Draga mama,

Sa nu-mi dai tot ce-ti cer, te rog frumos,Chiar daca stii ca poti, chiar daca ai,

Fiindca uneori sunt curiosSi-ti cer doar ca sa vad cat poti sa-mi dai!

Cand imi promiti un premiu, nu uitaCa mie tot la el imi va sta gandulSi daca tu te-ai razgandit cumva

Ma pedespsesti ca nu-ti respecti cuvantul!

Sa nu-mi spui niciodata ca doar euSunt mai putin decat prietenii sau fratiiFiindca o sa cred apoi, in drumul meu,

Ca nu pot fi la fel de bun ca altii!

Cand vreau sa fac un lucru, cat de mic,Incurajeaza-ma de la-nceput,

Iar, daca se intampla sa il stric,Nu ma certa ca sunt nepriceput!

Te rog sa nu faci tot in locul meu!Mai lasa-ma sa fac si eu ce stiuPentru ca altfel o sa-mi fie greu

Sa ma descurc in viata mai tarziu.

Cand am curajul sa-ti marturisescCe ma framanta si ce temeri am,Asculta ce iti spun si ce gandesc,

Nu te uita pe ceas si nici pe geam!

Da-mi sfatul tau cel bun si inteleptAsa cum te pricepi si-asa cum stii

Si nu-mi raspunde atunci cand il astept:"N-am timp de fleacuri si copilarii"!

Daca ti-e greu sa faci ce te-am rugat,Atunci cand singur voi putea porniPe drumul vietii mele mult visat,

Intreaba-te: ce om voi deveni?

de Lucia Muntean