Inca o zi in care ii privea fericiti. Privirea lui plina de dragoste adresata iubitei, ii provoca Clarei o durere chinuitoare. Stia bine ca nu isi permite sa viseze. Poate cand era copila, dar nu acum. De fapt copilaria o marcase atat de mult incat prefera sa nu se gandeasca la acea perioada. Si cu toate acestea spera sa atraga macar o privire din partea lui, nu plina de tandrete, ci macar sa constate ca exista. O angajase ca menajera pentru frumoasa sa vila la cererea unui prieten. Domnul Cristopher, unde lucrase in ultimii cinci ani, era prea batran sa mai locuiasca in … si se hotara sa se mute la tara si pentru ca isi dorea ca tanara sa cunoasca viata frumoasa de la oras a ajutat-o sa isi gaseasca de lucru la un bun prieten de al lui. Ea in schimb ar fi preferat sa mearga cu el, acesta fiind poate singura persoana de care isi permise sa se ataseze desi sentimentele ei erau ascunse sub o masca rece.

Nu prea isi dorea sa mearga la acest nou domn in calitate de menajera dar se gandea ca orice prieten de-al domnului Cristopher e la fel de onorabil ca si el. Mare i-a fost surprinderea cand a ajuns la adresa data de fostul ei sef si in usa se afla un barbat de aproape 30 de ani care se uitaa la ea la fel de uimit. Si acum isi adduce aminte conversatia lor.

- Buna ziua, domnule! Eu sunt noua menajera, ma puteti conduce va rog la cel care este proprietarul acestei case?

- Intra! Spuse acesta pe un ton aspru.Dupa ce o pofti in casa, Clara nu putea sa nu remarce frumusetea si

eleganta vilei. De afara parea mai mica, dar ajunsa inauntru isi dadea seama cat se insela. Cine a decorat interiorul era clar ca facuse o treaba excelenta pentru ca imbina perfect modernul cu rusticul. Nu vazuse asa ceva decat in revistele moderne. Ii va face o placere sa se ingrijeasca de o asemenea casa daca va trece peste testul noului sef. Spera doar ca acesta sa fie mai maleabil decat barbatul care ii deschise usa pentru ca in acel moment acela o studia ca pe o jucarie si dupa expresia fetei era clar ca nu ii placea ce vede.

Acesta o conduse spre o camera unde era se pare instalat biroul si ii arata un scaun. Clara se aseza, si un sentiment de panica incepea sa o cuprinda cand il auzi vorbind.

- Deci tu esti menajera minune pe care o lauda Cristopher! Ma asteptam sa fii mai in varsta. Sper ca nu m-a mintit cu privire la aptitudinile tale. In orice caz ca sa fiu correct iti voi acorda un termen de doua saptamani in

care iti vei dovedi capacitatea. Daca nu voi fi multumit, cu parere de rau va trebui sa iti cauti de lucru in alta parte. Nu permit lenea si imi place ca totul sa fie intr-o perfecta stare. Voi fi sincer, am indoielile mele, dar poate ma insel.

- Eu .. Clara se uita la el cu ochii mari mirati, nestiind ce sa spuna .. era incurcata si pe buna dreptate. Acest barbat era atat de dur si o privea ca si cum ar fi fost o musca care i-a invadat casa si pe care urma sa o striveasca. In cele din urma isi reveni adaugand. Dumneavoastra sunteti proprietarul?

- Credeam ca e evident. Nu va prefaceti ca nu stiati ca sunt mai tanar decat Cristopher. El si tatal meu au fost prieteni, iar pentru mine a fost ca un al doilea tata, de asta v-am si acordat acesta sansa. Apropo ma numesc David Ander. In acesta casa mai exista o bucatareasa pe nume Matilda, care vine o data pe zi ssi pregateste o masa. Nu a acceptat sa locuiasca aici pentru ca are o familie si adevarul e ca mie imi convine situatia iar sotul ei mai vine o data pe saptamana sa se ingrijeasca de gradina. Eu va pun la dispozitie o camera cu baie proprie, dar daca preferati sa locuiti in alta parte sa imi spuneti. Si acesta ar fi salariul dumneavoastra.

- Daca nu e mare deranjul as prefera sa raman aici, ar fi mult mai usor sa ma ocup de casa. Iar cat despre salar e perfect. De fapt era mai mult decat perfect. Primea aproape de 2 ori mai mult decat la domnul Cristopher.

- Hmm bine atunci! Vom vedea daca esti capabila ! apropos cum te numesti ca sa stiu cum te strig cand am nevoie de ceva.

- Ma numesc Clara Copper, ma puteti numi Clara. Ea putea sa observe ca el nu mai era atent la ea, fiind preocupat cu alte ganduri dar nu mai conta. Trebuia sa ii demostreze ca era cea mai buna si ca era de tinut. In timp ce el parea pierdut in ganduri ea nu putea sa nu il admire. Era unul din cei mai frumosi barbati pe care i-a vazut vreodata. Avea un par negru, niste ochi albastri care isi schimbau nuanta in functie de starea in care se afla, un maxilar puternic care ii trada incapatanarea si puterea iar buzele carnoase parca cereau sa fie sarutate. La aceste ganduri se

rusina. Spera doar ca nu s-a inrosit pentru a nu se da de gol. In acel moment, interlocutorul ei se uita la ea si adauga.

- Inainte de asta sa iti arat camera in care vei sta si .. aa da ..maine ai liber ca sa te familiarizezi cu casa si sa faci cunostinta cu Matilda. Cu ea vei discuta si despre uniforma ce o vei purta. Spunand astea zambi iar in acel moment ii aparu o gropita in obraz care il facu sa para ca un copil poznas. La vederea asta simtea cum sufletul I se incalzeste. Il urmaa spre camera ei .. cand intra acesta ii spuse sa sse simta ca acasa si se indeparta de ea. dar inainte sa dispara acesta il striga

- Domnule !!la chemarea el se opri si se uita la ea.. Eu am uitat sa intreb ..doamna ..inainte sa raspunda el a spus

- Inca nu exista o doamna dar va exista in curand! Apoi pleca.Nu stia de ce dar inima I se stranse de durere la acele vorbe. Prefer sa nu se

gandeasca si sa se bucure de camera ei. Era foarte entuziasmata, camera era exact cum trebuia, mobila era pe placul ei, putina dar nu avea nevoie de foarte multa, iar piesa de rezistenta era pervazul de la geam unde erau asezate mai multe perne si unde te puteai relaxa citind o carte. Iubea sa citeasca, asa reusise sa isi pastreze mintile in copilarie. Acum nici nu isi putea dori mai mult.

Trecuse aprope trei luni de cand lucra pentru domnul Ander. In primele doua saptamani isi dovedise capacitatea, si putea spune ca el era multumit de serviciile ei, adica nu s-a plans de ea. ciudat lucru e ca nici nu ii spunea pe nume. De fapt nici nu o vedea cand se afla in preajma lui. Acest lucru o ranea, dar incerca sa nu se gandeasca. La trei saptamani de cand lucre o cunoscuse si pe cea cu care domnul avea de gand sa se insoare. Domnisoara Veronica era o femeie foarte frumoasa, cand o vazuse prima oara pe Clara ii aruncase o privire rece si dusmanoasa dar mai apoi studiind-o deveni amabila cu ea. probabil realize ca nu are concurenta. Si asa era. In timp ce Clara avea 1, 65 cm, veronica avea 1, 70 cm. clara avea un par negru, lung usor ondulat pe care il prindea tot timpul intr-un coc sever, niste ochi mari negri pe care ii ascundea sub o pereche de ochelari, o fata mica si rotunda cu niste buze usor carnoase si desi avea un zambet frumos, nu zambea nicioadata de fata cu altcineva. Trupul ei era frumos, armonios dar si-l ascundea sub acea uniforma oribila cu un nr mai mare. Niciodata nu s-a considerat o frumusete pentru ca nu era. In schimb domnisoara Veronica

deborda de eleganta si frumusete. Avea un par roscat pana la umar, niste ochi verzi de pisica care se incadrau perfect pe fata ovala si niste buze subtiri. Corpul ei era perfect, iar impreuna cu David formau cuplul perfect. Clara ii urmarea cum isi petreceau cei doi timpul impreuna si desi isi spunea ca nu o deranjeaza, se simtea din ce in ce mai trista. Isi spuse ca nu trebuie sa se mai gandeasca si caa ar trebui sa se ocupe de curatenie. Ziua pentru ea incepea de dimineata. Se obisnuise cu casa si isi dadea seama ca ii facea placer sa aiba grija de ea. pana la jumatatea zilei oricum era mai mult singura pentru ca seful ei lucre iar Matilda petrecea doar cateva ore si cu toate astea se imprietenise cu ea.

Cateva ore mai tarziu termina curatenie cand il auzi pe seful ei intrand in casa.

- Bine ca te-am gasit.. am nevoie de ajutorul tau .. vreau sa pregatesc un cadru romantic.. am adus lumanari si am vorbit cu un restaurant sa ne pregateasca niste feluri mai speciale de mancare. Totul trebuie sa fie gata in trei ore . crezi ca se poate?

- Desigur ! pare o ocazie speciala, va voi ajuta cu mare placere- Da e ..am hotarat sa o cer in casatorie pe Veronica! Ma gandeam de

ceva vreme si am zis ca e timpul. Am vrut s ao fac la un restaurant dar am dorit un cadru intim.

- Da asa e. la aceasta veste am simtit cum inima mi se strange, stiam ca se va intampla, dar nu ma gaandeam ca va fi asa devreme. Urmatoarele ore eram ca un robot..am pregatit tot si apoi am vazut cum s-a desfasurat masa, cererea, sarutul plin de pasiune. Dupa ce s-au retras am inceput sa strang totul. Terminasem aproape de miezul noptii. Neatentia ma facu sa scap un bol care s-a spart in mii de cioburi. Acest lucru m-a trezit si am inceput sa strang rapid. Speram sa nu fie foarte scump, dar indifferent de voi suporta pierderea. Cioburile erau foarte ascutite si subtiri, se vedea ca bolul fusese de calitate. In graba ei unul din cioburi ii strapunse palma destul de adanc. Isi retinu un tipat si uitandu-se la rana observa ca era destul de adanca si ii curgea mult sange. In acel moment auzi pe cineva in spatele ei si se ridica speriata. Atunci il vazzu pe David care se uita la ea sever. Nu avea pe el decat o pereche de pantaloni de trening, iar in acel moment ii putu admira

corpul frumos lucrat. Era brozat si bine facut. Simti cum se inroseste. Noroc ca mana ranita o avea la spate asa ca el nu avea de unde sa observe.. si chiar de ar fi observat nu i-ar fi pasat. Trebuia sa spuna ceva .

- Domnule imi pare rau, cred ca v-am trezit! Am spart un bol, dar il voi plati, sper doar ca nu avea valoare sentimental. Se grabi ea sa spuna. Se uita la el si vazu cum se enerveaza.

- Tu!! Arata-mi mana ..- Ii arata mana care nu era ranita..sperand sa scape.- Cealalata !! tipa el exasperat.

Aceasta ii arata mana din care curgea sange in continuare. - Daca vrei sa ascunzi asa ceva asigura-te ca nu iti curge sange pe gresie. O

lua de mana si se indreptara spre camera ei. Ajunsi acolo o aseza pe pat si se duse in baie de unde veni cu o trusa medicala, apa si un lighean in care sa se spele.

- Va multumesc, ma descurc eu de aici. Chiar imi pare rau de bol..eu..- Stai linistita, oricum nu imi placea..l-am primit de la mama, mai am vreo

5 tot asa. Acum dami mana.- Chiar si asa, permiteti-mi sa il platesc sau sa il inlocuiesc. Desi se simtea

inconfortabil ii intinse mana. Atingerea lui o facu sa tresara.- Imi cer scuze, te-am ranit? O privy direct dupa care adauga.. cat despre

bol nu iti fa probleme.- Nu! atingerea lui era gentila, ii facea inima sa bata mai tare, pulsul sa o

ia razna. Spera doar ca el sa nu observe aceste schimbari. Nici ea nu intelegea ce se intampla cu ea.Dupa ce termina de pansat se indrepta spre usa. Ea se ridica repede sa il urmeze cand el se intoarse brusc intreband-o

- Ce crezi ca faci?- Eu trebuie sa termin de strans, nu pot lasa totul asa.- Ma voi ocupa eu de asta, pune si te odihneste. Maine voi chema niste

prieteni sa sarbatorim logodna, dar nu cred ca vei putea lucra cu mana asa ca voi face rost de o menajera sa ajute.

- Nu se poate asa ceva!! Mai mult tipa, voi face eu asta! Si asa am facut destule pagube..

- Bine atunci!! Maine il vei cunoaste si pe cel mai bun prieten al meu. De fapt e si al Veronicai!! Noi trei am copilarit impreuna.

- Cand va veti casatori? Intrebarea o rostise fara sa se gandeasca.. imi pare rau, nu vroiam sa fiu indiscreta.

- El se uita lung la ea inainte sa raspunda.. Veronica ar vrea o nunta fastuoasa eu una intima ..indiferent care va fi, probabil o luna va fi de ajuns pentru pregatiri. Spunand asta se indeparta.

In momentul in care usa se inchise Carla se tranti in pat dand drumul lacrimilor. Atunci realize de ce se simtea asa nefericita. Era indragostita de David. Socul acestei descoperiri o slei de puteri. Stia ca dupa casatorie nu ar mai putea ramane aici..ar fi fost o adevarata tortura. Trebuia sa isi gaseasca de lucru in alta parte. Cu acest gand adormi.

A doua zi, incepu pregatirile de dimineata. Ea si Matilda se invarteau dintr-o parte in alta. Matilda o ajuta destul de mult pentru a nu isi forta mana. Pe David si Veronica ii zari in timpul zilei.. erau la fel de ocupati ca si ele iar Veronica de cate ori nu ii convenea ceva venea si le certa pe ele. Matilde se enerva atat de tare la o remarca de-a Veronicai incat Clara cu greu reusi sa o calmeze.

- Sincer clara, femeia asta mi se pare o vipera, nu stiu ce a vazut domnul la ea, in orice caz e vrajit cu totul.

- Mie mi se pare frumoasa.. in orice caz am inteles ca au copilarit impreuna. Evita sa mentioneze de unde stia acest lucru.

- Aa da..si mai era tanarul Sean .. l-am cunoscut ..e un baiat tare cumsecade ..si el parea vrajit de Veronica dar acesta l-a ales pe David..nici nu ma mira..David are un cont urias in banca si are si propria firma.. Sean are un salariu modest dar se descurca bine.

- Nu stiam .. dar nici nu m-au interest astfel de lucruri. In fine acum sa terminam cu treaba ca in cateva ore vor sosi invitatii. Cele doua se mobilizara si terminara treaba exact cand primii invitati incepura sa apara.

Primul a fost prietenul celor doi, Sean care ii felicita pentru logodna. Desi parea fericit Clara observa aceeasi durere pe care o cunostea si ea. Era clar ca

Sean era indragostit de Veronica. Acesta desi avea aceeasi inaltime ca si David se deosebea mult, era blond cu ochii verzi si era mai slab. Dar avea un zambet foarte frumos si cald. Apoi au aparut parintii celor doi. Mama lui David era insotita de domnul Cristopher. Era o femeie maruntica care semana cu David. In ochii ei putea vedea dragostea pe care i-o purta fiului ei. Clara se simtea geloasa pe Davis din acest motiv. Ea nu isi cunoscuse parintii. Dar nu vroia sa isi aduca aminte. Domnul Cristopher arata foarte bine, ii felicita pe tineri si in momentul in care o zari se indrepta spre ea.

- Draga mea, intinse mainile si o imbratisa calduros. Cand acesta o imbratisa simti ce ii lipsea de atata timp. Domnul cristopher se comportase intotdeauna ca un tata cu ea. o ajutase sa se cizeleze si sa nu mai fie atat de sperioasa de lume si cu toate astea nu a putut sa isi deschida complet sufletul in fata lui. In acel moment observa ca lumea prezenta se uita la ea cu ochi critici. Dar pana sa reactioneze batranul spuse. Ce mai faci, sper ca tanarul David se comporta frumos cu tine. Imi lipsesti mult ! mi-e dor de discutiile noastre lungi. Incep sa regret ca nu te-am luat cu mine.

- Domnule Cristopher..eu ..In acel moment auzi pe cineva care ii intrerupse. Era David.

- Cristopher spuse el rece, nu cred ca se cuvine sa conversezi cu menajera intr-o astfel de maniera. Ce vor crede oamenii? La aceste vorbe Clara deveni palida la fata , dar isi lasa capul in jos sperand ca nimeni nu ii va observa rusinea. Isi dadea seama ca david o jignise.

- Nu cred ca e problema lor cum conversez eu si in plus nu am considerat-o niciodata pe Carla ca pe o menajera. Ea imi este mai mult ca o fiica.La auzul acestor cuvinte ochii carlei se umplura de lacrimi si cu greu se stapani sa nu inceapa sa planga acolo. Din fericire nimeni nu observa. Dumnezeu stie cat si-ar fi dorit sa aiba un tata ca Cristopher.

- Atunci inseamna ca ea ar fi sora mea, pentru ca din cate stiu pe mine ma consideri ca si fiul tau, spuse david incet, dar din vocea lui se putea simti ca era nervos.

- Ha ha , rase Cristopher. Sa stii ca nu m-am gandit la asta, dar cred ca ai dreptate.David a vrut sa adauge ceva dar in acel moment a aparut mama lui cu o fata zambitoare.

- Vai David ma bucur ca te vei casatori, abia astept sa am nepotei, sa stii ca vreau cat mai multi si cat mai repede.

- Da cum sa nu Lucretia draga, spuse Veronica care aparu in grup, dar va trebui sa mai astepti cativa ani pentru ca nu imi doresc copii inca. Sunt prea tanara si in plus am o cariera pentru care trebuie sa ma zbat. Din fericire iubitul meu mi-a promis ca ma va ajuta.

- Inteleg, spuse mama lui David, apoi isi indrepta privirea sspre Clara. Aa tu trebuie sa fii clara, am aflat multe despre tine dar a uitat sa mentioneze ca esti si frumoasa.La auzul acestor vorbe ochii Clarei se marira de uimire! Doamna Lucretia se uita la ea cu tandrete. Nu ii facea placer ca toti se adunase in jurul ei. Se simtea penibil si ar fi vrut sa intre in pamant.

- Va multumesc doamna! Sunteti prea amabila, acum daca ma scuzati trebuie sa ma intorc la treaba, dar inainte sa se indeparteze il auzi pe Cristopher spunandu-I lui David ca va trece sa ii vorbeasca dupa nunta despre o chestiune importanta.

Seara decurse fara alte incidente si ea se bucura ca nu a mai atras alte probleme. Si asa dupa acea discutie avea impresia ca David si Veronica se uitau urat la ea.

Dupa acea seara, mai urmara si alte petreceri la care cei doi participase, dar spre bucuria ei acestea nu erau acasa la David. Timpul trecea, pregatirile pentru nunta erau in toi, ea isi cauta de lucru, dar nu gasea nimic pentru ea iar pe David il vedea foarte rar.

Intr-o noapte tarziu, se auzi un zgomot de vase sparte care venea din bucatarie. Carla se trezi speriata si fugi repede spre bucatarie. Acolo il vazu pe David ravasit care spargea tot ce ii cadea in mana. Vroia sa se apropie de el dar spre surprinderea ei ii era frica. Nu il mai vazuze niciodata asa. Pana sa se hotarasca il vazu cum isi pierde echilibrul si cazu peste scaune. Fugi repede spre el

sa il ajute. Cand ajunse in fata lui un iz de alcool o lovi din plin. Era beat!! Oare ce s-o fi intamplat? Se apleca sa il ajute sa se ridice cand acesta o impinse.

- Sa nu ma atingi! menajera!! asta mai lipsea, aproape scuipase cuvintele. Am uitat ca esti si tu in casa asta, dar nu pentru mult timp. Nu vreau sa mai vad nicio nenorocita de femeie in fata mea!!urla el.

Clara s-a dat un pas in spate la aceste vorbe! Nu era speriata dar isi dadea seama ca david era nervos. Nu prea stia cum sa reactioneze, sa plece sau sa incerce sa il ajute. Prudent era sa se indeparteze si sa plece dar ea numai prudenta nu era. Barbatul pe care ea il iubea, suferea. Pana se hotara il vazu cum se ridica in picioare. Dar inainte sa faca un pas isi pierdu iar echilibrul si dadea sa cada. Din instinct clara il prinse in brate, greutatea lui aproape rasturnand-o. Simtindu-i trupul lipit de al ei, nu isi putuse retine un mic suspin. David simtind-o se uita in ochii ei care se ascundeau dupa ochelari si o lipi mai tare de el, adancindu-si fata in umarul ei.

- Domnule! Aa va simtiti bine? Eu va voi ajuta sa ajungeti in camera dumneavoastra. In acel moment il auzi spunand.

- De ce mi-a facut una ca asta? O iubeam, aveam de gand sa o fac sotia mea! De ce, la naiba? In timp ce spunea asta o strangea tot mai tare pe Clara in brate.

- Eu.. eu nu stiu despre ce e vorba ..poate se va rezolva, nu disperati, domnule. Maine veti vedea lucrurile cu alti ochi. Clara se gandea cum ar fi putut sa il scape de suferinta. Ea era obisnuita cu ea, dar el nu. In acel moment il imbratisa mai strans.

- Nu exista rezolvare pentru asa ceva.. m-au tradat!! Nenorocitii!! Scuipa cuvintele. Clara tresari la aceste cuvinte dar nu ii dadu drumul din brate ci il sustinu in continuare.

- Sa va duc in camera!! Speram sa reusim sa urcam scarile!!- Nu!!tipa el, nu vreau in camera aia!- Va duc in cea maai apropiataa camera. Dar cea mai apropiata camera

era a ei.. dar acest lucru nu o deranja. Ea putea sa doarma in alta camera pentru servitori.

Cu greu ajunse in camera ei. Il ajuta sa se aseze pe pat. El incepu sa se dezbrace dar nu reusea sa se desfaca la nasturii de la camasa asa ca o ruga pe ea.

Ea incepu sa ii descheie nasturii fara sa il priveasca desi era rosie ca racul. Se simtea asa stingherita.

- Ai spune ca e prima data cand dezbraci un barbat!! Il auzi spunand. Si data trecuta cand m-ai vazut in bustul gol te-ai inrosit. Te comporti ca o virgina ratacita, dar stim cu totii ca asa ceva nu mai exista, nu?

Ea evita sa ii raaspunda, si dupa ce termina cu camasa si el si-a dat-o jos se ridica in picioare si dadu sa iasa din camera, dar el a fost mai rapid si o prinse de mana.

- Tu, nu ma ajuti si cu pantalonii? Un zambet lenes care ii facu gropita sa apara era pe fata lui.Clara isi trase nervoasa mana adaugand

- Ma confundati domnule, sunt menajera, nu metresa!! Cu asta parasi camera.

A doua zi se trezi dimineata. Se apuca sa stranga tot ce era spart sau distrus inainte sa apara Matilde si sa puna intrebari. Cand aceasta aparu in casa domnea curatenia si linistea. Era ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Matilde se apuca sa pregatesca de mancare cand aparu David. Acesta era palid de paarca nu ar fi dormir deloc noaptea trecuta. Se vedea ca nu se simtea bine atat fizic cat si emotional.

- Matilde si tu, uitandu-se la Clara, am decis sa va acord un concediu prelungit, nu stiu pentru cat timp dar va asigur ca veti fii platite ca pana acum. Nu va va lipsi nimic. Cand voi avea nevoie de serviciile voastre va voi chema. Pana atunci va rog sa nu ma deranjati. Matilde e valabil si in cazul sotului tau! Prefer sa va incepeti concediul de acum, sau cel mult in trei ore si pleca.

- Oare ce s-a intamplat, domnul nu arata foarte bine, nu Clara?prietena ei se uita la ea cu ochii mariti de uimire. In orice caz voi pregati niste lasagna pe care o voi pune la congelator si o friptura pe care o las in cuptor. Am impresia ca nu va manca foarte mult in perioada care urmeaza.

- Da cred ca ai dreptate, am adaugat eu. Intre timp ma duc sa imi pregatesc bagajul daca nu ai nevoie de ajutor.

- Nu dute linistita, ma descurc aici.

In timp ce isi strangea putinele lucrusoare, se gandea doar ca nu vroia sa il paraseasca, o durea inima pentru el. Ce sa faca? Lacrimile ii aparura in colturile ochilor dar ea se incapatana sa le lase sa curga. Mai tarziu Matilde aparu in camera ei sa isi ia ramas bun. Cele doua fete se imbratisa si isi promise una alteia ca isi vor vorbi la telefon. Dupa ce Matilde pleca, isi termina si ea bagajul si a mai dat o tura prin casa. Ii va lipsi. In acel moment telefonul suna. Il lasa crezand ca va raspunde David dar acesta nu se aratase. Suna a doua oara. Raspunse Clara.Era mama lui David.

- Alo, buna draga mea ce faci? Totul e bine pe acolo? Femeia parea ingrijorata.

- Eu .. da, cred ca da! Am primit un concediu cu plata prelungit eu si restul personalului. In acel moment o auzi oftand.

- Ma gandeam eu ca asa se va intampla. Am o rugaminte la tine, te voi plati in plus daca vei ramane si nu il vei lasa singur. E bine sa aiba o companie. Va incerca sa se izoleze. Asa a facut si cand a murit tatal lui dar eu si prietenii lui nu l-am lasat. Acum insa, dupa cele petrecute ieri, nu stiu ce se va intampla.

- Eu.. nu stiu ce sa zic.. nu cred ca imi va dori prezenta, de fapt cred ca nu prea ma place.

- Stai linistita, va tuna si va fulgera dar tu draga mea sa nu il bagi in seama. Altceva nu va indrazni sa faca. Are un suflet bun. Stiam ca acea fata il va face sa sufere dar totusi am sperat..

- Va voi ajuta. Daca trebuie sa ma razboiesc cu el o voi face.- Multumesc! Te voi ma suna sa vad ce face ca mie sigur nu imi va

raspunde.- Cu placere doamna! Numai bine! Spunand asta inchise.Acum stia ce avea de facut! Va ramane. Nu stia ce s-a intamplat intre el si

Veronica dar stia ce avea ea de facut. Se indrepta spre camera unde isi desfacu bagajul si apoi merse in bucatarie unde a asezat pe o tava niste friptura, facuse o salata si un pahar de suc si se duse direct spre camera lui. Batu la usa si intra. In intunericul din camera il vazu pe barbat pe jumatate dezbracat cu un pahar de bautura in mana uitandu-se cu o privire dispretuitoare la ea. Camera era toata in dezordine, lenjeria de pat era aruncata pe jos iar un miros groaznic se simtea.

- Ce naiba cauti aici? Tipa el. Parca ti-am spus ca nu vreu pe nimeni in casa asta ! iessi dracului afara!Clara se simtea mica, avea impresia ca se va repezi la ea dar isi facu curaj si inainta. Depuse cina pe pat si isi incrucisa bratele pe piept in semn de aparare inainte de a adauga.

- Dati-mi voie sa va transmit ca nu mai sunt angajata dumneavoastra, ci a doamnei Cecilia, iar ea mi-a permis sa raman aici, asa ca pana ea nu ma concediaza eu nu voi pleca, domnule!! Daca trebuie sa ma lupt pentru slujba mea cu dumneavoastra, atunci va declar razboi!! Intentionat accentuă ultimul cuvant.

Vazu cum fata i se inaspreste de furie si dintr-o miscare ajunse la ea lipind-o de perete. Mainile lui ii strangeau atat de tare carnea incat sigur ii va lasa vanatai.. era atat de speriata, inima ii batea dar isi impuse sa ii arate fața dura pe care le-o arata in copilarie si adolescenta celor care incercau sa se lege de ea. Invatase la orfelinat si apoi pe strada sa supravietuiasca. Poate unele instincte se mai estompaseră dar ea era Corbet, si acum mai sunt persoane care o cunosteau dupa numele acesta.

- Asculta catea oportunista, nu stiu ce gogosi i-ai vandut mamei dar azi vei zbura din casa mea, urla el, ca altfel nu raspund de faptele mele si in acel moment a dat cu pumnul in perete asa tare ca lasase urme de sange pe perete. Se indeparta, lua tava si o aruncă in hol. Acum dipari inainte sa te arunc si pe tine ca pe acea tava.

Clara iesi din camera.. nu realiză dar tremura din toate încheieturile. Își impuse sa nu se lase afectată. Mâine poate va avea mai mult succes. Stranse tava si cioburile care zacea pe jos si se intoarse in bucatarie. Apoi reveni si sterse totul astfel ca era iar curat dupa care se indrepta spre camera ei unde isi permise sa faca un dus fierbinte dupa care se baga in pat desi nu putea sa nu se gandeasca la david. Oare ce s-a intamplat de a devenit asa? Cu acest gand adormi. A doua zi era mai hotarata sa il faca sa manance. I-a pregatit un mic dejun bogat, cu oua prajite si sunca, branza si paine prajita, o salata si un pahar de suc. Se indrepta spre usa lui batu si cum nu auzise niciun raspuns dadu sa intre dar usa era incuiata. Mai batu la usa dar niciun raspuns.

- Domnule va las micul dejun la usa, va rog sa mancati ceva!! Se indepartă cu inima grea. Reveni la amiaza, dar mancare era neatinsa. Se intrista dar isi propuse sa nu se lase prea mult afectata.

Observa ca nu erau prea multe provizii asa ca se hotara sa mearga la supermarket. Din fericire stia sa gateasca foarte bine asa ca se va descurca. In drum spre casa auzi un scheunat . se hotarî sa nu bage in seamă dar apoi se auzi mai tare. Urmand zgomotul descoperi o mogâldeață de catel asa mica ca nu ar fi supravietuit singur niciodata. Sigur cineva lăa abandonat. La acest gând inima i se stranse de durere cand isi aminti ca si ea fusese abandonata pe scarile unei biserici de mama ei. Nu putea sa lase catelul acolo. Il va lua si ii va gasi un adapost inainte ca David sa isi dea seama. Da oricum el nu iesea din camera.

Ajunsa cu catelul mic acasa, fugi repede si il ascunse in camera ei apoi ii aduse niste lapte sa manance. Din fericire era suficient de mare sa poate manca singur. Mai tarziu avea sa il imbaieze. Noroc ca in drum spre casa descoperi si o farmacie veterinara de unde cuparase tot ce era nevoie pentru catel si toaleta lui. Se simtea mai bine stiind ca a facut o falta buna pe azi. Acum sa se intoarca la celelalte probleme. Se indrepta grabita spre camera lui David unde vazu ca tava era goala. Se bucura nespus. Fugi spre bucatarie unde pregatise lasagna lasata de Matilde si aseza pe tava mancarea pornind spre camera lui david. Batu la usa. Niciun raspuns. Incerca usa si surprinzatosr se deschise. Cand intra, nici nu realiza ca isi tine respiratia pana cand el nu spuse ceva.

- Nu ai plecat? Trebuie sa recunosc ca esi persistenta! Nu ti-e frica de violenta.. ma intreb de ce anume ti-e frica! Un zambet lenes ii aparu pe fata.

- Nu mi-e frica de dumneavoastra!! Spuse fata pe un ton hotarat. Clara se gandea ca David cum arata acum semana cu un salbatic, parul ii era ciufulit si o barba ii crescuse in aceste zile. Cu toate astea faptul ca o privea ii facea inima sa bata mai repede.

- Vino aici cu tava sau ti-e frica sa te apropii? O tachina el- Nici gand! Va supraestimati, nu aveti niciun efect asupra mea domnule.

In semn de putere isi ridica barbia si se indrepta cu tava spre el. Aseza tava langa el si dadu sa se indeparteze dar el o prinse de mana

mangaindu-i incheietura cu degetul mare. Ea isi mari ochii si incerca sa se traga dar el o tinea prea strans.

- Te temi ca ti-as face ceva? intreba el pe un ton ragusit. De ce iti strangi buzele, crezi ca te voi saruta? Se amuză el pe seama ei.

- E.. eu cred ca vreau sa plec.. adica.. trebuie..eu..- Daa..Spuse el, crezi? Nu ti-ar placea sa ramai sa imi tii companie ?zambi

el- Nu!!trebuie sa plec!! Clara isi simtea inima cum bate si obrazii cum ii

ard.. se simtea ca un copil.. vroia sa fuga dar picioarele nu i se miscau..- De ce? O intrebă el..ochii lui continuau sa ii priveasca staruitor buzele..- Eu, nu va suparati dar miroriti ciudat, cred ca aveti nevoie disperata de

baie, spunand asta fugi. Se simtea asa rusinata. Niciodata nu se simtise asa. Ea fusese intotdeuna o persoana rece, calculata dar de cand se indragosti de el devenise o proasta.. se ura pentru asta. In timp ce fugea il auzi razand.. nu-i venea sa creada, el radea de ea.. ei macar radea. Reveni dupa o ora unde gasi taava goala la usa. Se bucura. Dupa ce manca si ea, se indrepta spre camera ei unde se ocupa de micul catel. Se entuziasma sa aiba un nou prieten. Il va numi Pots. Era negru cu labute albe si se uita la ea ca si cum ea ar fi salvarea lui. Il iubea pe micul catel. Ziua urmatoare se simtea mult mai optimista, pregatise micul dejun, iar la amiaza cand ii ducea tava, el iesi si o ruga sa ii faca curatenie in camera. clara observa ca facuse dus si se barbieri, parfumul lui barbatesc o lovi si nu isi dori decat sa se lipeasca de corpul lui. Se apostrofa pentru aceste ganduri. Dupa ce acesta manca, se intoarse in camera lui unde incepu sa faca curat. Ea crezu ca acesta va petrece timpul in alta parte cat ea facea curatenie dar nu, el statea si o privea insistent. Se simtea stingherita. O ora mai tarziu totul stralucea, aerul curat patrundea in camera, tot ce era murdat era pus la spalat si ea se simtea nemaipomenit. Chiar isi permise sa rada. Atunci observa ca el o fixa cu privirea.

- Ar trebui sa razi mai des! Te schimba complet! Arati dragut..

- Eu nu imi permit sa rad prea des, putine lucruri ma fac fericita..in acel moment isi lua iar expresia rece, implacabila.

- Ce ai patit, de ai devenit asa? Viata a fost asa aspra cu tine? O intreba el curios.

- As putea sa va intreb acelasi lucru! În acel moment il vazu cum o furie rece il cuprinse dar inainte sa spuna ceva ea iesi pe usa. Reveni seara cu cina. Acesta statea in semiintuneric. Lumina difuza il facea irezistibil.Clara lasase tava pe pat si se indeparta.. inainte sa iasa pe usa el o prinse si o lipi de perete cu trupul lui. Ea se zbatu sa scape dar nu avea nicio sansa. El era mult mai puternic.

- Stii azi m-am uitat atent la tine, nu esti chiar atat de indezirabila cum credeam cand te-am vazut prima data. De fapt nu mi-ai placut, aratai ca o batrana, dar acum ma gandesc ca as putea sa ma distrez cu tine.El nu realiza cat de mult o ranira cuvintele lui, stia inca de la inceput ce credea despre ea, ea insasi facea orice efort sa se ascunda, nu era o frumusete dar nici urata nu era.

- Imi pare rau ca nu pot concura cu domnisoara Veronica. Sunt constienta ca preferati femeile top model dar asta nu va da dreptul sa ma insultati, aproape striga ea.. inainte sa mai spuna ceva, gura lui i-o acapară pe a ei. Sărutul lui desi la inceput era furios menit sa o raneasca treptat se transfoma intr-un sarut patimas. O gusta, limba lui o savura. Buzele lui se jucau cu ale ei. Ea se auzi suspinand. Sia-r fi dorit ca acest sarut sa nu inceteze. Il iubea cu toata fiinta ei, dar el.. el se folosea de ea si ea ii permitea.. cand el inceta sa o sarute se uita la ea cu o privire plina de dorinta si cu un zambet strengar. Ea se simtea asa rusinata ca ar fi vrut sa intre in pamant.

- Ramai in seara asta sa ma bucur de tine scumpa Clara? Se amuza el ..In acel moment palma ei il lovi peste obraz.. se simtea atat de nefericita incat lacrimile ii umplura ochii.. se chinui sa scape..dar el nu i-a dat drumul ci intari stransoare.. ii lua fata in maini si o saruta cu forta.. sarutul acesta era atat de violent, si oricat incerca Clara sa se impotriveasca, pana la urma ceda ..insa nu isi mai putuse retine

lacrimile.. vazand asta david ii dadu drumul..inainte sa fuga in camera ei il auzi spunand ca e cazul sa plece..

Cand ajunse in camera ei incepuse sa planga, si desi Pots incerca sa o inveseleasca, vazand ca nu reuseste se puse la picioarele ei cu o privire trista. Inainte de culcare se duse sa faca un dus si apoi adormi cu gandul ca maine isi va face bagajul si va pleca departe de capriciosul david. Desi luase decizia corecta isi simtea inima grea.

Cand se trezi realiza ca e mai tarziu si ca usa de la camera era deschisa..- Oo nu!! Pots, Pots, il striga dar catelul nu aparu, cred ca e in casa..

Fugi repede sa il gaseasca. In bucatarie il zari pe micul catel invartindu-se fericit. Bine ca nu l-a vazut nimeni ..dar cand sa se apropie de catel il vazu pe David privind-o cu o expresie implacabila. Dintr-o miscare era langa catel..care o primi bucuros..

- Eu , imi pare rau domnule, nu vroiam sa aflati asa despre Pots, stiti l-am gasit pe strada in frig si nu il puteam lasa acolo, stiu ce inseamna sa fii abandonat si sa fii al nimanui.. eu, eu voi pleca astazi si voi lua si catelul..Acesta se uita amuzat la ea .. si la catel..

- stai linistita nu ma deranjeaza cainele atata timp cat nu isi face nevoile in casa, iar cat despre tine iti datorez scuze pentru purtarea mea.. as aprecia daca nu ai pleca..Ei nu ii venea sa creada ce a spus ..dar se bucura nespus.. in acel moment vazu cum privirea lui amuzata devine altceva si in acel moment realiza cum arata.. purta camasa ei de noapte cu ursuleti, parul ei negru si lung pana la fund ii era lasat liber si nu avea ochelari.

- Eu imi cer scuze, infatisarea mea e neadecvata, daca stiam ca sunteti aici nu as fi indraznit sa ies in halul acesta. Se inrosi ea. Ma duc sa ma schimb. Dar inainte sa plece el o prinse in brate si ii depusse un sarut usor pe buze..

- Hmm se pare ca m-am inselat, nu esti batrana,ci esti o zana din povesti, esti frumoasa, de ce te ascunzi? Te-am auzit spunand ca stii ce inseamna sa fii abandonat ..ce vrei sa spui?

- Eu nu ma ascund ..lumea vede ce vrea ..eu sunt aceeasi cu ochelari sau fara.. cat despre abandon, eu nu mi-am cunoscut parintii, mama m-a

abandonat cand avea 3 ani pe treptele unei biserici, am crescut pana am putut sa am grija de mine la case de copii iar un an pe strada pana am dat de domnul Cristopher care m-a ajutat nespus, m-a cizelat si mi-a fost ca un parinte.In acel moment David o stranse in brate si o saruta pe par..ea ar fi putut sa se piarda in acea imbratisare, se simtea ocrotita.

- Micuta mea viteaza, ai suferit mult in viata.. ii ridica barbia si o saruta ..sarutul se voia unul gingas dar dorinta era puternica iar sarutul deveni unul patimas care ii lasa pe amandoi fara vlaga.