ETHEL POLLEY - romanededragoste.files.wordpress.com · Sara \ntoarse \ncet capul, \ntrebându-se...

$: ETHEL POLLEY - romanededragoste.files.wordpress.com · Sara \ntoarse \ncet capul, \ntrebându-se cine \i f`cea un compliment atât de special. B`rbatul o privi dezam`git de refuzul$

ETHEL POLLEY

Patronul spitalului

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:CORNELIA ALEXOI-SHILI

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Trenul de la Dar-es-Salaam opri \ntr-o alt` halt` – locul era preamic pentru a putea primi numele de gar` – [i Sara Wayne priviamuzat` grupul de copii africani care d`dur` n`val`, imediat cetrenul \ncepu s` \ncetineasc`.

– Bananas, memsahib? \ntreb` unul dintre ei, râzând cu toat`fa]a.

– Banane, pentru cea mai frumoas` doamn` din tren? Sara \ntoarse \ncet capul, \ntrebându-se cine \i f`cea un

compliment atât de special. B`rbatul o privi dezam`git de refuzulei, dar imediat dup` aceea \l v`zu aplicând aceea[i tactic` cu o alt`femeie din apropiere.

– Ah, b`rba]ii, murmur` Sara ca pentru ea. Japi]e ca-ntotdeauna.

Zâmbi apoi amar, dar se [i mustr` \n gând pentru importan]a pecare o d`duse incidentului.

U[a compartimentului vecin se deschise brusc [i Sara se uit`uimit` la b`rbatul masiv, care \[i puse pe um`r bagajul enorm [i s`ricu u[urin]` pe iarba care ]inea loc de peron, disp`rând apoi vioi \n

giannijollys

mul]ime.Probabil era vreun rugbist, se gândi Sara, uitându-se lung dup`

statura lui atletic`.Era \mbr`cat cu un costum bine croit, dintr-o stof` foarte

scump`, dup` toate aparen]ele.Aceasta fusese singura figur` care-i atr`sese cu adev`rat aten]ia,

de la \nceputul acestui voiaj.Privi apoi distrat` valul de du-te-vino, \ntrebându-se dac` va mai

revedea vreodat` silueta atletic` a b`rbatului care-i stârnise atâtainteres.

Dup` câteva momente, \l observ`, foarte aproape, al`turi de ofemeie mai \n vârst`.

– Cum Dumnezeu au fost \n stare s` te vâre \ntr-o asemeneasitua]ie? o \ntreb` el pe vârstnica din dreptul lui [i Sara remarc`imediat timbrul deosebit de pl`cut al vocii necunoscutului.

Femeia \l privi u[or \ngândurat`.Era [i ea destul de \nalt` [i foarte atr`g`toare, de[i bronzul pielii

\i accentua pu]in peste m`sur` ridurile din jurul ochilor [i gurii.– Nu m-au vârât \n nimic, dragul meu, r`spunse ea cu o voce

destul de rece.B`rbatul o privi nemul]umit, dar totu[i cu afec]iune:– S` fim serio[i, mam`. Cum putem s-o angaj`m pe fata asta ca

sor` medical`, când tot ce [tim despre ea e c` se nume[te Wayne [ic` [i-a luat examenele cu foarte bine?

Probabil era doctor, se gândi Sara [i ca orice doctor minimalizacompeten]a surorilor medicale.

Apoi, ca [i cum s-ar fi trezit abia atunci, realiz` c` el \i pomenisenumele.

Ah, \[i spuse ea, nu putea fi chiar m`tu[a ei aceast` doamn`…

6 ETHEL POLLEY

Doamne, nu, nu m`tu[a mea, se rug` ea \n gând.Fusese totu[i mult prea clar c` el se referise la persoana ei. |i

pomenise doar numele.M`tu[a sa, Laura, pe care n-o mai \ntâlnise niciodat`, dar care

insistase atât de mult s` vin` \n Tanzania, pe de o parte pentru a-i]ine companie veri[oarei ei, Felicity, iar pe de alt` parte, pentru ase angaja ca sor` medical` la compania la care unchiul ei fusesemanager.

Sara strânse buzele. Nu trebuia s` ia \n seam` cele auzite, dac`nu vroia s`-[i \nceap` noua slujb` \ntr-o atmosfer` de ostilitate.

Ar fi vrut, totu[i, s`-i spun` acestui b`rbat c` nu numai c` [i-aluat cu foarte bine toate examenele, dar a primit [i medalia de aurpentru cea mai bun` sor` medical` a anului. |i putea demonstraoricând abilit`]ile ei profesionale, \[i spuse Sara, privind cu coadaochiului figura impozant` a tân`rului pe care-l admirase cu doarcâteva minute mai \nainte.

Trenul porni din nou. Sara \[i privi \ngândurat` ceasul. Peste oor` va ajunge la destina]ie. Tocmai bine pentru a putea mânca ceva[i a-[i putea preg`ti bagajele pentru coborâre.

C`ldura care o izbi \n momentul \n care se d`du jos din tren erade-a dreptul sufocant`.

Tr`gând adânc aer \n piept, Sara se uit` cu aten]ie \n jur,\ncercând s` deslu[easc` \n mul]ime dac` m`tu[a sau v`rul ei oc`utau din priviri.

Nu-i z`ri \ns` nic`ieri [i r`mase câteva momente pe peron,gândindu-se la ce avea de f`cut. Bagajele erau prea grele pentru ale putea ridica de una singur`, dar cum to]i hamalii treceau pelâng` ea, \nc`rca]i pân` peste cap, \[i lu` inima-n din]i [i le c`r` ea\ns`[i, \ndreptându-se \ncet spre ie[ire.

PATRONUL SPITALULUI 7

– {ti]i cumva dac` doamna Wayne a venit \n \ntâmpinarea mea?\l \ntreb` ea pe tân`rul de la casa de bilete.

– Vre]i s` ajunge]i la Kwaheri, memsahib? o \ntreb` el, [i Sara\ncuviin]`, mirat` totu[i c` acesta cuno[tea numele fermei situat` lacel pu]in patruzeci de mile distan]` de locul \n care se aflau. Maibine merge]i cu Bwana Halifax, continu` el, privind spre unautobuz vechi, parcat \n fa]a sta]iei. Memsahib Wayne conducefoarte prost.

Bucuroas` c` putea ie[i din \ncurc`tur`, Sara \[i cump`r` unbilet [i-i permise tân`rului s`-i \ncarce bagajele \n autobuzulsupraaglomerat, dup` care se urc` [i ea, fericit` c` sc`pase depovara geamantanelor.

U[a se \nchise \n urma ei, iar [oferul tocmai se preg`tea s`porneasc` motorul, când o fa]` rotund` [i vesel` se lipi de geamulportierei, privind cu aten]ie \n`untru.

Dup` câteva momente, u[a se deschise din nou [i tân`ra care seuitase pe fereastr` s`ri repede \n ma[in`.

– E[ti, cumva, Sara? \ntreb` ea, privind peste umerii celor dinfa]a ei.

Sara se uit` lung la fa]a \nro[it` de c`ldur` a fetei, cu p`rul t`iat[i foarte dichisit aranjat, \n contrast puternic cu blugii foarte uza]i[i tricoul vechi [i l`lâu.

– Tu e[ti Felicity? \ntreb` Sara zâmbind.Cealalt` fat` \ncuviin]`, zâmbind la rândul ei.– Ia-i bagajele [i d`-le jos, Tom, spuse Felicity, uitându-se spre

taxator. {i prinde asta, continu` ea, aruncându-i o moned` deargint, care str`luci o clip` \n b`taia soarelui.

– Mul]umesc, memsahib! scânci el, supunându-se, dup` care se\ntoarse la locul lui de la casa de bilete.

8 ETHEL POLLEY

– Se pare c` doar Tom nu e toropit de c`ldura asta, coment`Felicity. Cred c` \i face pl`cere s` alerge de colo-colo, continu` eacu un zâmbet vesel, care o f`cu, brusc, deosebit de atractiv`.

Ce p`cat c` nu avea zâmbetul `sta tot timpul, se gândi Sara. Nu-i st`tea bine deloc mofluz`, cum o v`zuse \n primele momente.

– Foarte dr`gu] din partea ta c` ai venit s` m` iei, spuse Sara\ncet. |]i mul]umesc.

– O, Doamne, chiar n-ai de ce s`-mi mul]ume[ti. Vin, oricumaici o dat` pe s`pt`mân` s` ridic coresponden]a [i, ca s` fim sinceri,Kwaheri nici nu-i chiar a[a de departe. Nu pentru standardelenoastre. Puteai s` vii cu cursa local`, dar e atât de cald, \ncât mi-arfi mil` [i de un câine s`-l v`d \nchis acolo pe c`ldura asta, spuseFelicity, s`rind pe scaunul [oferului [i deschizând cealalt` portier`,pentru a putea urca [i Sara. Cred c` va fi foarte amuzant s` te am \npreajm`, continu` ea, dup` ce porni motorul. Sper c` te vei\n]elege cu mama, de[i nimeni nu prea reu[e[te asta. Oricum, n-a[putea spune c` e o femeie rea. Trebuie doar s` [tii cum s-o iei.

Sara se foi pe scaun, u[or \ngrijorat` de cele auzite. Nu era chiaratât de \ncurajator faptul c` m`tu[a sa nu se \n]elegea cu nimeni.

– Dac` tu te \n]elegi cu ea, spuse Sara surâzând, atunci cred c`voi putea [i eu.

Felicity o privi amuzat`:– Nici nu-]i va fi prea greu, presupun, de vreme ce vei fi plecat`

de-acas` mai tot timpul.Felicity conducea cu o grimas` de plictiseal`, ca [i cum ar fi

b`tut la nesfâr[it drumurile din Tanzania. Cu toate acestea, p`reafoarte st`pân` pe sine la volan [i Sara o privi cu coada ochiului cummanevreaz` totul cu cea mai mare dexteritate, dup` care \[i mut`privirile asupra drumului.


Erau foarte pu]ine lucruri de v`zut, \n afara câtorva plante arsede soare [i, din loc \n loc, câte un cactus.

– Cum se numesc aceste plante? \ntreb` Sara \n momentul \ncare trecur` pe lâng` un pâlc mai consistent de verdea]`.

– Sisal, r`spunse Felicity surâzând, observând stingherealaveri[oarei sale datorat` acestei mici ignoran]e. Cu toate c` nu preamai au la ce s` fie folosite, acum, \n epoca nailonului.

– Atunci, de ce nu se gândesc s` cultive altceva? \ntreb` Sara.– Pentru c` nu cre[te nimic altceva aici, r`spunse prompt

Felicity. Aici e… sisal sau nimic, surâse ea din nou, cu toat` fa]a.Dar nu te \ngrijora, localnicii s-au adaptat din mers la vremurile pecare le tr`im [i [i-au g`sit, fiecare, o modalitate de a supravie]ui.

Sara nu mai spuse nimic. P`mântul acesta, \ntr-adev`r, nu ar`tafoarte fertil. Condi]iile de trai erau probabil foarte dificile \n ]ara \ncare descinsese, se gândi Sara, privind cu luare-aminte relieful arid.Cu toate acestea, sim]ea deja c` \ncepe s` \ndr`geasc` nespusaceste locuri.

Aceasta era Africa. Locul unde puteai \ntâlni \n fiecare clip` cevace p`ruse imposibil pân` atunci.

Imediat ce casa familiei Wayne se z`ri \n dep`rtare, Felicityap`s` atât de tare pe accelera]ie, \ncât ma[ina p`ru s` prind` aripi.

– Cas`, dulce cas`!… exclam` ea. Bine c` n-ai venit cu Matt.Conduce ca un nebun, explic` Felicity. Spre deosebire de el, Jamesconduce arareori, [i extrem de prudent.

– James? \ntreb` Sara uimit`, realizând abia atunci cât de pu]inelucruri despre mo[ie \i spusese, de fapt, m`tu[a ei.

– E fratele lui Matt. Ur`[te sisalul [i vrea s` scrie c`r]i.– Atunci, de ce n-o face? \ntreb` Sara, contrariat`. Nu \n]eleg.– Vei \n]elege, o asigur` Felicity.

10 ETHEL POLLEY

Ma[ina opri brusc \n fa]a casei, f`cându-i pe to]i copii din curtes` fug` speria]i \n toate direc]iile.

Sara cobor\ \ncet din ma[in`, uimit` c` rezistase \n soarele care-i b`tuse \n ceaf` tot timpul.

|[i aranj` cu grij` fusta, dar probabil, \[i spuse ea, va r`mânecomplet bo]it`, pân` la urm`toarea sp`lare.

Ar fi vrut s` arate mai bine la prima \ntâlnire cu m`tu[a sa, darpresupunea c` to]i cei care soseau \n asemenea condi]ii, ar`tau lafel de jalnic.

Felicity o invit` pe terasa care \nconjura casa, asigurând astfelr`coarea pentru toate camerele din`untru.

– Mama te a[teapt` probabil \n sufragerie, spuse ea, a[a c` du-te mai \ntâi s-o vezi, dup` care \]i voi ar`ta camera ta.

Momentul \ntâlnirii cu m`tu[a sosise, a[adar, [i Sara se sim]eanervoas` [i emo]ionat`, deopotriv`. Era foarte curioas` s-o vad` [ispera c` se vor \n]elege bine \mpreun`, pentru c` era \ngrozitor s`tr`ie[ti \n conflict cu cineva, \ntr-un spa]iu atât de mic.

Doamna Wayne era \ntins` pe un [ezlong, stând cu ochii \nchi[i.Corpul ei fragil era \mbr`cat \ntr-un capot de satin roz-deschis,

[i era \nconjurat` de o mul]ime de reviste [i jurnale.– Mam`, treze[te-te, spuse Felicity. Sara a[teapt` s` te salute.Doamna Wayne \[i deschise ochii somnoro[i.– Arat`-i camera ei, draga mea. {tii c` dorm \ntotdeauna la ora

asta [i mi-e imposibil s` primesc, r`spunse ea [i pleoapele \i c`zur`din nou. P`rea s` fie, \ntr-adev`r, una dintre acele persoane careadorm extrem de u[or.

Felicity str`b`tu toat` camera [i se opri \n u[`, apoi, privinddezam`git` spre Sara:

– Trebuie s`-]i ar`t mai \ntâi camera ta.


Sara zâmbi cu afec]iune. |ncepea s` \n]eleag` c`rui fapt sedatora expresia ei de plictiseal` [i-[i promise \n gând s` fac` tot ce-i st`tea \n putin]` s-o fac` s` se simt` mai bine.

Sara nu avusese niciun fel de idee despre cum \[i mobileazòamenii casa la Tropice. Citise ceva \nainte despre toate acestea,dar, ca de obicei, la fa]a locului lucrurile st`teau cu totul altfel.

Camera care \i fu indicat` era mobilat` foarte simplu, cu un pat,o mas` [i un scaun. Câteva col]uri erau prev`zute cu ni[te perdele,dup` care se puteau ]ine hainele, dar materialul din care erauf`cute era deja pe jum`tate rupt. Toat` mobila era foarte veche, iaraerul foarte \nchis.

Dup` ce plec` Felicity, Sara se a[ez` pe marginea patului,bucuroas` s` fie câteva clipe singur`.

Covorul uzat [i husa de lân` de pe scaun, extrem de uzat` [i ea,o uimir` peste m`sur` pe Sara. Dac` ar fi fost dup` ea, le-ar fi datfoc imediat.

|n u[` se auzi o b`taie scurt` [i Felicity intr` imediat dup` aceea,cu o tav` cu ceai \n mâini.

– Sper c` te sim]i bine aici, spuse ea zâmbind. N-am avut timps` cur`] \nainte de a pleca dup` tine, dar v`d c` a f`cut servitoareacâte ceva pe-aici, a[a c` \i vei putea mul]umi.

Sara o asigur` c` avea tot ce avea nevoie.Camera era destul de r`coroas`, fa]` de c`ldura de afar` [i era

ordonat` [i curat`.– |mi pare rù c` nu putem sta \n alt` parte acum, dar mama

vrea s` mai doarm`. Obi[nuie[te s` doarm` de diminea]` pân`seara [i st` treaz` noaptea, când e mai r`coare. Nu trebuie s`-]i faciprobleme dac` o auzi noaptea prin cas`. Nu va intra niciodat` aici.

Sara nu spuse nimic. |[i bù ceaiul \n t`cere, sim]ind cum \i

12 ETHEL POLLEY

alunec` u[or pe gâtul uscat.Nu fusese niciodat` o mare bùtoare de ceai \n Anglia, dar \n

Tanzania era probabil foarte greu s` nu consumi cantit`]iindustriale. Fierbin]eala ceaiului \i f`cu mult mai bine pe c`lduraaceea, decât orice bùtur` r`coritoare rece.

– Bei \ntotdeauna ceai la ora asta? \ntreb` Sara.– Cam cu o jum`tate de or` mai târziu, r`spunse Felicity.

Bìatul \n cas` nu e aici \ntre ora dou` [i patru [i, \n plus, toat`lumea doarme la aceste ore.

– A[ vrea s`-mi spui cu ce te pot ajuta \n cas`, spuse Sara, cu ou[oar` ezitare.

Felicity o privi surprins`.– Aici, doar africanii se ocup` cu astfel de lucruri, spuse ea. Sau

putem angaja pe cineva pentru o zi, continu` ea, cu cel mai atractivzâmbet pe care Sara i-l v`zuse pân` atunci. Dar \]i mul]umesc c` te-ai gândit s` m` aju]i. Dac` nu mai vrei ceai, voi duce tava de aici,spuse ea brusc [i ie[i gr`bit`.

|n urma ei, Sara zâmbi pentru sine \ns`[i… |ncepea deja s` ]in`foarte mult la aceast` fat`. Ce dr`gu] din partea ei s`-i aduc` ceai,la o or` la care nimeni nu o putea ajuta cu astfel de treburi.

Doamna Wayne anun]` c` este gata s-o \ntâlneasc` pe Sara laora [ase.

– Spune-i c` nu e nevoie s`-[i schimbe \mbr`c`mintea, dragamea, \i spuse ea fiicei sale. Vreau s-o v`d \nainte de cin`. {tiu cumsunt fetele de obicei. Nu se machiaz` toat` ziua, pe urm`, seara, \[ipun o cantitate uria[` de machiaj, care le schimb` total. Vreau s-ov`d pe Sara natural`, a[a cum o va vedea el.

Felicity n-o mai \ntreb` de care el era vorba, pentru c` puteaghici cu u[urin]`, cunoscând obiceiurile mamei sale.


Sara fu foarte surprins` s` constate ce femeie dr`gu]` eram`tu[a sa. F`r` a mai fi \nc` tân`r`, avea totu[i un farmec aparte,astfel \ncât o \ndr`gi imediat.

– E[ti frumu[ic`, \i spuse doamna Wayne, \nc` din prima clip`când o v`zu. |mi place foarte mult [i modul cum \]i por]i p`rul. }i-l vopse[ti?

– Nu, e culoarea mea natural`, r`spunse Sara, spunându-[i \nacela[i timp c` probabil i se va pune de foarte multe ori aceast`\ntrebare \n Tanzania.

Doamna Wayne o privi gale[, ca o pisic`. De fapt, \n toatemi[c`rile era ceva de felin`.

– Asta-i foarte bine. Lui nu-i plac lucrurile nenaturale. E de\n]eles, nu-i a[a?

Sara presupuse c` doamna Wayne se referea la fiul s`u, astfel c`r`spunse imediat:

– Ah, nu cred c` va avea timp s` m` studieze, r`spunse ea [isper` c` replica sa nu suna a fals` modestie.

– Ah, te va studia cu siguran]`, spuse doamna Wayne. Am v`zutcum se uita la fotografiile pe care le am cu tine.

Totu[i, Sara nu putea crede c` m`tu[a sa era chiar atât de naiv`pe cât vroia s` par`.

– Nu [tiu ce planuri ]i-ai f`cut \n privin]a mea, m`tu[` Laura,replic` Sara, dar te asigur c` am venit aici numai [i numai pentrumunca mea. Nu m` intereseaz` nimic altceva.

– Ah, bine\n]eles, iubito, nimeni nu spune c` ai venit din altemotive. Te rog, \ns`, nu-mi spune m`tu[, m` faci s` m` simt atât deb`trân`… {i, \n fond, nici nu sunt m`tu[a ta. S-a \ntâmplat doar s`m` c`s`toresc cu unchiul t`u. Spune-mi Laura, a[a cum face toat`lumea.

14 ETHEL POLLEY

Acesta era din nou unul din trucurile sale de pisicu]`, se gândiSara.

– Cred c` am auzit o ma[in`, mam`, spuse Felicity, intrând \ngrab` \n \nc`pere.

Doamna Wayne s`ri imediat la fereastr` [i se uit` cu mult`aten]ie.

– Cred c` e Matt, spuse ea, destul de emo]ionat` de toat`situa]ia, dup` toate aparen]ele.

Se l`s` o scurt` t`cere, timp \n care se auzi ma[ina oprind \n fa]acasei.

– M` duc s` m` schimb, spuse Felicity [i arunc` o privire gr`bit`asupra camerei, dup` care ie[i, uitându-se la Sara cu ochi zâmbitori[i complici.

– E atât de ru[inoas`, spuse doamna Wayne atât de automat,\ncât Sara se gândi imediat c` m`tu[a sa folose[te \ntotdeaunaaceast` fraz` pentru a o caracteriza pe fiica sa, de[i Felicity nup`ruse nicio clip` ru[inoas` fa]` de ea. Poate, totu[i, \[i spuse Sara,\n prezen]a lui Matt era schimbat`. Fetele sunt, adeseori, foartediferite \n comportament fa]` de persoanele de sex opus.

Zgomotul motorului se opri de-a binelea [i foarte curând seauzir` pa[i pe verand`.

– Am trecut doar s`-]i spun c` s-ar putea s` dorm aici, doamn`Wayne, spuse tân`rul care se opri \n u[`, privind-o lung pe Sara. Tucine e[ti? \ntreb` el.

Sara se \ntoarse spre el, privindu-l la rândul ei din cap pân`-npicioare.

Desigur, [tie foarte bine cine sunt, \[i spuse ea.– E nepoata mea, Sara, r`spunse doamna Wayne. Ce mai faci,

Matt? \ntreb` ea, din nou automat.


– Ai spus c` e nepoata ta? \ntreb` tân`rul, intrând cu pa[i rari \n\nc`pere.

– Da. A venit cu trenul cu care ai venit [i tu.– Cum? \ntreb` Matt.Sara se uit` \ntreb`toare de la unul la altul.– I-am spus mamei tale c` va sosi azi. A venit \n locul surorii

medicale pe care ai avut-o pân` acum. A fost sugestia doamneiHalifax [i a fost un motiv \n plus s` ne hot`râm s` st`m aici.

Matt se \ntoarse cu spatele la ea, \n mod deliberat, dup` cât sep`rea.

Ochii Sarei \i \ntâlni apoi pe ai lui Matt [i fu deosebit desurprins` s` constate c` erau la fel de alba[tri ca ai ei, \n exactacelea[i nuan]e.

– Dac` [tiam c` vei veni, a[ fi trimis pe cineva s` te \ntâmpine laDar-es-Salaam. |n trenurile noastre nu e un lucru obi[nuit s` vezi ofemeie singur`. Habar n-am avut unde [i când vei sosi.

Urm` o t`cere stânjenitoare, dup` care Sara spuse:– E adev`rat c` am fost pu]in surprins` c` nu m-a a[teptat

nimeni la Dar-es-Salaam, dar m-am gândit c` nu se obi[nuie[te,pentru c` am trimis o telegram` s`-mi anun] sosirea [i trenul pecare-l voi lua.

– Nu-i deloc ,,obi[nuit'', domni[oar` Wayne. Pentru o clip`, Sara avu impresia c` vede \n ochii lui un lic`r de

amuzament. Apoi o privi din cap [i pân`-n picioare, ca [i cum ar fivrut s-o evalueze.

– Va s` zic`, e[ti sor` medical`? \ntreb` el, parc` nevenindu-i s`cread`.

– Da, r`spunse ea simplu.– Bine. Vei avea curând ocazia s` ne demonstrezi asta. Vei

16 ETHEL POLLEY

\ncepe mâine un stagiu la unul dintre spitalele noastre, dar trebuies` [tii dinainte c` dac` nu te ridici la standardele de aici, pentru noinu va conta faptul c` domnul Wayne ]i-a fost unchi.

– Mi-ar fi pl`cut s` \ncep acest stagiu \n alte \mprejur`ri,r`spunse ea cu mândrie.

– Vom vedea mâine de ce e[ti \n stare, r`spunse el, dup` carep`r`si \nc`perea f`r` a se uita spre doamna Wayne.

Sara se \ntoarse spre m`tu[a sa, care o privi cu [i mai mult`blânde]e ca de obicei.

– Am [tiut c` va fi de acord cu tine imediat ce te va vedea, spuseea.


Capitolul 2

– E[ti \nc` sup`rat`? o \ntreb` Felicity, a doua zi diminea]`,privind-o peste mas`, la micul dejun.

– N-am fost sup`rat`, doar c` simt c` \mprejur`rile \n care amvenit aici m` pun \ntr-o lumin` fals`. Vezi, munca mea \nseamn`foarte mult pentru mine. Prefer s`-mi pot câ[tiga singur` pâinea [ivreau s` muncesc cu adev`rat.

Felicity \i arunc` o privire amuzat`:– Ah, nu-]i face nicio grij` \n privin]a asta. Matt s-a n`scut

undeva \n sudul Americii. |i trateaz` pe to]i ca pe ni[te sclavi. Defapt, chiar avea mare nevoie de o sor` medical`. Putea, desigur, s`g`seasc` una aici, dar \n mod sigur n-ar fi fost atât de eficient` catine, coment` ea, punându-i Sarei \nc` o cea[c` de ceai. Orice alt`fat` [i-ar fi f`cut griji c`l`torind de una singur` pân` aici. Pentrutine \ns`, n-a fost un fapt special. Cred c` nu te-ai gândit nicio clip`c` ar putea fi periculos.

– De ce m-a[ fi temut? Acas` la mine e un fapt absolut normal.Credeam c` a[a e considerat [i aici.

– {i noi c`l`torim singure, dar numai dac` e o urgen]` [i n-avem

alt` solu]ie. Vrei s` te duc eu la spital ast`zi? Am cerut un jeepspecial pentru asta.

– Un jeep? repet` Sara.– Da. Nu e foarte nou, dar e rapid.Felicity \[i \ndep`rt` pu]in scaunul de mas` [i o privi pe Sara cu

mult` aten]ie.– }i-a mai spus cineva pân` acum c` ar`]i foarte [ic \n uniforma

asta? zâmbi ea, continuând s-o analizeze.Sara nu r`spunse. Era \ntotdeauna ceva atât de cinic \n

observa]iile acestei fete, \ncât nu puteai s` nu te \ntrebi dac` era\ntr-adev`r a[a, sau era doar o atitudine pe care o aborda dinteribilism.

Dup` câteva minute ie[ir` \n curte, unde le a[tepta jeepul decare pomenise Felicity.

Avea o form` de-a dreptul monstruoas`, a[a cum st`tea acolo,cu farurile aprinse.

– Chiar crezi c` voi putea conduce ar`tarea asta?– De ce nu? |ntr-un autobuz local nu cred c` te-ai sim]i mai

bine.Sara deschise portiera [i se a[ez` pe scaunul de la volan,

ap`sând u[or pedala enorm` [i privind speriat` aceleratorul uria[.Ar fi vrut acum s` fi acordat mai mult` aten]ie \n timpul [coliistuden]ilor de la medicin` care aveau, \n cele mai multe dintrecazuri, o ma[in` destul de asem`n`toare.

– Vrei s` conduci tu? \ntreb` Felicity.Sara scutur` u[or din cap.– Nu \n diminea]a asta, r`spunse ea cu fermitate, a[ezându-se

pe scaunul pasagerului [i privind cu aten]ie mi[c`rile pe care leexecuta cu atâta u[urin]` Fecility.


|n mai pu]in de trei minute, sosir` la spital.|nainte de a cobor\, Sara arunc` o privire profesional` asupra

cl`dirii [i se declar` mul]umit`. Era o cl`dire joas`, \nconjurat` decopaci. Acoperi[ul era de tabl`, ceea ce \nsemna c` \n`untrutrebuia s` fie teribil de cald, dar era vopsit \ntr-o culoare foartevesel` [i relaxant`, foarte bine \ntre]inut.

Ca [i cum cineva i-ar fi semnalat la sosirea lor, Matt le ie[i \n\ntâmpinare.

Felicity \i f`cu bucuroas` cu mâna, dar Sara \[i aminti, deodat`,toate resentimentele pe care le avea fa]` de el, din momentul \ncare o \ntrebase dac` era, \ntr-adev`r, sor` medical`.

|n diminea]a aceasta, Matt era destul de sociabil. |mbr`cat cuuniforma de spital [i cu pantofii bine lustrui]i, ar`ta foarte agreabil\n acele momente, de[i, când se \ntoarse spre Felicity ,spuse cu ovoce seac`:

– Faptul c` sora Wayne e veri[oara ta, nu-]i va permite s-oderanjezi de la program.

Sara \[i privi imediat ceasul. Mai era \nc` un minut [i jum`tatepân` la ora opt. Nu \ntârziase, a[adar.

– Ah, nu m` plictisi cu toate astea, Matt, spuse Felicity. Sara nu[tie s` conduc` jeepul, a[a c` am adus-o eu.

– N-ai mai condus niciodat` o ma[in` cu volanul pe stânga?\ntreb` Matt [i de ast` dat` buzele lui scoaser` un [uierat plin deuimire [i amuzament.

– Nu, recunoscu Sara.– P`i, comand` Matt, privind-o pe Felicity, du-o la u[a

dispensarului. Aici nu e permis s` faci atâta zgomot.Sara se \ncrunt`, mu[cându-[i u[or buza. Pentru nimic \n lume

nu putea s-o lase acum pe Felicity s` conduc`. Condusul ma[inii

20 ETHEL POLLEY

f`cea parte din proba de angajare ale celor mai multe firme. Nuputea fi chiar atât de dificil, \[i spuse ea, s` mi[ti din loc hardughiaasta.

S`ri a[adar pe scaunul [oferului [i ap`s` pe accelerator cudegetele piciorului drept. Spre u[urarea ei, motorul porni. Asta\nsemna ceva, oricum. Apoi, \ncerc` s`-[i aminteasc` manevrele pecare le f`cuse mai \nainte Felicity.

– Ai mai condus \nainte, sor`? \ntreb` Matt, destul de \ngrijorat.– Nu, domnule Halifax, recunoscu Sara \nro[indu-se, dar voi

\nv`]a. Nu poate fi chiar atât de dificil [i… De ce naiba nu vrea s` se pun` \n mi[care monstruozitatea asta?

se \ntreb` Sara, cu nervozitate. M`car de data asta.Matt o privi \nc` o dat`, foarte alarmat [i obrajii Sarei se

aprinser` din nou.– Cred c` era mai bine dac` \nv`]ai ceva din toate astea mai

\nainte. Hai, coboar` [i vom merge s` te prezint colectivului dincare vei face parte.

Sara \i arunc` veri[oarei sale o privire, dup` care \[i urm` [efulf`r` s` crâcneasc`.

Interiorul spitalului era a[a cum [i-ar fi dorit orice sor`medical`, din orice parte a lumii. Pere]ii aveau o culoare crem-deschis deosebit de frumoas` [i erau extrem de cura]i, iarmobilierul era nou [i foarte modern.

– E minunat, aici, exclam` Sara, cu deplin` sinceritate. E maimult decât a[ fi putut visa vreodat`.

– Vrem ca echipa noastr` s` se simt` foarte bine aici, r`spunseMatt cu un zâmbet scurt de mul]umire. E foarte dificil s` lucrezi peo asemenea c`ldur`, a[a c` am avut grij` s` cre`m o atmosfer`pl`cut` [i relaxant`.


Sara continu` s` se uite cu admira]ie \n jur [i nu putu s` nu segândeasc` la colegele ei din Londra [i la cât de mult ar invidia-odac` ar vedea-o aici.

Matt b`tu de câteva ori \n cea de-a treia u[` de pe holul larg [ielegant, dup` care intr` \n`untru.

– 'nea]a, Cengupta, spuse el cu cel mai prietenos ton pe care-lauzise Sara pân` acum din gura lui. Vreau s` ]i-o prezint pe nouasor` medical`, domni[oara Wayne, care a sosit mult mai devremedecât ne a[teptam. Vezi, ocup`-te de ea [i ajut-o cu tot ce arenevoie.

Sara se apropie [i d`du nas \n nas cu un indian, a c`rui fa]`maronie se lumin` de un zâmbet cald de bun venit, imediat ce ov`zu.

B`rbatul \[i \mpreun` mâinile, dup` care le duse la inim`. Sara \l privi cu aten]ie [i, cu unul dintre cele mai prietenoase

surâsuri posibile \i \ntinse mâna, pe care b`rbatul o strânse cu toat`c`ldura.

Matt \ns` vroia ca Sara s` fie cunoscut`, de c`tre cei maiimportan]i dintre colegii s`i.

– Sora Lucy este \nc` aici? \ntreb` el.Doctorul Cengupta \ncuviin]`.– Sor`! strig` acesta, sco]ându-[i capul pe u[` [i uitându-se cu

aten]ie de-a lungul holului.– Yes, sir, veni repede r`spunsul. Ave]i nevoie de mine?Sora se apropie \ncet de u[`, venind dinspre oficiu [i le zâmbi

tuturor cu c`ldur`, ar`tându-[i din]ii splendizi, \n contrast puterniccu fa]a neagr`.

– Sora Lucy Mgweri, spuse Matt, pe un ton vesel.Sara zâmbi la rândul ei, dup` care f`cu câ]iva pa[i spre u[`,

22 ETHEL POLLEY

pentru a ie[i \n \ntâmpinarea simpaticei sale viitoare colege.– Tu e[ti noua sor`? \ntreb` Lucy.Sara d`du afirmativ din cap.– E foarte bine c` ai venit, continu` Lucy, doctorul Cengupta

tocmai ne spunea zilele trecute c` avem nevoie de ni[te fe]e noi pe-aici. Avem doar un singur pacient \n momentul de fa]`, dar va fibenefic pentru el s` vad` o sor` atât de dr`gu]`.

Sara râse din toat` inima, dar se \ntreb` \n acela[i timp dac`ar`ta \ntr-adev`r atât de bine \n acea zi sau era doar un complimentgenerat de bucuria Lucyei de a mai avea o sor` medical` prinpreajm`.

– Sora Wayne are nevoie de un [ofer, pentru cazul când va fichemat` pentru vreun pacient, pân` când va \nv`]a s` conduc`.Gabriel e foarte bun, dar nu [tiu exact dac` va fi destul de liberpân` s`pt`mâna viitoare. Mai e [i altcineva care ar putea s` ne ajute\n acest sens?

Doctorul Cengupta d`du u[or din capul lui ar`tos [i-l condusepe Matt la u[`.

– Va fi o mare pl`cere pentru mine s` lucrez cu sora Wayne,spuse el, curtenitor. Cred c` trebuie s`-]i mul]umesc c` ai g`sit onou` sor` atât de repede.

Matt zâmbi cu toat` fa]a:– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti mie. Trebuie s`-i mul]ume[ti

doamnei Wayne, spuse Matt, [i ie[i gr`bit.Sara \l privi de fereastra biroului [i-i urm`ri mi[c`rile agile [i

elegante cu care s`ri \n ma[in`. Nu era atât de \nalt cum i se p`rusela \nceput, dar d`dea mereu impresia c` era cea mai masiv`persoan` din \nc`pere.

Doctorul Cengupta se \ntoarse \n birou [i, v`zând-o la fereastr`,


spuse cu un zâmbet:– E un om foarte fin. E un privilegiu s` lucrezi pentru el.Câteva momente, r`maser` a[a amândoi, um`r lâng` um`r,

scrutând \mpreun` orizontul, dup` care doctorul Cengupta spusefoarte hot`rât:

– Acum, sor`, s` ne apuc`m de treab`. Iart`-m` dac` va trebuis`-]i pun o serie \ntreag` de \ntreb`ri, dar \mi place s` [tiu cât maimulte lucruri despre surorile cu care lucrez. Tu, de asemenea, vatrebui s` [tii cât mai multe lucruri despre spitalul nostru [i cred c`e mai bine s` vorbim despre toate astea acum, când nu suntemfoarte ocupa]i.

Sara d`du u[or din cap, \ncuviin]ând.N-avea de ce s` nu-i vorbeasc` despre calific`rile ei. Erau dintre

cele mai bune [i [tia foarte bine asta, astfel c` i le \n[ir` pe toate,rând pe rând.

– Suntem foarte noroco[i s` te avem printre noi. Sunt foartesurprins c` n-ai r`mas la un spital din Londra.

– Am vrut s` c`l`toresc, explic` Sara. Mi s-a oferit un post acolo,dar am refuzat. M`tu[a mea mi-a sugerat s` vin aici [i am consideratc` e o idee foarte bun`, de[i n-am [tiut c` ave]i un spital atât dedotat. M` tem c` tot ceea ce [tiam despre Africa erau doar lucruriaflate din filme, care m-au f`cut s` m` gândesc la acest continent cala ceva foarte primitiv.

– Suntem foarte noroco[i, aici la Kwaheri, coment` doctorul.Matt s-a \ngrijit \ntotdeauna s` avem cel mai bun echipament. Pevremea când Matt era doar un copil, |n aceast` localitate a avut locun accident foarte grav pe care Matt nu l-a uitat niciodat`, pentruc` persoana care a murit \n acest accident ar fi putut fi salvat` dac`aici era un spital dotat cu cele necesare. Asta l-a f`cut pe Matt ca

24 ETHEL POLLEY

atunci când a putut s` ia o astfel de decizie, s` construiasc` unspital dotat cu cea mai modern` aparatur`. Am fost foarte norocosc` am fost primit ca doctor aici.

– Sunte]i de mult timp aici? \ntreb` Sara, interesat` de tot ce]inea de viitorul ei loc de munc`.

– Sunt aici de doisprezece ani. Matt are treizeci [i patru de ani,acum, spuse doctorul [i ochii lui c`prui \i zâmbir` cu c`ldur`. Astami-a amintit c` nu te-am \ntrebat câ]i ani ai.

– Am dou`zeci [i cinci de ani, r`spunse Sara imediat. Amdevenit sor` medical` la optsprezece ani [i \mi amintesc cu marebucurie de fiecare moment \n leg`tur` cu profesia mea.

– Cu asta, cred c` am terminat cu \ntreb`rile, spuse doctorul.Acum, voi \ncerca s`-]i explic ce vei avea de f`cut aici. Poate nu-]i vafi tocmai u[or, \nceput, pentru c` suntem organiza]i \ntr-un alt moddecât cel din Anglia. De multe ori e necesar s` zbur`m \n vreoregiune din apropiere, chiar [i pentru o simpl` injec]ie. |n aceast`zon` sunt angaja]i un num`r mare de muncitori pe planta]iile desisal [i \n orice moment poate interveni vreun moment nefericit. Pede alt` parte, le ajut`m pe femeile din localitate [i din jur s`-[iaduc` pe lume copila[ii. Suntem cu to]ii foarte mândri de clinicanoastr`.

Sara zâmbi cu c`ldur`, amintindu-[i de un bebelu[ negru pecare-l v`zuse la clinica din Londra. Era foarte solid [i dr`g`la[.

– Sper c` voi putea asista [i eu la o na[tere, exclam` Sara,entuziasmat`.

– Hai s` vizit`m spitalul, spuse doctorul Cengupta, privind-o cumul]umire.

O parte a spitalului era destinat` persoanelor convalescente.– Malaria, o inform` doctorul Cengupta, trecând pe lâng`


paturile celor abia sc`pa]i de suferin]`. Cu toate m`surile noastrede prevenire, avem \nc` destul de multe cazuri, dar sper`m ca, \ntr-o bun` zi, de aceast` boal` se va mai pomeni doar \n c`r]ile deistorie a medicinii.

Sarei nu-i lu` prea mult timp pentru a observa c` doctorulCengupta punea acela[i accent pe disciplin`, ca \n toate marilespitale. Totu[i, spuse, cl`tinind u[or din cap:

– Nu prea ne formaliz`m, pe-aici, dar asta nu \nseamn` c`suntem mai pu]in eficien]i.

Urm` apoi un tur al s`lilor de a[teptare, deja pline cu o mul]imede africani de diferite vârste, care a[teptau s` fie examina]i.

Restul dimine]ii nu fu foarte obositor, pentru c` venir` doar doipacien]i, care a[teptau \n lini[te s`-[i ia re]etele.

Peste câtva timp, Sara putu s` vad` \n sfâr[it oficiul unde valucra. Nu era atât de mare ca cel al doctorului, dar \i pl`cu imediat,mult mai mult. Soarele nu p`trundea pân` aici, astfel c` era multmai r`coros. Era zugr`vit \ntr-un albastru-deschis, spre deosebirede celelalte camere care erau crem. |ntr-unul din col]uri era ochiuvet` destul de mare, iar ceva mai \ncolo o m`su]` pictat`, pecare se ]ineau hârtiile.

Sara se a[ez` imediat pe un scaun, bucuroas` c` nu observasenimeni c` nu fusese prezent` pentru prânz.

– F`-]i un ceai, o sf`tui Lucy intrând. O cea[c` mare de ceai deKenya \]i va prinde foarte bine acum.

Chiar asta inten]ionase s` fac`, \[i spuse Sara.Ceaiul de Kenya era o noutate absolut` pentru ea [i era extrem

de curioas` s` [tie prin ce se deosebea de cel din China sau India. Constat` c` avea un gust situat \ntre cele dou`. Oricum, extrem

de r`coritor.

26 ETHEL POLLEY

Sara se \ndrept` apoi spre fereastr`, uitându-se peste planta]iilede sisal care \nconjurau spitalul..

Cufundat` \n visare, abia auzi b`taia din u[`.– Ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` o voce de femeie, cu curiozitate.

Siesta? Sara s`ri imediat [i deschise larg u[a.– Pot s` v` ajut? \ntreb` ea.Ochii tinerei privir` pe deasupra ei.– E \n regul`, James, am g`sit pe cineva…Un tân`r cu o statur` foarte asem`n`toare cu cea a lui Matt, se

apropie \n grab`, venind din cap`tul coridorului. Le privi zâmbitorpe cele dou` fete, dup` care spuse, cercetând-o cu aten]ie pe Sara.

– E Julia Davids, iubita lui Matt, spuse el foarte repede. O doarecapul.

Sara privi cu c`ldur` spre tân`ra din fa]a ei [i o \ntreb` dac` arvrea s` stea pe un scaun.

– Sunt nou` aici, spuse Sara, dar s` sper`m c` voi g`si ceva cete poate ajuta. Doctorul Cengupta [i sora Lucy tocmai \[i iauprânzul, \ns` trebuie s` se \ntoarc` \n câteva minute.

– Tu nu te-ai dus s` m`nânci? \ntreb` Julia, surprins`.– Nu, r`spunse Sara cu un surâs amuzat. Nu sunt obi[nuit` s`

m`nânc \n timpul serviciului, a[a c` nu mi se face foame la aceast`or`.

– Dar dac` [i ]ie ]i s-ar fi f`cut foame, n-a[ fi g`sit pe nimeni aici,care s` m` poat` ajuta? James, se \ntoarse ea spre tân`rul care oadusese. }i-am spus c` acest spital e total dezorganizat. Trebuie s`vorbesc [i cu Matt despre asta. Angajeaz` aici pe oricine senimere[te, a[a c` n-are cum s` progreseze.

James se \nro[i la fa]` [i r`spunse cu o nervozitate abia


st`pânit`.– Totul merge foarte bine, aici, nu avem probleme.– Vorbesc despre calificarea celor pe care-i aduce aici. Sper c`

domni[oara Wayne este \ntr-adev`r, sor` medical`.Fu rândul Sarei s` intervin`:– Dac` a[ fi vrut s` iau [i eu prânzul, domni[oar` Davids, a[ fi

a[teptat mai \ntâi s` se \ntoarc` cineva aici. Cât despre calificareamea, \ntâmpl`tor este mult mai mult decât adecvat`. V` voi da oaspirin`. Dori]i ceva mai puternic?

Domni[oara Julia Davids, se gândi Sara \n timp ce se \ndreptaspre farmacia spitalului, nu era nici pe departe genul de fat` pecare s-ar fi a[teptat s-o aleag` Matt. |[i imaginase c` iubita lui era odomni[oar` dr`gu]`, amabil` [i loial`, dar fata asta nu era \n starede mai mult` loialitate decât un [arpe cu clopo]ei. De ce trebuia s`se amestece \n problemele de serviciu ale lui Matt? se \ntreb` ea,indignat`. Poate durerea de cap pe care o acuza nici m`car nu erareal`, continu` Sara s` reflecteze \n gând, uimit` de indignarea careo cuprinsese.

– Ea st` \nchis`-n cas`, \[i termin` Julia discursul, \n momentul\n care se \ntoarse Sara \n oficiu [i era cât se poate de evident c` sereferise la mama lui Matt.

James ridic` din umeri, ne[tiind exact ce ar putea spune desprefratele s`u, dând impresia c` atâta vreme cât \[i primea cecul, nu-linteresa dac` Matt avea probleme sau nu.

– |]i iei tabletele cu ap`, de obicei, sau preferi o cea[c` de ceai?\ntreb` Sara cât de dr`gu] era \n stare \n acel moment.

Spre surprinderea ei, Julia zâmbi.– A[ vrea pu]in ceai. Mi s-a uscat gâtul din cauza c`ldurii pe care

am suportat-o conducând pân` aici [i mai dureaz` pân` vom

28 ETHEL POLLEY

ajunge acas`. |n plus, vreau s` fac partida de golf cu Matt acum,pentru c` nu [tiu dac` voi avea timp mai târziu.

– Matt e un mare juc`tor de golf, interveni James. E de-a dreptulpasionat de acest joc.

Sara se gândi la toate glumele pe care le auzise \n leg`tur` cuacest joc [i zâmbi u[or.

Umplu trei ce[ti cu ceai [i pe dou` dintre ele le \ntinseinterlocutorilor s`i.

– |mi pare r`u c` nu v` pot oferi [i ni[te biscui]i sau ceva dulce.|nc` nu [tiu exact cum sunt a[ezate lucrurile aici, spuse Sara,\ncercând s` fie cât mai amabil` [i mai zâmbitoare fa]` de Julia.

– Dup` alte câteva minute, cei doi plecar` [i tân`ra sor`medical` deveni din nou st`pân` peste tot spitalul.

Doctorul Cengupta \[i petrecu toat` dup`-amiaza vizitând ni[tebolnavi care nu se puteau deplasa la spital, iar sora Lucy plecaseacas`, pentru c` urma s` intre \n tura de sear`.

Sara \[i ocup` timpul cercetând unde se aflau toate celenecesare pentru cazuri de urgen]`.

|ntr-unul din dul`pioarele din oficiu, Sara g`si un materialimens, cu tot ce era necesar pentru cazul \n care ar fi fost chemat`\n afara spitalului, pentru vreun caz de urgen]`.

Dup` asta, cercet` cu aten]ie lista celor \nregistra]i ca avândprobleme [i care ar putea cere ajutor \n orice moment.

Doctorul Cengupta notase totul cu mult` grij` [i cu un scrisextrem de cite], pentru a nu exista nici un fel de probleme cuprivire la informa]iile necesare pentru un caz sau altul.

Sara fu surprins` s` constate c` erau [i câteva familii deeuropeni pe lista celor afla]i \n eviden]a spitalului lor, ni[te nem]icare aveau fermele \n apropiere, \mpreun` cu so]iile [i copiii lor.


Cercetând [i celelalte liste \ns`, Sara descoperi c` erau acolo [i altena]ionalit`]i europene, ca de pild` greci, sau englezi. |[i aminti,astfel c`, de exemplu, Tanganyka a fost colonie german`, ceea ceexplica num`rul mare de germani din aceast` parte a lumii [imul]imea de Volkswagenuri care pot fi v`zute peste tot, datorit`interesului pe care Germania \l poart` \nc` pentru Tanzania, chiar[i dup` independen]a acesteia.

Pacien]ii indieni erau \ns` mult mai numero[i [i doctorulCengupta notase, grijuliu, secta din care f`ceau parte, pentru a lua\n seam` idiosincrasiile care s-ar putea produce din motivereligioase, \n cazul \n care ace[tia ar fi spitaliza]i. Niciun pic decarne de vit` pentru hindu[i [i mare aten]ie la modul \n care suntt`iate oile pentru musulmani. Dificult`]ile ce puteau fi \ntâmpinatedin aceste motive p`reau s` fie multiple, dar spitalul nu doar \[ipropunea s` le rezolve, ci chiar reu[ise s` fac` fa]` cu brio la tot cefusese pân` atunci. Urm` apoi o list` cu pacien]ii africani, cu numedificile, pe care Sara nu reu[ea s` le pronun]e. Cei mai mul]i dintreei erau \ns` cre[tini, cu pronume pe care le cuno[tea.

Sara se gândi cu emo]ie la via]a care o a[tepta \n viitor acolo. |nciuda a ceea ce credea Julia [i chiar m`tu[a sa, se sim]ea pe deplinpreg`tit` s` rezolve toate problemele legate de munca de acolo.Satisfac]iile, era sigur`, nu vor \ntârzia s` apar`. De[i totul era multdiferit de tot ce cunoscuse \nainte \n spitalele \n care fusese,abilit`]ile dobândite o puteau ajuta acum foarte mult. Devenea omic` parte a unui mecanism uria[ [i asta era exact ce-[i dorise.

Sara era \nc` ocupat` cu cercet`rile ei \n leg`tur` cu ceea ceavea de f`cut \n spital, \n momentul \n care Lucy se \ntoarse laslujb`.

Tân`ra sor` african` era o persoan` foarte vesel`, de pe a c`rei

30 ETHEL POLLEY

fa]` zâmbetul nu lipsea niciodat`.– Oh, ai f`cut o mul]ime de lucruri \n lipsa mea, spuse Lucy cu

admira]ie. Cred c` \]i place foarte mult munca asta, ad`ug` ea.Sara \[i f`cuse, \ntr-adev`r o p`rere general` despre pacien]ii

spitalului [i se ridic` \n picioare, zâmbind, pentru a-i da loculcolegei sale.

– Domnul Matt te a[teapt` deja cu jeepul \n curte, spuse Lucy,a[ezându-se la birou. Te gr`be[ti, nu-i a[a?

Sara \i zâmbi cu amabilitate, \n timp ce \[i strângea lucrurile. Dece trebuia s` se gr`beasc` atât de tare, dac` o a[tepta Matt? Putea s`a[tepte, programul de lucru abia s-a terminat, se gândi ea, dar ie[itotu[i din spital, alergând.


Capitolul 3

Imediat ce ie[i, Sara \[i aminti c` nu intrase s`-[i ia la revederede la unicul ei pacient. |i d`duse prânzul [i-i promisese c` nu vapleca \nainte de a-[i lua r`mas-bun pentru acea zi.

|i va spune mâine cât a fost de ocupat`.Acum, era st`pânit` de un singur gând: Matt nu s-a dus cu Julia,

s` joace golf…|n schimb, venise dup` ea.– Ce mai faci, sor`? \ntreb` Matt, stând rezemat de jeep, imediat

ce o v`zu. Am fost \n ora[ azi-diminea]` [i ]i-am luat o licen]`provizorie pentru condus ma[ina, a[a c` hai, urc`-te, s` vedem cee[ti \n stare. Mai \ntâi \]i voi ar`ta, bine\n]eles, ce e de f`cut, dardup` asta vei conduce singur`.

Sara \ncuviin]`. Era foarte sigur` c` se va descurca, dac` \i vaexplica pu]in ce avea de f`cut.

Matt se a[ez` cu non[alan]` al`turi de ea [i o fix` cu aten]ie.Sara descoperi \ns` \n doar câteva momente c`-i era foarte dificil

s` transforme indica]iile lui \n ac]iune.Astfel, Sara \ncerc` de nenum`rate ori s` pun` motorul \n

ac]iune, \n timp ce Matt st`tea relaxat pe spate, a[teptând.– Ce am gre[it? \ntreb` ea, impacientat`. De ce nu porne[te?– Pentru c` ai ap`sat din prima prea tare pedala acceleratorului.

O gre[eal` pe care o fac frecvent femeile.– Femeile sunt ni[te [oferi]e grozave, \ntotdeauna, coment`

Sara, str`duindu-se s` repete \ntocmai ceea ce-i explicase el.– Am reu[it, exclam` ea, triumf`toare, \n momentul \n care auzi

\n sfâr[it motorul pornind.– Foarte bine. Acum, opre[te-l [i porne[te din nou, spuse el

calm.Timp de aproape o or`, repetar` aceast` manevr` din nou [i din

nou, pân` când Sara \ncepu s` se uite, f`r` vlag`, \n gol.– E[i obosit`. Schimb`m locurile [i te conduc acas`.Sara trecu pe scaunul de lâng` [ofer, bucuroas` c` puteau pleca

\n sfâr[it. Acas`, se gândi ea. Era foarte amuzant, poate, dar casa \ncare locuia aici, era deja acas`, pentru ea.

– Dormi adeseori \n casa \n care locuie[te m`tu[a mea? \ntreb`Sara, amintindu-[i c` acesta fusese motivul din pricina c`ruia setrezise cu el \n sufragerie, seara trecut`.

– De multe ori, mai ales \n timpul s`pt`mânii. Casa mea e preadeparte de aici [i dac` am ceva de f`cut foarte de diminea]`, mi-eprea peste mân` s` vin de acolo.

Se p`rea c` toat` lumea numea casa de la ferma familiei Halifax,,,acas`''. Sara se \ntreb` de ce. Asta, dup` toate aparen]ele, sepetrecea \nc` de pe vremea \n care familia Halifax locuia \ntr-o cas`mult mai mic`, construindu-[i \n acela[i timp casa de pe deal, careera atât de frumoas`, \ncât devenise casa la care visa oricine.

– Totu[i, \n seara asta nu voi r`mâne. Avem musafiri [i James e\n ora[, a[a c` mama m-a rugat s` m` \ntorc acas`, ad`ug` el.


|n fa]a casei, Matt opri [i s`ri din ma[in`.– Vrei o mân` de ajutor? \ntreb` el, deschizând portiera dinspre

scaunul pasagerilor.Sara accept` cu pl`cere, pentru simplul fapt c` era deosebit de

greu pentru ea s` coboare din jeep.– Mul]umesc foarte mult, r`spunse ea, pu]in ru[inat`. {i pentru

lec]ia de conducere.Matt o privi zâmbind. Ar`ta atât de tân`r`, de obosit` [i de

fragil`, cu cearc`ne adânci sub ochi \n acel moment, [i practic f`r`nicio urm` de machiaj.

– E-n regul`, spuse el. Vei \nv`]a [i asta, destul de repede. Las-o [i pe Felicity s` te ajute pu]in.

Dup` o baie [i dup` ce \[i schimb` hainele, Sara intr` \nsufragerie.

Un alt lucru care-i pl`cea foarte mult \n Africa erau serile. Apoi,cina \n sufragerie. Dup` ce ai petrecut atâ]ia ani g`tindu-]i singur`ultima mas` a zilei pe un re[ou \n dormitor, a[a cum fusese cazulSarei, ritualul cinei \n familie era de-a dreptul o fericire.

Doamna Wayne era \nc` destul de somnoroas` când Sara seduse s-o salute. Deschise doar un ochi [i \ntreb` r`gu[it:

– Ce or` e? Nu e \nc` [ase, nu-i a[a?– Aproape [ase [i jum`tate, r`spunse Sara.Doamna Wayne se ridic` \n pat [i o privi cu un zâmbet cald [i

amuzat.– Ai dormit bine? \ntreb` Sara.– Da, \ncuviin]` ea. C`ldura asta m` sec`tuie[te complet. Ia-]i

ceva de b`ut, draga mea.– Nu, mul]umesc. Nu beau alcool decât foarte rar la anivers`ri,

[i atunci foarte pu]in.

34 ETHEL POLLEY

– Dar toat` lumea bea aici, e un fel de compensa]ie din cauzasuferin]ei `steia cu c`ldura, sau ceva de genul `sta. Oricum, uit`-tepu]in la bùturile pe care le are Felicity, poate alegi un whisky de-acolo. E bùtura ei preferat`.

Sara ]inu cont de ast` dat` de sugestia m`tu[ii sale, pentru a-iface pe plac. Nu suporta de obicei whiskyul, dar acum, laschimbarea brusc` de temperatur` de la c`ldura infernal` de pestezi la r`coarea serii, Sara sim]i c` se revigoreaz` complet.

– Felicity e \n ora[, o inform` doamna Wayne. A plecat cu James[i al]i câ]iva prieteni. Obi[nuiesc s` plece seara la nu [tiu câte milede aici [i uneori se \ntorc abia diminea]a. Doamna Halifax pretindec` nu [tie nimic despre rela]ia dintre Felicity [i James, dar trebuies` fii orb s` nu vezi ce se petrece \ntre ei. Ce p`rere ai despreJames?

Sara se \nec` de-a binelea când auzi toate acestea, astfel c`jum`tate din bùtur` i se v`rs` pe rochie.

– James?– Da. L-ai \ntâlnit la spital, nu-i a[a? Sara fu surprins` cât de repede ajung ve[tile la urechile

doamnei Wayne.– Da, l-am v`zut azi acolo, admise Sara. Se oprise \n drum spre

cas` la spital, cu o anume domni[oar` Davids, care avea o durereputernic` de cap.

Acest nume nu era cunoscut doamnei Wayne.– Nu cred c` am auzit de ea vreodat`. A \ntrebat de Matt, sau de

doamna Halifax?– N-a[ putea spune, r`spunse Sara. Cu toate c` [tia foarte bine, nu vedea motivul pentru care ar fi

trebuit s` dezv`luie acest fapt \n fa]a doamnei Wayne.


Doamna Wayne o privi pisicindu-se.– A, \mi aduc aminte c` s-a vorbit o dat` pe-aici despre Matt [i o

domni[oar` Julia. Nu trebuie \ns` s`-l la[i s`-]i scape printre degete.Sara se mi[c`, u[or stingherit`.– Nu poate fi nimic, niciodat`, de genul acesta \ntre mine [i

Matt, m`tu[`. El e doar… patronul meu… Nimic mai mult.Doamna Wayne \ncepu s` m`nânce o bucat` de ciocolat`, g`sit`

undeva prin buzunarele hainelor sale.– Nu trebuie s` m` iei \n seam`, draga mea, dar eu am spus

\ntotdeauna ceea ce gândesc [i cred c` trebuie s` fii proast` s`-l la[is`-]i scape, coment` ea, dup` care \[i linse buzele cu limba,savurând urmele de ciocolat`.

Sara sper` ca m`tu[a ei s` schimbe subiectul, dar aceastacontinu` cu [i mai mult` insisten]`.

– Nu-]i place, Matt? E cel mai extraordinar exemplar al familieiHalifax.

– Nu [tiu dac` \mi place cu adev`rat, spuse Sara, ezitând. Nupot s` uit c` a fost \mpotriva venirii mele aici.

Doamna Wayne o privi cu ochi mari [i amuza]i:– |mi placi foarte mult. E[ti extraordinar`. Nu-]i voi mai vorbi

despre asta, dar sunt sigur` c` vei pune mâna pe el.Sara izbucni \n râs:– E[ti incorigibil`, m`tu[`, dar [i tu \mi placi foarte mult,

r`spunse Sara [i fu surprins` de cât de mult adev`r era \n cuvinteleei.

Fu de-a dreptul fericit`, \n momentul \n care servitorul africanintr` s` anun]e c` cina era servit`. Cum nu-[i luase prânzul, Sara sesim]ea \nfometat`. |n plus, [tia deja cât` grij` pentru calitateamânc`rii era \n acea cas`.

36 ETHEL POLLEY

Doamna Wayne \[i p`r`si imediat patul, se \ndrept` spredormitorul ei, iar când se \ntoarse \n sufragerie, era totaltransformat`. Nu mai r`m`sese nimic din creatura [leamp`t` [isomnoroas` de dinainte. |n fa]a lor st`tea o doamn` des`vâr[it`,frumoas`, elegant` [i deosebit de grijulie cu cei din jur.

Era un mare p`cat, se gândi Sara c` doar ea putuse asista laaceast` transformare, pentru c` \n noul rol, doamna Wayne era de-a dreptul minunat`.

Cu o sear` \nainte, Sara fusese deranjat` de prezen]a africanuluicare st`tea t`cut \n spatele ei, a[teptând s`-i \ndeplineasc` ordinele.

|ncet, \ncet, \ncepea s` se adapteze la tot ce era aici. Pe m`sur`ce se va obi[nui, se gândi ea, va reu[i s` ia maximum posibil dinfiecare minut liber. Erau atât de multe lucruri pe care vroia s` lefac` [i atât de multe locuri pe care vroia s` le vad`, \n orele salelibere de la sfâr[itul s`pt`mânii. Nimic nu-i p`rea imposibil \n ]araaceasta atât de divers`.

F`când parte din rolul s`u de gazd`, doamna Wayne o \ntreb`pe Sara ce f`cuse \n cursul zilei la spital. Era incredibil cât de multelucruri [tia m`tu[a sa despre acea regiune, de[i refuza cu\nd`r`tnicie s` ias`.

– Lucy Mgweri a studiat pe banii lui Matt, o inform` doamnaWayne. El a ]inut \ntotdeauna s`-i poat` ajuta pe africanii de aici.

– Sora Lucy pare foarte eficient`, spuse Sara.Doamna Wayne \ncuviin]`.– Oh, da, foarte. Din p`cate, nu are pe nimeni. Matt s-a gândit

s-o ajute, pentru c` familia sa este complet needucat` [i n-a pututs-o sprijine cu nimic. Lucy a urmat o [coal` misionar`.

– Pare foarte fericit`, cu toate acestea, coment` Sara.– Poate chiar este, pentru c` acum are o pozi]ie social`


onorabil`.– Memsahib, spuse un tân`r african, aplecându-se peste um`rul

Sarei. La telefon…Sara se ridic` imediat \n picioare [i ie[i din camer`.Cine putea fi la ora aceasta? se \ntreb` ea.De la cel`lalt cap`t al firului, doctorul Cengupta \ncepu imediat:– |mi pare r`u c` te deranjez la ora asta, sor`, dar am un caz

urgent. O apendicit`. Vreau s` fac opera]ia imediat [i m` \ntrebamdac` ai putea s` vii s` m` aju]i.

– Bine\n]eles, domnule, voi fi acolo \n zece minute, r`spunseSara, cu mult` seriozitate.

– Nu e[ti obosit`? O am aici pe sora Lucy, dar n-a mai participatniciodat` la o opera]ie.

– Nu, nu sunt obosit`. |mi voi pune uniforma [i voi veniimediat.

– Mul]umesc, sor`.Sara puse receptorul la loc, gânditoare. |i pl`cea s` participe la

opera]ii, dar ar fi vrut s` fi fost mult mai odihnit`. Avusese o zifoarte plin` [i o dureau picioarele.

Doamna Wayne ie[i din sufragerie foarte uimit`.– Vei pleca din nou?Sara d`du afirmativ din cap.– Da, o urgen]`. Nu [tiu când m` voi \ntoarce.– Gr`be[te-te. Te duc eu.Sara f`cu ochii mari de surpriz`:– {tii s` conduci?– Bine\n]eles. Cine a \nv`]at-o pe Felicity?|n doar câteva minute, Sara avu prilejul s` constate c` m`tu[a sa

conducea cu aceea[i pasiune [i nebunie a vitezei ca [i Felicity.

38 ETHEL POLLEY

Ajunser` la spital \ntr-un timp record [i Sara cobor\ gr`bit` dinma[in`.

– Mul]umesc foarte mult, m`tu[`, spuse ea, recunosc`toare. Mi-ar fi luat mult timp dac` a[ fi f`cut acest drum pe jos.

– Ai fi ajuns mai târziu, dar ai fi fost mai \n siguran]`, nu-i a[a?o tachin` doamna Wayne. Te rog, nu-mi mai spune m`tu[`.

Spitalul era foarte slab luminat, pentru a nu atrage insectele.Umbra doctorului se profil` imediat pe pere]i:– E[ti tu, sor`? Sora Lucy a preg`tit toate cele necesare \n sala

de opera]ie, a[a c` preg`te[te-te s` intr`m. M` voi \ntoarce \n câtevaminute. Trebuie s` am aprobarea cuiva \nainte de a ne apuca detreab`.

Doctorul se \ndrept` spre telefon [i Sara intr` \n sala deopera]ii.

Sora Lucy era ocupat` cu cùtatul instrumentelor \ntr-o trusìmens`.

– Ai ajuns foarte repede, spuse ea peste um`r.– Doamna Wayne m-a adus pân` aici.Când doctorul Cengupta intr` \n sala de opera]ie, Sara era

preg`tit`, \ntru totul.– N-am reu[it s` iau leg`tura la telefon cu p`rin]ii bìatului [i nu

pot s` merg acolo, pentru c` e dintr-o regiune vecin`. Vezi dac`po]i rezolva problema asta, sor`, pân` m` voi \mbr`ca eu, spuse el,privind-o pe Sara.

Sara alerg` \n oficiu [i puse mâna pe receptor.O list` cu toate telefoanele importante era acolo, la \ndemân`,

astfel c` Sara putu s` formeze imediat num`rul aflat \n capul listei.La cap`tul cel`lalt al firului fu o pauz` lung`, incredibil de

lung`, dup` care o voce r`spunse, foarte iritat`:


– Alo… – Sun de la spital, spuse Sara. Vrem permisiunea de a-l opera pe

David Mbudu. A[ putea vorbi cu domnul Halifax, v` rog?– James Halifax la telefon. Sara Wayne?– Da, r`spunse Sara.– Matt e plecat \n ora[. Mama e pe-aici, pe undeva… Ar putea

ea s` te ajute. O va c`uta Felicity s-o informeze despre asta.Câteva momente mai târziu, Sara \l auzi vorbind cu cineva, dup`

care reveni la telefon.– Sara, e[ti \nc` pe fir? Bun. Ascult`… Nu sufla, te rog, nicio

vorb` despre faptul c` Felicity e aici. Mama ei [i-ar ie[i din min]idac` ar afla c` avem o rela]ie atât de serioas`. Ea crede c` doarie[im \mpreun`… Hei, mai e[ti acolo?

– Da, sunt aici. Dar cred c` m`tu[a Laura n-are nimic \mpotrivarela]iei voastre.

– Nu, nu va fi deloc \ncântat` dac` va [ti c` Felicity e cu mine [ivei afla \n curând de ce spun asta. E mam`, [i…

Dup` asta, se auzi vocea rece a doamnei Halifax, spunând cevalâng` el, \nainte de a prelua ea receptorul.

– |]i dau aprobarea. In loco parentis. Cred c` \mi amintesc bineformula. De[i ar fi mult mai bine dac` ai putea vorbi cu Matt. L-aiputea prinde la aerodrom. A primit ni[te ve[ti proaste din Arusha [ia plecat \nspre acolo. Asta-i tot ce dore[ti? Atunci, noapte bun`.

Sara str`b`tu \n fug` coridorul pân` la sala de opera]ie [i-i relat`totul doctorului Cengupta.

– Vre]i s` \ncerc s`-l g`sesc pe domnul Halifax?– Da, am nevoie de o aprobare scris`, dac` e posibil. Dac` nu,

vom face opera]ia [i f`r` asta. Ur`sc s` fac opera]ii [i dac` nici n-amtoate aprob`rile legale…

40 ETHEL POLLEY

Vocea lui era destul de iritat` [i Sara alerg` din nou \n oficiu,pentru a suna la aerodrom.

Matt, \ns`, nu mai era acolo.– A plecat cu ma[ina, o inform` mecanicul. Eu eram \nc` la

Auster când a venit aici. Mai era cu cineva.Asta era tot ce putu afla Sara \n acel moment, astfel c` \nchise

telefonul [i se gr`bi s` ajung` \n sala de opera]ie.Doctorul Cengupta sfâr[ise cu preg`tirile [i a[tepta ca cineva

s`-l ajute s` \mbrace costumul pentru opera]ie.Sara \i s`ri imediat \n ajutor.– Nu era la aerodrom, spuse ea, legând strâns la spate costumul

doctorului. A plecat cu ma[ina. Avea un pasager.Doctorul o privi pe deasupra m`[tii.– Poate vine aici. Avea un r`nit?– Nu [tiu. Doamna Halifax mi-a spus doar c` au primit ni[te

ve[ti proaste din Arusha.Doctorul Cengupta avu \ns` dreptate, pentru c` dup` câteva

minute pe coridor se auzi o voce care chema pe cineva foarteurgent [i dup` alte câteva clipe, Matt intr` \n sala de opera]ie.

– Ce s-a \ntâmplat, Matt? \ntreb` indianul prin masca pentruopera]ie.

– Am nevoie de sora Wayne. Repede! Ce se petrece aici? \ntreb`el, apropiindu-se [i mai mult.

– O urgen]` cu apendicit`, r`spunse doctorul Cengupta.Trebuie s`-mi semnezi aprobarea.

O chem` apoi pe sora Lucy pentru a aduce formularele.– Am nevoie de sora Wayne aici, spuse doctorul Cengupta

foarte hot`rât. Are mai mult` experien]`.– |mi pare foarte r`u, Karim, dar azi vei opera cu sora Lucy.


Pacientul meu e foarte nelini[tit [i am nevoie de sora Wayne cumine.

– Doctorul oft`.– Cred c` ai dreptate, c`zu el de acord. Sora Wayne are

specializare \n astfel de probleme.– Exact, replic` Matt. Am venit s` te iau [i pe tine, dar dac` ai o

urgen]` voi pleca doar cu sora Wayne.Sara fu foarte emo]ionat` la gândul; c` va zbura al`turi de Matt

la Arusha. Era foarte interesant pentru ea s` vad` [i o alt` parte aacestei ]`ri [i totodat` mai mult din afacerea atât de complicat` afamiliei Halifax.

La un semn al doctorului, Sara p`r`si sala de opera]ie [i alerg`\n biroul ei pentru a-[i lua trusa destinat` cazurilor de urgen]` \nafara spitalului. Binecuvânt` \n gând ideea pe care o avusese cucâteva ore mai devreme, \n acea zi, de a controla trusaa de urgen]`[i de a a[eza toate lucrurile astfel \ncât s`-[i u[ureze munca \n cazde nevoie. Lu` \n grab` stetoscopul [i o fa[`, \[i puse geanta peum`r [i se \ntoarse \n sala de opera]ie.

– Sunt gata de plecare, gâfâi ea, odat` ajuns`.Doctorul Cengupta o privi cu aten]ie, constatând mul]umit

profesionalismul tinerei surori medicale.– Atunci, du-te [i las`-m` s`-mi fac [i eu treaba, zâmbi el. E[ti

gata, sor`? \[i a]inti el privirile spre Lucy.Aceasta \ncuviin]` u[or din cap.Sara constat` amuzat` c` ochii tinerei negrese erau aproape

sco[i din orbite de aten]ia [i emo]ia cu care privea totul \n jur, darcu toate acestea \ncerca s`-[i p`streze calmul [i se preg`ti s`-l asistepe doctorul Cengupta cu cea mai mare seriozitate.

– Ai tot ce-]i trebuie? \ntreb` Matt, uitându-se lung la Sara, care

42 ETHEL POLLEY

a[tepta cu trusa pe um`r.– Da, domnule Halifax, replic` ea.– Matt, spuse el scurt.Matt, repet` ea \n gând, \ntrebându-se dac` aceast` prescurtare

venea de la Matthew sau de la un alt prenume, care nu-i pl`cea [iprefera s`-l ]in` secret. Ceva de genul Mathias sau Hermatus, \[ispuse Sara.

– Hai odat`, o strig` el. Urc` repede \n ma[in`.Sara cobor\ \n fug` sc`rile spitalului, dup` care deschise repede

portiera [i se a[ez` pe scaunul de lâng` [ofer, ]inându-[i geanta pegenunchi.

– Cât timp ne ia pân` acolo? \ntreb` Sara, v`dit emo]ionat`.– Câteva ore. De obicei, fac drumul `sta \n trei ore. Vei vedea o

regiune total diferit` de tot ceea ce ai v`zut pân` acum, aici.Str`b`tur` toat` regiunea. Trecur` prin Dar-es-Salaam, dup` care traversar` Zanzibarul.Minunat! |ntr-adev`r, \[i spuse Sara, privind cu uimire \n jur. Mai frumos

decât \n toate visele sale.Toate acestea \i \nte]ir` [i mai mult dorin]a de a vizita toate

locurile magice despre care auzise: muntele Kilimanjaro [i munteleKenya, spre exemplu. Apoi, \n nord, lacurile populate cumagnificele p`s`ri roz, care se odihneau \n picioare [i carecâteodat` adormeau chiar \ntr-un singur picior. Erau atât de multelocuri pe care vroia s` le vad`!

Sosirea la aerodrom curm` brusc firul vis`rii Sarei.Dup` o c`l`torie ce durase câteva ore, coborâr` \n grab` [i se

\ndreptar` spre hangar, unde \i a[tepta un aeroplan.Mecanicul era \nc` acolo, m`surând cu o vergea cantitatea de


ulei din rezervor.– E gata, totul? \ntreb` Matt \n swahili.– Ndiyo, bwana, replic` mecanicul, uitându-se apoi spre Sara [i

f`când o remarc` adresat` lui Matt, care zâmbi amuzat.Sara \i privi nedumerit`.– Mi-a spus c` ar`]i ca [i cum n-ai mai fi zburat niciodat`, \i

explic` Matt. Surescitat`, dar [i pu]in prudent`.Sara recunoscu zâmbind c` nu mai zburase niciodat` cu un

aeroplan, dar [tia c` asta putea p`rea ridicol \n aceste p`r]i, undetoat` lumea zbura din momentul \n care s-a n`scut.

Privi apoi cu curiozitate spre aeroplanul \n care urma s` se urce.P`rea s` fie foarte rezistent, de[i vopseaua era dus` pe alocuri, iarscaunele erau atât de mici c` p`reau f`cute pentru copii.

Sara trase aer \n piept [i se uit` lung spre Matt, dup` care seurc`.

Matt trecu de partea cealalt` a aeroplanului [i se a[ez` pescaunul de lâng` ea.

– E \n regul`? \ntreb` el.Sara \ncuviin]`, dar f`r` s` poat` scoate un cuvânt.|ncerc` doar s`-[i aminteasc` tot ce citise \n leg`tur` cu c`l`toria

cu un astfel de mijloc de transport.Mai \ntâi trebuia s`-[i pun` centura \[i aminti ea [i \ncepu s`

caute ceva asem`n`tor acelei indica]ii. D`du peste dou` bretelecare se legau una de alta printr-o cataram` foarte sofisticat`. |ncerc`s` execute aceast` opera]iune, dar f`r` rezultat.

Matt o observ` c` se g`sea \n dificultate [i o ajut` imediat.– N-am realizat pân` acum c` e[ti atât de neajutorat`, spuse el

[i Sara se \nro[i atât de tare \ncât fu bucuroas` de \ntunericulaproape total din jurul ei.

44 ETHEL POLLEY

Matt porni motorul [i Sara sim]i vibra]iile aeroplanului \n toat`fiin]a ei. Aeroplanul p`rea s` se cutremure din toate \ncheieturile,parc` ar fi avut de gând s` se dezmembreze, nu s` ia startul.

Sara \ncerc` s` se relaxeze [i se a[ez` mai bine \n scaun.-}i-e fric`? o \ntreb` Matt.– Nu, r`spunse Sara cu un zâmbet, \ncercând s` nu arate cât de

tare se temea, \n fond. Auzi apoi ro]ile scrâ[nind peste iarba uscat`, dup` care f`cur`

un salt [i, \n sfâr[it, se ridicar` \n aer.Primul ei zbor tocmai \ncepuse.Privi cu aten]ie mâinile puternice ale lui Matt [i se relax` pu]in.

|i vorbea \ntr-un microfon ata[at de casc`, dar Sara nu \n]elesenimic. De altfel, nici nu vroia s` [tie.

|n urm`toarele minute, micu]a ma[in`rie \ncepu s` danseze \nlumina stelelor [i aceasta era pentru Sara cea mai minunat`experien]` pe care o avusese pân` atunci.


Capitolul 4

|ncet, \ncet, se \n`l]ar` tot mai sus, spre cerul \nstelat. Sara sesim]ea tot mai atras` de aceste locuri. Privi cu \ncântare \n jos. Dincând \n când, putea z`ri luminile pâlpâitoare ale vreunui grup denomazi, masai, probabil, iar, alteori, din loc \n loc, sclipirile multmai puternice ale electricit`]ii, \n a[ez`ri mult mai avansate.

|ncerc` s` p`trund` mai bine \ntunericul [i se concentr` tot maimult, privind spre pâlcurile de copaci, care abia se mai z`reau \n\ntunericul nop]ii, dup` care v`zu chiar un grup de zebre, dup`câte \[i putea da seama.

Matt plan` peste un sat de nativi africani, unde se celebra uneveniment [i se dansa.

Sara privi siluetele din jurul focului [i Matt o inform` c` dansullor putea dura ore \ntregi. Pentru câteva momente, Sara auzisunetul tobelor, dup` care se \n`l]ar` din nou [i totul deveni ca\ntr-un dans de umbre.

Cea mai mare parte a zborului Sara t`cu, nedorind s`-lderanjeze pe b`rbatul de lâng` ea, care p`rea foarte concentratasupra a ceea ce avea de f`cut. |n plus, era prea con[tient` de faptul

c` via]a sa era acum \n mâinile lui.Dup` un timp \ns`, Matt rupse t`cerea:– E pu]in diferit de zborul cu un Boeing, nu-i a[a? zâmbi el.– Da. Dar e mult mai interesant.– De ce nu mi-ai vorbit mai mult despre calific`rile tale? \ntreb`

el brusc.– N-am vrut s` m` crezi mai experimentat` decât sunt.– Am \n]eles, replic` el. N-ai vrut s` te favorizez, pentru c`

unchiul t`u a fost angajatul meu. Dar, totu[i, asta nu \nseamn` c`trebuie s` depui tot soiul de eforturi \n plus fa]` de celelalte suroride aici, spuse el, privind-o cu un zâmbet cald [i foarte larg.

Sara schimb` subiectul.– De ce trebuie s` mergem acum la Arusha? A avut cineva vreun

accident acolo?– Nu, dar so]ia v`rului meu a[teapt` un copil. N-ar fi fost acum

timpul s` nasc`, dar are dureri [i Joe m-a rugat s`-l aduc peCengupta, pentru orice eventualitate.

Profesionalismul Sarei se revolt` imediat la auzul acestor vorbe.– Dar nu este acolo niciun doctor, mai aproape? \ntreb` ea,

indignat`. So]ia v`rului t`u ar fi trebuit examinat` periodic, pentrua fi sigur` c` nu va avea probleme.

– E mult mai u[or pentru mine s` zbor pân` acolo decât s`g`seasc` ei un doctor care s` ajung` \n timp la Arusha. Cengupta aajutat-o, deja, s` nasc` de dou` sau trei ori. De-asta au vrut s`-l aducdin nou pe el. Se tem c` vor fi complica]ii [i \n Cengupta au\ncredere.

Sara \i reaminti c` o strigase pe ea, când intrase \n spital.– Am vrut s` vii [i tu, exclam` el. Dar când am auzit c` doctorul

trebuie s` opereze te-am luat doar pe tine. Nu putea]i veni


amândoi. E adev`rat ce mi-a spus Karim, c` treaba asta ]ine despecialitatea ta?

– Da, e adev`rat, recunoscu simplu Sara. Nu sim]ea acumnevoia s` dea r`spunsuri elaborate, pentru c`, moment exista ocomuniune perfect` \ntre ei. Era foarte important pentru ea s`simt` c` era apreciat` pentru meritele ei [i nu pentru c` eranepoata unchiului ei.

Sara respir` adânc [i spuse singurul lucru care-i veni \n minte:– Julia va fi foarte sup`rat`, probabil, c` nu vei fi cu ea \n seara

asta.Fusese o fraz` spus` doar ca s` umple t`cerea, dar \[i d`du

seama imediat, dup` modul \n care \[i strânse el buzele, c` reu[ises` distrug` momentul de pace dintre ei.

– Nu cred, spuse el, \ncercând s` nu arate prea mult c` eraderanjat de acest subiect. Se afl` aici mai mult pentru a sta cu mamasa, decât pentru orice altceva. Mama ei e veri[oara mea primar` [iare [i ea parte din avere. Normal, vine foarte des pentru a vedea cese \ntâmpl` aici.

R`spunsul lui p`ru foarte rezonabil, dar Sara regret` imediat c`adusese vorba despre Julia.

Acum Matt putea s`-[i \nchipuie c` vrea s` se amestece \n via]asa privat`, dar era foarte departe de ea gândul acesta.

– James a adus-o ast`zi la spital, continu` totu[i Sara. Mi-a spusc` e prietena ta. E foarte dr`gu]`, ad`ug` ea.

Matt nu spuse nimic, de aceea Sara se gândi c` era mai binedac` nu s-ar fi amestecat atât de mult \n aceste probleme.

Dup` un timp, când \ncepu s` vorbeasc` din nou, spuse \ncet,dar r`spicat, \ncât s` se poat` face \n]eles:

– O cunosc pe Julia de când m` [tiu. Ne-am n`scut aproape \n

48 ETHEL POLLEY

acela[i timp [i ne place s` juc`m golf \mpreun`. Golful este,probabil, cel mai important lucru din via]a Juliei. Alearg` de la unclub la altul, jucând ori de câte ori poate [i a câ[tigat o mul]ime decupe pân` acum. Când se simte foarte obosit`, vine aici s` seodihneasc`. De-asta a venit [i acum. De asemenea, e [i o problem`legat` de bani. Golful e un sport foarte scump. |n plus, vine mereuaici pentru a se asigura c` afacerea familiei merge bine subconducerea mea. Asta a fost \ntotdeauna problema acestei marifamilii. Fiecare a crezut c` ar fi putut conduce mai bine decât celc`ruia i-a revenit, pentru moment, aceast` sarcin`.

– N-am [tiut c` sunte]i rude.– O, Doamne, dar am o duzin` [i jum`tate de veri[oare [i

veri[ori. Acum vezi de ce sunt atât de preocupat de competen]a ta,sor` Wayne. Trebuie s` explic tot timpul unde s-au dus banii. Vatrebui s` notezi tot ce s-a cheltuit.

Sara fu atent` la cifrele imense de care Matt \i pomeni, \nleg`tur` cu toate cheltuielile pentru spital [i \[i spuse c` era nevoiede foarte mult` competen]` pentru a ]ine \n mâini o afacere atât decomplex`.

Era pe jum`tate adormit` când Matt \ncepu s` coboare,preg`tindu-se de aterizare.

Dup` ce anun]` ceva foarte repede \n microfon, Matt cobor\ cumare vitez`, astfel c` Sara sim]i un gol teribil \n stomac. Era osenza]ie pe care n-o mai tr`ise niciodat`. |nchise ochii [i savur`bucuroas` mirajul.

Dup` câteva minute sim]i o zguduitur` puternic` \n scaun [i\n]elese c` atinseser` p`mântul.

|naintar` cu mare vitez`, apoi, ghida]i de un african cu dou`tor]e \n mâini.


Matt opri chiar lâng` el. Acesta alerg` imediat spre ei [i deschiseu[a dinspre partea lui Matt.

– Jambo, bwana! Jambo, memsahib! spuse el \n swahili, o limb`pe care Sara nu spera s-o \nv`]e vreodat`.

– Trebuie s` ne gr`bim, \i spuse Matt. Copilul se preg`te[te s`vin` pe lume.

Sara \[i lu` imediat bagajul pe um`r [i \ncerc` s`-[i reg`seascàutocontrolul profesional. Trecuse adeseori la Londra printr-ositua]ie asem`n`toare [i [tia c` emo]iile nu o puteau ajuta \n astfelde clipe.

Trebuia s` fie preg`tit` pentru a face fa]` situa]iei, nu s` se laseprad` emo]iei. Trebuia s` fie o ma[in` rece [i calculat`, capabil` deorice efort.

Dup` ce se \ncuraj` astfel, Sara \l urm` pe Matt \n cas`.|n c`min ardea focul [i, instinctiv, amândoi se apropiar` de

sursa de c`ldur`.– Pe unde umbl` Joe? \ntreb` Matt. Trebuia s` fie aici s` ne ofere

ceva de bùt.Sara se uit` \ngrijorat` \n jur. Era absolut ridicol s` fie atât de

frig \n \nc`pere, când se a[tepta venirea pe lume a unui copil, darchiar asta se \ntâmpla. Frigul o cuprinse imediat, f`când-o s`tremure [i s` aib` piele de gìn`.

– Am s` pun bìatul s` aib` mai mult` grij` de foc, spuse Matt,[i \n timp ce el va face asta, eu voi da o rait` s` v`d pe unde suntJoe [i nevast`-sa.

Matt ie[i din \nc`pere [i Sara r`mase singur`.Nu era nimeni \n toat` casa [i se sim]i cuprins` de nelini[te.Peste câteva momente, \ns`, \n \nc`pere intr` surâzând un tân`r

african care, dup` ce o privi cu c`ldur` din cap pân` \n picioare,

50 ETHEL POLLEY

\ncepu s` pun` lemne pe foc [i s` scurme cu un drug de fierj`ratecul.

Sara \l privi cu groaz` cum prinde cu ambele mâini bara \ncins`de fier, ridicând astfel lemnele stivuite \n c`min, pentru a permitefocului s` se anime.

– Aten]ie la mâini, strig` Sara, \ngrozit`. Africanul râse cu poft`, un râs care-i scutur` tot corpul, f`când

atmosfera din camer` s` se relaxeze subit.|ntinse apoi bara spre ea, pentru a o face s` \n]eleag` c` nu era

niciun pericol, pentru c` nu avusese timp s` se \ncing` atât de tare\ncât s`-i fac` r`u.

– Hapana moto, memsahib, surâse el. Nu fierbinte.Sara \i surâse la rândul ei [i africanul se \ntoarse din nou spre

foc, v`zându-[i de treburile lui.Dup` câteva momente, Matt se auzi pe sc`rile de la intrare [i

Sara zâmbi, mul]umit`.Nu se a[teptase s` nu g`seasc` pe nimeni aici, se gândi Sara.

Nimic nu indica faptul c` se a[tepta un copil. Nu avusese cum s`-[i\nchipuie c` va zbura sute de mile pân` aici doar pentru a constatac` pacientul disp`ruse [i ea nu avea, deci, nimic de f`cut.

Matt cobor\ din nou sc`rile [i Sara ie[i s` vad` ce se \ntâmplase.– I-ai g`sit? \ntreb` ea, ner`bd`toare.– Da, spuse el, luându-i geanta de pe um`r. Sunt \n casa de

oaspe]i, ceva mai \ncolo. Era \n gr`din` când au \nceput durerile.Noroc c` era [i Joe cu ea.

Matt porni gr`bit spre gr`din` [i Sara \l urm`. Merser` pe oc`rare foarte \ngust`, la cap`tul c`reia se afla o cas` \nconjurat` deflori [i sc`ldat` de lumina lunii. Sara se bucur` nespus la vedereaacestui spectacol atât de exotic.


Intrar` \n cas` f`r` a mai bate \n u[`, dar Matt strig` din hol:– Joe, sunt eu, Matt. Am venit cu sora.Un b`rbat scund [i urât ie[i din \nc`perea principal` [i le zâmbi

cu toat` fa]a.– Tocmai m` \ntrebam dac` mai veni]i. Se pare c` Marjorie are

ceva probleme. Vrei s` intr`m, sor`?Sara \l urm` imediat, iar Matt o urm` la rându-i pe Sara, pentru

a-i duce \n`untru geanta cu ustensile, pe care o puse lâng` pat. – Bun` seara, doamn` Halifax, spuse tân`ra, cu blânde]e.

Numele meu e Sara. Sunt sora dup` care a trimis so]ul dumitale.Marjorie Halifax surâse scurt:– A[ fi putut s` cobor pe coast`, spuse ea, dac` a[ fi [tiut c` va

dura atât de mult pân` ajunge]i, coment` ea, fr`mântând mâinileSarei pân` când aceasta aproape c` gemu de durere.

– Vei fi foarte bine acum, spuse Sara, calm.Era familiarizat` cu astfel de reac]ii. Se \ntâlnise cu ele adeseori

la maternitatea din Londra, la care lucrase \nainte.Nu fusese o na[tere foarte dificil`. Putea spune chiar c` fusese

normal`. |n timpul durerilor, Marjorie \i vorbise despre via]a sa dinainte,

la câteva mile distan]` de acolo, iar Sara \i vorbise despre via]a eidin Anglia.

– Ai fost f`r` minte s` vii aici, \i spuse Marjorie. Dac` Joe n-ar fifost de aici, m-a[ fi \ntors acas` \n clipa asta, scânci ea \n durerilefacerii, acuzând condi]iile de trai din locurile unde se n`scuse [itr`ise b`rbatul ei.

Sara \ncerc` s-o lini[teasc`, dar \n acele momente nimeni n-ar fireu[it. Vroia s` simt` ploaia [i iarba verde de acas`. |i vorbi apoidespre cele [ase luni de vis, petrecute cu Joe \n Anglia.

52 ETHEL POLLEY

– Dup` ce am venit aici, i-am cerut mereu lui Joe s` ne\ntoarcem acolo.

Sara o privi lung pe Majorie… Un alt Halifax se preg`tea s` senasc`. Cât de mult va iubi noua genera]ie aceste locuri? se \ntreb`Sara.

Când copilul veni \n sfâr[it pe lume, Sara abia se mai putu ]inepe picioare, de oboseal`. Bebelu[ul era pu]in mai mic decât eranormal, dar altfel era foarte bine.

Sara \l puse cu drag \n bra]ele mamei sale [i ie[i pentru a-ianun]a pe cei doi b`rba]i, care a[teptau ner`bd`tori rezultatul.

Joe \ncepu s` plâng` ca un copil, iar Matt \l \mbr`]i[` [i-l felicit`[i toat` lumea fu foarte bucuroas` auzindu-l pe noul Halifax ]ipânddin to]i pl`mânii.

– Un adev`rat Halifax, surâse Matt. Mai bine te-ai duce s`-i ar`]ic` tu e[ti \nc` st`pânul \n cas`, glumi el, adresându-i-se lui Joe.

Joe zâmbi printre lacrimile de fericire [i intr` \n dormitor.– Marjorie e bine? \ntreb` Matt.– Da, tot ce vrea acum este ca Joe s`-i spun` c` a fost

extraordinar` aducând pe lume copilul [i c` se va restabili completdup` un somn bun.

– {i tu? Po]i s` mai faci fa]` \nc` unui zbor de o or` [i ceva?Sara \l privi uimit`.– |i l`s`m singuri aici, acum? Nu se poate. Voi dormi pu]in [i

vom pleca dup` ce va veni cineva care va putea avea grij` deMarjorie.

– Eu trebuie s` m` \ntorc azi. De unde trebuie s` vin` aceast`persoan`?

– Din Tanga.Sara se cl`tin` de oboseal`.


– Trebuie s` te culci, \ntr-adev`r, spuse Matt. Se pare c` trebuies` r`mâi aici. Nu mai po]i merge nici m`car pân` \n cealalt` cas`.

– De ce au venit aici? Nu sunt destule camere \n cealalt` cas`?De ce au f`cut o alt` cas` pentru oaspe]i?

– A[a e obiceiul aici, \n Africa de Sud, spuse el, [i ie[i.Sara intr` \ntr-unul din dormitoare, \[i schimb` hainele [i se vâr\

\n pat. Trase plapuma peste ea [i adormi imediat.Soarele era sus pe cer, când se trezi Sara a doua zi. Lâng` fereastra dormitorului ei se auzi cineva [i Sara deschise

ochii. |[i aminti din nou priveli[tea de vis din noaptea trecut` [i se\ntreb` dac` gr`dina era la fel de frumoas` [i la lumina zilei.

Se \mbr`c` [i ie[i repede, s` arunce o privire.Gr`dinarul o salut` \nclinând u[or din cap [i-i zâmbi prietenos.Sara \i surâse la rândul ei [i-[i \ndrept` privirile peste gr`din`.

Florile erau \ntr-adev`r, magnifice.– Te-ai trezit \n sfâr[it, sau am vreo viziune? se auzi o voce \n

spatele ei, de la fereastra unuia dintre dormitoare.Sara se \ntoarse \ncet spre locul din care i se vorbise. Ie[it pe

jum`tate pe fereastr`, Matt o analiza zâmbind vesel.– M-am trezit cu adev`rat, \l asigur` ea. Am vrut s` merg la

Marjorie, dar n-am putut s` nu dau \ntâi o rait` prin gr`din`.– Trebuie s` ne \ntoarcem, sor`, spuse Matt, ap`sat. Va veni o

vecin` care va avea grij` de Marjorie. A fost sor` medical` \nainte dea se c`s`tori, a[a c` n-ai de ce s`-]i faci probleme.

– P`i, \ncepu ea… Eu…– E foarte important s` m` \ntorc azi la Kwaheri.Din cauza Juliei? se \ntreb` Sara, strângând din buze.– La ce or` vom pleca? \ntreb` Sara.– Cât mai curând posibil, sor`. |ntr-o or` [i jum`tate. Te a[tept

54 ETHEL POLLEY

la aeroplan.Lucrurile \ns` \ncepur` s` nu mearg` tocmai bine. Marjorie

n-avea lapte [i era convins` c` bebelu[ul va muri. Fosta sor`,chemat` pentru a avea grij` de ea, nu putu face nimic \n fa]a acesteicrize. Sara \ncerc` s` calmeze pu]in lucrurile, dar asta \i lu` maibine de trei sferturi de or`, astfel c` ajunse cu \ntârziere laaerodrom.

Matt o a[tepta deja pe scaunul pilotului [i nu-i d`du niciun felde aten]ie când se urc` pe scaunul de lâng` el.

– |mi pare foarte r`u, Matt, n-a fost vina mea.Matt \ntoarse capul spre ea [i o privi cu cei mai reci ochi pe care

Sara \i v`zuse vreodat`:– Sor` Wayne. N-a fost doar decizia mea s` m` \ntorc azi la

Kwaheri. Trebuia s` te gânde[ti la asta. Dac` am dat un ordin, vreaus` fiu ascultat. |mi place eficien]a. E clar?

Sara \ncuviin]` dând u[or din cap. |[i pierduse cuvintele \n fa]aunei injusti]ii atât de strig`toare la cer. Nu fusese vina ei c`\ntârziase [i, \nainte de a-i fi f`cut aceast` moral`, ar fi trebuit s-o\ntrebe de ce a \ntârziat.

Se a[ez` t`cut` mai bine \n scaun, reu[ind cu mare greutate s`-[i st`pâneasc` lacrimile.

Matt porni motorul [i \ncet, \ncet, se desprinser` de p`mânt.– Acum, po]i s` \mi spui ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Matt, de[i abia

se puteau auzi.Sara zâmbi amar [i scutur` u[or din cap. Dac` vroia eficien]`,

asta e chiar ceea ce dovedise ea, doar c` el nu avea ochi decâtpentru problemele sale.

|[i lipi capul de fereastra de plastic [i privi \ngândurat` \n gol.Cât de prost se sfâr[ea o c`l`torie de care se bucurase atât de mult.


Matt ridic` din umeri \n fa]a atitudinii ei [i se concentr` asuprazborului.

Era pu]in \ngrijorat din cauza faptului c` James folosiseaeroplanul \n ultimul timp [i [tia c` fratele s`u nu avea niciodat`grij` de nimic.

|n ceea ce-l prive[te, verificase totul \nainte de decolare, dar astanu-l f`cea s` fie mai pu]in atent la sunetul motorului.

Pentru Sara, t`cerea care se l`sase \ntre ei p`rea s` fie pentrutotdeauna.

|ncercase de câteva ori s` lege din nou o conversa]ie, darabandon` imediat ideea, preferând s` priveasc` locurile peste carezburau, doar pentru a nu se mai gândi la ceea ce se \ntâmplase.

Marea savan` Masai se \ntindea sub ei, Africa dintotdeauna,vast` [i ne\mblânzit`, cu semnele care marcheaz` teritoriilepericuloase. Zebrele, elefan]ii enormi, plimbându-se \n familie, leiidormind \n soare.

– Nu po]i vedea bine de aici toate animalele astea, spuse Matt\n sfâr[it, privind-o cu coada ochiului. |ntr-una din zilele viitoare tevoi duce \ntr-un parc natural, unde le vei putea admira \n voie.

V`zând c` ea nu r`spunde, Matt \[i ridic` amuzat sprâncenele.Dup` un timp, tân`ra sor` medical` \ntreb` totu[i,

ne\ncrez`toare:– Adev`rat? Chiar m` vei duce?– Bine\n]eles. Putem s` mergem \ntr-un weekend. A[ vrea s`

vezi [i craterul Ngorogora. }i-ar pl`cea s`-l vezi?– Oh, sigur c` da, r`spunse Sara, entuziasmat`. Vreau s` v`d tot

ce pot, aici. Ah, uite o giraf`, spuse Sara, uitându-se din nou sprep`mânt. Sunt mult mai interesante \n realitate, continu` ea. Vreaus` spun, decât mi s-au p`rut când le-am v`zut \n Anglia, la Zoo. |]i

56 ETHEL POLLEY

vine s` crezi c` pot trì [i \ntr-o clim` mai rece?Sara \l privi, a[teptând un r`spuns, dar fu extrem de

nemul]umit`, când \l v`zu râzând de naivitatea \ntreb`rii ei.– Nu e necesar s` m` prive[ti cu atâta superioritate, doar pentru

c` nu sunt familiarizat` cu toate acestea. De ce nu m` \nve]i, dac`[tii mai multe?

Matt surâse, satisf`cut. Nu era nevoie s`-l invite de dou` ori s`vorbeasc` despre locurile care \i erau atât de dragi.

Animalele, \ncepu el, simt comportamentul uman fa]` de ele,imediat. Dac` ]inem cont de obiceiurile [i nevoile lor, putem trìal`turi de ele f`r` nicio problem`. Dac` ignor`m, \n schimb, toateacestea, devin periculoase.

Matt \i vorbi apoi despre zilele de pionierat ale Africii [i despreb`rba]ii care au ajutat dezvoltarea acestui continent.

Cuprins de bucuria povestirii, Matt se cufund` de-a binelea \nistorisirea lor, astfel c` Sara fu prima care auzi scrâ[netul \necat almotorului.

– Matt, exclam` ea. Ce e acest zgomot?B`rbatul ascult` cu aten]ie, dup` care se \ncrunt`, f`r` s` spun`

nimic.– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Sara, \nspìmântat`. E ceva serios?– Nu, Nu e niciun pericol. Dac` la urm`torul post de control nu

vom fi v`zu]i, vor trimite pe cineva s` vad` ce s-a \ntâmplat.– Am \n]eles, spuse ea privindu-l \n ochi, [i \n momentul acela

\ntre ei se stabili un contact cald [i apropiat. – E-n regul`, spuse el. Vom cobor\ acum, spuse Matt [i

aeroplanul se \ndrept` spre p`mânt cu toat` viteza. Sara \nchiseochii [i se ag`]` bine de scaun.

Ne pr`bu[im, \[i spuse ea [i fu foarte surprins` s` constate c` nu


se temea. Dup` câteva minute ro]ile atinser` p`mântul. Aterizaser`.Motorul mai scrâ[ni o dat`, dup` care muri. Matt r`sufl` u[urat, \nspatele ei. Aeroplanul se opri atât de brusc, \ncât Sara sim]icatarama centurii de siguran]` intrându-i \n stomac.

Matt \[i puse o mân` peste a ei. – Am crezut c` ne von pr`bu[i, spuse Sara. cu ochii \nc` \nchi[i.– N-a lipsit prea mult, \ng`im` Matt, \mbr`]i[ând-o.

58 ETHEL POLLEY

Capitolul 5

Sara se desprinse \ncet din bra]ele lui.Viziunea pe care o avusese, cu m`tu[a sa stând \ntins` pe

canapeaua ei [i zâmbindu-i aprobator o f`cu s` se gândeasc` foarteserios la cât de \n[el`toare pot fi aparen]ele, uneori. Nu existasenimic romantic \n \mbr`]i[area lui Matt, dar, cu siguran]`, ar fi fostfoarte greu s-o conving` de asta pe doamna Wayne.

Toate acestea nu f`ceau decât s`-i arate cât de atent` va trebuis` fie cu declara]iile despre acest eveniment, odat` \ntor[i \nciviliza]ie.

Deocamdat`, \ns`, trebuia s` se concentreze asupra a ceea ceaveau de f`cut pe moment. Abord` o figur` non[alant` [i-l \ntreb`pe Matt, zâmbind:

– Cât de departe de cas` suntem aici?B`rbatul o privi cu aten]ie, u[or amuzat de cât de u[or acceptase

situa]ia.– Prea departe pentru a ajunge pe jos, spuse el, luând o hart` [i

ar`tându-i cu degetul locul unde se aflau. Suntem \n mijloculsavanei Masai, probabil undeva, aproape de Sonjo.

– Sonjo? \ntreb` ea, \ncercând s`-[i aduc` aminte dac` maiauzise vreodat` acest nume.

{tia c` Masai era un trib r`zboinic, r`spândit la grani]a Kenyei [iai c`rui membri erau foarte \nal]i. Despre Sonjo, \ns`, auzea pentruprima dat`.

– Tribul Sonjo trìe[te \n sate fortificate, cu [an]uri de ap`rare.Uite, aici sunt câmpiile Serengeti, spuse el, indicându-i din nou unloc pe hart`. Cred c` acesta e locul \n care ne afl`m. Sonjo e pu]inmai \ncolo.

– Avem de mers vreo dou`zeci de mile pân` acolo.– Exact. }i-ai pus pantofii pentru maraton, sor` Wayne?Sara se uit` spre pantofii de la uniforma ei de sor`, u[ori [i

rezisten]i [i zâmbi cu duio[ie:– M` gândesc câte mii de mile au f`cut pantofii `[tia, pe

coridoare [i pe parchete lustruite. Poate le prinde bine oschimbare.

Cu toate c` r`spunsul pe care-l d`duse nu l`sa s` se \ntrevadàsta, inima Sarei se strânse \ngrijorat`, undeva, \n adâncul pieptuluiei.

Dou`zeci de mile \ntr-o ]ar` ca Africa nu era deloc de ici de colo[i Sara se temea c` nu va fi tocmai o bucurie dac` se vor \ntâlni cuanimalele pe care le admirase, \n siguran]`, din aeroplan.

– Cei care ne vor cùta imediat ce vor realiza dispari]ia noastr`,vor g`si cu siguran]` aeroplanul. Vrei, mai bine, s` r`mânem aici?

Sara se gândi foarte serios la decizia pe care urma s-o ia\mpreun` cu Matt.

Nu puteau fi siguri c` vor fi g`si]i foarte repede, astfel c` era maibine s` fac` cele dou`zeci de mile acum, decât dup` câteva ore dea[teptare, când vor fi [i mai obosi]i, [i mai \nseta]i.

60 ETHEL POLLEY

– Crezi c` ne vor g`si ast`zi? \ntreb` ea, ezitând.– Nu putem fi siguri. Poate da, poate nu. Oricum, am nimerit

\ntr-un loc frumos, spuse el cu un zâmbet ironic. Sunt foarte mul]ielefan]i pe-aici [i poate ]i-ar face pl`cere s`-i privim mai\ndeaproape.

– E… spa]iul lor, aici?Matt nu spuse nimic [i Sara fu bucuroas` c` nu afl` r`spunsul.– Mai bine s` ne gr`bim s` ie[im din aceast` zon` pân` nu se

las` \ntunericul, replic` ea, fericit` c` se putuse contrala \ndeajunspentru a nu-[i l`sa vocea s`-i tremure.

Ie[ir` a[adar din aeroplan [i-[i \ncepur` drumul, unul lângàltul. Matt \[i lu` harta [i alte câteva lucruri pe care nu le putea l`sa\n aeroplan, iar Sara, geanta ei medical`.

Din când \n când, se opreau pentru a se uita din nou pe hart`,asigurându-se astfel c` erau pe drumul bun.

– |mi pare foarte rù de ceea ce s-a \ntâmplat, \i spuse Matt,dup` vreo dou` mile de mers pe jos.

– Nu e vina ta, r`spunse Sara, mi[cându-[i degetele obosite \npantofi, dup` care \[i \ntoarse fa]a surâzând, pentru a alungasuspiciunile lui Matt, care o privi \ntreb`tor.

– |n parte, a fost vina mea, replic` el. Nu trebuia s`-i permit luiJames s`-l foloseasc`. {tiam c` n-are grij` de el [i c` se poate, astfel,deteriora.

– Cum a[a? Nu se poate avea \ncredere \n James?– Poate n-a fost nici vina lui, continu` Matt, dar nu e la fel de

grijuliu ca mine cu toate aceste lucruri.Sara se gândi cât de rù \i p`rea acum c` nu se putuse bucura

pe de-a-ntregul de prima ei ie[ire. Iarba uscat` [i p`mântul arzândsub picioarele ei nu era tocmai ce visase pentru prima ei excursie


\n acele locuri.Se opri o clip` pentru a scruta din ochi orizontul, \ntrebându-se

cum va rezista s` fac` tot acel drum.Deodat`, z`ri \n dep`rtare o form` ce se \ndrepta spre ei. Mai

\ntâi avu impresia c` era doar o p`rere, din cauza luminii puternicea soarelui, dar dup` ce \[i puse mâna strea[in` deasupra ochilor,uitându-se \nc` o dat`, fu cât se poate de sigur`.

– Matt, exclam` ea, vine ceva spre noi! Sunt ni[te oameni. Cinesunt?

Matt se uit` \n direc]ia indicat` de ea.– Sonjo, cred, spuse el \ncet. Nu cred c` sunt masai, de[i se

\mbrac` la fel. Nu sunt atât de \nal]i. Slav` Domnului, continu` el.Probabil ne-au v`zut venind spre ei.

Matt scoase ni[te sunete \n stil african [i primi r`spunsulimediat.

Era probabil un mare eveniment pentru ei s` \ntâlneasc` albi,pentru c` nu prea ajungeau turi[ti \n acele p`r]i.

Dup` ce se apropiar`, Matt vorbi cu conduc`torul, un b`rbatmult mai \n vârst` decât ceilal]i, cu o strung` mare \ntre din]i [i cuun abces atât de mare la picior, \ncât Sarei i se opri respira]ia.

– Am v`zut cum a c`zut de pe cer pas`rea ta, spuse el \ntr-oenglez` cu un accent extrem de ciudat. Am plecat imediat spre voi,s` vedem dac` mai tr`i]i. V` ducem \n sat.

Matt accept` invita]ia f`când un gest larg din mâini, dup` care \l\ntreb` dac` ar putea delega pe vreunul dintre b`rba]ii mai tineridin grup s` stea lâng` aeroplan, \n a[teptarea echipei de salvare,care sigur va porni \n c`utarea lor [i c`rora s` le explice unde auplecat ei.

{eful grupului \ncuviin]`, dup` care f`cu câteva semne spre

62 ETHEL POLLEY

unul dintre tineri, care porni imediat \n direc]ia \n care c`zuseaeroplanul. Pe urm`, b`trânul \[i \ndrept` aten]ia spre Sara,privind-o lung, pre] de câteva minute bune.

– Domni[oara va putea face tot acest drum pe jos? \ntreb` el, \nsfâr[it.

Matt o privi pe Sara, \ntreb`tor.– }i-ar pl`cea s` vorbesc cu ei s`-]i fac` un fel de hamac, \n care

s` te poarte? \ntreb` el.Fata scutur` repede din cap:– Nu, exclam` ea. Nu, dac` cineva are acum nevoie de un

hamac, atunci este acest om. I-ai v`zut piciorul?B`trânul \n]elese [i se uit` zâmbind spre rana despre care

vorbise Sara, dup` care le explic` [i celorlal]i schimbul de cuvintecare avusese loc. B`rba]ii se puser` cu to]ii pe râs, privind-o pe Sarafoarte amuza]i.

Aceast` reac]ie o f`cu s` se simt` foarte str`in` [ineexperimentat`, ceea ce o determin` s` \l ia imediat de mân` peMatt, care \i r`spunse strângând-o cu putere.

– Ai uitat cât de mult ]i-ai dorit s` vezi Africa, sor` Wayne? [optiel, \ntorcându-se \ncet spre ea.

Adev`rat, \[i spuse Sara. |[i dorise asta mai mult decât orice pelume. Nimic altceva nu-i aprinsese, niciodat`, mai mult imagina]ia.

Aceasta era o parte din marea Afric`, a[a cum a fostdintotdeauna, unde b`rba]ii [i animalele se respect` [i se \n]elegreciproc, unde moartea face parte din via]` [i râsul din suferin]`.

– Trebuie s`-l tratez, când ajungem \n sat. N-o mai duce mult,a[a.

Matt privi [i el cu aten]ie piciorul b`trânului.– Dac` te gânde[ti c` vei reu[i s` rezolvi problema asta, \l voi


lega, pentru c` altfel nu [tiu dac` va accepta, spuse Matt [i râser`cu to]ii.

– Cât de departe e satul? \ntreb` Sara, uitându-se zâmbind spreconduc`torul grupului.

– O or` [i ceva de mers pe jos, de aici, r`spunse el, solemn.– Trebuie s` socote[ti dublu, [opti Matt, africanii spun \ntot-

deauna ceea ce cred c` ai vrea s` auzi.– E oricum mai pu]in decât dup` socotelile noastre. Probabil

sunt doar vreo opt mile pân` acolo, nu dou`zeci.C`ldura soarelui o f`cea s` se simt` deja foarte \ncins`. Se

sim]ea ame]it` [i abia mai putea s` mearg`, dar nu vroia ca Matt s-o considere o biat` sor` medical` care nu era \n stare s` parcurg`pe jos nici m`car opt mile. Nu vroia ca la sfâr[it de lun`, când se vaface bilan]ul, s` fie considerat` neeficient`.

Sara \[i [terse fa]a cu dosul mâinii [i constat` c` era atât detranspirat`, ca [i cum ar fi fost plin` de lacrimi.

– Nu e atât de mult pân` acolo. Doar opt mile, [opti ea, maimult pentru a-[i face curaj.

Matt \i arunc` o privire \ngrijorat`.– Sim]i un zumz`it \n cap? \ntreb` el, cât se poate de serios.Sara râse. Era o \ntrebare atât de stranie.– Sunt doar \n [oc, murmur` ea. Nu m-am mai pr`bu[it

niciodat` pân` acum cu aeroplanul.Matt nu r`spunse. Se \ntoarse spre africani [i-[i continuar`

drumul, dar efortul c`ruia la \nceput crezuse c` \i va face fa]`,fusese prea mult pentru ea [i se pr`bu[i la p`mânt.

Când Matt \ntoarse capul spre ea, Sara se sim]i absolutmizerabil, din cauza neputin]ei ei.

– Du-te, spuse ea, foarte ap`sat.

64 ETHEL POLLEY

Matt \ns` se apropie, \i puse o mân` pe frunte [i declar`:– Temperatur`. Foarte mare, sor` Wayne. Nu-i de mirare c` ai

fost atât de vorb`rea]`, o tachin` el.Aceast` nedreptate o \nfurie mult pe tân`ra sor` medical`, care

\l privi \ncruntându-se:– Te ur`sc, strig` ea. Ai \n]eles? Te ur`sc!Matt strâmb` din nas.– Ai ur\ pe oricine ar fi acum aici cu tine, spuse el. Nu plânge,

asta o s`-]i accentueze durerea de cap.Matt \i lu` geanta medical` de pe um`r [i c`ut` ni[te

medicamente pe care i le \nmân`.– Ia astea, comand` el, cu vocea tremurându-i de râs. Vei avea,

\ntr-adev`r, un motiv foarte serios s` m` ur`[ti dup` aceea.Sara nu se uit` s` vad` ce-i d`duse.Nimic nu m` va mai pune pe picioare, se gândi ea. Le lu`,

totu[i, mul]umindu-i din ochi, sup`rat` pe ea \ns`[i c` se l`saseprad` furiei. Poate avea dreptate [i ea gre[ea. Nu era bolnav` cuadev`rat, dar cu siguran]` avea o stare foarte ciudat`.

Matt se \ndep`rt` [i Sara se sim]i abandonat`. Scoase un oftatadânc [i \ncepu s` plâng`.

Dou` mâini negre o prinser` cu putere [i o a[ezar` cu grij` peun fel de targ` de piele, foarte rudimentar`.

Sara se zb`tu cât putu de tare, cerându-le s-o lase \n pace.Nu putea suporta mirosul greu al pielii din care era f`cut

ciudatul mijloc de transport [i nici mirosul puternic de transpira]ieal celor care-l mânuiau.

– Matt! strig` ea, plângând, ca scoas` din min]i.– Sst… f`cu el, [i Sara fu surprins` s`-l vad` atât de aproape de

ea. Lini[te[te-te, trebuie s` te \nf`[or, spuse el [i \ncepu s-o


\mpresoare cu o fa[` mare, care s-o apere de soare.Dup` ce termin` aceast` stranie ac]iune, Sara se sim]i ca o

mumie. Nu-[i putea mi[ca nici mâinile, nici picioarele [i se sim]eabolnav` [i \nsetat`.

– De ce nu m-ai l`sat s` continui drumul pe jos? \ntreb` ea. A[fi putut. N-am nimic. Nu poate fi malarie, pentru c` n-am stat atâtde mult \n contact cu alte persoane aici, trebuie s` fie altceva.

– E malarie. |ncearc` s` dormi, dac` po]i.Ce sugestie imposibil`, se gândi ea. Câteodat` se sim]ea

cuprins` de o fierbin]eal` extraordinar`, alt`dat` de un frig teribil[i, de multe ori, de amândou` deodat`.

Doi dintre africani priser` barele de lemn de care era prins`pielea grosolan` [i Sara le privi \ndelung mu[chii puternicistr`lucind \n lumina soarelui, \ntrebându-se cât de u[or le va fi s-oduc`, pân` \n sat, cu toat` statura lor masiv`.

Conduc`torul grupului \ncepu s` psalmodieze ceva [i to]iceilal]i \l urmar`, murmurând aceea[i stranie incanta]ie.

|ncet, \ncet, melodia monoton` o f`cu s` se relaxeze [i nu semai gândi nici la cât de departe era satul, nici la cât de greu le eras-o care.

Probabil dormise o bun` bucat` de drum, pentru c` atunci cânddeschise din nou ochii soarele tocmai apunea [i r`coarea care sel`sase o f`cu s` se simt` mult mai bine.

– Matt, murmur` ea.Tân`rul veni imediat, zâmbindu-i cu c`ldur`.– }i-e sete? \ntreb` el.Sara \ncuviin]` [i Matt \i d`du imediat s` bea din bidonul pe

care-l purta \ntotdeauna la [old.– Bea de aici [i-]i voi da \nc` o pastil`.

66 ETHEL POLLEY

Sara se supuse, de[i nu [tia cât de mult o putea ajuta acumpilula antimalarie. {tia c` unele persoane care tr`iau la tropice oluau \n fiecare zi, dar Sara se \ntreb` cât de eficient` putea fi \ncazul ei.

Era foarte dificil s` \nghi]i o pastil` stând culcat`, mai ales cândai mâinile legate, a[a c` Matt o ajut` imediat.

Africanii \ncepur` s` râd` din nou, privind-o cu prietenie [iinteres.

Sara \i privi \ntreb`toare [i Matt \i [opti:– Trebuie s` te obi[nuie[ti cu modul lor de a fi. |n plus,

a[teapt`-te s` vin` tot satul s` te vad`, când vom ajunge acolo.Dac` s-ar fi sim]it bine, \[i spuse Sara, probabil s-ar fi amuzat [i

ea de toate acestea, dar tot ce-[i dorea acum era s` fie pus` undevala r`coare, \n \ntuneric. [i s` fie l`sat` s` doarm`. |ncerc` s` \nchid`ochii, dar o dureau [i mai tare a[a, decât când \i ]inea deschi[i.

– Sara, nu dormi? o \ntreb` Matt apropiindu-[i fa]a de a ei.– Nu, r`spunse ea simplu.– Bun. Vom \ncepe s` coborâm acum de pe deal [i probabil nu

va fi foarte confortabil pentru tine, dar nu mai avem mult pân` \nsat.

La un moment dat, tinerii care o purtau sc`par` targa [i numaimâinile puternice ale lui Matt o oprir` s` nu se rostogoleasc` lavale, ca un bolovan.

O a[ezar` \ns` repede la loc [i chemar` al]i africani pentru acontinua s-o poarte, pentru ca un astfel de incident s` nu se mai\ntâmple.

Ajunser` \n sfâr[it [i Sara fu impresionat` de frumuse]eafortifica]iei de lemn, care \nconjura localitatea.

Grupul care \i \nso]ise pân` aici, \ncepu \ncet, \ncet, un dans


ritual, iar Sara se sim]i mai relaxat` \n ritmul incanta]iilor care le\nso]eau mi[c`rile.

Satul \ns`, era practic pustiu. Câteva femei [i câ]iva b`trâni seapropiar` de ei, curio[i s`-i vad` pe nou-sosi]i. Cei mai mul]i dintrelocuitorii satului erau pleca]i la vân`toare sau la pescuit.

Dup` ce b`rba]ii care o purtaser` pân` acolo l`sar` targa jos [iMatt o desf`[ur` din straniul ve[mânt protector, Sara se ridic` [i\ncepu s` fac` câ]iva pa[i, sub privirile curioase ale celor din jur.

– |n locul tù a[ fi pu]in mai prudent, spuse Matt. Ai stat foartemult timp \ntins`, a[a c` trebuie s` te repui \n mi[care \ncetul cu\ncetul, pentru a nu ame]i.

Dar Sara vroia s` se simt` din nou independent` [i st`pân` pepropriile-i picioare.

– De ce nu admi]i c` e[ti bolnav` [is` ne la[i s` avem grij` detine? \ntreb` Matt, cuprinzând-o cu bra]ele pentru a o sprijini.

Tandre]ea din vocea lui \i umplu ochii de lacrimi, mai ales càme]eala pe care o sim]i o f`cu aproape s` se pr`bu[easc`.

Dup` asta, Sara \[i ridic` ochii spre femeia care se apropie de ei,spunând ceva \n african`. Matt \i r`spunse [i f`cu prezent`rile, iaraceasta adùg`, uitându-se lung la Sara:

– Kuja, memsahib, spuse ea \ncet. Kuja.Cei doi tineri care o aduseser` pân` aici, se apropiar` din nou

[i, luând-o de bra]e, o duser` \n cea mai apropiat` cas`.Sara fu surprins` de cur`]enia des`vâr[it` care domnea \n

interior [i accept` cu pl`cere s` se a[eze pe salteaua de paie dincol]ul camerei, care \i fu indicat`.

Femeia ie[i, iar dup` câteva momente Sara o auzi chemându-lpe Matt. R`coarea \nc`perii [i confortul \n care fusese a[ezat` era obucurie atât de mare pentru Sara, \ncât adormi mai \nainte ca Matt

68 ETHEL POLLEY

s` intre \n`untru.|i trebuir` câteva momente bune, dup` ce se trezi a doua zi

diminea]`, pentru a \n]elege c` sunetul pe care-l auzea \n urechi eraexact ceea ce p`rea.

Se ridic` \n capul oaselor [i privi lung peretele, dinspre care seauzea zgomotul. O [opârl` s`ri de pe peretele de lâng` ea, se opripu]in lâng` saltea, dup` care disp`ru \n semi\ntunericul \nc`perii.

Câteva minute mai târziu, perdeaua ag`]at` de u[` se d`du la oparte [i Matt intr` \n`untru, f`când ochii mici, pentru a se obi[nuicu \ntunericul.

Sara \l privi zâmbitoare, dar [i pu]in ru[inat`.– E târziu?– Nu, dar se v`d ni[te focuri pe povârni[ [i m` duc s` v`d ce se

\ntâmpl`. E[ti bine?Sara \ncuviin]`, dar \n acela[i timp se \ntreb` ce s-ar \ntâmpla cu

ea dac` nu l-ar mai vedea niciodat`. – Crezi c` au \nceput s` ne caute? \ntreb` Sara.– S-ar putea. Cred c` [i-au dat seama pân` acum c` am c`zut

pe-aici, pe undeva.|n lumina palid` a \nc`perii, fa]a lui p`rea tras` [i \ngândurat`.

Era un om activ, [tia asta [i inactivitatea pe care trebuia s-o suporteacum \l scotea desigur din s`rite.

– Voi ie[i [i eu de aici, spuse Sara. M` simt mai bine [i cred c` atrecut [i febra.

Matt o privi iritat.– Nu te vei mi[ca de aici, ai \n]eles? ordon` el. {i pentru numele

lui Dumnezeu, ]ine cont de sfaturile mele.Sara \i spuse c` n-avea de gând s` stea imobilizat` acolo, iar el \i

r`spunse cu [i mai mare nervozitate, dup` care ie[i.


– F` ce ]i-am spus.Sara se hot`r\ s` se aranjeze pu]in \nainte de a ie[i, dar n-avea

prea multe posibilit`]i \n situa]ia \n care era.Avea o oglind` mic` \n geanta medical` [i probabil putea g`si

acolo [i un ruj.P`r`si a[adar \nc`perea [i se duse s` vad` ce se \ntâmpla \n jurul

casei.Câteva femei [i câ]iva copii erau prin[i cu muncile lor [i Sara \i

privi cu aten]ie. Cei mai mul]i dintre ei erau ocupa]i cu muncile din gr`din`,

s`pând p`mântul \ntr-un mod foarte primitiv, folosindu-se doar deun b`], dar f`ceau totul cu mult` grij` pentru existen]a lor.

Conduc`torul grupului care-i adusese aici cu o zi \nainte seapropie de ea [i-i spuse cu blânde]e:

– Se pare c` te sim]i mult mai bine, sor`.Sara d`du u[or din cap, zâmbind u[or.– Atunci, po]i s` te ocupi de piciorul meu, spuse el.– Când se va \ntoarce Bwana Halifax, r`spunse Sara.– Nu, zâmbi el. Acum.Sara \l invit` \n`untru. Probabil durerile deveniser`

insuportabile [i trebuia s` fac` ceva pentru el. Nu se sim]ea \nc` pedeplin \ntremat`, dar o opera]ie atât de simpl` nu-i putea puneprobleme, \[i spuse Sara.

– Foarte bine, atunci, v` voi opera acum.– |mi voi chema so]iile, spuse el [i ie[i.|n a[teptarea lui, Sara \[i preg`ti instrumentele.Una dintre femeile africane puse ap` la fiert [i preg`ti ni[te

p`turi.Pân` la sosirea pacientului ei, Sara arunc` o privire peste sat.

70 ETHEL POLLEY

Noaptea trecut` nu fusese preocupat` de astfel de lucruri. Cele mai multe dintre case erau circulare, iar alte câteva erau

dreptunghiulare. Acoperi[urile de paie erau destul de groase [iaveau un aspect jalnic, ca [i pere]ii, care nu mai fuseser` repara]i,\n mod sigur, de foarte mult` vreme. Por]ile, \ns`, erau \ntr-adev`rimpresionante, cu platformele lor largi a[ezate deasupra intr`rilor\nguste, unde bravii b`rba]i Sonjo f`cuser` \ntotdeauna tot ce le-astat \n putin]` pentru a opri \naintarea r`zboinicilor din tribulMasai, care \[i terorizaser` dintotdeauna vecinii, \nainte de venireagermanilor [i mai ales a englezilor, care-i obligaser` la o via]` multmai pa[nic`.

Dup` ce conduc`torul tribului se \ntoarse \n sfâr[it, \nso]it deaproape \ntreaga familie, Sara \ncepu s`-l trateze emo]ionat`,punându-i mai \ntâi un anestezic puternic pe rana adânc`.

– Aya! exclam` \ntreaga audien]`, aproape \n acela[i timp. Mâinile Sarei tremurar` o clip`, dar apoi se str`dui s`-i uite,

concentrându-se asupra a ceea ce avea de f`cut. Era obi[nuit` \nc`de pe vremea când f`cuse [coala, s` fie privit` \n timp ce lucra.Ast`zi, \ns`, ar fi preferat s` nu aib` niciun fel de asisten]`.Temperatura mare pe care o avusese o sl`bise prea mult [i-i eramult mai greu s`-[i st`pâneasc` nervii.

|n doar câteva minute, \ns`, Sara reu[i totu[i s` cure]e rana [i s-o ung` cu po]iunile necesare.

– Aya! exclam` din nou unul dintre observatori, cu satisfac]ie. Din grup se desprinse apoi o femeie mai \n vârst` – probabil cea

care \ndeplinea func]ia de vraci local – [i, luând vasul \n care Sarapusese putreziciunea, le ar`t` celorlal]i diavolul care intrase \npiciorul [efului lor.

Cu adev`rat un demon, \[i spuse Sara, dup` mirosul care se


giannijolys

degaj` \n toat` \nc`perea.Dezinfect` dup` aceea instrumentele [i le puse la loc. Era

fericit` c` putuse fi de ajutor. Era mul]umit` deplin de ea \ns`[i.Doar un singur lucru o mai deranja acum. Foamea. O foame

cum nu mai sim]ise niciodat` \n via]a ei.S`tenii nu p`reau s` m`nânce foarte mult, se gândi Sara. St`teau

\ntin[i \n jurul caselor, jucându-se cu copiii [i discuându somnoro[i\ntre ei. Era prea cald pentru orice alt` activitate.

Sara se \ntreb` de unde g`sise Matt atâta energie pentru a vreapovârni[ul pe o astfel de vreme. Plecase de mult timp [i se sim]eafoarte singur` f`r` el. Nu era nimeni \n jur cu care ar fi putut vorbi[i nu mai avea nicio treab` de f`cut. Se hot`r\, a[adar, s` porneasc`\n c`utarea lui.

C`rarea pe care veniser` cu o zi \nainte era foarte bine definit`,a[a c` nu putea s` se r`t`ceasc`. C`ldura era atât de mare, \ncât nuse vedea nicio vietate \n jur. Era o lini[te des`vâr[it`.

Dup` un timp, z`ri statura \nalt` a lui Matt coborând povârni[ul[i-i f`cu semn cu mâna. El, \ns`, nu o observ`. Venea cu pa[i mari,mic[orând cu repeziciune distan]a dintre ei, a[a c` se opri s`-la[tepte, la umbra unor spini.

– Ar`]i mult mai bine, coment` el, când ajunse aproape de ea.– Dar chiar sunt mai bine, surâse ea, \n timp ce Matt o analiz`

din cap pân`-n picioare cu o privire care f`cu s`-i apar` bujori \nobraji.

– |n acest caz, nu mai am de ce s`-]i repro[ez c` ai ignoratordinele mele de a nu ie[i din cas`.

Sara \[i aminti abia acum c` \i spusese s` r`mân` \n camer` [i-[il`s` ochii \n jos, neputând suporta privirile lui p`trunz`toare.

– Am plecat \n c`utarea ta, [opti ea.

72 ETHEL POLLEY

– Asta v`d, r`spunse el.Ceva din tonul lui o f`cu s`-[i ridice repede ochii [i-l v`zu

zâmbindu-i afectuos [i amuzat.– Ne-a reperat cineva? \ntreb` ea.Matt scutur` u[or din cap.– Nu \nc`. Dar o vor face, [i \n acest timp vom \ncerca s`-i

ajut`m pe cei din sat cu tot ce putem.– Crezi c` am putea g`ti ceva, Matt? \ntreb` ea. Ceva consistent.– Carne, r`spunse el. E[ti \nfometat`, sor` Wayne?– Mi-e o foame de lup!…


Capitolul 6

Mirosul care venea dinspre foc o f`cu pe Sara s` strâmbe dinnas.

– Mi-ai ars carnea, \i spuse Matt, indignat. |mi place s` fie \nsânge.

– Am vrut s` m`nânc, replic` Sara.– Problema cu tine e c` nu [ii s` fii doamn` de companie.

Trebuie s` te \nv`].Sara se \ncrunt` [i privi nemul]umit` \n jurul ei. Câteva femei

ale tribului se uitau lung spre ei [i Sara \[i spuse c` probabil râdeau\n sinea lor, v`zându-l pe Matt buc`t`rind [i f`cându-i observa]iepentru modul \n care preg`tise ea mâncarea.

– E[ti prea sl`bit` de boal` s` te ocupi de toate astea, continu`Matt. Du-te mai bine s`-]i iei medicamentele.

Sara r`mase \ns` locului, privindu-l cu cât` dexteritate \ntorceabuc`]ile de carne deasupra focului.

– De unde ai toate astea? \ntreb` Sara. – Ai scos azi un diavol din piciorul [efului, a[a c` ]i-ai primit

onorariul. Când ni se va mai face foame, deci, vei face \nc` alte

câteva opera]ii [i totul se va rezolva.Sara surâse, amuzat`.– Sper c` nu s-au sim]it \ndatora]i din aceast` cauz`.– Mai mult decât \]i \nchipui.– Dac` nu mi-ar fi fost atât de foame, n-a[ fi putut s` primesc

nimic, spuse ea, scuzându-se.Matt \nfipse o bucat` de carne \ntr-o vergea [i i-o \ntinse.– Asta-i mai pr`jit`, spuse el – [i e a[a din cauza ta, a[a c` e just

s-o m`nânci tu.Sara lu` vergeaua, rupse cu grij` o bucat` din carnea \ncins` [i

o mestec` mul]umit`. Era mai bun` decât oricare alt` bucat` decarne pe care o mâncase \n via]a ei.

– Ce fel de carne e? \ntreb` ea, curioas`.– E plata ta \n produse, spuse el, luând o alt` fleic` [i ]inând-o

cu grij` deasupra focului.Sara \i privi profilul frumos [i col]ul gurii care se str`duia s` nu

zâmbeasc`.– E foarte bun`, coment` Sara, satisf`cut`.Dup` ce termin` de pr`jit [i bucata sa de carne, Matt se a[ez`

lâng` Sara, mâncând \ncet [i strângându-[i picioarele lungi \n fa]`,cu un oftat de relaxare.

– S`r`cu]a de tine. Ce noroc ai mai avut… Cum te-ai mai distratpân` acum \n Africa… Te-ai pr`bu[it cu avionul, te-ai \mboln`vit demalarie [i ai avut parte de un picnic atât de rudimentar.

– Voi avea ce s` le povestesc nepo]ilor, glumi ea. {i oricum, nucred c` am avut malarie. N-am stat aici atât de mult pentru a fi fosttimp de o perioad` de incuba]ie.

Matt privi \n dep`rtare, gânditor.– Ai c`l`torit [i cu vaporul, pân` aici. Probabil ai contractat-o \n


Egipt.Sara \[i aminti mizeria din portul egiptean [i se gândi c`,

\ntr-adev`r, fusese posibil s` contracteze acolo o astfel de boal`. Nuv`zuse niciodat` o ap` mai infect` decât acolo [i totu[i v`zuselocalnici care b`user` din ea, ferici]i.

– Sper s` nu mai fac niciodat` aceast` boal`. Nu m-am sim]itniciodat` atât de pr`bu[it` [i de transpirat`.

Din]ii lui puternici prinser` o alt` bucat` de carne.– Ai avut probabil \nainte ni[te dureri de cap care puteau fi un

semn de alarm`, pentru a-]i lua medicamentele antimalarie \nfiecare zi, dar n-ai ]inut cont de ele.

Sara zâmbi cu c`ldur`. N-ar fi putut exista cineva, \n toat` Africa,mai competent decât el \n aceste probleme.

– Ce \nseamn` Kwaheri? \ntreb` ea brusc.– |nseamn` la revedere. Cu mult timp \n urm`, \nainte de a fi

atât de mul]i albi \n Africa, acolo tr`iser` doi misionari. Unul dintreei, mai \n vârst` cu câteva luni decât cel`lalt, când sim]i c` i seapropie sfâr[itul, se hot`r\ s` se \ntoarc` \n Europa, s` moar` acolo.Cel`lalt, care r`m`sese aici, \l \nso]i o bucat` de drum. La desp`r]ireau suferit foarte mult [i modul \n care [i-au luat la revedere i-aimpresionat foarte mult pe africanii care i-au v`zut [i au numit acelloc ,,La revedere''. Denumirea s-a p`strat pân` \n ziua de azi.

Dup` ce termin` de povestit, Matt se \ntoarse spre Sara. Ochiitinerei erau plini de lacrimi.

– E foarte impresionant. Ce s-a mai \ntâmplat, pe urm`?Matt o privi surprins.– De unde vrei s` [tiu?– Oh, f`cu Sara, dezam`git` c` nu se mai interesase nimeni de

cei doi.

76 ETHEL POLLEY

Dup` asta, Matt t`cu [i continuar` s` m`nânce \ncet.Undeva \n dep`rtare se auzi un aeroplan, dar mintea ei se

concentr` mai mult la faptul c` Matt veni foarte aproape de ea.Asta a fost tot. Dup` alte câteva momente, Matt se retrase din

nou, dar ea continu` s` tremure de emo]ie.– Ascult`! exclam` el. Se pare c` au \nceput s` ne caute, spuse

el, ridicându-se \n picioare cu privirile a]intite spre cer. Sara seridic` [i ea, \ncercând s` deslu[easc` ceva \n \naltul albastru. Pestecâteva momente, aeroplanul \ncepu s` coboare spre ei. Plan` \ncercuri peste sat [i Sara putu s`-l vad` pe pilot f`cându-i cu mânalui Matt.

|i g`siser`!|n clipele imediat urm`toare, Sara se \ntreb` de ce nu era

bucuroas` de acest fapt. Va pleca din nou la Kwaheri, se va \ntoarce la slujba pentru care

f`cuse drumul din Anglia pân` aici. De ce se sim]ea atunci atât detrist` c` au venit dup` ei?

Satul se molipsi de entuziasmul lui Matt. Africanii alergau \ntoate p`r]ile, purtând vestea de la unul la altul, câinii l`trau demama focului, oile se \nvârteau agitate \n cerc. Pân` [i pacientul eifugea ca disperatul, \nfruntând cu stoicism durerea pe care,desigur, o mai avea \n picior, dând indica]ii ici [i colo, fericit deacest eveniment inedit.

Aeroplanul ateriz`, \n sfâr[it, dup` care un tân`r \nalt cobor\ \ngrab` [i se \ndrept` spre ei. Sara \l privi, impresionat`. Era atât defrumos, cum probabil rar se putea vedea un b`rbat \n acele locuri.

Matt \i \ntinse mâna [i tân`rul surâse cu toat` fa]a, m`surând-ope Sara din ochi:

– Nu faci prezent`rile, Matt? \ntreb` el.


Matt d`du din mâini ca \n fa]a unui lucru lipsit de importan]`.– Credeam c` vei fi \n culmea fericirii c` am dat de voi, continu`

tân`rul.– Oh, bine\n]eles c` suntem, interveni Sara, zâmbitoare, dar

Matt o fulger` cu privirea, reducând-o imediat la t`cere.Pentru o clip`, Sara se \ntreb` ce avea \mpotriva salvatorului lor,

dar Matt, ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, spuse cu r`ceal`:– Dragul meu John, sigur c` m` bucur c` ai venit dup` noi, dar

m` \ntreb de ce ]i-a luat atât de mult timp.– Mi-a luat câteva ore s` te g`sesc, r`spunse John [i ochii lui

alba[tri scânteiar` \n lumina soarelui. A[ fi \ntârziat [i mai mult,dac` [tiam \n ce companie deosebit` e[ti, glumi el.

Sara se \nro[i, iar Matt izbucni \n râs, privind-o lung [i cald.– Trebuie s` fii foarte atent ce vorbe[ti de fa]` cu sora Wayne,

John, pentru c` ea ia \ntotdeauna lucrurile foarte \n serios.– La ce te referi? \ntreb` Sara, indignat` de faptul c` el

minimaliza \ntr-atât umorul ei.– Ca \n cazul cu Marjorie, r`spunse el, pe care l-ai dramatizat

foarte mult.Sara \l privi cu repro[. Cum altfel ar fi trebuit s` se comporte cu

o femeie aflat` \n durerile facerii? Oricine \n locul ei ar fi reac]ionatla fel.

– Dar era normal s`-i \mp`rt`[esc suferin]a \ntr-o astfel desitua]ie, replic` Sara.

– Hai s-o l`s`m balt`, r`spunse el. Tocmai spuneam c`obi[nuie[ti s` iei lucrurile foarte \n serios [i mi-ai dovedit asta,acum, \nc` o dat`.

Unde erau momentele când st`tuser` \mpreun` la picnic, \narmonie deplin`? Sara se sim]i r`nit`, dar era prea mândr` pentru

78 ETHEL POLLEY

a ar`ta. Poate n-avea un sim] al umorului prea dezvoltat, dar,oricum, nu se a[teptase \n acel moment ca Matt s` fie atât de pu]inamabil. |[i plimb` apoi privirile de la unul la cel`lalt [i v`zu c` Johnzâmbea [i el, amuzat de remarca lui Matt.

– Cred c` ar fi mai bine s` ne preg`tim de zbor, spuse el,uitându-se spre Sara cu ochi mici, \nainte de a \ncepe s` te \nfuriide-a binelea.

– Mi s-a p`rut mie, sau de obicei ]ii cu doamnele? \ntreb` Matt[i se \ndrept` spre mijlocul satului, l`sându-i s` hot`rasc` singuridac` \l urmeaz` sau nu.

– Ai f`cut ceva ce nu i-a convenit? \ntreb` John, r`mas singur cutân`ra sor` medical`.

– Nu [tiu, r`spunse ea, uitându-se lung dup` Matt.– Nu trebuie s` pui la inim`. Matt este foarte temperamental [i

se \nfurie din nimica-toat`.Sara zâmbi [i se sim]i mai relaxat`.– Lucreaz` prea mult, coment` ea, \ntrebându-se \ns` imediat

dup` aceea dac` nu se confesa cu prea mare u[urin]` acestui str`in.Nimeni nu s-a \ngrijorat, la Kwaheri? \ntreb` Sara.

– Ca s` spun drept, nu…Sara ridic` din sprâncene, gânditoare, surprins` o dat` \n plus

de accentul lui, dup` care \ntreb`:– E[ti australian?– Da.– {i ce cau]i pe-aici?– |i recuperez pe naufragia]i, zâmbi el. Englezii nu se prea

\nghesuie s` fac` asta.John o cuprinse apoi dup` mijloc [i pornir` \mpreun` spre

centrul satului.


Matt luase \ntre timp bagajele:– Mai aveai [i altceva? \ntreb` el, \nmânându-i Sarei geanta

medical`.Sara scutur` din cap.John r`mase discret ceva mai departe de ei, a[teptându-i s`-[i

fac` bagajele.Dup` câteva minute, timp \n care Matt o mustr` pe Sara c` nu e

preocupat` s`-[i ia la timp pilulele contra malariei, iar Sara \i replic`\mbufnat` c` nu va mai lua niciun fel de medicament, John spusegr`bit:

– Dac` sunte]i gata, m` duc s`-l chem pe b`trânul [ef de trib,pentru a v` lua la revedere.

– Cei din grupul Sonjo nu spun despre el c` e b`trân. |l numesccârmaciul.

– Un sistem interesant, spuse John.– Dac` cineva \l ofenseaz`, continu` Matt, i se taie por]ia de ap`

pentru o zi sau dou`. Pare c` asta func]ioneaz`. Nim`nui nu-i places` stea f`r` ap`.

– E adev`rat, fu John de acord.Adev`rul era c` nu mai avea niciun sens s`-[i anun]e plecarea,

pentru c` tot satul era deja \n jurul aeroplanului [i abia a[teptau cuto]ii s` vad` cum \[i va lua zborul strania pas`re.

|n timp ce Matt era ocupat s` strâng` mâna tuturor [i s` lemul]umeasc` pentru ospitalitate, John o ajut` pe Sara s` ocupelocul din spatele pilotului.

|n momentul \n care Sara le f`cu cu mâna, privindu-i de lafereastra aparatului de zbor, \[i fluturar` cu to]ii bra]ele, surâzândlarg spre femeia care scosese diavolul din piciorul conduc`toruluilor.

80 ETHEL POLLEY

|ntr-un fel, fusese foarte amuzant totul, \[i spuse Sara [i gândul\i zbur` din nou la momentele de intimitate pe care le avuseseacolo cu Matt. Fuseser` clipe foarte pre]ioase pentru inima ei, \nspecial cele dinaintea sosirii lui John.

Ar fi s`rutat-o, oare, dac` nu sosea \n acel moment? Poate a fostatât de furios la \ntâlnirea cu John, tocmai pentru c` le \ntrerupseseapropierea.

Sara \[i duse \ncet mâna la buze, \ntr-un gest aproapeincon[tient. A fi s`rutat` de Matt, ar fi fost probabil un evenimentpentru orice fat`.

Sara \[i aduse aminte de cuvintele m`tu[ii ei: ,,Sunt sigur` c` veiputea pune mâna pe el". Cuvintele \i sunar` \n urechi iar`[i [iiar`[i, iar obrajii i se umplur` de bujori.

Cei doi b`rba]i se a[ezar` mai bine \n scaunele din fa]a ei [icontrolar` cu aten]ie u[ile.

Matt \i [opti ceva lui John [i acesta se \ntoarse, grijuliu, spre ea.– E totul \n regul`? \ntreb` el.Sara \ncuviin]` zâmbind, de[i la gândul c` se va \n`l]a din nou

\n cutia zbur`toare, era atât de tensionat` cum nu mai fuseseniciodat` \n via]a ei.

John control` \nc` o dat` aparatele din fa]a lui dup` care pornimotorul [i, peste pu]in, se ridicar`. |nsp`imântat` la culme, Sara \[imu[c` buzele pentru a nu le striga s` coboare [i s-o lase s` ias` deacolo.

Se prinse de scaunul lui Matt [i-l strânse cu toat` puterea. Numic` \i fu surpriza când \l sim]i pe Matt c`-[i pune mâinile peste aleei.

– E totul bine, acolo \n spate? \ntreb` el. Uit`-te \n jos… Unultim omagiu adus tribului Sonjo.


Sara privi imediat pe fereastr`. Probabil nu va mai ajungeniciodat` pe-aici, se gândi ea, mirându-se cât de mult se ata[ase deaceste locuri [i de cât de sentimental` putea fi.

– |n cât timp vom fi acas`? \ntreb` ea.John se \ntoarse spre ea.– Ce-ai spus?Sara repet` \ntrebarea, ]ipându-i \n ureche, dup` care John \l

privi pe Matt cu un surâs amuzat.– |nainte de toate, trebuie s` repar`m aeroplanul cu care am

venit. Sper c` vom reu[i s` facem asta pân` disear` [i s` ne\ntoarcem la Kwaheri.

– Nu, f`cu Sara, \ngrozit`. Dac` se va pr`bu[i din nou?– Nu-l pot l`sa aici. Am nevoie de el pentru spital.– Bine, r`spunse Sara, resemnat`. Voi r`mâne cu tine. Am plecat

\mpreun`, ne vom \ntoarce \mpreun`.– Poate ar fi mai bine, totu[i, s` fii dus` acas` [i s` te vâri direct

\n pat. Nu cred c` mai rezi[ti la toate acestea.– Dar – \ncepu ea.– E[ti cea mai nesuferit` femeie pe care am \ntâlnit-o vreodat`,

se r`]oi el. John te va duce acas` [i cu asta am \ncheiat discu]iile peacest subiect.

Matt se \ntoarse apoi cu capul \nainte [i tot ce mai putu Sara s`vad` din el fu ceafa lui puternic` pe care o ]inea cu foarte mult`hot`râre.

Partea cea mai amuzant` a lucrurilor, se gândi Sara, era c` de[ise pr`bu[iser` \mpreun`, se sim]ea mult mai \n siguran]` cu Mattca pilot. John se p`rea c` nu era foarte atent la modul cumconducea aparatul. Spre deosebire de el, Matt \i d`duse impresia c`este mult mai competent, luând mult mai \n serios fiecare ac]iune

82 ETHEL POLLEY

pe care o executa, a[a cum f`cea \ntotdeauna, \n orice \mprejurare.Tot ce \[i mai dorea Sara acum, \ns`, era s` se \ntoarc` la

Kwaheri [i s`-[i re\nceap` activitatea \n spital. Acolo era singurul loc\n care se sim]ea \n elementul ei.

Uneori, continu` Sara cu reflec]iile, \l ura, pur [i simplu pe Matt.Toate ordinele pe care i le d`dea, ca [i cum ar fi fost un copil, oscoteau din s`rite. Firea ei, rebel` de obicei, se revolta [i mai mult\n aceste condi]ii.

Vroia s` se \ntoarc` acas`, acum. Vroia s` doarm` o s`pt`mân`,pân` când va trece durerea infernal` pe care o sim]ea \n frunte [ipân` când oceanul de lacrimi din ochii ei va fi secat. |n acela[i timp,\ns`, vroia s` se \ntoarc` la Kwaheri \mpreun` cu Matt, vroia s`-lvad` din nou cum o ajut` s` urce \n jeep, vroia… Nu mai [tia niciea exact ce vroia, [i mai \nainte de a putea deslu[i ce anume i-ar fif`cut mai bine \n acele momente, adormi.

A[a cum stabilise \nc` de la plecarea din sat, Matt fu l`sat s`-[irepare aeroplanul, pe care-l veghease pân` atunci, cu loialitate [idevotament, bravul Sonjo trimis de lconduc`torul grupului.

Sara ar fi vrut s` r`mân` [i ea, dar Matt \i mai d`du o pilul` cupu]in` ap` [i-i ordon` s` se \ntoarc` acas` cu John [i s` se \ntind`imediat \n pat. Prea sl`bit` ca s` se mai opun`, mai ales c` \icrescuse din nou temperatura, Sara trecu pe scaunul de lâng` John[i \ncerc` s` se relaxeze.

– |]i va fi bine acum \i spuse Matt [i, spre surprinderea ei, seaplec` [i o s`rut` pe buze.

Dup` asta, Matt \nchise u[a [i se \ndep`rt`, \n timp ce miculaeroplan se ridic` \ncet \n \naltul cerului.


Capitolul 7

– Te-ai sim]it bine aici, cu Matt? \ntreb` John, \ntr-un moment\n care putea conduce pu]in mai relaxat.

– Nu, foarte. Dar asta doar din pricina bolii mele. Altfel, Matteste o fiin]` absolut minunat`.

John o privi câteva momente cu insisten]`, apoi continu`:– Pare totu[i c` sunte]i destul de apropia]i. Nicio alt` fat` n-a

avut parte de protec]ia lui, pân` acum. Excep]ie f`când, poate,Julia.

Julia!… Sara uitase cu totul de ea. Cum fusese posibil? se\ntreb` ea. Cum putuse uita de existen]a acestei fete \n via]a luiMatt?

– Matt e doar patronul meu. Ca cele mai multe dintre surorilemedicale din lume, nu sunt nici eu o pacient` foarte ascult`toare,iar el s-a sim]it responsabil pentru ceea ce se \ntâmpl` cu mine.

– E[ti sigur` c` e doar atât?Sara scutur` hot`rât` din cap. |i p`rea [i ei r`u c` era doar atât,

dar trebuia s` recunoasc` asta, \n fa]a eviden]ei.John se lumin` la fa]` dintr-o dat`, [i spuse vesel:

– M` bucur foarte mult c` e doar atât. Vreau s` te invit s` vezi [iclinica mea. Nu e atât de mare ca cea a lui Matt de la Kwaheri,desigur, dar e destul de bun` pentru cineva care e str`in \nTanzania. A[ vrea s`-mi dai ni[te sfaturi. {i, de altfel, sunt \nc`utarea unei surori medicale, surâse el, privind-o cu sub\n]eles.

Entuziasmul lui o molipsi [i pe ea, a[a cum se \ntâmpla\ntotdeauna când venea vorba despre munca ei.

– Ce faci cu cazurile care necesit` internare? \ntreb` Sara.– Le trimit la spitalul lui Matt.– Ah, frumos! exclam` Sara, indignat`. {i cu cât contribui la

fondurile spitalului?– Cu nimic, spuse John, f`r` s` mai surâd`. Spitalul

func]ioneaz` oricum, iar cele câteva cazuri \n plus pe care le trimiteu acolo n-au cum s` dezechilibreze situa]ia.

– Atunci, se cheam` c` n-ai nevoie de o sor` medical` care s`lucreze pentru tine tot timpul.

– Nici n-am spus asta. }i-am sugerat doar s` vii s` vezi clinicamea [i s`-mi dai ni[te sfaturi.

Sara se \nro[i de furie. Era obi[nuit` cu oameni care vorbeau cuea foarte serios despre meseria ei, dar John p`rea interesat maimult de alte lucruri, când \i lansase invita]ia.

– Oh, se strâmb` ea, nemul]umit` de atitudinea lui.– Atunci, cum r`mâne? insist` John.– Mi-ar pl`cea, dac` te-a[ putea ajuta cu sfaturile mele, spuse ea,

\ncercând s`-[i p`streze calmul. De altfel, era interesat` s`-[iextind` aria de ac]iune \n afara spitalului din Kwaheri. Vorbe[te-mipu]in despre clinica ta.

– Am fost \n Africa de Nord, \n timpul r`zboiului, \ncepu el, [iam trecut pe-aici \n drumul nostru spre Italia. Cum m-am


\mboln`vit \n aceste locuri, am fost luat pentru o s`pt`mân` \n\ngrijire la ni[te localnici. M-am ata[at imediat de aceste locuri [i m-am a[ezat aici. N-am o cas` atât de mare, dar nici nu mi-am doritniciodat` asta. Tot ce am vrut a fost s` am o cas` pl`cut` \n care s`m` \ntorc dup` orele de lucru.

|i vorbi apoi despre diferite alte evenimente din via]a lui [i Sara\l ascult` doar pe jum`tate, aproape adormit` \n scaunul ei,mul]umit` c` era o mic` parte din aceast` vast` lume. Nu se maitemea. Fiecare moment care trecea o ducea mai aproape de patulei. Era prea obosit` pentru a mai putea s` se gândeasc` la altceva.

|n clipa \n care auzi ro]ile aeroplanului atingând p`mântul, Saradeschise mai bine ochii [i se ridic` mul]umit` \n scaun.

– Iat`-ne ajun[i, spuse John. Teferi [i ferici]i. M` duc s` v`d cumg`sesc o ma[in` s` te duc acas`, continu` el, dup` care cobor\ [i se\ndrept` spre primul african pe care-l \ntâlni.

Dup` ce schimbar` câteva vorbe \ntre ei, africanul se \ndep`rt`,\ndreptându-se spre hambar, iar John se \ntoarse la ea, pentru a oajuta s` coboare \n sfâr[it pe p`mânt.

– Se pare c` te a[teapt` doamna Halifax, cu ma[ina. Te va duceacas`, dup` care \l va chema pe doctorul Cengupta.

Sara \i mul]umi lui John c` o adusese [i-[i puse cu grij` pe um`rgeanta medical`.

Nu o \ntâlnise niciodat` pe doamna Halifax [i ]inea s` fac` oimpresie cât mai bun`.

Era adev`rat c` o z`rise \n halta aceea, \nainte de a ajunge aici,dar, cu siguran]`, ea n-o observase.

|n momentul \n care, \ns`, doamna Halifax ie[i din barac`, Saranu mai fu atât de sigur` c` era vorba de una [i aceea[i persoan`.Atunci \i f`cuse impresia c` era \nalt` [i foarte atractiv`, dar acum

86 ETHEL POLLEY

era o femeie cu totul [i cu totul [tears`.P`rul \i zbura \n toate p`r]ile, iar liniile de sub ochi p`reau

accentuate mai degrab` de surâsul amuzat, decât de o concentrarespecial` asupra problemelor serioase cu care se confrunt` \nultimul timp.

– Bun`, draga mea, spuse ea [i ochii \i sclipir` cu aceea[iironie care exista de cele mai multe ori [i \n ochii fiului ei.

Dup` asta, doamna Halifax o studie pe Sara din cap pân`-npicioare, cu mare aten]ie, [i \n cele din urm` conchise:

– Ar`]i \ngrozitor, copila mea. Ar fi mai bine dac` ne-am oprimai \ntâi la spital. Nu cred c` m`tu[a ta are calit`]i de sor`medical`, iar Felicity nu e niciodat` cu picioarele pe p`mânt.

Doamna Halifax f`cu apoi o pauz` dramatic`, \n care respiràdânc, timp \n care John se apropie pentru a le spune la revedere.

Sara avu surpriza s-o vad` pe doamna Halifax transformându-sebrusc \ntr-o extraordinar` femeie de afaceri, competent` [istr`lucitoare, care trata \n deplin` cuno[tin]` de cauz` toateproblemele afacerii familiei.

Sara zâmbi u[or \n fa]a acestei metamorfoz`ri atât de bru[te [ise \ndep`rt`, pentru a o a[tepta pe doamna Halifax lâng` Jaguar.

– Trebuie s`-mi spui tot ce s-a \ntâmplat, spuse ea imediat ce seapropie de ma[in` [i invitând-o pe Sara \nùntru, cu gesturirevelatoare. Sau poate nu chiar tot, spuse ea cu sub\n]eles,examinând-o amuzat` pe tân`ra care se a[ez` t`cut` pe scaunul delâng` locul [oferului. Am fost foarte \ngrijora]i [i noi, continu`doamna Halifax. James s-a gândit s` \ntoarc` spatele familiei [i s`plece \n Anglia cu primul vapor [i, ceea ce e cel mai rù dintretoate, s-o ia [i pe Felicity cu el.

– Cel mai rù dintre toate? repet` aproape mecanic Sara, uimit`.


– Bine\n]eles c` nu e o hot`râre \n]eleapt`. M`tu[a ta ar fidistrus`. Dar hai s` vorbim mai bine despre tine. Ce s-a \ntâmplatc` ar`]i atât de rù?

Sara surâse, amuzat`. Devenise foarte clar pentru ea c` doamnaHalifax avea un extraordinar sim] al efectului, exersat \n ani [i anide practic`.

De ce era chiar atât de rù dac` James pleca \n Anglia cu Felicity?se \ntreb` Sara. {i ce obiec]ii ar putea avea m`tu[a sa? Sara credeac`, dimpotriv`, chiar asta era ceea ce-[i dorea doamna Wayne: oleg`tur` cât mai strâns` cu familia Halifax.

Sara \[i aminti \ns` c` acela[i lucru i-l spusese [i James, \nmomentul \n care sunase pentru a ob]ine aprobarea pentruopera]ie. {i el avea impresia c` m`tu[a sa este \mpotriva rela]iei luicu Felicity, dar era complet neadev`rat. Se afla \n fa]a unui maremister, \[i spuse Sara, dar n-avea de gând s` intre \n problemelemamei lui Matt.

– Am fost pe punctul s` fac o form` foarte grav` de malarie,cred, dar Matt a avut mult` gij` de mine, astfel \ncât n-a fost chiaratât de rù.

– Nu-mi vine s` cred c` Matt ]i-a putut fi de folos \n cazul `sta,surâse doamna Halifax [i Sara \i \ntoarse zâmbetul. N-ai vrea s`vorbim mai bine despre James [i Felicity? continu` ea.

– Dac` dori]i s`-mi spune]i, r`spunse Sara, destul de amuzat`.– Cu Julia nu pot vorbi despre toate aceste lucruri [i eu sunt

destul de feminin` ca s`-mi plac` s` despic firul \n patru, când evorba despre astfel de probleme. N-ai vrea s` vii s` stai câteva zilela noi?

Sarei i-ar fi pl`cut, desigur, s` stea câteva zile la familia Halifax,unde, era sigur`, ar fi fost \ngrijit` mult mai bine decât la m`tu[a sa,

88 ETHEL POLLEY

care abia avea grij` de ea \ns`[i, dar nu putea accepta. DoamnaWayne s-ar fi sim]it jignit` [i Sara nu vroia s` existe nicio umbr`\ntre ea [i so]ia unchiului s`u.

– Mi-ar pl`cea foarte mult, dar m`tu[a mea ar fi foarte\ngrijorat` dac` nu m-a[ \ntoarce acum la ea.

– |n]eleg, desigur, draga mea, spuse doamna Halifax, punându-[i o mân` pe genunchii Sarei. De altfel, nici nu m`a[teptam s` accep]i.

Sara \i zâmbi cu c`ldur`.– Oricum, v` mul]umesc pentru invita]ie. Spune]i-mi mai multe

despre James [i Felicity.– Ah, da.Ochii doamnei Halifax sclipir` de bucurie.– Vor s` se c`s`toreasc`, continu` ea. Vezi, eu nu sunt cu totul

\mpotriv`, de[i Felicity e genul de fat` pe care James pur [i simpluar trebui s-o creasc`, iar el nu e b`rbatul capabil de asta [i atunci m-am gândit c` ar fi mai bine dac` ar r`mâne lâng` mama ei. |nacela[i timp, \ns`, i-ar prinde bine s` stea un timp departe defamilia ei, dar nu cred c` doamna Wayne ar fi de acord cu asta.

– N-au vorbit cu ea despre toate astea, \nc`? \ntreb` Sara.– Nu cred. Dar când o vor face, sunt sigur` c` va lua foc. Laura

Wayne a fost cea mai devotat` so]ie. Orice b`rbat ar fi fost fericit cuo astfel de femeie.

– Ce leg`tur` are asta cu James [i cu Felicity? \ntreb` Sara,nedumerit`.

– Vrei s` spui c` nu [tii la ce m` refer? exclam` uimit` doamnaHalifax.

– Nu. Ar fi trebuit s` [tiu?– Da, cred c` ar fi trebuit s` fi aflat pân` acum. Problema e c`


James era cu Noel când acesta a fost ucis. Ar fi putut, poate, s`-lsalveze, dar a intrat \n panic`. James nu-[i va putea ierta astaniciodat`. Toat` lumea a \n]eles situa]ia lui, cu excep]ia Laurei.Poate nu s-ar mai fi putut face nimic, oricum, dar James n-a fostcapabil \n acele momente nici m`car s` \ncerce.

Doamna Halifax vorbise despre toate aceste lucruri \ntr-un modatât de simplu [i de lini[tit, \ncât Sarei nu-i veni s` cread` c` vorbisepe acel ton despre un fapt atât de grav, \ntâmplat propriului ei fiu.

– |mi pare extrem de r`u, spuse Sara, complet neadecvat.– A fost o tragedie pentru toat` lumea. |n special pentru James,

care nu va mai crede niciodat` \n sine \nsu[i. Se gândise \nainte detoat` aceast` \ntâmplare s` plece \n Anglia cu Matt [i acum \lblameaz` c` n-au f`cut-o. Oricum, dac` va pleca acum, \mi va lipsifoarte mult.

– Crede]i c` va fi fericit \n Anglia?– Da. E un scriitor foarte bun. Nu poate fi altceva. N-ar putea

munci niciodat` ca mecanic sau ca fermier. Ur`[te un astfel de gende via]`, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.

Sara se gândi la reac]ia lui Matt din momentul \n care realizasec` se vor pr`bu[i [i la ceea ce spusese despre James. Sara eradeparte de a-l acuza c` nu [tiuse s` \ntre]in` aparatul \ntr-o stareoptim` de zbor, dar, \n acela[i timp, se gândi c` ar fi mult mai binepentru el dac` ar face ceea ce-i place [i la care, \n plus, se pricepe.

– Vorbi]i-mi pu]in despre modul \n care a murit unchiul meu.Noi, atunci, am auzit doar c` a fost ucis, \ntr-un accident. Asta a fosttot. Niciunul dintre noi nu se \ntâlnise cu m`tu[a Laura pân` atunci[i…

– Desigur, nici ea n-a ]inut foarte mult la asta, r`spunse doamnaHalifax. A fost \ntotdeauna foarte posesiv` cu el, dar l-a f`cut fericit.

90 ETHEL POLLEY

Trebuie, deci, c` are o mul]ime de calit`]i, de[i n-a[ putea s` spunexact care, pentru c`– [i nu fac niciodat` un secret din asta – nu-mi place s` stau la taclale cu femeile.

Doamna Halifax trase Jaguarul \n fa]a spitalului [i opri motorul.– Nu [tiu dac` am f`cut bine c` te-am adus direct aici, spuse

ea… Dar s`-]i spun despre unchiul tù. Noel a fost \ntotdeauna ofire foarte temperamental`. S-a \n]eles bine cu bìe]ii mei, dar,totu[i, James era cel care se ata[ase mai mult de el. Noel era unalpinist \nfocat, iar James iubea foarte mult acest sport. |n ziuaaceea ie[iser` \mpreun`, de[i timpul nu era tocmai favorabil… Pescurt… |n timp ce escaladau muntele, au constatat c` trebuia s` seajute de funii, iar cea pe care a ales-o Noel era r`rit` la mijloc, a[ac` a cedat [i Noel a c`zut cam de la treizeci de metri. Unii spun c`James ar fi trebuit s`-i sar` \n ajutor, dar el a fugit acas` s` neanun]e. Când s-a \ntors acolo, \mpreun` cu doctorul Cengupta,Noel era deja mort. A fost un accident, de fapt, dar James a fostacuzat de moartea unchiului tù [i Laura nu l-a iertat niciodat`. Nucred c` s-au mai v`zut de-atunci. Acum \n]elegi de ce cred c`m`tu[a ta nu va fi de acord ca el s` se c`s`toreasc` cu Felicity?

– Da, r`spunse Sara. Voi \ncerca s`-i explic, dar nu [tiu ce [ansevoi avea ca ea s` accepte faptul c` a fost doar un accident, \n careJames n-a avut niciun amestec.

– E foarte frumos din partea ta, draga mea, dar nu trebuie caproblemele cu fiul meu s` afecteze rela]ia ta cu ea.

Sara se gândi la faptul c`, deja, unul dintre fiii doamnei Halifax\i d`dea destule b`tì de cap, care o determinau s` \nceap` s`-[icaute altceva de lucru.

Dup` asta, Sara \i mul]umi interlocutoarei sale c` a adus-o laspital [i ie[i gr`bit` din ma[in`.


– Sper c` Matt va ajunge acas` curând, spuse ea, \nainte de a\nchide portiera.

– Va veni s` te vad` mâine diminea]`, r`spunse doamna Halifaxcu amabilitate, [i o urm`ri pe Sara pân` când aceasta intr` \nùntru.

Apoi, cu un zâmbet plin de satisfac]ie, \ntoarse ma[ina. Sara fu foarte fericit` când se v`zu, \n sfâr[it, la spital. P`rea c`

nu se \ntâmplase nimic [i avu sentimentul c` \l p`r`sise doar ieri.Totul era exact a[a cum fusese când plecase, ca [i cum abiaa[teptar` cu to]ii s` se \ntoarc`.

B`tu la u[a doctorului Cengupta, cu inima tremurând deemo]ie.

De obicei, doctorii se a[teptau ca surorile medicale cu carelucrau s` fie mereu \n form` [i erau foarte nemul]umi]i dac` unadintre ele acuza vreo durere.

– Intr`.Sara deschise u[a, \ncercând s` zâmbeasc` [i aranjându-[i mai

\ntâi hainele [i p`rul.Doctorul Cengupta se ridic` \n picioare.– Draga mea sor` Wayne, spuse el, cu tonul lui cald obi[nuit. Ce

]i-au f`cut?– Capul… M` doare foarte tare capul, spuse ea pu]in cam prea

patetic, sim]ind abia atunci cât de bolnav` era. Matt spune c` emalarie [i m-a for]at s` iau o mul]ime de medicamente, dar \nc` m`simt \ngrozitor de rù, spuse ea [i vocea \i prinse o not` isteric`spre sfâr[itul discursului.

Doctorul se apropie automat [i-i control` pulsul.– Da, e[ti \ntr-adev`r foarte rù, spuse el categoric. O voi chema

pe sora Lucy s` te ajute s` te dezbraci. Te vei sim]i mai binediminea]`, a[a c` vei merge acas` abia atunci.

92 ETHEL POLLEY

Sara nu mai spuse nimic [i se l`s` s` cad` pe patul din cabinet.– Ah, se pare c` e[ti foarte bolnav`, spuse sora Lucy, imediat ce

intr`.Matt avusese dreptate, reflect` Sara. Era malarie. Se \ntoarse pe burt`, punându-[i perna sub b`rbie, [i adormi.– Deci, sor` Wayne, po]i s` te duci acas`. Am sunat-o pe

domni[oara Felicity [i i-am spus c` poate veni dup` tine, imediatdup` prânz. Ne-ai cam speriat, când ai venit…

– Am fost foarte speriat` eu \ns`mi, spuse Sara. Adev`rul e càm \nceput s` m` simt mai bine doar v`zându-v`, domnule doctor.

– Sunt de-a dreptul flatat, r`spunse el. Dar, vorbind serios, pots`-]i spun c` e o adev`rat` minune c` te-ai ]inut pe picioare atât demult timp. Va trebui s` stai \n pat câteva zile.

– {i ieri diminea]` m-am sim]it mai bine.– E un lucru comun, pentru febr`. E \n cicluri. Pentru tine, \ns`,

ce a fost mai rù a trecut. Hai, du-te direct acas` [i stai lini[tit`.– {i când m` voi putea \ntoarce la munc`?– Cam peste o s`pt`mân`. |ntre timp voi veni s` te v`d, \i

promise el, dup` care alerg` la alt pacient.Dar Sara n-avea niciun chef s` stea la pat câteva zile. Vroia s`

munceasc` [i iar s` munceasc`.Traversând curtea, o auzi pe sora Lucy, \n una dintre camere,

mustrându-l pe bìatul care fusese operat de apendicit`. Apoi seauzi râsul ei puternic, urmat de o tirad` a bìatului, \n limba lui.

Un minut mai târziu, fa]a rotund` a surorii se z`ri cercetândcoridorul

– Oh, dar ar`]i minunat, spuse ea, dând cu ochii de Sara.– Lucy… \ncepu Sara…Ai auzit cumva dac` domnul Halifax

s-a \ntors asear`?


– Da, a ajuns cu bine. }ii foarte mult la el, nu-i a[a?– Da, admise Sara. Tot atât de mult ca tine sau ca oricare alt`

persoan` din spital.– E un om foarte fin, coment` Lucy. }i-am preg`tit baia. Cei din tribul Sonjo sunt foarte murdari. Sunt primitivi,

coment` ea.A[adar, Matt ajunsese \n siguran]`, reflect` Sara. Nu mai avea de

ce s`-[i fac` griji. Probabil va veni \n curând s` vad` cum se simte.Felicity \[i anun]` sosirea, ca de obicei, printr-o frânare foarte

brusc`.Câteva secunde mai târziu, era lâng` patul Sarei, \n camera ei de

spital.– E prea frumos ca s` fie adev`rat, exclam` ea! Problema e cum

o s` primeasc` mama aceast` veste.Sara o privi calm:– Trebuie s` mergi cu James la ea [i s-o anun]a]i \mpreun`.– Nu [tii pe nimeni altcineva care ar putea s`-i spun`, mai \ntâi?– Nu, nu [tiu.– Ah, am fost sigur` c` tu vei face asta pentru mine. Nu [tiu cum

s`-i spun c` voi pleca. Trebuie s-o facem, nu e nicio [ans` pentru bietul James, \n ]ara

asta. Nu e bun s` piloteze aeroplane, nici s` lucreze p`mântul, dar

\ntr-o ]ar` civilizat`, cu talentul lui, poate s` fac` multe.– Da, bine\n]eles, c` poate, fu de acord Sara. Dar e[ti sigur` c`

James e omul potrivit pentru tine? S` tr`ie[ti \n Anglia, e cu totuldiferit fa]` de ceea ce e aici.

– P`i tocmai asta e, Sara.

94 ETHEL POLLEY

Mi-am visat \ntotdeauna s` trìesc \n Europa. Nu vreau s` trìesctoat` via]a printre oameni care nu [tiu s` vorbeasc` despre altceva,\n afar` de sisal.

Tu ai venit de pu]in timp [i poate ]i se pare interesant aici, darcine [tie cum te vei sim]i peste câ]iva ani. O s`-]i dore[ti s` nu fiauzit niciodat` c` exist` o plant` numit` sisal.

Sara se gândi c` nu va ajunge niciodat` s` urasc` aceste locuri,dar spuse doar atât:

– Sunt foarte fericit` pentru tine [i, bine\n]eles, sper c` sunte]iferici]i amândoi.

|i voi spune totul mamei tale, de[i acum eu \ns`mi a[ aveanevoie de pu]in suport moral.

Râser` amândou` de ineditul situa]iei, dup` care Felicityadùg`:

– Biata mama, e \nc` \n [oc, dup` dispari]ia tat`lui meu, darJames se va comporta foarte frumos cu ea.

Având u[oare dubii cu privire la reac]iile m`tu[ii sale, Sara nuspuse nimic.

Ar fi vrut s` poat` sta \n spital pân` când aceast` furtun` va fitrecut, dar era imposibil, a[a c` se preg`ti de plecare. Se sim]ea \nc`sl`bit` [i Felicity o prinse de bra], pentru a o ajuta s` ajung` lama[in`.

– Tu s` nu te \nve]i s` conduci nebune[te, spuse Felicity. Eu num` mai pot dezobi[nui de asta.

Casa ar`ta pu]in trist` [i dezolant`. Felicity o cuprinse dup`mijloc [i a[a, \ncet, \ncet,intrar` \n sufragerie.

– Vrei s-o vezi pe mama, acum?– Nu, nu obi[nuie[te s` vad` pe nimeni la ora asta, replic` Sara. Se \n[ela \ns`, pentru c` nici nu sfâr[i bine fraza [i doamna


Wayne ap`ru \n u[`, \mbr`cat` elegant [i foarte zâmbitoare.– Sara, draga mea, spuse ea, nu vei ghici niciodat` cine a venit

s` te vad`. Am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` s`-i ]in companie, darcred c` se gândea doar la tine, gânguri ea [i inima Sarei \ncepu s`bat` cu putere.

96 ETHEL POLLEY

Capitolul 8

James Halifax se ridic` \n picioare, palid [i \ngândurat,salutându-le respectuos pe cele dou` fete, care intrar` imediatdup` doamna Wayne.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Felicity, aproape f`r` glas.James se \nro[i, realizând situa]ia special` \n care se afla.– M-am gândit… spuse el.– James a venit s-o vad` pe Sara, interveni doamna Wayne. – M` \ntrebam ce caut` aici, murmur` Felicity.Doamna Wayne surâse blând, un surâs foarte feminin, care

vroia, parc` s`-[i cear` iertare \n locul fiicei sale pentru celeafirmate.

– Eu [i cu James ne \n]elegem foarte bine, a[a c` nu e nicioproblem`, nu-i a[a? \ntreb` Felicity, uitându-se lung spre el..

Urm` o t`cere stânjenitoare [i Sara se \ntreb` ce-ar putea spunepentru a destinde atmosfera. Atât Felicity cât [i James p`reau foarteneajutora]i [i foarte neferici]i, \n acel moment. Trebuie s` spunceva, exclam` Sara \n sinea ei.

– Ai ve[ti de la Matt? \ntreb` ea, \n sfâr[it.

De ce se interesa de el \n aceste clipe?– S-a \ntors cu bine? continu` ea.– Da, da, r`spunse James. Mi-a spus s` vin s` te anun] c` te va

c`uta mai târziu. Am… Am sperat s` pot vorbi cu tine \ntre patruochi.

Felicity \i arunc` o privire nedumerit`.– De ce? \ntreb` ea. – E doar un mesaj de la Matt.Sara o z`ri pe doamna Wayne aruncându-i o privire plin` de

satisfac]ie.– S` mergem pe verand`, atunci, spuse ea.Inima \i b`tea cu putere. Un simplu mesaj de la Matt o putea

aduce \n starea asta?– Despre ce este vorba? \ntreb` ea, destul de rece, când intrar`

pe verand`.– Vroiam doar s` te rog s` intervii pentru noi pe lâng` mama lui

Felicity. A[ vrea ca Felicity s` vin` cu mine \n Anglia [i…– Trebuie s`-i spui chiar tu, totul, m`tu[ii mele. Nimeni

altcineva nu o va putea convinge mai bine decât tine.– Felicity spunea c` tu ai putea…– {tiu ce crede Felicity, dar trebuie s`-i spune]i voi.– A[a spunea [i Mat… L-am \ntrebat [i pe el cum e mai bine

[i… Dumnezeule, cât de mult am gre[it c` m-am dus \n ziua aceeacu Noel…

Sara \l mângâie pe um`r [i surâse cu compasiune, dar schimb`subiectul:

– Ce anume mi-a transmis Matt?– Nimic. Am spus doar a[a, ca s` te pot scoate de acolo [i s` te

rog s` vorbe[ti cu doamna Wayne despre mine [i Felicity, r`spunse

98 ETHEL POLLEY

el destul de rece.– Nu mi-a transmis nimic? \ntreb` Sara, nevenindu-i s` cread`.

Oh, nu-mi mai cere s` intervin pentru voi, sunt deja destul de rùcu boala asta, ca s` mai am for]a s` intru \n jocurile voastre.

– |mi pare rù c` te-am deranjat cu problemele mele. M` voiajuta singur, atunci.

– Iart`-m`, James, dar sunt foarte obosit`. Te deranjeaz` dac`m` retrag \n patul meu, acum?

– Nu, desigur. Nu [tiam c` e[ti \nc` atât de rù. Vrei s` te ajut?Sara se gândi la reac]ia pe care ar putea-o avea Felicity, dac` i-ar

permite lui James s-o sprijine acum.– Nu, nu e nevoie. Du-te mai bine s` vorbe[ti cu m`tu[a Laura.|l privi apoi lung [i \n]elese c` orice sfat \n acest sens era \n

zadar. Cel pu]in pentru moment.Sara se ref`cu mai greu decât se a[teptase oricine.|n prima s`pt`mân` se sim]i \nc` foarte rù, iar \n cea de-a doua

fu convalescent` [i trebui s` primeasc` fel de fel de vizite alevecinilor care se str`duir` s` fie cât mai amabili cu putin]`.

John Halliday deveni unul dintre cei mai frecven]i vizitatori.Accentul lui australian o enerva peste m`sur` pe doamna Wayne,care \l evita ori de câte ori era posibil. Rezultatul acestor vizite sesold` cu exprimarea regretului Sarei c` nu putea s` se simt` atât deapropiat` de el pe cât ar fi meritat.

|n cea de-a noua zi a convalescen]ei sale, Sara se hot`r\ s` pun`\n aplicare planurile ei cu privire la aranjamentul gr`dinii. |l chemà[adar pe tân`rul african care se ocupa \n mod frecvent de acesteprobleme, pentru m`tu[a ei, dar engleza lui foarte s`rac`, \i\mpiedic` s` comunice. |n timp ce se str`duia, ajutat` de undic]ionar, s` vorbeasc` pe limba lui, auzi \n spatele ei un râs


cunoscut. Se \ntoarse surprins` [i-l v`zu pe Matt, care \i priveaamuzat.

– E u[or pentru tine s` râzi, spuse ea, indignat`, dar inima \ib`tu cu putere \n fa]a acestei apari]ii atât de nea[teptate.

– }i-a spus c` nu poate s` creasc` nimic \n acest loc, din cauzafurnicilor albe.

Sara privi uimit` p`mântul uscat, invadat de insectele cupricina, dar \i fu imposibil s` cread` c` s`rmanele viet`]i puteau\mpiedica florile s` creasc` \n locul \n care \[i duceau ele existen]a.

– Nu cred asta.– Din p`cate, probabil vor distruge \ncet, \ncet, toat` Africa,

transformând-o \ntr-o vast` suprafa]` gola[`, spuse el cu un surâsamar.

– Nu se poate face nimic pentru a schimba aceast` situa]ie? – Ba da, spuse Matt, apropiindu-se [i mai mult. Se poate pune

un alt p`mânt \n locul acestuia. Nu [tiu \ns` cât de eficient` e [iaceast` metod`.

– Oh, probabil c` e, r`spunse Sara. Crezi c` merit` s` \ncerc`m?Florile vor da mai mult` personalitate acestui loc.

– Tu chiar n-ai nimic altceva de f`cut, acum? o tachin` el.– N-ai auzit \nc`? E o \ntreag` conspira]ie \mpotriva mea, pentru

a nu mi se permite s` fac ceva. Doctorul Cengupta pur [i simplu mi-a interzis s` apar la spital, \nc` trei zile de acum \ncolo.

– Mi se pare normal.Râser` amândoi [i tân`rul gr`dinar le surâse cu simpatie, f`când

ca fa]a sa mobil` s` arate ca o masc` de Halloween.– Nu cred c` acest tân`r e destul de copt pentru o treab` ca asta,

spuse Sara.– O s`-]i trimit ni[te b`ie]i mai pricepu]i, r`spunse Matt, dac`

100 ETHEL POLLEY

e[ti sigur` c` vrei s` te apuci de o treab` atât de ingrat`. Mai bineai vedea ce po]i face pentru tine \ns`]i, coment` el.

– A[ fi avut acum o oportunitate, dar am refuzat-o. John arenevoie de o sor` medical`.

Sara se a[tepta ca Matt s` râd` la aceast` remarc`, dar n-o f`cu.|n schimb, se \ntoarse [i porni spre cas`.

– |ntreab`-l pe John [i despre problema cu p`mântul. Sepricepe mai bine decât mine. Cred c` are [i ni[te studii \nhorticultur`.

– M` gândeam doar s` \ncerc s` pun pu]in la punct gr`dina asta,dar \l voi \ntreba, dac` vrei.

– Las`, vom \ncerca s` facem noi ceva.– Mi-ar pl`cea, r`spunse Sara cu ochii plini de uimire,

privindu-l cum dispare \n cas`, f`r` s-o \ntrebe nimic altceva.|n dup`-amiaza aceea, \ntr-adev`r, Matt trimise câ]iva tineri

africani foarte competen]i, care puser` peste suprafa]a uscat`câteva straturi bune de p`mânt proasp`t, unde Sara putea s`-[icreasc` florile f`r` nicio problem`.

Doamna Wayne renun]` la somnul ei de peste zi [i urm`ri cuaten]ie toat` procedura.

– Matt pare plin de idei, spuse ea, surâzând.– Da, m-am bucurat c` a fost de acord s` facem asta, dar sper c`

nu l-am deranjat prea mult de la treburile lui, pentru problemeleastea.

– Ah, nu cred, draga mea. A pierdut doar o jum`tate de zi demunc`.

– Oh, r`spunse Sara. Crezi c` n-ar fi trebuit s` accept?– De ce nu? Lui Matt \i place s` fac` uz de puterea sa \n orice

\mprejurare, pentru a face impresie.


– Oh, m`tu[` Laura, \]i repet c` nu e nimic \ntre mine [i Matt.– Nici n-am insinuat asta, draga mea. Felicity ar fi putut s` te

ajute [i ea cu toate aceste aranjamente, spuse doamna Wayne,privind vis`toare peste gr`din`.

– Ah, ea e ocupat` cu James.– V`d c` tu ai mai mult curaj decât ei doi la un loc, s` aduci

vorba despre asta. |mi vei lipsi când te vei \ntoarce la munc`.Dar Sara primi \nc` alte dou` zile de vacan]`, astfel c` avu destul

timp pentru a-[i termina planurile legate de gr`din`. Tot ce maiavea de f`cut acum era s` aleag` cu grij` florile pe care putea s` lepun` acolo. Matt veni [i el s` vad` cum se \ncheiar` toate acestelucr`ri, dar nu avu nicio idee cu privire la plantele care ar fipotrivite acolo.

– Cartofi, spuse Lucy când Sara se \ntoarse la lucru [i-i povestidespre gr`din`. Acas` la p`rin]ii mei am [i eu o gr`din` foarte mare[i am plantat acolo cartofi. Ne plac foarte mult cartofii aici, g`ti]i \nstil englezesc.

Sara se gândi c` ar fi probabil mult mai eficient dac` \n loc deflori ar cultiva pe locul amenajat cu atâta greutate cartofi [i altelegume.

Faima gr`dinii sale se r`spândi \n tot spitalul, f`când-o pe Sarafoarte mândr` de aceast` realizare. |i pl`cea s` se simt` util`.

– N-a mai venit niciun pacient, \n perioada \n care am lipsit?\ntreb` ea, \n alt` ordine de idei.

– Doi. Au mâncat ceva ce le-a f`cut foarte r`u.Era foarte bine c` se \ntorsese, era nevoie de ea aici, \[i spuse

Sara [i, cum se va ocupa de acum [i de gr`din`, nu va mai avea timps` se gândeasc` la nimic altceva.

John insist` s-o \nve]e s` conduc`, ori de câte ori se \ntâlneau,

102 ETHEL POLLEY

a[a \ncât pân` la urm` accept` [i deveni foarte curând o [oferi]`excelent`. Sim]ise c` zelul lui John se datora mai mult faptului c` oputea \ntâlni astfel mai des, decât unui interes real pentru nevoiaei de a se putea deplasa cu ma[ina f`r` a mai cere ajutorul cuiva,dar deocamdat` n-avea de gând s` \ncurajeze insisten]ele lui \nacest sens.

Nu mic` \i fu mirarea când un african veni \ntr-o dup`-amiaz`pentru a-i spune c` Matt aranjase ca ea s` sus]in` examenul deconduc`tor auto \n acea zi.

– Bwana James va merge cu memsahib. Bwana Matt e plecat laTanga cu memsahib Davids, o inform` tân`rul.

Sara \i mul]umi [i alerg` la doctorul Cengupta pentru a-i cereliber pentru acea zi. Se \ntâlni cu el chiar \n dreptul u[ii cabinetuluilui.

– Ai nevoie de mine, sor` Wayne?Sara \i spuse c` Matt vroia s`-[i dea testul pentru condus ma[ina

chiar \n acea zi.– |n dup`-amiaza asta? \ntreb` el, u[or nemul]umit.– Da, doctore.– Atunci, vei merge, dar nu pot spune c` e prea convenabil

pentru mine. E[ti sigur` c` nu se poate s` dai testul \n alt` zi?– A[a mi-a transmis Matt. C` trebuie s` merg azi.– Bine, dar vroiam s` te duci pân` la maternitate. Doamna

Halifax a insistat s` mergi acolo s` le dai ni[te indica]ii. Ar fi maibine s-o suni [i s`-i explici de ce nu po]i merge.

– Da, doctore, spuse Sara.Sara se \ndrept` spre oficiul ei, \ntrebându-se dac` doctorul era

chiar atât de obosit pe cât p`rea. John trimisese [i el câ]iva pacien]i,to]i cu acelea[i simptome, [i asta ceru o gr`mad` de munc` \n plus.


Ar trebui ca John s` contribuie [i el la cheltuielile spitalului, segândi Sara, nu pentru prima dat`. Ar trebui s` existe aici doidoctori, continu` ea cu reflec]iile.

La ora dou` fix, Sara fu gata s` p`r`seasc` spitalul. Nu-[ischimbase uniforma, pentru a nu mai pierde timpul cu asta la\ntoarcere.

James veni s-o ia cu Jaguarul, \mpreun` cu Felicity.– Sper c` nu te deranjeaz` c` a venit [i Felicity, spuse James, dar

am vrut s` folosim aceast` oportunitate pentru a cump`ra [iverighetele. O vom face \n timpul \n care \]i vei da testul. S` nu-ispui nimic Laurei despre asta.

Sara d`du din mâini, \n sensul c` nu era problema ei.– Matt ]i-a cerut personal s` m` duci tu ast`zi?– Oh, nu, r`spunse James privind-o prin oglinda de deasupra

lui. Matt \ntotdeauna d` ordinele prin intermediul altcuiva sau prinmesaje scrise.

– Ai avut probleme cu Cengupta c` ai plecat?– Da, recunoscu Sara. Doamna Halifax vroia s` merg ast`zi la

maternitate.– Ah, n-are importan]`, o s` \n]eleag`, spuse James. Nu e genul

de cârcota[`.Sara era prea bucuroas`, ca s` se mai gândeasc` la toate astea.

Se a[ez` mai bine \n scaunul confortabil [i se preg`ti suflete[tepentru \ntâlnirea cu Matt.

James ajunse \n fa]a sediului poli]iei [i parc` cu grij` ma[ina.– Vor veni s` te ia de la aceast` poart`. Ai grij` s` conduci cu

aten]ie, pentru a le face o impresie bun`.Sara \[i \ncre]i nasul spre el.– Nu crezi c` sunt deja destul de emo]ionat`? \l \ntreb` ea.

104 ETHEL POLLEY

– Da, te \n]eleg, surâse el cu c`ldur`. Ne vom \ntâlni cu to]ii laCopper Kettle, unde se va sfâr[i traseul pe care-l ai de f`cut. Vom figata s` te consol`m. |]i voi permite chiar s` plângi pe um`rul meu,glumi el.

– Ah, nu va fi necesar, interveni Felicity. Sara va lua testul cusucces. E foarte bun`.

|n sediul poli]iei era o r`coare foarte pl`cut` [i Sara se mairelax` pu]in.

Un askari african, o privi uimit pe deasupra ziarului pe care-lcitea. Nimeni nu venea, de obicei, la acea or` acolo. Se uit`, deci,lung la tân`ra memsahib, cu o curiozitate nedisimulat`. Se vedeacât de colo c` era foarte mândru de pozi]ia pe care o ocupa [i deuniforma lui modern`. Spera c` tân`ra nu va sufla nicio vorb`superiorilor lui despre faptul c`-l g`sise citind ziarul \n timpulserviciului.

Pentru Sara \ns`, b`rbatul care \i ceru imediat s`-i spun` numele[i adresa, reprezenta chintesen]a eficien]ei africane.

– Mi s-a spus c` domnul Halifax a aranjat ca ast`zi s`i dau testulpentru carnetul de conducere, spuse ea, cu un surâs de amabil.

Africanul \ncuviin]` cu solemnitate.– Bwana Cooper va veni foarte curând dup` dumneavoastr`.Sara \i mul]umi.Dup` asta, b`rbatul \[i scoase chipiul, \n semn de respect, [i

b`tu la u[a de lâng` el. Nu i se r`spunse \ns` imediat [i \n schimb,conversa]ia din`untru p`ru s` se aprind` [i mai mult. Dup` câtevaminute, un poli]ist european ap`ru \n sfâr[it \n prag.

– De ce v-a trimis Matt la aceast` or`? \ntreb` el, uitând-se\ncruntat spre Sara \n timp ce \[i \ncheia \n grab` nasturiivestonului.


– Nu v-a spus c` voi veni acum? f`cu Sara ochii mari de surpriz`.– Mie nu, probabil a vorbit cu colegul meu, spuse el,

nemul]umit. Dac` [eful meu m-ar fi f`cut s` ies afar` la o or` caasta, i-a[ fi spus vreo dou`.

– Suntem… suntem foarte gr`bi]i s`-mi iau carnetul, pentru c`avem foarte multe de f`cut [i e dificil s` g`sesc tot timpul pe cinevacare s` conduc` ma[ina, r`spunse Sara, ru[inat` de deranjul pecare-l pricinuise.

Domnul Cooper \[i lu` chipiul [i-i zâmbi cu simpatie. – B`nuiesc c` sunte]i noua sor` medical`.Sara \l privi surprins` [i ochii lui alba[tri clipir` amuza]i.– Kwaheri e cea mai important` localitate din ]inut, a[a c` nu se

putea s` nu auzim despre o nou-venit`. Blond`, dr`gu]` [i foarteeficient`.

– Oh, r`spunse Sara, sper c` nu se spun [i lucruri rele.– Ca de pild` c` sunte]i nepoata lui Noel? {tim [i asta, surâse el.

Noel era unul dintre cele mai \ndr`gite personaje din jur. Nu seputea ca cineva venit din familia lui s` nu stârneasc` interes.Suntem foarte pu]ini europeni \n Tanzania. Ar trebui s` ne sim]imo comunitate.

Sara nu putu s`-[i st`pâneasc` lacrimile care-i invadar` ochii [i-l privi cu c`ldur` când acesta realiz` cât de mult o emo]ioneaz`cuvintele lui.

– Sunte]i deosebit de m`rinimos, domnule Cooper. Eu dejasunt \ndr`gostit` de aceast` ]ar`.

– Asta-i foarte bine, dar vom vorbi mai mult despre asta dup` cevei fi stat ceva timp aici.

Poli]istul \[i \mpinse pu]in pe spate chipiul, dup` care oconduse spre ie[ire [i deschise u[a.

106 ETHEL POLLEY

– Hai s` vedem dac` putem bea o cea[c` de ceai. E[ti de acord?– Ah, cu cea mai mare pl`cere.Sara se a[ez` emo]ionat` \n Jaguar, pe scaunul [oferului [i

a[tept` ca el s` se urce lâng` ea.– Drept \nainte, spuse poli]istul, dup` ce \nchise portiera.Pentru Sara, care se a[tepta la un tur t`cut al ora[ului, testul fu

o adev`rat` surpriz`.C`ldura \n`bu[itoare [i aerul abia respirabil o f`cur` s` se simt`

foarte obosit` [i foarte nervoas`, \n acela[i timp. Nu se putuconcentra de-a binelea aproape nicio clip`, dar f`cu tot ce-i st`tu \nputin]` pentru a urma instruc]iunile domnului Cooper.

Dup` un timp care \i p`ru Sarei f`r` sfâr[it, acesta se \ntoarsespre ea pentru a-i anun]a \ncheierea testului.

– Ai reu[it! Iart`-m` c` te-am ]inut atât de mult dar vroiam s` fiusigur c` vei putea conduce acest jeep f`r` probleme, chiar atuncicând vei avea de f`cut un drum mai lung.

– Vre]i s` spune]i c` am trecut testul, \ntr-adev`r? \ntreb` Sara,nevenindu-i s` cread`.

– Exact!…zâmbi el. Te sim]i mai bine acum?– Nu-mi vine s` cred!… exclam` ea.Nici m`car atunci când ]inu \n mâini pre]ioasa hârtie care \i

d`dea dreptul s` conduc` f`r` niciun fel de restric]ii \n Kenya,Uganda [i Tanzania, Sara nu putea s` cread` cu adev`rat c` reu[ise.

Domnul Cooper \[i [terse fa]a cu o batist` uria[`, dup` caread`ug`:

– Sper c` \]i faci treaba la fel de bine ca sor` medical`, surâse el,ar`tându-[i to]i din]ii.

Sara \i zâmbi de fericit` [i-l \ntreb` plin` de ner`bdare:– A]i putea s`-mi spune]i unde e cafeneaua Cooper Kettle?


Trebuie s` m` \ntâlnesc cu James [i cu Felicity acolo.– E pe High Street.Dup` ce \[i lu` r`mas-bun, cu mult` c`ldur`, de la amabilul

poli]ist, Sara se \ndrept` spre Cooper Kettle, pe care o g`si f`r`prea mare dificultate, dup` ibricul desenat pe fereastr`.

Era un loc foarte modern, decorat \n negru [i stacojiu, unde sevindea ceai [i \nghe]at`. Cafeaua espresso nu era \nc` atât de\ndr`git` aici, de[i \n Dar-es-Salaam se putea bea acest tip de cafea\n câteva baruri.

Patroana localului, \mbr`cat` \n haine aduse direct de la Paris,se plimba grijulie de la o mas` la alta, dând impresia c` cei maimul]i dintre cei prezen]i veniser` acolo mai mult pentru a o vedeape ea.

Foarte curios pentru Sara fu \ns` faptul c` o reper` imediat ce oz`ri:

– Sor` Wayne? \ntreb` ea [i o \mbr`]i[` f`r` s` mai a[tepter`spunsul. Te a[teapt` cineva, ad`ug` ea [i o conduse pe Sara launa din mesele din apropiere.

Unde era Felicity? Gazda sa se opri cu un zâmbet larg, lâng` col]ul mesei la care

st`tea, enervat, un b`rbat.Nimeni altul decât Matt.

108 ETHEL POLLEY

Capitolul 9

Când se \ntoarse spre ea, ochii lui erau mai reci decât iarna.Albastrul lor, de obicei luminos, era \ntunecat de furie.

Sara sim]i nevoia s` r`mân` singur` cu el, dar patroana localuluinu d`du niciun semn c` ar vrea s` se \ndep`rteze. Ba mai mult, \[iduse mâinile la piept [i-i privea cu mult` curiozitate.

Sara se a[ez` stingher` pe marginea unui scaun [i \ntreb` cunedumerire:

– Unde sunt James [i Felicity?Matt o fix` cu r`ceal`:– I-am trimis \napoi la Kwaheri, r`spunse el. Dou` ceaiuri, te

rog, doamn` Jarvis, ad`ug` el, \ntorcându-se spre patroan`.|n alte \mprejur`ri, Sara ar fi fost amuzat` de reac]ia de

dezam`gire a acesteia \n momentul \n care fu rugat` s` p`r`seasc`spectacolul la care asistase cu atâta interes. Acum, \ns`, era multprea preocupat` de atitudinea lui Matt, care o f`cu s` simt` un nod\n stomac.

Cu ce gre[ise atât de mult? Se \ntreb` Sara. De ce o privea Mattcu atâta repro[?

– Am luat testul, spuse Sara, destul de nervoas`. DomnulCooper mi-a dat carnetul de conducere… A fost foarte surprins c`am venit \n miezul zilei la examen, dar a fost cu toate acestea foarteamabil. Nu [tiu cât am fost de bun`, dar el a fost mul]umit [i mi-aspus c` e convins c` voi putea s` conduc jeepul f`r` nicioproblem`, chiar la un drum mai lung.

– Felicit`ri, rânji Matt.Un tân`r african, \mbr`cat \n alb imaculat, le aduse ceaiurile [i

le a[ez` zâmbind pe masa curat`.– Ai vrea s` m`nânci, ceva? \ntreb` Matt, foarte grijuliu, de ast`

dat`.– Nu, beau doar un ceai, r`spunse Sara, \nc` sup`rat`. Mi-e

\ngrozitor de cald.– A[ putea s` [tiu ce anume ai c`utat azi aici? \ntreb` Matt,

ridicându-[i sprâncenele cu curiozitate.– Dar mi-ai transmis s`-mi dau azi testul de conducere! exclam`

Sara, nevenindu-i s` cread` c` \i pusese o astfel de \ntrebare.– Eu? \ntreb` Matt, nervos. Nu ]i-am transmis nimic de felul `sta.

Crezi c` te-a[ fi chemat aici pe c`ldura asta? Cine te-a vârât \nchestia asta, Sara? James?

– Nu, r`spunse ea, dezorientat`. A venit cineva la spital [i mi-adat un bile]el \n care scria c` vrei s` m` prezint azi dup`-amiaz` latestul pentru carnetul de conducere.

– Dar nu ]i-am trimis niciun mesaj, Sara. Ce ai f`cut cu bile]elul?– L-am dat \napoi.– P`cat. Cred c` cineva are chef s` intre \n conflict cu mine.

Mi-am asumat r`spunderea pentru tine \n toat` problema asta, darJames [i Felicity s-au sp`lat pe mâini. Nu te uita a[a la mine! N-amde gând s` te m`nânc.

110 ETHEL POLLEY

– Era mai bine dac` nu veneam, spuse ea \ncet. Mama ta vroias` merg la maternitate azi, [i doctorul Cengupta m-a l`sat s` plecdoar pentru c` mesajul era de la tine.

Sara \[i aminti apoi c` \n mesaj se mai spunea c` Matt plecase cuJulia la Tanga. Dar nu era posibil ca el s` fi fost acolo [i s` se fi\ntors pentru a fi la aceast` or` aici.

– |n mesaj se spunea [i c` tu ai plecat la Tanga.– Cine ]i-a spus asta?– A[a scria \n mesajul pe care mi l-a adus acel tân`r african. C`

ai plecat cu Julia la Tanga.Matt \mpinse cea[ca de ceai [i o privi pe Sara \n ochi.– Da, au fost ieri ni[te planuri \n sensul `sta, dar am renun]at,

pentru c` vom avea \n curând reuniunea de familie anual` [itrebuie s` mai pun ni[te lucruri la punct. Dar nu-]i dai seama c`dac` a[ fi fost la Tanga n-aveam cum s` m` \ntorc?

– |ntr-adev`r, n-aveai cum, fu de acord Sara, gândindu-se \nacela[i timp cât de mult i-ar fi pl`cut s` fi fost acum cu Matt \n satultribului Sonjo, pentru c` momentele tr`ite acolo \mpreun`, p`reau,c` nu se vor mai repeta niciodat`.

– S`pt`mâna viitoare va fi foarte dificil` pentru mine. Vor sta cunoi to]i verii, toate m`tu[ile, to]i unchii, vor veni din toate p`r]ile.Am uitat s` te \ntreb dac` \]i place \n Tanzania, zâmbi el.

Sara \[i sim]ea gura uscat` [i limba p`ru c` i se umflase atât demult, \ncât abia dac` putu s` \ngaime:

– |mi… \mi place foarte mult.– }i-ar pl`cea s` tr`ie[ti aici pentru totdeauna? S`-]i iei

cet`]enie?Sara \ncuviin]`, surâzând larg. Ar fi vrut s` ]in` un discurs

entuziast despre asta, dar nodul din gât pur [i simpu o reduse la


t`cere.R`spunsul ei \l f`cu, \ns`, pe Matt s-o priveasc` foarte tandru.– Toate astea s-ar putea \mplini dac` te vei c`s`tori cu mine,

spuse el, cu acela[i ton cu care ar fi comentat starea vremii,probabil.

– Nu… Nu \n]eleg, r`spunse Sara, confuz`.Matt f`cu o grimas` plin` de ironie, surâzând cu atâta

amuzament, \ncât Sara cobor\ imediat cu picioarele pe p`mânt. Ceproast`!… Pentru o clip`, chiar a crezut c` vorbea serios…

– A[ putea tr`i aici, r`spunse ea, dar ideile mele de c`s`toriesunt demodate.

– Depinde cât de demodate, r`spunse el. Eu vreau s` m`c`s`toresc cu tine cât de curând posibil. Vreau s` anun]`m dejalogodna noastr` s`pt`mâna viitoare, când se va strânge toat`familia.

– Dar… dar de ce vrei asta?Mat ridic` o sprâncean`, nemul]umit.– Asta-i tot ce g`se[ti de spus \n aceste momente? \ntreb` el,

iritat. Pentru c` ]in la tine foarte mult. Pentru c` am constatat c` nupot s` r`mân mult timp sup`rat pe tine. Un lucru foarte neobi[nuitla modul meu de a fi. {i pentru c` trebuie s` dau un r`spunsfamiliei veri[oarei mele s`pt`mâna viitoare. Julia mi-a cerut s` m`hot`r`sc dac` vreau s` ne c`s`torim sau nu.

Nimic din cele spuse de el nu aveau nimic \n comun cu ceea cear fi vrut ea s` aud`. Se sim]ea exact ca atunci când o anun]ase c`se vor pr`bu[i.

,,Ne vom pr`bu[i", \i sun` o voce \n urechi.Da, r`spunse ea… Va fi o pr`bu[ire spectaculoas`, total` [i

definitiv`… F`r` niciun supravie]uitor. Aproape c` regret` c` nu se

112 ETHEL POLLEY

\ntâmplase a[a, \nainte.– Ei, ce zici? \ntreb` el.– M` voi c`s`tori cu tine, se auzi ea spunând.Era o proast`. Oricine i-ar fi spus asta, acum. Ce [ans` avea s`

fie fericit` \ntr-o astfel de c`s`torie? O parte a fiin]ei ei, \ns`, \i [opti\n mod cu totul surprinz`tor c` va fi fericit`. Atât de fericit`, \ncâtsim]ea deja furnic`turi \n tot corpul.

Aceast` parte a ei era sigur`, oh, atât de sigur` c`, odat`c`s`torit` cu Matt, nu-i va fi deloc greu s`-l fac` s` se \ndr`gosteasc`de ea.

|ntoarcerea la Kwaheri se desf`[ur` \n t`cere.O hot`râre atât de important` pentru amândoi nici nu putea,

probabil, s` le provoace o alt` reac]ie.Nu [tia \nc` de ce acceptase s`-i devin` so]ie [i nici cât de mult

\l iubea.Fa]a lui era acum la fel de imobil` ca a unui str`in.Sara spera, totu[i, c` Matt nu va crede c` a acceptat c`s`toria cu

el doar pentru c` era cea mai bun` partid` din district.– Mama va fi foarte mul]umit`, rupse el t`cerea, \n sfâr[it. Te

place foarte mult.Era doar tensiunea care o f`cuse s` aud` exact ce dorea?Se a[ez` mai bine \n scaun, \ncercând s` se relaxeze, dar sim]i

c` era foarte \ncordat`. – Cred c` visez, nu-i a[a? \ntreb` ea. Nu poate fi real ceea ce se

\ntâmpl`.– A[a ]i se pare? \ntreb` el pe un ton cald, dar plin de

curiozitate, \n acela[i timp. Vrei s` dai \napoi?– N-nu.– Asta-i foarte bine, pentru c` oricum n-aveam de gând s` te las


s`-mi scapi, draga mea. Am prea mult` nevoie de tine, spuse el [i se\ntoarse surâzând spre ea.

Sara sim]i cum obrajii \ncep s`-i ard`, a[a c` se \ntoarse s`priveasc` pe fereastr`. Iarba p`rea c` scoate fum sub soarelearz`tor… Sau era doar din cauza lacrimilor care \ncepur` s`-i\mpìenjeneasc` privirea?

Un leu se profil` la orizont, apoi se apropie de ei, cu mi[c`ri lafel de feline ca ale unei pisici. Privi lung \nspre ma[in` [i Sara putus`-i observe ochii: aurii [i mândri.

Matt opri ma[ina [i-l privir` amândoi cum se \ndep`rteaz`.– Probabil a g`sit o prad` mai interesant`, pe undeva, spuse

Matt. |mi pare rù c` n-avem timp s`-l urm`rim, iubito, dar ne vomdistra destul cu toate astea, de acum \ncolo.

Iubito! |i va spune [i ea, curând, iubitule, se gândi Sara,emo]ionat`. Când o va face, probabil inima ei se va topi de bucurie.

– Bine, nu-i nimic dac` nu vedem acum toate astea, murmurèa.

Probabil pentru Julia ar fi f`cut-o, \[i spuse Sara. Va trebui s`\ncerce s` elimine conflictele dintre ei, continu` ea cu reflec]iile.

Când intrar` \n sfâr[it pe [oseaua care ducea spre Kwaheri,gândurile ei se \ndreptar` spre m`tu[a sa, \ntrebându-se cum vareac]iona aceasta când \i va spune c` se logode[te cu Matt.

– Când… Când vei anun]a logodna noastr`? \ntreb` ea brusc,sperând c` va avea totu[i câteva zile \n care s` se preg`teasc`pentru acest eveniment.

– Nu voi face mare tam-tam pe chestia asta, r`spunse el rar [iap`sat. O voi anun]a mai \ntâi pe mama [i pe urm` voi vedea cumvoi g`si un prilej destul de potrivit pentru a o anun]a [i pe m`tu[ata, de[i nu [tiu cât de bine e s-o fac curând, pentru c` e deja foarte

114 ETHEL POLLEY

stresat` de rela]ia dintre James [i Felicity.Sara [tia, \ns`, c` m`tu[a sa se va bucura [i nu va fi niciodat`

lipsit` de tact, \n aceast` privin]`.– |i voi spune eu totul m`tu[ii mele, replic` Sara, cu mult`

hot`râre.Matt o privi mul]umit.– {tiam c` asta vei spune, surâse el. De altfel, sunt convins c` se

va bucura, râse el abia auzit.Sara \l privi cu coada ochiului.{tia oare ceva \n leg`tur` cu planurile pe care [i le f`cuse

doamna Wayne \n leg`tur` cu ei? Obrajii Sarei se aprinser` imediat,la acest gând.

Când ajunser` \n fa]a spitalului, se sim]i de-a dreptul u[urat`.Ie[i repede, murmurând un mul]umesc scurt, f`r` a putea s`-lpriveasc` pe Matt, de[i sim]i c` el n-avea de gând s` plece imediat.Dar fusese prea mult pentru o singur` dup`-amiaz`, se gândi Sara.

Abia intrase \n biroul ei când auzi pa[ii doctorului indian pe hol,iar o secund` mai târziu \l v`zu ap`rând \n pragul u[ii.

– Ai trecut? \ntreb` el.– S` trec ce? \ntreb` ea, nerealizând \n primul moment despre

ce vorbea.– Testul, sor`.Ah, testul! Cât timp trecuse de când condusese Jaguarul, sub

privirile atente ale poli]istului examinator? |[i ridic` ochii spre doctorul Cengupta, care p`rea s` nu aib`

niciun fel de dubiu c` reu[ise.– Da, l-am trecut, zâmbi ea. Nu [tiu cum, dar l-am trecut. Am

f`cut tot ce mi-a cerut. A]i avut vreodat` senza]ia c` a]i trecut cevaca gâsca prin ap`?


Doctorul Cengupta surâse cu toat` fa]a [i-i spuse povestea cuexamenul de conduc`tor auto, dup` care ad`ug` entuziasmat:

– Trebuie s` s`rb`torim asta. M` voi ocupa eu de toate. Accep]iinvita]ia mea de a s`rb`tori acest eveniment la mine acas`? \ntreb`doctorul, foarte vesel.

– Ah, cu mare pl`cere, r`spunse Sara imediat.– So]ia mea va fi foarte fericit` s` te poat` servi cu un ceai.

Suntem foarte englezi, \n aceast` privin]`. Amândoi abia a[tept`ms` ne lu`m ceaiul, dup`-amiaza.

– Ierta]i-m` c` v` \ntreb spuse Sara cu ochii str`lucind, pevremea când era sor` medical`, so]ia dumneavoastr` nu a[tepta cuaceea[i ner`bdare acest moment?

Doctorul surâse larg.– |i voi spune Kamalei s` se preg`teasc` pentru mâine. S`

sper`m c` nu vom avea nicio opera]ie la acea or`.V`zându-l atât de bine dispus, Sara \i pomeni cele spuse de Matt

\n leg`tur` cu biletul prin care i se ceruse s` mearg` s`-[i dea testulast`zi. |l [tia un om cinstit [i era foarte dornic` s`-i afle p`rereadespre aceast` \ntâmplare. Omise s`-i spun` p`rerea lui Matt, cumc` James sau Felicity erau implica]i \n aceast` chestiune, darsublinie faptul c` Matt va cerceta cu siguran]` problema.

Fa]a indianului deveni imediat foarte serioas`.– Asta nu sun` prea grozav, replic` el. Nu e cazul s` avem acum

astfel de r`zboaie la Kwaheri. – Din nefericire, n-am p`strat biletul, spuse Sara cu regret.– Dar, n-are niciun sens s` plângi, niciodat`, dup` laptele

v`rsat. Trebuie s` vedem cum ie[im din asta. Sunt sigur, \ns`, c` n-ai nicio vin`.

Era foarte frumos din partea lui c` n-o g`sea vinovat` [i Sara \i

116 ETHEL POLLEY

surâse recunosc`toare.– M` simt, totu[i, responsabil` de toat` povestea asta. Probabil

era mai bine dac` m` asiguram \nainte c` lucrurile stau cum mi s-aspus.

– Ah, e mai bine s` uit`m toate astea, spuse cu fermitatedoctorul. Dac` vom sta acum s` despic`m firul \n patru, nu vommai avea lini[te. Oricum, pare mai mult o glum`, decât o fapt`f`cut` cu vreun scop. Nu e scuzabil` \n niciun caz, \ns`, oft` el.

Sara putu s` conduc` jeepul de una singur` pentru prima dat`\n acea sear`.

Timpul se mai r`corise, \n sfâr[it, odat` cu apusul soarelui, iarnoaptea promitea s` fie de-a dreptul rece.

Pe moment, \ns`, aerul proasp`t care-i b`tea \n fa]` pe fereastradeschis` era deosebit de pl`cut.

Erau momente de pace, datorit` c`rora Sara iubea foarte multAfrica.

|n t`cerea aceea, chiar motorului ma[inii p`rea un afront.Sara se relax` mai bine \n scaun [i privi cu \ncântare cerul pe

care se preg`teau s` apar` primele stele. Ar fi vrut s` poatìmortaliza aceast` imagine.

Pentru un moment, \ncerc` s`-[i reaminteasc` de casa sa dinAnglia, dar parc` nici n-ar fi trìt acolo cu adev`rat. Aici era casa ei.Casa e acolo unde ne e sufletul. {i casa ei era ,, La revedere".

Ajunse \n sfâr[it acas` [i un african se gr`bi s`-i deschid` garajul. Sara \i trimise un semn de mul]umire, din mân`, dup` care intr`

\nùntru. Peste câteva clipe cobor\ din ma[in` privind cu uimirelumea strâns` pe sc`ri.

– Felicit`ri! \i strig` Felicity. Spune-mi, spune-mi!– Am trecut!


– Cu Matt cum te-ai descurcat? Era foarte furios c` te-am dusacolo pe c`ldura asta când abia ai sc`pat de malarie. A fost, \ntr-adev`r, o prostie din partea noastr`.

– Nu m` chemase el acolo, a[a c` era normal s` se supere. Sperc` tu [i cu James n-a]i avut niciun amestec \n toat` treaba asta.

– Po]i crede ce vrei, r`spunse Felicity, f`r` s-o priveasc`. Suntobi[nuit` ca James s` fie blamat de toat` lumea, dar cum, din\ntâmplare, azi a fost cu mine \nc` de diminea]`, va trebui s` g`se[tialt ]ap isp`[itor.

Sara o prinse de bra], \mp`ciuitor:– N-am spus c` James a f`cut asta. Oricum, nu m-a[ fi gândit

s`-l acuz. M-am \ntrebat dac` nu cumva cineva a f`cut o glum`.Iart`-m` dac` te-am sup`rat.

Felicity \i \ntinse Sarei mâna [i zâmbi cu c`ldur`;– Nu face nimic. M-am sup`rat pu]in, dar mi-a trecut.Dup` asta, intrar` \n cas` \mpreun`.John Halliday se ridic` \n picioare pentru a le saluta. – Am auzit c` ai chiulit azi de al serviciu, Sara, o tachin` el. Sara d`du u[or din cap. Chiar nu putea face nicio mi[care f`r`

s` se [tie?– Nu s-ar putea spune asta. Am fost \n ora[ s`-mi dau testul

pentru condus.– Adev`rat? nu asta e povestea care a ajuns la urechile mele.– Atunci, presupun c` vei fi de acord s` ne spui ce ai auzit,

r`spunse Sara, iritat`.– Am trecut pe la Julia, spuse el. Mi-a spus c` ai plecat la o

petrecere [i Matt s-a dus dup` tine, nu e adev`rat?– Dumnezeule! Nicio boab`, din toate astea, nu e adev`rat!

Oricum, aflând c` am plecat \n ora[, e adev`rat c` a venit dup`

118 ETHEL POLLEY

mine. S-a sup`rat pe James [i pe Felicity, pentru c` prezen]a loracolo \i \ncurca planurile. Vede]i… vroia s` fie singur cu mine,pentru c` dorea s`-mi vorbeasc`. Vrea s` ne c`s`torim.

Urm` un moment de [oc, \n care se l`s` o t`cere deplin`.– Ce vrea? \ntreb` John, \n culmea uimirii.– E[ti sigur`? \ntreb` [i Felicity.Sara sim]i cum e cuprins`, \n toat` fiin]a ei, de un sentiment de

mândrie pe care nu-l mai cunoscuse pân` atunci. A fost un miracol,\ntr-adev`r, c` Matt i-a cerut s`-i fie so]ie, dar faptele st`teau exactcum a spus [i-[i ridic` b`rbia, plin` de orgoliu [i de bucurie.

– Am acceptat, r`spunse ea, privind pe rând fe]ele lor uimite.– Ah, n-ai putut s` faci una ca asta, exclam` Felicity. M` gândesc

ce va spune mama.– Va fi bucuroas`. Mi-a sugerat \nc` de la \nceput c` a[ putea s`

m` c`s`toresc cu Matt, [i, iat`, o voi face.– Da, m-am gândit c` mama dore[te asta, murmur` Felicity.Sara râse emo]ionat`. Era foarte mul]umit` de ea \ns`[i. Va trebui s`-i spun` totul m`tu[ii sale, cât timp se mai ]inea \nc`

pe picioare, \[i spuse ea. Se sim]ea emo]ionat`, ca [i cum ar fi b`uto cantitate imens` de vin. Spera c` nu va \nnebuni de fericire.

John p`ru s` se simt` la fel.– Ce \ntâmplare, [opti el, cu privirile pierdute. {i eu care am

venit s` te invit la mine, \n seara asta.– Ah, \ntr-adev`r, John? Ce frumos din partea ta, spuse Sara cu

amabilitate.– Hm, cred c` nu sunt f`cut s` m` \n]eleg cu englezii, spuse el,

\ncercând s` glumeasc`. De fapt, mi-am \nchipuit c` \ntre tine [iMatt e o rela]ie serioas`, când am v`zut cum te-a s`rutat.

– A s`rutat-o Matt? interveni Felicity, [i mai uimit` decât fusese


pân` atunci. Când?Sara sim]i cum i se \nro[esc obrajii.– Dar v`d c` \n loc s` m` felicita]i, sunte]i complet dezam`gi]i

de toate astea, spuse ea.– Felicit`ri! exclamar` cu to]ii, la unison.– Sper c` vei fi fericit`, Sara, spuse John [i tonul lui p`ru de

sincer.{i eu sper! {i eu sper, \[i repet` \n gând Sara.Dup` câteva momente, \[i f`cu apari]ia [i doamna Wayne.

Auzise totul, a[a cum aflase fiecare mi[care pe care o f`cuse Sarapân` atunci.

– Ai luat examenul? \ntreb` ea, pisicindu-se.Sara \ncuviin]`.– Da, [i m-am [i logodit. Cu Matt.Doamna Wayne se a[ez` imediat pe sofa [i o privi lung pe

nepoata sa.– E[ti sigur`?… E[ti absolut sigur` c` vrei s` megi pe acest

drum? \ntreb` ea, [i nimeni n-ar fi putut spune c` a auzit-o mai\nainte vorbind pe un ton mai alarmat decât \n acele momente.

– Da, sunt absolut sigur`, r`spunse Sara, cuprins` de un alt valde mândrie.

– Atunci, sper c` vei fi fericit`, replic` doamna Wayne, pe un tonamabil. De fapt, surâse ea, este exact ce mi-am dorit pentru tine.Matthew conduce afacerea familiei de foarte mult timp [i aveanevoie de cineva care s`-l ajute.

Auzind-o vorbind astfel, Sara \[i spuse amuzat` c` era posibil caea s` fi aranjat ca lucrurile s` mearg` \n acest sens, mai ales c` acumo observ` schimbând cu Felicity priviri pline de mul]umire [i debucurie.

120 ETHEL POLLEY

– Sunt foarte bucuroas` pentru tine, continu` doamna Wayne [ise ridic` s`-[i s`rute nepoata, dup` care ceilal]i \i urmar` pe rândexemplul.

– Ce ne po]i spune despre tine, Felicity? Nu e cazul s` ni teconfesezi [i tu? \ntreb` John, zâmbind cu sub\n]eles.

Felicity \[i plec` privirile, stânjenit`.– Nu, nu acum, murmur` ea. Trebuie s`-]i spun, Sara, c` n-ai

pierdut timpul pe-aici, continu` ea cu sarcasm. Ai pus mâna pe ceamai bun` partid` din regiune.

– Nu-mi vine s` cred, \nc`, r`spunse Sara cu sinceritate. Nu c`l-a[ fi privit pe Matt astfel… Ca pe o partid` foarte bun`, vreau s`spun… Pentru mine e doar Matt.

Sara f`cu o pauz`, dându-[i seama c`-i era imposibil s` exprime\n cuvinte ce sim]ea.

– Cred c` trebuie s` m` duc s` m` schimb, dac` nu ave]i nimic\mpotriv`, continu` ea, surâzând fericit`. Uniforma asta era curat`azi-diminea]` [i acum, uita]i-v` cum arat`!

Ajuns` \n dormitorul ei, Sara respir` u[urat`.Africanii intraser` \naintea ei aici [i puseser` totul \n ordine, a[a

c` privi cu satisfac]ie patul cu lenjeria de m`tase, curgând \n valurisuple peste margini.

Se duse apoi la fereastr`, o deschise [i privi cu bucurie stelelecare ap`reau pe cer una câte una. P`reau atât de aproape, \ncât avusenza]ia c` ajungea doar s` \ntind` mâna pentru a le putea atinge.

Era un moment potrivit s` reflecteze asupra sentimentelor eifa]` de Matt, se gândi ea. Sau s` se gândeasc` la sentimentele luipentru ea, continu` Sara cu reflec]iile. Poate aceasta era partea ceamai important` a problemei. Ce sim]ea, era foarte u[or dedescoperit.


– Sunt nebun` dup` el, \[i spuse Sara \n [oapt`.Dar el? El doar o pl`cea. Poate, pentru moment, ar trebui s` se

mul]umeasc` doar cu atât. |i spusese c`-i era imposibil s` ]in`sup`rare când era vorba de ea. Oricum, \[i spuse Sara, era mai bines` nu-l \nfurie.

Cel mai important dintre toate era faptul c` va deveni doamnaHalifax. Se va purta frumos cu so]ia sa, reflect` Sara. Era\ntotdeauna foarte atent cu ce-i apar]inea. Nu era ca James. Avea unsentiment foarte dezvoltat al propriet`]ii.

Gândul acesta \ns` o deprim`. Nu vroia ca el doar s` fie amabilcu ea. Nu vroia s` fie doar unul dintre lucrurile care intrau \nposesia lui. Vroia s-o iubeasc` tot atât de mult cât \l iubea ea.

De dincolo de u[a dormitorului se auzea Felicity, râzând dintoat` inima \mpreun` cu James. John ie[i pe verand`.

– Nu sunt \n stare s` stau cu cineva foarte mult timp, draga mea,spuse el, destul de tare pentru ca vorbele lui s` ajung` f`r` niciodificultate pân` la Sara. {i cred c` Matt e la fel. Ar fi trebuit s`-ispun` Sarei c` nu e tipul care s` poat` fi fidel pe de-a-ntregul \ntr-o c`s`torie.

Sara nu mai auzi r`spunsul pe care i-l d`du veri[oara sa. Plec`de la fereastr` \ngândurat`, sim]ind o durere imens` \n piept, ca [icum i s-ar fi rupt inima-n dou`.

122 ETHEL POLLEY

Capitolul 10

Sara se trezi a doua zi diminea]a atât de târziu, \ncât nu reu[i s`bea nici m`car o cea[c` de ceai \n \ntregime, \nainte de a pleca sprespital.

Acolo, totul p`rea foarte lini[tit. Sora Lucy tocmai preg`tea celenecesare pentru vizita de diminea]` prin saloane, iar doctorul ourm`rea aprobator.

– Trebuie s`-]i spunem cât de ferici]i suntem, coment` el,v`zând-o pe Sara intrând. Matt ne-a spus totul, asear`, \nainte de apleca acas`. E[ti foarte norocoas`.

A[adar, Matt nu vroia s` piard` timp, se gândi Sara, dac` a\nceput s` anun]e deja logodna lor.

– Am impresia c` aici toate nout`]ile zboar` cu viteza vântului,r`spunse ea, pu]in ru[inat`.

– To]i din spital ne sim]im foarte onora]i c` am aflat de asta\naintea celorlal]i, exclam` doctorul. So]ia mea \]i transmite, deasemenea, felicit`ri. E convins` c` tu [i cu Matt ve]i face multelucruri \mpreun` pentru s`n`tatea celor din Kwaheri.

Sara se gândi c` so]ia sa nu spusese nimic din toate astea, dar,

pentru c` d`dea foarte bine s` abordeze astfel problema, doctorulse str`duia s` fie cât mai amabil.

– Sper c` va fi a[a, r`spunse Sara. Sunt \nc` foarte multe def`cut \n acest sens.

Lucy \ns` o privea cu mare r`ceal`, ca [i cum s-ar fi transformat\n alt` persoan`, peste noapte.

– Vei fi foarte fericit` cu domnul Matt, spuse ea, totu[i.– Cred c` da, r`spunse Sara, iar Lucy o privi cu un amestec de

admira]ie [i p`rere de r`u.– Când iube[ti un b`rbat [i el te iube[te de asemenea, nu se

poate s` nu fii fericit`. Te asigur, domni[oar` Sara c` acest om teiube[te, dac` a ales s` se c`s`toreasc` cu tine.

Sarei \ns`, \i era imposibil s-o cread`. |n schimb, se apuc`\ndârjit` de lucru, f`când orele s` zboare, negândindu-se la nimicaltceva.

Astfel, ziua trecu incredibil de repede [i la ora trei erau cu to]iigata pentru ceaiul de la casa domnului Cengupta.

Doctorul \nsu[i o ajut` s` se a[eze pe scaunul pasagerilor \nVolkswagenul s`u, [i-i spuse surâzând blajin, ca [i cum s-ar fiscuzat:

– So]ia mea vorbe[te foarte pu]in engleze[te [i m` tem c` nu s-a familiarizat \nc` prea mult cu obieiurile britanicilor, de[i e foartesilitoare, \n acest sens. Totu[i, ]ine deja discursuri la aproape toate\ntâlnirile femeilor de aici.

Doctorul era, dup` cum vorbise, foarte mândru de realiz`rileso]iei sale. Kamala era o femeie norocoas` cu un astfel de so], segândi Sara. Se c`s`torise cu un b`rbat care o iubea foarte mult.

– Dar [i mie mi-ar pl`cea s` [tiu mai multe despre obiceiurilevoastre, replic` ea. |ntr-o societate mixt`, a[a cum e cea de aici,

124 ETHEL POLLEY

putem \nv`]a multe lucruri unii de la ceilal]i.– Da, Tanzania e deja [i casa ta, spuse el cu satisfac]ie. Eu simt

la fel. Cu ceva timp \n urm` am fost \n vizit` \n India, dar nu m` maipot acomoda acolo. A[a c` m-am c`s`torit cât de repede am putut[i mi-am adus so]ia aici. Suntem foarte ferici]i [i pentru asta trebuies`-i mul]umim \n primul rând lui Matt.

– P`rin]ii dumneavoastr` sunt \n India?– Au murit. |n timpul rajahului britanic au stat mult timp \n

\nchisoare. |mp`rt`[eau convingerile politice ale lui Ghandi. |nceea ce m` prive[te, prefer s` trìesc \n Africa, \ncheie el.

|n acel moment ajunser` \n fa]a casei. Era construit` \n stileuropean, dar cu toate acestea avea ceva foarte diferit. Probabil dincauza statuilor indiene care \mpânzeau gr`dina, sau poate dincauza celor doi bìe]ei cu ochi mari, c`prui, care a[teptau ca tat`llor s` coboare din ma[in`.

– Fiii mei, spuse foarte mândru doctorul Cengupta, dup` cecoborâr` din ma[in`.

Cei doi bìe]ei \[i \mpreunar` mâinile \n semn de respect [if`cur` o plec`ciune.

Sara le r`spunse cu un surâs.|n acel moment \[i f`cu apari]ia doamna Cengupta.La \nceput nu-i putu z`ri fa]a, din cauza umbrei \n care se

a[ezase. Astfel, Sara \i admir` imediat sariul orange \n care era\mbr`cat` [i pielea ciocolatie, extraordinar de fin`. Dup` asta,doamna Cengupta se apropie [i Sara fu uimit` de frumuse]ea ie[it`din comun a so]iei doctorului. Nu era machiat`, dar avea ochiicontura]i cu negru, astfel c` \ntreaga ei fa]` p`rea dominat` deprivirea magnific`.

– V` rog, intra]i, spuse ea cu o voce joas` [i pl`cut`.


Sara o urm` \n sufragerie [i clipi \ncet pentru a se acomoda la\ntunericul de acolo. Draperiile erau ridicate doar pe sfert, pentrua nu l`sa lumina soarelui s` p`trund` \n`untru. |[i reveni \ns`repede [i admir` din toat` inima mobila englezeasc`, din mahonmaro-\nchis. De[i potrivit` mai mult pentru iernile lungi ale Anglieidecât pentru c`ldura torid` a Tanzaniei, crea un cadru foarte pl`cut[i Sara surâse, impresionat`.

– V` rog s` lua]i loc, spuse doamna Cengupta, cu timiditate.Doctorul Cengupta se a[ez` \mpreun` cu so]ia sa pe canapeaua

din partea opus` Sarei. Erau amândoi foarte emo]iona]i deprezen]a musafirului lor.

– Avem ceai englezesc, spuse doamna Cengupta, foarte mândr`.Sara \ncerc` s` nu-[i arate dezam`girea.– Mul]umesc, dar nu vreau s` v` deranjez atât de mult. Sunt

foarte fericit` c` m-a]i invitat, pentru c` n-am fost niciodat` \n casaunei familii de indieni.

Kamala \i zâmbi cu bucurie.– Suntem foarte ferici]i c` e[ti aici, r`spunse ea, dup` care \i

spuse ceva \n indian` so]ului ei.Acesta \ncuviin]`.– |]i vom oferi ceva din tradi]ia noastr` indian`, \n a[teptarea

domnului Halifax, continu` doamna Cengupta. – Va veni [i Matt? exclam` Sara. Dar…– Kamala a fost de p`rere c` nu putem s`rb`tori un astfel de

eveniment f`r` el, interveni doctorul. El vine adeseori aici, pentrua vedea ce mai fac b`ie]ii no[tri, a[a c` mi s-a p`rut normal s`-l invits` bem un ceai \mpreun`, de vreme ce te-am invitat pe tine.

Doamna Cengupta disp`ru câteva momente [i se \ntoarse cu ocutie foarte frumos ornamentat`, pe care o puse \n fa]a Sarei.

126 ETHEL POLLEY

– Pan-dan, spuse ea. E una dintre delicatesele favorite \n India.Sara extrase cu grij` din cutie acel ceva sem`nând cu o frunz` [i

\ncepu s-o miroas`.– Ce sunt astea? \ntreb` Sara.Kamala \[i privi so]ul, neajutorat`.– F`in` cu o serie \ntreag` de alte lucruri: tei, nuc[oar`, nuc` de

cocos [i probabil [i pu]in tutun, explic` doctorul.– Oh, da, vreau s` v`d ce gust are.Doctorul râse [i-i oferi delicatesa, cu mult` bucurie.– Cum se m`nânc`?– Se mestec`, surâse doctorul.Gustul era exotic [i revigorant.– V` place? \ntreb`, curioas`, doamna Cengupta.– Ah, bine\n]eles.– Nu se serve[te de obicei la ceai, dar am v`zut c` sunte]i

interesat` de tradi]iile Indiei, nu-i a[a?– Când se mesteca asta, de obicei? – Dup` carne, spuse Kamala [i-i oferi o alt` frunz`.Se \ntoarse apoi s`-i spun` ceva doctorului, dar se \ntrerupse

brusc.|n pragul u[ii, urm`rind amuzat scena, era Matt.Trebuie s` \mi p`strez cump`tul, \[i spuse Sara, extrem de

emo]ionat`. |n mod deliberat, \ndoi strania delicates` [i o vâr\ \ngur`.

– V`d c` te sim]i ca acas`, o tachin` Matt, apropiindu-se [is`rutând-o pe obraji, sub privirile aprobatoare ale gazdelor.

Sara clipi cu repeziciune.– Chiar m` simt ca acas`, spuse ea. Ai ron]`it vreodat` pan? E o

delicates` minunat`.


Matt surâse amuzat [i accept` o frunz` din mâinile Kamalei.– Da, spuse el, [tiu c` sunt minunate. Kamala, nici nu [tii cât te

iubesc pentru acest dar. E tocmai ceea ce aveam nevoie ca s` m`mai revigorez pu]in. Am condus toat` ziua [i a fost infernal de cald.

– M` duc s` aduc ceaiul, spuse Kamala [i Sara se oferi s-o ajute.Fu foarte fericit` când \ntâlni privirile aprobatoare ale lui Matt [izâmbetul de acceptare al doamnei Cengupta.

|n aceast` stare de bun` dispozi]ie, p`r`sir` amândou`sufrageria.

Fusese foarte interesant pentru Sara s` vad` modul \n caretradi]ia britanic` a ceaiului de dup`-amiaz` fusese asimilat` deindieni. |n plus, \ns`, doamna Cengupta \[i servi musafirii cusandvi[uri [i cu dou` feluri de pr`jituri, lucru care nu s-ar fi\ntâmplat niciodat` \n Anglia, la acea or`. Sara o urm`ri cu aten]iepe tân`ra indian` \n timp ce prepara cunoscuta licoare [i fusurprins` s` vad` c` adaug`, \n plus, ni[te prafuri verzi, din tradi]iaculinar` a Indiei.

Mai \ntâi fur` ruga]i s` se spele pe mâini \n ni[te boluri speciale,dotate cu [erve]ele minuscule de bumbac.

Dup` asta, trecur` la \ngurgitarea sandvi[urilor, asezonate cuni[te mirodenii foarte curioase, dar \n acela[i timp foarte gustoase.

– Când v` ve]i c`s`tori? \ntreb` Kamala pe un ton lipsit decuriozitate, dar din care se putea deduce interesul ei sincer pentruacest eveniment.

– Cât mai curând posibil, r`spunse Matt. Nu avem de ce s` maiamân`m c`s`toria [i, \n acela[i timp, e mai bine s-o facem \naintede sosirea anotimpului ploios.

Sara fu uimit` de tonul banal pe care-l abord` Matt, vorbinddespre acest eveniment atât de important. Este total lipsit de

128 ETHEL POLLEY

sensibilitate, \[i spuse ea [i se \ntinse dup` un alt sandvi[,neobservând c`-l luase de pe un alt platou.

Imediat dup` aceea sim]i c` gura \i ia foc [i lacrimi \ncepur` s-icurg` pe obraji.

Asisten]a \ncepu s` râd`.– Ah, \mi pare r`u, spuse Kamala, zâmbind totu[i amuzat`.

Trebuia s` v` previn. Ni[te ceai, repede, spuse ea.Sara \[i termin` cu greutate sandvi[ul [i trecu la pr`jituri. Erau

foarte dulci [i cu mult` crem`, dar cu ceai erau deosebit degustoase.

Dup` ce \[i b`ur` ceaiul, b`rba]ii \ncepur` s` vorbeasc` despreafaceri, iar doamna Cengupta se ridic` [i spuse cu un surâs deregret amabil:

– Eu [i cu domni[oara Wayne vom merge s` vedem gr`dina.De[i era foarte surprins` de atitudinea doamnei Cengupta, Sara

o urm` cu bucurie.– So]ul meu vrea s` vorbeasc` ceva special cu Matt, spuse tân`ra

doamn` indian`, iar eu abia am a[teptat s` st`m pu]in singure,explic` ea. Nu v` v`d foarte fericit`, domni[oar` Wayne. Mamadumneavoastr` nu e aici [i… Eu sunt o persoan` foarte discret` [icred c` v` face bine s`-mi vorbi]i… Nu-i a[a?

Sara se gândi c` era aproape ridicol c` aceast` femeie care p`reamai tân`r` decât ea [i care era de o alt` ras`, ar putea s`-i deasfaturi, dar cu toate acestea fu bucuroas` de propunere.

– Mul]umesc. Sunt foarte fericit` s` pot vorbi despre apropiatamea c`s`torie. Nu-mi mai doresc nimic altceva pe lumea asta, decâts` m` c`s`toresc cu Matt. A[ vrea, totu[i, ca [i el s` m` iubeasc`.

– Dar nu v` iube[te?– Nu.


Kamala o privi, pu]in amuzat`.– |n Anglia e foarte important s` te c`s`tore[ti din dragoste,

nu-i a[a?|n India nu era a[a? se \ntreb` Sara. Ea nu se c`s`torise din

dragoste cu doctorul Cengupta?Mai \nainte de a-i da vreun r`spuns la aceste \ntreb`ri, doamna

Cengupta \ncepu s` se dest`inuiasc`.– Eu m-am c`s`torit cu Karin la dorin]a p`rin]ilor no[tri. Noi nu

ne-am \ntâlnit niciodat`, \nainte, spuse ea, [i f`cu o pauz` pentru a-[i g`si cuvintele potrivite. Dup` asta \ns`, ne-am pl`cut foartemult. |l iubesc pe Karim pentru c` e so]ul meu.

– Eu n-a[ fi putut s` fiu de acord cu acest sistem. – Ah, o privi surprins` Kamala. Vei vedea c` dup` ce \i vei face

lui Matt copii, te va iubi foarte mult.Dac` ar fi fost indian`, se gândi Sara, poate ar fi fost [i ea de

acord cu acest mod simplu de a vedea lucrurile. A[a, \ns`, totul eraatât de complicat pentru ea.

De ce \i ceruse Matt s` se c`s`toreasc` cu el? Ce n-ar da s` afleasta, oft` Sara.

Cei doi b`rba]i vorbeau \nc` despre afacerile lor, când intrar`din nou \n sufragerie, a[a c` \ncepur` s` vorbeasc` despre rochiiletradi]ionale indiene.

Pentru Sara, sariul era un miracol al vie]ii practice [i nu putu s`nu-[i exprime invidia pe care o sim]ea v`zând-o pe doamnaCengupta \mbr`cat` astfel, pe acea c`ldur` insuportabil`, \n vremece ea se topea \n hainele ei de bumbac.

– Un singur lucru nu \n]eleg, spuse Sara. Cum se \mbrac` acestve[mânt?

– E foarte simplu, spuse doamna Cengupta. V` voi ar`ta.

130 ETHEL POLLEY

giannijolys

O invit` deci pe Sara \n dormitorul ei [i deschise u[a unuidulap, sco]ând de acolo metri [i metri \ntregi de materiale,imprimate \n diverse culori.

– Mai \ntâi se \mbrac` bluza. Apoi fusta, spuse ea, alegând dou`buc`]i de material, pe care le \ntinse pe pat.

Dup` asta, tân`ra indian` \i ar`t`, cu lux de am`nunte, cum se\mbr`cau ve[mintele atât de admirate de Sara.

– {i nu se desprind? \ntreb`, repede, plin` de curiozitate,viitoarea doamn` Halifax.

– Nu, nu se desfac. V` rog s` primi]i unul cadou.Sara protest`, \nro[indu-se.– Am atât de multe, spuse tân`ra indian`, dup` care alese din

dulap un sari roz, festonat cu argintiu. Acesta cred c` v` vineperfect, ad`ug` ea [i puse sariul \n bra]ele Sarei. V` place?

– Ah, e minunat, dar nu sunt sigur` c` pot s`-l primesc.Kamala o prinse de mijloc [i o conduse spre sufragerie.– Matt, spuse ea, trebuie s` o convingi pe logodnica ta s`

primeasc` acest sari.Matt privi amuzat spre Sara.– Nu-]i place? – Bine\n]eles c` \mi palce. Dar e prea valoros ca s`-l pot primi.Dup` asta, toat` asisten]a se str`dui s-o conving` pe Sara c`

poate primi cadoul, deoarece e oferit cu tot dragul.– S`-l vedem cu to]ii, spuse doctorul Cengupta.Sara \[i puse \n fa]` sariul, privindu-i cu interes.– E minunat, spuse ea.– Da, fu de acord [i Matt, cu ochii str`lucind, [i Sara avu

impresia c` Matt se refereai mai mult la ea, decât la sari.Plin` de emo]ie, declar` apoi c` trebuia s` se retrag`.


– Te conduc acas`, Sara? \ntreb` Matt.– Da, mul]umesc.Plecar`, a[adar, nu \nainte \ns` de a-i promite Kamalei c` vor

veni din nou, cât de curând.– M-am sim]it foarte bine, spuse Sara, imediat ce se a[ez` pe

scaunul de lâng` Matt [i termin` cu flutur`rile din mâini spreinimoasa familie indian`.

– Sunt foarte fericit, spuse Matt, pentru c` n-au prea mul]iprieteni aici. Cea mai mare parte a celor din regiune nu vor s` intre\n niciun fel de leg`turi cu ei.

– Dar mi-au f`cut o impresie admirabil`! exclam` Sara.– Da, e foarte bine. Dar o vezi pe m`tu[a ta invitându-i la un

ceai?– Nu, admise ea. Dar mie mi-au pl`cut foarte mult.|n acela[i timp, Sara se gândi cât de bucuroas` ar fi m`tu[a sa

dac` ar fi tratat` de doctorul Cengupta, \n cazul \n care s-ar\nboln`vi. Spera ca \n Tanzania modern` aceste lucruri s` dispar`cât mai curând.

Matt \[i privi cu aten]ie ceasul.– Te deranjeaz` dac` vom merge s` vedem mai \ntâi planta]ia?

Vreau s` m` asigur c` totul va fi a[a cum trebuie.Sara se sim]i fericit` s` poat` sta mai mult cu el, a[a c` \ncuviin]`

cu bucurie.– Când se va reuni toat` familia? \ntreb` ea, nemaiputând s`-[i

domine curiozitatea.– Primul val poate sosi \n orice moment, de acum \ncolo.

Iart`-m` c` nu te voi vedea prea des \n perioada asta, dar trebuie s`m` ocup de toate problemele legate de proprietate [i de \mp`r]ireabunurilor, [i tot restul. A[a e când ai o familie numeroas` care are

132 ETHEL POLLEY

drepturi egale asupra mo[tenirii.– Ce e doar al t`u din toate astea? \ntreb` Sara.– Cele dou` case.– Ambele?– Da.– Doar atât?– Da.– Dar nu e drept, r`spunse Sara. Tu \]i petreci toat` via]a având

grij` de toate problemele mo[iei iar ei vin doar s` culeag` roadele.– Cineva trebuie s` se ocupe de tot ce e aici. Problema e c`

unchiul David insist` pe lâng` James s`-i vând` partea lui. Eu \ns`nu l-am l`sat pe James s` vând` nimic. Va veni o vreme cândboabele de soia vor fi o adev`rat` bog`]ie.

Ah, atunci acesta era motivul pentru care Matt i-a interzis luiJames s` p`r`seasc` proprietatea, \[i spuse Sara, \ntrebându-setotodat` cât [tia Felicity din toate acestea [i \n ce m`sur`cunoa[terea acestor chestiuni din familia Halifax ar putea influen]aplanurile ei. |n mod sigur, James \[i va lua partea de profit \nainteaplec`rii \n Anglia.

– Matt, dar noi unde vom locui dup` c`s`torie? \ntreb` bruscSara.

– |n casa managerial`, spuse el, f`r` s` ezite. E mult maiconvenabil decât dac` am locui cu mama [i \n plus, gr`dina ta vaar`ta mult mai bine.

Inima Sarei tres`ri cu putere. Unde se va duce m`tu[a sa? Sara[tia c` aceasta nu avea drepturi legale asupra casei, dar, oricum, vafi foarte dificil s` plece \n alt` parte. Se obi[nuise s` tr`iasc` \n aceacas`, \nc` de pe vremea \n care era c`s`torit` cu unchiul ei.Probabil nu se va acomoda niciodat` \n alt` parte.


– Nu putem construi o cas` nou`? suger` Sara.– Draga mea, nu pentru c` e foarte scump, \n primul rând, nu

ne vom construi o cas` nou`, ci pentru c` foarte curând ne vommuta \n Arusha. James are dreptul s` stea acolo doar atât timp câteu n-am nevoie de acea cas`. El va pleca, oricum, \n Anglia, foartecurând.

– Ne vom muta din Kwaheri? Dar credeam c` proprietateaaceasta e toat` via]a ta.

– Africa e via]a mea. Nu are importan]` unde voi locui [i cred c`nici pentru tine nu e important asta.

– N-are importan]`! repet` ea. Kwaheri e Africa, pentru mine.Iubesc aceste locuri!

– Kwaheri va fi \ntotdeauna aici. Ne vom \ntoarce ori de câte ori]i se va face dor s`-l revezi.

– Cu m`tu[a Laura ce se va \ntâmpla?– Cu ea e o mic` problem`, \ntr-adev`r. N-a[ vrea s` te bat` la

cap prea mult, a[a c` e mai bine s` se mute. Dar, ca s` fiu foartesincer, cred c` vrea s` plece \n Anglia, cu Felicity, când va sosimomentul.

Sara \ns` nu credea asta. Era gata s` cread` c` va fi de acord cuJames, c` va vrea s` locuiasc` \n alt` parte, dar \i era imposibil s`cread` c` m`tu[a era de acord s` plece \n Anglia [i s` locuiasc`acolo cu Felicity [i cu James.

– O cunosc de mult timp [i [tiu c` fratele meu e un prost dac`\[i \nchipuie c` ea nu [tie de rela]ia lui cu Felicity. Bine\n]eles, c`[tie. {tie, \ntotdeauna, totul. Are cel mai extraordinar sistem despionaj din Tanzania! Ceea ce o deranjeaz` e doar faptul c` ei nuau destul` \ncredere \n ea, pentru a-i m`rturisi adev`rul.

Sara \[i aminti cele spuse de m`tu[a sa, \n timp ce ea se ocupa

134 ETHEL POLLEY

de gr`din`: ,, Ai mai mult curaj decât ei doi la un loc.'' Da. |nsemnac` [tia, \ntr-adev`r, totul. Poate era mai bine dac` mergea [i ea \nAnglia, unde nu va mai fi tot timpul \n contact cu locurile care-iaduceau aminte de via]a pe care o avusese al`turi de so]ul ei.

Mirosul care venea dinspre planta]ie \l recompens` pe Mattpentru drumul lung f`cut pân` acolo.

– Miroase destul de bine, spuse el, satisf`cut.Sara strâmb` totu[i din nas, când se apropiar` mai mult.– N-a[ putea spune c` e cel mai extraordinar miros de pe

proprietate, spuse ea. Mirosul de tulpini putrezite nu corespunde\ntru totul ideii mele de prospe]ime [i s`n`tate, râse ea cu poft`.

Matt \[i \n`l]` nasul, tr`gând cu putere aerul \n piept.– Ah, ador mirosul `sta, f`cu el, dup` care râser` amândoi.Sara fu de-a dreptul surprins` \n momentul \n care el opri

ma[ina [i se uit` spre ea cu mult` seriozitate:– E[ti fericit` c` ne vom c`s`tori?Sara nu avu \ns` timp s` r`spund`, pentru c`, v`zând-o ezitând,

Matt o prinse cu putere \n bra]e [i o s`rut` pe gur`.Mirosul sisalului disp`ru dintr-o dat` [i Sara \[i imagin` c` sunt

din nou \n satul tribului Sonjo, \nfulecând buc`]ile enorme decarne, la lumina focului.

Se \mbr`]i[ar` \n t`cere, dup` care Sara \l urm`ri surprins` peMatt cum coboar` din ma[in` [i se \ndreapt` spre planta]ie,gânditor.

|n momentul acela, Sara fu mai sigur` ca oricând \n via]a ei c`nu se va putea c`s`tori cu el. Dar fu fericit` c` tr`ise acest minut de\mbr`]i[are, \n afara oric`rei idei despre timp [i spa]iu. Un momentpentru totdeauna, se gândi ea.

Nu g`si \n ea for]a, \ns`, s`-i spun` totul, chiar atunci.


|i voi spune neap`rat mâine, se gândi ea. Astfel, când Matt se \ntoarse \n ma[in`, Sara t`cu \ndelung.Ca [i cum n-ar fi observat starea ei, Matt porni motorul [i se

angaj` pe [osea.– Vrei, te rog, s` m` la[i la spital? spuse ea, \n momentul \n care

se apropiar` destul de mult. Mi-am l`sat jeepul aici [i vreau s`-l iau.Am nevoie de el mâine diminea]`.

Matt \i zâmbi larg. Era foarte greu pentru ea s`-l vad` atât demul]umit de via]a lui. Ce anume l-o fi f`cut s` fie a[a? se \ntreb`Sara. |n mod sigur, un simplu s`rut nu te poate aduce \n aceast`stare, reflect` ea.

– V`d c` a mai avut cineva ideea s` vin` aici, spuse el. – Cine?– Pare a fi Willy Friedrich. M` \ntreb ce-o fi vrând.Matt ap`s` pe accelerator [i \n urm`toarele secunde fur` exact

lâng` ma[ina parcat` \n fa]a spitalului.– E vreo problem`? \ntreb` Matt, dup` ce cobor\ din ma[in` [i

se afl` destul de aproape pentru a putea fi auzit.Din Volkswagenul elegant ie[i \n grab` un om scund [i \ndesat.– Ah, Matt, dragul meu prieten, exclam` el. Copila mea. Am

adus-o la spitalul tù. E foarte bolnav`, continu` strìnul,mu[cându-[i mâinile de disperare. Doctorul tù e aici?

Matt se uit` \ntreb`tor la Sara.– M` tem c` e deja acas`, la ora asta, spuse ea. A[ vrea s`-mi

permite]i s-o v`d eu, acum, pe fiica dumneavoastr` [i doctorulCengupta va fi anun]at s` vin` [i el la spital, conchise Sara, dup`care \i mai zâmbi \nc` o dat` scundului german.

136 ETHEL POLLEY

Capitolul 11

Nu era greu s`-]i dai seama cât de bolnav` era feti]a. St`tea\ntins` pe bancheta din spate, tremurând din tot corpul ei firav, pejum`tate adormit`.

– Bun`, iubito, spuse Sara, cu inima strâns` de p`rere de r`upentru pl`pânda fiin]`.

– Papa, murmur` micu]a.Fa]a tat`lui ei se strecur` peste umerii Sarei.– Mein Gott! spuse el patetic. Care poate fi problema cu ea?

\ntreb` el, \ntr-o englez` cu un puternic accent german.– Se va face bine, \l asigur` Sara. Nu vorbe[te deloc engleza?B`rbatul scutur` din cap:– E prea mic` pentru astfel de lec]ii, explic` el. {i eu vorbesc cu

so]ia mea numai \n german`.– Sper c` ne vom \n]elege totu[i, surâse Sara cu c`ldur`, dup`

care o lu` pe feti]` \n bra]e [i o purt`, cu cea mai mare grij`, \nspital.

Feti]a \ncepu s` plâng`, dar Sara o a[ez` u[or pe unul dintrepaturi [i o mângâie pe obraji.

giannijollys

– A dat vreun semn c` \i este foarte frig? \l \ntreb` Sara pe tat`lfeti]ei care se apropie \ngrijorat.

– Poate, nu [tiu. Eu n-am fost acas` [i so]ia mea nu mi-a spus.Matt veni [i el de la telefon [i-i spuse feti]ei, surâzând:– E[ti mai bine, liebling?|ncet, \ncet, micu]a \ncepu s` surâd` [i spuse câteva cuvinte \n

german`.– Asta-i foarte bine, r`spunse Matt.|n acel moment, doctorul indian ap`ru \n salon, cu o privire

foarte grav`.– Trebuie s-o intern`m. Cred c` are poliomielit`, spuse el dup`

câteva momente.– Ah, doctore, exclam` Matt, e imposibil, e atât de rar` boala

asta, pe-aici.– Da, dar acestea sunt simptomele. Sora Wayne a \ntâlnit

asemenea cazuri la Londra, eu mi-am f`cut stagiul la Londra, deasemenea, a[a c` suntem familiariza]i cu boala [i feti]a se va bucurade cele mai bune \ngrijiri.

– Dar spitalul acesta e atât de mic, spuse germanul. A[ putea s-o duc la Dar-es-Salaam, nu? O duc cu avionul. Acolo sunt a[a demul]i doctori.

– Pute]i face asta, desigur dac` dori]i, dar nu v` sf`tuiesc.Trebuie s` stea lini[tit`.

– E imposibil, asta. So]ia mea nu va fi niciodat` de acord cafeti]a s` fie \ngrijit` de o doic` indian`. |n plus, sora pe care o ave]iaici e african`. Feti]a se va speria când o va vedea.

Matt scutur` cu putere din cap.– Nu cred c` trebuie s`-]i faci niciun fel de probleme.

Domni[oara Wayne e foarte competent` [i va avea doar ea grij` de

138 ETHEL POLLEY

feti]a ta.– Sigur? \ntreb` germanul.– Bine\n]eles, confirm` [i doctorul Cengupta, cu gentile]e. Cred

c` a[a va fi mai bine pentru feti]` [i asta e tot ce conteaz`.– Cum s`-i spun so]iei mele? Cum s`-i spun? se agit germanul

disperat, \n timp ce Sara o dezbr`c` pe feti]` de hainele cu carevenise [i o \mbr`c` \ntr-o pijama cu câteva numere mai mari.

– Va trebui s-o izol`m, sor`, spuse doctorul Cengupta. |l voiinvita câteva minute pe Herr Friedrich \n biroul meu pentru a-mi dani[te informa]ii, dup` care m` voi \ntoarce [i vom vedea ce e def`cut.

Dup` asta, doctorul \l lu` pe tat`l feti]ei dup` umeri [i ie[ir` dinsalon.

– Eu trebuie s` plec, spuse Matt. |mi pare r`u c` te-am \nc`rcat[i cu acest caz, dar e bine s`-i atragem spre noi pe fermierii din jur.

– N-ar fi fost bine pentru feti]`, \n primul rând, s` fietransportat` \n starea ei.

– Nu, [i sper c` la noi va fi tratat` mai bine decât \n alt` parte.Sara fu de acord, cl`tinând din cap.Pe urm`, se gândi c` vor trece probabil câteva zile pân` va putea

g`si un moment potrivit pentru a-l anun]a c` nu se va c`s`tori cuel. Imediat, \ns`, \[i aminti c` rudele lui puteau sosi de acum\nainte \n orice moment [i nu trebuia \n niciun caz ca el s` levorbeasc` despre c`s`torie. Trebuia s`-i spun` chiar acum. Cânddeschise \ns` gura pentru a-l anun]a pe Matt decizia ei, cuvintelerefuzar` s` se materializeze.

– Ai grij` de tine, spuse Matt \ncet. Apoi se apropie [i o s`rut`pe frunte. De ce ]i-ai ales o slujb` atât de complicat`? o \ntreb` el.Nu voi avea niciun moment de lini[te pân` când nu voi [ti c` totul


e bine aici.– Las` prostiile, Matt, totul va decurge f`r` nicio problem`.Matt \i d`du un bobârnac u[or:– Aminte[te-mi s`-]i spun ceva dup` ce vor trece toate astea.

Ceva foarte important, ce ar fi trebuit s`-]i spun deja, coment` el [iSara \nchise ochii \n semn c` e preg`tit` pentru orice. Cânddeschise din nou ochii, Matt plecase.

Sara oft` [i l`s` perdelele.|i va scrie chiar acum. Nu putea s` lase lucrurile a[a.Micu]a Hedda se f`cea tot mai bine, cu fiecare zi care trecuse.

Fusese foarte curajoas`, iar Sara st`tuse permanent lâng` ea,dându-i toate cele necesare, masându-i cu regularitate picioarele,f`când tot ce era omene[te posibil pentru ca virusul s` lase cât maipu]ine urm`ri \n trupul firav al feti]ei.

Zilele trecuser` cu repeziciune, una dup` alta, pân` când sescursese \ntreaga s`pt`mân`.

De la fereastra spitalului, Sara putu s` observe sosirea rudelorfamiliei Halifax [i se \ntreb` unde \i va caza Matt pe to]i.

|ntr-una din zile \l v`zu pe Matt \n ma[ina Juliei, dar se retraseimediat la patul micu]ei bolnave, f`r` a-i fi f`cut niciun semn [i f`r`a se mai gândi la nimic \n leg`tur` cu Matt.

|ntr-un fel, \n ultima vreme, fusese rupt` de toat` lumea.Era adev`rat c` ar fi putut s` dea telefoane din spital, dar se

sim]i mult mai bine a[a.Veni \n sfâr[it timpul când Hedda putu s` se ridice din pat. Se

sim]ea \nc` foarte sl`bit`, dar nu era niciun semn c` poliomielital`sase vreo urm` de paralizie.

Doctorul Cengupta se declar` foarte mul]umit [i s`rb`toriser`cu pan trimise de so]ia sa, auzind ve[tile bune.

140 ETHEL POLLEY

Nemaivrând s` amâne nici m`car o zi problemele importante,Sara \[i \ncheie noti]ele cu privire la cazul pe care tocmai \lrezolvase [i \ncepu s`-i scrie lui Matt:

“Drag` Matt,Ce s` facem?… Eu m-am r`zgândit [i nu mai vreau s` m`

c`s`toresc cu tine.A fost o perioad` \n care mi-a[ fi dorit s` stau \mbr`]i[at` cu tine

\ntreaga zi, pân` \n seara \n care s-a internat aceast` biat` feti]`.Sunt foarte fericit` c` rùl a trecut. Acum pot s` m` gândesc din

nou la situa]ia noastr`.Cei din tribul Sonjo spuneau c` o mam` ghice[te \ntotdeauna

dac` o fat` e cu adev`rat \ndr`gostit` de fiul sù. Mama ta m-a luatde la aerodrom cu ma[ina, pentru a m` duce acas`. }i-a spus cumvaceva de felul acesta, când te-a v`zut dup` aceea?…”

Ce s` mai scriu? se \ntreb` Sara cu voce tare… {i de ce fac toateacestea? |n fond sunt atât de fericit` de via]a mea…

– E[ti? Matt spunea c` nu e sigur dac` te pot g`si aici.– Oh, spuse Sara.Doamna Halifax zâmbi. – Când vei fi liber`? Vom da o petrecere de familie [i vrem s` fii

prezent`. Ai vrea s` vii?– Ah, da, voi fi \ncântat`, se trezi Sara spunând. Nu vom mai fi

mult` vreme \n carantin`.– Bun. Atunci, voi fixa data petrecerii pentru acest weekend. Te

voi anun]a ora, draga mea. Oricum, vroiam s` [tii cât de binevenitè[ti, iubito. {i te rog s` nu acorzi nicio aten]ie pove[tilor de familiepe care le vei auzi. David, \n special, are un sim] al umorului foartestraniu, nu trebuie s`-l iei prea mult \n seam`. Atunci, r`mânestabilit, nu-i a[a?


– Da, da [i… mul]umesc, doamn` Halifax. N-am crezutniciodat` \n glumele cu privire la soacre [i pot s` v` spun c` Matta luat o hot`râre foarte bun`, trimi]ându-v` azi aici.

Doamna Halifax p`ru emo]ionat`.– Ah, m-ai f`cut s` plâng, iubito, va trebui s` trec mai \ntâi prin

camera mea s`-mi refac machiajul, când voi ajunge acas`.– Dar [i eu plâng. Poate din cauz` c` suntem fericite?Doamna Halifax râse. Un râs nervos [i emo]ionat, dar cu aceea[i

not` de amuzament care-i caracteriza permanent atitudinea.– M` duc s` dau ni[te telefoane, mai \nainte de a fi prins` din

nou de alte probleme, spuse doamna Halifax cu un surâs plin dec`ldur`.

Dup` ce mama lui Matt plec`, Sara revizui scrisoarea pe care o\ncepuse pentru acesta.

Rupse hârtia \n buc`]ele m`runte [i o arunc` \n co[ul de gunoi.A fi liber` o zi \ntreag` de la spital pentru a se putea preg`ti

pentru o petrecere, era un r`sf`] pe care Sara nu-l mai cunoscuseniciodat`.

Her Friedrich venise dis-de-diminea]` s`-[i ia acas` feti]a, de-acum doar convalescent`, [i le mul]umi din toat` inima pentru\ngrijirile de care avusese parte micu]a \n spitalul lor.

– Ce ne-am fi f`cut f`r` voi? spuse el, cu un accent nem]esc maipronun]at ca niciodat`.

– A]i fi zburat la Dar-es-Salaam, replic` Sara. Asta \ns` ar fi\ntârziat [i mai mult aplicarea tratamentului [i lucrurile s-ar fi pututcomplica foarte mult.

Peste pu]in timp, Hedda fu gata de ie[ire.– Sor`, spuse ea… Papa…– A \nv`]at engleze[te? \ntreb` surprins Herr Friedrich. |n

142 ETHEL POLLEY

curând, va vorbi mult mai bine decât tat`l ei, nu-i a[a?|[i luar` la revedere cu mult` c`ldur`, dup` care Sara fu liber`

tot restul zilei.C`ldura era deja \n`bu[itoare [i jeepul deveni atât de \ncins,

\ncât Sara ]ipì ca la o arsur` puternic` \n momentul \n care atinsemetalul portierei.

Apoi, savurând fiecare moment al libert`]ii sale, se \ndrept` sprecas`.

Pe teras`, \ntin[i lene[ pe ni[te [ezlonguri, Sara \i g`si peFelicity, James [i John, to]i pu[i evident pe fel de fel de [otii.

– Bun`, strìno, spuse Felicity \ntinzându-se lene[. Nu-mi spunec` locuie[ti aici!…

– Ba da, r`spunse Sara. Din când \n când.Ce se a[tepta? se \ntreb` Sara. C` va dormi tot timpul \n spital?– Din gând \n gând, mai mult, replic` James, \ncercând s` fac`

un joc de cuvinte, pentru c`, de când cu invazia, m-am instalat eu\n dormitorul tù.

– Apropo, interveni [i John Halliday, Julia te-a cùtat ca onebun`!… Vroia s` [tie ce culoare va avea rochia ta disear`.

– Acesta a fost pretextul, dar motivul?… \ntreb` Felicity.– Nu [tiu, spuse John râzând cu poft`, dar ar`ta de parc` ar fi

vrut s` omoare pe cineva.– Adu-mi ni[te limonad`, sclavo, zise James, lovind cu piciorul

[ezlongul pe care st`tea Felicity.– Ajut`-te singur, replic` aceasta.James ridic` din umeri [i se duse cu pa[i rari [i obosi]i la masa

din sufragerie, \nc`rcat` cu fel de fel de bùturi r`coritoare.– Po]i s` stai \n locul meu, Sara, spuse el, ar`]i ca [i cum vei

c`dea de pe picioare \n momentul imediat urm`tor, dac` nu te


a[ezi. Sara \i mul]umi [i-l refuz` politicos, dup` care adùg`:– Trebuie s` fac o baie, mai \ntâi, [i s` m` schimb. Te deranjeaz`

dac` intru \n dormitorul \n care te-ai instalat \n lipsa mea, pentru a-mi cùta ni[te haine?

– E[ti invitata mea, surâse James.Apoi se apropie \ncet de ea [i-i puse mâinile pe umeri:– {tii ceva, viitoare veri[oar`? Familia Waynes [i cu mine am

\ngropat securile.– Vrei s` spui c` a]i anun]at-o?James \ncuviin]`.– Da, dar cred c` se a[tepta. Mi-a spus doar c` sper` s` cresc

\ntr-o bun` zi [i voi putea sta pe picioarele mele.– A[a va fi, nu?– Hai, nu \ncepe [i tu Po]i s` \n]elegi c` m-am schimbat? Mai

bine uit`-te ce se \ntâmpl` cu gr`dina ta, c` n-a mai avut nimenigrij` de ea \n ultima vreme.

– {i ce s-a \ntâmplat?– Cum, n-ai v`zut, \nc`? E aproape \n paragin`, probabil Matt a

alungat muncitorii pân` se va termina reuniunea de familie.– Arat` bine, nu-i nicio problem`, interveni Felicity.Dup` asta, Sara nu mai avu timp s` se gândeasc` la starea

gr`dinii.Doamna Wayne se culcase \n sufragerie, a[a c`, pentru a trece

\n partea cealalt` a casei, Sara deschise u[a cu cea mai mare grij`.Intr` apoi \n camera sa, unde o r`coare foarte pl`cut` o

cuprinse imediat.|[i d`du jos uniforma [i cùt` lenjerie curat`, dup` care \[i

scoase din dulap o rochie de bumbac de culoarea fierului.

144 ETHEL POLLEY

Intr` dup` asta \n baie [i l`s` apa rece s`-i biciuiasc` tot corpul,\n universul u[or parfumat al s`punului, care se ridic` \ncet \n aer.

Acesta era momentul cel mai relaxant din ultimele zile.Se \mbr`c` repede [i se \ntoarse \n camer`, [tergându-[i p`rul

umed cu prosopul.Vocile de pe teras` se \nte]ir`, devenind mult mai protocolare.

Se \ntreb` dac` aveau musafiri la acea or`, sperând totu[i c` nu.Nici nu sfâr[i bine gândul, c` se auzi o b`taie \n u[`.

– Pot s` intru?Sara se \ntoarse repede [i o v`zu pe Julia.– Da, po]i intra, dar tocmai mi-am terminat treburile aici, a[a c`

vom ie[i pe teras`.Julia \ns` surâse dintr-un col] al gurii [i se a[ez` pe marginea

patului.– Micu]a sor` s-a gândit s`-[i asigure viitorul, nu-i a[a? Felicit`ri.– Mul]umesc, r`spunse Sara. Mi-a spus John c` m-ai c`utat.– Da? f`cu Julia, uimit`. }i-a spus cumva [i de ce?– Mi-a spus c` vrei s` [tii ce culoare va avea rochia pe care o voi

purta disear`, dar cred c` glumea.– Nu, chiar asta a fost scuza pe care am g`sit-o. Te-am c`utat

pentru c` m-a rugat Matt. B`rba]ii nu se uit` niciodat` pe cine roag`când e vorba s` ob]in` o favoare. Vreau s` spun c` nu-i va fi foarteu[or s` te prezinte disear` \n calitate de logodnic` a sa, \n fa]a\ntregii familii. Nu trebuie s` te sim]i ofensat`. Dar oameni caunchiul David se vor uita \ntotdeauna la calitatea rochiei, iar tu nute-ai putut \mbr`ca de la magazinele din Paris, nu-i a[a? |n]elegi cevreau s` spun?

– Nu!– C` Matt nu vrea s` fii prezent` disear` la reuniunea de familie.


Vei spune c` ai avut o durere de cap sau a[a ceva, c` ai fost foarteobosit` dup` ce ai avut grij` atâta timp de micu]a aceea bolnav`.

– Da, probabil a[a voi face.– Atunci f`-o, insist` Julia.– De ce ai venit, Julia? Nu te-a trimis Matt, nu-i a[a? {tiu c`

n-ar fi f`cut-o niciodat`.– Nu, n-a f`cut-o, recunoscu Julia, cu o grimas`. Dar tu \]i

\nchipui c` poate intra oricine \n familia Halifax? Trebuie s` te maigânde[ti. Niciunul dintre noi nu te accept`. S-a hot`rât asta azi-diminea]`, la micul dejun. Nu am ajuns u[or aici! De ce-ai venitu, acum, s` culegi roadele, f`r` s` fi f`cut nimic pentru asta?

– Iart`-m` c` insist, dar ce anume a]i decis la micul dejun?– Am decis ca to]i s` te ignor`m dac` vei veni disear`. N-am vrut

ca Matt s` sufere o asemenea umilin]`, a[a c` mi-am spus c` e maibine s` vorbesc cu tine \nainte.

– |n]eleg.– Chiar \n]elegi modul cum func]ioneaz` un sistem colonial, ca

cel de aici? E o ]ar` dur`! Aici, ucizi sau e[ti ucis!…Sara zâmbi, amuzat`.– Cât de necivilizat…– {i, ca s`-]i spun drept, nici nu cred c`-l iube[ti pe Matt.– Nu? Asta e, \ntr-adev`r, o problem`, nu-i a[a? Vrei s` pleci,

acum, te rog?Sara se \ntoarse spre fereast` [i n-o v`zu pe Julia ie[ind, dar auzi

u[a deschizându-se, pentru a se \nchide apoi \ncet \n urma ei.Sara se preg`ti, totu[i, pentru petrecere. Scoase din dulap unica

sa rochie de sear` [i trebui s` admit` c` Julia avea dreptate. Nu eraun model de la Paris. Era simpl`, dar atractiv`, tocmai de aceea.Sau, cel pu]in, a[a crezuse \ntotdeauna.

146 ETHEL POLLEY

Dup` prânz, John plec` acas`, iar James [i Felicity ie[iser` \nora[, \n ciuda c`ldurii \n`bu[itoare. R`mas` singur`, Sara se retrasepe verand` [i \ncerc` s` citeasc` ceva. De fapt, se gândea la unchiulDavid. Omul cu un sim] al umorului atât de straniu, care nu puteasuporta fetele care nu erau \mbr`cate cu rochii aduse de la Paris.

Acum era momentul s`-i spun` lui Matt c` nu vrea s` sec`s`toreasc` cu el. Nu c`utase o ocazie s`-l anun]e c` nu einteresat` de aceast` c`s`torie? Acum \i era oferit` pe tav` [i tot cef`cea era s` stea pe verand` [i s`-[i plâng` de mil`. Nu era maisimplu s` dea un telefon [i s` cear` s` vorbeasc` cu el? Va fi fericits` afle c` s-a r`zgândit. Se putea \ntoarce atunci la aceast` fat` carenu f`cea nimic altceva toat` ziua decât s` se dichiseasc` pentru el.Era atât de egoist`, \ncât putea s` pun` fericirea ei mai presus de alui?

Telefonul era \n holul central. Se \ndrept`, a[adar \ntr-acolo,\nchizând \ncet dup` ea u[a de la sufragerie.

– E[ti tu, draga mea? spuse doamna Wayne, somnoroas`.Sara \ntredeschise din nou u[a [i vâr\ capul \n sufragerie.– Deci, te-ai \ntors. }i-au spus c` mi-au vorbit, \n sfâr[it, de

rela]ia lor?– Da, sunt foarte bucuroas` c` au avut curajul s` v` anun]e.Nu acum! Nu acum! \[i spuse Sara.– Plec [i eu \n Anglia cu ei. Am stat aici pentru Noel, dar de fapt

nu mi-a pl`cut niciodat` via]a de aici, dup` independen]`, iarFelicity va avea nevoie de ajutor pentru copiii pe care pl`nuiesc s`-i aib`. E ea \ns`[i doar un copil, nu poate avea grij` de altcineva.

Matt avusese atunci dreptate, c` m`tu[a sa dore[te s` plece cufiica ei \n Anglia. Pentru acest motiv, nu [tia nici ea de ce, sim]i c`-l iube[te [i mai mult. Aceast` cas` va fi liber`. Vor putea locui


aici, nu va mai fi necesar s` plece cine [tie unde. |n orice caz, nu\mpreun`.

– Sper c` ve]i fi cu to]ii foarte ferici]i, spuse Sara cu sinceritate.– Vom fi, r`spunse doamna Wayne, foarte sigur` de cele

afirmate. Eu [tiu s` nu m` amestec \n c`s`toria lor, a[a c` vor fiferici]i s` m` aib` \n preajm`, \n mod discret. O baby-sitter e foarteapreciat` \n Anglia, dup` cum am auzit.

– Da, e adev`rat, r`spunse Sara. M` duc doar s`-i dau un telefonlui Matt, s`-l anun] ceva important, dup` care m` voi \ntoarce aici.

Doamna Wayne \ncuviin]`, fericit`.Doar c` nu se va mai \ntoarce. |[i va \mpacheta hainele [i-i va

l`sa un bilet. Se va duce cu jeepul pân` la halt` [i va lua apoi trenulpentru Dar-es-Salaam. Acolo, nu va fi dificil s`-[i g`seasc` o slujb`.Spitalele sunt \ntotdeauna bucuroase s` primeasc` surori dinEuropa.

Era \ns` o problem`.|n halt` era desigur \ngrozitor de cald [i trenul urm`tor cine [tie

peste cât timp va sosi.Va fi, desigur, urm`rit` [i i se va impune s` se \ntoarc` la

Kwaheri…|nchise u[a de la sufragerie [i se \ndrept` spre telefon, dar

acesta \ncepu s` sune exact \n momentul \n care vru s` ridicereceptorul pentru a forma num`rul lui Matt.

– Alo, spuse ea.– Alo… P`rea s` fie doamna Halifax, dar linia era prea \nc`rcat`

pentru a putea fi sigur` de asta.– Nu se aude bine, spuse Sara.– Nu, nu se aude bine. E foarte cald [i sunt probleme cu

leg`tura.

148 ETHEL POLLEY

Apoi, vocea f`cu o referire la Matt.Disperat`, Sara \ncerc` s` aud` ce spune.– Ce e cu Matt? \ntreb` Sara vorbind tare.– E foarte r`u. Are frisoane [i o durere de cap \ngrozitoare. Are

[i temperatur` foarte mare.Poliomielit`! \[i spuse Sara cu disperare. S-a molipsit de la

micu]a Hedda. A fost aproape de ea exact \n momentul \n careboala era la apogeu.

– Vin imediat acolo.– Ce pot s` fac pân` atunci?– Ajuta]i-l s` se lini[teasc` [i chema]i-l pe doctorul Cengupta.Sara l`s` repede receptorul [i intr` \n camera ei, pentru a-[i

schimba hainele.– Ce este? \ntreb` doamna Wayne.– Matt nu se simte bine.– Ce s-a \ntâmplat?– Nu [tiu. Merg acum la el. Iau jeepul.– Ie[i pe u[a din spate. I-am spus [oferului s`-l pun` sub copaci.

Metalul `la se \ncinge atât de tare la soare, \ncât tot timpul mi-efric` s` nu iei foc, \n`untru.

Sara \i mul]umi, dar n-o mai auzi, pentru c` se gândea deja laproblemele legate de Matt. Era prea mult s` spere c` va putearezolva [i acest caz f`r` ca boala s` lase sechele. Ce va face Matt da– c` va r`mâne paralizat? |l va ajuta s` treac` peste asta. Nu seputea s` r`mân` paralizat. |l va masa pân` \i vor c`dea mâinile.

Alerg` \n camera ei [i-[i lu` geanta medical`. Se asigur` c` are \nea tot ceea ce era necesar pentru un astfel de caz.

Apoi ie[i din camer` [i alerg` cu toat` puterea spre sc`ri.– Sara! strig` doamna Wayne.


– Da? se \ntoarse ea, pe jum`tate.– A[teapt` o clip`.– Ce s-a \ntâmplat?– Matt a fost aici azi-diminea]`, [i nu avea nimic.– Adev`rat? \ntreb` ea, \ncercând s` nu-[i arate prea mult

mirarea. Trebuie s` plec, m`tu[` Laura. La revedere.Nu mai a[tept` r`spunsul m`tu[ii sale.Trecu \n partea din spate a casei [i de acolo ie[i \n soarele

orbitor.– Matt, murmur` ea, sim]ind o durere \ngrozitoare

str`pungându-i pieptul.

150 ETHEL POLLEY

Capitolul 12

Avusese un vis foarte curios…Cu ea [i Julia. Jucau golf \mpreun`. Julia \nvinsese, ceea ce nu

fusese o surpriz` pentru ea, pentru c` doar Matt era \n stare s-o\nving`. A[a \i spusese James.

Sara deschise ochii, amintindu-[i toate acestea [i se \ntreb`unde se afla. Era foarte \ntuneric, iar hainele ei erau umede [i i selipiser` de corp. |[i aminti apoi c` \n timp ce fugea spre jeep c`zuse\ntr-una din gropile din spatele casei. Trecuser` câteva ore deatunci. |ncercase mult timp s` strige dup` ajutor, dar nu o auzinimeni.

Cum nu o g`siser` pân` atunci? Era doar atât de aproape decas`. N-o c`utaser`?

Se \ntreb` dac` fusese \ntr-adev`r necesar s` se sape atât demult pentru p`mântul pe care-l puseser` oamenii lui Matt la florileei.

Se prinse cu putere de marginile gropii [i \ncerc` s` ias` afar`.|ncet, \ncet, \ncepu s` escaladeze groapa. Se pr`bu[i \ns` din nou.Ciudat, câteva momente mai \nainte avusese impresia c` vede o

umbr` \n cap`tul de sus al gropii. Acum, \ns`, disp`ruse. Nu credea\n spirite, dar [tia c` africanii erau siguri c` ele exist`.

Dup` ce \ncerc` din nou s` escaladeze pere]ii, cu toat` for]a ei,reu[i \n sfâr[it s` vad` luminile de afar`. Aproape reu[ise.

– Sunt aici! Sunt aici! V` rog ajuta]i-m`, strig` ea.L`mpile venir` [i mai aproape.– Sara!|ncerc` s` r`spund`, dar niciun sunet nu mai ie[i din gura ei

uscat`.L`mpile pâlpâir` [i Sara se temu c` vor disp`rea din nou.– Sunt aici! \ng`im` ea.|n sfâr[it, luminile o \mpresurar`.– Unde e[ti, exact? \ntreb` vocea care sem`na foarte mult cu cea

a a lui Matt, dar acest lucru era imposibil.– Sunt aici…– Biata de tine, unde fugeai a[a, c` ai c`zut aici? \ntreb` vocea,

\n timp ce dou` mâini se \ntinser` spre ea.– Vroiam s` merg la Matt. E bolnav! M-a sunat doamna Halifax.

E foarte r`u.– Chiar a[a? Uite, v`d c` nu reu[esc s` te scot singur de aici.

P`mântul alunec` sub mine. Te las din nou jos [i merg s` cerajutoare.

– Bine, spuse Sara. Cine e[ti?– Sunt Matt, spuse el [i vocea \i tremur` de râs. A[teapt`-m`, nu

lipsesc mult.– Matt? Dar nu e[ti bolnav?Sara r`mase t`cut` \n fundul gropii, gândindu-se cu

stupefac]ie…Matt. Poate e bolnav, dar ie[ise totu[i s-o caute. Eranebun, dac` f`cuse asta! Oh, ce spirit al sacrificiului poate s` aib`.

152 ETHEL POLLEY

Matt, te iubesc, [opti ea, impresionat`.Dup` câteva minute, Matt se \ntoarse [i fix` din nou lumina spre

ea.– |mi pare r`u, iubito, n-am g`sit nimic. Unchiul David a plecat

s` caute ni[te funii, a[a c` am venit s`-]i ]in companie.Nervoas`, Sara \l \ntreb`, aproape strigând: – Nu ai febr`?– Nu sunt bolnav, o asigur` el, cu seriozitate. |n schimb, John

\]i mul]ume[te pentru sfaturi. Copilul lui e bolnav. L-a chemat peKarin, care a avut grij` de el. Satisf`cut`?

– Vrei s` spui c` nu te-ai sim]it r`u?– Exact.– Am crezut c` ai poliomielit`, spuse ea cu indignare, de[i \[i

d`dea seama c` era o nebunie s` regrete c` nu fusese bolnav.– Da? De-asta te-ai gr`bit a[a [i ai c`zut \n groap`?Sara schimb` subiectul.– }i-am scris.. Ca s`-]i spun c` nu m` pot c`s`tori cu tine. Ar fi

o gre[eal` care ne-ar costa pe amândoi. |n]elegi, nu?– Pentru c` ai crezut c` am poliomielit`?Sara nu-l putea vedea, dar \[i putea imagina expresia lui:

col]urile gurii trase pu]in \n sus, cu tandre]e, iar ochii…– Nu, bine\n]eles c` nu din cauza asta. Tu… Tu e[ti \ndr`gostit

de alt` persoan` [i eu… eu de asemenea, spuse ea, triumf`toare.– De cine e[ti \ndr`gostit`? De John Halliday?– Ah, nu.Matt se a[ez` pe marginea gropii.– Nu te cred, spuse el, \ncet. Dar vor veni \n curând cu funiile

[i vreau s` ne l`murim pân` atunci, pentru c` vreau s` anun]`mlogodna.


– Nu vom anun]a nimic.– Poate m-am \n[elat \n privin]a ta, de[i nu pot s` cred asta.– Ah, nu te prosti!… {tii la fel de bine ca [i mine c` familia ta

nu m` accept`. Mi-a spus Julia [i are dreptate. Nu sunt lastandardele familiei Halifax. De fapt, n-a[ vrea s` trìesc a[a nicidac` a[ putea. Unchiul David trìe[te dup` regula “noblesse oblige”[i este \mpotriva mea.

Matt oft`:– Ah, Julia, din nou! L-ai \ntâlnit pe unchiul David?– Nu, admise Sara.– Poate ai dreptate, desigur. E un om foarte \nchis \n el [i n-ar

fi spus niciodat` ce gânde[te despre tine.Urm` o t`cere lung` [i ap`s`toare. Era atât de absurd. De ce era

important` p`rerea unchiului David, \n leg`tur` cu c`s`toria lor?Doamna Halifax a aprobat decizia lui Matt.

|n acel moment, câteva voci se apropiau de ei din ce \n ce maimult.

– Te vom scoate de acolo, feti]o, nu-]i face nicio grij`, spuse ovoce cu accent strìn.

– Ah, ]i-am spus \ntotdeauna c` va avea grij` de tine, sun` [ivocea m`tu[ii sale.

– Prinde asta, Matt, [i arunc`-i-o fetei, s` poat` ie[i de acolo.– Hai, ]ine-te bine de astam spuse Matt, l`sând \n jos funia

groas`. N-o s` cazi. Te trag afar`.Sara \ncerc` s` se prind`, dar mâinile \i erau deja r`nite de când

\ncercase s` escaladeze peretele gropii.– Nu pot, spuse ea, \ngrozit`.– Care-i problema? \ntreb` Matt. Nu vezi funia? Hai… |ncearc`.Sara se ag`]` de funie, \n sfâr[it [i când ajunse sus, Matt o prinse

154 ETHEL POLLEY

\n bra]e. |i putea sim]i respira]ia accelerat`, dar nu-l privi.– Mul]umesc, Matt, regret c` ]i-am dat b`t`i de cap, spuse ea

\ncet.– Te duc \n cas`, spuse el, \ncruntat.Un moment, Sara se gândi s` refuze, dar vocea cu care-i vorbi

nu admitea un refuz, a[a c`, f`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei,unchiul David o ridic` \n spinarea lui Matt.

– Ne-am \ngrijorat pentru tine cu to]ii.Sara respir` adânc.Era foarte pl`cut s` [tie c` cineva \[i f`cuse griji pentru ea.– Regret foarte mult cele \ntâmplate. Am uitat de gropile din

spatele casei [i n-am fost atent`.– Când a sunat-o mama, a \n]eles c` eu sunt cel bolnav, explic`

Matt.– Ah, spuse unchiul David. |nseamn` c` e o fat` foarte potrivit`

pentru tine. Nu pot s` \n]eleg ce-a g`sit la un cap p`trat ca tine, râseel. Ai f`cut spitalul `sta! La ce folose[te? E prea mic.

– Am crezut c` nu agreezi ideea de a face un spital.– Cine ]i-a spus asta?Sara \ncepu s` râd` printre lacrimi.– Hai, du mai repede fata \n cas`, Matt. O s` pun funia lâng`

groap`. Poate va mai avea [i alcineva nevoie, spuse el cu ironie.Cineva \i ridic` mai bine perna, [i Sara deschise ochii.– Cine e? \ntreb` ea, strângându-[i picioarele.– Sunt, eu, Julia.– Oh, f`cu Sara, gr`bindu-se s` aprind` lumina. Ce cau]i aici?– Am venit s`-]i spun c` plec. Nu mai am nicio [ans`. Acum c`

unchiul David te-a v`zut [i e de acord cu tine… Ai jucat foartebine… Toat` aceast` poveste atât de dramatic`, cu o salvare atât de


spectaculoas`… Ai [tiut s`-i impresionezi. Asta e! Nu e bine s`plângi, niciodat`, dup` laptele v`rsat…Plec la Dar-es-Salaam. M`voi c`s`tori cu un milionar de acolo. Toat` problema e c` lui nu-iplace s` joace golf. Matt era altceva…

– Dar de ce ai venit s`-mi spui toate astea?– Pentru c` [tiu c` familia mea nu va fi de acord cu Edgar [i

vreau s` m` asigur c` vei pune o vorb` pentru mine. O vei face, nu-i a[a?

– Da, r`spunse Sara \ncet. Dac` e[ti sigur` c` te va ajuta la ceva.– Da, sunt sigur`, spuse ea [i se \ntoarse spre oglind`. Ce p`rere

]i-a f`cut unchiul David? \ntreb` ea, admirându-se.– Mi-a pl`cut foarte mult. Dar l-am v`zut doar pu]in, pe

\ntuneric. Matt m-a adus imediat aici. Unde locuie[te?– Toat` Africa \l cunoa[te. Nu locuie[te nic`ieri. E unul dintre

cei care bat tot timpul continentul. Africanii sunt copiii lui [ianimalele prietenii. Nu poate sta locului mai mult de o s`pt`mân`,niciodat`.

– Nu este deci la curent cu ultimele modele de la Paris, surâseSara cu ironie.

– Ah, se strâmb` Julia. Am plecat! Sper c` vei fi fericit`. Oh, nuuita s`-i spui lui Matt s`-]i cumpere un inel, \nainte de a anun]alogodna \n fa]a \ntregii familii, ai \n]eles?

Dup` plecarea ei, Sara stinse lumina [i se \ntinse din nou \n pat.Biata Julia! |i p`rea r`u pentru ea c` nu se c`s`torise cu b`rbatul pecare [i-l dorise atât de mult.

Julia s-a jucat cu focul [i s-a ars, \[i spuse Sara. Spera, \ns`, c` \[iva g`si fericirea. Dorea ca toat` lumea s` fie fericit` \n seara aceea.

– Julia a plecat, o anun]` Matt, intrând \ncet \n camera ei.– {tiu. |]i pas` chiar atât de mult?

156 ETHEL POLLEY

– Mie? De ce mi-ar p`sa? Doar c` mi-ar p`rea r`u dac` ar facevreo prostie care i-ar aduce nefericirea, asta-i tot.

Sara \[i ridic` u[or b`rbia:– Sigur? Era ultimul dubiu din mintea ei cu privire la Matt [i vroia s`-l

clarifice o dat` pentru totdeauna.– Foarte sigur. Dar cum ai [tiut c` a plecat?– A venit aici, azi-noapte, s`-mi spun` la revedere.– Da? {i ce altceva ]i-a mai spus?– C` pleac` s` se c`s`toreasc` cu un anume Edgar. Era

\ngrijorat` din cauza faptului c` familia Halifax nu-l va accepta.– Crezi c` doar de asta a venit? surâse el. M` tem c` era ceva mai

mult la mijloc.– Poate. Dar acum a plecat. }i-a l`sat un mesaj, continu` Sara,

privindu-l cu \ndr`zneal`. S` nu uit s`-]i spun s` cumperi un inel,\nainte de a m` prezenta restului familiei.

Ochii lui clipir`, amuza]i:– Credeam c` nu mai vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, o tachin` el.Sara \[i plec` privirile.Asta \nsemna c` n-o mai vroia?– A[a am crezut [i eu, r`spunse ea, \ntr-un târziu. Vezi, Matt…

M-am gândit c` nu m` pot c`s`tori cu un b`rbat care nu m` iube[teatât de mult cât \l iubesc eu.

– {i ce te face s` crezi c` nu te iubesc la fel de mult?– Nu mi-ai spus-o niciodat`, r`spunse ea, cu ochii surâzând.

Cum ai fi vrut s` [tiu, altfel? :i-ai spus c` m` placi, c` nu po]i fi furiospe mine…

– Era atât de greu s` vezi asta? Toat` lumea [i-a dat seama.– Dar eu nu!


– Când ]i-ai pus pe lâng` tine sariul albastru, am crezut c` tem`nânc.

– {tii c` am fost gata s` plec la Dar-es-Salaam? Dac` n-ar fitelefonat atunci mama ta, acum eram acolo. Matt.. Ce facecopila[ul?

– E bine, acum, spuse el [i se aplec` s-o strâng` la piept.|n acel moment, \ns`, se auzi o b`taie \n u[`.– Acum, cine mai e? \ntreb` Matt. Nu putem fi niciodat` singuri,

aici. B`taia \n u[` se repet`, dar Matt nu r`spunse… Era prea

preocupat s`-[i s`rute mireasa…

Sfâr[it

158 ETHEL POLLEY

giannijollys

ETHEL POLLEY - romanededragoste.files.wordpress.com · Sara \ntoarse \ncet capul, \ntrebându-se...

Documents

Transcript of ETHEL POLLEY - romanededragoste.files.wordpress.com · Sara \ntoarse \ncet capul, \ntrebându-se...