Efortul Fizic in Sport

7/28/2019 Efortul Fizic in Sport

1/23


2/23

Dicionarul explicativ al limbii romane definete efortul ca fiind Incordare voluntar aputerilor fizice sau psihice ale organismului n vederea realizrii unui randamentsuperior celui obinuit; strdanie, strduin

Efortul este rezultatul multiplelor solicitri (musculare, cardio-respiratorii, endocrino-metabolice, psihice etc.) la care este supus organismul uman in timpul prestrii unoractiviti de natura diferit.

Pentru antrenamentul sportiv si pentru competiie, efortul reprezint un proces demobilizare a resurselor fizice si psihice necesare nvingerii solicitrilorproduse detravaliul din edina de antrenament sau din concurs, in vedereaexprimrii laparametrii superiori a capacitaii motrice a sportivului.


3/23

Efort fizic specificDin punct de vedere biologic, efortul fizic si in special cel sportiv este un stimul

(excitant) biologic adecvat care obliga organismul sa rspund prin manifestrielectrice, mecanice, termice. Acest stimul, cnd este bine dozat si administratcorespunztor particularitilor individului, conduce la acumulri cantitative sicalitative ce vizeaz obinerea performantei maxime.

Stimulul de antrenament este reprezentat de aciunile motrice executate invederea atingerii unui obiectiv si poate avea caracteristici diverse(nalt, lung,

continuu, fracionat, constant, aritmic, stereotip, precis).Specificitatea stimulilor este data de structura micrii care selecioneaz

grupele musculare solicitate, durata acestei solicitri,tipul de aciune nuro-musculara,metabolica si de adaptare a structurilor osteo- tendinoase, dar si de ansamblul defuncii pe care le activeazdup o ierarhie si ordine precisa, efecte care determinaimplicit alctuirea programelor de pregtire.

Specificitatea stimulilor este determinata de caracteristicile lorde reaciileprovocate sistemelor organismului implicate prioritar, de calitile psihologice alesportivului, de vrsta, nivel de pregtire, de poziia lor in substructurile macro-ciclului,de condiiile ambientale.


4/23

Antrenament sportiv

Intr-o accepiune generala antrenamentul este un proces in care prin exerciiuse vizeaz ameliorarea unui nivel de pregtire intr-un anumit domeniu.

Un proces ce produce la nivelul organismului o modificare de stare (fizica,motoare, cognitiva, afectiva,) - Martin 1977.

Proces instructiv educativ, continuu, sistematic si gradat de adaptare aorganismului uman la eforturi psihice si fizice intense in ideea creterii capacitaii deperformanta.

Antrenamentul sportiv este un proces de pregtire specializat.Acesta vizeazsi are ca obiect de studiu si de lucru performerul si performanta.

A. Dragnea (1996) releva faptul ca antrenamentul sportiv este un proces delunga durata, conceput ca un sistem motric - funcional in vederea realizrii uneiconduite performante in concurs. Aceasta conduita este rezultatul adaptriisuperioare a organismului la eforturi fizice si psihice intense.

A. Demeter(1994) definete antrenamentul fizic ca fiind un proces pedagogiccomplex, organizat pe o perioada lunga si finalizat prin adaptri consecutive,optimale, pana la obinerea adaptrii maxime, exprimata prin atingerea miestrieisportive maxime si meninerea ei in timp.

Gh. Carstea (1999) considera antrenamentul ca pe un proces instructiv -educativ desfurat sistematic si continuu, gradat, de adaptare a organismului umanla eforturile fizice si psihice intense, in scopul obinerii de rezultate nalte intr-una dinformele de practicare competitiva a exerciiilor fizice.


5/23

Tipuri de efort sportiv. ClasificareEfortul de antrenamentse concretizeaz intr-o prestaie fizica si psihica a

sportivilor, in care, printr-un proces de nvingere contienta a solicitrilor din pregtire,se urmrete atingerea unui nivel superior al capacitaii de performanta.

Efortul de competiie, ca prestaie fizica si psihica a sportivilor, ce seconcretizeaz intr-un proces contient de valorificare a pregtirii dobndite concomitentin confruntri individuale sau colective, urmrete obinerea de performante superioare.

Datele literaturii de specialitate atesta faptul ca efectul biologic al strii deantrenament, echilibrul neuro- endocrin-metabolic corespunztor reprezint o condiie

prioritara a realizrii unei bune adaptri de antrenament, a unei eficiente susinute inefort si a unei capacitai optime de refacere dup efort.

Efortul sportiv - stimul pozitiv

Aceasta apreciere este argumentata de faptul ca solicitrile pretinse de efortulsportiv produc acumulri cantitative si calitative ce duc la o stare superioara defuncionare a organismului, de adaptare, numita supra-compensaie, se constituie inbaza performantei sportive.

Efortul sportiv are ca efect adaptarea organismului, fapt ce implica o cretereevidenta a potenialului bio-psiho-motric al individului.

Solicitarea sportiva, efortul sportiv este un factor de influenta pozitiv, favorabil,care se adreseaz sferei biologice care suporta fenomene catabolice de tip ergotrop (intimpul efortului) si fenomene anabolice de tip trofotrop (in procesul de refacere).


6/23

Efortul sportiv - factor de stres

Efortul de antrenament, cat si cel de competiie include si factori de tensiunepsihica, emoionala, indui de aspectul de ntrecere, de concurs, al prestaiei sportive.

Astfel, organismul este pus pe plan fizic si psihic in condiii de "tensiune funcionalaactiva", element inclus de Selye, citat de Avramoff (1970) in noiunea de stres.

Este acceptata opinia specialitilor, conform creia efortul fizic, profesionalsau sportiv, la nivel de performanta (si mare performanta), poate fi considerat factor destres. In teoria stresului, supunerea prelungita a sportivilor la activiti musculare intense

si emoii puternice, poate provoca dezvoltarea unui sindrom general de adaptare.

Efortul sportiv abordat ca factor de stres se prezint sub doua aspecte:biologic (stres fizic) si psihic (stres psihic).

Elementele stresului fizic sunt determinate de necesitile si efectele biologiceale activitii musculare din timpul antrenamentului sau concursului, cnd se

accentueaz activitatea sistemelor si organelor de susinere metabolica cu cretereaproduselor hormonale, dar implicit si sporete concentraiei metaboliilor cu efectetoxice. In plus, in efortul sportiv apare si stresul psihic (emoional), care este reaciaorganismului la factori psiho-emoionali manifestata in tensiune psihica. Reaciileendocrine sunt mrite semnificativ in competiie, din cauza febrei de concurs, a strii destres emoional crescut in condiii de ntrecere, comparativ cu cele de antrenament.


7/23

Echilibrul neuro-endocrin armonios al organismului, dat de antrenament se

tulbura in concursuri, factorii emoionali si efecte inhibitorii: unele cercetri au demonstratstatistic creteri semnificative a 17-hidroxizi, numai in competiie.

Stresul psiho-fizic indus de forarea pregtirii sportive, peste capacitatea deadaptare a individului conduce la instalarea unor stri patologice ale condiiei biologice sipsihice a sportivilor.

Prin atributele sale de stimul sau factor de stres, efortul sportiv activeazmecanismele reglatoare ale homeostaziei. Prestaia sportiva acioneaz ca "perturbaie",ce deranjeaz echilibrul biologic al organismului; efectele acestei situaii se concretizeazin procese de tip fizico-chimic ce intervin pentru pstrarea constanta a mediului intern,mai precis pentru meninerea homeostaziei.

Mecanismele homeo-statice sunt de tip fizico-chimic (sistemele tampon),enzimatic, hormonal si nervos.Unii stimuli din mediul extern produc perturbaii ale homeostaziei, determinnd

organismul sa treac in alta stare, numita heterostazie sau adaptare, prin care semodifica valorile indicilor fiziologici sub aciunea stimulilor.

Adaptarea indusa de efortul fizic poate fi de doua tipuri:- adaptarea imediata - in care mecanismul de autoreglare funcioneaz in timpul efortului

si in perioada de revenire post efort si re-echilibreaza constantele tulburate;- adaptarea tardiva - in care, prin mecanisme de autoorganizare si auto-structurareasupra componentelor biologice, se produce o ameliorare funcionala a organismuluisportivului in repaus si o activare funcionala maxima in timpul efortului.


8/23

Efortul sportiv, de antrenament sau de concurs asigura o adaptare ulterioara

la nivel superior (celui anterior), cu pstrarea homeostaziei in limitefiziologice mai restrnse.

A. Astfel, in funcie de intensitatea efortului se disting:

efort de intensitate maximala, cu o durata de 10-15 secunde si se

caracterizeaz prin cel mai mare debit energetic (cantitatea de energie eliberata peunitatea de timp). Durata acestui efort fiind discutabila, unii dau un interval mai mic, 3-8secunde (Zatiorschi). Energia se elibereaz pe cale anaeroba din ATP-ul care seresintetizeaz din fosfo-creatina.

efort de intensitate sub-maximala, cu o durata de pana la un minut.Eliberarea de energie se face tot pe cale anaeroba, dar substratul energetic este mai

complex; pe langa ATP si CP se degradeaz si substratul glucidic in cadrul glicolizeianaerobe din care rezulta acid lactic. efort de intensitate mare, cu o durata de pana la 6 minute, cu eliberare de

energie att pe cale anaeroba cat si aeroba. efort de intensitate moderata, cu o durata de pana la 60 de minute.

Formarea de energie se realizeaz pe cale aeroba in condiii de stare stabila relativa,denumita si ergostaza. Apare un oarecare echilibru intre consumul de oxigen si

necesarul de oxigen. Se nregistreaz totui un mic deficit de oxigen, care va fi acoperitdup efort, printr-un consum mrit de oxigen. Substratul energetic este reprezentat deglucide.

efort de intensitate mica, cu durata intre 60 de minute si cteva ore, in careformarea de energie are loc pe cale aeroba. ntregul necesar de oxigen este acoperit deconsum, deci apare starea stabila adevrata. Substratul energetic este reprezentat deglucide si lipide.


9/23

B. Dup aprovizionarea cu O2, a organismului, efortul poate fi:

- efort anaerob,cnd acesta se realizeaz in condiii de apnee sau intr-oventilatie limitata. Eliberarea energiei se desfasoara in lipsa oxigenului si in functie desubstratul energetic vorbim de efortul anaerob alactacid, cu substrat energetic ATPsi CP, din a caror metabolizare rezulta energie in mod exploziv prin ruperealegaturilor fosfatmacroergice si efort anaerob lactacid, cu substrat energetic imediattot ATP, dar a carei resinteza se realizeaza prin glicoliza anaeroba, din care rezultaacid lactic.

Efortul anaerob alactacidSubstratul energetic al acestui tip de efort il reprezinta sistemul fosfagenelor (ATP siCP), care prin reactiile catalizate de enzimele: miozin ATP-aza si fosfofructokinaza,elibereaza in mod exploziv o mare cantitate de energic la ruperea legaturilor fosfat.


10/23

Aceste eforturi se caracterizeaz prin:

- degradarea completa a CP si utilizarea ATP;- dezvoltarea exploziva a unei mari cantitati de energie denumitaputere maximaanaeroba alactacida;

- participarea celorlalte 2 procese de resinteza a ATP sunt foarte reduse;- puterea musculara dezvoltata este foarte crescuta, dar nu poate fi meninuta maimult de 7 s la un neantrenat si 10 s la un antrenat (deoarece se epuizeaz CP simodifica echilibrul acidobazic, prin intrarea in aciune a glicolizei);- debitul energetic este maxim, caracteristic fosfogenelor si se menine aproximativ7 s dup care scade brusc; efortul nu poate fi meninut la aceeai putere dect prinscderea intensitii;- volumul de lucru este mic datorita incapacitii muchilor de a lucra peste 10 s la

intensitate maxima;- capacitatea (cantitatea totala de energie cheltuita) este mica, comparativ cueforturile lactacide sau aerobe;- numeroase procese biochimice declanate in cursul efortului, continua si in fazade revenire;- resinteza substanelor energetice spoliate in efort (ATP si CP) se face imediatdup efort, din ADP, AMP, C si P, prin reacii inverse celor de degradare. Procesele

de refacere sunt aerobe si in mica msura, glicolitice.- in eforturile anaerobe alactacide se contracteaz o datorie de oxigen care sepltete la sfritul efortului, prin consum de oxigen mrit - datorie denumitaalactacida (fig. 1).- datoria de O2 alactacida are valori de 2,5 l la adultul sedentar si 6 l la antrenat;durata rambursrii este de 3-5 minute (comparativ cu datoria de O2 lactacida de 10 -12 l la care durata rambursrii este de pana la l ora);


11/23

Fig. 1 - Plata datoriei de oxigen


12/23

Datoria de O2 alactacida servete la:

- refacerea stocului de fosfogene;

- refacerea oxigenului fixat pe mioglobina;

- hiper-reactivitatea sistemului cardiovascular si respirator in perioada postefort: pe

msura ce durata efortului se prelungete peste 7-10 s, ajungnd la aproximativ 20 s,creste producia de energie pe cale lactacida.

Efortul anaerob lactacid

Durata acestor eforturi este de maximum 60 s. Substratul energetic pe bazacruia se resintetizeaz ATP-ul, l reprezint glucidele. Glucoza sau glicogenuldegradeaz intra-citoplasmatic in anaerobioza (ciclul Embden-Mayerhoff), proces

denumit glicoliza anaeroba.Degradarea anaeroba a glucidelor este incompleta, ajungndu-se la acid lactic,

de unde si denumirea de efort lactacid. Exemple de eforturi anaerobe lactacide suntprobele din alergare pe 200 m,400m sau 4x400m sunt considerate eforturi lactacide,dovada lactacidemiile crescute in timpul efortului (12 - 14 milimoli/l)

Caracteristicele eforturilor anaerobe lactacide:

- putere maximala (energie pe unitatea de timp) crescuta, dar de aproximativ 50%din puterea maximala alactacida;

- puterea maximala lactacida este atinsa la 10-15 s si poate contine aproximativ 40s, dupa care intensitatea prestatiei scade;

- cheltuielile energetice sunt acoperite prin epuizarea stocului de CP si utilizareaglicogenului si/sau glucozei;


13/23

- producia de energie pe cale aeroba este si ea prezenta, dar acoper aproximativ20% din necesarul total energetic;- producia crescuta de acid lactic este evidenta de creterea concentraiei H+ careproduc o mare aciditate intracelulara;- perturbarea echilibrului acidobazic al organismului ce obliga adesea sportivul laabandon;- cnd cantitatea de acid lactic este foarte crescuta, acesta acioneaz ca o supapacare inhiba glicoliza si deci, ferete organismul de o acidifiere ce n-ar putea fisuportata;- capacitatea (cantitatea totala de energie) este limitata, tocmai prin acidozacrescuta care inhiba glicoliza, nainte ca rezervele glucidice musculare sa se fiepuizat;

- dup efort, are loc resinteza CP si excreia - metabolizarea acidului lactic. Acidullactic migreaz din muchi in snge si apoi in alte esuturi;- efortul fiind anaerob, se contracteaz o datorie de oxigen care este pltita dupefort - datorie de oxigen lactacida , cu valori de aproximativ 10-12 1;- resinteza de glucoza si proteine, din acidul lactic acumulat, constituie caiimportante de refacere metabolica suplimentara a organismului;- refacerea activa practicata dup efort, constituie o modalitate rapida si adecvatade metabolizare a acidului lactic;- viteza de eliminare a acidului lactic este (dup Saltin), de 50% in 25 min si 100%in 60 min.;- puterea maxima glicolitica este limitata de cantitatea de enzime care asiguratransformarea glicogenului in acid lactic;- randamentul crescut in aceste eforturi se datoreaz musculaturii bogate in fibrealbe (Ft),caracterizate prin metabolism anaerob.


14/23

- efort aerob ,in care lucrul se desfasoara in condiii aerobe. Doar in

primele 2-3 minute pana cnd sistemele de captare si transport a oxigenului isi ridicanivelul funcional se lucreaz in deficit de oxigen.

Eforturile aerobeToate solicitrile care depesc 2-5 minute si a cror intensitate permite o

aprovizionare cvasi-completa cu O2, sunt considerate eforturi aerobe.Modalitatea de resinteza a ATP-ului, o constituie oxidarea completa intra-mitocondriala glucidelor, a acizilor grai liberi, in prezenta oxigenului.Reaciile de degradare aeroba sunt reprezentate (dup Mathews si Fox) de:

a) glicoliza aeroba;b) ciclul Krebs;c) sistemul transportorilor de electroni.

Degradarea oxidativa a substratului energetic este completa pana la CO2, H-2 O si energie.ntruct eforturile cu dominanta aeroba mai sunt denumite eforturi de

anduranase impune definirea noiunii ('endurance' = putere de a suporta). DupZatiorski, andurana este capacitatea de a efectua o perioada ndelungata o activitateoarecare, fara a-i scdea eficacitatea, in ali termeni, ca semnifica capacitatea de arezista la oboseala, in acest sens si in funcie de sursa energetica, se vorbetede andurana anaeroba alactica si lactica.In practica, termenul de andurana estefolosit pentru activitile in regim aerob stabil.

Referitor la sistemul energetic aerob de refacere a ATP-ului si deci, desusinere a unui efort de lunga durata, caracteristicile acestuia sunt:- puterea maximala aeroba (PMA), respectiv cantitatea maxima de energieeliberata pe unitatea de timp cnd debitul energetic este maxim, se atinge dup operioada de 2-3 minute si poale fi meninuta la valori maximale5minute sau, dupunii autori, maximum 10 minute (de exemplu, cursele de 1500 - 3000 m);


15/23

- puterea maximala este relativ modesta si este evaluata la 20-30% din putereaanaeroba alactacida;- dei puterea maximala este mica si randamentul de asemenea, metabolismulaerob are avantajul de a putea funciona practic timp nelimitat, cu condiia unui aportcorespunztor de substane nutritive si oxigen;

- ineria este mare, respectiv 3-4 min. la neantrenai si aproximativ 1,5 - 2 min. laantrenai;- cu cat efortul este mai solicitant si se desfasoara la un procentaj mai mare dinVO2 max., cu att lactacidemia este mai mare (lactacidemia se amplifica in efort siapoi se stabilizeaz):- daca producia si metabolizarea lactatului cresc in mod egal, efortul ramane pertotal aerob;- metabolismul aerob constituie o sursa bogata de energie (350 - 450g glicogen si

13 - 15 Kg lipide, fata de fosfogene 19-23 mmol/Kg);- performanta in eforturile aerobe depinde si de procentajul de fibre roii, dotate curezerve energetice si enzimatic specifice metabolismului aerob, precum si de odensitate si mrime considerabila a numrului si taliei mitocondriilor;

- efort mixt , care se intalneste in sporturile in care intensitatea efortuluipermite aprovizionarea pariala a organismului cu oxigen (ex: proba de 1500 m),substratul energetic este reprezentat de ATP, CP, acidul lactic si degradarea aerobaa glucidelor. Energia este furnizata att aerob cat si anaerob in funcie de intensitatea

efortului pe traseu.C. Duptipul de contracie, efortul poate fi:

efort izotonic(dinamic), in care contraciile musculare presupun cretereainiiala a tensiunii interne si apoi pstrarea constanta a acesteia tot timpul contraciei,iar fibrele musculare se scurteaz fie deplasnd segmentele corporale, fie efectundlucru mecanic deplasnd o greutate.


16/23

efort izom etric(static), care presupune doar creterea tensiunii interne a fibrelormusculare fara scurtarea muchiului si deci fara efectuarea de lucru mecanic. efort izokin etic(in care tensiunea interna este mare in toate fibrele musculareactive, pe toata durata contraciei);

D. In funcie de organul, aparatul si sistemul antrenat in efortevideniaz:

efort de t ip neuromuscu lar ,in care solicitarea se adreseaz preponderentsistemului neuromuscular. Eficienta acestui efort depinde de nivelul de dezvoltare siorganizare a sistemului nervos central si periferic, capabil sa mobilizeze prompt,economicos si in condiii diverse, efectorii musculari. efort de t ip cardio-respirator , in care aparatul cardiovascular, respirator sisngele sunt direct responsabile de valorile optime ale consumului maxim de oxigenutilizat de esuturi in scopul degajarii unei cantitati suficiente de energie.

efort de tip energetic, denumit si efort endocrino-metabolic. Performanta inacest tip de efort depinde de posibilitile organismului de a resintetiza chiar in timpulefortului, substratul energetic metabolizat. Refacerea substanelor productoare deenergie presupune timp, de aceea eforturile aerobe pot oferi aceste condiii.In acesttip de efort intervine reglajul hormonal, de ex: ACTH-cortizol care determina simenine glicemia normala, furniznd substrat glucidic prin procese de gluco-neogeneza si medulosuprarenala intervine prin secreia de catecolamine cu rolergotrop mobilizator in efort.

E. E. Avramoff difereniaz eforturile in funcie de caracterulrepetarii miscarilor in:

efort cic l ic(stereotip, ritmic) in care micrile se repeta in unitate de timp, intr-un anume ritm si au avantajul unei mai rapide automatizri, desfasurandu-se inconditii de economicitate energetica. efort acicl ic , caracterizat printr-o succesiune de contracie si relaxare, in careneexistnd un ritm anume, nu se creeaz stereotipie dinamica si in final nu seproduce automatizarea miscarilor.


17/23

F. In funcie de caracterul efortului mai putem evidenia in :

eforturi specifice,date de specificitatea stimulilor care caracterizeaz o probaatletica

eforturi nespecifice , cu o structura si o dinamica diferita de cea specificaprobei atletice analizate.

ATPsurs imediat de energie

Se cunosc diferite grupe de substane organice (glucide, proteine, lipide) carepe langa alte roluri, ndeplinesc si funcie energetica importanta. Sursa energeticadirecta care furnizeaz energia necesara diverselor procese biologice, inclusivcontracii musculare este acidul adenozintrifosforic.

Aceasta substana conine un complex molecular (adenozina) si trei radicalifosfat uniti prin doua legturi fosfatmacroergice (inmagazineaza o mare cantitate deenergie.)

Muchiul este apt sa se contracte numai datorita energiei eliberata din legturilefosfat-macroergice ale ATP. Aceasta substana este singurul carburant folosit dectre muchi in cuplarea actinii cu miozina.

ATP-ul in muchi se gsete in cantitate limitata, in sensul ca dup ctevasecunde de lucru, rezervele sunt total epuizate. Ca atare, este imperios necesararefacerea, pe msura degradrii.


18/23

Concentraia musculara a substanelor furnizoare de energie

Concentraie inmuchi

Concentraie inmuchi

Energiedegajata

Energiedegajata

Energiedegajata

Substanaenergetica

Kg/muchi Masa musculara Kcal/kg Kcal/mastotal

1. ATP (mmol) 4 - 6 120 180 0,04 0,06 1,2 1,8

2. CP (mmol) 15 17 450 510 0,15 0,17 4,5 5,1

FOSFAGENE

(ATP + CP)

19 23 570 690 - 5,7 6,9

3. GLICOGEN 13 15 400 500 28 32 870 980

Tabelul nr. 2


19/23

Substanele energetice se afla in anumite cantitati in muchi; ca atare, pe

masura ce diminueaz prin consum in scop energetic, acestea trebuie refcute.

Resinteza ATP-ului se realizeaz prin trei modalitati de aprovizionareenergetica:

a) CP (creatin-fosfatul);

b) glucidele prin glicoliza anaeroba;

c) glucidele si lipidele prin proces de oxidare.

Graficul din figura nr. 2 ilustreaz cele trei grupe de procese energetice, care inscop didactic pot fi difereniate si departajate, dei in realitate ele se ntreptrund sise intercondiioneaz, fiind complementare.

Din acest considerent, nu putem vorbi de eforturi pur anaerobe sau pur aerobe.


20/23

Fig.2 - Cele trei procese de producere a energiei


21/23

Caracteristicile proceselor energetice

Cele trei procese energetice au caracteristici funcionale diferite si anume:putere, capacitate si inerie.

- Putereadebitul energetic maximal reprezint cantitatea de energie eliberatain unitatea de timp. De putere depinde in mare msura intensitatea efortului.

- Capacitatea cantitatea totala de energie eliberata pe toata durata efortului.De aceasta caracteristica depide volumul efortului.- Ineria - durata de intervenie a procesului energetic la puterea sa maxima.

innd cont de aceste caracteristici ale proceselor care furnizeaz energia inefort, se constata ca producerea de energie pe cale anaeroba beneficiaz de oputere crescuta, dar capacitatea (cantitatea totala de energie restituita) este mica,iar ineria este nula. Invers, in cazul proceselor aerobe, unde capacitatea este foarte

crescuta, puterea este relativ modesta, iar ineria este mare.Fiecare dintre cele trei surse de furnizare a energiei pentru resinteza ATP-ului

, dei activitate chiar in debutul efortului, devin preponderente numai dup un anumittimp propriu fiecruia (inerie), dar meninerea unui debit energetic maximal estedeterminat de factori limitani precum:

Scderea sau dispariia rezervelor de fosfagene in cazul eforturilor anaerobealactacide;

O aciditate crescuta prin acumulare intracelulara de lactat in eforturile anaerobelactacide;

Prin posibilitile de transport si utilizarea oxigenului la nivel celular (VO2 max.)si scderea rezervelor de glicogen.


22/23

Caracteristici functionale ale celor trei procese energetice la adultul neantrenat si antrenat

Tabelul nr. 3

Caracteristici

funcionale

Sistem

anaeroblactacid

Sistem

anaeroblactacid

Sistem

aerob

PUTERE

MAXIMN

48 kw

A

12,5 kw

N

1,6 - 3,3 kw

A

8,3 kw

N

11,5 kw

A

2,152,5 kw

CAPACITAE 25 kj 60 kj 75200 kj 130200 kj 15005500 kj

45.000-

80.000 kj

INERTIE Nul 2030 s 2030 s 2030 s 3 min. 12 min.

DURATA

EFORTMENTINUT

LA PUTERE

MAXIMA

7 s 10 s 30 s 50 s 35 min. 615 min.


23/23

In concluzie, putem spune c efortul fiziceste definit ca fiind reprezentat prin totalitatea

actelor motrice coordonate in vederea efecturiiunui lucru mecanic adecvat, ce are la bazatransformarea optima a energiei chimice in

energie mecanica - fenomen ce se intalneste

numai in sistemele biologice contractile!!!

Efortul Fizic in Sport

Documents

Transcript of Efortul Fizic in Sport