Tema 5. Doctrina economică socialistă

1. Conţinutul doctrinei naţionalismului economic. Ideile şi conceptele economice ale lui Fr. List.

2. Ideile economice ale socialismului utopic.3. Concepţiile economice ale socialismului mic-

burghez.4. Şcoala marxistă şi ideile economice ale lui K. Marx.

1. Conţinutul doctrinei naţionalismului economic. Ideile şi conceptele economice ale lui Fr. List.

Reacţii faţă de liberalismul economic, faţă de consecinţele lui negative(şomaj, inegalitate în venituri, sărăcie...):

1.Reacţia naţională, numită naţionalism economic;2.Reacţia socială, numită socialism;

3.Reacţia intelectuală, numită neoclasicism.

Principalul reprezentant al naţionalismului economic Friederic List. Ideile şi conceptele economice:1. Conceptul referitor la “ordinea pozitivă”. Respinge concepţia “ordinii naturale” şi admite “ordinea pozitivă”, în care statului îi revine un rol important în asigurarea dezvoltării economice, nu prin simplă supraveghere, ci prin participarea directă în procesul de producţie.2. Conceptul referitor la “forţele de producţie a naţiunii”. Dezvoltarea economică poate fi obţinută nu prin promovarea politicii liberului schimb, ci pe baza dezvoltării forţelor de producţie (resursele naturale, ştiinţa şi tehnica, legislaţia, politica, nivelul de cultură al populaţiei).3. Teoria stadiilor de dezvoltare, consideră că naţiunile cele mai dezvoltate (“normale”) trec prin 5 faze de evoluţie: sălbatică, pastorală, agricolă, agricolă- manufacturieră, agricolă-manufacturieră-comercială.Trecere evolutivă Politica protecţionistă – prod. mai scumpe şi mai puţin calitative

2. Ideile economice ale socialismului utopic.

Reprezentanţi: Saint-Simon, Charles Fourier (francezi) şi Robert Owen (englez).

Ideile lui Saint-Simon (socialism productivist):

1. Propune limitarea proprietăţii private întemeiate pe muncă străină, organizareaîn mod conştient a producerii prin eliminarea claselor parazitare şi exploatarea omului de către om.2. Susţine că în dezvoltarea societăţii trebuie pus accentul pe învăţământ şi mai mult este necesară conlucrarea dintre sistemul de instruire, ştiinţă şi industrie.3. Divizează societatea în două clase: “burghezie” (jurişti, militari, filozofi) şi“industrială” (muncitori, ţărani, meşteşugari). Clasa industrială trebuie să ocupe o situaţie primordială în raport cu ceilalţi şi numai reprezentanţii ei pot administra eficient avuţia ţării.4. Propune constituirea societăţii noi în cadrul unei Europe unificate cu un parlament unic şi cu un guvern al talentelor; toţi membrii vor fi obligaţi să muncească, repartiţiabunurilor executându-se după principiul “de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după contribuţia adusă”.

Ideile lui Charles Fourier (socialism asociaţionist):1.În societate oamenii tind unul către altul din pasiune (sau nu), conform legilor atracţiei şi respingerii (144 ani, 2.27 m, aer-apă).2. Se pronunţă pentru înlocuirea capitalismului cu o societate nouă formată din asociaţii de producători (falange) în care munca va fi organizată în comun şi care va întruni 1500-2000 de oameni în producţia agricolă, manufactură, ştiinţă şi artă. Produsul obţinut în falangă trebuie repartizat corespunzător: 42% - pentru muncă, 33% - pentru capital, 25% - pentru talent.3. Condamnă proprietatea privată întemeiată pe munca străină, aceasta constituind temelia inegalităţilor sociale, a anarhiei şi a crizelor economice. Se pronunţă pentru proprietatea comună.

Ideile lui Robert Owen (socialism cooperativist):1.Se pronunţă mai aspru contra proprietăţii private, susţinând proprietatea comună. Astfel R. Owen înfiinţează comunitatea “Noua armonie”, care includea cca.3000 de persoane şi care trebuia să producă toate cele necesare vieţii. Ideea a eşuat, iar autorul pierde întreaga avere.2.În “cooperativele de producţie şi consum” banii lipsesc. În loc de bani membrii cooperativei respective primeau nişte chitanţe speciale (unde erau înscrise orele de muncă prestate), cu ajutorul cărora se puteau procura mărfurile necesare (fără a apela la intermediari). N-a rezistat nici această idee.3.A încercat să uşureze condiţiile de muncă ale lucrătorilor din cooperativele sale: interzice munca copiilor, a femeilor în locurile foarte grele. Crează grădiniţe, şcoli, spitale, chiar şi locuinţe gratis.

3. Concepţiile economice ale socialismului mic-burghez.

Reprezentanţi: Sismond de Sismondi şi Pierre Proudhon.

Ideile economice ale lui Sismond de Sismondi:

1.Conceptul referitor la obiectul de studiu al teoriei economice. Obiectul ştiinţei economice este bunăstarea populaţiei care poate fi asigurată numai prin protejarea de către stat a micilor producători.2. Conceptul referitor la proprietate. Condamnă marea proprietate privată, care dă naştere unor venituri exagerate şi optează pentru mica proprietate privată întemeiată pe munca producătorului.3. Conceptul referitor la concurenţă. Se pronunţă împotriva concurenţei libere, deoarece ea duce la concentrarea avuţiei în mâinile unora şi a sărăcirii altora.4.Conceptul referitor la rolul statului. Susţine amestecul statului în viaţa economică pentru a proteja supravieţuirea micilor producători, ameliorarea situaţiei muncitorilor şi pentru a sprijini valorile spirituale ale societăţii.

Ideile economice ale lui Pierre Proudhon:

1.Conceptul referitor la proprietate. De asemenea diferenţiază proprietatea privată în două forme: marea şi mica proprietate. Marea proprietate – “este un furt” –trebuie desfiinţată. Mica proprietate – o “posesiune”. O societate ideală poate fi atinsănumai prin supremaţia posesiunilor micilor producători. Este categoric împotriva proprietăţii sociale ca temelie a comunismului.2. Conceptul despre credit. În scopul susţinerii micilor producători Proudhon creează o “bancă populară”, care urma să acorde credite la o dobândă redusă sau fărădobândă, având intenţia ca prin acest sistem să-i transforme pe micii producători în proprietari, să ridice nivelul de trai al populaţiei, să lichideze sursa unor venituri neprovenite din muncă. Această bancă n-a rezistat şi în scurt timp a falimentat.3. Conceptul despre reformarea capitalismului. Respinge ideea luptei de clasă, afirmând că transformarea societăţii capitaliste poate fi realizată pe cale paşnică, printransformări sociale.4. Ideea “societăţii a treia”. Era convins că lichidând marea proprietate privată bazată pe exploatare şi creând o societate a micilor producători se va constitui o nouă,a “treia formă de societate, o sinteză a comunităţii şi proprietăţii”, o societate care nu va fi nici capitalistă, nici comunistă.

4. Şcoala marxistă şi ideile economice ale lui K. Marx.

K. Marx – “Capitalul”: I – Procesul de producere a capitalului II – Procesul de circulaţie a capitalului III – Procesul de producţie capitalist luat în ansamblu IV – Teoriile plusvalorii

Contribuţia lui K. Marx la analiza economiei de piaţă modernă:Descrierea diverselor categorii economice:

marfa – un produs al muncii, confecţionat pentru schimb. Descrie dublul caracter al valorii mărfii;valoarea – dezvoltă conceptul clasicilor liberali (A.Smith - timpul de muncă obişnuit, D.Ricardo – timpul de muncă necesar), arătând că la baza valorii stă timpul de muncă socialmente necesar;banii – o marfă specială ca îndeplineşte rolul social de a fi echivalentul general pentru toate celelalte mărfuri. Arată cum banii se transformă în capital;preţul – expresia valorii mărfii. Introduce categoria “preţ de producţie”, care include cheltuielile de producţie şi profitul;capitalul – a analizat capitalul d.p.d.v. social, privindu-l ca o relaţie de producţie dintre două clase – capitalişti şi muncitori. Capitalul este o valoare creată prin munca neplătită a muncitorilor însuşită de capitalist, este o valoare acumulată;plusvaloarea – o parte din valoarea creată de muncitori pe care o însuşesc patronii capitalişti sub formă de profit, bancherii – sub formă de dobândă, proprietarii funciari – sub formă de rentă.

Şcoala postmarxistă

ortodoxismrevizionismis

mleninismism

Karl Kautsky Eduard Bernstein Vladimir Ulianov

Suţine ultraimperialismul

Susţine că enecesară o trecere

paşnică la socialism

Argumentează victoria revoluţiei socialiste într-o singură ţară şi

necesitatea revenirii la producţia de mărfuri