Dragoste si fidelitate...De data asta era aproape un ordin [i era scuturat` energic. |nvingându-[i...

$: Dragoste si fidelitate...De data asta era aproape un ordin [i era scuturat` energic. |nvingându-[i oboseala, Nella se \ntoarse \n sfâr[it. Nimic de f`cut, nu putea sc`pa! Totu[i,$

SUSAN DOYLE

Dragoste [i fidelitate

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ION GEICU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

– Nella…Oh, nu… deja…? o mân` \i b`tea \ncet um`rul, dar Nella

n-avea nici un chef s` se scoale, [i \[i \n`bu[i o exclama]ie denecaz, cu fa]a \nfundat` \n pern`. O nou` zi de \nfruntat, demunc` grea, foarte grea, pentru a câ[tiga mai mult, mereu maimult [i \nc` repede, c`ci timpul nu a[teapt`…

– Nella!De data asta era aproape un ordin [i era scuturat` energic.

|nvingându-[i oboseala, Nella se \ntoarse \n sfâr[it. Nimic def`cut, nu putea sc`pa! Totu[i, se sim]ea atât de ostenit`, \npragul epuiz`rii!

Deschizând cu regret un ochi, v`zu o Elsie pu]in neclar`zâmbindu-i de sub incredibila claie de p`r ro[covan.

– Haide… sus! }i-am f`cut cafeaua.– Mul]umesc.Nella se sili s` ias` din a[ternut, apoi se a[ez` pe marginea

patului [i lu` cea[ca cu cafea fierbinte pe care i-o \ntindea Elsie.

giannijollys

– Te-ai \ntors târziu?– Nu, nu prea târziu.Elsie cl`tin` din cap [i nu \ncerc` s`-[i ascund` \ngrijorarea.– Trebuie s` te opre[ti, Nella… Trei slujbe \n acela[i timp

este mult prea mult, chiar [i pentru tine! Cu atât mai mult cucât \]i \ncepi ziua f`r` s` m`nânci nimic. Nu mai e[ti decâtpiele [i oase!

Opusul lui Elsie, \ntr-un cuvânt, se gândi Nella, amuzat`.Draga de Elsie, amazoan` a vremurilor moderne cu cei unmetru [i optzeci [i cinci ai ei, era generozitatea \ntruchipat`!{i care veghea asupra ei [i a lui Debbie cu aten]iile exagerateale unei mame, de când le primise pe amândou` subacoperi[ul ei.

– Am avut o mas` copioas` ieri sear`, Elsie. Cât despre s`m` opresc, niciodat`! Voi continua s` m` zbat, s` [tii, pentruca Debbie s` nu-[i piard` vederea!

Elsie \i scoase hainele din [ifonier, remarcând:– O s` faci mare lucru dac` \]i la[i s`n`tatea acolo…Nella ripost` [i continu` s`-[i bea cafeaua. Avea o s`n`tate

excelent` [i inten]iona s` [i-o p`streze. De altfel, dac` eranecesar, avea suficient` voin]` pentru a r`mâne \n form`.

– A fost totul \n ordine… cu italianul acela, ieri sear`.Aceea[i not` de \ngrijorare persista \n vocea lui Elsie. Nella

scoase un oftat exasperat.– Evident! Agen]ia precizeaz` limpede, de la \nceput, c` nu

va tolera nici o abatere de comportare din partea clien]ilor.Cum Elsie p`rea \nc` sceptic`, Nella vru s-o lini[teasc` pe

deplin.

6 SUSAN DOYLE

– Am petrecut o sear` foarte pl`cut` \n companiadomnului Vincente. Are vreo cincizeci de ani, e mic de statur`,destul de corpolent, dar fermec`tor [i politicos. Engleza luieste irepro[abil`, astfel c` n-am avut nevoie s`-i vorbesc \nitalian`. Singurul lui dezavantaj când este la Sydney, esteaccentul [i de aceea nu ne \n]elege – trebuie spus c` vorbimatât de repede, noi, australienii! |n fine, l-am \nso]it peste totunde dorea s` mearg`, veghind s` nu se produc` nici o\ncurc`tur`. De fapt, cea mai r`sf`]at` dintre noi am fost eu,deoarece este atât de atent!

– Ai grij`, Nella! Nu se [tie niciodat`, cu ace[ti latini…Aminte[te-]i de acela care te-a cerut \n c`s`torie!

– Oh, a dat repede \napoi… Nu te nelini[ti pentru mine, Elsie!– E[ti prea frumoas`, Nella, `sta-i necazul. Asta le d` idei

b`rba]ilor, \n]elegi…Nella o tachin`, râzând:– Credeam c` nu sunt decât piele [i oase…Elsie zâmbi [i ad`ug`:– |n felul unei opere de art`, vroiam s` spun!– Apropo de art`… Domnul Vincente n-avea decât acest

cuvânt pe buze, ieri sear`, ca s`-mi laude comorile Romei,Floren]ei [i Vene]iei. |n mod vizibil prad` dorului de ]ar`, nuvroia s` [tie nimic despre Sydney sau despre Australia, doreanumai s`-mi povesteasc` despre Italia lui natal`.

Nella arbor` un zâmbet vesel pentru a \ncheia discu]ia:– Mi-a oferit cincizeci de dolari pentru a-mi mul]umi c`

l-am ascultat cu amabilitate. |]i dai seama? Ah, dac` [i celelalteslujbe mi-ar aduce asemenea gratifica]ii!

DRAGOSTE {I FIDELITATE 7

– Desigur, trebui s` recunoasc` Elsie.Ea era de acord cu ]elurile Nellei, evident, numai metodele

de a le atinge o fr`mântau. Tân`ra ei prieten` va sfâr[i prin ase speti muncind pentru ca feti]a ei s` nu-[i piard` vederea.Dar interven]ia care putea s-o salveze pe Debbie se practicanumai la Los Angeles [i costa o avere. |n plus, cânddiagnosticaser` preven]a unui chist pe nervul optic, mediciinu-i ascunseser` adev`rul Nellei: prin opera]ie, Debbie riscas`-[i recapete numai cincizeci la sut` din vederea normal`.Asta \nsemna c` trebuia s` fac` absolut totul, hot`râse tân`rafemeie, dispus` la orice sacrificiu pentru aceast` raz` desperan]`. Chistul, din p`cate, se dezvolta! Va reu[i oare Nellas` strâng` fondurile necesare \nainte ca starea fiicei ei s` sedeterioreze \n mod serios? O \ntrebare care o nelini[tea totmai mult \n fiecare zi.

Totu[i, ce putea face altceva? Tr`ia mai mult decât modestcu un buget foarte restrâns, datorit` generozit`]ii lui Elsie.Secretar` \n timpul zilei, Nella servea \ntr-un restaurant \nweekend, [i seara accepta cea mai mic` munc` de interpret`propus` de o agen]ie specializat`.

– Cel pu]in dac` a[ cunoa[te limba japonez`! Oamenii deafaceri [i turi[tii niponi formeaz` grosul clientelei.Imagineaz`-]i ce treab` a[ avea dac` a[ cunoa[te limba lor! Dealtfel, m` \ntreb dac` exist` un curs seral pentru…

– Nella! Faci [i a[a destul!Tân`ra femeie ridic` b`rbia cu un aer \nc`p`]ânat [i Elsie

relu`, mai blând:

8 SUSAN DOYLE

– {tiu, este pentru binele lui Debbie, dar ea are nevoies`-[i vad` mama, din când \n când…

Tocmai abordase un subiect sensibil. Nella nu era aproapeniciodat` acas` [i Debbie \ncepea s-o ia pe Elsie drept mamaei…

Nella b`u o \nghi]itur` de cafea, [i \[i st`pâni lacrimile care\i \nce]o[au deja ochii [i se ridic` \n picioare.

– Unde este?– |n buc`t`rie, ascult` desenele animate la televizor.Constrâns` s` asculte ce se derula pe micul ecran! se gândi

Nella cu inima strâns`. Va ajunge oare vreodat` s` vad` dinnou cu claritate?

– |ntr-o zi, o s` vând un tablou, declar` Elsie, cuoptimismul ei de neclintit.

Nella intr` imediat \n jocul acesteia.– Desigur, Elsie, foarte curând.Elsie nu-[i pierdea niciodat` speran]a, totu[i, \n ciuda

talentului ei, tablourile ei nu atr`geau deloc amatorii.– De ce trebuie ca un artist s` moar` ca s` i se recunoasc`

talentul? zise Elsie lamentându-se.Nella se apropie de ea [i o \mbr`]i[`.– Un complot machiavelic, nu g`sesc nimic mai bun de

f`cut decât s` profite de talentul lui… Eu g`sesc c` e[tigenial`, Elsie, pur [i simplu genial`!

Ca \ntotdeauna, Elsie \[i ascunse emo]ia sub un ton ursuz.– Gr`be[te-te, haide, o s` pierzi autobuzul…!Nella alerg` spre baie, gândindu-se la anul care trecuse. Ce

s-ar fi \ntâmplat cu Debbie [i cu ea f`r` aceast` minunat`


femeie? Elsie Follingarth p`c`tuia poate prin exces deexcentricitate, dar era f`r` pereche, de o sinceritate de toat`lauda [i, mai cu seam`, avea o inim` de aur.

Da, ce noroc avuseser` s-o \ntâlneasc`!Nellei nici acum nu-i venea s` cread`. |[i piept`n` p`rul

lung negru ca abanosul, aplic` pu]in fard pentru a re\nsufle]itenul ei prea palid \n ultimul timp [i-[i reaminti, pentru a nu[tiu câta oar`, \mprejur`rile care-i schimbaser` atât de multvia]a…

Debbie nu se oprea s` aduc` elogii doamnei care trecea s`vad` copiii, \n fiecare dup`-amiaz`, la spitalul Camperdown,pentru a le spune pove[ti. {i care n-a fost surpriza Nellei care,venind \n vizit` la fiica ei, fusese acostat` pe culoar de opersoan` \nalt`, colorat` \n sensul propriu al cuvântului!|mbr`cat` cu un caftan b`l]at, cu p`rul adunat \ntr-un cocportocaliu, din care sc`pau [uvi]e rebele, din lips` de ace,vorbind cu voce tare, aproape autoritar, Elsie produseseasupra Nellei o impresie de neuitat. {i cât de direct` sedovedise, din primul moment!

– Ce inten]iona]i s` face]i pentru Debbie?|ntrebarea se dovedea de o sinceritate brutal`, dar Nella

sim]ise imediat c` aceast` persoan` extravagant` a[tepta unr`spuns – [i-l a[tepta din toat` inima.

Cât` generozitate! Brusc, Nella ie[ea din indiferen]a rece \nspatele c`reia singur`tatea o \mpinsese s` se apere. Cineva seinteresa din nou de soarta lor, ca pe vremea când Jim tr`ia. {iel vrusese, când se \ntâlniser`, s` [tie totul despre ea, cine era,cum privea via]a. Ah, cu ce ochi, o privise atunci! Cât de

10 SUSAN DOYLE

\nduio[`tor era! Ei \i pl`cuse felul cum o iubea, cum sepreocupa de ea, iat` de ce alesese s` se c`s`toreasc` cu el. Cuel, se sim]ea \n siguran]`, la ad`post de singur`tate.

Jim murise, din nenorocire, \n urm` cu doi ani, \n modbrutal, f`r` s` fi asigurat \n prealabil viitorul familiei lui.Totu[i, Nella nu-i purtase pic` pentru lipsa lui de prevedere;\i l`sase un copil pe care ea \l adora [i era pe deplin capabil`s` se \ntre]in` amândou`.

Dar de aici pân` la a putea s-o trimit` pe fiica ei \n StateleUnite… Pentru asta \i trebuia cincizeci de mii de dolari [i eab`tuse la toate u[ile, \ncercase s` colecteze fonduri, s` fac`apel la generozitatea oamenilor. Degeaba. O feti]` risca s`-[ipiard` vederea! A[, din asta nu-[i va pierde via]a! Solidaritateapublic` nu func]iona.

De atunci, Nella nu \ncetase s` lupte. Luptând contradisper`rii, se hot`r\ s` adune suma cu orice pre]. Ea p`r`sifrumosul apartament \nchiriat de Jim [i se mut` \ntr-o alt`locuin]`, un apartament mobilat, cel mai ieftin pe care-lputuse g`si. Dar cum va putea oare economisi satisf`c`tor?Via]a era scump` [i cheltuielile de \ngrijire \i consumaupu]inul care-i r`mânea.

– N-ave]i familie care s` v` poat` ajuta? o \ntrebase Elsie.Cu lacrimi \n ochi, Nella \i explicase c` Jim era orfan.– Cât despre mine… am fost fiic` unic`. Dup` divor]ul

p`rin]ilor, am stat cu bunica, \n timp ce mama muncea ca s`acopere nevoile noastre. Ele [i-au g`sit moartea, amândou`, \ntr-unaccident de tren… Tat`l meu nu s-a ar`tat nici \n momentuldramei, nici dup` aceea… Nu [tiu ce s-a \ntâmplat cu el…


Se \ntrerupse, cu vocea frânt` de emo]ie. Apoi povesti cumse descurcase singur` \n via]` pân` l-a \ntâlnit pe Jim. S-auc`s`torit, el o iubea [i-i promisese c` o va iubi \ntotdeauna.

– Eram ferici]i \mpreun`, to]i trei, Jim o adora peDebbie… Dac` am fi putut prevedea ce se va \ntâmpla…

Era prea târziu de acum \nainte s` schimbe cursuldestinului. Trìser` ferici]i [i f`r` griji. Jim murise \naintea\mboln`virii lui Debbie, f`r` s` fi \ncheiat cea mai micàsigurare de via]`!. Banii care \i avea \n plus, \n loc s`-ieconomiseasc` sau s`-i investeasc`, Jim \i cheltuia pentru a-[icontinua visul. Un vis care sfâr[ise prin a-l ucide…

– Nu, n-am pe nimeni c`tre care s` m` \ndrept, [opti Nella,\n timp ce lacrimi de disperare se rostogoleau pe obrajii eisup]i.

– Ei bine, v` ve]i muta la mine.Era mai mult un ordin decât o propunere. {i Elsie

continu`, f`r` s` a[tepte reac]ia Nellei:– Bani nu pot s` v` dau, pentru c` n-am. Eu trìesc de azi

pe mâine, vânzând din tablourile mele. Dar am o cas` cuteras` \n cartierul Paddington – am mo[tenit-o de la tat`l meu.O s` ave]i camera de oaspe]i pentru dumneata [i Debbie. F`r`s` pl`te[ti chirie [i o s` am grij` de fiica dumitale gratuit.

Jenat`, Nella \[i exprim` câteva proteste, dar Elsie lerespinse cu un mare hohot de râs.

– Ador copiii… [i când te gânde[ti c` n-am putut s` am! {iDebbie a dumitale este un \nger! Doar n-o l`s`m s` ajungòarb`, când sunt atâtea lucruri frumoase de v`zut pe lumeaaceasta!

12 SUSAN DOYLE

Nella \ncerc` s`-i spun` c` a \ngriji un copil atât de micputea s-o oboseasc`, dar \i trebuia mult mai mult pentru azdruncina frumosul optimism al lui Elsie

– Vârsta este o problem` care trece dup` mintea fiec`ruia!Imposibil, \n orice caz, s-o precizeze pe a ei, remarc` Nella,

\ntre patruzeci [i cinci [i [aizeci de ani, probabil! Dar avea oasemenea bucurie de via]`, \ncât acest am`nunt avea pu]in`importan]`. De altfel, chiar de la \nceput, Debbie n-o priviniciodat` ca pe o bunic`, ci mai curând ca o coleg` de joac`.|n fiecare diminea]`, când s`rea din pat, copila \i puneaaceea[i \ntrebare:

– Haide, Elsie, spune-mi ce vom face ast`zi?{i r`spunsul lui Elsie n-o dezam`gea niciodat`.Da, ce noroc aveau s` tr`iasc` sub acela[i acoperi[ cu

aceast` drag` prieten`! \[i repeta mereu Nella. Dac` cel pu]inn-ar fi fost aceast` grij` permanent`, ace[ti cincizeci de mii dedolari de g`sit cât mai repede! Nella oft`, \[i d`du cu pu]in rujpe buze [i alerg` \n camera ei s` se \mbrace.

Cinci minute mai târziu, cu bluz` alb` [i fust` neagr`,uniforma societ`]ii agen]ilor de schimb unde lucra, cobor\ \nbuc`t`ria – camer` de zi, privindu-[i pe furi[ ceasul. Abia aveatimp s`-[i s`rute fiica \nainte de a prinde autobuzul!

O lu` pe Debbie \n bra]e.– Trebuie s` fug, draga mea.– Ce frumos miro[i, mam`.Ce feti]` frumoas`, cu buclele ei negre [i ochii verzi!

Portretul ei la aceea[i vârst`, se gândi Nella. Numai c` ea…


– O s-o ascul]i pe Elsie, nu-i a[a?– O s` mergem la cump`r`turi, anun]` bucuroas` Debbie.– Ah, a[ fi vrut s` merg [i eu! Pe curând, \ngera[ul meu.– La revedere mam`.Debbie o r`spl`ti cu un s`rut sonor pe obraz, apoi alunec`

jos \ntorcându-se s` se a[eze \n fa]a televizorului. Era evidentc` nu sim]ea lipsa mamei.

F`r` voia ei, Nella sim]i cum i se strânge inima. Bine\n]eles,nu voia ca fiica ei s` se \ntristeze v`zând-o c` pleac`, dar totu[i…

– }ine, m`nânc` `sta \n autobuz… f`cu Elsie \ntinzându-iun m`r.

Cu gândul \n alt` parte, Nella \i r`spunse ma[inal:– Nu mi-e foame.Elsie \i puse cu for]a fructul \n mân`.– M`nânc`-l! Poate nu ]i-e poft`, dar ai nevoie. Nu po]i

continua s`…– Bine, de acord…Nella era deja la u[`, nu mai avea o secund` de pierdut,

altfel risca s` piard` autobuzul.De altfel, \l prinse la timp. Din fericire, g`si un loc pe

scaun. La aceast` or` matinal`, erau nenum`rate autobuze, [iNella avea destul timp s`-[i m`nânce m`rul \nainte de aajunge \n centru.

Societatea de agen]i de schimb, Jepherson [i Potts, \[i aveabirourile pe una din arterele cele mai importante aleSydneyului, la doi pa[i de Burs`. Aceast` slujb` de secretar` \ipl`cea Nellei, g`sind-o deosebit de odihnitoare \n compara]iecu cea de chelneri]`, \n weekend.

14 SUSAN DOYLE

„Ce lini[te“! \[i spuse Nella, \n mijlocul dimine]ii, totpunând contracte \n plicurile preg`tite pentru expediere. Ziuase anun]a f`r` probleme [i se bucura.

– Ia te uit`! Ia te uit`!... Nu, nu visez…!Aceast` voce u[or t`r`g`nat`, acest ton arogant, Nella l-ar

fi recunoscut dintre toate [i sângele \i \nghe]`. N-avea nevoies`-[i ridice privirea ca s` [tie cine era \n fa]a ei.

Glen Shannon!Cel mai bun prieten al so]ului ei, eroul orfelinatului unde

crescuser` amândoi. Un om irepro[abil \n ochii lui Jim. DarNella [tia de ce era \n stare…

Iat` c` reap`rea, dup` to]i ace[ti ani! {i prin ce fericit`\ntâmplare trebuia s` fie exact \n biroul unde lucra ea?

El disp`ruse \n ziua c`s`toriei ei cu Jim, dup` ce provocaseacel \ngrozitor scandal. Dup` aceea, nu mai auziser` niciodat`vorbindu-se de el. Jim se \ntrebase adeseori ce se \ntâmplasecu el, dar Nella se str`duise \ntotdeauna s` alunge amintirealui din memoria ei. {i ast`zi n-o s`-l lase pe punga[ul acesta deShannon s`-i tulbure existen]a!

|n`bu[indu-[i ostilitatea, \l privi \n sfâr[it. Nu seschimbase, \n ace[ti [ase ani de zile. Mereu la fel deseduc`tor! Cu p`rul negru ondulat [i acea [uvi]` care-ic`dea pe frunte, ca [i cum ar invita femeile s` i-o pun` laloc; cu ochii lui alba[tri zeflemitori, cu sprâncenele\ntunecate, dese [i frumos arcuite, cu nasul lui drept, gurasenzual` [i b`rbia voluntar` despicat` de o dezarmant`gropi]`. Era atât de viril!


Cum ajunsese acest nonconformist s` poarte un costumdin trei piese? se \ntreb` Nella privind costumul de culoareaantracitului, pe care \l lumina o cravat` de m`tase ro[u aprins.{i de ce \ncerca \ntotdeauna \n prezen]a lui Glen Shannon unasemenea sentiment de nesiguran]`? Nu \ncercase niciodat`s` analizeze emo]iile pe care le stârnea \n ea, dar, din instinct,[tia c` este mai bine astfel.

Cu sângele rece pe care \nv`]ase s` [i-l cultive de-a lungulanilor, Nella nu l`s` s` se ghiceasc` nimic din zbuciumul eiinterior.

– |]i pot da vreo informa]ie, Glen?Vorbise politicos, cu o deta[are calculat`, ca [i cum ultima

lor \ntâlnire avusese loc ieri.Glen \naint`, cuceritor ca de obicei, ceea ce avu darul s-o

enerveze pe tân`ra femeie. Mereu aceast` nevoie pe care oavea s` fie cel dintâi! Trebuia, pentru asta, s` striveasc` totul\n trecerea lui.

– |]i aminte[ti deci de mine?El se a[ez` f`r` ceremonie pe col]ul biroului, cu un zâmbet

devastator.S` r`mân` calm`, cu orice pre]! se \ncuraj` Nella,

con[tient` de manevra lui Glen Shannon. Mai \ntâiopera]iunea farmec agresiv, apoi va s`ri asupra pr`zii laprimul semn de sl`biciune.

Ea num`r` pân` la zece, apoi pân` la dou`zeci, foartehot`rât` s` nu cedeze. Nu-[i putea permite o izbucnire defurie, cel mai mic incident provocat din vina ei \n acel loc riscas-o coste slujba.

16 SUSAN DOYLE

– Cum a[ putea s` nu-mi amintesc de tine, Glen?El avea oricum o umbr` de dispre] \n surâsul lui for]at.Cum \n ochii lui alba[tri era o lic`rire mali]ioas`, ea ad`ug`

cu r`ceal`:– Nu voi uita niciodat` purtarea ta din ziua c`s`toriei mele.

{i f`r` \ndoial` nu ]i-o voi ierta niciodat`!Glen nu reac]ion` [i Nella nu se mir` deloc. Nimic nu-l

atingea, \[i b`tea joc de tot [i de toat` lumea. Nu contau decâtdorin]ele lui, sensibilitatea celorlal]i nu-l interesa, nu sesinchisise niciodat` de ce putea sim]i ea. Degeaba strigase \ngura mare c` Jim era prietenul lui, se preocupase m`car desentimentele lui?

Trebuia neap`rat s` se descotoroseasc` de el [i foarterepede, pentru lini[tea ei. Dac` vreodat` domnul Jepherson ova surprinde pierzându-[i timpul cu Glen Shannon,Dumnezeu [tie ce concluzii putea trage!

– |mi pare r`u, am mult` treab`…Dar de ce oare nu-[i putea desprinde privirea de cea a lui

Glen? Deodat`, Glen \ncet` s` zâmbeasc`, \nconjur` biroul [iaplecându-se spre Nella \i lu` ambele mâini. Bine\n]eles,tân`ra femeie \ncerc` imediat s` se elibereze, dar el avea atâtafor]` \ncât era un joc de copii s-o re]in`.

– A trecut mult timp, Nella, mult prea mult timp!Mereu aceast` violen]` st`pânit` pe care o sim]ise

\ntotdeauna la el – [i atât de temut`!– Las`-m`!{i dac` intra un client? Nella se zb`tu [i mai tare ca s` se

elibereze.


Glen \[i \nt`ri strângerea cu calm care nu prevestea nimicbun. Nella consider` mai prudent s`-[i st`pâneasc` furia [is`-[i accepte \nfrângerea cu demnitate; de aceea r`maselini[tit`.

– {i Jim, ce mai face? se interes` Glen cu un surâs abiaschi]at [i complet lipsit de c`ldur`.

– So]ul meu a murit, acum doi ani.Nella f`cu o pauz`, pentru a \nt`ri lovitura pe care i-o

d`duse. Apoi ad`ug`, cu acela[i ton glacial:– A murit \ncercând s`-]i urmeze \nv`]`mintele…{ocul fu teribil, judecând dup` schimbarea expresiei lui

Glen. Nella sim]i un fior pe [ira spin`rii. Cum i se \ntunecaseprivirea, fixat` \n gol! Timpul parc` r`m`sese suspendat, ot`cere ap`s`toare se instal` pân` când Glen o rupse \n sfâr[it,pentru a-i cere cu un ton f`r` replic`:

– Poveste[te-mi, ce s-a \ntâmplat?Nici nu putea fi vorba! Nella n-avea nici un chef s`

aminteasc` de so]ul ei \n fa]a lui Glen Shannon! Totu[i,trebuia s` se descotoroseasc` de el imediat. Pentru c` n-aveade ales, se for]` s` r`spund` cât mai scurt posibil:

– Jim a \ncercat s` bat` recordul de zbor cu planorul…Dar exista o defec]iune… \n concep]ia aripilor. Leg`turile lorcu fuselajul erau prea \ncordate… Jim s-a zdrobit de ocolin`…

Nella nu-[i ascunse am`r`ciunea, toate problemele ei\ncepuser` dup` moartea so]ului ei. De ce s`-l menajeze peGlen Shannon? Spera mai degrab` ca aceast` dezv`luirebrutal` s` deschid` o sp`rtur` \n plato[a lui. M`car o dat`.

18 SUSAN DOYLE

– {i acum, pleac`!Dar el nu se mi[c`, sus]inând \n t`cere privirea ochilor

verzi care-l sfidau. Apoi, cu o \ncetineal` enervant`, \ncepus-o m`soare pe Nella din cap pân` \n picioare, \ntârziind pebogatul p`r negru ca abanosul, pe care bluza alb` a c`rei]es`tur` acoperea pl`cut adorabile rotunjimi [i pe talia \nc` lafel de sub]ire.

„Destul“! vru s` strige Nella, dar avea un nod \n gât [i sim]ic` nici un cuvânt nu-i ie[ea de pe buze. Abia dac` mai putearespira. {i inima i-o lua razna! B`tea atât de tare \ncât aproapenu mai auzea zgomotele str`zii.

Mereu nep`s`tor, Glen \[i plimba acum privirea denep`truns \n lungul gâtului ei, pe ovalul pur al fe]ei, insistândpe gura mic` [i delicat conturat`. Of, acest examen era atât deagasant! Nella \[i strânse buzele de ciud`, ceea ce nu-l\mpiedic` pe Glen s` continue. El studie gra]iosul contur alnasului ei u[or \ntors, \nainte de a-i \ntâlni ochii verzistr`lucind de mânie.

Când \i l`s` \n sfâr[it mâinile, tân`ra femeie scoase doarpentru ea un oftat adânc de u[urare.

– Cel pu]in Jim a avut fericirea s` te fac` a lui, declar` el cuam`r`ciune, cu o lucire s`lbatic` \n ochii arzând de dorin]`.

Spre marea ei consternare, Nella se sim]i ro[ind.– N-ai deloc inim`? Oh, te detest, Glen Shannon!Glen \[i strânse pumnii, albastrul ochilor \ntunecându-se

spre indigo, iar maxilarul i se \ncle[t` dându-i deodat` un aeramenin]`tor. Nella se a[tept` la o iminent` explozie demânie.


– Ba da, Nella, am inim`, la fel ca tine! Ciudat, nu?– Ie[i afar`! Pleac` [i las`-m` \n pace! N-ai ce cùta aici [i

nu vreau s` te mai v`d niciodat`!– Cu atât mai rù pentru tine, Nella, o ironiz` el. Pentru c`

eu vreau s` te rev`d. {i nimic nu m` va \mpiedica, acum c` Jimnu mai este.

Cu un zâmbet [iret, se \ntoarse spre u[` [i citi placa:– Jepherson [i Potts, Agen]i de schimb… Ei bine, am s` vin

\n fiecare zi s` cump`r câteva ac]iuni. Numai ca s` te v`d, Nella.„Nu, asta nu“! Nella refuz` totu[i s` cedeze disper`rii,

f`când pe indiferenta, dovedindu-i lui Glen c` amenin]`rile luin-o nelini[teau.

– Ceea ce vindem noi nu-i pentru tine, Glen, n-aimijloacele s` cumperi!

N-avusese niciodat` un sfan]; cheltuia tot ce câ[tiga peplanuri extravagante. Nella se \ntreba chiar cum putuse s`-[iofere costumul pe care-l purta.

– Am mijloacele s` cump`r tot ce vreau Nella, i-o \ntoarseel tìos.

|n cazul acesta, \i va aplica o lec]ie bun`.– Perfect, am s`-]i fixez o \ntrevedere cu domnul

Jepherson. Imediat, de altfel.– Este posibil chiar s` cump`r toat` afacerea. Mi-ar pl`cea

s` fiu patronul tù, Nella.O \nfrunta cu privirea [i Nella [tiu c`-i va pl`ti cu vârf [i

\ndesat dac` vroia r`zboi.„Mereu la fel de lùd`ros, chiar cu buzunarele goale“! se

gândi Nella ridicând telefonul.

20 SUSAN DOYLE

– S` vedem dac` te poate primi…Domnul Jepherson avea vreo [aizeci de ani, era cu

siguran]` cel mai conservator agent de schimb din Australia [iNella \[i imagina \nfruntarea dintre cei doi b`rba]i. GlenShannon n-o s` se distreze… O binefacere pentru el, acestarogant avea nevoie s` fie pus la punct!

– Vin acum, r`spunse vioi domnul Jepherson.|n aceste timpuri de criz`, nu se prezentau clien]i noi \n

fiecare zi, deci nu se punea problema s` ri[te s`-i vad` plecândcu mâna goal`.

– Vine imediat.Nella \i anun]ase vestea cea bun` cu un zâmbet. Glen

scoase o carte de vizit` din portofel [i i-o \ntinse.– Iat` datele mele personale, acesta este num`rul de

telefon de la birou.|i arunc` o privire plin` de sub\n]elesuri [i ad`ug`:– Am [i o alt` adres` când stau la Sydney, pe care o

rezerv… distrac]iilor.U[or de imaginat, genul lui de „distrac]ii“! Jim \i povestise

adesea so]iei lui [otiile lui Glen Shannon.Scurt [i \ndesat, cu o expresie blajin`, domnul Jepherson

ap`ru \n fine [i \naint` spre vizitatorul lui, cu mâna \ntins`.Glen, care se gr`bea s`-l urmeze, se \ntoarse spre Nella.

– Exist` ac]iuni mai bune ca altele, asupra c`rora s`-mi daiun sfat, Nella?

Ea dorea atât de mult s`-l fac` s` pl`teasc` sup`rarea pecare i-o pricinuise, \ncât \i r`spunse f`r` s` se gândeasc`dinainte la ce f`cea:


– |ncerca]i ac]iunile NECSEC, domnule Shannon!Nu existau altele mai proaste pe pia]a bursier`. Ah, ce

dulce era r`zbunarea!Domnul Jepherson \i adres` o privire mustr`toare, apoi

aproape \l \mpinse pe Glen \n biroul lui.– Nu, domnule Shannon, nu NECSEC. Secretara mea nu

\n]elege nimic…Ce prostie! \[i repro[` Nella \ndat` ce r`mase singur`.

Domnul Jepherson se va gr`bi s`-i schimbe p`rerea nouluiclient privind ac]iunile acestei societ`]i, c`ci ar investi \npierdere.

Cu coatele pe mas`, Nella \[i ascunse capul \n mâini.Ce brambureal`, \n aceast` diminea]` care \ncepuse atât de

bine! {i dac` Glen Shannon \[i punea amenin]area \n practic`,dac` va veni \n fiecare zi s-o vad`? Cu condi]ia, bine\n]eles, ca\ntre timp ea s` nu-[i fi pierdut slujba…

22 SUSAN DOYLE

Capitolul 2

Nella \[i mas` u[or tâmplele, for]ându-se s`-[i revin` \n fire.Ce idee s`-[i ias` astfel din s`rite pentru un individ ca GlenShannon!

Nu, nu merita osteneala s` risipeasc` atâta energie. Acestb`rbat n-avea nici o ru[ine, nici o moral`. |nc` din prima zicând d`duse ochii cu ea, se sim]ise \n mod straniu foartetulburat`. Desigur, Jim o prevenise c` Glen era un incorigibildonjuan. Ea nu se a[teptase, cu toate acestea s` fie pân`\ntr-atât lipsit de respect. |n timp ce era logodnica celui maibun prieten al lui!

Cu ce neru[inare o dezbr`case cu privirea, f`r` s` \ncerces` ascund` o secund` c` o pl`cea! {i când se interpusese \ntreJim [i ea pentru a-i cere s`-i acorde un dans, felul \n care \[ilipise corpul de al ei… Nella fusese revoltat`.

Trebuise ca Jim s` fie orb [i naiv ca s` nu-l vad` pe GlenShannon \n adev`rata lui lumin`. Glen care, cu o impertinen]`stupefiant`, \i ceruse Nellei s`-l ia de so] cu o s`pt`mân`

\nainte de a se c`s`tori cu Jim. {i \n ziua c`s`toriei, \n timp ceera martorul lui Jim, nu venise la biseric` complet beat? Nella\[i amintea de spaima ei \n timpul recep]iei care urmaseceremoniei; se temuse atât de mult s` nu-i fac` de ru[ine!

{i temerile ei fuseser` \ntemeiate, din p`cate! El reclamasedreptul de a s`ruta mireasa. Cu cât` impertinen]`, cu cât`senzualitate nepotolit` pusese st`pânire pe buzele ei…

Doar gândindu-se la asta, Nella tremura [i acum de dezgust[i de furie. Atâta violen]` o revoltase [i-l p`lmuise \n fa]atuturor invita]ilor.

Jim, bine\n]eles, intervenise; el \ncercase s` lini[teasc`spiritele, dar Glen \l d`duse la o parte, apoi, f`r` un cuvânt,plecase. {i de atunci nu l-au mai v`zut niciodat`.

Spre marea u[urare a Nellei [i marea \ntristare a lui Jim care,oricum, r`mânea foarte ata[at de prietenul s`u din copil`rie. {iaceast` \ncredere oarb` pe care continua s-o aib` \n el.

– |ntr-o zi va reu[i, o s` vezi, Nella, va deveni cineva. A jurat[i va reu[i, ]i-o spun eu! Ah, iat` un b`rbat pentru tine, Nella!

Cu ce ton admirativ rostise aceste cuvinte! Nella n-ar fi vruts`-l mai vad` pe Glen pentru nimic \n lume. Acesta din urm`nu d`duse niciodat` ve[ti despre el [i Jim fusese foartedecep]ionat c`-l \nl`turase astfel din via]a lui. Era atât deamabil Jim, atât de bun, gata oricând s` \ntind` mâna, s` ajuteoamenii afla]i la greu! Niciodat` nu f`cuse r`u cuiva.

Nu se putea spune acela[i lucru despre Glen Shannon, segândi Nella. El reap`ruse [i totul mergea prost. Dar va puneordine \n toate acestea, [i n-o s`-l lase s`-i bulverseze via]a.Mai \ntâi, trebuia s` se gândeasc` la slujba ei, de care avea o

24 SUSAN DOYLE

nevoie vital`. Domnul Jepherson era dup` toate aparen]ele nuprea binevoitor fa]` de ea \n acest moment [i avea tot interesuls`-[i \ndeplineasc` sarcinile prezente \n timpul cerut, altfelrisca s` fie dat` afar`.

Dar era atât de obosit`! {i aceast` epuizare fizic` [inervoas` o determina s` fac` lucruri proste[ti. Ca de exemplu,s`-l sf`tuiasc` pe Glen, \n fa]a domnului Jepherson, s`cumpere titluri NECSEC… Poate c` Elsie avea dreptate laurma urmei: s` exercite trei activit`]i profesionale \n acela[itimp era f`r` \ndoial` peste puterile ei. Trebuia totu[i s`reu[easc`, trebuia cu orice pre]!

Nella se concentr` asupra lucrului când u[a birouluidirectorial se deschise. Domnul Jepherson nu trebuia s-oprind` gre[ind de ast` dat`, a[a c` nu va deschide gura.

– A[ vrea s`-i spun ceva secretarei dumneavoastr`,domnule Jepherson.

Tonul era amabil, exact cât trebuia de autoritar, GlenShannon [tiind \n mod sigur c` nu va fi refuzat.

– {i eu, zise domnul Jepherson cu vocea lui din zilele rele.Alarmat`, Nella \n`l]` capul. Glen \i zâmbi.– Am urmat sfatul dumitale, doamn` York, am cump`rat

ac]iuni NECSEC.Inima ei \ncepu s` bat` mai repede [i nu avu curajul s`

ridice privirea spre patronul s`u.– Eu…hm… sper c` n-o s` regreta]i, domnule Shannon.– Oh, nu, cu siguran]` c`…. Dou`zeci [i cinci.Un scurt calcul \n minte [i Nella scoase un discret oftat de

u[urare.


Domnul Jepherson nu va fi prea sup`rat, era o afacere preamodest`, care nu ajungea s` coste mai mult de cinci sute dedolari.

– Pe cuvântul meu, domnule Shannon, dou`zeci [i cinci deac]iuni reprezint` o mic` investi]ie care v-ar putea rezervasurprize, remarc` ea zâmbind.

– Dolari, doamn` York, o corect` patronul ei accentuândcuvintele. Nu dou`zeci [i cinci de ac]iuni, ci dou`zeci [i cincide mii de dolari!

P`rea pe punctul s` fac` un infarct.– V` a[tept \n biroul meu dup` ce domnul Shannon va

pleca! \i arunc` el pe un ton glacial, trântind u[a.Iat`, era concediat`, f`r` nici o \ndoial` [i vina \i revenea lui

Glen Shannon! Dar de unde avea to]i ace[ti bani? |i avea oare?Cine [tie dac` nu venise s`-l fac` pe domnul Jepherson s`-[ipiard` timpul s`u pre]ios, \ncercând s`-l escrocheze?

{i iat` c` acest bandit nu se jena [i se a[eza din nou,non[alant, pe col]ul biroului ei, cu un zâmbet larg, vizibilfericit de festa ce i-o jucase!

– De ce n-am lua cina \mpreun` pentru a s`rb`tori micanoastr` investi]ie?

Ce tupeu! Nella r`mase f`r` glas.– La ce or` s` trec s` te iau?Nici m`car nu-[i imagina c` poate fi refuzat! Era culmea!Se sili totu[i s`-[i st`pâneasc` mânia.– Nu sunt liber`, Glen.– Nu? De ce?Pentru c` Debbie avea nevoie de ea, pentru c` trebuia s`

mearg` s` lucreze, pentru c`… Pentru c` pe acest b`rbat nu

26 SUSAN DOYLE

putea s`-l sufere! Cum se putea descotorosi de el o dat`pentru totdeauna? Opunându-i un refuz pe care s` nu-l poat`contesta [i care mai cu seam` s`-i ating` \n mod serios amorulpropriu.

– Ies cu… amantul meu.Nu era u[or de spus! |nc` [i mai greu s` abordeze un

zâmbet radios [i un pic din atitudinea provocatoare a uneifemei care a[teapt` ner`bd`toare acest moment!

Glen nici nu clipi.– Atunci, ne vedem dup` aceea?Dup` intona]ia lui \ncântat`, Nella ghici c` nu se l`sase

p`c`lit.Se hot`r\ totu[i s` nu se recunoasc` \nvins`.– Dup` aceea voi petrece noaptea cu el. Toat` noaptea. Nu

este loc pentru tine \n via]a mea, Glen!– {i mâine sear`?– Nici mâine sear`, nici poimâine, nici \n alt` zi! Eu nu sunt

liber`, \]i este clar? Niciodat` n-am s` am un moment liberpentru tine, Glen! Niciodat`!

– |ntr-una din aceste zile o s` \ncetezi s` mai ascul]i dera]iune [i o s`-]i la[i inima s` vorbeasc`, Nella. {i frumosul t`utrup \mi va apar]ine.

Vocea lui era catifelat`, dar tonul primejdios deamenin]`tor.

Glen ridic` mâna, ca [i cum ar fi vrut s`-i mângâie fa]a, darNella se d`du \napoi.

– |ncearc` s` analizezi de ce aceast` perspectiv` te sperieatât de mult, Nella, zise el râzând.


– Te ur`sc, Glen Shannon!Glen \[i \ncrunt` sprâncenele [i se ridic` f`r` grab`.– Ceea ce simt pentru tine este la fel de puternic, te

asigur…Apoi \i adres` un mic salut [i porni spre u[`.Nella \l urm`ri cu privirea, complet descump`nit`. Ce

magnetism avea oare ca s-o aduc` \n aceast` stare de nervi defiecare dat` când se \ntâlneau? |n prezen]a lui, p`rea c`-[ipierde orice control asupra ei, devenea necugetat`, asta nuera drept! {i Nella spera din toat` inima s` nu mai apar`niciodat` \n drumul ei.

El se \ntoarse \nainte de a ie[i [i-i surprinse privirea fixatàsupra lui. Un zâmbet triumf`tor \i lumin` tr`s`turile când \ispuse, ca o promisiune:

– Am s` revin mâine. Poate chiar mai devreme. M` simtreconfortat, cum nu mi s-a mai \ntâmplat de foarte mult`vreme!

Dac` cel pu]in ar fi g`sit un r`spuns, \[i zise Nella dup`plecarea lui. {i acum, trebuia s`-[i \nfrunte patronul! Ce sìnvoce oare \n ap`rarea ei? se \ntreb` nelini[tit` b`tând la u[abiroului sù.

Oricum, domnul Jepherson nu-i l`s` nici o [ans` s` seexplice. Demn [i glacial, el declar` c` nu putea tolera casecretara lui s`-[i permit` a da sfaturi clien]ilor. Prefera decis`-[i caute alt` slujb`. Putea, de altfel, s` plece imediat. {ipentru a-i u[ura misiunea, \i \ntinse un cec a c`rui sumàcoperea din plin concediul pl`tit [i indemniza]ia de concediere.

28 SUSAN DOYLE

La ce bun s` mai discute? El nu va \n]elege jocul diabolic lacare se deda Glen Shannon. |n plus, plecând de aici \[ipierdea astfel urma, Glen nu o va mai g`si a doua zi, dac`, a[acum promisese, va reveni…

|nfrânt`, obosit`, Nella \[i adun` obiectele personale apoip`r`si biroul, foarte hot`rât` s`-[i acorde un r`gaz \nainte dea \ncepe s`-[i caute o alt` slujb`. |n rest, deprimat` cum era,momentul era prost ales pentru a face demersuri \n ascestscop. Era preferabil s` a[tepte pân` a doua zi, ca s` fie pu]inmai \n form`.

„Din fericire, am acest cec“! se gândi Nella \n ascensor.Regreta numai c` domnul Jepherson nu considerase necesars`-i scrie câteva cuvinte de referin]`; ea se gândise la asta, darnu \ndr`znise s` ridice problema.

Aici ajunsese cu gândurile când ajunse \n sfâr[it laparter. {i brusc, se produse din nou haos \n capul [i \ninima ei. Instalat confortabil \ntr-un fotoliu din hol, GlenShannon o fixa cu privirea lui p`trunz`toare [i Nella r`mase\ncremenit` locului. El s`ri \n picioare [i se repezi s`-ibareze drumul.

– Ei bine, n-a durat mult, remarc` mul]umit de el,strecurându-[i bra]ul sub al ei. |mi place când oamenii \miurmeaz` cu scrupulozitate directivele. Ac]iunile cost` maipu]in decât slujba la Jepherson. Bun, pentru c` am aranjat s`ai mai mult timp liber, Nella, te duc s` prânzim!

M`nevrase s` fie concediat` [i acum se l`uda cu asta. PeNella o cuprindea furia.


– E[ti un monstru!|n pofida eforturilor ei de a se elibera, el o re]inu cu

fermitate; atunci, cu mâna liber`, ea \ncerc` s`-l p`lmuiasc`.Dar nu reu[i, deoarece Glen \i prinse mâna la timp.

– Ai vrut r`zboi Nella, dar \l voi câ[tiga.– N-am vrut r`zboi! Pentru Dumnezeu, Glen d`-mi drumul.

Altfel fac scandal [i vei regreta…El o trase spre el [i-[i lipi gura de a ei, \n`bu[indu-i

protestele. Cum s`-l resping`? O luase cu totul \n bra]e, \[istrecurase o mân` pe gâtul ei, sub p`r, ca s-o ]in` mai bine.

Aceast` intimitate pe care o provoca \ntre ei, f`r` cea maimic` ru[ine, avu un efect catastrofal asupra Nellei. DoamneDumnezeule, ce ru[ine \i era pentru senza]iile pe care ledescoperea! O nevoie mult timp adormit` se trezise \n trupulei [i aceast` gur` lipit` de a ei \i reamintea, vai, prea bine,s`rutul indecent care o tulburase atât de mult \n ziuac`s`toriei ei!

Era \ngrozitor cât de vulnerabil` se sim]ea, dintr-o dat`. Cutoate sim]urile r`scolite tremura de team` [i de o dorin]` denem`rturisit; numai o r`m`[i]` de amor propriu o re]inu, dinfericire, s` nu i se abandoneze [i s` nu r`spund` acestui s`rutincendiar.

Glen \[i ridic` \n sfâr[it capul pentru a-i [opti cu un aerprovocator:

– Haide, f` scandal, Nella, asta nu te va \mpiedica s` fii amea!

– E[ti b`rbatul cel mai demn de dispre], cel mai detestabil,\ncât…

30 SUSAN DOYLE

– M-iai spus-o deja, o \ntrerupse el cu ironie. Când te-amv`zut \n biroul tù, am crezut c` voi putea s`-mi p`strezsângele rece. Dar m-ai f`cut s`-mi pierd capul, Nella. {ir`bdarea de asemenea. Exagerezi, s` [tii! De data asta n-ai s`m` respingi, n-am s` ]i-o permit. A[a c`, este inutil s` teobose[ti s`-mi debitezi minciuni! Nu-]i vei reg`si lini[teasufleteasc` decât \n patul meu!

– E[ti nebun!– Da, nebun dup` tine! Mai mult ca niciodat`! Corpul tù

\]i contrazice vorbele, Nella; spui c` m` dete[ti, cu toateacestea, emo]ia ta este egal` cu a mea, exact ca acum [ase ani,când te-am \ntâlnit.

– Nu-i adev`rat!– Vrei o alt` dovad`? Pot s` cer asisten]ei s`-]i descrie

spectacolul!Nella ro[i când privi \n jurul ei. |n hol, toat` lumea \i

urm`rea cu curiozitate [i insisten]`. Cum Glen o conduceaspre u[`, ea se \mpotrivi cu \nver[unare [i abandonând oriceru[ine, se eliber` de bra]ul care o \nl`n]uia.

– N-am s` merg nicìeri cu tine, nici vorb`!Glen ridic` ochii spre cer, exasperat.– Nella, avem un prânz imposibil de contramandat!El vorbea inten]ionat tare, pentru ca martorii s`-l aud`

bine.– Nici vorb`! repet` Nella, furioas`.Dar \nainte s` mai poat` face un pas, el o ridic` de la

p`mânt [i o duse \n bra]e.


– Las`-m` jos imediat, Glen! ]ip` ea, agitându-[i furioas`picioarele [i lovindu-l cu mâna liber`.

– Ceart` de \ndr`gosti]i… spuse el \n trecere asisten]ei.Vre]i s` ne deschide]i u[a? Mul]umesc…

– Nu! Este o r`pire, url` Nella.– Haide, draga mea, fii calm`…B`rbatul care le deschisese amabil u[a \i urm`ri amuzat cu

privirea. Erau acum pe trotuar [i Nella continua s` se zbat`,lovind cu pumnii umerii la]i ai lui Glen care nu p`rea s` sesinchiseasc`.

– Te ur`sc, te ur`sc, te ur`sc!– Ei poftim, câte mofturi faci! Mie, care te iubesc din tot

sufletul.Atunci, Nella sim]i lacrimi \nce]o[ându-i ochii; degeaba \i

stârnea pe cei din jur, nimeni nu s`rea \n ajutorul ei. {i Glen eraatât de puternic, cum putea s`-i scape? Printre lacrimi, z`ri un[ofer \n livrea care deschidea portiera unei limuzine. {i brusc setrezi \n interior, pe bancheta din spate, cu Glen al`turi.

Restul lumii disp`ru \n spatele geamurilor fumurii.Cuprins` de panic`, Nella \ncerc` s` deschid` portiera de pepartea ei, dar era \ncuiat`. Un geam o desp`r]ea de [ofer. Dealtfel, acesta se instalase la volan f`r` s`-i arunce o privire [idemar` f`r` s` ]in` seama de loviturile ei \n geamul dinspatele lui.

Glen zâmbi cu indulgen]`.– Calmeaz`-te, \ngera[ule… N-am nici o inten]ie

necinstit`. Cel pu]in nu \nc`… Deocamdat`, te duc doar s`prânzim…

32 SUSAN DOYLE

Capitolul 3

De acord, el câ[tigase prima rund`, dar urm`toarea va fi aei! Nebun` de furie c` cedase panicii, Nella se a[ez` conforta-bil pe pielea moale, \[i \ncruci[` picioarele pentru a ar`ta c`se sim]ea pe deplin \n largul ei [i privi \n mod f`]i[ afar`,foarte hot`rât` s`-l ignore pe Glen.

|n aceste circumstan]e, t`cerea era de aur. De altfel,pierduse o bun` ocazie s` tac`, azi diminea]`… Ah, erar`zboi? Ei bine, o s` se foloseasc` de o arm` pe care el n-o vaputea \ntoarce contra ei: rezisten]a pasiv`.

Limuzina o lu` pe William Street, travers` King's Cross,apoi cobor\ spre Rushcutter's Bay. De ce \n port? se mir` eacând limuzina se opri. Nu exista nici un restaurant \n loculacela. Când [oferul deschise portiera, ea nu se mi[c`. Glencobor\, a[teptând ca ea s` fac` la fel.

– Sunt \n stare s` te duc \n bra]e pân` la vasul meu dac`trebuie, s` [tii…

Nella cercet` mai bine \mprejurimile, cu o privireb`nuitoare. Portul de agrement era plin de iahturi, oameniiveneau [i plecau, \i va fi deci u[or s` scape de Glen, dac` va finecesar. Prin urmare, cobor\ din ma[in` f`r` un cuvânt,demn` [i glacial`.

Glen \[i strecur` un bra] sub cotul ei pentru a o conducede-a lungul cheiului, [i Nella \naint` \n pas cu el, cu un aer desuprem` indiferen]`. Tot \ntrebându-se, bine\n]eles, care dinaceste vase superbe \i apar]inea. Dar se feri s`-l \ntrebe. Lacap`tul digului, Glen o invit` s` ia loc \ntr-un papuc zbur`tor.

– Unde mergem?Imediat, Nella \[i mu[c` buzele, \ntrebarea \i sc`pase.– Iahtul meu este ancorat \n golful mic, unde este mai

intim [i ne vom sim]i mai bine…Nellei i se tìe r`suflarea. Ce iaht splendid! Un mare vapor

alb se leg`na u[or pe mare, ca cele care se v`d \n general \nfilme [i care apar]in unor miliardari.

– Este al tù?Nella nu-[i putea ascunde ne\ncrederea.– Da. {i sunt dispus s`-l \mpart cu tine, dac` dore[ti.– Nu conta pe asta, murmur` ea \nainte de a adùga cu

voce tare: [i dac` refuz s` te \nso]esc la bord?|n loc de r`spuns, el \i arunc` un zâmbet enigmatic pe care

Nella nu \ncerc` s`-l descifreze. Ea se \mbarc` \n papuculzbur`tor care se leg`na periculos, astfel c` se a[ez` repede. |nspatele ei, Glen dezleg` parâma apoi trecu \n fa]` pentru aporni motorul.

|n timpul travers`rii Nella nu se mai gândi la nimic, mai cuseam` nu la Glen; savura doar pl`cerea vitezei, r`coarea

34 SUSAN DOYLE

vântului ce-i trecea prin p`r [i spectacolul care i se ofereaprivirii. Era frumos, marea de un albastru intens scânteia subsoarele amiezii [i vasele l`sau \n siajul lor jerbe de spum`clocotitoare, de acela[i alb spumos ca micii nori pres`ra]i pealbastrul cerului.

Aici, nici vorb` de poluare ca \n ora[, not` Nella careinspir` cu mare pl`cere aerul marin. Era sfâr[it de aprilie,\nceputul toamnei \n emisfera sudic` [i cu toate acestea era\nc` un timp de var`. {i Nella se sim]i asaltat` brusc de unsentiment de nostalgie. Era mult timp de când nu maisavurase acest gen de mic` fericire, o banal` plimbare pemare! Ce mult regreta timpurile trecute când singurapreocupare, \n fiecare zi, era s` tr`iasc` pur [i simplu.

Dac` cel pu]in ar avea lâng` ea \n aceast` clip` un prieten[i nu un adversar! Din nenorocire, cum s`-[i \nchipuievreodat` s` \mpart` pu]in` fericire cu un b`rbat ca GlenShannon?

Un b`rbat destul de extravagant pentru a cheltui o avere peun iaht când Debbie risca s` orbeasc`, dac` nu reu[ea s`g`seasc` cincizeci de mii de dolari! Era prea nedrept! Poatedac` s-ar ar`ta mai amabil`… Dar nu, se gândi imediat Nella,nici nu se punea problema. |ntre ea [i Glen exista antipatiepur` [i reciproc`, nimic altceva. Cuvintele care le schimbau nuerau decât \n]ep`turi, fiecare vrând s`-i fac` r`u celuilalt. {itotu[i, ne\ndoielnic, el o dorea…

Unul dintre oamenii echipajului o ajut` pe Nella s` urce labordul iahtului, \n timp ce Glen d`dea instruc]iuni.


– Preg`te[te o mas` rece \n sufragerie. O s` ne servimsinguri. {i ai grij` s` nu fim deranja]i.

– Bine, domnule Shannon.Ah, ce mult \i pl`cea s` dea ordine [i s` fie ascultat pe loc!

Dar cum f`cuse oare avere? o \ntrebare pe care Nella se fereas` i-o pun`, se \n]elegea de la sine.

N-o s`-i dea totu[i o ocazie suplimentar` s` se umfle \npene! Dar asta n-o \mpiedica s` fie foarte impresionat` când el\i f`cu onorurile palatului plutitor…

Un lux de bun-gust domnea \n vastul salon acoperit cu omochet` irepro[abil` de culoare gri [i \n care domneautonurile pastelate. Nella aprecie frumuse]ea canapelelor [i afotoliilor de piele moale de un alb b`tând spre galben, roz [iverde pal [i bog`]ia de perne moi \n culori asortate. Ici [i colomese de sticl` [i marmor` \n culori deschise cu un desenfoarte fin creau o \nf`]i[are hot`rât modern` a ansamblului.Un bar decorat \n \ntregime cu oglinzi [i aram` str`lucitoareocupa tot fundul \nc`perii.

|n fa]a acestei opulen]e, Nella nu se putu \mpiedica s` nuse gândeasc` la dificult`]ile ei financiare. Ironia sor]ii, dintretoate cuno[tiin]ele ei, singura care avea mijloacele s-o ajute s`o trimit` pe Debbie \n America era totodat` singura persoan`c`reia nu putea nicidecum s`-i cear` bani!

Jim n-ar fi ezitat, dar el era mort [i Glen nu-i ascunsese c`inten]iona s` profite de situa]ie. Dac` s-ar situa \ntr-o pozi]iede sl`biciune, ar strivi-o f`r` mil`. De altfel, chiar dac` i-arsolicita ajutorul, cine [tie dac` va spune da?

– Pe cuvântul meu, nu-]i refuzi nimic, Glen Shannon!remarc` ea cu ironie.

36 SUSAN DOYLE

El nu r`spunse, mul]umindu-se s-o cerceteze gânditor. |[iscosese deja haina [i acum \[i descheia vesta [i Nella \ncremeni.

Nella nu crezu nici o clip` c` o va for]a s` fac` dragoste cuel. De fapt, el n-avea decât o dorin]`: s-o vad` c` i se supune.|n privin]a asta se obosea degeaba!

– M-ai adus aici ca s` faci parad` cu reu[ita ta?|n ciuda bunelor ei hot`râri, era peste puterile ei s` tac`.

Era un fel de a-[i \nvinge spaima. Nu era prima dat` când seafla \ntre patru ochi cu Glen Shannon?

– |ncerci s` m` provoci, Nella?Imediat, fu cuprins` de furie.– Nu \ncerc absolut nimic! De ce m-ai adus aici, Glen? Ce

vrei de la mine, exact?Glen \[i scoase cravata [i \ncepu s`-[i descheie nasturii

c`m`[ii, provocând-o \n mod deschis.– Am crezut totu[i c` este evident…Hot`rât lucru, era [i timpul s`-i deschid` ochii! Nella nu

mai \ncerc` s`-[i controleze valul de furie care o cuprindea.– Nu te-ai vindecat \nc` dup` [ase ani, Glen? Sunt oare

singura femeie care te-a respins \ntr-o zi?Mânia \l cuprindea [i pe el, Nella vedea \n privirea lui care

se \ntunecase, dar nu mai ]inea seama de asta, acum c`-[id`duse drumul, \[i va \ncheia tirada.

– Nu renun]i niciodat`, nu-i a[a? trebuie neap`rat s` faci peeroul cuceritor! S` de]ii rolul de senior [i st`pân! {i…

Hohotul lui de râs ironic o f`cu pe Nella s` tresar` [i s` tac`.– Nu fi proast`! E[ti chiar atât de oarb`, Nella?Cât` \nfrigurare nea[teptat` \n privirea lui, \n timp ce

\nainta spre ea! Nella se decise s` nu mai deschid` gura.


– Cum a[ putea s` [tiu dac` ai fost singura care m-arespins, Nella? Sunt incapabil s` fac o compara]ie deoarecenici o femeie nu m-a mai interesat niciodat` dup` tine, nusuficient \n orice caz ca s-o \ntreb dac` dorea sau nu…!

St`tea acum \n fa]a ei; cu o mân` sub b`rbia ei, o sili s`-[iridice capul spre el. Avea aceea[i ardoare \n ochi [i acum \imângâie obrazul.

– Te iubeam, Nella. Te iubeam din toat` puterea, din toat`fiin]a mea… Dincolo de orice bun-sim], \mpotriva voin]eimele… Eram \ndr`gostit ca un nebun de tine! Asta nu mi se\ntâmplase niciodat` [i nu mi s-a mai \ntâmplat de atunci…

Cu un nod \n gât, Nella oscila \ntre scepticism [inesiguran]`. Dac` [i-ar fi putut imagina c` se m`cina dedragoste pentru ea, tocmai el, Glen Shannon! P`ruse\ntotdeauna c` o dore[te cu o neru[inare atât de revolt`toare!

Tachin`rile lui, \n prezen]a lui Jim, glumele lui urm`reauoare s-o fac` s` \n]eleag` sentimentele pe care i le inspira?Folosise oare aceste mijloace ocolite pentru a-i \nfrângeap`rarea? {i antipatia pe care o \ncerca fa]` de el, de undeprovenea, dac` nu din emo]iile de necontrolat pe care lestârnea \n ea?

|ndoiala care pusese st`pânire pe tân`ra femeie nu-i sc`p`lui Glen, care schi]` un mic zâmbet de satisfac]ie. Totu[i,vocea lui nu se \mblânzise când relu`:

– Nu te-am iertat niciodat` c` ai refuzat deliberat tot ce arfi trebuit s` tr`im \mpreun`!

– Dar, Glen, \l iubeam pe Jim!– Nu-i adev`rat! Nu, nu cred nimic! Imposibil!El \nchise ochii o secund`, apoi \i deschise din nou, acuzator.

38 SUSAN DOYLE

– Ai sim]it-o \n prima sear`… O singur` privire ne-a fostsuficient`… Un b`rbat, o femeie, f`cu]i unul pentru altul…Eram numai noi pe lume…

– Nu!Nella scosese un strig`t de furie; cu toate acestea, da, o

tulburase \n mod deosebit. Dar tocmai pentru c` avusese acelmod de a o privi insistent, de a o dezbr`ca din priviri…

– Ba da! [opti el cu o voce r`gu[it`.Degetele lui alunecar` de-a lungul gâtului ei, \i ap`sar`

umerii \nainte s`-i fac` bra]ele prizoniere.– Când am dansat, trupul tù a vibrat lâng` al meu…

M` doreai, dar cu toate acestea m-ai respins. De ce Nella,de ce?

Desigur, se gândise [i ea la asta, dar probabil inspira acela[ilucru tuturor femeilor de care se apropia! Hot`râse atuncis`-i fie [i mai fidel` dragului de Jim, care n-o vedea decât peea! Dar cum s` accepte c` altul ar putea s-o atrag` din punctde vedere fizic?

– Pentru c` nu trebuia, Glen. Eram logodit` cu Jim, pri-etenul tù dintotdeauna! Acest am`nunt nu conta pentru tine?

– Jim? L-a[ fi ucis! exclam` el, cu nelini[te \n ochi. |n ciudatrìniciei prieteniei care ne lega din copil`rie! Da, Nella,pentru tine, am vrut s`-l omor!

Nella \ncerc` o vie u[urare când \i eliber` mâinile pentru am`sura cu pa[i mari salonul. Se l`s` s` cad` pe cea maiapropiat` canapea, epuizat`, cu nervii la p`mânt. Glen fusesea[adar \ndr`gostit de ea? Iat` ce explica o mul]ime de lucruri.Incidentul din ziua c`s`toriei, \n special, [i t`cerea lui dup`


aceea. Da, trebuie s` fi trìt un adev`rat infern v`zând-oc`s`torindu-se cu altul! {i când se gândea c`-l judecase cuatâta severitate…!

Când se \ntoarse spre ea, Glen \n[i rec`p`tase sângele rece;avea \n continuare ochii str`lucitori [i expresia fe]ei furioas`,dar vorbea lini[tit.

– De ce n-ai avut curajul s` pleci cu mine cum ]i-am cerut,Nella?

Nella, care se sim]ea vinovat` c`-i pricinuise aceast`suferin]`, cùt` un r`spuns care s` nu-l r`neasc` mai mult.

– M` atr`geai enorm, Glen, dar nu era nimic altceva.Iubirea nu este doar atrac]ie fizic`.

– A[ fi f`cut orice pentru tine.– Nu mi-am dat seama, \mi pare rù…|l ruga din priviri s-o \n]eleag`.– Nu credeam…. C` e[ti un b`rbat… demn de

\ncredere…– |n timp ce Jim, era, nu-i a[a?– A[a credeam.C`s`toria nu r`spunsese totu[i aspira]iilor ei. |n

majoritatea timpului, Nella avea impresia c` era mai mult omam` decât o so]ie pentru Jim. El se bizuia ca ea s`-iorganizeze via]a, s`-l consoleze, s`-l \ncurajeze.

– {i noaptea nun]ii voastre?|ntrebarea izbucni cu toat` brutalitatea ei [i Nella ro[i.– Nu \n]eleg ce vrei s` spui…– Oh, ba da, \n]elegi foarte bine!El se apropie cu privirea p`trunz`toare a]intit` asupra ei.

40 SUSAN DOYLE

– Imposibil s` ui]i gestul meu din ziua c`s`toriei tale,mi-ai spus \n aceast` diminea]`. Imposibil, \ntr-adev`r! Cums` nu-mi amintesc de el, când ai reac]ionat la s`rutul meu a[acum ai f`cut-o?

Glen se a[ez` pe bra]ul lat al canapelei urm`rind-o petân`ra femeie nemi[cat` cu aceea[i privire intens`. Când\ncepu s`-i mâgâie p`rul, Nella crezu c` inima i se va opri.Emo]ia \i era atât de puternic` \ncât curând nu va mai puteas-o ascund`! {i Glen relu` cu o voce vibrant`, \n care seamestecau regretul [i pasiunea:

– La biseric`, a[teptam \n picioare, lâng` Jim… Doreamatât de mult s` r`spunzi nu, \n momentul acela! Nu \ncetams`-mi repet c` nu puteai s` te c`s`tore[ti cu el, c` ai s` ajungis`-]i dai seama c` ar fi o gre[eal`… Cu toate acestea, ai spusda, cu o voce clar` [i demn`! Ah, cât te-am detestat atunci!

El se \ntrerupse o clip` [i Nella \[i re]inu r`suflarea.– {i acele priviri pe care mi le aruncai pe furi[… Nu

puteam s` m` despart de tine, care p`reai \n plin` confuzie…– Erai beat, Glen, m` temeam s` nu faci scandal [i asta m`

f`cea nervoas`. Iat` de ce te urm`ream, nu aveam nici un altmotiv.

Glen \i mângâie u[or obrazul, apoi \[i plimb` un deget peconturul buzelor ei.

– Nu cred un cuvât, murmur` el. Am drept dovad` s`rutulpe care l-am schimbat…

– Destul Glen!Era insuportabil, la urma urmei! {i nu numai aceste

mângâieri furate. Ea retr`ia din plin [i o alt` scen`, alte senza]iicare-i cople[iser` toat` fiin]a cu o extrem` tulburare! Cât \l urâse


pe acel Glen Shannon care-i trezea sim]urile \n momentelecele mai nepotrivite! {i cât \[i repro[a propria sl`biciune!

– N-ar fi trebuit s` faci asta, Glen. Eram m`ritat` cu Jim.– Dar nu erai \nc` femeia lui, nu era prea târziu, o c`s`torie

care nu se consumase putea fi anulat`. Ai fi putut…– Nu! Niciodat` n-a[ fi f`cut a[a ceva!Nella era consternat` c` putuse lua \n considerare o

asemenea eventualitate.– Niciodat` nu i-a[ fi provocat o asemenea durere lui

Jim… S` vad` cele dou` persoane pe care le iubea cel maimult pe lume…

– Crezi c` eu nu m-am gândit la asta, cu moartea \n suflet?Abia dup` aceea, mult timp dup` aceea, mi-am dat seama…Am \n]eles c` nu puteai, Nella, c` era prea târziu…

– Nu te vroiam, Glen.Nu, nu-l vroia pe b`rbatul care p`rea s` fie atunci,

nep`s`tor, \ndr`zne] [i \ngrozitor de lipsit de jen`.– Oh, ba da! M` doreai, era poate numai fizic, dar

incontestabil! {i sper c` noaptea nun]ii te-a decep]ionat! |nceea ce m` prive[te, m-am sim]it \n[elat!

Se ridic` pentru a m`sura \nc`perea cu pa[i mari; Glen seopri \n spatele altei canapele [i cramponându-se de sp`tarul eicu ambele mâini, \i arunc` furios:

– Când te-a s`rutat Jim, sper c` ai regretat s`rutul pe care]i-l d`dusem, cu toate senza]iile pe care le-a stârnit \n tine!Când corpurile voastre s-au unit, sper c` ai tânjit dup` al meu!

– |nceteaz`, Glen!Nella se ridicase [i ea, strigând la rândul ei, incapabil` s`-[i

st`pâneasc` furia.

42 SUSAN DOYLE

– Cum \ndr`zne[ti?– Oh, dar \ndr`znesc Nella, \ndr`znesc! Am toate

\ndr`znelile!{i \i arunc` un zâmbet fermec`tor. Plin de amenin]`ri, totodat`.– Iat` de ce pot s`-mi ofer tot ce-mi doresc relu` el cu un

gest dezinvolt spre obiectele care-i \nconjurau. |n]elegi, dup`c`s`toria ta, nu m` mai interesa ce mi se putea \ntâmpla!Uneori am cochetat cu moartea! La ce bun s` tr`iesc, de vremece eram f`r` tine?

El vorbea repede, \nvârtindu-se ca un leu \n cu[c` [i Nella\l asculta, prad` unor sentimente amestecate. Iat` c` elrepunea totul \n discu]ie, \ncepând cu gândurile pe care [i lef`cuse despre el de ani de zile!

– Am f`cut de toate – unele de care sunt foarte mândruuneori, de altele mai pu]in, alteori… De la trafic de arme \nAmerica Latin` pân` la evacuarea de refugia]i… |n acest timp,mi se spunea cutez`torul! „Irlandezul nebun din Australia“,spuneau cei din jurul meu…

Glen f`cu o pauz`. F`r` s-o priveasc` pe Nella, continu` cuaceea[i voce pu]in r`gu[it`:

– Cu fiecare misiune, tarifele mele cre[teau, ceream sumeexorbitante, spunându-mi c` la urma urmei s-ar putea s` nu-iprimesc deoarece moartea pândea la tot pasul. Ei bine, nu,ceilal]i erau omorâ]i, eu nu! Norocul p`rea \ntotdeauna departea mea.

Izbucni \ntr-un râs pu]in trist, scuturând din cap.– |ntr-o noapte, când navigam la bordul unui vas \nc`rcat

cu refugia]i boga]i cambogieni, \n plin muson, pânza cea mares-a desprins [i a trebuit s` urc pe marele catarg pentru a o


pune la loc. {i acolo sus, la dou`zeci de metri deasupra m`riidezl`n]uite, \n mijlocul rafalelor de vânt, am v`zut figura ta, Nella…

Glen se \ntoarse, fixând-o pe tân`ra femeie.– Erai acolo, cu mine, sfidând furtuna, suspenda]i \ntre cer

[i mare… {i eu m` consideram un erou! Când \n realitatef`ceam o curte neru[inat` mor]ii! {i cei pe care-i duceamm-au pl`tit gras pentru c` i-am smuls din infern… {i astfel amcontinuat s` m` \mbog`]esc!

El \[i \ntoarse privirea, scoase un scurt râs amar [i \ncepus` m`soare cu pa[i mari salonul.

– Apoi, \ncetul cu \ncetul, amintirea ta \ncet` s` m` maibântuie pân` la nebunie, puterea [i privilegiile pe careleconfer` banii \ncepur` s` m` intereseze… Am \nceput s`prefer jocul la burs` \n locul norocului aventurii. Calvarulmeu se sfâr[i, eram vindecat de tine…

Tulburat` de povestea lui Glen, Nella sim]ise c`zândultimele ei m`suri de ap`rare, ostilitatea ei atenuându-se pân`la dispari]ie. Cât trebuie s` fi suferit!. Cu ce disperare a trebuits-o vad` plecând la bra]ul lui Jim! {i deodat`, sim]i dorin]as`-i \ntind` bra]ele, s`-l consoleze. Dar… pentru c` spusesec` se vindecase de iubirea lui…

O \ntrebare \i ardea buzele, pe care o formul` \n cele dinurm` cu jum`tate de voce.

– Dar atunci, Glen, când m-ai v`zut \n aceast` diminea]` dece nu ]i-ai v`zut de drum?

Glen se opri, cu un zâmbet sarcastic plutind pe buze [i olic`rire aproape ostil` \n privire.

– Imposibil, chiar dup` to]i ace[ti ani!Nella cuno[tea bine acest sentiment. {i ea vrusese s`-[i

vad` de drumul ei, odinioar`, dar fusese incapabil`. Ce s-ar fi

44 SUSAN DOYLE

\ntâmplat dac` n-ar fi fost logodit` cu Jim, \n momentul\ntâlnirii cu Glen? Ar fi rezistat oare dac` nimic n-ar fi\mpiedicat-o s` cedeze farmecului lui?

Dar, \n sfâr[it, cum s` r`spund`, pentru c` nu i se oferiseocazia, Jim fiind permanent acolo…? Din copil`ria lui laorfelinat, Jim p`strase o nevoie vital` de siguran]` afectiv` [i]inuse ca o leg`tur` foarte puternic` s`-i uneasc` pe Nella [ipe el. |n opozi]ie cu Glen, care se pare c` se descurcase foartebine singur.

– |ntâmplarea, totu[i… zise ea suspinând. F`r` ea, n-ai fitrecut pe culoarul meu, nu m-ai fi z`rit \n spatele biroului…

– |ntâmplarea?Exista o not` ironic` \n vocea lui, care o l`s` pe Nella

perplex`: de cine p`rea s`-[i bat` joc, de ea sau de el?Chiar se \ntreb`, timp de o clip`, dac` era vorba \ntr-adev`r

de \ntâmplare. S`-[i \nchipuie o clip` c` Glen aflase c` lucrapentru Jepherson [i Potts? S` presupun` c` venise special? Darnu, el \i d`du o explica]ie:

– Aveam o \ntâlnire la etajul de deasupra [i trebuie s` figre[it butonul de ascensor… {i deodat`, dup` col]ul unuicoridor, erai acolo, visul meu de alt`dat`, atât de real`…

El reveni spre ea, zâmbitor, pasionat.– {i am vrut s`-mi dovedesc… c` eram vindecat! S`-mi

demonstrez c` erai pentru mine o imagine ap`rut` brusc dintrecut, o fantom` din via]a mea de atunci…

Deodat`, Glen o prinse de mijloc [i o trase spre el.– Fermecat din nou, iat` cum eram!Nella tres`ri, prea tulburat` pentru a protesta. De altfel, nu

dorea s` se zbat`, voia doar s` r`mân` acolo unde se g`sea \n


acea clip`. |i era atât de bine, corpul i se mula perfect pe celal lui Glen, de ce s` nege? Dup` dispari]ia lui Jim, respinsesetoate avansurile, iubirile trec`toare n-o interesau [i nici nudorea o nou` leg`tur`. |n plus, \i lipsea timpul pentru acestgen de frivolit`]i, trebuia \nainte de toate s` se gândeasc` laDebbie.

Dar ast`zi… Glen o atr`gea atât de mult! Ne[tiind preabine ce se \ntâmpla cu emo]iile ei, ridic` ochii spre el. Osorbea din ochi [i-i vorbea cu o voce r`gu[it` pentru a-im`rturisi c` n-o mai iubea.

– Ce prost eram, Nella, s` cred c` nu voi putea trìniciodat` f`r` tine! Dar am trìt foarte bine f`r` tine… Totu[i,nu s-a terminat, c`ci te doresc… Mai mult ca niciodat`!Niciodat` n-am dorit atât de mult o femeie! {i trebuie s` fii amea dac` vreau s`-mi reg`sesc lini[tea, altfel aceast` nevoie detine m` va distruge \ncetul cu \ncetul!

– Glen, te rog…El \[i sporise strânsoarea \ntr-un fel elocvent [i Nella se

temu de aceast` violen]` pe care o ghicea \n el. |l \mpinse, cumâinile \n pieptul lui.

– Nu, Glen, nu a[a.– Corpul tù tremur` lâng` al meu, o simt bine, dorin]a ta

te macin` [i pe tine, cum n-ai cunoscut-o niciodat`…Recunoa[te Nella, recunoa[te…

|i acoperi fa]a cu o ploaie de s`rut`ri, \n timp ce ea \ncercas` se desprind`.

– Dar recunoa[te, pentru Dumnezeu!– Nu!

46 SUSAN DOYLE

Strig`tul ei contrazicea ce sim]ea [i ceea ce Glen descriseseatât de exact. Se sim]ea nesigur` lâng` el, gata s` cedezeoric`ror sl`biciuni.

– M` dore[ti la fel de mult cum te doresc [i eu!– Nu!{i pentru a-i dovedi c` min]ea, el puse st`pânire pe buzele

ei [i se ar`t` atât de conving`tor \ncât ea \ncet` s`-i reziste [is` se mai lupte. Ea \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui [ir`spunse cu ardoare s`rutului.

Jim fusese singurul b`rbat din via]a ei. O iubise cu blânde]e[i afec]iune, niciodat` cu pasiune. Ori, pasiunea o descoperea\n bra]ele lui Glen, care [tia atât de bine s-o conving` c`-ldorea la fel de intens cum o dorea [i el. Aceasta nu eradragoste, ci o nevoie s`lbatic`, de necontrolat…

– Spune-mi c` m` dore[ti [i tu, Nella…– Da…O spusese dintr-o suflare, fericit` c` buzele lui Glen

depuneau s`rut`ri pe fa]a ei, pe gât, pe p`r, \n timp cetrupurile lor frem`tau de ner`bdare, lipite unul de altul.

– Am a[teptat atât de mult acest moment, Nella… Am visatatât de des s` v`d aceast` expresie \n ochii t`i care m` privesc!S-a \ntâmplat \n sfâr[it [i am s` fac dragoste cu tine f`r` opriretoat` dup`-amiaza, [i toat` noaptea, [i mâine… Toat` via]amea!

Ecoul râsului lui triumf`tor umplu camera [i Nellei \ireveni bunul-sim]. Nu putea r`mâne, Debbie avea nevoie deprezen]a ei, nu era liber`. |n plus, aceast` situa]ie o f`cea s`nu se simt` bine. Glen nu-i ascunsese c` o voia pentru „a-[ireg`si lini[tea“, dup` propriile lui cuvinte. {i dorin]a lui


pentru ea, unde o va duce oare; la câteva clipe de pl`cere,nimic altceva? Nu, nu va ceda unei atrac]ii fizice, era contrarprincipiilor ei!

Glen o conducea deja spre o u[`, la cel`lalt cap`t al salonului.– O s` ne sim]im mai bine \n cealalt` cabin`, draga mea…Cât de greu era s` nu se lase \nduplecat`! De ce nu o dat`,

m`car o dat`? Câteva ore, nu era mult, acceptase atâteasacrificii pentru Debbie! Da, dar cine [tie dac` Glen nu va\ncerca s-o revad`? {i dac` dorin]a lui se transforma \nobsesie? Nu, ar fi nebun` s` cedeze ast`zi, mai ales s` se deaunui b`rbat pe care-l detesta atât de mult, nu cu mult timp\n urm`?

Glen deschise u[a din fund, dezv`luind un dormitor [i mailuxos decât marele salon. Sub lambriurile de stejar, un patimens acoperit cu perne [i tapisat cu m`tase invitând ladesf`t`rile cele mai senzuale…

– O clip`, Glen…|ncremenit` \n prag, Nella c`uta cu disperare o porti]` de

sc`pare. {i o ideee se ivi ca prin minune.– A[ bea pu]in` [ampanie, sunt… \ncordat`, \n]elegi…

Dac` te-ai duce s` cau]i o sticl`, [i cupe \n timp ce am s` m`re\mprosp`tez \n baie?

Glen o privi o secund`, u[or surprins, apoi un zâmbet larg\i lumin` tr`s`turile.

– Dorin]ele tale sunt ordine, doamn`! Vom s`rb`torievenimentul, avem tot timpul…

Nella nu era foarte mândr` de ce se preg`tea s` fac`, dar laurma urmei nu-i datora nimic, pentru c` el n-o mai iubea.

48 SUSAN DOYLE

|ndat` ce Glen \i \ntoarse spatele, se avânt` pe culoar, urc`scara cu toat` viteza, travers` puntea \n fug` f`r` s` priveasc`o singur` dat` \n urma ei. Repede, s` dezlege frânghia care]inea papucul zbur`tor! Asta nu era atât de u[or, deoarecedegetele \i tremurau atât de tare! O privire furi[at` \n jur olini[ti c` nimeni n-o urmase, puntea p`rea pustie. Atuncicobor\ \n mica barc` [i constat` u[urat` c` Glen l`sase cheile\n contact. |n momentul \n care punea motorul \n func]iune,auzi strig`te pe iaht, dar nu le acord` aten]ie, trebuia s` seconcentreze asupra misterelor tabloului de bord. Câtevasecunde \i fur` suficiente s` le priceap` [i manevr` foarterepede \n direc]ia portului de agrement, f`r` s` ridice ochiispre iaht.

Glen o va detesta! Ea \ns`[i era m`cinat` de remu[c`ri c`procedase astfel. Dar Debbie o a[tepta acas`, mica ei Debbiecare risca s` orbeasc`… N-avea dreptul s` se abandonezealtor emo]ii, s` se lase sustras` de la datoria ei de mam`. Nuatâta timp cât nu va face totul pentru a \ncerca s`-[i salvezecopilul…


Capitolul 4

Nella plângea de epuizare [i de ciud` când ajunsese la u[aElsei. Mersese pe jos din portul de agrement! Culmeaghinionului, \n graba ei, \[i l`sase po[eta pe iaht! Când \[id`duse seama, o dat` ajuns` pe p`mânt, era imposibil s` se\ntoarc` s-o caute, bine\n]eles. {i acum, Glen va afla undelocuia, era suficient s`-i deschid` po[eta, avea adresa \nportofel…

Sun`, apoi se sprijini de perete, incapabil` s`-[ist`pâneasc` lacrimile care-i curgeau pe obraji. Elsie, care venis`-i deschid`, se alarm` imediat.

– Doamne Dumnezeule, Nella ce s-a \ntâmplat?Nella nu mai putea, plânsul ei se intensific` [i \ncerc`

totu[i s`-i explice, debitând toate ve[tile proaste una dup`alta, cu o voce frânt`.

– Mi-am pierdut slujba… [i de asemenea po[eta… Aveam\n`untru cecul cu indemniza]ia de concediere… N-am avut

bani s` iau un autobuz, a trebuit s` vin pe jos, am c`zut [imi-am rupt ciorapii… {i trebuie s`-mi g`sesc de lucru… {i…

Elsie \i \nconjur` umerii cu un bra] [i o conduse \n`untru. Eraatât de c`lduroas` Elsie [i atât de matern`! Nella se l`s` sprijinit`de ea [i plânse pe s`turate. Elsie o lini[ti mângâind-o pe p`r.

– Haide, haide… nu-i sfâr[itul lumii! Am s` vând pânza pecare o pictez acum [i nu te nelini[ti, o s-o vindec`m peDebbie! Tu te istove[ti muncind, draga mea, ce trebuie s` faciacum, este s` dormi!

Nella cl`tin` din cap.– Da…Trebuia neap`rat s` prind` curaj! {i s` \nceteze s` se vaete.

Fiica ei avea nevoie de ea [i timpul – cel mai r`u du[man al lor– trecea atât de repede! Nella se \ndrept` [i \[i [terse lacrimilecu dosul mâinii.

– Te rog s` m` ier]i pentru aceast` scen`, Elsie… Undeeste Debbie?

– |[i face siesta. Urc` [i tu [i f` la fel. {i nu te mai gândi laslujba pe care ai pierdut-o, ai s` g`se[ti alta, ofertele de lucrunu lipsesc. {i apoi, câteva zile de odihn` o s`-]i fac` cel maimare bine.

– Ai dreptate Elsie, mul]umesc c` \mi ridici moralul…Nella se sim]i dintr-o dat` sl`bit` urcând sc`rile, \n pragul

unei sincope, [i trebui s` se aga]e de balustrad` ca s`-[ip`streze echilibrul.

– Am s`-]i ar`t noul meu tablou când o s` cobori, zise Elsie.M` lansez \ntr-un stil complet diferit!

Ea izbucni \n râs, mai reconfortant` ca niciodat`.


– |n aceast` diminea]`, \n timp ce f`ceam cump`r`turi, Debbie[i cu mine, \i descriam fiicei tale tot ce vedeam \n jurul nostru,exprimând fiecare din impresiile mele \n termeni colora]i…{i deodat`, inspira]ia a izbucnit, [i pe drumul de \ntoarcerene-am imaginat un tablou fenomenal! Geniu \n stare pur`!

– Sunt ner`bd`toare s`-]i v`d tabloul…Ca de obicei, trebuia s` \mpace admira]ia [i sinceritatea

când f`cea câte un comentariu – arta, a[a cum o concepeaElsie, pe ea n-o inspira deloc.

Nella se str`dui s` nu fac` zgomot când intr` \n camera ei.|[i scoase pantofii [i-[i contempl` feti]a adormit` \n patulasem`n`tor cu al ei. Cu riscul s-o trezeasc`, se \ntinse lâng` ea[i o lu` \n bra]e. Era imposibil s` reziste acestui elan! Avea atâtanevoie s` strâng` la piept trupul sl`bu] al copilului ei. Ceea cetocmai tr`ise cu Glen o l`sase lipsit` de tandre]e [i de dragoste.

Cu obrazul \ngropat \n buclele negre care miroseau pl`cuta [ampon pentru copii, Nella \nchise ochii, fericit` s` asculterespira]ia lini[tit` a fiicei sale. Deodat`, Debbie se mi[c` [i\ntinse mâna spre fa]a ei.

– M`mico?– Da, draga mea.Ce bucurie când Debbie se ghemui mai strâns \ntre bra]ele

ei cu un oftat de fericire!. Locul ei era aici, al`turi de copilulei, nu pe un iaht cu Glen Shannon! {i dac`-i r`m`sese un picde regret, el fu repede alungat de un imens val de dragostematern`. Totu[i, \n timp ce a]ipea, gata s` se scufunde \ntr-unsomn adânc, se gândi la m`rturisirile lui Glen. Dac` ar fi [tiutm`car, pe atunci, c` o iubea! Asta ar fi schimbat oare ceva?Nu, pentru c`, oricum, ap`ruse prea târziu \n via]a ei…

52 SUSAN DOYLE

***

Ce c`uta \n patul lui Debbie, \mbr`cat` ca pentru a mergela birou? se \ntreb` Nella dezorientat`, când se trezi. {i \[iaduse aminte… pu]in \ngrozit`: [i dac` Glen Shannon vast`rui s` persevereze cu insisten]ele lui? Prefer` s` nu se maigândeasc` la asta [i se ridic`.

Era deja ora cinci dup`-amiaz`, agen]ia putea s-o cheme,nu se punea problema s` \ntârzie! Un du[ rapid o s-o\nvioreze dup` cele câteva ore de somn greu [i f`r` vise.

Când cobor\, pu]in mai târziu, \ncremeni \n pragulbuc`t`riei, fascinat` de pânza de pe [evaletul Elsei.

Elsie nu pictase niciodat` \n acest fel, era ceva magic, art`primitiv` \n stare pur`. |ntr-un amestec \ndr`zne] de culori, cutu[e mari viguroase, reprezentase o gr`din` imaginar`, un felde rai fantastic unde evoluau animale nemaipomenite. Acesteanimale p`reau s` se distreze la nebunie, c`ci arborau toateun zâmbet larg, fericit.

|n picioare \n fa]a pânzei sale, Elsie o ]inea pe Debbie \nbra]e [i-i explica totul ca [i când copilul vedea normal:

– {i aici este girafa… |i vezi gâtul, este lung, nu? Are gene\ntoarse, exact ca ale tale…

Debbie fixa tabloul, \ncântat` de ceea ce-i povestea artista.– {i ea ce culoare are?– Un galben frumos, galbenul este pl`cut, galbenul este ca

atunci când e[ti mul]umit`…Spunând aceasta, Elsie o gâdil` pe copil` care \ncepu s`

râd` vesel.


Captivat`, Nella se apropie; pentru prima dat`, putea s`-ispun` prietenei sale ce gândea cu adev`rat despre opera ei.

– Este genial, Elsie!Elsie se \ntoarse, radiind de bucurie.– L-am pictat \mpreun`, nu-i a[a Debbie? f`cu ea frecându-[i

obrazul de cel al feti]ei.– Este gr`dina noastr` secret`, m`mico, \nt`ri feti]a, \n al

nou`lea cer.– Eu \l g`sesc fascinant! exclam` Nella cu sinceritate.– Acest tablou o s`-l vindem!Debbie se agit` s` coboare [i alerg` spre mama ei.– Este cel mai frumos tablou al Elsei, nu-i a[a, mam`?Nella o ridic` de jos [i o strânse \n bra]e.– Cel mai frumos, \ngera[ul meu!– {i cum o bucurie nu vine niciodat` singur`… declar`

Elsie, mergând s` caute ceva pe masa buc`t`riei. }ine, Nella afost g`sit` [i ]i-a fost \napoiat`!

Cum Nella, uluit`, \[i lu` po[eta, Elsie continu` la fel de\nsufle]it`:

– N-ai s` m` crezi! Un b`rbat splendid a venit s-o aduc` \ntimp ce dormeai.

„Ce noroc“! se gândi Nella care nu \ndr`zni s` analizeze ces-ar fi \ntâmplat dac` ea \ns`[i ar fi deschis u[a.

– Pe la ce or` a trecut, Elsie?– Oh, n-am fost atent`, cred c` \ntre orele trei [i patru.{i, cu gustul ei pentru spectaculos, Elsie mim` scena.– M-am prezentat, cum se cuvine… El a p`rut surprins –

chiar stupefiat. Eu produc frecvent acest gen de impresieasupra oamenilor, s` [tii…

54 SUSAN DOYLE

– Ce-a spus?– A[teapt`, ajung [i acolo… „Nella York, locuie[te aici?“

„Da“, i-am r`spuns. „Pot s-o v`d? I-am adus po[eta“. In acelmoment i-a[ fi s`rit de gât, crede-m`! „Oh, sunte]i formidabil!“i-am spus [i era un strig`t din toat` inima! Dumnezeule ceb`rbat frumos!

– El… n-a p`rut contrariat c` nu m-a v`zut?– Oh, doar o mic` \ncruntare din sprâncene. I-am explicat

c` te-ai \ntors epuizat`, deprimat`, c` dormeai [i c` nu vroiams` te deranjez. Atunci m-a \ns`rcinat s`-]i dau po[eta [i peurm` a plecat.

– N-a spus nimic altceva?Elsie avu un oftat de regret.– Din p`cate, nu! N-am avut nici m`car timpul s`-i pun

dou` sau trei \ntreb`ri adecvate… Ca, de exemplu, dac`-iplace pictura [i dac` dorea s` cumpere un tablou.

Era oare u[urat`, decep]ionat`? Nella nu reu[ea s`-[idefineasc` starea de spirit. {tia doar c` nu dorea s` discutemai mult cu Elsie despre Glen Shannon. Afi[ând un zâmbetlini[tit, se \ndrept` spre col]ul buc`t`riei.

– Mul]umesc, \n orice caz, Elsie! Bine, acum s`-mipreg`tesc un sandvi[ sau dou`, ca s` s`rb`torim asta! Mor defoame.

Termin` de mâncat când sun` telefonul. Domnul Vincente,o inform` secretara agen]iei, dorea s`-i serveasc` de ghid [i \naceast` sear`, \nc` nu se familiarizase cu accentul australian.Dorea s` cineze \ntr-un restaurant italian, putea s`-l\nso]easc`?


– Pe dumneavoastr` v` cere, doamn` York, pe nimenialtcineva, a insistat atât de mult, continu` secretara.

Nella zâmbi, nu uitase bancnota de cincizeci de dolari, pecare i-o d`duse ieri sear` ca supliment. Trebuia s` se simt`foarte singur, bietul om! Se pare c` banii nu aduc \ntotdeaunafericirea. Ea, \n orice caz, dac` ar fi avut bani, ar fi fost fericireaei [i a lui Debbie…

Nella primi [i \[i not` cu con[tiinciozitate am`nuntele\ntâlnirii la ora opt la Hotel Regent, apoi cina la „Lucio“, celmai bun restaurant italian din Sydney. Agen]ia \i va trimite untaxi la [apte f`r` un sfert.

Domnul Vincente era expert \n tablouri, \[i aminti Nella. {idac` i-ar cere s` arunce o privire tabloului Elsei? La urmaurmei, se afla \n Australia pentru afaceri. Cine [tie, arta local`putea s`-l intereseze…

|n acel moment, când Nella urca s` se \mbrace, se auzisoneria de la intrare. Oare Glen se hot`râse s` revin`? Tân`rafemeie a[tepta, cu sim]urile la pând`, \n timp ce Elsie alerg`s` deschid`. Spre marea ei u[urare, Nella auzi o voce feminin`[i continu` s` urce scara.

– Nella? o chem` Elsie care tocmai \nchidea u[a. Estepentru tine!

F`când cale \ntoars`, Nella contempl` uluit` splendidulbuchet de flori pe care i-l \ntindea prietena ei.

– Pentru mine?Cine putea s`-i trimit` trandafiri ro[ii? Evident, se gândi

imediat la Glen.– Exist` o carte de vizit`?Elsie puse buchetul pe mas` [i desf`cu celofanul.

56 SUSAN DOYLE

– Nu v`d.Puse cei doisprezece trandafiri de culoare ro[u-aprins

\ntr-o vaz` frumoas`, imaginându-[i tot felul de pove[tiromantice, cu Debbie pe urmele ei, mirosind cu pl`cereparfumul delicat al florilor.

– Este cu siguran]` o gre[eal`, nu sunt pentru mine, zise Nella.Cine, \n afar` de Glen, era capabil de un gest atât de

extravagant? Nimeni dintre prietenii sau cuno[tin]ele ei n-ar fiavut o asemenea idee; de altfel, nici n-ar avea posibilit`]ile.

Trandafirii ro[ii simbolizeaz` dragostea, se gândi Nella,care \i d`dea s` m`nânce lui Debbie dup` ce o \mb`iase. Or,Glen n-o mai iubea. Poate \ncerca s-o seduc` pentru a-[i atingemai u[or scopul? Mesajul era limpede, \n orice caz, dac` florileveneau de la el: n-avea inten]ia s` renun]e la ea…

Cum va face fa]` acestei situa]ii? |n loc s`-[i piard` capul,Nella \ncerc` s` se conving` c` poate \[i f`cea iluzii. Acest darputea foarte bine s` fie un gest de adio, o ultim` glum` a luiGlen Shannon, salutând pentru ultima oar` [i \ntr-un modironic o iubire care nu existase realmente niciodat`.

De ce acest gând o \ntrista oare? Nella \[i repro[` c` nu [tiace vrea [i \ncredin]ând-o pe fiica ei Elsei, urc` s` sepreg`teasc`.

Pentru a-[i ridica moralul \mbr`c` rochia de crepde[in ro[uaprins. O ]inut` simpl`, de o elegan]` sobr`, cu mâneci pân`la cot [i r`scroit` \n jurul gâtului. Era un model simplu care-ipunea \n valoare silueta zvelt`, \ndeosebi gra]ie taliei joase [ipliseurilor pornind de la un cordon frumos \nnodat pe[olduri.


Nella se machie pu]in mai mult ca de obicei, \mpins` deo stranie nevoie de a se afirma mai bine. {i de ce \ncercaaceast` dorin]` brusc` de a-[i dovedi c` avea \nc` aceea[ielegan]` ca pe vremea c`s`toriei cu Jim? De ce era oare atâtde important` \n aceast` sear`? Nu insist` asupra acestei\ntreb`ri, [tia doar c` dorea s` se simt` \n cea mai bun`form`, cu totul \n avantajul ei. O ultim` periere a p`ruluinegru [i lung, apoi \nc`l]` sandalele ro[ii cu tocuri \nalte [itermin` dându-[i cu lac pe unghii când Elsie o chem`. Taxiuloprise \n fa]a u[ii.

Nella ajunse la hotel cu peste zece minute mai devreme [ise bucur`: va avea pu]in timp s` admire acest palat unde maifusese deja s`-[i \ntâmpine clien]ii. Hotelul Regent era unuldintre stabilimentele cele mai prestigioase ale Sydneyului, bachiar din lume. Marele hol, amenajat pe trei nivele, d`dea,\ndat` ce intrai, o extraordinar` impresie de spa]iu. |nmijlocul tavanului, o enorm` lustr` arunca torente de lumin`pe plantele verzi [i pe jardinierele pline de flori ornamentalesuspendate de balustradele galeriilor. Aceast` vegeta]ieluxuriant` [i colorat` atenua structurile cam severe alearhitecturii de avangard`. O scar` monumental` din granitalb, cu o impozant` balustrad` de cupru, conducea la unuldin restaurantele palatului. Conceput \n maniera unei terasede cafenea, era dominat de un mezanin ce con]inea un bar [iun alt restaurant, [i mai luxos decât cel precedent.

Pentru a face s` treac` timpul, Nella se a[ez` pe una dinnumeroasele canapele din hol, din piele fin`, f`r` pereche deadânci [i de moi.

58 SUSAN DOYLE

– Nella!|ntorcând capul, \l z`ri pe Glen care se ridicase dintr-un

fotoliu vecin [i se apropia de ea. Cum s` reac]ioneze? se\ntreb` ea, alarmat`. Dac` va provoca un nou scandal? Dincauza lui, pierduse deja un serviciu, de data asta nu-i vapermite s` mearg` atât de departe!

– F`r` panic`, Nella… R`zboiul s-a terminat, \mi dauseama… |]i cer un armisti]iu!

– Ce faci aici, Glen?Cum s` cread` \ntr-o coinciden]` de dou` ori \n aceea[i zi!

Numai dac` azi-diminea]`… Va min]i oare din \ntâmplare,pretinzând c` gre[ise etajul? |n aceast` sear`, \n orice caz, nuputea fi decât \ntâmplare, cum s` afle c` va veni la hotelulRegent?

– Locuiesc \n acest hotel. {i mi-am fixat o \ntâlnire deafaceri. O s` lu`m cina \n ora[.

|i r`spunsese cu mult` naturale]e [i Nella se lini[ti. Datfiind averea lui, nu era uimitor c` Glen Shannon frecventeaz`locurile cele mai luxoase. Prin urmare, numai ghinionul \lscosese \n calea ei, seara asta.

O ultim` \ndoial` persista, totu[i.– Credeam c` e[ti liber \n seara aceasta…? remarc` ea cu

un aer b`nuitor.– A[ fi fost, pentru tine.Dac` n-ar fi fugit, se gândi Nella, care sim]ea c` se \nfioar`

la amintirea s`rut`rilor lui, la pasiunea pe care o stârnise \ntoat` fiin]a ei. |[i plec` ochii ca s` nu-i poat` vedea sl`biciuneacare se reflecta cu siguran]` \n ei. Ca s` nu cedeze, trebuia cuorice pre] s` r`mân` \n defensiv`, era unica solu]ie salvatoare.


– Eu nu sunt liber`, declar` ea, fixându-l cu un aer sfid`tor.El se \ncord` imperceptibil, dar nu exista nici o

animozitate \n glasul lui când \i r`spunse:– Da, mi-ai spus azi-diminea]`. Amantul t`u este atent,

sper? La fel cum a[ fi eu?La \nceput surprins`, Nella \[i aminti pretextul invocat \n

aceea[i diminea]`, care-i ie[ise cu totul din minte. Schimbareade atitudine a lui Glen o l`s` perplex`. Cât calm, dup`violen]a pe care o manifestase la bordul iahtului! |n fa]a uneiasemenea puteri de \n]elegere, \i fu pu]in ru[ine c`-l \n[elase.

– N-am nici un amant, m`rturisi ea ro[ind. Eu… te-ammin]it, Glen… Era singurul mod, mi s-a p`rut s`… s`…

– S` te descotorose[ti de mine, spuse el cu un oftat.Credeam… oh, n-are importan]` ce am crezut!

Zâmbi \n timp ce spunea acestea [i Nella nu-l mairecuno[tea. Unde era acel Glen Shannon ostil [i ironic pecare-l p`r`sise cu câteva ore \n urm`? Cine era oare acestb`rbat din fa]a ei, atât de fermec`tor [i mai ales atât deseduc`tor?

Cu cât` blânde]e \i luase mâna acum. {i ace[ti ochicufunda]i \n ai ei erau ciudat de lumino[i [i de lini[titori.

– Nu-]i vreau r`ul, Nella, crede-m`… {i nu-]i repro[ez c` aifugit \n aceast` dup`-amiaz`. M-am ar`tat mult prea… gr`bit.

– Glen…|n plin` confuzie, Nella auzi o mic` voce [optindu-i c`

nimic nu se schimbase, c` dac` fusese „prea gr`bit“, acum erahot`rât s` aib` r`bdare asta-i tot… |[i desprinse foarte repedemâna, ca [i cum aceast` atingere o ardea dintr-o dat`.

60 SUSAN DOYLE

– {tiu, Glen, \]i m`rturisisem dorin]a mea… Dar ceea cea[tep]i de la mine, nu pot s`-]i dau. Nu este loc \n via]a meapentru o astfel de leg`tur`.

– Mi-am dat foarte bine seama.Hot`rât lucru, atâta \n]elegere o descump`nea! {i dac` era

o curs`? |l scrut` ca s` se asigure de sinceritatea lui.– De ce mi-ai trimis trandafiri?Nella se st`pânea cu greutate, deoarece r`spunsul \ntârzia

s` vin`. Dar când Glen vorbi \n sfâr[it, el \[i cânt`rea fiecarecuvânt.

– D`-mi o nou` [ans` Nella. S-o lu`m de la \nceput, zise elcu un zâmbet fermec`tor.

O gândea oare cu adev`rat? Bine\n]eles, aceast` propuneren-o l`sa indiferent`, dar [tia de asemenea c` era un visimposibil. {i asta o f`cu s` refuze pe un ton plin de regret.

– Nu ne putem \ntoarce \n trecut, Glen, dup` tot ce ni s-a\ntâmplat la amândoi!

– Ce-a fost a fost. De acum \nainte, nu m` gândesc decât laviitor. Un viitor care va dura mult timp. Pe care l-am putea\mp`r]i, Nella. D`-ne o nou` [ans`, este tot ce-]i cer!

Cât de mare era tenta]ia de a accepta! Dar Nella nu eraliber` [i trecutul ei o va ajunge \ntotdeauna din urm`. Glen ova accepta m`car pe Debbie? Cine [tie dac` nu-i va repro[a c`se gânde[te mai \ntâi la copilul ei, \nainte de a se gândi la el?

– Las`-mi timp s`… reflectez, Glen. Sunt uneleprobleme…

|[i consult` ceasul, amintindu-[i brusc c` domnul Vincenteo a[tepta. De ast` dat`, era cu cinci minute \n \ntârziere!


– Trebuie s` fug, Glen!– A[teapt`!Cum el \ntindea mâna spre ea, se d`du \napoi.– Nu! Nu pot, te asigur, trebuie s` plec! Sunt a[teptat` –

un serviciu – sunt deja \n \ntârziere! O s` vorbim despre toateastea mâine.

|n momentul \n care ea se \ntorcea, d`du nas \n nas cudomnul Vincente, care \i deschidea bra]ele.

– Draga mea Nella!El \i strânse mâna cu c`ldur`.– Sunt atât de mul]umit c` po]i s` te ocupi de mine [i seara

asta!– Scuza]i-m` c` v-am f`cut s` a[tepta]i, domnule Vincente!Italianul \i zâmbi lui Glen, aflat \n spatele Nellei.– |n]eleg c` aprecia]i femeile frumoase, domnule

Shannon.– |ntre altele, da, Vincente.Nella tres`ri; ea ghici din intona]ia lui c` nu aprecia, \n

schimb, faptul c` discu]ia lor fusese \ntrerupt`.Domnul Vincente o lu` pe Nella de bra] [i declar` cu

vioiciune:– Domnul Shannon cineaz` cu noi, Nella.Oh nu, asta nu! |ntâlnind privirea lui Glen, \n]elese c` [i el

era foarte rezervat. {i ghici c` f`cea un efort supraomenescresemnându-se s` accepte aceast` situa]ie de necrezut.

– Noi ne cunoa[tem, doamna York [i cu mine, Vincente,f`cu el \n sfâr[it. De altfel, eram pe cale s` evoc`m frumoaselevremuri trecute, nu-i a[a Nella?

62 SUSAN DOYLE

– Da.Nella adopt` un ton nep`s`tor [i vesel pentru a-[i ascunde

\ncurc`tura.– Ei bine, Nella [i cu mine, ne-am cunoscut din plin ieri

sear`, declar` jovialul italian. M-am gândit c` mi-ar pl`cea s`te fac gelos, domnule Shannon… M`car o dat`, eu sunt cel cuo femeie frumoas` de bra]! Nu-i a[a c` e[ti gelos?

– Da. Foarte gelos. Pân` \ntr-atât \ncât nu pot vorbi despreafaceri cu dumneata \n seara asta, Vincente. Nici mâine, nicialt` dat`. Numai dac`…

Ce aer \ntunecat [i s`lbatic, dintr-o dat`! {i de ce oaredomnul Vincente p`lise? Ce ciudat ultimatum! Nella \i privea[i pe unul [i pe cel`lalt, stupefiat`.

– Numai dac` \mi faci un serviciu… Las`-ne singuri, pedoamna [i pe mine, \n seara asta…

– Glen, te rog! exclam` Nella.El n-o ascult`.– Ei bine, Vincente? Hot`r`[te-te! Hot`r`[te ce conteaz`

mai mult pentru dumneata!– Ce pot spune? se bâlbâi italianul. Nella nu-mi apar]ine!

Agen]ia de turism care organizeaz` sejurul meu… Nella mi-af`cut un serviciu, nimic mai mult…

– N-ai s` pierzi nimic \n schimb, Vincente. {i nici ea, dealtfel. Caut` pe altcineva, dac` vrei. {i trimite-mi nota de plat`.Dar o p`strez pe Nella.

Domnul Vincente se \ntoarse spre Nella, vizibildescump`nit.


– Ei bine, este o schimbare de program, am impresia…– |mi pare r`u, domnule Vincente…Italianul se adres` apoi lui Glen, pe un ton \mp`ciuitor:– M` suni mâine ca s` m` ]ii la curent?– Conteaz` pe mine.Vincente disp`ru f`r` s` arunce o privire \napoi, ca [i cum

ar fi vrut s` scape de un adev`rat pericol.– Sincer, Glen, exagerezi.El \i arunc` o privire glacial`.– Voiai s` r`mâi cu el?– Nu \n mod deosebit, dar am nevoie de ace[ti bani. Din

cauza ta, mi-am pierdut deja un serviciu ast`zi, [i…– Banii! exclam` el dispre]uitor. Am s`-]i dau mai mul]i

decât el, eu pl`tesc bine, Nella. Haide, am pierdut destul timp!O lu` de bra] [i o conduse spre ascensor. Atitudinea lui

r`ni sensibilitatea tinerei femei. Desigur, \n]elegea c` fuseseagasat de comportamentul domnului Vincente, dar \i purtapic` pentru reac]ia lui. Ce afront pentru cumsecadele italian!{i ei, \i l`sase m`car de ales?

Iat` c` o brusca din nou, ca azi-diminea]`. |n plus, pierduseorice [ans` s`-i vorbeasc` domnului Vincente despre picturaElsei. Din cauza acestui \nc`p`tânat Glen Shannon!

{i mai era [i altceva. Convins` acum c` era suficient debogat ca s` finan]eze opera]ia lui Debbie, Nella nu puteatotu[i s`-i cear` imediat s`-i \mprumute bani. Trebuia mai\ntâi s` \nceteze ne\n]elegerile dintre ei. Pruden]a o sf`tuiadeci s` a[tepte pu]in \nainte de a aborda acest subiect delicat.

Erau singuri \n ascensor [i, Nella profit` pentru a punelucrurile la punct, cu tact dar [i cu fermitate.

64 SUSAN DOYLE

– Dac` m` duci \n apartamentul t`u Glen, te previn c` va fidoar pentru a sta de vorb`.

Glen schi]` un zâmbet f`r` bucurie.– Oh, cred c` o s` g`sim mult mai multe de f`cut. R`splata

ta va fi a mea, draga mea Nella. De altfel, dac` vei fi la \n`l]ime,voi dubla poate tariful… Gra]ie prietenul nostru Vicente,\n]eleg \n sfâr[it care era problema! {i când m` gândesc c` amfost atât de orb s` inten]ionez s` te cer \n c`s`torie! Ce idiot,totu[i!

O lic`rire de ur` lucea \n ochii lui alba[tri [i Nella sim]icum \i \nghea]` sângele \n vine. |n]elegea brusc ce voia s`spun` [i se \ngrozi. Cum, dar cum \[i putea imagina c` venise\n acest hotel pentru… pentru acest gen de activitate? {ocat`,r`mase f`r` glas.

Când ascensorul se opri, Glen \[i \mpinse \nso]itoarea peculoar [i o ]inu de mân` \n timp ce scotea o cheie dinbuzunar. {i \n tot acest timp, Nella c`uta cu disperare unmijloc s` scape din acest impas. |i venea s` urle c` se \n[elaasupra ei, sperând \n acela[i timp c` ea era aceea care se\n[ela. C`ci interpretase cu siguran]` gre[it cuvintele lui,\n]elesese prost, trebuie c` vrusese s` spun` altceva. El nu-[iputuse \nchipui asemenea orori, totu[i, nu, era prea\ngrozitor!

Apartamentul \n care intrar` era demn de un prin]. Nella\ncremeni la intrare, admirând vasta sufragerie [i imensulsalon cu canapele adânci de piele. Existau plante verzi pestetot, grupate savant \ntre mobilele luxoase. Perdelele erautrase, dar Nella ghicea c` vederea trebuia s` fie magnific`,


deoarece era un apartament situat pe col] [i ferestrele largi sedeschideau spre una dintre cele mai frumoase panorame alegolfului Sydney. Dincolo de salon, Nella z`ri dormitorul cu unpat mare acoperit cu satin crem. Un fior o str`b`tu. Glentocmai \nchisese u[a de la intrare [i avea impresia \ngrozitoarec` era prins` \n curs`.

F`r` s` se mi[te, \l urm`ri cu privirea. Ajuns la bar, \[i turnaun pahar de whisky.

Apoi se \ntoarse spre ea, cu o privire rea.– Nu fi timid`, haide, trateaz`-m` ca pe oricare client!– E[ti nebun! [opti Nella.– De obicei, nu frecventez prostituatele! \i arunc` el cu

brutalitate. Nici chiar dintre cele de lux, solicitate telefonic.Dar pentru tine, am s` fac o excep]ie! Pentru tine, voi face\ntotdeauna o excep]ie!

{i brusc, deveni livid [i arunc` paharul cu whisky deperete.

– De ce…?Strig`tul lui se confund` cu zgomotul paharului spart.

|ntinse mâinile spre Nella, \ntr-un gest de disperare [i deneputin]`.

– De ce…? Dar de ce, Nella? De ce ai f`cut asta…? Nu eranevoie… Eu ]i-a[ fi dat totul, Nella… Tot ce ]i-ai fi dorit!Absolut tot!

66 SUSAN DOYLE

Capitolul 5

– Cum po]i s` crezi a[a ceva despre mine, Glen?Nella era \nc` \n stare de [oc, gata s` izbucneasc` \n plâns.

Cuvintele lui Glen o distruseser`, f`când-o s` se \ntrebe dac`\[i va revine vreodat`.

Glen se \nfurie.– {i continui s` negi? Nella, dac` ai avea \ntr-adev`r curajul

faptelor tale, a[ avea mai mult respect pentru tine.Cât o dispre]uia! Asta \ntrecea orice m`sur`. Nella nu mai

putea suporta, de data asta o lovise prea tare cu acuza]iile luinefondate. El nu [tia nimic despre lupta pe care o ducea zi dezi, \mpotriva bolii, \mpotriva timpului care se scurgea f`r`mil`! Nebun` de furie, Nella se arunc` asupra lui, cu ghearelescoase, ca o leoaic` dezl`n]uit`. |i aruncase cuvinte care odureau, ei bine, \i va trânti câteva lovituri care s`-l fac` s`sufere…!

El nu se clinti, suportând cu stoicism asaltul f`r` a \ncercas` se apere sau s` se fereasc`. La \nceput, acest calm o irit` [imai mult pe Nella, care-i lovi cu pumnii pieptul [i umerii, cutoate puterile ei. Apoi, se recunoscu \nvins`; el nici m`car nuclipise, a[teptând doar ca furtuna s` treac`…

Gâfâind, cu bra]ele c`zute de-a lungul corpului, cu pumniicare o dureau, st`tea \n fa]a lui, cu lacrimi de disperarecurgându-i pe obraji.

– Te detest, Glen Shannon! Este odios s` crezi a[a cevadespre mine! Oh, te ur`sc! Te ur`sc!

– Nu-i adev`rat, Nella! Iat` de ce este un iad… pentruamândoi!

Cât` disperare \n vocea [i \n ochii lui, dintr-o dat`!– Dar nu, Glen, nu sunt ceea ce crezi! Cum a[ putea…? Eu,

o femeie u[oar`? Dar nici m`car nu mi-a trecut prin minte!– Destul, Nella…Nu era decât un murmur, apoi o cuprinse \n bra]e pe

tân`ra femeie [i o strânse cu putere.– S` nu mai vorbim despre asta, Nella, s` ne prefacem c`…|i mângâie p`rul, [optindu-i cu pasiune:– Las`-m` s` te iubesc, a[a cum am visat \ntotdeauna,

Nella… Am s` te fac s`-l ui]i pe Vincente [i tot restul. Eu…– Nu, nu!...Doamne Dumnezeule, cum s`-l conving` c`-i spusese

adev`rul?– |]i jur, Nella, nu-mi pas`! Nu m` intereseaz` ce ai f`cut,

ce e[ti! Dar te doresc, te iubesc de atâta timp! Vreau s`-]i ar`tcum s-ar putea petrece lucrurile… cu totul altfel decât cuceilal]i, Nella… Noi doi… tu [i cu mine…

68 SUSAN DOYLE

|[i lipi corpul de al ei, f`când-o s` \n]eleag` cât de mult odorea. {i Nella sim]i cum i se trezesc sim]urile, f`r` voia ei.

– |nceteaz`, Glen! Te rog! murmur` ea izbucnind \n plâns[i \ncercând s`-l resping`. Tu nu m` iube[ti! Dac` m-ai fi iubit,ai fi [tiut c` nu sunt ceea ce ai spus! Ai fi [tiut…

– Nu [tiu decât un singur lucru: e[ti \n bra]ele mele, aicieste locul t`u dintotdeauna… [i vom face dragoste, cum ]i-aivisat \ntotdeauna… [i eu de asemenea!

Depunea o ploaie de s`rut`ri fierbin]i pe ochii, pe obrajii[i pe buzele ei.

– O noapte Nella… numai o noapte! D`ruie[te-mi onoapte [i am s`-]i dau tot ce vei dori… tot…

– Nu, oh, nu! Nu po]i s`-mi faci asta Glen!– Doar n-o s` m` refuzi! Nu acum când [tiu… ceea ce [tiu!– Nu, te implor!Degeaba se zb`tu, Glen o duse spre pat, pe care c`zur`

\mpreun` [i el \i \n`bu[i ]ipetele de protest cu s`rut`rile lui.Datorit` eforturilor, reu[i s`-[i \ntoarc` fa]a pentru a striga cuo voce care gâfâia:

– Nu! Nu, Glen, asta nu! Nu!El \i imobiliz` mâinile, i le ]intui pe pat [i alunec` peste ea

unduindu-se \ntr-un mod elocvent pentru a-[i a]â]a dorin]a.– M` dore[ti, Nella, cum n-ai dorit niciodat` un b`rbat!– Nu, Glen, te implor…Din p`cate, sim]ea cum ap`rarea ei sl`be[te.– Nella…Era strig`tul unui om chinuit, o rug`minte \n acela[i timp

[i tinerei femei \i fu deodat` foarte team` de aceast` pasiune


pe care el nu [i-o putea st`pâni. Glen \[i pierduse ra]iunea [iea niciodat` nu i se va d`rui! Nu \n aceast` ambian]` denebunie!

– Nu trebuie, Glen… Nu a[a… nu este bine!– Vei fi a mea, Nella, pentru totdeauna.Mai conving`toare decât cuvintele, s`rut`rile lui \nnebuni-

toare, mângâierile rând pe rând tandre [i \ndr`zne]e \nvinser`ultimele \mpotriviri ale Nellei.

– Draga mea… dragostea mea… sufletul meu… via]amea…

Glen o dezmierda [optindu-i cuvinte dulci \ntre dou`s`rut`ri de foc, sco]ându-i ve[mintele cu o grab` \nfigurat`.Ah, buzele lui pe pielea ei goal`! Nella \nchise ochii,incapabil` s`-[i vin` \n fire pentru a \mpiedica ce era mai r`u.Trupul o tr`da, frem`ta sub degetele [i gura lui Glen, [i Nella[tia c` inevitabilul urma s` se produc`…

Prea târziu, era prea târziu \[i repeta ea, abia con[tient` deactele sale, \n timp ce Glen se dezbr`ca la rândul lui. Nellaredeschise ochii la timp pentru a z`ri aceast` fiin]` fatal` carese apleca asupra ei \n superba lui nuditate.

Era o nebunie, cu toate acestea Nella se \ncord`,ner`bd`toare s`-l primeasc` [i se deschise ca o floare pentru apotoli demonii care torturau acest b`rbat. Da, se va d`rui, c`civa fi o singur` dat`, nu va mai exista alta pentru ei, intimitateape care o vor \mp`rt`[i va fi f`r` viitor.

Niciodat` nu cunoscuse o asemenea dezl`n]uire asim]urilor, se abandon` pentru prima dat` \n via]a ei [i f`r`cea mai mic` inhibi]ie jocurilor erotice ale dragostei. Glen o

70 SUSAN DOYLE

f`cea s` descopere un univers de senza]ii pe care nici nu leb`nuia, era o be]ie, o bucurie [i Nella se dedic` f`r` re]ineripl`cerii [i volupt`]ii.

– Glen… \ng`in` ea \n pragul extazului.– Nella…El \i strigase numele \n culmea \ncânt`rii c` o f`cea \n

sfâr[it a lui.– Spune-mi c` m` dore[ti…. Spune-mi c` m` iube[ti…

Nella, spune… m` dore[ti? M` iube[ti? Numai pe mine?– Da!– Oh, Nella…Era suspinul unui b`rbat \n sfâr[it satisf`cut din plin [i

Nella sim]i lacrimi \n ochi. Cât se \n[elase asupra lui! Dac`m`car s-ar putea \ntoarce \n trecut… Glen avea dreptate, erauf`cu]i unul pentru altul, fusese a lui ca [i cum \i apar]inusedintotdeauna, numai lui. {i era chiar mai mult, \mpotrivaoric`rei ra]iuni, \mpotriva oric`rui bun-sim], aceast` leg`tur`care o unea cu Glen nu era numai dorin]`. Era dragoste! Da,dar el…

R`maser` \nl`n]ui]i mult timp [i, cuib`rit` \n bra]ele luiGlen, care-i mângâia cu tandre]e p`rul, Nella vis` c` nimicnu-i va putea nicicând desp`r]i, c` vor \ncepe o nou` via]`\mpreun`, c` un viitor lung [i fericit s` \ntindea \n fa]a lor…

Dar t`cerea se prelungea [i Nella se hot`r\ s-o rup`.Trebuia neap`rat s` aib` o discu]ie. Trebuia s` pun` lucrurilela punct cu Glen, s`-l conving` c` se \n[elase. |n plus, trebuias`-i spun` de Debbie.


– Glen… murmur` ea ridicând capul spre el.Cu un gest, el o re]inu, \mpiedicând-o s` se mi[te.– Nu, r`mâi acolo!Nella oft`, st`pânindu-[i ner`bdarea. Glen r`suci o [uvi]`

de p`r pe un deget [i-i [opti cu o voce r`gu[it`:– Ne vom f`uri o lume a noastr`, unde nimic nu ne va

deranja…Dac` el deja \[i f`cea planuri, atunci venise momentul s`

vorbeasc` despre Debbie.– Nu pot, Glen.– Nu spune asta!Nella ar fi vrut s` plâng`. De ce avea acest aer s`lbatic? De

ce refuza s-o asculte? S` cread` c`-l interesau numairaporturile fizice?

El o ridic` pe perne [i se aplec` spre ea scrutând-o cu ochiilui alba[tri atât de p`trunz`tori.

– Ascult`-m`, Nella… Ceea ce ai f`cut [i pentru ce ai f`cut-opu]in m` intereseaz`. Cu ce drept te-a[ blama? Toate asteasunt de domeniul trecutului, s` tragem linie [i s-o lu`m de lacap`t. O s` p`r`sim Australia. Vom tr`i unde vei dori…

A[adar, continua s` cread` c` ea… Nella sim]i cum i sestrânge inima. Totu[i, o iubea \nc`, deoarece dorea s`-[i\mpart` via]a cu ea. Da, dar avea atâtea lucruri s`-i dezv`luie!

Nella rug` cerul ca Glen s` fie destul de generos ca s-oaccepte pe Debbie, apoi se \narm` cu curaj [i, privindu-l drept\n ochi, \i m`rturisi:

– Am o feti]`, Glen…Tr`s`turile lui se \n`sprir`.

72 SUSAN DOYLE

– A lui Jim?– Evident, a lui Jim!Faptul c` putea pune asta la \ndoial` \i f`cea atât de r`u!

Nella \ncerc` s`-[i uite durerea: s` cear` ajutorul lui Glenimpunea anumite sacrificii.

– Am s-o \nfiez, zise el, \mblânzit.– Dac` m`car ar fi atât de simplu!Prima lui reac]ie era, desigur, \ncurajatoare, dar nu

cuno[tea problemele ei.– Trebuie mai \ntâi ca Debbie s` te accepte pe tine. Nu mai

este un bebelu[, s` [tii, are patru ani.– Voi [ti s-o fac s` m` iubeasc`.Sigur pe el, ca \ntotdeauna, constat` Nella care se \ntreba

cum va reac]iona când va afla urmarea – ce era mai important.Va mai fi la fel de optimist la ideea s` creasc` un copil carerisca s` r`mân` handicapat?

– Asta nu-i totul, Glen… Este aproape oarb`.Era oare compasiune ceea ce-i umbrise brusc privirea?

Nella trebuia acum s`-i spun` tot adev`rul, [i dac` Glen oiubea \ntr-adev`r a[a cum pretindea, nu putea decât s`-i\mp`rt`[easc` nelini[tea.

– Dac` nu este operat` foarte curând, va r`mâne oarb`toat` via]a. Un chist ca al ei, foarte r`u plasat pe nervuloptic… aproape de creier, o singur` clinic` din lume poates`-l \ndep`rteze [i se afl` la Los Angeles. Medicii care se ocup`de Debbie la Spitalul Camperdown nu mi-au ascuns c` esteultima ei [ans`.

Nella inspir` adânc [i ajunse la partea cea mai grea.


– Numai c`… opera]ia cost` cincizeci de mii de dolari. {inu-i am, cu toate eforturile mele, dar este o sum` atât demare! Imposibil s`-i adun din fonduri publice, cazul luiDebbie nu-i d` dreptul. Ca s`-i \mprumut, ce garan]ii pot oferiorganismelor de credit? Nu posed nimic. Totu[i, \mi trebuieace[ti bani. Iat` de ce trebuie s`-]i cer s` m` aju]i, Glen. Sperc` vei \n]elege…

– |n]eleg.Tr`s`turile lui se \n`sprir` [i Nella \[i pierdu capul. De

aceea, insist`, pledând cauza lui Debbie cu [i mai mult`\nsufle]ire.

– Este fiica mea, Glen, trebuie s` \ncerc totul ca s`-[irecapete vederea! Muncesc aproape dou`zeci [i patru de oredin dou`zeci [i patru, am trei slujbe. Tr`im modest, ca s` nuspun cu zgârcenie…

De ce avea oare Glen aceast` privire glacial`? De ce p`readeodat` atât de crispat?

– Trebuie s` fie greu, \ntr-adev`r…Era mereu la fel de rece [i la fel de sumbru, iar vocea lui

ciudat de lipsit` de expresie. Nella, care nu \n]elegea, ghici c`se \ndep`rta de ea.

– Dar \nceteaz` s` te fr`mân]i, Nella, relu` el ridicându-sede pe perne. Am s` fac tot ce este necesar.

Se \ndep`rtase de ea, [i Nella fu mâhnit`. |l r`nise oarevorbindu-i despre Debbie, copilul lui Jim? Era oare gelos?Nella \[i promisese c`-l va face s` uite, c` va [ti s` recuperezetimpul pierdut prin dragoste [i solicitudine.

74 SUSAN DOYLE

Poate \i vorbise prea repede de necazul ei? Pentru ea,bine\n]eles, era o urgen]` starea de s`n`tate a lui Debbie, nuse gândea decât la asta de s`pt`mâni \ntregi. Dar Glen aveanevoie cu siguran]` s` simt` c` avea [i el un loc \n inima [i \nvia]a ei.

Dornic` s` restabileasc` leg`tura cu el, Nella \l mângâieplimbându-[i degetele pe pieptul lui [i zâmbi v`zându-ltres`rind. Aceast` putere \i provoca o anume exaltare. DarGlen \i prinse mâna, oprindu-i gestul.

– Pentru noi, asta nu va schimba nimic, Glen, o s`continu`m s` ne vedem, [opti ea.

El \i l`s` repede mâna, cobor\ din pat [i o fix` pe tân`rafemeie cu o expresie de nep`truns.

– }i-ai atins a[adar scopul, \i arunc` el cu o voce f`r`inflexiuni.

Uluit`, Nella \l urm`ri cu privirea cum \nconjoar` patul cas`-[i ridice haina de pe podea.

– Cu masc`, toat` lumea este la fel! Scuz`-mi cinismul,Nella…

Brusc, ei i se f`cu foarte frig. Schimbarea brutal` aatitudinii lui o dezorient`.

– Fii f`r` grij`, draga mea, banii nu sunt o problem`. }i-amspus c`-]i voi da tot ce vei dori, \i vei vea. Pentru c` m-aisatisf`cut pe deplin [i chiar mi-ai spus cuvintele pe caredoream s` le aud! Bine jucat, frumoasa mea! {i eu am crezut,biet idiot ce sunt! Trebuie spus c` am avut \ntotdeauna osl`biciune pentru tine, Nella. {i pentru tine, sunt \n stare deorice…


– Glen, nu, ascult`-m`! Te \n[eli…Nella se d`du jos din pat la rândul ei, [i cu mâinile

\mpreunate, \l implor`:– Trebuie s` m` crezi, Glen! Am fost sincer`… Niciodat`

n-am fost atât de fericit`, nici chiar cu Jim! Nici un alt b`rbatn-a reu[it s`-mi dea atâta fericire ca tine! Trebuie s` m` crezi,te rog!

Glen \[i lu` carnetul de cecuri [i un stilou din buzunarulhainei [i se \ndrept` spre birou. Mergea ca un automat, ca [icum nu auzise rug`min]ile tinerei femei.

– Dar, \n sfâr[it, Glen, vrei s` m` ascul]i, da sau nu? |]irepet c` te \n[eli! |n toate privin]ele! Spune-mi ce am f`cut, ceam spus, ca s`-]i schimbi atât de repede dispozi]ia? Este one\n]elegere, \]i jur!

– Am [i eu propriile mele nevoi, Nella. Iat`, ace[ti bani suntai t`i, ca plat` a serviciilor f`cute. Pentru nimic \n lume n-ams-o las pe fata lui Jim s`-[i piard` vederea! Era cel mai bunprieten al meu… \n vremuri mai bune.

Alesese oare acest mijloc ca s` se r`zbune pe durerea cei-o pricinuise cu [ase ani \n urm`?

– Nu vreau banii t`i, Glen. N-am f`cut niciodat` dragostecu un b`rbat pentru bani! Niciodat`. {i n-am s` fac niciodat`.Verific` \ndeaproape Agen]ia de interpre]i, este o societateserioas` care lucreaz` \n legalitate [i nu o re]ea de… femeiu[oare! N-ai decât s`-l \ntrebi pe domnul Vincente…

El \i arunc` o privire pe furi[, ridicându-se.– Am s` trec peste asta, Nella. Nu te nelini[ti. Am s` trec,

\ntr-un fel sau altul… Tu ai f`cut ce aveai de f`cut, eu de

76 SUSAN DOYLE

asemenea. Numai c` prea multe lucruri ne despart! Deaceea, s` \ncerc`m s` \ncheiem \n mod demn… ceea ceniciodat` n-am \nceput cu adev`rat.

Nella \[i frângea mâinile, prad` unei disper`ri nem`rginite.– Te iubesc, Glen… N-am [tiut-o \nainte, dar eu…– Nu, te rog, este inutil, destul` pref`c`torie! Tu mi-ai f`cut

un cadou splendid – trupul t`u adorabil – [i m-ai eliberat dedemonii mei… Mul]umesc, Nella. Sper c` [i eu ]i-am datpl`cere. S` ne oprim aici, vrei? Nu mai este nimic de ad`ugat.

Nella se d`du \napoi când el \i \ntinse cecul. Scutur` dincap cu ochii \n lacrimi, cu bra]ele \ncruci[ate peste pieptulgol, ca [i cum durerea o sufoca.

– Nu, Glen, nu fi atât de crud! Nu dup` ce s-a petrecut\ntre noi…

El \naint` spre ea, oscilând vizibil \ntre o mul]ime desentimente contradictorii, apoi se \ntoarse, puse cecul pebirou cu un gest brusc [i-i arunc` furios, \ndep`rtându-se cupa[i mari:

– |mbrac`-te, va fi mai bine pentru tine… [i pentru mine.Ai ob]inut ce vroiai? Ei bine, acum pleac`! Pleac` \nainte s` m`distrugi cu totul!

Nella se pr`bu[i pe pat, tremurând din toate \ncheieturile,cu lacrimi de disperare rostogolindu-se pe obraji. Cumajunseser` oare aici? Nu fusese totu[i o gre[eal` c`-i explicase,c` \ncercase s`-l fac` s` \n]eleag`? Ce ar fi putut face mai mult?

Dup` diversele zgomote care ajunser` la ea din cameraal`turat`, Nella ghici c` Glen \[i turnase un pahar, apoi c`scotocea prin dulapul de haine. |[i aminti c` z`rise un rând de


dulapuri fixate \n perete lâng` bar, \n salonul apartamentului.Glen se \mbr`ca, dup` toate aparen]ele. Aproape imediat ou[` trântit` o \n[tiin]` c` tocmai plecase…

Iat`, se terminase… |n sfâr[it, cum pe drept subliniaseGlen, nimic nu \ncepuse cu adev`rat \ntre ei. De fapt, \nc` dela \nceput, rela]ia lor fusese bazat` pe ne\n]elegeri,desconsiderare [i alte confuzii. Un destin r`u p`rea c` se\nver[unase \mpotriva lor din prima zi.

S` termin`m cu demnitate, spusese el. Dar cum s` r`mâidemn? se \ntreba Nella plângând [i mai tare. Reu[ise \n aceea[izi s` descopere [i s` piard` o iubire. Unde va g`si for]a s`\nving` cu demnitate un destin atât de crud?

P`r`sind acest hotel, se hot`r\ ea. Se \mbr`c` \n grab`, apoicontempl` câteva clipe cecul de pe birou. Când te gânde[ti c`salvarea lui Debbie ]inea de aceast` mic` buc`]ic` de hârtie!Dac` \l lua [i dac` \l \ncasa, nu exista nici o \ndoial` c` Glen ova condamna pentru totdeauna. Ar avea astfel confirmarea c`i se d`ruise pentru cincizeci de mii de dolari [i nu pentrusentimentele pe care i le inspirase

Dac` nu lua acest cec, Glen va \ncerca oare s-o revad`? |[iva da seama de gre[elile lui [i-i va cere s`-l ierte? {i, \n acestcaz, va putea oare s` uite ne\ndur`toarea lui lips` de\ncredere?

Nella nu mai [tia ce s` fac`, o fr`mântau prea multegânduri contradictorii. Existase [i va exista \ntotdeauna oteribil` nepotrivire \ntre ea [i Glen. Ura [i ne\ncrederea oorbiser`, la \nceput; acum, el era cel care o detesta [i nu mai

78 SUSAN DOYLE

credea \n ea. Trìser` un armisti]iu, noaptea trecut`, unmoment de armonie [i fericire, dar prea târziu. Era mereuprea târziu pentru ei!

Lacrimi de regret inundar` fa]a tinerei femei. Tot ce ar fiputut s` fie… Dar Nella \[i \nvinse ultimele ezit`ri, lu` \nsfâr[it cecul, singura lic`rire de speran]` \n aceast` aventur`nefericit`. Gra]ie acestor bani, Debbie avea \n fine o [ans` sìas` din noaptea ei!

Glen \[i l`sase stiloul pe birou [i Nella nu rezist` ispitei dea-i scrie \n grab` un mesaj, pentru ca el s` \n]eleag`.

„Mi-ar fi pl`cut atât de mult ca lucrurile s` se petreacàltfel“.

Inutil s` semneze. De altfel, mesajul \nsu[i nu era oareinutil? Oh, [i apoi, cu atât mai rù! Nimic nu mai conta deacum \nainte, nu se va ocupa decât de Debbie.

Nella merse \ncet spre u[`, \nc` nesigur`. Pleca departe deacest apartament, de acest hotel, departe de Glen [i de tot cear fi putut s` fie dac`… dac` lucrurile s-ar fi petrecut altfel.


Capitolul 6

Nella se \ndep`rt` de ghi[eu [i verific` dubluraborderoului pe care func]ionarul b`ncii i-l \nmânase \nschimbul cecului lui Glen. Zerourile se aliniau, suma eraefectiv v`rsat` \n contul ei.

I se p`rea c` merge ca prin cea]` când ie[i \n strad`. Ace[tibani nu-i procurau nici bucurie, nici un sentiment de triumf.Dar, \n sfâr[it, \[i spuse ca \ntr-un efort pentru a se convinge,singur rezultatul conta. {i pre]ul pe care-l pl`tiser` ea [i Glen,va fi deplin justificat dac` opera]ia lui Debbie reu[ea. |n cazcontrar… Dar nu, refuza s` se gândeasc` la un e[ec! Debbieva vedea din nou, trebuia neap`rat.

Nella gr`bi pa[ii, nu mai avea timp de pierdut. Trebuia s`organizeze plecarea lor cât mai repede, cu demersurile de totfelul pe care le presupunea. Era a[adar inutil s` mai analizezeceea ce li se \ntâmplase lui Glen [i ei. Avea nevoie s`-[irecapete o minte limpede, s` ias` din aceast` stare anormal`

\n care evoluase toat` diminea]a. Toat` energia ei trebuia s` seconcentreze de acum \nainte asupra c`l`toriei la Los Angeles.

Dup` aceea… Nu, nu trebuia s` se mai gândeasc` la ce seva \ntâmpla dup` aceea. De fapt, trebuia s` \nceteze s` segândeasc` la Glen. |ntr-o zi, poate va reu[i s` evoce noaptealor de dragoste [i am`r`ciunea care o urmase, f`r` s` sufereprea mult. Dar deocamdat`, asta nu era de conceput, deaceea era preferabil s` nu se mai gândeasc`.

Intrând, g`si casa \n plin` fr`mântare. Sf`tuit` de Debbie,Elsie se l`sase \n voia inspira]iei [i compunea o pânz` care,declar` ea triumf`toare, va fi [i mai genial` decât precedenta.

– Am banii pentru opera]ie, Elsie, anun]` Nella.Elsie se \ntoarse dintr-o s`ritur`, cu pensula \n mân`,

stropind pânza cu vopsea liliachie.– Oare am auzit bine?– Da. M` duc imediat s`-l v`d pe doctorul Halston, care a

promis s` stabileasc` o \ntâlnire pentru noi la Los Angeles, s`organizeze totul, [i…

– Dar de unde au ap`rut banii ace[tia, Nella?Stupefac]ia cedând locul \ngrijor`rii, Elsie insist`:– Nu cumva ai spart o banc`?Nella o lini[ti imediat cu un mic zâmbet lipsit de bucurie.– Nu te teme, Elsie, nimeni nu va veni s` mi-i ia \napoi! Mi

s-a… donat aceast` sum`.Figura mobil` a Elsei p`ru deodat` \ncremenit`.– Ce-ai f`cut, Nella? Dac` aveai printre cuno[tin]ele tale pe

cineva atât de bogat, de mult timp ai fi luat leg`tura cu el…Nella r`mase pe pozi]ia ei, f`r` ezitare.


– Nu-mi pune \ntreb`ri, Elsie, nu vreau s` vorbesc despreasta. Niciodat`. Avem banii, obi[nuie[te-te cu gândul, asta-i tot.

– Nella…Elsie \i rostise numele cu o profund` emo]ie \n glas, \n care

se amestecau nelini[te, \n]elegere [i compasiune. Apoi t`cu[i-i adres` tinerei sale prietene cel mai c`lduros [i totodat` celmai \ncurajator zâmbet al ei.

– Au tot interesul s`-[i fac` bine treaba to]i acei medici deacolo, de la Los Angeles! spuse ea \n cele din urm`. |ntre timp,pentru a s`rb`tori asta, Debbie [i cu mine mergem s`preg`tim o mic` gustare! Este o zi mare!

– Da, o zi mare, replic` Nella care \i zâmbi cu recuno[tin]`.|n cursul s`pt`mânii urm`toare, optimismul Elsei a ajutat-o

enorm pe Nella care, f`r` ea, s-ar fi descurajat. |i era atât degreu \n timpul zilei s` se elibereze de gândurile triste care \ibântuiau nop]ile pline de co[maruri. Din fericire, Debbieradia de mul]umire, bucurându-se dinainte c` o s` vad` \ntr-ozi apropiat` toate minun`]iile pe care Elsie le va picta pentruea. {i zâmbetul radios al copilului s`u era pentru Nella ceamai dulce dintre consol`ri.

Imediat ce se fix` data interven]iei, Nella rezerv` locuri laavionul pentru Statele Unite, cump`r` dolari americani [i-[if`cu socotelile. Taxa de schimb era atât de mare \ncât nu-i var`mâne deloc bani pentru cheltuielile curente, ajuns` acolo.Dar va face economii severe, era obi[nuit`.

Elsie le conduse la aeroport [i r`mase pân` la decolareaavionului. A fost un zbor foarte lung [i Nella \[i petrecumajoritatea timpului explicându-i lui Debbie, foarte curioas`,ce se \ntâmpla \n jurul lor. La Los Angeles \ncepu o adev`rat`

82 SUSAN DOYLE

curs` contra cronometru. Nella o instal` pe fiica ei la clinic`,se \ntre]inu cu medicii [i infirmierele care urmau s` se ocupede Debbie. Apoi str`b`tu ora[ul \n c`utarea unei locuin]eieftine [i-[i f`cu din nou socotelile. Totul, acum, era s`cheltuie cât mai pu]in posibil pentru traiul de zi cu zi. Seara,tân`ra femeie c`zu pe patul ei [i adormi imediat, moart` deoboseal`. Nella r`sufl` pu]in dup` opera]ie, câteva zile maitârziu. A[ezat` la c`p`tâiul patului fiicei sale, a[tepta cuner`bdare trezirea acesteia, mângâindu-i u[or mâna.Chirurgul o asigurase pe Nella c` Debbie \[i va rec`p`tavederea.

– |ndat` ce-i vom \ndep`rta bandajul de protec]ie, vavedea, doamn` York, v` garantez.

Cu ce u[urare primise Nella aceast` [tire minunat`. {i acestmiracol, i-l datora lui Glen. Nu trebuia oare s`-i trimit` uncuvânt de mul]umire din partea lui Debbie? Cu cât se gândeamai mult la asta, cu atât era tentat` s`-i scrie [i altceva. Dorea s`-iexplice, s` \nl`ture ne\n]elegerile care stricaser` totul \ntre ei.

Dar nu uita privirea pe care i-o aruncase \nainte de a pleca.O privire ostil`, care o umpluse de disperare. N-aveaimportan]` ce-i va spune \n scrisoare, el va continua s-odispre]uiasc`.

Debbie se agita \n patul ei [i strânse foarte tare degetelemamei ei.

– Mam`?Nella se aplec` pentru a-i [opti cu adânc` emo]ie:– Da, draga mea, sunt aici. Totul o s` fie bine. Curând, \n

câteva zile, ai s` vezi din nou.Un zâmbet pluti pe buzele copilei.


– Am s` pot vedea tablourile Elsei?– Sigur, \ngera[ul meu, toate tablourile ei.|n seara aceea, Nella scrise o lung` scrisoare Elsei, pentru

a-i povesti cum se desf`[urase opera]ia. Ea \i mul]umi \nc` odat` c` fusese atât de darnic` [i generoas` cu ajutorul [i\ncuraj`rile ei. Cu aceea[i emo]ie, tân`ra femeie \i scrise [i luiGlen o scrisoare. Pu]in \i p`sa ce putea s` cread`, sim]eanevoia s`-i m`rturiseasc` recuno[tin]a ei. Bine\n]eles, trecusub t`cere noaptea lor de la hotelul Regent [i-i mul]umi cusimplitate pentru ce f`cuse pentru Debbie.

Evident, nu se a[tepta ca Glen s`-i r`spund`. Decep]ia pecare o \ncerc` neprimind nici o veste de la el trecu totu[irepede. Vindecarea lui Debbie \i procura atâta fericire \ncât \[iuit` pentru moment triste]ea. Clipa fermecat` când doctoriiscoaser` \n sfâr[it bandajele, \i va r`mâne pentru totdeaunagravat` \n memorie. Clip` magic`, desigur, dar generatoaretotodat` de \ngrijorare. Se proceda \ncet deoarece trebuiaevitat orice [oc brutal, lumina putând s` produc` o suferin]`.{i apoi, brusc, Nella v`zu o sclipire \n ochii verzi ai fiicei sale.Debbie o recuno[tea! Ah, \ncânt`toarea plimbare pe care of`cur` amândou` câteva zile mai târziu, \n parcul spitalului!Debbie jubila literalmente, minunându-se de toate, de cerulalbastru al Californiei, de florile colorate \n mii de culori, dep`s`relele pestri]e care se urm`reau dintr-un pom \n altul. {iNella [tiu atunci c` o asemenea fericire merita toate sacrificiileconsim]ite…

Când se preg`teau s` se \ntoarc` \n Australia, sosi oscrisoare din Sydney. O scrisoare extraordinar` din partea

84 SUSAN DOYLE

Elsei, cu un cec de dou` mii de dolari pe care Nella \l privimult timp, uluit`, \nainte de a citi \n sfâr[it paginile acoperitecu un scris mare, atât de caracteristic prietenei lor.

„Am vândut un tablou!!!“ scria Elsie.Nella izbucni \n râs. {i-o imagina pe Elsie dansând \n jurul

buc`t`riei, s`rb`torindu-[i triumful cu exuberan]a ei fireasc`.Fericit` c` un amator de art` \i recunoscuse \n sfâr[it talentulde artist`, Nella \[i continu` lectura:

„Cu ace[ti bani, Nella, trebuie s-o duc` pe Debbie laDisneyland! Arat`-i tot ce e de v`zut acolo [i mai ales s` sedistreze bine! Trebuie s` s`rb`tori]i! Vreau s` fi]i fericiteamândou`! Nimic nu-mi face mai mare pl`cere decât s` d`ruiescfericire celor dou` fiin]e cele mai dragi sufletului meu!“

Draga de ea, generoasa Elsie! se gândi Nella cu lacrimi \nochi. O recuno[tea atât de bine. |ntr-adev`r, ce putea fi maiminunat pentru Debbie, ie[it` din noaptea ei, decât s`descopere feeria tehnicolor` a Disneylandului?

Nella continu` s` citeasc`, ner`bd`toare s` afle restulnout`]ilor.

„Sunt \n al [aptelea cer, Nella! |]i aminte[ti de BrunoVincente, italianul acela pe care l-ai c`l`uzit prin Sydney? Ceb`rbat fermec`tor! Un gentelman perfect, dublat de unpriceput om de art`. Nu numai c`-i place la nebunie ce fac,dar m` \ncurajeaz` cu ardoare s`-mi dezvolt noul meu stil!Dup` el, sunt un pictor primitiv \n stare pur`! Ah, cum \istr`lucesc ochii când \mi spune asta, Nella! Nu lipse[te mults`-l strâng la piept! Dar m` tem s` nu-l pun pe fug`… de fric`.Este prea devreme! {i apoi, nu este prea \nalt… Dar ceinteligen]`!


„N-o s` ghice[ti niciodat` cum ne-am cunoscut, Bruno [i cumine! Mul]umit` b`rbatului care ]i-a adus po[eta, nu [tiu dac`\]i mai aminte[ti. Se nume[te Glen Shannon, [i te-a cunoscutpe vremuri, se pare, \nainte de c`s`toria ta cu Jim. Ei bine, arevenit acas` la noi, [i \n mod firesc, i-am vorbit despre tine [idespre Debbie. I-am povestit totul, moartea prematur` a luiJim, disperarea ta \n privin]a lui Debbie, toat` truda pe care]i-ai dat-o pentru ea… P`rea foarte nec`jit s` afle toateacestea, dar l-am lini[tit, i-am spus c` totul merge bine \nprezent. A z`rit tabloul meu pe perete, gr`dina aceeaminunat` [i m-a \ntrebat dac` este de vânzare. Cum mi-aoferit pe loc cinci mii de dolari bani ghea]`, am zis: Adjudecat!Vândut! Pe urm` i-a ar`tat tabloul lui Bruno Vincente care, deatunci, nu m` mai p`r`se[te! Este adorabil! Nu trebuie s` maivând nimic, mi-a recomandat el, trebuie s`-mi p`streztablourile pentru o expozi]ie. El o va organiza! Va face dinmine un pictor celebru! {i bogat!!!

De aceea dragele mele, distra]i-v` la Disneyland, cheltui]itotul pân` la ultimul cent! Cu pensulele mele, voi realizaminuni [i nu vom mai avea niciodat` grija banilor! Bruno esteo autoritate \n lumea artistic`, el [tie ce spune. Este fantastic,nu g`se[ti? Evident, am [tiut dintotdeauna c` aveam geniu!{tiam singur`, pân` la apari]ia lui Bruno! Ah, ce spirit subtil [iluminat!

I-am spus lui Glen Shannon c` te vei \napoia peste câtevas`pt`mâni. Ce nervos este [i crispat b`rbatul acesta! Va trebuis` \nve]e s` se destind`. Are gust, cuno[tin]e \n pictur`, cep`cat c` este atât de lipsit de bucuria de a tr`i! Reu[ita meaeste a lui Debbie, c`ruia i-o datorez, s`-i spui Nella! S`-i spui

86 SUSAN DOYLE

de asemenea c` la \ntoarcere va avea multe tablouri deadmirat. Pân` atunci, v` \mbr`]i[ez foarte tare pe amândou`!Elsie“

Nella reciti de mai multe ori pasajele referitoare la Glen; \[ipunea nenum`rate \ntreb`ri. Mai \ntâi, de ce \i f`cuse o vizitÈlsei? Apoi se pricepea atât de bine la pictur`, sau avusesealtceva \n cap \ncât s`-i ofere o sum` atât de considerabil` \nschimbul unui tablou? Nella \[i aminti c`-i spusese c` va faceorice pentru ea. Era un mijloc ocolit de a-i veni \n ajutor? |l\ntrebase oare pe Bruno Vincente [i descoperise c` \i spuseseadev`rul? De ce nu-i r`spunsese la scrisoare?

Incapabil`, bine\n]eles, s` g`seasc` r`spunsuri, Nella \[irec`p`t` totu[i speran]a. Faptul \nsu[i c` se dusese s-o vad` peElsie nu \nsemna oare c` Glen, \n ciuda eforturilor lui, nureu[ea s-o resping` deplin? Sentimentele pe care i le insuflasenu erau poate stinse \n \ntregime [i Nella dorea din toateputerile s` nu se \n[ele.

Nella ar fi vrut s` se \ntoarc` imediat \n Australia, atât demare era ner`bdarea ei, dar nu putea s-o lipseasc` pe Debbiede bucuria de a vizita Disneylandul. Rezerv` prin urmare ocamer` la Holliday Inn, situat la mai pu]in de zece minute deparcul de distrac]ii [i care propunea un serviciu de transportdus-\ntors, foarte comod.

F`r` nici o \ndoial`, Debbie trì cea mai extraordinar`s`pt`mân` din tân`ra ei existen]`. |n fiecare diminea]`, mama[i fiica, intrau \n regatul minunat al lui Walt Disney, pentrudescoperirea unei noi teme. {i astfel descoperir` rând pe rând}ara Viitorului, adev`rat univers futurist n`scut din imagina]iadebordant` a creatorului ei, }ara Aventurii, cu cùt`torii de


aur [i epopeea Far Westului [i de asemenea, bine\n]eles, }araImaginarului cu Mickey, Donald [i toate personajele dindesenele animate atât de dragi celor mici.

Totu[i, \n pofita \ncânt`rii pe care o sim]eau, oboseaurepede [i se \ntorceau la hotelul lor la jum`tatea zilei pentruo lung` siest`. Nella se mira de altfel, c` avea permanentdorin]a s` doarm`. Probabil c` era oboseala acumulat` \naceste ultime luni, \[i spuse ea f`r` s` caute mai departe. Deacum \nainte, nu va mai fi nevoie s` se omoare cu munca, unsingur serviciu va fi suficient ca ele s` poat` tr`i; ce u[urare!

C`l`toria de \ntoarcere s-a desf`[urat f`r` probleme,Debbie nu s-a plictisit nici o secund` [i la sosire scoase strig`tede bucurie z`rind-o pe Elsie care venise s` le \ntâmpine laaeroport. Elsie era str`lucitoare \n caftanul ei multicolor, cupiepteni de baga ]inându-i cu dificultate p`rul rebel la fel dero[cat. Nella nu se putu \mpiedica s` regrete absen]a lui Glen.Degeaba scrutase marele hol al aerog`rii, nu-l v`zuse. |[irepro[` c` este atât de decep]ionat`; de ce, dac` Glen doreas-o revad`, ar fi ales pentru asta un loc atât de aglomerat?

{i dac` i-ar face ea o vizit`? Pentru a-i mul]umi prin viu grai.Nella socoti c` demersul ei ar fi poate o stâng`cie; dac` doreas-o re\ntâlneasc`, \i [tia adresa [i [tia c` Elsie nu-i va \nchideu[a \n nas. {i apoi, \i primise cu siguran]` scrisoarea,\n]elesese a[adar c` ea voia s` p`streze leg`tura.

|n taxiul care le ducea acas`, Nella le ascult` distrat` peElsie [i Debbie care aveau atâtea lucruri s`-[i povesteasc`. Laun stop, avu timp s` citeasc` titlurile ziarelor afi[ate la unchio[c. Se petrecuser` multe lucruri \n Australia dup`plecarea ei, cu o lun` \n urm`. Se g`sise \n special petrol, [i

88 SUSAN DOYLE

toat` presa se felicita. Avea [i de ce, economia ]`rii avea mult`nevoie de un nou avânt. Dolarul australian va ocupa un locmai bun pe pia]a de schimb; prea târziu pentru ea, se gândiNella cu o not` de regret.

Prea extenuat` ca s` \ntreprind` ceva, Nella se culc` \ndat`ce ajunse acas`. A doua zi, când s` se ridice din pat, avu ogrea]` puternic`. Elsie se agita \n jurul ei [i, la fel ca o mamòcrotitoare, \i ordon` s` se \ntind` din nou \n pat [i s` r`mân`\n camer` toat` ziua. Nella presupuse c` suporta greudecalajul orar [i se hot`r\ s` doarm` ca pe urm` s` se simt` \nputere. Din p`cate, a doua zi diminea]` nu era \n form`. Niciziua urm`toare.

– E[ti la cap`tul puterilor, Nella, am s` te \ngrijesc eu,decret` Elsie care o g`sea, dup` p`rerea ei, mult prea sl`bit`.{i mai \ntâi o s` m`nânci cum trebuie! Ca s` munce[ti dinnou, ai s` a[tep]i permisiunea mea!

La ce bun s` protesteze? De altfel, Nella era lipsit` deenergie. Se l`s` a[adar cocolo[it`, era mult mai simplu. Se varestabili repede [i atunci \[i va organiza via]a. Glen va avea [iel un loc \n ea? se \ntreba ea uneori.

Bruno Vincente le f`cea deseori vizite. El se extazia \n fa]atablourilor Elsei, care picta cu \ndârjire. Era evident càmândoi se \n]elegeau de minune, remarc` Nella care nicim`car o dat` nu f`cu aluzie la prietenul lor comun. Atitudinealui Glen la hotelul Regent le l`sase ei [i italianului, o amintireatât de nepl`cut`!

|ntr-o diminea]`, o cuprinse o \ndoial` \nspìmânt`toare.De ce sânii ei erau atât de sensibili de câtva timp? Un calculrapid [i o privire pe calendar \i confirmar` b`nuielile. Ca s` se


lini[teasc`, \ncerc` s` se conving` c` stresul din ultimeles`pt`mâni, ca [i c`l`toria \n California putuse s`-i perturbeciclul. {i aceast` constant` dorin]` de a dormi, aceste gre]urimatinale? Prea multe indicii, hot`rât lucru… DoamneDumnezeule, ce o s` se fac` dac` presim]irile ei se vor dovediexacte? Ce se va \ntâmpla cu ea dac` a[tepta un copil?

Fusese suficient` o noapte cu Glen… Iat` unde o dusesener`bdarea acestui egoist! O prinsese \ntr-un adev`ratvârtej… Cum va putea g`si timpul s` se gândeasc` laconsecin]e? \[i zise cu am`r`ciune. {i acum, se p`rea c` el sedezinteresa de ea! Va crede m`car c` acest copil era al lui?Probabil c` nu…

Nella nu cunoscuse niciodat` o asemenea disperare, chiar\n momentele cele mai grele ale existen]ei ei. Cum o s` sedescurce cu un al doilea copil? Nu va putea lucra, va trebui s`cear` ajutorul statului… sau s` conteze \nc` o dat` pe Elsie!Asta nu era via]`!

Prietena ei o g`si plângând \n baie [i o duse \n camer`.– E[ti \n pragul unei depresiuni nervoase, a[a nu mai

merge Nella, declar` Elsie repunând-o pe tân`ra femeie pe \npat. |l sun pe medicul meu [i stabilesc or` pentru tine dup`-amiaz`.

Nella nu se \mpotrivi [i nici nu-i dezv`lui b`nuielile ei.Elsie avea dreptate, o vizit` la doctor se impunea. La urmaurmelor, poate se \n[ela, putea fi vorba de o anemietrec`toare sau de un virus contractat \n California sau…

Dar medicul \i spulber` ultimele iluzii când, dup` ce oexaminase, o anun]` cu un zâmbet binevoitor:

90 SUSAN DOYLE

– Sunte]i \ns`rcinat`, doamn`. |n [apte s`pt`mâni, cred.Ea b`nuia, desigur, totu[i acest diagnostic \i provoc` un

adev`rat [oc.– Am s` v` prescriu vitamine, continu` medicul.El \i oferi cu generozitate o mul]ime de sfaturi pe care le

ascult` cu o ureche distrat`.– Reveni]i s` m` vede]i peste o lun`, asistenul meu v` va

programa.– Mul]umesc, doctore.Nella not` cu scrupulozitate data viitoarei vizite, trecu pe la

farmacie [i cump`r` vitaminele [i se opri un moment \n fa]aunui magazin cu scutece, privind f`r` s` le vad` cu adev`ratadorabilele h`inu]e de bebelu[i. Cât de deprimat` se sim]ea!Pân` atunci, sus]inuse cu curaj toate luptele cu care soarta oconfruntase. F`cuse fa]` mor]ii lui Jim, orbirii lui Debbie, darast`zi, sim]ea c` nu mai are putere s` lupte…

{i acum, trebuia s`-i anun]e vestea Elsei! se gândi ea maiobosit` ca oricând, ajungând \n fa]a casei. Nella ezit`, apoi \[id`du seama c` n-are de ales. Dac` ascundea adev`rulprietenei ei, va trebui s` mearg` s` locuiasc` \n alt` parte. Darunde?

Chiar de la intrare, auzi râsul limpede al fiicei sale \nbuc`t`rie. Debbie povestea \nc` o dat`, cu acela[i entuziasmperiplul ei la Disneyland. Dar nu Elsei. {i Nella \ncremeni \nprag, descoperind cine asculta cu aten]ie.

Glen! Glen care o ]inea pe feti]` pe genunchi [i care oasculta cu o pl`cere evident`. Pe mas`, \n fa]a lor, se etalauc`r]i pentru copii, p`pu[i \mbr`cate somptuos [i alte juc`riiscumpe. Ambalajele z`ceau pe jos \n jurul lor. Chiar [i Elsie \[i


abandonase pensulele pentru a se dedica unui joc de puzzle.{i, la doi pa[i de [evalet, Nella descoperi un brad \mpodobitcu globuri sclipitoare [i ghirlande electrice care clipeau. EraCr`ciunul \n plin` lun` iunie, un Cr`ciun plin de culoarepentru un copil care nu v`zuse \n via]a lui becuri aprinse!

De ce f`cea Glen toate astea? se \ntreb` tân`ra femeie,stupefiat`. Numai din simpatie? Pentru c` Debbie era fiica luiJim? Opera]ia putuse s` aib` loc mul]umit` lui, apoicump`rase un tablou al Elsei [i ace[ti bani i-au permis luiDebbie s` descopere Disneylandul. {i acum \i oferea unCr`ciun nea[teptat…

|i ghicise oare prezen]a? Glen se \ntoarse brusc [i se ridic`,]inând-o \n continuare pe Debbie \n bra]e.

– Mama ta s-a \ntors, zise el simplu.Feti]a \i arunc` un zâmbet radios mamei ei.– Prive[te, mam`, câte mi-a adus Glen! O s` m` duc` pe

vaporul lui s` [tii, [i apoi la gr`dina zoologic`, [i apoi… apoiunde ai spus, Glen?

Ea \[i \nnod` mânu]ele \n jurul gâtului lui.Glen, care o privea pe Nella cu un aer triumf`tor, s`rut`

fruntea feti]ei.– Unde o s` vrei draga mea! Cu mine po]i avea \ntreg

p`mântul ca teren de joac`! Nu trebuie decât s`-mi spui uncuvânt.

– Ce cuvânt? susur` Debbie pe um`rul lui.– Ei bine, s` vedem pu]in… s` c`ut`m cuvântul

fermecat…El \naint` spre Nella, cu feti]a cuib`rit` \n bra]e [i care \l

implora:

92 SUSAN DOYLE

– Ce cuvânt, Glen? Spune-mi, spune-mi!De ce p`rea c` o sfida? se \ntreb` Nella, sus]inând privirea

sumbr` a lui Glen. {i de ce modul acesta diabolic de a se servide Debbie \mpotriva ei?

– M` iube[ti? \ntreb` el copila.– Da, te iubesc! r`spunse Debbie f`r` nici o urm` de ezitare.{i \[i spori cu ardoare strânsoarea, cu riscul de a-l sugruma.– Iat` cuvântul fermecat! termin` Glen neluându-[i ochii

de la Nella. Ce alt` dovad` \]i trebuie, Nella? Fiica ta m-aadoptat f`r` rezerve!

„Trebuie multe alte lucruri, decât cadouri princiare pentrua-]i dovedi dragostea unui copil“! ar fi vrut s`-i strige tân`rafemeie. El, cu averea lui, n-avea nici o greutate s-oimpresioneze cople[ind-o cu cadouri. Dar micile aten]ii dinfiecare zi, va fi oare capabil s` le \mpart` cu d`rnicie mâine, odat` s`rb`toarea sfâr[it`, [i \n ziua urm`toare [i \n toatecelelalte zile?

Glen zâmbi feti]ei.– Acum, Debbie este de-ajuns ca mama ta s` spun`

cuvântul fermecat ca s` fim ferici]i cu to]ii.O tactic` imbatabil` pentru a câ[tiga de partea lui un copil

care [i a[a \l idolatiza deja!– Oh, m`mico, spune-l! Spune-l!– Ce cuvânt, Glen? \ntreb` Nella.O nou` [ans`, era tot ce dorea, dar \n ochii alba[tri ai lui

Glen, fixa]i asupra ei, era o lic`rire care o nelini[tea. Un fel deamenin]are mut` care o f`cu s` [ov`ie. {i dac` era o capcan`care risca s` se \nchid` brutal asupra ei?

– Spune-mi c` m` iube[ti, Nella. Spune-mi c` m` iube[ti [ic` te vei c`s`tori cu mine…


Capitolul 7

Cu ce cinism se folosea Glen de Debbie! Nella era\ngrozit`. Cât de naiv` fusese s` viseze c` o mai iubea! Odorea, dar f`r` dragoste, [i era \n stare de orice ca s-o aib`.Nella \i arunc` o privire ironic`.

– Tu nu m` iube[ti Glen, nu m-ai iubit niciodat`, de altfel.Tu m` dore[ti. E o nuan]`!

– S` spunem c`… m` obsedezi!– Pân` \ntr-atât \ncât ignori restul!– Ah, dar nu-i adev`rat Nella! Cunosc perfect puterea

banilor.Nella tres`ri, ca [i cum fusese p`lmuit`.– |nceta]i! ordon` Elsie, de la cel`lalt cap`t al camerei.

|nceta]i s` v` certa]i! V` iubesc pe amândoi [i…– Nu te amesteca, Elsie! i-o t`ie sec Glen.Elsie se \ndrept` spre ei, ridicându-[i statura impozant`,

\ntruchiparea \ns`[i a maiest`]ii ofensate.

– Ba da, am tot dreptul s` m` amestec! N-am s` \ng`dui s`te folose[ti de Debbie ca s`-]i atingi scopul!

– Dar Nella a \nceput! se ap`r` Glen cu furie. Ea mi-a puscondi]iile ei: pentru ca leg`tura noastr` s` fie durabil`, trebuiamai \ntâi ca Debbie s` m` accepte!

El schi]` un zâmbet mali]ios, dar privirea \i r`mase rece.– A sosit ora adev`rului. Nella va \n]elege poate \n sfâr[it c`

este interesul ei – [i al lui Debbie.{i mereu ironic, se adres` direct Nellei.– Draga mea, suntem \n a[teptarea r`spunsului tù.Cât de adânc [i de dureros fusese r`nit! Nella \[i d`du

brusc seama. Mai \ntâi \l preferase pe Jim, [i dup` aceea, cândo crezuse \n sfâr[it a lui, când se prezentase \n lumina lui ceamai vulnerabil`, \l r`nise din nou. F`r` voia ei, bine\n]eles,c`ci se [tia nevinovat`. Dar el \[i imaginase c` se pref`cuse\ntr-un scop lipsit de scrupule…

Degeaba \i jurase c`-l iubea, \i punea mereu sinceritatea la\ndoial`. Era prea târziu, o dat` mai mult! Totu[i, nu putea trìf`r` ea, dar nici ea nu mai putea trì f`r` el. De aceea, Nellanu-[i puse \ntreb`ri, nu se gândi la consecin]e, ridic` f`rèzitare capul [i-l fix` pe Glen drept \n ochi.

– Te iubesc Glen, acum o [tiu. {i da, vreau s` m` c`s`toresccu tine.

– B`nuiam c`-mi vei r`spunde asta, \i arunc` el cam curùtate [i cu tr`s`turile crispate. Dar dac` tu o crezi sau nu,pu]in \mi pas`! Totu[i, \nainte de a te lua \n c`s`torie, trebuies` \ndepline[ti anumite condi]ii…

– Ce condi]ii?Glen se \ntoarse spre Elsie.


– Du-o pe Debbie s` m`nânce o \nghe]at` la cofet`ria dincol], vrei Elsie? Trebuie s` vorbesc cu Nella \ntre patru ochi.

Elsie o lu` pe Debbie din bra]ele lui cu aerul s`lbatic alunei leoaice ce-[i ap`r` puiul.

– Nu-]i cunosc motivele, Glen Shannon, dar te previn:dac`-i faci vreu r`u Nellei, am s` ]i-l \napoiez… \nsutit!

Avertismentul \l l`s` rece pe Glen [i Elsie o \ntreb` dinpriviri pe Nella, vizibil nelini[tit`. Tân`ra femeie \nclin` dincap [i schi]` chiar un zâmbet care se voia lini[titor. Elsie ie[ia[adar pe u[` [i Nella regret` c` nu-i dezv`luise adev`ruldespre Glen [i ce f`cuse el pentru Debbie.

Acum erau singuri. Nella \[i adun` for]ele ca s`-l \nfrunte.Niciodat` nu se sim]ise atât de nesigur`. Cu tot curajul ei, se\ndoia c`-l va putea face pe Glen s` asculte de ra]iune, el\nc`p`]ânându-se s`-i atribuie inten]ii necinstite.

Mare \i fu surpriza când se apropie de ea [i-i cuprinseumerii cu un bra]. Cu picioarele moi, se l`s` condus` spremasa din buc`t`rie. S`-i vorbeasc` oare acum despre copil?Nu, o va lua drept o alt` stratagem`. |[i va spune c` acceptas`-l ia de so] din cauza acestei sarcini. Cine [tie dac` nu vatrage chiar concluzia c` o f`cuse inten]ionat, ca s`-i for]ezemâna? De altfel, ar fi capabil s-o acuze c` purta copilul altuia,un copil a c`rui paternitate \ncerca s`-l fac` s` [i-o asume.Orice era posibil cu Glen Shannon!

– Stai jos, Nella.Tân`ra femeie se l`s` s` cad` u[urat` pe scaunul \mpins de

el; nu mai putea. |ntre oboseala fizic` datorat` st`rii ei [iemo]iile care se succedau, Nella se g`sea la cap`tul puterilor.

Glen r`mase \n picioare [i ea \l observ` cu oarecare team`

96 SUSAN DOYLE

cum scoate un portofel din buzunarul interior al hainei.Scoase de acolo un vraf de documente pe care le puse \n fa]atinerei femei. |ntinzându-i stiloul, \i ar`t` o cruce f`cut` cucreionul \n josul unei pagini.

– Semneaz` aici, Nella.Aceasta din urm` privi hârtia, f`r` s` \n]eleag`. {i deodat`

un nume cu majuscule \i s`ri \n ochi: NECSEC. Nella ro[i [iarunc` o privire pe furi[ lui Glen.

– Nu \n]eleg…– Aceste ac]iuni pe care mi le-ai recomandat cu atâta

c`ldur`, ]i le d`ruiesc. F`r` tine, nu le-a[ fi cump`ratniciodat`. De aceea, ]in s`-]i apar]in`, de acum \nainte.

– {tii foarte bine c` nu valoreaz` nimic!Jignit`, cu lacrimi \n ochi, Nella respinse hârtiile.– {tii de asemenea c` te-am sf`tuit s` le cumperi numai

pentru… a m` r`zbuna! M` iritai, [i atunci, eu… |mi parer`u, te asigur… eu… Sper ca m`car s`-]i recuperezi o partedin banii investi]i…

El izbucni \ntr-un uria[ hohot de râs.– Prin urmare, nu e[ti la curent, Nella? NECSEC a atins cele

mai bune cote la burs`! Actualmente, sunt cele mai buneac]iuni de pe pia]`. Una din filialele grupului a descoperitpetrol. Acest pachet de ac]iuni valoreaz` \n prezent o bagatel`de o jum`tate de milion de dolari…

Nella r`mase cu gura c`scat`.– Toat` presa a f`cut vâlv`, ad`ug` Glen, amuzat s`

constate c` p`rea c`zut` din nori.Desigur, Nella \[i amintea vag titlurile mari din ziare z`rite

la chio[curi pe când se \ntorcea de la aeroport, dar dup` aceeanu avusese curiozitatea s` se informeze mai mult.


– Imagineaz`-]i, Nella, c` de fiecare dat` când \ncerci s`-mifaci r`u, asta se \ntoarce \n avantajul meu. Prefer s` nu-miimaginez ce s-ar \ntâmpla dac` te-ai ar`ta binevoitoare cumine! F`r` \ndoial`, a[ fi ruinat de azi pe mâine.

Nella sim]i o imens` u[urare.– Domnul fie l`udat, Glen, c` ceea ce ]i-am f`cut nu ]i-a

adus prejudicii!– {tii de ce am cump`rat aceste ac]iuni? Ca s` pot petrece

câteva clipe cu tine. Dar ast`zi…Se aplec` spre ea cu un aer sfid`tor.– Ast`zi, ele vor hot`r\ cursul vie]ii tale!Dar unde voia oare s` ajung`?– Eu… eu nu \n]eleg.– Aproape nu-mi vine s` cred c` nu joci teatru! o ironiz` el.

Este simplu, Nella, semnezi [i acest pachet de ac]iuni devineproprietatea ta!

– Dar de ce?– Vreau s` ai averea ta personal`, ca s` fii independent` din

punct de vedere financiar.– {i tu vei disp`rea din via]a mea?– Nicidecum! Peste dou` luni \ncepând de ast`zi, am s` m`

\ntorc s` te cer \n c`s`torie. Atunci, alegerea va fi a ta. |ndeplin` libertate. Pentru c` nici o presiune… economic` n-os`-]i dicteze r`spunsul [i nici eu nu voi fi aici ca s` teinfluen]ez. {aizeci de zile f`r` griji, \]i dai seama? Care \]i voru[ura hot`rârea, nu?

Glen n-o sc`pa din ochi, cu un surâs sarcastic \n col]ulbuzelor. El continu`:

98 SUSAN DOYLEgiannijollys

– La momentul respectiv, vei avea libertatea s` m` trimi]i ladracu. Ceea ce nu m` va schimba deloc, pentru c` oricumvia]a mea este un infern… Sau poate vei spune da [i vom tr`iferici]i \mpreun`. Tu vei fi aceea care va hot`r\.

Cum Nella continua s`-l priveasc` uluit`, el crezu necesars`-i explice, cu un aer sumbru:

– De ce fac asta? Ca s` evit s` m` \ntreb pân` la sfâr[itulvie]ii dac` te-ai c`s`torit cu mine din interes, pentru a v` punela ad`post de lipsuri, pe tine [i pe fiica ta!

– Ai crezut c` am spus da, adineauri… doar pentru asta?O imens` triste]e o cople[i. Ce p`rere proast` avea despre

ea! {i \n acela[i timp, cât` generozitate \i dovedea!– Ah, banii, cât de ciudat \i influen]eaz` uneori pe oameni!

remarc` el cu am`r`ciune. Sunt chiar femei care nu ezit` s`cedeze unui b`rbat pentru bani, cu scopul de a \mpiedica, deexemplu, o mic` feti]` s` orbeasc`…

– Niciodat` Glen! Niciodat` n-am f`cut asta pentru bani!Nici cu tine, nici cu altcineva!

Glen se \ntoarse [i Nella \l acuz`:– {tii foarte bine c` m-ai for]at!El \nconjur` masa, lu` una din p`pu[ile pe care i le oferise

lui Debbie [i ridic` bra]ele \n direc]ia ei.– Tot ce am ob]inut de la tine Nella, am ob]inut prin for]`.Cum s`-[i pledeze cauza? Nella c`ut` \n zadar, dar nu g`si

nici un argument valabil, nu putu decât s` ofteze, \nvins`, [is` repete cu aceea[i disperare:

– Niciodat` pentru bani! Niciodat`!Glen puse p`pu[a pe mas`


– Dar ai fi f`cut-o… dac` ar fi trebuit.– Numai cu tine Glen. Pentru c` te iubesc.Vreme de o clip`, crezu c`-l convinsese. I-o citi \n ochi, dar

fu ceva foarte trec`tor.– Nu! \i arunc` el mânios. Trebuie s` fiu sigur de data asta!– }i-o voi dovedi, Glen! |]i voi dovedi c` te iubesc!Lu` hârtiile de pe mas`, le f`cu ghem [i le arunc` la podea.– Spui c` valoreaz` o avere? Ei bine, nu le vreau. N-am s`

m` ating de ele!– Ba da! N-o s`-]i lipse[ti copilul de ele! Jim ar fi dorit ca

fiicei lui s` nu-i lipseasc` nimic, deci insist, trebuie s` accep]iace[ti bani pentru ea, dac` nu-i vrei pentru tine!

– Oh, destul cu ipocrizia, Glen!Nella se ridic` dintr-o s`ritur`, izbi masa cu latul palmei [i ]ip`:– |l detestai pe Jim! Mi-ai spus-o chiar tu! L-ai fi omorât cu

pl`cere!Un fulger de dispre] trecu prin ochii alba[tri ai lui Glen.– Iat` ceea ce \]i ofer` o idee despre pasiunea pe care

mi-o inspirai, Nella. Crezi c` a[ fi l`sat un alt b`rbat s` te ia deso]ie? Jim era prietenul meu cel mai scump, \l iubeam maimult ca pe un frate, [i moartea lui m-a consternat, chiar dac`ea ]i-a redat libertatea!

|ncepu s` m`soare camera \n lung [i \n lat.– Tu nu po]i \n]elege, Nella. Nu erai cu noi \n acele

orfelinate f`r` bucurii [i f`r` dragoste… Abandona]i cumeram de p`rin]i, c`rora le p`sa prea pu]in de noi! Eu m-amc`lit, m-am \nv`]at. Dar Jim nu. El avea atâta nevoie de unc`min, de o via]` de familie. Pe vremea aceea, \mp`r]eamtotul. Aventura, banii, teama, speran]a, visele de pu[tani…

100 SUSAN DOYLE

Nella, care dezaprobase \ntotdeauna aceast` prietenie,\ncerc` un sentiment de ru[ine. |l judecase atât de aspru peGlen…

– Eram atât de sigur c` nimic nu ne va putea desp`r]ivreodat`! relu` el cu un suspin profund. Cu toate acestea, tune-ai desp`r]it. S` te v`d cu el, mi-era insuportabil, a[a c` atrebuit s` plec! Ce puteam face altceva?

– I-ai lipsit mult.Era adev`rat, Nella nu putea uita c` so]ul ei vorbea foarte

des despre acest prieten de la care n-avea ve[ti.Glen se \ntoarse, \n`bu[indu-[i un mormìt pe care Nella,

\ntristat`, \l interpret` ca un strig`t de disperare. {i când segândea c`-l considerase un egoist f`r` inim`! Hot`rât lucru, separe c` nu-l \n]elesese deloc pe acest b`rbat. Cel pu]in s`\nve]e s`-l descopere acum [i niciodat` nu se va mai \n[elaasupra lui. {i dup` tot rùl pe care i-l f`cuse, nu era oaremiraculos c` era \nc` de partea ei?

– |mi pare rù c` m-am interpus \ntre voi, Glen. N-amf`cut-o dinadins.

– N-a fost vina ta [i nu-]i port pic`.– {tii, mai mult sau mai pu]in, [i eu eram orfan`.Trebuia s`-i explice, el va \n]elege poate mai bine alegerea

pe care o f`cuse \n urm` cu [ase ani.– Pierdusem una dup` alta pe mama [i pe bunica mea.

Tat`l meu ne p`r`sise când eram foarte mic`. {i când l-am\ntâlnit pe Jim, m` sim]eam teribil de singur`. El [tia asta. {is-a ar`tat atât de \n]eleg`tor!

– Da, sunt sigur.|ncurajat`, Nella continu`:


– Dragostea lui m-a lini[tit, m` punea la ad`post desingur`tate, de team`. Jim era de n`dejde, contrariul tat`luimeu, niciodat` nu [i-ar fi p`r`sit c`minul… {tia s`-mi spun` c`m` iube[te \n mii de feluri… Toate acestea aveau pentru mineo enorm` importan]` pe vremea aceea… Abia mai târziu am\n]eles. Conta mult pe mine, se bizuia pe mine, pentru orice…

– Da, [tiu. Era plin de bune inten]ii, dar incapabil s` sedescurce singur. De câte ori am alergat \n ajutorul lui, pentrunimicuri!

– |mi promisese c` va semna o asigurare de via]` curiscurile pe care [i le lua. Probabil n-ar fi trebuit s`-i repro[ezc` neglijase s-o fac`. Trebuia s` m` ocup eu, cunoscându-l. Dealtfel, de prima de asigurare n-aveam nevoie a priori! Dar cândDebbie a avut aceast` problem`…

Nella oft` [i ridic` spre Glen o privire trist`.– |mi pare rù c` ]i-am aruncat vorbe amare, pe iahtul tù,

numai pentru c` te-ai \mbog`]it…Glen, care se potolise evocându-l pe Jim, se crisp` din nou.

{i Nella \[i repro[` stâng`cia. De ce f`cuse atât de imprudentaluzie la averea lui? Ar fi putut totu[i s` prevad` c` era unpunct sensibil!

– Ar fi trebuit s`-mi vorbe[ti despre Debbie când ne-amrev`zut \n biroul tù, remarc` el cu o voce glacial`. }i-a[ fi datimediat suma de care aveai nevoie pentru opera]ie. |]i repet,a[ face orice pentru fiica lui Jim.

– Cum puteam s` [tiu?– Acum o [tii. {i nu-]i mai r`mâne decât s ̀semnezi aceast̀ hârtie.El adun` hârtiile de pe jos, le netezi [i le puse pe mas`, \n

fa]a ei, \mpreun` cu stiloul.

102 SUSAN DOYLE

O adev`rat` panic` o cuprinse pe tân`ra femeie. Era cusiguran]` o curs`! Glen o punea la \ncercare [i dac` semna, \lva pierde…

– Nu, ne vom descurca f`r` ajutorul t`u! Debbie nu maieste un copil handicapat.

– |nceteaz` s` te por]i ca o egoist`!Acuza]ia trezi furia Nellei, care exclam`, ro[ie la fa]`:

– N-am fost niciodat` egoist` cu Debbie! Niciodat`!– Atunci, refuzi numai din orgoliu! Aceste ac]iuni ]i le dau

gratis. Dac` nu le iei, d`unezi interesele fiicei tale. Dac` nueste vorba de egoism, ce este atunci?

Plin` de ciud`, furioas`, cu lacrimi \n ochi, Nella lu` hârtiile[i se a[ez`.

– Oh, s` te ia dracu, Glen Shannon!|[i puse semn`tura \n locul indicat, apoi arunc` stiloul \n

cel`lalt cap`t al camerei cu un gest furios.Iat`, acum n-o s-o mai cread`. {i n-o s-o ierte niciodat`.

Niciodat`!– Mul]umesc, spuse el zâmbind.El adun` documentele [i le aranj` \n portofel.– Haide, nu mai face mutra asta! Problemele tale s-au

rezolvat, bucur`-te! D`-i un telefon domnului Jepherson pesteo zi sau dou` [i spune-i câte ac]iuni vrei s` vinzi…

Puse portofelul \n buzunarul interior al hainei.– Acum, plec. S` sper`m c` norocul se va \ntoarce \n

avantajul meu peste dou` luni!– Dou` luni? repet` Nella pe un ton dezn`d`jduit.Glen schi]` un mic zâmbet ironic.


– Deja ai uitat? Am s` m` \ntorc peste dou` luni s`-mi dair`spunsul. S` [tiu dac` vrei sau nu s` te c`s`tore[ti cu mine.Pân` atunci, profit` din plin de noua ta avere. S`rut-o peDebbie din partea mea.

Era deja \n antreu când Nella g`si \n sfâr[it t`ria s`-l strige.– Glen!Ea ezit`, iar Glen se \ntoarse, cu o expresie dur` [i cinic`.– Ce o s` faci \n aceste dou` luni?Glen ridic` din umeri cu un aer nep`s`tor.– A[ putea s` r`spund provoc`rii aruncate de Jim [i s`

\ncerc s` bat recordul de zbor cu planorul… Dac` n-am s` m`\ntorc, ai s` fii scutit` s` iei o hot`râre.

– Nu, Glen, te rog, nu face asta!– Ce?– Un zbor cu planorul! Tu… ai putea muri. Ca Jim.– {i nu vrei s` mi se \ntâmple asta?– Nu! Nu, nu vreau! Nu!Surâsul sardonic se [terse [i Glen deveni gânditor.– De când te cunosc, este primul semn de \ncurajare. Deci,

f`r` zbor cu planorul, am s` m` ocup de altceva.El o contempl` câteva clipe, ca [i cum ar fi vrut s`-[i

\ntip`reasc` tr`s`turile ei \n memorie.– {tii Nella, avem ceva \n comun, tu [i cu mine… {i eu am

nevoie de siguran]`… Vreau s` fiu sigur c` n-ai s` m`p`r`se[ti. Pe curând, fii foarte atent` cu tine, draga mea…

Un scurt salut cu mâna [i ie[i pe u[`…

104 SUSAN DOYLE

Capitolul 8

Nella vru s` se avânte dup` el, s`-l cheme \napoi. Dar ser`zgândi. Glen nu va \ntârzia s` g`seasc` atitudinea ei sus-pect`. {i apoi, nu f`cuse deja tot ce era posibil s`-idemonstreze c` se \n[ela \n privin]a ei? Atâtea eforturi,Doamne Dumnezeule, care se soldaser` cu un e[ec! Nu, Glennu-i d`dea alt` alegere decât s` se lase \n seama lui! Se vasupune, deci. Pentru moment, cel pu]in.

Dar \[i jur` s`-l fac` s` revin`. Va face tot posibilul pentruasta, \[i promise ea strângând pumnii, animat` de o hot`rârecrâncen`. Cum o s` reu[easc`? Nella n-avea \nc` nici cea maimic` idee, dar va reu[i, trebuia! De acum \nainte, nu va avealini[te pân` când Glen nu va ajunge s-o iubeasc` din nou.{aizeci de zile, spusese! Mai bine spunea o ve[nicie! Inima eiva fi cu el. Nella nu se descuraj`, aceste dou` luni vor trecemai repede decât se temea, o [tia, [i atunci…

Atunci, la cap`tul acestor s`pt`mâni de surghiun, ea va fi\ns`rcinat` \n patru luni… O nou` problem` se va ivi: Glenva fi convins c` accepta s`-l ia de so] ca s` dea un tat`copilului ei!

Nelini[tit`, Nella scoase un geam`t slab [i se l`s` s` cad` peun scaun. Iat` c` o cuprindea din nou, mai tare ca niciodat`,aceast` disperare pe care \ncerca zadarnic s-o alunge. Dac` elo deposeda de pu]ina energie care-i mai r`mânea, de unde s`g`seasc` puterea s` continue s` se lupte? Distrat`, Nella lu`p`pu[a de unde o l`sase Glen, din cel`lalt cap`t al mesei. Erao p`pu[` superb`, replica exact` a unei feti]e frumoase, cu p`rlung [i negru, ondulat, care \ntindea bra]ele \ntr-un gest dea[teptare, un nem`rginit gest de dragoste…

Lacrimile i se uscaser` pe obraji, dar Nella mai ]ineap`pu[a, când u[a de la intrare se deschise l`sând-o s` treac`pe Debbie, urmat` \ndeaproape de Elsie. Feti]a intr` \ntromb` \n buc`t`rie, privi \n jurul ei [i mica ei fa]` revoltat`exprima o adânc` decep]ie.

– Glen a plecat?Nella reu[i s` schi]eze un zâmbet când fiica ei veni

lâng` ea.– Da, a trebuit s` plece, Debbie, m-a \ns`rcinat s` te s`rut.{i depuse un s`rut tandru pe obrazul ei.– O s` revin` curând, mam`. Era atâta \ncurajare \n vocea

limpede a lui Debbie, \ncât Nellei i se strânse inima. Ocuprinse \n bra]e pe feti]` ca s-o lini[teasc`. Nu era nici o\ndoial` c` Debbie sesizase tensiunea dintre ea [i Glen. Cums` se mire c` era pu]in tulburat`?

106 SUSAN DOYLE

– Nu, nu imediat, draga mea. Abia peste dou` luni.– Ah, bine, atât [tiu s` num`r. Unu, doi…Debbie p`ru u[urat` [i contempl` p`pu[a cu un zâmbet

fericit.– Glen a spus c`-]i seam`n`, m`mico. El a spus de aseme-

nea c` sunt la fel de frumoas` ca tine, chiar f`r` p`r…|nduio[at` pân` la lacrimi, Nella mângâie cu b`rbia puful

de culoarea abanosului care ap`ruse pe capul copilei.– O s` creasc` foarte repede, \ngera[, murmur` ea. Când

Glen o s` se \ntoarc`, va fi lung [i plin de bucle, o s` vezi…Elsie se apropie [i puse o mân` pe um`rul ei.– Te sim]i bine, Nella?– Da, merge, mul]umesc, Elsie.V`zând expresia preocupat` a prietenei sale, ad`ug` cu un

zâmbet ab`tut:– Iart`-m` c`-]i provoc griji, Elsie! Ar fi trebuit s`-]i

explic… \n leg`tur` cu Glen.– Pe cuvântul meu, credeam c` am \n]eles, [i apoi…Nella oft`.– Nu e nimic de \n]eles, Elsie, \n afara faptului c` nu m`

crede când \i spun c`-l iubesc… Nu [tiam c`-l iubeam,\n]elegi. Nu [tiam pân` \n seara când…

La amintirea dulce-amar` care-i r`m`sese dup` aceanoapte, Nella \[i sim]i privirea \nce]o[at` de lacrimi.

– Seara \n care Glen ]i-a dat banii ca s-o operezi pe Debbie,\ncheie Elsie.

– Ai ghicit…Elsie \[i ridic` ochii spre cer.


– Ei bine, era u[or de ghicit! Eu a[ fi acceptat cinci sute dedolari pentru tabloul meu, dar el a insistat [i a ]inut s`-mipl`teasc` cinci mii de dolari! {i apoi, \n aceast` dup`-amiaz`,am crezut c` Debbie [i cu el s-au \ndr`gostit la primavedere… Ah, cât eram de mul]umit`, dac` ai [ti! De aceea,când s-a luat de tine, nu-mi venea s`-mi cred urechilor…

Ea se \ntrerupse, cl`tinând din cap cu un aer dezaprobator.– Este o poveste lung`, Elsie, [opti Nella cu un suspin.F`cu un semn spre Debbie, care tr`gea cu urechea.– Am s`-]i povestesc alt` dat`…Elsie \ncuviin]` [i vorbi despre altceva. Dar nu [i Debbie,

care n-avea pe buze decât numele lui Glen. |n timpul b`ii [itot timpul cât dur` cina, se dovedi inepuizabil`. Ea \i relat`mamei tot ce-i povestise Glen despre tat`l ei. Glen care f`cusetotul, v`zuse totul, care [tia totul… Un semizeu, \ntr-uncuvânt, se gândi Nella punându-[i feti]a \n pat. Ah, putea s`se laude c` produsese o stra[nic` impresie asupra acestuicopil!

Când cobor\ din nou \n buc`t`rie, Nella era pe deplinconvins` c` Debbie nu s-ar opune c`s`toriei. Dimpotriv`, va fifericit` s`-l aib` pe Glen drept tat` vitreg. Gra]ie fiicei ei [imul]umit` de asemenea Elsei, c`reia \i relatase toat` povestea,Nella \n]elegea din ce \n ce mai bine c` Glen era un omexcep]ional, cum sus]inu Elsie, exclamând cu admira]ie:

– Este formidabil, Nella!Aceasta din urm` tocmai \i adusese la cuno[tin]` ciudata

cerere \n c`s`torie pe care i-o f`cuse [i modalit`]ile care o\nso]iser`.

108 SUSAN DOYLE

– Trebuie c` te iube[te enorm ca s` se angajeze atât dedeparte.

– O iubire care tinde spre obsesie, dup` propriile luicuvinte, Elsie, \i reaminti tân`ra femeie, pu]in sarcastic`.

Ea nu spusese totul, totu[i, [i Nella respir` adânc \naintede a-[i termina confesiunea.

– Dar asta nu-i totul, Elsie… M` \ntreb cum va primi Glenaceast` veste. N-am putut s` i-o spun, adineauri…

– Oh, s` [tii c` dup` tot ce i s-a \ntâmplat, nimic nu-l maipoate afecta – sau aproape – remarc` Elsie pentru a o\ncuraja.

– Sunt \ns`rcinat`, Elsie. |n [apte s`pt`mâni! {i mi-e team`ca Glen s` cread` c` nu este copilul lui! Ar putea crede c`vreau s` m` c`s`toresc cu el pentru a da un tat` copiluluimeu!

Trebuia \ns` mult mai mult ca s-o tulbure pe pragmaticaElsie.

– {i ce-i cu asta? N-ai crescut-o singur` pe Debbie? Acum aimijloacele s-o faci, nu trebuie s` te m`ri]i cu Glen, dac` nu-liube[ti! |]i \nchipui c` lui nu i-a trecut prin cap? Este mult preaabil ca acest gând s` nu-i fi trecut prin minte! |n ceea ceprive[te partenitatea, eu, \n locul t`u, i-a[ scoate foarte repedeaceast` idee din cap.

Deplina siguran]` a Elsei mai ridic` pu]in moralul Nellei,dar continu` s` aib` \ndoieli. Glen era plin de idei gre[ite \nprivin]a ei… Reu[ise oare s`-l conving` c` nu f`cuse dragostecu nimeni \n afar` de el? Nici m`car asta! Atunci, cum s` nu-ifie team`?


Nella \[i mas` u[or pântecele cu un gest protector. Trebuianeap`rat s` g`seasc` un mijloc s` aranjeze lucrurile! Nu existanici o \ndoial` c` Glen va accepta cu bucurie acest copil dac`avea certitudinea c` el era tat`l. |i era suficient Nellei s`-l vad`cum se comporta cu Debbie. Va sfâr[i oare s-o cread` dac` \iva repeta mereu [i mereu c`-l iubea?

Zilele treceau \ncet, prea \ncet dup` gustul Nellei, din ce \nce mai descump`nit`. Sarcina o obosea mult [i se felicita c` n-avea de lucru \n exterior. Totu[i, zilele i se p`reau foarte lungi.Câteodat`, [i-ar fi dorit s` aib` mai pu]in timp pentru areflecta, a-[i face griji sau a regreta.

Nella se duse s`-l caute pe domnul Jepherson [i vânduac]iunile NECSEC pe care i le d`duse Glen. Schimbarea deatitudine a fostului ei patron o amuz`, descoperind \n acela[itimp puterea pe care o ofer` banii. Nu era de mirare c` Glenafi[a un astfel de cinism \n aceast` privin]`. Era totu[i foartepl`cut s` cheltuie[ti f`r` grij`, observ` ea, când str`b`tumagazinele cu Debbie pentru a-[i re\nnoi garderobele!

Cât despre Elsie, tr`ia f`r` \ndoial` cea mai fericit`perioad` din via]a ei [i Nella se bucura pentru ea. BrunoVincente o vizita \n fiecare zi, oficial pentru a vedea progreseleei \n pictur`. Nu preg`tea el expozi]ia ei? Dar, \n realitate,aveau o teribil` nevoie unul de altul, doreau s` se vad` zilnic,s` se priveasc`, s` flec`reasc`. Cu siguran]`, se adorau!

|ntr-o dup`-amiaz` când se \ntorceau dintr-o expedi]ie decump`r`turi, Nella [i Debbie o g`sir` pe Elsie \ntr-o stare deexaltare vecin` cu beatitudinea.

110 SUSAN DOYLE

– Tocmai am vândut cel mai frumos tablou din colec]iamea, copii! L-am intitulat „Cassata“.

– Ce-i asta? \ntreb` Debbie.– O \nghe]at` italian`… Cu o mul]ime de lucruri bune

\n ea.{i izbucni \n hohote de râs reconfortant, atât de contagios

\ncât Nella [i Debbie o imitar`, iar ecoul bucuriei lor ser`spândi \n toat` casa.

Mai târziu \n seara aceea, dup` ce Debbie fu culcat`, Elsie\i destìnui Nellei.

– Mi-a spus c` m` iube[te!– Bine\n]eles, Elsie, cum s` nu te iubeasc`?– A spus c` vrea s` m` duc` \n Italia [i s` m` prezinte

familiei lui!Exista atâta candoare uimit` \n vocea ei \ncât Nella fu foarte

emo]ionat`.– Te vor adora, Elsie, sunt sigur`!– Dar i-am r`spuns c` nu pot pleca imediat; vreau mai \ntâi

s` v` v`d stabilite cu Glen, pe Debbie [i pe tine!Nella oft`, prad` aceleia[i incertitudini.– Ascult` Elsie, ai f`cut atâtea pentru Debbie [i pentru

mine! Gânde[te-te la tine acum! Ce se \ntâmpl` \ntre Glen [imine… ei bine, este problema noastr`.

– Taratata! Este [i a mea… \ncât pentru nimic \n lumen-a[ rata c`s`toria ta! Oricum, o s` aib` loc pu]in dupèxpozi]ia mea.

Elsie r`mase pe pozi]ia ei uitând \n mod deliberat cèxpozi]ia ei se deschidea abia peste dou` s`pt`mâni.


Dou` s`pt`mâni care \n cele din urm` trecur` destul derepede pentru Nella. Este adev`rat c` avusese ce s`-i distrag`aten]ia \n cursul acestor cincisprezece zile deosebit de\nsufle]ite. Elsie [i Bruno preg`teau cu energie vernisajul,„Premiera mondial`“, cum o numea italianul. Era atât demândru, Bruno Vincente, s` prezinte un nou talent mediuluiartistic din Sydney! {i organiz` evenimentul cu deosebit`clas`, \nso]ind cu cataloage superbe invita]iile pe care letrimitea poten]ialilor cump`r`tori. {i, \n timp ce ag`]a opereleElsei pe pere]ii galeriei, unul din cei mai mari buc`tari dinora[ se ocupa de fursecuri [i [ampanie.

Debordând de entuziasm, Bruno prevedea un succesr`sun`tor.

Din p`cate, \n ziua respectiv`, Nella nu era \n cea mai bun`form`, departe de asta! Gre]urile o cuprinser` \nc` dediminea]` [i nu-i l`sar` nici o clip` de r`gaz. Ce n-ar fi dat s`mearg` la culcare, \n lini[te, \n camera ei! se gândea ea, lasfâr[itul dup`-amiezii, când trebuia s` se preg`teasc`. Dar nuputea cu nici un pre] s`-i fac` a[a ceva Elsei, care a[teptaaceast` sear` cu atâta \nfrigurare! Nella spera numai c`fuseser` prev`zute câteva scaune la galerie. Dac` va aveaame]eli, va putea oricând s` se a[eze un moment.

Foarte elegant` \n frumoasa rochie nou`, cump`rat`special pentru aceast` ocazie, Debbie nu-[i mai g`sealocul,P`rul \i crescuse [i forma o casc` de bucle brune \n jurulmicu]ei fete str`lucind de bucurie. Era [i pentru ea o sear`mare, de când Elsie o asociase triumfului ei. Nu fusese oareDebbie sursa ei de inspira]ie?

112 SUSAN DOYLE

Când ajunser` la galerie, mul]imea de invita]i se \nghesuiadeja \n s`li. Bruno \[i f`cuse bine treaba, pânzele ie[eau cuadev`rat \n eviden]`, ag`]ate pe pere]ii albi, sub ramele despoturi luminoase, savant orientate. Ce minunat` caset` debijuterii pentru talentul Elsei! remarc` Nella, convins` c` toat`asisten]a va marca triumfal succesul prietenei sale.

Deodat`, Debbie l`s` mâna mamei [i se repezi \n mul]ime,strigând:

– Glen!Nella \ncremeni locului, scrutând publicul [i inima \ncepu

s`-i bat` mai repede când \l descoperi pe Glen.El o ridic` pe Debbie de jos, râzând, falnic, mai elegant [i

mai seduc`tor ca niciodat`. Era oare emo]ia sau starea ei?Probabil amândou`. Nella fu cuprins` de ame]eal` [i c`ut` cudisperare un scaun. Bine\n]eles, nu era nici unul liber \npreajm`. |n timp ce se \ntreba cu spaim` cât timp va mairezista \n picioare, Nella \l v`zu pe Glen apropiindu-se, cuDebbie \n bra]e; \i zâmbea [optindu-i cuvinte dulci la ureche[i feti]a se cuib`rise la pieptul lui, radioas`.

– Nella.Glen \nclin` capul, \n defensiv`. F`r` \ndoial`, aprecia

rochia de m`tase verde pe care tân`ra femeie o alesese pentruvernisaj. O toalet` cu mult` distinc]ie [i elegan]`, cu o croial`care-i punea silueta \n valoare ascunzând ingenios cei câ]ivacentimetri \n plus din jurul taliei. Pe deasupra, de la primavedere, se observa c` o asemenea ]inut` nu putea provenidecât de la o mare cas` de mod`.


– Te prinde foarte bine s` fii bogat`, Nella, declar` Glen cuun abia schi]at zâmbet ironic.

– Sunt mul]umit` c` ai venit, murmur` ea.– |n acest moment, m` intereseaz` mult pia]a de art`.Spusese asta pe un ton deta[at, care o alarm` pe tân`ra

femeie. O dat` mai mult, ca s` se apere, el arbora o masc`. Numai voia s`-i arate adev`ratele lui sentimente. Nu atâta timpcât nu va fi sigur ce sim]ea pentru el.

– I-am promis lui Debbie c`-i ofer din tablourile Elsei care-iplac mai mult, continu` el vesel. Vrei s` faci turul s`lii cu noisau preferi s` r`mâi singur`?

El se for]` s` par` lini[tit, destins, dar Nella ghici c` eracrispat.

Era \nc` ame]it` [i Nella se temea c`-n orice clip` o vor l`sapicioarele. Totu[i, era imposibil s` recunoasc` faptul c` nu sesim]ea foarte bine! Glen ar interpreta gre[it un refuz dinpartea ei. {i apoi, dorea atât de mult s` fie cu el.

– V` \nso]esc, zise ea.Cu pu]in noroc, va reu[i poate s`-l conving` c`-l iubea

sincer.– S` [tii c` Debbie este \n deplin` siguran]` cu mine.– {tiu, Glen. Nu vrei s` vin?El ridic` din umeri.– Hot`r`[ti singur`.El se \ndep`rt`, purtând-o pe Debbie [i Nella porni dup` el

c`utând cuvintele care s`-i permit` s` stabileasc` \n finecontactul cu el.

Glen \i adres` o privire piezi[`.

114 SUSAN DOYLE

– A[adar, ai reflectat? Dac` \mi respingi cererea \nc`s`torie, ce motiv o s` invoci?

Ce ton zeflemitor! Nella se sim]i [i mai nesigur`. Dar cums`-i poarte pic` dac` se ar`ta atât de pesimist? {i cum s`-idovedeasc` totu[i c` se \n[ela \n privin]a ei?

– Am fost o proast`, [tiu, c` n-am privit adev`rul \n fa]`,acum [ase ani, c` am refuzat s` admit ce sim]eam pentru tine,Glen… Dar te rog, \nceteaz` s` m` mai faci s` pl`tesc! Teiubesc, [i nu vreau s` a[tept \nc` aproape trei s`pt`mâni,vreau s` fiu cu tine imediat, am nevoie de tine!

|l implora cu jum`tate de voce [i Glen se opri \n loc,privind-o perplex, f`r` urm` de ostilitate.

– Când m-am c`s`torit cu Jim, banii au \nlocuit oare ceeace nu puteai avea, Glen?

Ea v`zu cum ochii lui se \ntunec` [i gura i se strânge.– Banii nu \nlocuiesc nimic!– Sunt exact de aceea[i p`rere! Banii nu servesc la nimic

dac` e[ti obligat s` tr`ie[ti f`r` a fi iubit!Vehemen]a ei brusc` o f`cu s`-[i epuizeze pu]inele for]e

ce-i r`m`seser` [i Nella recunoscu primele semne ale uneisincope. Urechile \i zbârnâiau, i se f`cu frig [i picioarele n-omai sus]ineau. Brusc, cercuri negre \i dansar` \n fa]a ochilor [izgomotul conversa]iilor ajungea la ea ca prin vat`. Se ag`]` debra]ul lui Glen ca s` nu se pr`bu[easc`.

– Nella?Ea sesiz` spaima din vocea lui. O \nconjur` cu un bra] [i o

sus]inu cu fermitate.


– Repede, Debbie, coboar`! Mama ta se simte r`u.Nella sim]i vag c` fiica ei o atinse u[or.– M`mico? Vrei s-o chem pe Elsie?Dar Nella nu r`spunse, era incapabil` s` scoat` un sunet.

Glen o ]inea \n bra]e, \n sfâr[it, o \nc`lzea, o reconforta.– Nella, spune-mi ce-i cu tine!– Glen…I se p`rea c` oscileaz` pe marginea unui abis \ntunecat care

amenin]a s-o \nghit`.– Copila[ul! exclam` Elsie cu o voce speriat`, sosind \n

fug`.– Oh, Dumnezeule!|n incon[tien]a \n care se scufunda, Nella ghici tulburarea

lui Glen.– Ai grij` de Debbie, vrei, Elsie?– {i Nella?– Am s` chem un doctor \ndat`… ce… Oh, pentru

Dumnezeu! Fug. Pe curând!Nella era departe, foarte departe, el o ducea cu grij`, cu

dragoste. Cu atât mai r`u dac` lumea din jurul ei nu era decâtun haos care se \nvârtea, Glen o ]inea \n bra]ele lui, laad`post…

116 SUSAN DOYLE

Capitolul 9

– Nella… Nella…Glen \i [opti numele cu pasiune. |[i ap`sa buzele pe

fruntea ei rece, \ncercând cu disperare s-o \nc`lzeasc`,s-o \ncurajeze cu s`rut`rile lui. Cu un gest plin deblânde]e, \ndep`rt` [uvi]ele de p`r negru care-i c`zuser`pe tâmple.

Nella \[i reveni \ncetul cu \ncetul \n bra]ele lui Glen, pejum`tate \ntins` pe bancheta din spate a ma[inii lui. Limuzinarula cu vitez` [i tân`ra femeie se ag`]` f`r` vigoare de\nso]itorul ei.

– Glen… [opti ea cu o voce r`gu[it`.El \i mângâie obrazul, \[i adânci privirea \n ochii ei, [i o

lini[ti.– Totul va fi bine, Nella, totul va fi bine… voi avea grij` de

tine. Nu trebuie s` te mai temi de nimic. Odihne[te-te, stailini[tit`, draga mea…

Nella \[i sim]i inima b`tându-i cu lovituri surde \n piept.Glen o credea oare, \n sfâr[it? Co[marul se va termina oare?

– Te iubesc Glen [opti ea, cu gâtul uscat.Exista \nc` atâta nelini[te \n ochii lui alba[tri ]intui]i asupra

ei! Nu, nu reu[ea s-o cread` cu totul…– O s` avem un copil, Glen, ad`ug` Nella, cu o imens`

speran]` \n suflet.Tumultul interior se reflecta pe tr`s`turile ei când el

ripost` pe un ton sec:– De ce nu mi-ai spus? Am \n]eles de la Elsie, \n aceast`

dup`-amiaz`, trecând s` v`d dac` ne mai r`mâne o [ans`…{tiai c` e[ti \ns`rcinat` [i nici nu mi-ai spus!

Din nou ne\n]elegeri! Nella \[i v`zu risipite din nousperan]ele de \mp`care. Oft` adânc, ab`tut` [i preadescump`nit` pentru a \ncerca s` se disculpe.

– Fac totul pe dos… orice fac!– Nu!El \[i spori strânsoarea, cu obrazul \n p`rul ei.– Nu, Nella, nu tu… Eu sunt cel care face totul anapoda…

Te-am presat, te-am h`r]uit f`r` r`gaz! F`r` voia mea, te asigur,abia acum \mi dau seama. Doamne sfinte, nu [tiu cum s`-]i ceriertare…

Glen se \ndep`rt` u[or, doar atât cât s-o poat` privi peNella drept \n ochi.

– N-a[ fi mai plecat dac` m-ai fi pus la curent. Niciodat` nute-a[ fi l`sat… f`r` posibilitatea de a lua leg`tura cu mine. {tiiasta, nu-i a[a, draga mea?

O implora, chinuit de remu[c`ri.

118 SUSAN DOYLE

– Da, Glen, [tiu. Dar m-am gândit c` dac` \]i spuneam, ai filuat-o ca… drept un fel de [antaj sentimental, \n]elegi… Unfel de a te prinde \n curs`… Te-ai fi sim]it obligat s` tec`s`tore[ti cu mine f`r` ca pentru asta s` fii sigur de… mine.P`rerea care o aveai despre mine nu era deja foarte bun`. Nuvroiam s` provoc alte ne\n]elegeri…

Glen scutur` din cap chinuit de repro[uri.– Sufereai singur` \n col]ul tù, \n timp ce eu, eu… Elsie

mi-a vorbit despre indispozi]iile tale. Oh, vroiam s` ai\ncredere \n mine, Nella, s` m` la[i s` iau \n mâinile meledestinul tù [i al lui Debbie. Câte confuzii, totu[i! Nu puteamproceda mai bine ca s`-]i dovedesc c` nu te merit! De câte oritrebuie s`-]i fi dorit s`… pierzi acest copil.

Nella \nchise ochii [i \ntoarse capul, revoltat` c` el \[i puteaimagina asemenea orori.

– Te rog, Nella, spune-mi ce inten]ii ai! Dac` gândul s` aiun copil de la mine \]i este insuportabil, voi \n]elege, s` [tii.M-am purtat atât de urât! Mai \ntâi, te-a costat slujba ta… Peurm`, m-ai implorat s` nu te… for]ez. {i eu, \n mod egoist,n-am ]inut cont! M-am impus, te-am obligat s`…

– Nu, strig` Nella deschizând ochii.Ea \l \mpiedic` s` continue, punându-i un deget pe buze.– Nu m-ai obligat, Glen – poate pu]in, la \nceput… Eram

de acord, crede-m`, chiar te doream foarte mult… eramfoarte dornic` s` facem dragoste…

– Nu, este imposibil! Nu m` iubeai, cum puteai s` mìube[ti \n aceste condi]ii? Mi-ai cedat, pentru c` aveai nevoiede bani pentru Debbie!


Nella \i mângâie obrazul, hot`rât` s`-i dovedeasc` sinceritatea ei.– Copilul nostru a fost conceput din dragoste, Glen. Din

dragostea mea, f`r` a ta… N-am consim]it la \nceput, pentruc` m` invinuiai c` m-am vândut altor b`rba]i. {i apoi, \nbra]ele tale, am uitat cât r`u mi-ai f`cut. Pe Debbie la fel, amuitat-o \n acel moment. Nu existai decât tu, Glen, te asigur…

– Nella, te rog… {tiu, ]i-am spus cuvinte de neiertat!Mi-am pierdut firea! Eram nebun de dragoste, nebun dedragostea mea pentru tine! A[teptasem atât de mult timp….[i te doream atât de mult!

O strânse mai tare \n bra]e, [optind \n p`rul ei:– Las`-m` s` veghez asupra ta. N-am s`-]i cer mai mult…

Niciodat`. Las`-m` s` v` protejez, pe tine, pe Debbie [i copilulnostru! Toat` dragostea pe care o am \n mine, ]i-o d`ruiesc,Nella! |]i apar]ine ca [i cum ar fi carne din carnea ta…

Lunga limuzin` neagr` opri \n fa]a hotelului Regent.Degeaba protest` Nella c` indispozi]ia ei trecuse [i c` erasigur` c` nu va le[ina, Glen, insist` s-o duc` \n bra]e pân` \napartamentul lui. O depuse delicat \n pat, \i scoase pantofii [io \nveli cu o cuvertur`. Pe urm` ridic` telefonul [i ceru s` vin`de urgen]` cel mai bun ginecolog din ora[. Costul va fisuportat de el, preciz` el cu aceea[i autoritate.

Nella consider` c` prezen]a unui specialist la c`p`tâiul einu era indispensabil` [i i-o spuse lui Glen. El r`masene\nduplecat \n aceast` privin]`.

– Trebuie s` [tim neap`rat dac` totul merge bine, [i dac`…|ncepu s` se plimbe \ncoace [i \ncolo prin camer` [i se opri

brusc. Apoi veni [i se a[ez` pe marginea patului, foarte aproapede tân`ra femeie. |i lu` mâna [i i-o mângâie, vizibil r`v`[it.

120 SUSAN DOYLE

– Ascult` Nella, dac` nu vrei acest copil, dac` dore[ti…Nella tres`ri.– Asta dore[ti tu, Glen?– Eu n-am dorin]` mai scump` pe lume decât s` am…El se \ntrerupse, era o hot`râre atât de grea.– Dar trebuie s` m` gândesc mai \ntâi la tine! Pân` acum

n-am f`cut decât s`-]i impun preten]iile mele, dorin]elemele…

– Nu, nu este adev`rat! protest` Nella cu vehemen]`.Mul]umit` ]ie, Debbie este salvat` [i…

– Da, Nella, dar cu ce pre]? o nou` sarcin` pentru tine…– Te iubesc Glen! Chiar dac` n-ai s` te c`s`tore[ti cu mine,

am s` p`strez copilul t`u! A[a \mi va r`mâne, orice s-ar\ntâmpla, ceva de la tine…

– Nella…O lic`rire de speran]` se aprinse \n ochii lui.– Te iubesc, Glen, repet` Nella cu ardoare. Te rog, Glen,

trebuie s` m` crezi!– Oh… Doamne Dumnezeule!Era o rug`minte sau un strig`t de revolt`? Nella n-avea timp

s` se \ntrebe deoarece, Glen deja o luase din nou \n bra]e [iexclam` cu o voce gâtuit`:

– Spune-mi c` nu visez, Nella! Spune-mi c` totul esteadev`rat! Atât de mult mi-am dorit-o, toat` via]a…!

– Te iubesc, [opti ea strecurându-[i bra]ele \n jurulmijlocului lui.

Nella n-avea decât o dorin]` indiscutabil`: s`-l p`strezeastfel lâng` ea toat` via]a.


– Dragostea mea…El p`ru c`-[i re]ine r`suflarea, de team` poate, s` nu curme

aceast` clip` minunat`. Nella se ghemui la pieptul lui,ascultând cum \i b`tea inima foarte tare.

– Vei putea s` m` ier]i pentru to]i ace[ti ani pierdu]i, Glen?Un hohot de râs vesel \i r`spunse, \n timp ce Glen o a[eza

din nou pe perne, cu infinit` delicate]e.Cu fa]a radiind de fericire, se aplec` spre ea [optind cu

ochii str`lucitori de dragoste:– Via]a mea \ncepe ast`zi, restul nu exist`…{i o s`rut` cu ardoare, cu o emo]ie care era mult mai mult

decât simpla dorin]` fizic`. Nella \n]elese ce mult \nsemna eapentru el, dup` felul cum \i mângâia fruntea, obrajii. Eraadora]ie \n gesturile [i privirile lui [i o fericire intens` \nzâmbetul lui.

Revela]ia acestei pasiuni mistuitoare o umplu pe Nella deo mare umilin]`. Iat` ce explica \n fine violen]a pe care ob`nuise \ntotdeauna la Glen. F`r` aceast` lips` de m`sur` arfi putut s`-[i st`pâneasc` dragostea pentru ea? {i acum cândnu-l mai refuza, el \[i reg`sea echilibrul [i bucuria de via]`. Easpera numai s` fie demn` de a se c`s`tori cu el.

Doctorul ajunse \n sfâr[it. O examin` \ndelung pe Nella,punându-i numeroase \ntreb`ri asupra indispozi]iilor matinale.El vru s` [tie, \ntre altele, dac` fusese stresat` recent. Cum eaneg` categoric, el p`ru surprins, dar Glen interveni pe loc.

– A traversat o perioad` \n care a fost supus` unor grele\ncerc`ri. Asta poate avea consecin]e asupra st`rii ei?

– Este foarte probabil, f`r` \ndoial` echilibrul ei hormonala avut de suferit. |n acest caz, nu trebuie decât s` se

122 SUSAN DOYLE

odihneasc`. F`r` oboseal` fizic`, f`r` irit`ri. Bine\n]eles, dacìntervin alte probleme, so]ia dumneavoastr` va trebui sùrmeze un tratament terapeutic. Dar este preferabil s`-levit`m, este de la sine \n]eles.

Medicul o privi pe tân`ra femeie cu un aer grav.– Evident, dac` v` este rù sau dac` ceva vi se pare

anormal, chema]i-m` imediat.– Am \n]eles doctore, promise Nella f`r` cea mai mic`

ezitare.Nu vroia s`-[i asume nici un risc, ]inea foarte mult ca

sarcina ei s` decurg` \n cele mai bune condi]ii posibile. Doreaatât de mult acest copil.

– Va fi bine menajat`, doctore, declar` Glen.Dup` plecarea ginecologului, Nella \[i exprim` deplina

u[urare, micile ei indispozi]ii nu ascundeau nimic grav. Glense ar`t` mai pu]in optimist.

– Promite-mi c` te vei odihni a[a cum ]i-a recomandatdoctorul! O s` r`mâi aici, nu-]i face nici o grij`.

El o lu` \n bra]e [i o strânse adùgând:– Am s`-i telefonez Elsei s` ]i-o aduc` pe Debbie. Am s` m`

ocup eu de toate. Sunt telefoane peste tot \n acestapartament, a[a c` dac` ai nevoie po]i cere ajutor.

– Nu vei r`mâne cu mine?– Din p`cate, nu. A[ fi vrut, dar… oh, doar o mic` afacere

de rezolvat [i care nu poate a[tepta, \mi pare rù… Dar,\nainte de orice altceva [i chiar mâine diminea]` m` angajez sòb]in o dispens` ca s` putem s` ne c`s`torim cât mai repede!

Nella izbucni \n râs [i-i \ncercui gâtul cu bra]ele. Aceast`ner`bdare o bucura. Ea \i zâmbi cu un aer \ncântat.


– |n cazul acesta, am s` fac tot ce ai s` vrei…– Nu m` tenta prea mult, draga mea. Ai putea regreta

aceste cuvinte imprudente. Din fericire i-am promisdoctorului c` am s` veghez asupra ta!

El se aplec`, \i lu` buzele \n st`pânire [i s`rutul pe care-lschimbar` deveni foarte repede pasionat, c`ruia Glen \i pusecuminte cap`t primul.

Nella \l l`s` s` se \ndep`rteze cu regret [i-l auzi oftând cândlu` meniul pe etaj de pe m`su]a de la c`p`tâiul patului.

– Bine, trebuie s` m`nânci, ordin de la doctor! {i lucruribune, ca s` fii \n deplin` s`n`tate [i la fel [i bebelu[ul.

El \i enumer` mânc`rurile propuse, evaluând valoareanutritiv` a tuturor ingredientelor. Nella se sim]i completdestins` acum [i \ncepu s` râd`.

– Trebuie s` veghez ca s` te hr`ne[ti cum trebuie! remarc`el ironic, dar r`mânândd serios.

– Am s`-mi supraveghez regimul \ndeaproape, amjurat!

Pentru c` nu putea face nimic ca toat` lumea, Glencomand` un adev`rat festin [i se ar`t` atât de conving`tor\ncât Nella ajunse s` m`nânce cu poft`.

– Vezi c` sunt un bun sf`tuitor, f`cu Glen, mul]umit de el,când ea termin`. Vezi c` ai nevoie de mine!

Ea se sim]ea mult mai bine. {i nu putu decât s` aprobe.– Este adev`rat. Am nevoie de tine [i te iubesc.– Nella…Glen \[i \mpleti degetele cu ale ei. P`ru c` se gânde[te, cu

sprâncenele \ncruntate, ca [i cum \[i c`uta cuvintele.

124 SUSAN DOYLE

– M-am purtat atât de proste[te… Nu te merit. Totu[i, \nadâncul sufletului meu, am [tiut \ntotdeauna c` eram f`cu]iunul pentru altul. |mi repetam c` trebuie doar s` ajut pu]indestinul ca s` fim unul al celuilalt…

|i arunc` o privire jenat`.– Via]a nu m-a r`sf`]at la \nceput. Nu [tiam decât s` m` bat

pentru a ob]ine ce-mi doream… {tiam bine c` nu mi sef`ceau niciodat` cadouri. C` nimic nu mi se va servi pe tav`!Dar, al`turi de tine, care e[ti atât de generoas`, mi-e ru[ine,foarte ru[ine. |]i promit c` pe viitor am s` fiu demn denoble]ea ta sufleteasc`!

– {i tu ai o imens` generozitate, Glen.– Nu la fel ca tine. Totu[i, este un lucru pe care l-am dat

\ntotdeauna f`r` s`-l iau \napoi, cuvântul meu de onoare.A[adar, ai \ncredere \n mine, Nella, voi veghea asupra ta [i alui Debbie, asupra tuturor celorlal]i copii pe care-i vom avea,\]i jur! {i \]i jur c` am s` fac tot ce este posibil, \ntotdeauna cas` fii fericit`. M` crezi oare? Te rog, spune-mi c` m` crezi!

Nella zâmbi, dorea atât de mult s` risipeasc` ultimii nori.– Da, te cred, dragul meu.Scoase un oftat de satisfac]ie [i-l trase pe Glen pe pern`,

aproape de ea.A fost o noapte de fericire intens`, chiar dac` n-au f`cut

dragoste. N-aveau nevoie de aceast` intimitate fizic`; simplulfapt de a fi \mpreun`, strâns \nl`n]ui]i, era suficient s` fieferici]i [i s`-[i demonstreze c` erau \mpreun` pe via]`. Nellasavura din plin aceast` armonie, [tia c` dorin]a ei cea maiscump` fusese \n sfâr[it \mplinit` [i c` acest b`rbat pe care-ladora \[i va petrece restul zilelor iubind-o.


A doua zi diminea]` [i pentru prima dat` dup` s`pt`mânide zile, Nella nu sim]i nici o indispozi]ie. Glen ]inu cu toateacestea s`-[i ia micul dejun \n pat. El puse mai multe perne laspatele ei [i o instal` confortabil; ea purta un halat alb de baie,plu[at, \mpodobit cu monograma hotelului [i nu-l sc`pa dinochi pe b`rbatul care o r`sf`]a cu atâta tandre]e [i dragoste.

O dat` \nl`turate perdelele, se descoperi o panoram`splendid` asupra portului Sydney, ale c`rui minun`]iiarhitecturale se deta[au sub cerul senin al acestei frumoasedimine]i de iarn` austral`. Harbour Bridge, maiestuosul podcu care ora[ul se mândrea pe drept cuvânt \[i ridica spre soarescânteietoarea structur` splendid lucrat`. Opera din Sydneysem`na de departe cu o ciudat` corabie cu pânzele umflate,gata s` se avânte spre larg. Feriboturi str`b`teau golful \nlungul lui Circular Quay, dominat de impresiona]i zgârie-noridin o]el [i sticl`. Vederea se \ntindea pân` departe, pân` lazidurile fortului Denison, care delimitau odinioar` teritoriulcelei mai vechi metropole ale Australiei.

Nella \i promise lui Glen c` va fi rezonabil` [i va r`mâne \npat dup` plecarea lui. Credea oare c`-[i va schimba p`rerea\ndat` ce va fi singur`? Nu este mai pu]in adev`rat c`, dup`mai pu]in de cinci minute de la plecarea lui din apartament,Nella primi vizita unei cameriste cu bra]ele pline de reviste [io selec]ie din cele mai bune romane ap`rute \n cursul lunii.

F`r` ca ea s` fi cerut ceva, Nella v`zu ap`rând o alt`camerist`, \n mijlocul dimine]ii, cu o tav` cu ceai. Pu]in maitârziu i se aduse o vaz` cu dou` duzini de trandafiri ro[iiabsolut sublimi. |n sfâr[it, Elsie [i Debbie venir` s-o vad` cuentuziasmul lor frizând delirul.

126 SUSAN DOYLE

– {i noi o s` locuim aici, m`mico! anun]` vesel` Debbie.Abia dac` avu timp s`-[i s`rute mama, fiind prea

ner`bd`toare s` alerge la fereastr` pentru a admira panorama.– Glen ne-a rezervat apartamentul vecin, \i explic` Elsie

care str`lucea \n mijlocul acestui lux. Ah, [i apoi, mi-amvândut toate tablourile! Sunt bogat`, Nella, foarte, foartebogat`…

|n timpul orei care a umat, Nella \[i ascult` prietenapovestindu-i triumful ei. Expozi]ia avusese un succes caredep`[ise toate speran]ele ei. {i magicianul care f`cuse posibilun asemenea miracol nu era altul decât dragul ei BrunoVincente. Elsie nu epuiza elogiile la adresa lui [i se felicita deasemenea, pentru articolele antuziaste ap`rute \n presa dediminea]`.

– Dar ce mi-a umplut mai ales inima de bucurie, a fostfaptul c` v-a]i \mp`cat, Glen [i cu tine!

Elsie fu \ntrerupt` \n acea clip` de un comisionar alhotelului aducând diverse pachete pe care un magazin foarteelegant din Sydney le livrase pe numele Nellei.

Cu ner`bdarea ei obi[nuit`, Debbie o ajut` pe mama ei s`despacheteze. Ni[te veritabile minun`]ii. Din cutiile frumoslegate cu panglici scoaser` delicate garnituri de noapte [ineglijeuri de m`tase \mpodobite cu dantele fine. Nella nuv`zuse niciodat` lenjerie atât de fin`. {i ce varietate de culori,toate superbe, de la alb sidefiu la negru, trecând prin culoareapiersicii, verde luminos, bleu pastelat [i ro[u aprins!

– Hot`rât lucru, b`rbatul acesta este \ndr`gostit ca unnebun de tine! exclam` Elsie, pierdut` de admira]ie.


– Pune-o pe cea verde, m`mico!Nella se execut` [i avu aproape impresia c` este un star de

cinema când se \nvârti ]an]o[ \n diafana c`ma[` de noapte [idezabieul asortat, sub ochii \ncânta]i ai fiicei ei.

– Dup` p`rerea mea, orice motiv e bun ca s` p`r`se[tipatul, remarc` Elsie cu umor. De altfel, ai face bine s` te\ntorci \n el! Dac` apare Glen, o s` ne certe pe toate trei.

La ora prânzului, li se aduse un prânz [i mai extraordinardecât cina din ajun [i Nella \[i reg`si apetitul s`n`tos pe care-lpierduse de câteva luni.

– Este o nebunie cum m` r`sfa]` Glen! remarc` ea râzând.Debbie g`sea c` este foarte pl`cut [i o declar` sus [i tare,

cu adev`rat` candoare.– Oh, mie \mi place s` fiu r`sf`]at`!– {i mie la fel! \i \nt`ri spusele Elsie, g`sind meniul \ntru

totul pe gustul ei.Când terminar` masa, Elsie hot`r\ c` este vremea ca Nella

s` se odihneasc`. Ea o trimise pe Debbie s`-[i fac` siesta \ncamera ei. Nella nu dormi; \ntins` \n patul ei mare, se l`s` \nvoia unei lungi vis`ri pân` la \ntoarcerea lui Glen. |l \ntâmpin`cu atâta bucurie [i \nfl`c`rare \ncât avur` mari dificult`]i s` nucedeze altor tenta]ii. Dar s`n`tatea copilului lor trecea \naintede toate…

Glen \i \ntinse Nellei ni[te hârtii, cu un aer triumf`tor.– Semneaz` aici…Era un formular \n vederea c`s`toriei lor.– {i acum, draga mea, poveste[te-mi cum ]i-ai petrecut

ziua…

128 SUSAN DOYLE

Când Nella termin` de povestit, Glen f`cu observa]ia c`ansamblul verde luminos \i venea de minune [i se felicitapentru c` alesese bine.

– Am gusturi bune, se pare. De acum \nainte, voi alegenumai ce-]i vine cel mai bine… La Roma, la Paris, la Londra,la New York… Pretutindeni…

Debbie li se al`tur` pentru cin` [i Nella observ` cu cât`tandre]e se ocupa Glen de feti]`. Nu era de mirare c` Elsie \ladoptase imediat pe acest b`rbat, \n dup`-amiaza cândadusese bradul de Cr`ciun. C`ci se purta \ntr-adev`rextraordinar cu Debbie, atât de atent, atât de iubitor! {tia s-ofac` s` râd` [i-i ar`ta \n modul cel mai firesc din lume cât dedrag` era inimii lui. Debbie, bine\n]eles, nu putea decât s`-ladore.

Elsie, care luase cina cu Bruno Vincente la Kablers, cel maielegant restaurant de la etajul \ntâi, veni dup` aceea s-o ia peDebbie s-o duc` la culcare. Bruno se inform` foarte amabil destarea de s`n`tate a Nellei, apoi \ncepu o conversa]ie apartecu Glen, \n timp ce Debbie se cuib`ri \n bra]ele mamei pentruo ultim` mângâiere.

Nella nu se putea opri s` observe schimbarea de expresiea lui Bruno care asculta cu aten]ie ce-i spunea Glen. Cei doib`rba]i discutau cu voce sc`zut` [i nu auzea ce vorbeau, darfizionomia dur` a lui Glen o \ntoarse cu trei luni \n urm`. Se\nfior`, f`r` voia ei, la amintirea acelei seri când, \n marelehol al aceluia[i hotel, d`duse peste Glen când ea avea\ntâlnire cu Bruno Vincente. O rela]ie de afaceri, spusese elatunci [i Nella se \ntreb` ce gen de afaceri puteau trata\mpreun`. {i de atâta timp!


– Mâine, declar` Bruno cu autoritate, ridicând u[or tonul.Glen \nclin` din cap, apoi \[i reg`si zâmbetul afabil spre

Elsie care se apropiase de Bruno. Luând-o pe Debbie demân`, Glen o conduse la u[` apoi reveni spre Nella.

Tân`ra femeie era atât de fericit` s` se reg`seasc` \n bra]elelui [optindu-i cuvinte de dragoste, \ncât nu se mai gândi larela]iile lui cu Bruno Vincente.

Glen aranjase ca mariajul lor s` aib` loc zece zile mai târziu.Iahtul lui – iahtul lor – era deja \n drum spre Mediterana.

– Dac` te tenteaz` – [i bine\n]eles dac` te sim]i suficientde bine – putem, pentru luna noastr` de miere, s` facem olung` croazier` \n insulele bazinului Mediteranean. Sunt atâtde frumoase!

El nu-i anun]` vestea decât a doua zi diminea]`, dup`micul dejun.

– Trei zile. Patru, cel mult. Nu mai mult, \]i promit! Dup`aceea, nimic nu ne va mai desp`r]i. Dar trebuie s` plec, Nella.

Instinctul \i [optea c` trebuia s` fac` totul s`-l p`strezelâng` ea, astfel c` exclam`:

– Dar de ce trebuie s` pleci, Glen? De ce acum?El \i zâmbi cu aerul omului care nu va reveni asupra

hot`rârii luate.– Doar un mic voiaj de afaceri, Nella. N-ai de ce s`-]i faci

griji.Nella se \ncrunt`.– Ce fel de afaceri faci? Nu mi-ai spus niciodat`. De altfel,

nu [tiu mare lucru despre via]a ta – via]a pe care o duci acum,vreau s` spun.

Glen continua s` zâmbeasc`

130 SUSAN DOYLE

– Via]a mea, acum, e[ti tu, cât despre afacerile mele…Investi]iile mele aduc beneficii bune. Ca ac]iunile NECSEC, deexemplu. Totul merge bine, norocul \mi surâde, nu v`d ce r`umi s-ar putea \ntâmpla!

Dar Nella citi \n ochii lui c` nu-i dezv`luia totul [i ocuprinse brusc teama.

– Glen, s` nu te amesteci \n ceva periculos, de genultraficului de arme, ca pe vremuri…

Glen izbucni \n râs.– Oh, asta apar]ine trecutului. Nu, iubirea mea, de data

asta este vorba de o misiune pe deplin respectabil`. {i care \miva aduce mul]i bani. Vreau s` fie o surpriz`, am s`-]i povestectotul când m` \ntorc.

– Când o s` te \ntorci de unde?Brusc, un gând \nsp`imânt`tor \i trecu prin minte.– Glen, dac` ai s` faci un zbor cu planorul n-am s` ]i-o iert

niciodat`!El o lu` \n bra]e.– Te asigur, draga mea, c` n-am s` fac un zbor cu planorul!

Dar mai curând ceva ce mi-ai sugerat chiar tu. {i acum, nu maipot da \napoi, mi-am dat cuvântul [i mai multe persoaneconteaz` pe mine ca s` duc la bun sfâr[it acest plan. A[adar, terog, nu te chinui! Gânde[te-te la copil, fii rezonabil`. {i ai\ncredere \n mine, nimic pe lume nu m` va \mpiedica s` m`\ntorc la tine. Nimic!

– Promite-mi s` fii prudent.Nella n-ar fi [tiut s` spun` de ce, dar aceast` c`l`torie a lui

Glen o nelini[tea.


– Ai \ncredere \n mine, \i repet` el strângând-o \n bra]e.Apoi o s`rut` \ndelung, gustând pentru ultima oar`

savoarea buzelor ei, \n vederea lungilor ore de absen]` care-la[teptau.

Când se \ndep`rt` de ea cu regret, promise, cu privirea]intuit` \n a ei:

– Este pentru ultima dat` când plec, Nella, este ultimamea misiune. Dup` aceea, am s`-]i consacru tot timpul meu,am s`-mi petrec tot restul vie]ii s` te fac fericit`!

Apoi plec`, f`r` s`-i lase timp s` pun` alte \ntreb`ri.Nella avu impresia c` i se smulgea o parte din ea \ns`[i.

Fuseser` atât de apropia]i \ntr-o armonie atât de perfect`! Preapu]in timp, din p`cate! Dac`-l va pierde vreodat` pe Glen,via]a ei se va sfâr[i, Nella era foarte con[tient`. El aveadreptate, erau f`cu]i unul pentru altul, pentru totdeauna.

Dar nu-l va pierde, de ce acest gând stupid? Nu pleca decâtpentru trei sau patru zile, o simpl` c`l`torie de afaceri. Afacericu totul respectabile, precizase el. {i-i ceruse s` aib` \ncredere\n el, [i ea avea. Nu, nu se va fr`mânta degeaba, cu atât maimult cu cât ar fi fost r`u pentru copil.

Nella se a[ez` mai bine pe perne, cu un oftat de resemnare.Glen vorbise de o surpriz`, de ceva ce-i sugerase ea. Oare ce-isugerase? Nu-[i amintea nimic, dar f`r` \ndoial` Glen avea \nminte \nc` una din acele idei extraordinare. Ah, da, eradesigur foarte pl`cut s` se lase rasf`]at`, alintat`! Va trebuitotu[i s`-i spun` \ntr-o zi c`, pentru ea, cel mai important eras` fie cu el…

132 SUSAN DOYLEgiannijollys

Capitolul 10

Glen nu se \ntoarse \n a treia zi. Spre marea decep]ie aNellei, care nu [tia unde se afla [i ce f`cea, el nu considerasenecesar s-o pun` la curent. Nici m`car o dat` nu-i telefonase,de când plecase! Nici m`car s` afle ce face.

Nella, \n schimb, urmase \ntocmai toate recomand`rile luiGlen; r`m`sese la pat, având grij` s` nu se oboseasc`. Dar \na treia sear`, pândind mereu soneria telefonului, consider`totu[i c` el exagera. Presupunând c` trebuia s` fie foarteabsorbit de treburile lui, nu putea s` se elibereze câtevaminute, cât s`-i dea un telefon? Desp`r]irea lor nu-l ap`sa?

Tânjea atât de mult dup` el!Nella \[i repro[` imediat acest acces de proast` dispozi]ie.

Pân` acum, Glen nu avusese de dat socoteal` nim`nui, trebuias`-i lase timp pentru a se obi[nui cu noua lui situa]ie. Nella\n]elegea toate astea, dar nu-i scuza totu[i aceast` lips` de con-sidera]ie. De altfel, \[i promise s` nu-i spun` imediat lui Glen.

giannijollys

Dar când se trezi diminea]a urm`toare, gândurile eisumbre disp`ruser`. Se f`cuse timp frumos, soarele intra \nvaluri prin ferestre [i Glen urma s` se \ntoarc` dintr-unmoment \n altul. Nella se desf`t` sub du[, apoi \[i puse c`ma[ade noapte de culoarea piersicii [i pentru a-[i \nviora pu]intenul prea palid, se machie u[or. Apoi \[i piept`n` \ndelungp`rul str`lucitor care-i c`dea pe umeri \n valuri grele.

Deoarece Glen dorea s` se odihneasc`, ei bine, o s`-i aratecât de cuminte \i urma sfaturile! Nella se instal` confortabil \npatul ei, sprijinit` \ntre perne, cu revistele \ntinse pecuvertur`, la \ndemân`. Elsie [i Debbie venir` s`-i spun` bun`diminea]a [i petrecur` câteva minute cu ea.

– Deoarece este timp frumos, o duc pe Debbie s` vizitezegr`dina zoologic` din Parcul Taronga, o anun]` Elsie cu unaer complice.

– Oh, este o idee excelent`, aprob` imediat Nella.Pu]in dup` plecarea lor, tân`ra femeie tres`ri când se b`tu

la u[`. Glen, se gândi ea cu inima b`tând mai repede. Dar nu,nu putea fi el, el nu bate la u[`, avea cheia lui. F`r` \ndoial`un lucr`tor al hotelului, \[i spuse Nella care se duse s`deschid`. Ce mare surpriz` avu s`-l descopere pe BrunoVincente \n prag! Niciodat` nu venise f`r` Elsie.

De ce arbora oare aceast` min` vesel`? Cu ochiistr`lucitori, cu obrajii \mbujora]i, vorbea mai mult ca deobicei, cu mâinile.

– Totul merge bine, Nella! strig` el cu un aer triumf`tor.Numai o mic` nepl`cere, o u[oar` \mpotrivire, dar domnulShannon va fi prezent negre[it la ceremonia c`s`toriei. {ichiar \nainte, dac` va fi posibil.

134 SUSAN DOYLE

Nella \l asculta cu stupefac]ie. Glen \i d`duse ve[ti despreel lui Bruno Vincente [i nu ei? {i brusc, \i rev`zu pe cei doib`rba]i vorbind deoparte \n ajunul plec`rii lui Glen.

– Ai vreo leg`tur` cu aceast` c`l`torie de afaceri a lui Glen,Bruno?

– Pentru asta am venit \n Australia.Nu reu[ea s`-[i ascund` bucuria când continu`:– Dup` luni de zile de preg`tire, de organizare, iat`, s-a

f`cut! Ah, ce bine e s` reu[e[ti!– S` reu[e[ti, ce? \ntreb` Nella nu f`r` ner`bdare. {i de ce

Glen nu s-a \ntors? Spune-mi ce-l \ntârzie.Bruno \[i potoli exaltarea, o lu` pe Nella de bra] [i o

conduse \ncet spre pat.– Fii calm`, Nella, fii calm`… Domnul Shannnon a

precizat, f`r` irit`ri sau nemul]umiri! }i-am spus doar c` n-aide ce s` te \ngrijorezi!

El se exprima pe un ton prea lini[titor ca s` fie cinstit, [iNella \ncepu s` se team`. Tot felul de idei stranii \i trecur`insidios prin minte.

– O „mic` nepl`cere“, ai spus când ai sosit. Ce fel denepl`cere are, Bruno?

– Dac` te \ntinzi, am s`-]i explic. Dar mai ales, f`r` agita]ie.Nella se supuse, cu gâtul uscat. Se strecur` \n pat [i \ncerc`

s` nu arate c` era moart` de grij`.Bruno \i zâmbi cl`tinând aprobator din cap.– |nainte de orice, trebuie s` [tii c` nu-l mai pa[te nici un

pericol, acum. Se restabile[te f`r` probleme. {i mai cu seam`,nu-]i face griji.

S` nu-[i fac` griji? Nella aproape url`:


– Se restabile[te din ce, Bruno?Italianul ezit`, c`utându-[i cuvintele.– O mic` ran`. A primit un glon] \n um`r, [i, hm… a avut

de asemenea… o como]ie. S` c`l`toreasc` \n acest moment afost sf`tuit s` n-o fac`, se \n]elege, dar este bine, s` nu-]i facinici o grij` pentru el. Un doctor care-l cunoa[te de mult seocup` de el, acolo, \n Florida, fii f`r` team`, este pe mâinibune.

Dar era peste puterile lui, Bruno trebuia s` dea frâu liberbucuriei lui.

– A reu[it, \]i dai seama? Mi se spusese c` era singuruldin lume care putea s-o fac`! {i a f`cut-o, a reu[itimposibilul!

– F`când s` se trag` asupra lui, observ` t`ios Nella.Faptul c` Glen putuse s-o mint` o f`cu furioas`. Nu se

tr`gea asupra oamenilor \ns`rcina]i cu o misiune respectabil`!{i acest doctor care-l cuno[tea de mult! Sus]inuse totu[i c`timpurile acelea erau revolute, c` trecutul era \ngropat! {ichiar \i ceruse s` aib` \ncredere \n el!

Pentru c` trebuia s`-[i verse furia pe cineva, neputând s`-lfac` \n mod direct r`spunz`tor pe Glen, Nella \l atac` peBruno. C`ci era evident, comerciantul italian de tablouri eraamestecat \n periculoasa misiune a lui Glen. {i când tegânde[ti c`-l considera un gentelman!

– De ce [i-a asumat atâtea riscuri? Miza merita oareosteneala? Spune-mi tot, Bruno, vreau s` [tiu, imediat!

Atunci, Bruno \i povesti cu un lirism care o derut` petân`ra femeie:

136 SUSAN DOYLE

– Miza, Nella? Cea mai mare colec]ie de Fauvi[ti [iPostimpresioni[ti care a fost scoas` vreodat` clandestin dinRusia! Cei mai extraordinari mae[tri se g`seau depozita]i laMoscova [i la Leningrad, orice reproducere era interzis`, [inici m`car nu puteau fi v`zu]i! Dar guvernul voia aur. {i astfel,tablourile au fost trimise spre America de Sud – Dumnezeu[tie prin ce mijloace ocolite!

El \[i \n`bu[i un râs u[or, \nainte de a continua la fel deentuziast.

– {i când te gânde[ti c` ei credeau c` au dat loviturasecolului! Au \ncercat s` ne p`c`leasc`, dar n-au ]inut seamade Glen Shannon! El le-a demonstrat c` este cel mai tare! {ide aceea, a \ncasat un glon]. Dar… acum… toat` lumea vaputea admira din nou aceste tablouri sublime! Rouault,Matisse, Pissarro, Dufy, Picasso, Cezanne…

Deloc impresionat`, dar furioas` c` Glen \i ascunseseadev`rul, Nella \ntreb` t`ios:

– {i unde a trebuit s` se duc` pentru aceast` treab`murdar`?

– Ah, ce b`rbat formidabil! S` scoat` toat` colec]ia prinChile, pe urm` s-o \mbarce pe iahtul lui, apoi s` traversezeCanalul Panama…

Nella sim]i \nghe]ându-i sângele \n vene.– Prin Chile? Dar acolo sunt tot timpul \n revolu]ie!– Da, o situa]ie politic` instabil`, ceva tulbur`ri, admise

italianul. Dar, vezi, aceast` stare de lucruri permite s` folose[ticorup]ia acolo unde trebuie. |n plus, autorit`]ilesupravegheaz` mult mai pu]in pe cei care vin [i pleac`, \ndat`


ce o ]ar` cade \n haos. Astfel \ncât domnul Shannon a pututorganiza o \ntreag` re]ea de sprijin din fo[tii s`i prieteni deodinioar`…

|n timp ce Bruno se lansa plin de mândrie \n am`nunteleplanului pus \n aplicare de Glen, Nella sim]i c` furia ei nu va\ntârzia s` izbucneasc`.

O misiune respectabil`, \i spusese! Dar nici un cuvânt asuprarestului: corup]ia, subversiunea, reg`sirea vechilor lui prieteni,trafican]i de arme“ Oh, nu, nu va face un zbor cu planorul. Doaro mic` plimbare \ntr-o ]ar` \n plin` revolu]ie, cu o hoard` decontrabandi[ti! {i s` se m`soare cu agen]ii sovietice!

– Dac` planul vostru a fost atât de bine pus la punct, cumse face c` Glen a fost r`nit? \ntreb` cu am`r`ciune Nella.

Bruno Vincente se posomor\ brusc.– A izbucnit nea[teptat o alterca]ie pe chei \n momentul

\mbarc`rii tablourilor la bordul iahtului. |n ultima clip`,ru[ii au prins de veste [i au \ncercat s`-l \mpiedice pedomnul Shannon s` plece. Dac` am \n]eles bine, ajuta peunul dintre prietenii s`i s` se urce \ntr-o barc`, atunci cânda fost atins.

– Rana este grav`? strig` Nella, sim]ind c` o las` nervii.Bruno se gr`bi s-o lini[teasc`.– Glon]ul n-a f`cut decât s` traverseze um`rul, evitând

pl`mânul [i artera pulmonar`. Are doar o ran` superficial`…– {i como]ia cerebral`?– Oh… hm… o zgârietur` superficial` a pielii capului. Sau

mai curând o julitur`. Câteva puncte de sutur` [i asta-i tot. Nu,te asigur, Nella, este bine.

138 SUSAN DOYLE

Fusese atins de dou` ori! Nella tuna [i fulgera \mpotrivacelor doi incon[tien]i. S` te joci cu via]a unui om pentrucâteva nenorocite tablouri pe care lumea le-ar fi uitat, trebuias` fii nebun!

Nella \i arunc` o privire furioas` lui Bruno Vincente.– Dumneata e[ti creierul afacerii, pariez. Crezi \ntr-adev`r

c` merita osteneala s` ri[ti via]a lui Glen pentru atât depu]in?

|n toat` bucuria lui, Bruno nu remarc` acreala tonuluitinerei femei.

– Aceast` colec]ie se dovede[te de o importan]` istoric`esen]ial`. Am autentificat-o eu \nsumi, acum câteva luni, cândm-am dus \n misiune secret` \n Bolivia. |n prezent, valoreaz`cel pu]in o sut` de milioane de dolari!

Ei [i? Cât valora suma cea mai fabuloas` \n compara]ie cuvia]a lui Glen? Ultima lui misiune, afirmase el! Ah, da, ar fiputut fi ultima, \n adev`ratul sens al cuvântului!

– Oh, am s`-l omor! exclam` ea.– Poftim? Ce spui? \ntreb` politicos Bruno, care plutea \nc`

\n nori.Nella \nl`tur` cuvertura, se d`du jos din pat [i se \ndrept`

spre italian, scoas` din fire.– Voi b`rba]ii, nu v` gândi]i decât la putere [i la

consacrare! N-ave]i nici un bun-sim]! Jim n-avea decât o idee\n cap: zborul cu planorul. Glen se duce la cap`tul p`mântuluis`-[i ri[te via]a pentru nimic. {i nici tu nu faci mai multeparale, Bruno Vincente, care culegi laurii din umbr`!

El se d`du \napoi, alarmat brusc de acest acces de furie.


– Mai ales nu te agita, Nella, nu trebuie. |]i repet, totul vafi bine…

– Am s` m` agit cât \mi place! De altfel, m` simt bine, sunt\n plin` form`! Gata de atac, preg`tit` s` m` bat. Cu tine,pentru \nceput, tu mi l-ai furat!

Cum Nella \l amenin]a cu pumnul ridicat, Bruno Vincenteb`tu \n retragere, din ce \n ce mai speriat de atâta virulen]`.

– Eu sunt negustor de tablouri, Nella! Afacerea a negociat-odomnul Shannon [i comisionul pe care l-a cerut este oadev`rat` extorcare de fonduri. Eu nu l-am obligat nicidecum!

– Dar \]i place, nu? |]i place la nebunie s` câ[tigi, sìzbânde[ti!

– El este bine, Nella, de ce e[ti atât de…– {i dac` ar fi fost ucis, hai? Te-ai gândit la asta, Bruno?

Dac` murea, continuai s`-]i cân]i victoria?– Dar…Nella nu se mai putea controla.– Afar`! M-am s`turat s` m` cert cu voi, b`rba]ii! To]i

sunte]i ni[te iresponsabili, care mai de care!Bruno se gr`bi s` ajung` la u[`. El se \ntoarse pentru

ultima oar`, totu[i, cu un aer preocupat.– Eu… hm… este preferabil ca asta s` nu afle, Nella,

\n]elegi…– Nu te nelini[ti, ripost` Nella cu ar]ag. Secretul tù nerod

va fi bine p`strat, n-o s` bat toba cât de absurzi sunte]i, Glen[i cu tine!

Italianul disp`ru f`r` s` mai adauge nimic, cu o min`pocìt` [i Nella fu tentat` o clip` s`-i arunce \n cap vaza cu

140 SUSAN DOYLE

trandafiri pe care i-o trimisese Glen. Trandafiri ro[ii, simboluldragostei. Dragostea \nsemna s` r`mâi lâng` fiin]a iubit`, nus` alergi la cap`tul lumii pentru banii primului negustor detablouri ie[it \n cale!

Nella m`sur` mult timp camera \n lung [i-n lat, f`r` s` secalmeze. Ah, nu se \n[elase acum [ase ani, v`zuse bine, nuputeai avea \ncredere \n Glen Shannon. Nu numai c`-iascunsese adev`rul, dar se jucase cu via]a lui! Cum va puteavreodat` s` i-o \ncredin]eze pe a ei [i a copiilor s`i?

Jim i-o spusese bine. Glen nu tr`ia decât pentru aventur`.De câte ori nu-l antrenase s` fac` prostii când erau copii! {itoate extravagan]ele lui de adult! Ac]iunile NECSECcump`rate necugetat [i pe care i le oferise pe urm` rege[te! {iacel str`lucitor pom de Cr`ciun comandat pentru Debbie \nplin` lun` iunie! F`r` s` mai vorbim de cadourile somptuoasecu care o cople[ea pe ea.

Elsie spunea c` este nebun de dragoste pentru a explicatoate aceste excentricit`]i. Nella gândea altfel; dac` o iubea cuadev`rat, Glen ar fi renun]at imediat la aventur`. {i apoi, cumputea s` iubeasc` un asemenea incon[tient? Cu atât mai pu]ins` fac` din el un so], tat`l copiilor ei? Ce influen]` proast` aravea asupra acestor s`rmane fiin]e nevinovate? {i ce vor facedac` vor avea un fiu care s`-i semene?

|n orice caz, Glen avea tot interesul s` se \ntoarc` \nainteadatei prev`zute pentru c`s`torie, altfel nu se va c`s`tori cu el!Avea nevoie de o lec]ie! Ea n-avea ce face cu un fel de ArseneLupin al timpurilor moderne, voia un so] care s` se comporteca toat` lumea, \ntr-un cuvânt un b`rbat normal!


Foarte hot`rât` s`-l fac` s` asculte de ra]iune, \ndat` ce vatrece pragul, Nella se \narm` cu r`bdare \n cursul zilelor careurmar`. Elsie [i Debbie nu b`nuir` nimic; ea se ar`t` de uncalm olimpian \n prezen]a lor, pref`cându-se chiar c` a[teapt`\ntoarcerea lui Glen \n cea mai deplin` lini[te.

Ginecologul veni s-o examineze la sfâr[itul s`pt`mânii [idiagnosticul se dovedi complet lini[titor. Sarcina mergeanormal, orice risc de avort era de acum \nainte \nl`turat.

– Sunte]i str`lucitoare, doamn` drag`, ad`ug` el, os`pt`mân` de odihn` la pat v-a f`cut cel mai mare bine!

Evident, el nu putea ghici. {i Nella se feri s`-i dezv`luie c`era pe picior de r`zboi, c` ceea ce f`cea s`-i str`luceasc` ochiin-avea nici o leg`tur` cu viitoarea ei maternitate!

O telegram` sosi \n ajunul c`s`toriei: „M` \ntorc seara asta– Te iubesc – Glen“. Nici un cuvânt de scuz`, nici o explica]ie,nici o or` precis`! Nella nu putu decât s`-[i strâng` pumnii [is`-[i pun` la punct planul…

Mai \ntâi, \[i puse c`ma[a din m`tase ro[ie, apoi \[ipiept`n` p`rul lung. De fapt, se sim]ea teribil de nervoas`seara asta, constat` ea ridicând receptorul pentru a suna larecep]ie. Comand` [ampanie [i un platou cu fructe de mare,apoi \[i puse dezabieul ro[u care era atât de elegant, se instal`pe una din canapelele de piele din apropierea ferestrei [ia[tept`.

Orele treceau. Glen nu venea, dar Nella avea cu ce-[i ocupamintea [i a[teptarea nu i se p`ru prea lung`. Repet` \n gândtot ce vroia s`-i spun`, destul de mul]umit` de discursul deprimire.

142 SUSAN DOYLE

Dar când recunoscu zgomotul cheii lui \n broasc`, Nella[tiu c` inima o tr`da. Iat` c` \ncepuse s` bat` dezordonat!Atunci, trebui s` fac` apel la tot curajul pentru a r`mânea[ezat`, s` nu se avânte spre acest b`rbat care merita orice, \nafar` de semne de afec]iune! Nella lu` o \nghi]itur` bun` de[ampanie, având gâtul teribil de uscat, [i cum Glen se \ndrept`spre col]ul sufrageriei, \[i ridic` paharul spre el, pref`cându-sec`-i \nchin` un toast.

– Ia te uit`, ia te uit` cine se \ntoarce la noi!Palid, cu tr`s`turile trase, pu]in sl`bit, Glen \i arunc` un

zâmbet mai irezistibil ca oricând.– Nella…– }i-ai amintit de mine? f`cu ea pe un ton sarcastic.– Te iubesc, murmur` el.Vocea lui se frânse \ntr-un oftat [i Nella crezu c` frumoasele

ei hot`râri o p`r`sesc.Dar \[i reveni destul de repede, puse brusc cupa pe masa

joas` de granit [i ridic` spre Glen o privire str`lucind demânie.

– Nu [tii ce \nseamn` a iubi, Glen Shannon! {i dac` tu crezic` m` \mbunezi f`când pe eroul r`nit te \n[eli amarnic!

Glen continua s` zâmbeasc`.– Ro[ul \]i vine de minune.Nella s`ri \n picioare, aproape trop`ind de furie.– Nu e[ti decât un egoist josnic, avid de glorie!– E[ti \nnebunitor de frumoas` când te \nfurii…Cum venea spre ea, Nella \i strig` dându-se \napoi:


– Nu te apropia! Am multe lucruri s`-]i spun [i ai totinteresul s` m` ascul]i!

Glen \[i scoase haina [i o arunc` pe canapea. Arbora acumun surâs mali]ios.

– Oh, [tiu ce mi-ar face bine! Nu m` gândesc decât la astade atâta timp!

Era oare furie sau lumin` \n ochii alba[tri ai lui Glen?Nellei i se f`cu brusc foarte cald. Dar nu-[i puse \ntreb`ri,se \nc`p`]âna s`-i scape \n timp ce el o urm`rea \n jurulmesei.

– De data asta n-am s` te las s-o faci, Glen Shannon! {in-am s` r`mân aici a[teptând la bunul tù plac, \n timp ce tualergi prin lume asumându-]i riscuri absurde! Trebuie casitua]ia asta s` \nceteze imediat, te previn c` n-am s` maisuport!

– Spune-mi c` m` iube[ti, f`cu el cu o voce mângâietoare,descheindu-[i nasturii c`m`[ii \ntr-un fel deosebit detulbur`tor.

– Nici nu te gândi! Te-ai distrat bine, nu? Ai fi pututrenun]a la aceast` ultim` misiune, dac` ai fi vrut! N-aveainevoie s`-]i ri[ti via]a!

– Draga mea, cât` vreme m` detestai, norocul a fost\ntotdeauna de partea mea. De data asta, mi-a \ntorsspatele… Dovad` de net`g`duit c` m` iube[ti! Doream s` màsigur [i experien]a s-a dovedit concludent`.

– N-ai s` fii niciodat` adult, Glen Shannon? Ai r`maspu[tiul n`b`dìos care erai, complet iresponsabil! {i pedeasupra, m-ai min]it!

144 SUSAN DOYLE

– Ah, nu!– Mi-ai spus c` este vorba de o misiune respectabil`!– Ce vrei mai respectabil decât s` deschizi ochii lumii spre

cultur`?– Caut` pe altul! |n orice caz, n-am s`-]i mai acord

niciodat` \ncredere!Glen ridic` bra]ele spre cer [i-[i strig` \n gura mare

nevinov`]ia.– {i de ce, Doamne Dumnezeule! }i-am spus, nimic nu m`

va \mpiedica s` m` \ntorc [i iat`, m-am \ntors lâng` tine,inimioara mea!

– Ah, inima ta, s` vorbim de ea! Nu iube[te decât pericolul,inima ta! Nu te gânde[ti decât la asta!

– Oh, [i la alte lucruri, de asemenea. De altfel, \]i jur c`n-o s`-mi mai treac` nimic prin cap, atâta timp cât vom facedragoste \mpreun`, Nella!

– Nu ne putem petrece tot restul vie]ii \ntr-un pat!– Pe cuvântul meu, ar merita osteneala s` \ncerc`m!Nella b`tu din picior \nnebunit` de furie.– Nu m` ascul]i Glen!– Ba da, draga mea, ador vocea ta, ce muzic` dulce pentru

urechile mele!– De ce, Glen, de ce ai f`cut asta?O lic`rire ironic` se aprinse \n ochii lui Glen– |n momentul acela, ideea mi-a p`rut bun`.El \[i scoase c`ma[a [i Nella se \nfior` descoperind

pansamentul, exact sub um`rul stâng. La câ]iva centimetride… O team` retrospectiv` puse st`pânire pe ea, sporindu-i furia.


– Puteai s` fii ucis! {i pentru ce?– Ei bine… mi-am zis c` dou`zeci de milioane de dolari

sunt o sum` frumu[ic`…– Dou`zeci…O prinse, dar ea \i sc`p` din nou.– Acesta nu-i un motiv! \i arunc` ea cu respira]ia t`iat`.

N-avem nevoie de to]i ace[ti bani!– Bine\n]eles c` nu! Dar mi-ai spus c` nu exist` fonduri

publice pentru a-i ajuta pe copiii handicapa]i, ca Debbie, \]iaminte[ti? De aceea, când Vincente a intrat \n leg`tur` cu minechiar a doua zi dup`… dup` ce m-am purtat ca un b`d`ran,n-am mai ezitat. Puteam cel pu]in s` m` fac util.

A doua zi… Când el credea c` ea se vânduse pentrucincizeci de mii de dolari!

– F`r` \ndoial`, mi-am zis, mai exist` [i al]i p`rin]i catine, care n-aveau mijloacele de a pl`ti un tratament scumpcare s` le vindece copilul. Glen \i zâmbi cu tandre]e tinereifemei.

– Funda]ia Nella Shannon… Sun` frumos, nu? Am putea\ncredin]a gestiunea lor medicilor de la SpitalulCamperdown…

Cum Nella nu reac]iona, el \ncheie cu o ridicare din umeri.– |n fine, g`seam ideea excelent`…Nella se str`duia s`-[i pun` ordine \n gânduri.– Tu… ai f`cut asta pentru to]i copiii?

Glen \nclin` din cap.– |n felul acesta, nici un copil nu va mai risca vreodat` s`

devin` orb din lips` de bani.

146 SUSAN DOYLE

Stupefiat`, Nella r`mase \ncremenit` locului [i nu mai\ncerc` s` fug` când Glen veni s-o \mbr`]i[eze. Ea ridic` spreel capul, pierzându-se \n ochii lui care oglindeau atâtadragoste.

– Voiam s` fiu demn de tine, Nella.– Demn? Nu \n]eleg…– Ai r`mas al`turi de Jim când eu l-am p`r`sit. Pentru

Debbie, ai acceptat enorme sacrificii. {i eu, \n tot acest timp,nu m` gândeam decât la mine! Ah, ce ru[ine mi-a fost deodat`de egoismul meu! M-am gândit c`, dând dovad` degenerozitate, d`ruind, a[a cum tu ai d`ruit atât de mult… {tiuc` doar banii…

Nella \[i sim]i furia potolindu-se.– Dar ai f`cut asta punându-]i via]a \n pericol, Glen.– Asta nu era prev`zut \n program, \]i jur.Aceast` noble]e sufleteasc`, acest curaj, erau demne de el.

{i teama o cuprinse din nou pe Nella.– Glen, te implor, n-o s` te mai la[i antrenat \n acest gen

de aventur`, nu-i a[a?– Aceast` misiune a fost ultima, \]i dau cuvântul meu.Acum \l credea. Slav` Domnului, se \ntorsese \n via]`! se

gândi ea punându-[i buzele pe um`rul lui r`nit.– Te iubesc Glen, [opti ea \nconjurându-l cu bra]ele. Dac`

ai fi murit, n-a[ fi supravie]uit…Glen \[i st`pâni un fior [i-[i spori strânsoarea.– Niciodat` n-am s` mai plec departe de tine, draga mea,

tu e[ti via]a mea, c`minul meu…


– C`minul tù…Cât de dulce era acest cuvânt! Nella nu obosea s`-l repete.Glen oft` de fericire, cu b`rbia \n p`rul parfumat al

\nso]itoarei lui.– |ntr-o zi, am pretins c` nu voiam decât corpul tù de zei]`…

Dar nu este adev`rat, draga mea, n-a fost niciodat` adev`rat!Personalitatea ta m-a atras, for]a caracterului tù. Eram f`cu]iunul pentru altul, dragostea mea, ne complet`m atât de bine!

O s`rut` pe tâmpl` \nainte de a continua, cu o u[oarìronie \n glas:

– Cred c` \n str`fundul sufletului meu [tiam c` vei alege s`r`mâi cu Jim. Era prea târziu… [i nu vroiam s`-l fac s` suferepe cel mai bun prieten al meu. Dumnezeu [tie cât te-amdetestat c` m-ai f`cut s` \ndur un asemenea calvar! {i, \nacela[i timp, te admiram pentru loialitatea ta. {tiam de ce teiubea Jim, [i era teribil! Te iubea exact pentru acelea[i motiveca [i mine. Din instinct, noi am recunoscut \n tine femeia carene va permite \n sfâr[it s` \ntemeiem o adev`rat` familie…

– Glen…Un profund sentiment de vinov`]ie o cuprinse pe Nella la

aceste cuvinte.– Glen, n-am putut r`spunde a[tept`rilor tale…– Nu era b`rbatul pentru tine, Nella. Nu e nevoie s` mi-o

spui, [tiu c` ai f`cut tot ce puteai. Aveam o deosebit` afec]iunepentru Jim, dar trebuie s` admit c` era dezarmat \n fa]a vie]ii.Trebuia totdeauna ca cineva s`-l ]in` \n bra]e, dac` pot spunea[a! Se bizuia \n \ntregime pe tine, nu-i a[a?

Atâta \n]elegere o emo]ion` pe Nella.

148 SUSAN DOYLE

– Da, este adev`rat.– Eu nu dau \ntotdeauna dovad` de \n]elepciune, dar am

[tiut oricând s`-mi asum responsabilit`]ile. Nu numai fa]` demine \nsumi, ci [i fa]` de ceilal]i.

– Da, [tiu.Nella \i mângâie obrazul cu un gest plin de dragoste.– {tiu, Glen.„Glen va ajunge departe \n via]`“ prezisese Jim, [i ast`zi

Nella \n]elegea juste]ea profe]iei lui. F`r` \ndoial` o sim]ise [iea \ns`[i. Era \n firea lui Glen s` realizeze lucruri mari. Acestb`rbat avea o inim` de aur, \[i f`cea griji pentru ceilal]i [itocmai o dovedise din nou. Nu s`rise \n ajutorul unuia dintovar`[ii lui, acolo, \n America de Sud, punându-[i \n pericolpropria via]`? {i cele dou`zeci de milioane de dolari pe care-iadusese pentru cauza copiilor handicapa]i? Mânat deextraordinara lui generozitate, nu ezitase nici o secund` s`accepte acest contract mirific. {i Nella iubea toate astea la el,bun`tatea lui, noble]ea inimii, curajul lui.

Deoarece avusese nevoie de curaj pentru a smulgerefugia]i din iadul unei na]iuni \n r`zboi. Nella ghicea c` mul]idintre ei nu-i d`duser` niciodat` vreun ban lui Glen \nschimbul serviciilor f`cute. |n privin]a armelor, le vândusef`r` \ndoial` celor ce se b`teau pentru a supravie]ui sau dinspirit de dreptate. Degeaba sus]inea Glen c` nu fusese\ntotdeauna foarte mândru de activit`]ile lui trecute, tân`rafemeie putea s` parieze c` mul]i oameni \i datoraurecuno[tin]` etern`.

– Bine, cred c` trebuie s` te duc \n pat, decret` eazâmbind. Acolo, cel pu]in, vei fi lini[tit!

Fa]a lui Glen se lumin` de bucurie.


– Ah, dar refuz! Nici vorb` s` pot sta lini[tit \ntr-un pat! Oh…Zâmbetul lui disp`ru, cedând locul unei reale \ngrijor`ri.– De fapt, ce ]i-a spus doctorul când te-a examinat?Nella izbucni \n râs, nebun` de fericire.– C` acest copil al t`u este foarte cuminte! |mi revine s` fac

astfel ca [i tat`l lui s` se poarte [i el la fel de bine!– Oh, po]i conta pe mine, spuse el f`cându-i mali]ios cu

ochiul. Dealtminteri, ard de ner`bdare s` ]i-o dovedesc!– {i um`rul t`u? se interes` Nella dintr-o dat` grijulie, când

Glen o conducea spre pat.– Nici o problem`, dac`-mi promi]i s` nu mi-l r`suce[ti.– Am s` \ncerc s`-mi amintesc…– Ia seama, dac` ui]i, am s` te iert totu[i…Se privir` cu ardoare, tremurând de o grab` febril`, care

dezmin]ea u[urin]a vorbelor lor. Se strânser` \n bra]e \nt`cere, siguri c` apar]ineau unul altuia, f`r` nici o eroareposibil` a destinului. Nimic nu va umbri vreodat` iubirea lor,\[i repetau inimile lor, b`tând la unison.

Glen revenise lâng` ea [i Nella \[i jur` s` \ntre]in`\ntotdeauna flac`ra fericirii lor. Orice putea face acest b`rbatextravagant sau f`r` sens, \l iubea, \l dorea, \l voia al ei pentrutot restul vie]ii. Nimeni altul, \n nici un fel, nu va puteavreodat` s`-i ia locul \n inima ei…

150 SUSAN DOYLE

Capitolul 11

A doua zi diminea]`, Glen ]inu neap`rat s` le duc` pe Nella[i pe Debbie la cump`r`turi \n unul dintre cele mai elegantemagazine din Sydney, unde nu se \mbr`cau decât mirii [idomni[oarele lor de onoare.

Cu ce bucurie excesiv` \ncerc` Debbie rochii care de caremai \ncânt`toare. Cât despre Nella, nu-[i imaginase niciodat`c` se puteau realiza asemenea toalete nup]iale.

Jenat` de aceast` etalare de lux, tân`ra femeie [opti câtevaproteste la urechea lui Glen:

– Credeam c` optasem pentru o simpl` c`s`torie civil`.– Bine\n]eles c` nu! Ceremonia religioas` are loc \n aceast`

dup`-amiaz`, la ora cincisprezece, la Capela Wayside! Amtrimis acolo florile, costumul meu este gata… Totul estearanjat. {i tu, draga mea, vei fi mireasa pe care am a[teptat-otoat` via]a!

Cum s` ridice alte obiec]ii când vedea atâta fericire \n ochiilui? Nella nu insist`. La urma urmei, ce importan]` avea c` maifusese c`s`torit`… sau c` era \ns`rcinat` \n luna a treia? Glenavea dreptate, aceast` c`s`torie trebuia s` fie celebrat` cu unfast de neuitat.

{i Nella nu va uita \ntr-adev`r niciodat` capela mic` plin`de flori, nici zâmbetul radios al fiicei ei \n rolul unei adorabiledomni[oare de onoare. Ea \ns`[i radiind la bra]ul lui Glen,mai seduc`tor, mai elegant ca oricând. Formau o perechesuperb`, \nconjura]i de martorii lor [i singurii invita]i, Elsie [iBruno.

Jur`mintele pe care le schimbar` Nella [i Glen dovedeau oasemenea pasiune \ncât Elsei \i d`dur` lacrimile. Emo]ia ei fuatât de mare \ncât trebui s` se aga]e de bra]ul lui Bruno ca s`nu se pr`bu[easc` pe scaunul ei \n hohote de plâns. Bruno ob`tu dr`g`stos pe mân` ca s` se lini[teasc`.

Cât de u[urat era Bruno pentru c` Nella \l iertase! {i eraatât de recunosc`tor Elsei c` nu-i purta pic`! De altfel, nu-ipromisese c`-l va \nso]i \n Italia, acum c` Nella [i Glen sec`s`toreau?

Imediat dup` \ncheierea ceremoniei, Debbie se \ntoarsespre Glen [i-i spuse cu o candoare triumf`toare:

– A[adar, acum e[ti t`ticul meu, de-adev`ratelea?Glen o ridic` de jos cu bra]ul s`n`tos.– De-adev`ratelea, inimioara mea scump` [i pentru

totdeauna!Feti]a \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui [i-l s`rut` sonor

pe obraz.

152 SUSAN DOYLE

– Oh, te iubesc atât de mult, Glen!Nella [i Glen schimbar` o privire [i-[i zâmbir`. |n clipa

aceea, suferin]ele [i fr`mânt`rile lor trecute se [tergeau \nmod miraculos. De acum \nainte, nu se vor mai desp`r]i [icopiii lor vor cre[te \nconjura]i cu dragoste. Necazurile\ncetaser` \n sfâr[it s-o chinuie pe Nella, se pare, [i era pentruprima dat` \n via]a ei…

Chiar \n seara c`s`toriei, \[i luar` zborul to]i trei spreAtena. Apoi se \mbarcar` pe iaht pentru o minunat` croazier`de dou` luni \n insulele grece[ti. Dou` luni \n care n-aveaualtceva de f`cut decât s` tr`iasc` f`r` griji, s` fie ferici]i.

Nella se sim]ea minunat, dar pe m`sur` ce silueta i setransforma [i sarcina devenea mai evident` devenea maigrijulie. Trebuia s` \nl`ture imediat aceast` nelini[te \ncre[tere! hot`r\ ea \ntr-o bun` zi pentru a-i pune lui Glen\ntrebarea care o fr`mânta.

– Glen… \ncepu ea fixându-l cu team` pe so]ul ei. Sper c`n-ai \ndoieli c` acest copil este al t`u, nu-i a[a?

El \i adres` o privire ne\ncrez`toare.– Haide, Nella doar nu crezi totu[i c`… Oh, Doamne! Nu,

n-am nici o \ndoial`! Sunt absolut sigur c` eu sunt tat`l!Nella scoase un suspin adânc de u[urare. {i Glen zâmbi cu

o amabilitate ironic`.– Dac` cel pu]in citeai ziarele!– Ah? Spune-mi m` rog, ce am ratat, de data asta?– Noutatea privind testul de maternitate [i paternitate. Se

nume[te testul ADN, amprentele genetice, \ntr-un fel. Pot s`-lfac, dac` tu vrei, dar crede-m`, nu m-am \ndoit niciodat`. {inu m` voi \ndoi niciodat`!


Apoi o lu` \n bra]e [i o s`rut` cu o ardoare mai elocvent`decât orice discurs. {i Nella \n]elese atunci c` se nelini[tisedegeaba.

– Ce noroc, totu[i, s` fim \mpreun`, nu g`se[ti? murmur`Nella refugiindu-se la pieptul lui, fericit` din nou pe deplin.Când m` gândesc… Dac` nu gre[eai butonul din ascensor…

– Da… \n fine…Glen \[i drese vocea, deodat` stingherit.– |n]elege-m` Nella… Pe moment, era o chestiune de

amor propriu. Trebuie spus c` nu m` \ncurajai \n moddeosebit…

– |ncerci s`-mi spui c`… ai min]it, Glen Shannon? \i spuseNella cu o lic`rire pozna[` \n ochi.

– Numai de data aceasta! Aflasem c` lucrai la Jepherson [ibine\n]eles c` tenta]ia era mare… Doream s` te v`d [itotodat` vroiam s` [tiu dac` erai fericit` cu Jim. Am rezistatmult timp, pân` \ntr-o zi când… n-am mai putut! Mi-ampromis s` arunc doar o privire, atâta tot. {i apoi, când te-amv`zut… Imposibil s` mai plec, s` m` desprind de tine! {i astanu s-a schimbat, \ncheie el s`rutând-o.

– {i cum ai aflat c` lucram la Jepherson? \ntreb` Nellapu]in mai târziu.

– Prin contabilul meu…Glen se \ntrerupse o clip` \nainte de a explica:– De fapt, el are biroul \n acela[i imobil [i nu l-ai l`sat

indiferent, se pare! }i-ar fi f`cut curte, dar tu purtai overighet`…

Nella scutur` din cap, nevenindu-i s` cread`.

154 SUSAN DOYLE

– A[adar, nu din \ntâmplare…– Nu, draga mea, r`spunse Glen cu o sinceritate

mi[c`toare.– M` simt foarte mul]umit`, te asigur! Gândul c` am fi

putut s` nu ne mai \ntâlnim m-a chinuit \ntotdeauna.– Mai devreme sau mai târziu, a[ fi f`cut cercet`ri ca s` aflu

ce s-a \ntâmplat cu tine [i cu Jim. {i când a[ fi aflat c` erailiber`…

– Ai fi venit \n fuga mare s` m` obligi s` privesc adev`rul \nfa]`!

– |ncerci oare s`-mi spui, Nella Shannon, c` nu ]i-adispl`cut, s` fii pu]in… bruscat`?

Nella Shannon… Cât era de dulce s-o aud` din gura luiGlen! Nella nu va obosi niciodat` s-o aud`!

– Ei bine, uneori scopul scuz` mijloacele…Elsie [i Bruno \i invitar` la vila lui Bruno, la Capri. Ce

a[ezare \ncânt`toare! se gândi Nella uluit`, descoperind unadev`rat palat construit pe un pisc stâncos \n vârful insulei.Din balcoanele pline de flori, vederea se \ntindea spregr`dinile [i culturile \n terase [i spre casele pescarilor,spoite cu var, plasate jos de tot, pe malul m`riitransparente.

– Ah, golful Neapole! exclam` Elsie. Exist` oare pe lume unloc mai romantic? Aici, inspira]ia mea este la apogeul ei…

{i Bruno ar`t` cu mândrie invita]ilor s`i noile tablouri aleartistei, toate de o frumuse]e s`-]i taie respira]ia.

Vila era [i ea splendid`, o oaz` de r`coare cu pardoselile demarmur` [i terasele \nmiresmate de lauri ro[ii [i de plante


ag`]`toare ornamentale. |n saloanele mobilate cu rafinament,ni[e ad`posteau vase pre]ioase, sculpturi [i fotolii adânci teinvitau la lenevie. Nellei \i pl`cu nespus apartamentul pe careBruno \l preg`tise pentru ea [i Glen, iar Debbie se bucura s`\mpart` altul cu draga ei Elsie.

Capri se dovedi o imens` surs` de bucurii [i de descoperiripentru Nella. Era insula natal` a bunicii [i tân`ra femeie \[iaminti cu cât` emo]ie b`trâna doamn` o evoca, la cel`laltcap`t al lumii, pe continentul australian unde emigrase. Nella,care vorbea cursiv italiana, n-avu nici o greutate s` conversezecu negustorii din insul` [i, cu u[urin]a vârstei ei fragede,Debbie \nv`]a foarte repede primele no]iuni ale limbiistr`mo[ilor ei.

La cap`tul a dou` s`pt`mâni de [edere idilic` \n acest miccol] de rai, când Nella \ncepu, f`r` voia ei s` simt` dorul de]ar`, Glen puse un plic gros pe genunchii so]iei. Cu sclipiri \nochi, o invit` s`-l deschid`.

– S`-mi spui ce p`rere ai. Mie \mi place destul de mult…Nella scoase din plic un teanc de fotografii. Niciodat` nu

v`zuse o cas` de ]ar` mai frumoas`, cu grajduri [i hambare, [ip`[uni verzi unde p`[teau cai [i mânji.

– Am \ns`rcinat un agent imobiliar s`-mi g`seasc` ocresc`torie de cai, declar` Glen. Am nutrit \ntotdeaunasperan]a s` ajung s` cresc cai. Via]a la ]ar` este excelent`pentru copii, strecur` el \n treac`t.

– Oh, \mi place la nebunie locul acesta! exclam` Nella. Ceidee minunat`, Glen!

156 SUSAN DOYLE

– Atunci, \]i voi face pl`cerea s-o cump`r`m [i s` nestabilim acolo?

Nella se arunc` de gâtul lui.– Cu tine, a[ fi fericit` oriunde.– Dar acas` este cel mai bine…El era atent la toate dorin]ele ei [i din instinct, [tia \ntot-

deauna s` i le satisfac`, se gândi Nella abandonându-ses`rut`rilor lui.

De altfel, nu cump`rase [i el o vil` la Capri, nu departe decea a lui Bruno?

– Astfel, iubirea mea, \i spuse el Nellei, vei putea veni s-ovezi pe Elsie când vei dori…

R`maser` la Capri ca s` participe la c`s`toria Elsei cuBruno, apoi plecar` spre Australia. Noua lor locuin]` \i\ncânt`; era mult mai frumoas` decât \n fotografii. Era exactce-[i doreau: o cas`, nu departe de Sydney, cu o [coal` \napropiere pentru Debbie [i enorme spa]ii pentru cre[tereacailor, vechiul vis al lui Glen.

Nella se ocup` de amenajarea interioarelor casei. Alesemobilele una câte una, \mbinând stilurile, dar favoriz` stilulcolonial englez atât de potrivit unei locuin]e de ]ar`, \nvecin`tatea brusei australiene.

Nu terminase \n \ntregime când bebelu[ul se anun]`.O \ncredin]ar` pe Debbie celor mai apropia]i vecini cu care

se \mprieteniser`, apoi Glen o \nso]i pe Nella la maternitate.Nici o clip` nu p`r`si c`p`tâiul patului ei, nici chiar \n

timpul na[terii, ]inând-o de mân` tot timpul travaliului. Ca


s`-i aline suferin]a, \i murmura cuvinte de dragoste [i olini[tea \ncurajând-o. Când \n sfâr[it copilul veni pe lume,Glen scoase un adânc oftat de u[urare

– Doamne Dumnezeule, ce \ncercare! Cea mai dur` pecare am \ncercat-o vreodat`! Nici vorb` s` mai aduci pe lumeun alt copil, Nella!

– Vom vedea, murmur` tân`ra mam` cu un zâmbet slab.{i acest b`rbat \[i riscase via]a de sute de ori!– Este bìat, anun]` doctorul.Glen strânse mâna so]iei sale.– Un bìat, repet` el cu o voce vibrând de dragoste [i de

mândrie.Cum Nella suspina cu un aer resemnat, Glen \i arunc` o

privire \ngrijorat`.– Ai fi preferat o fat`?Nella se ascunse dup` un zâmbet.– Poate \i vor ajunge caii? F`r` s` aib` nevoie s` se lanseze

\ntr-un zbor cu planorul…Glen izbucni \n râs [i-[i s`rut` so]ia pe frunte.– Este fiul tù, dulcea]a mea, deci toaste posibilit`]ile sunt

deschise!Dar când infirmiera \i puse copilul \n bra]e, Nella remarc`

mai \ntâi gropi]a din micu]a b`rbie [i cl`tin` din cap.– Pe legea mea, m` \ntreb Glen… E o nebunie c`-]i

seam`n` deja!– Oh, a[teapt` s-o vezi pe Debbie la treab`! Ea va fi curând

aceea care-i va da spiritul familiei!

158 SUSAN DOYLE

Familia… \[i zise Nella. Ceea ce-i lipsise atât de mult luiGlen! O familie pe care putea s`-i dea [i pe care i-o va da, chiardac` va trebui s` \ndure un supliciu la fiecare na[tere!

El va sfâr[i prin a se obi[nui, trebuia. La urma urmei, nu vadura foarte mult timp [i dup` aceea, ce bucurie! Nella \[i privirând pe rând copilul nou-n`scut [i so]ul, cu nesfâr[it`dragoste…

– Te iubesc Glen, te iubesc atât de mult!– Nella…El n-avea nevoie s` spun` mai mult, toat` iubirea lui era

acolo, exprimat` \n prenumele ei, pe care-l murmura cuardoare. {i s`rutul pe care-l schimbar` dup` accea veni s`pecetluiasc` \nc` o dat` leg`mântul de dragoste [i de fidelitatea dou` fiin]e unite pentru totdeauna….

Sfâr[it


giannijollys

Dragoste si fidelitate...De data asta era aproape un ordin [i era scuturat` energic. |nvingându-[i...

Documents

Transcript of Dragoste si fidelitate...De data asta era aproape un ordin [i era scuturat` energic. |nvingându-[i...