Dragă Kitty,

Sunt îngrozitor de ocupată. Ieri am tradus mai întâi

un capitol din La belle Nivernaise și am scos cuvintele.

Apoi am făcut o problemă afurisită, după care am tradus

și trei pagini de gramatică franceză. Astăzi, gramatică

franceză și istorie.

Pur și simplu m- am săturat să fac în fiecare zi afurisitele

astea de probleme. Și tatei i se par oribile. Aproape

că știu să le fac mai bine ca el, dar, de fapt, nici unul din

noi nu- i în stare să le facă, așa că trebuie să apelăm mereu

la Margot. Sunt foarte prinsă și cu lecţiile de stenografie;

e ceva fantastic. Sunt cea mai avansată dintre toţi trei.

Am citit De Stormen. E bună, dar nici pe departe așa

de bună ca Joop ter Huil. De altfel, în ambele cărţi se

folo sește, în general, cam același vocabular, lucru evident,

fiind vorba de aceeași scriitoare. Cissy van Marx -

veldt scrie trăsnet. E sigur că o să dau cărţile ei și copiilor

mei să le citească.

Pe deasupra, am mai citit și o sumedenie de piese

de teatru de Körner. Îmi place cum scrie. De exemplu

Hedwig, Der Vetter aus Bremen, Die Gouvernante, Der

grüne Domino etc. Mama, Margot și cu mine suntem din nou cele mai

bune prietene, ceea ce, de fapt, e mult mai plăcut. Ieri-seară, Margot și cu mine am stat amândouă în patul meu. A

trebuit să ne înghesuim bine de tot una într- alta, dar tocmai

asta a fost amuzant. M- a întrebat dacă îi dau voie

să- mi citească jurnalul.

„Unele pasaje, da“, am spus eu și am întrebat- o de- al

ei. Și ea a fost de- acord să- l citesc pe- al ei.

Așa am ajuns să vorbim despre viitor și am întrebat- o

ce vrea să se facă. Dar n- a vrut să- mi spună, făcând din

asta un mare secret. Din câte am aflat eu, e vorba de învă -

ţământ. Sigur, nu știu dacă- i adevărat, dar presupun că

asta- i direcţia în care va merge. De fapt, n- ar trebui să

fiu atât de curioasă.

Azi- dimineaţă am stat întinsă în patul lui Peter, după

ce mai întâi l- am alungat pe el. S- a înfuriat, dar puţin

îmi pasă mie de asta. Ar putea să fie un pic mai amabil

cu mine, căci nu mai demult de aseară i- am dat un măr.

Am întrebat- o odată pe Margot dacă i se pare că sunt

foarte urâtă. Mi- a spus că sunt nostimă și am ochi frumoși.

Cam vag, nu ţi se pare?

Și- acum, pe data viitoare!

Anne Frank