Dopingul in Sport

Dopingul reprezinta folosirea unor substante active sau a unor manevre , manipulari

( fizice, chimice) in scopul cresterii artificiale , frauduloase a randamentului sportiv pentru

abtinerea unor performante superioare in detrimentrul sanatatii organismului

Dopingul contravine insasi ideii de sport, care ar trebui sa fie o activitate care sa

imbunatateasca sanatatea celui care il practica.

Probabil ca indiferent de pedepsele potentiale sau de efecte secundare unii vor decide sa

foloseasca aceste substante.

Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul "to doop" asa cum apare in

dictionare in secolul al XVIII - lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta

de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde

invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. 

Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii

absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita

agresivitate.Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. 

Astfel prin anii 1900 - 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii

cardiotonice si nitriti (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II - lea razboi mondial a consfintit

efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care

executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune

pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. 

De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva

si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele, antidepresivele,

simpaticomimeticele si analgezicele cardio - respiratorii fiind primele grupe de substante

folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori,

medici, masori, etc.).

In vremea aceea regulamentele anti - doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de

specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de riscuri. Cine nu-si

aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand

in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33° C isi pierde viata iar la

necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. 

Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen

din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele

controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportivi

isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor

Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce

prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu

exceptia probelor din ultimele doua zile.

Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 – 1980 pe de o parte

cei ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt

inca pe lista anti – doping si cei de bartea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dup

ace afla de aceste noi substante le creceteaza si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar

ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului,

diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa

triseze. Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in

campania anti – doping (1989).

Substantele cele mai folosite de sportivi sunt substantele care ajuta la dezvoltarea

muschilor si a rezistentei corpului la eforturi mari.

Acestea sunt:1.stimulantele (amfetamina, cocaina, cofeina, efedrina) – care

crescconcentrarea, atentia si reduc oboseala si aduc in prim plan agresivitatea;

2.narcotice- sunt derivate din opiu, obtinute din anumite specii de mac

siactineaza asupra sistemului nervos central, reducand senzatiile dedurere( codeina, beta 2

agonisti)

3.marijuana si hasisul- se extrag din canepa Indiana , alaturi de

canabionoizicare au proprietati psiho- active, de la cele virtual inexistente la

celehalucinogene

4.alcoolul- reprezinta un relaxant al sitemului nervos central si, dupa

administrare, este distribuit rapid catre partile corpului, inclusiv catre creier.

Efectele dopajului

Riscurile medicale:

Folosite in mod frecvent, drogurile dopante pot influenta negativ starea desanatate a

sportivului. Iar dozele repetate pot duce la deces.Stimulantele afecteaza sistemul

cardiovascular si neurologic cauzand agresivitate,iritabilitate si probleme psihice; Narcoticele

implica lipsa de concentrare si de coordonare;testosteronul si steroizii provoaca frecventele

ruperi de tendon si probleme hormonale;diureticele creaza probleme renale si

cardiace;anestezicele locale distrug nervii locali; canabisul duce la diminuarea atentiei,

concentrarii si puterea motivatiei;Alcoolul deterioreaza nervii motori si duc la pierderea

constiintei;Corticoizii si corticosteroizii au ca efect infectii: locale si generale, si

rupturimusculare;Beta blocantele implica depresia psihica;Hormonul de crestere(hGH) si

eritropoietina(EPO)coduc la cresterea anormala aorganelor si obstructionarea vaseor

plumonare.

Masuri anti-doping luate de federatii:Un moment de referinta il reprezinta “Conferinta mondiala asupra

dopajulu”,Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se

intalnesc laaceasi masa: CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice

Nationale,organe guvernamentale si neguvernamentale, mass – media care prin hotararea

finala(Declaratia de la Lausanne) dau o noua turnura campaniei antidoping. Printre

principalelehotarari semnalam: infintarea agentiei internationale antidoping (WADA, AMA)

ca singur organism neguvernamental, independent de conducere a politice in

lume;armonizarea sanctiunilor in caz de doping: doi ani pentru agenti anabolizanti desi

la permisiunea FIFA (Federatia Internationala a Fotbalului Amator) si UCI (UniuneaCiclista

Internationala) se admite ca in urma unor anchete amanuntite se acorda sisanctiuni mai mici

de 2 ani; accentul trebuie pus pe activitatea de educatie – informare.Astfel la Jocurile

Olimpice de la Sydney (2000) pentru prima oara in istoria olimpica seiau probe de sange

inaintea competitiei (304 teste pentru eritropoetina) si se executa circa700 de teste “out of

competition” chiar la Sydney inainte, in timpul si dupa JocurileOlimpice.Campania

antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute demilioane de dolari se cheltuiesc

anual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita,este greu de raspuns in conditiile

societatii contemporane (milioane de oameni, inclusivecopii mor zilnic prin inanitie, boli,

etc.).In tara noastra fiinteaza Comisia Nationala Anti-doping, infiintata in 1966 sireorganizata

in 2001 de Ministerul Tineretului si Sportului, care isi desfasoara activitateain cooperare cu

Laboratorul national de control doping, ce apartine MinisteruluiTineretului si Sportului.

Activitatea se desfasoara in conformitate cu prevederileConsiliului Europei (Grupul de

monitorizare a Conventiei anti-doping). - contractele sportivilor- in contracte sunt stipulate

informatii despre substanteleinterzise si despre efectele lor negative. Documentul interzice

folosirea lor avand dreptconsecinte suspendarea temporara sau totala a contractului;- lista

substantelor si produselor interzise- indica sportivului produsele cere nutrebuie sa le

foloseasca. Permite verificarea continutului produselor si evitarea acestora.6

 - alternative la doping- sunt stabilite de doctori, antrenori, psihologi, nutritionisti care

stabilesc stadiul de antrenament dupa o evaluare initiala.- verificarea medicala- decide asupra

abilitatile psihice, fizice si nutritionale ales portivului. Medicul poate impune sportivului

un ritm de lucru si medicamentatia utilizata pentru durere si rezistenta.- controlul anti-doping-

are ca scop detectarea sportivilor dopati pentru a fi pedepsiti.

In continuare va prezint un articol al ziarului Marca din Spania cu sportivi care erau banuiti

de doping .

„Multe recorduri atletice sunt, încă, în picioare

Recordul fabulos al sutei, reuşit de atleta americană la "naţionalele" SUA (10, 49 secunde)

rămâne, pentru analistul de la cotidianul citat, inexplicabil.

"Griffith avea 28 de ani în anul 1988, iar rezultatele sale anterioare acelei curse nu erau

nici între primele 40 de performanţe mondiale în domeniu", explică jurnalistul iberic.

"Mai mult decât atât, cele de la 200 de metri nu aveau loc între primele 20 ale probei.

Totuşi, în anul menţionat a bătut recordul sutei cu o jumătate de secundă, iar în proba

jumătăţii de stadion a scos un "scor" (21,34 secunde) care era cu 7 zecimi mai bun decât

primatul din acel moment", continuă jurnalistul analiza sa.

Dopingul a creat monştri şi a "mutilat" destine

Ţările din blocul comunist sunt considerate a fi obţinut cele mai "bune" performanţe în

domeniu, dar doar căderea Zidului a făcut să se vorbească deschis despre aceste lucruri.

Rika Reinisch, triplă campioană mondială la înot, a trebuit să se opereze de tumori ovariene

iar Heidi Krieger, "regina" greutăţii, a primit atâta testosteron încât a încetat să se mai

considere femeie.

Mai mult decat atât, şi-a facut operaţie de schimbare de sex iar astăzi, sub numele de

Andreas Krieger, a dat în judecată statul german în speranţa obţinerii unei indemnizaţii pentru

ce s-a întâmplat în trecut.

"Dar, exemplele pot continua, spune sursa din Madrid. Chiar astăzi, am serioase dubii

asupra performanţelor rusoaicei Isinbayeva. În mod ciudat, sau poate că nu, antrenorul

acestui veritabil pachet de muşchi este Vitali Petrov, omul care l-a pregătit şi pe

Bubka", conchide Piqueras. 

Un viitor neclar

În finalul articolului, Marca se întreabă, retoric, dacă este ceva de făcut. "Probabil, dopajul

nu va dispărea niciodată. Dar, pâna la urmă este o problemă de luptă cu sine. Dacă

omul este conştient că-şi poate distruge sănătatea, poate că se va gândi de două ori

înainte de a-şi injecta în vene te miri ce", încheie Marca.” (http://www.prosport.ro/alte-

sporturi/atletism/dopingul-si-zilele-de-glorie.”

Fie că vrem să recunoaștem sau nu, dopajul în sport devine o problemă din ce în ce

mai mare nu doar pentru România, ci la nivel mondial. Desigur, de cele mai multe ori trișorii

sunt prinși mai devreme sau mai târziu. Totuși, nu putem avea certitudinea că printre

campionii mondiali admirați de întregul mapamond și luați drept modele de tinerii care vor să

urmeze o carieră în sport nu se numără și persoane nedemne de titlurile și ovațiile obținute.

Lista sporturilor care au scăpat nepătate de acest tip de scandaluri este din ce în ce mai

restrânsă, invers proporțională cu sonoritatea numelor care apar în rândul celor

prinși .Tendința globală de a transforma sportul în afacere a afectat grav percepția despre ce

înseamnă el cu adevărat: o luptă cinstită, la finalul căreia cel mai bun iese învingător. În acest

ritm, nu va fi departe clipa în care sportul va însemna doar găsirea celor mai performante

substanțe care să fie administrate unor oameni folosiți practic pe post de cobai,

transformându-i astfel în campioni ai lumii și umplându-i de glorie deșartă.