schimbul unei remuneratii, sa puna la dispozitia unei persoane fonduri banesti, pe un termen, si in cuantum determinat sau sa isi asume, in interesul unei persoane, un angajament banesc prin aval sau scrisoare de garantie.

Clasificare. a) Dupa durata de rambursare : - contract pe termen scurt (pana la 1 an), - contract pe termen mediu (intre 1-5 ani), - contract pe termen lung (peste 5 ani). b) Dupa destinatia creditului : - credite legate de o operatiune determinata sau credite pentru acoperirea nevoilor

generale, - credite pentru finantarea unor posturi ale bilantului: pentru investitii sau pentru

operatiunile de casierie, - credite specifice: pentru consum, pentru comert exterior etc. Remuneratia bancii. Remuneratia bancii are intotdeauna doua componente :

• dobanda calculata la suma acordata pentru perioada stabilita, • comisionul bancii.

Garantii care insotesc contractul de credit. Garantiile care insotesc contractul de credit pot fi clasificate in :

• garantii personale, • garantii reale (gaj, ipoteca, privilegiu), • garantii speciale: cambia, biletul la ordin, cecul, warantul, transmiterea

proprietatii unui bun prin credit-bail (leasing), transmiterea proprietatii unei facturi protestatabile (factoring).

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Enumeraţi principalele contracte bancare. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru


CONTRACTUL BANCAR

DREPT BANCAR 59

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 58. 2. Enumeraţi garanţiile speciale care insotesc contractul de credit. Folosiţi spaţiul de

mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


8.6. LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi contractul de cont curent.


8.7. BIBLIOGRAFIE. � S. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia a VI-a, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2007. � R. Motica, V. Popa, Drept comercial şi bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � D. D. Şaguna, C. F. Donoaica, Drept bancar şi valutar, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994. � I. Turcu, Drept bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � I. Turcu, Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

DREPT BANCAR 61


SECRETUL BANCAR

9.1.Obiective.......................................................................................................................................... 63 9.2.Consideraţii introductive.............................................................................................................. 63 9.3.Secretul bancar.............................................................................................................................. 64 9.4.Excepţii de la obligaţia păstrării secretului bancar.............................................................. 65 9.5.Lucrare de verificare.................................................................................................................... 66 9.6.Bibliografie...................................................................................................................................... 66

9.1.OBIECTIVE. � introducerea cursanţilor în studiul secretului bancar; � familiarizarea cursanţilor cu fiecare excepţie de la obligaţia păstrării secretului

bancar.

9.2. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE. Întrebarea la care orice instituţie bancară trebuie să raspundă este următoarea: secret

bancar sau risc reputaţional? Secretul bancar este comparabil cu cel din alte domenii - medicină, justiţie, fiscalitate, etc.

In prezent, în România, dreptul la confidenţialitate în domeniul bancar poate fi încălcat în scopul asistenţei judiciare în caz de spălare de bani, corupţie, evaziune fiscală, etc. Ca urmare a acumulării de capital autohton, precum şi a intrării unor fonduri investiţionale externe tot mai mari, băncilor şi celorlalte instituţii financiare şi de credit li se pretinde de către clienţi păstrarea secretului şi confidenţialităţii bancare. Protecţia sferei vieţii private, care o include şi pe cea a clienţilor bancari, este de foarte mare importanţă, chiar dacă România nu are o tradiţie semnificativă în acest domeniu. Clienţii instituţiilor de credit preferă ca informaţiile despre ei să rămână secrete, atât pentru stat – mai ales din motive fiscale – cât şi pentru terţi, principalele motive fiind reprezentate de siguranţa personală şi de concurenţă. Legislaţia privind secretul bancar este strict legată de sistemul democratic şi de seriozitatea cu care statul îşi asumă responsabilitatea apărării drepturilor propriilor cetăţeni. Consecinţele dezvăluirii secretului bancar pot fi deosebit de grave, atât pentru bancă, cât şi pentru client. Pentru bancă, apare riscul pierderii clienţilor direct afectaţi, a partenerilor de afaceri precum şi riscul pierderii de imagine, urmat de scăderea încrederii în ea. Refacerea imaginii ştirbite, în condiţiile concurenţei acerbe din domeniul bancar, este greoaie şi presupune alocarea unor fonduri suplimentare pentru publicitate şi relaţii publice. Aceste fonduri sunt pierdute întrucât ele nu mai pot fi folosite pentru obţinerea profitului.

Integritatea sistemului financiar-bancar depinde de modul cum este proiectată funcţionarea sa, de respectarea legilor şi a standardelor etice şi profesionale. Nu trebuie uitat că fondurile provenite din activităţi criminale pot fi spălate cu usurinţă printr-o instituţie bancară, renumele acesteia având de suferit. Dovada unei astfel de complicităţi poate avea un efect distrugător asupra modului în care este privită această instituţie, dar şi altele de pe piaţa financiar-bancară, cu impact deosebit asupra clienţilor şi instituţiilor de supraveghere şi control a sistemului financiar-bancar. Economiile ţărilor în curs de dezvoltare, dar şi cele ale statelor dezvoltate cu legislaţii ineficiente, sunt vulnerabile la asemenea activităţi criminale. S-ar putea argumenta că ţările în curs de dezvoltare nu-şi pot permite să fie selective cu fondurile atrase. Dar întârzierea implementării măsurilor antifraudă este periculoasă şi costisitoare pentru stat. Cu cât întârzierea este mai mare, cu atât crima organizată va fi mai puternică. Imaginea proastă a unei instituţii financiar-bancare poate contamina întreg sistemul, efectul principal fiind reducerea investiţiilor. Scopul secretului bancar îl constituie protejarea sferei private a clienţilor şi nu salvgardarea intereselor băncii. Totuşi, secretul bancar nu trebuie folosit ca paravan pentru protejarea activităţilor ilicite şi de aceea secretul bancar cunoaşte şi excepţii. Excepţiile, la rândul lor, trebuie atent evaluate, astfel încât să nu permită abuzul. Să nu

SECRETUL BANCAR

DREPT BANCAR 62

uităm că secretul bancar a protejat nenumăraţi oameni, de ameninţări arbitrare de tip expropriere în regimuri totalitare, cum ar fi spre exemplu sistemul bancar elveţian, unde averile evreilor urmăriţi de nazişti au fost foarte bine protejate.

Băncile, prin modul lor de funcţionare, sunt motivate să obţină încrederea deponenţilor şi a autorităţilor de supraveghere. Este cunoscut că încrederea este ingredientul vital al succesului oricărei bănci, iar acesta nu se poate menţine decât prin asigurarea unor norme şi proceduri interne de lucru care să asigure confidenţialitatea identităţii clienţilor şi a operaţiunilor desfăşurate de către aceştia, precum şi a operaţiunilor desfăşurate de către bancă.

9.3. SECRETUL BANCAR. Secretul bancar în România este reglementat în OUG nr.99/2006. Secretul în domeniul

bancar se referă la confidenţialitatea informaţiilor legate de activităţile desfăşurate de către bancă, atât pe plan intern, cât şi în relaţiile sale de afaceri, precum şi la informaţii legate de clienţii săi. În clarificarea termenului de secret bancar trebuie delimitate ce fel de fapte, date şi informaţii fac obiectul acestuia, întrucît nu toate informaţiile legate de domeniul bancar sunt confidenţiale.

Există trei categorii de informaţii: • informaţii nerestricţionate, supuse liberului acces • informaţii de uz intern • informaţii restricţionate A. Din prima categorie fac parte informaţiile publice cu privire la care accesul nu

este restricţionat. Ele sunt făcute publice, fie pentru promovarea unor interese proprii (spre exemplu, afişarea dobânzii la credite), fie ca urmare a unei dispoziţii legale (spre exemplu, obligaţia legală de afişare a cursului de schimb valutar).

B. Informaţiile de uz intern reprezintă o categorie intermediară între informaţiile cu acces nerestricţionat şi cele restricţionate şi circulă în interiorul instituţiei. Se deosebesc de informaţiile publice prin faptul că nu au legătură cu ele şi nici nu sunt rezultatul activităţii autorităţilor sau instituţiilor publice. Se caracterizează printr-un grad redus de pericol pentru bancă în caz de dezvăluire neautorizată. Sunt destinate uzului intern al organizaţiei, iar dezvăluirea lor neautorizată ar putea să creeze prejudicii materiale sau de imagine. Deşi se bucură numai de confidenţialitate parţială, sunt deosebit de importante pentru bănci (spre exemplu, regulamente de ordine interioară, norme şi proceduri interne).

C. Informaţii restricţionate. Restricţiile operează în privinţa persoanelor (informaţia este accesibilă numai anumitor persoane) sau în privinţa informaţiei (sunt restricţionate/permise numai anumite date. Aceste informaţii sunt supuse la două modele de restricţionare: modelul informaţiilor clasificate şi modelul informaţiilor confidenţiale. Informaţiile clasificate privesc securitatea naţională şi se bucură de o reglementare specială. Modelul confidenţial este mult mai larg. În cadrul acestuia sunt cuprinse texte de lege care reglementează diferete domenii( reglementări cuprinse în legile de organizare a unor profesii, în codul muncii, în legea bancară, etc).

OUG nr.99/2006 cuprinde dispoziţii cu privire la persoanele obligate la confidenţialitate, datele cu privire la care există obligașia de confidenșialitate, situașiile în care informașiile de natura secretului bancar pot fi furnizate, institușiile și persoanele la solicitarea cărora se pot furniza informașii, situașii în care furnizarea de informașii nu constituie o încălcare a obligașiei de confidenșialitate. În ceea ce priveşte durata obligaţiei, persoanele șinute de secretul bancar nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activităţii şi nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei bănci sau ale unui client al acesteia.

SECRETUL BANCAR

DREPT BANCAR 63

TEST DE AUTOEVALUARE. 1. Semnificația secretului bancar. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea

răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 64. 2. Care este durata obligației de păstrare a secretului bancar ?Folosiţi spaţiul de mai

jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


9.4. EXCEPŢII DE LA OBLIGAŢIA PĂSTRĂRII SECRETULUI BANCAR. Divulgarea cu drept a secretului bancar sau exceptii de la obligatia pastrarii

secretului bancar. Obligaţia de păstrare a secretului profesional nu poate fi opusă autorităţii competente în

exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege. Informaţii de natura secretului profesional pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii:

a) la solicitarea titularilor sau a moştenitorilor acestora, inclusiv a reprezentanţilor lor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;

b) în cazurile în care banca justifică un interes legitim; c) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială

sunt prevăzute autorităţile sau instituţiile care sunt îndrituite să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către bancă, în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice ale acestor autorităţi sau instituţii;

d) la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanţă o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei.

În cererea adresată băncii trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informaţii, identitatea clientului la care se referă informaţiile confidenţiale care se solicită, categoria datelor solicitate şi scopul pentru care se solicită acestea. Persoanele abilitate să solicite şi/sau să primească informaţii de natura secretului profesional în domeniul bancar sunt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii. În cauzele penale, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului, băncile vor furniza informaţii de natura secretului profesional.

Nu se consideră încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului professional: a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea

fiecărui client nu pot fi identificate; b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare,

centralei incidentelor de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii;

c) furnizarea de date auditorului financiar al băncii; d) furnizarea de informaţii la cererea băncilor corespondente; e) furnizarea de date şi informaţii necesare pentru realizarea supravegherii pe bază

consolidată. În exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României asigură

schimbul de informaţii cu autorităţi din România şi cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.


SECRETUL BANCAR

DREPT BANCAR 64

1. Enumeraţi situaţiile în care informaţiile de natura secretului profesional pot fi furnizate. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

� Răspunsul poate fi consultat la pagina 65. 2. Enumeraţi situaţiile care nu constituie încălcări ale obligaţiei de păstrare a

secretului professional. Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului. .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


9.5. LUCRARE DE VERIFICARE. Prezentaţi informaţiile nerestricţionate (supuse liberului acces), informaţiile de uz

intern şi informaţiile restricţionate.


9.6. BIBLIOGRAFIE. � I. Turcu, Drept bancar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999. � I. Turcu, Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

Drept bancar

Documents

Transcript of Drept bancar