COMERCIAL I

Societatea comerciala A S.A. are un consiliu de administratie format din 3 (trei) persoane, una dintre acestea fiind dl. Y, actionarul ei majoritar (detine 52% din capitalul social al A). A doreste sa garanteze (printr-o ipoteca) cu activele (bunurile) proprii un imprumut luat de societatea B S.R.L., filiala societatii A S.A.

In ce conditii poate fi incheiat contractul de ipoteca de catre A pentru ca acesta sa fie legal din perspectiva Legii nr. 31/ 1990 si a Legii nr.85/ 2006? Ce organ societar al lui A – adunarea generala a actionarilor sau consiliul de administratie – are competenta de a aproba constituirea ipotecii?

Barem (daca nu se arata altfel, referirile la art. sunt la art. din Legea nr. 31/ 1990):- Problemele principale care trebuiau abordate din punct de vedere al calitatii

actului de guvernare corporatista: analiza unora din principalele indatoriri legale ale administratorului (prudenta si diligenta, loialitatea – art. 144-1), interdictia conflictului de interese (la nivel de administrator – art. 144-3), raspunderea civila (art. 144-2) si penala (art. 272 pct.2 L 31/ 1990; art. 138 (1) lit. a) si b) din L 85/ 2006) pentru neindeplinirea acestor obligatii. Daca este atrasa raspunderea civila si /sau penala a administratorului pentru incheierea contractului de ipoteca, riscul beneficiarului ipotecii este de a suporta nulitatea actului respectiv in baza dreptului comun (in toate cazurile in care este atrasa raspunderea penala si in cazul in care a fost de rea-credinta, in cazul in care este poate fi atrasa numai raspunderea civila). In plus, exista un risc separat de nulitate in baza L 85/ 2006, daca sunt indeplinite conditiile din art. 79; art. 80 (1) lit. b, mai putin in cazul in care actul de ipoteca a fost incheiata in cursul normal al desfasurarii curente a activitatii lui A (art. 82 din L 85/ 2006).

- Problemele principale care trebuiau abordate din punct de vedere al organului care avea competenta aprobarii actului de ipoteca: art. 153-22, art. 150 (pentru aprobarea AGA); daca nu sunt intrunite conditiile de aplicare a acestor articole si nu exista derogari prin actul constitutiv, competenta de aprobare apartine CA.

COMERCIAL II

Societetea comerciala A S.A. activeaza in industria constructiilor. In anul 2012 ea a incheiat un contract de comision cu societatea comerciala B S.R.L. (comisionar) prin care aceasta din urma se obliga sa cumpere in nume propriu dar in contul lui A materiale de constructii rezultate din demolarea unor cladiri, urmand ca acestea sa fie sortate de B (sub supravegherea reprezentantilor lui A) si cele care mai pot fi intrebuintate sa fie utilizate de A la constructia de cladiri noi. Una din cladirile construite de A cu aceste materiale este considerata nepotrivita strucutural (datorita calitatii materialelor folosite) de catre autoritati si acestea refuza sa incheie procesul-verbal la terminarea lucrarilor (care ar permite darea cladirii in folosinta comerciala). Ca urmare, A S.A. sufera un prejudiciu pe care il estimeaza la suma de 1 milion RON.

In ce conditii B poate fi tinuta raspunzatoare pentru acest prejudiciu? In ce conditii A poate tinuta sa suporte parte din acest prejudiciu?

Barem (daca nu se arata altfel, referirile la art. sunt la art. din Noul Cod Civil):- Probleme principale care trebuiau abordate: obiectul contractului de comision

poate acoperi atat achizitia de bunuri, cat si prestarea de servicii sau a o combinatie a celor doua (art. 2043), dar in toate situatiile pentru tert comisionarul actioneaza in nume propriu (chiar daca in contul comitentului). In speta, numai achizitia de materiale din demolari este supusa unui contract de comision, prestarea ulterioara achizitiei a serviciului de sortare a materialelor care se pot refolosi se face in prezenta reprezentantilor comitentului si pentru beneficiul acestuia, fara prezenta unui tert, deci nu este un comision ci o simpla prestare de servicii. Daca aceasta prestare de servicii se face pe riscul lui B, este posibil sa fim in prezenta unui contract de antrepriza, ceea ce evident va influenta raspunderea lui B (antreprenorul lucreaza pe riscul sau), daca nu este un contract nenumit. Nu depunctez analiza din perspectiva antreprizei pentru ca acest contract nu face obiectul dreptului comercial II.

- Comisionarul are obligatia de a actiona cu diligenta unui bun proprietar in indeplinirea mandatului (comisionul fiind cu titlu oneros, se aplica dreptul comun in aceasta materie, recte art. 2018 (1) ). Insa in cazul de fata, exista o limitare practica a intinderii acestei diligente (in lipsa unor prevederi derogatorii in contractul de comision) pentru ca prin natura lor, materialele rezultate din demolari nu pot fi prezumate ca ar avea calitatile necesare unor materiale noi de constructii. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca pana la data la care intra in proprietatea lui A, materialele respective sunt in proprietatea lui B conform art. 2041 (care reprezinta dreptul comun in aceasta materie) pentru ca la randul sau vanzatorul catre B nu putea avea (in afara cazului improbabil cand si-a asumat contractual aceasta obligatie) o obligatie de garantie pentru viciile materialelor rezultate din demolari.

- In aceste conditii, nu sunt in mod normal motive pentru a atragerea raspunderea lui B, mai putin in cazul in care acesta si-a asumat obligatia de a garanta ca materialele selectate vor intruni conditiile de calitate necesare pentru a putea fi folosite la o noua constructie (dar aceasta nu este o obligatie de a garanta executarea obligatiilor tertului, vanzatorul initial al materialelor de constructii, conform art. 2052 (2), ci o garantie contractuala ad-hoc). Corelativ, in mod normal A ar trebui sa suporte in intregime acest prejudiciu.