Document Microsoft Word (3)
-
Upload
casautan-igor -
Category
Documents
-
view
5 -
download
0
description
Transcript of Document Microsoft Word (3)
Capitolul II Cercetarea sistemelor de direcţie
2.1 Generalități în sistemul de direcție
În cazul autovehiculelor, conducătorul auto trebuie să menţină direcţia de deplasare
prin intermediul modificării unghiului de rotaţie al volanului. Cu toate acestea, nu putem
spune că există o relaţie între unghiul de rotaţie al volanului şi modificarea efectivă a direcţiei
de deplasare a autovehiculului, deoarece corelarea următorilor factori nu este definită de o
funcţie liniară. În figura 2.1 se prezintă răspunsul întârziat al roţii dreapta, atunci când volanul
se brachează cu 100° în timp de 0.2 secunde, cunoscut ca pas de virare. La roţi se generează
unghiul de alunecare αf = 7° la ambele roţi. Se ţine cont şi de un unghi α r foarte mic la roţile
punţii spate. Pe parcursul perioadei de măsurare, acest unghi este mai mic decât αf.:
-Revenirea la poziţia neutră a volanului;
-Modificarea unghiului de bracare al roţilor de direcţie;
-Dezvoltarea forţelor laterale la nivelul pneului;
-Modificarea direcţiei de deplasare.
Figura 2.1
Acestea rezultă din caracteristica elastică a componentelor structurii autovehiculului. Pentru a
menţine sau schimba poziţia de deplasare a unui autovehicul, conducătorul auto trebuie să
corecteze în permanenţă un-ghiul de rotaţie a volanului. Pentru a face acest lucru,
conducătorul auto va trebui să ţină seama de o serie de informaţii, altele decât percepţia
vizuală (modificarea vizibilă a direcţiei de deplasare). Aceşti factori, includ spre exemplu
mişcările caroseriei (masa suspendată), percepţia referitoare la propria poziţie în scaun
(acceleraţia transversală) şi momentul de rotaţie în raport cu centrul de masă. Conducătorul
auto primeşte cea mai importantă informaţie de la momentul de giraţie, moment care îi
furnizează un feedback al consecinţelor forţelor care acţionează asupra roţilor.
Prin urmare, funcţia sistemului de direcţie este de a converti unghiul de virare al volanului
într-o corespondenţă cât mai fidelă cu unghiul de bracare al roţilor, şi în aceeaşi măsură de a
realiza o interdependenţă între poziţia roţilor directoare şi unghiul la volan. Aceasta se
manifestă prin momentul de actualizare aplicat de conducătorul auto, prin intermediul
mecanismului de direcţie figura 2.16, care transformă momentul de antrenare de la un capăt în
forţă de împingere la celălalt capăt, forţă ce se aplică braţului fuzetei 4 prin intermediul
bieletelor 5. Acestea sunt fixate la ambele extremităţi prin articulaţii sferice şi realizează
momentul de rotaţie comandat prin intermediul coloanei volan. Rotaţia se realizează în jurul
axei EG, numită axa pivotului.