Cateheză despre Ierarhia bisericească

1. Noi mărturisim credința ortodoxă și ca „mădulare” a lui Hristos noi alcătuim Biserica.

Alegându-i pe cei 12 Apostoli și pe cei 70 de ucenici,Mântuitorul i-a pregătit pe aceștia pentru a exercita întreita slujire în Biserică,in calitate de urmași ai Săi:vestirea cuvântului Evangheliei,săvârșirea lucrurilor sfinte și conducerea credincioșilor la mântuire. Iar după Pogorârea Duhului Sfânt,când a fost inaugurată Biserica,Apostolii fiind de misiunea lor, spre a satisface nevoile celor ce se botezau și intrau astfel în Biserică,al căror nr. sporea încontinuu,au împărtășit puterea preoțească și altora,hirotonind episcopi,preoți și diaconi,spre a-i lăsa pe aceștia în slujirea apostolească. Astfel,în Biserică dintru început au existat două categorii de membri:cler și popor,ierarhie bisericească și laici sau mireni.

2. Astăzi cu ajutorul lui Dumnezeu vom vorbi despre Ierarhia bisericească.

3. Ierarhia bisericească aparține în mod ființial Bisericii,fiindu-i întru totul necesară. Ca instituție,Biserica nici nu poate fi concepută fără ierarhie sacramentală,adică fără un sistem propriu și specific de administrare,prin care să se exercite întreita slujire a Mântuitorului,pe care a încredințat-o apoi Bisericii spre a fi continuată și anume:vestirea cuvântului dumnezeiesc,săvârșirea Sf. Taine și conducerea credincioșilor. Cei dintâi înainte-stătători ai Bisericii,chemați direct și personal de Însuși Mântuitorul,au fost deci Apostolii,după care,pe o treaptă mai jos,cei 70 de ucenici,iar după aceștia,treapta diaconilor. Apostolatul,posedând plenitudinea harului preoției și a darurilor duhovnicești ca și unele daruri harismatice extraordinare,necesare primei faze din viața Bisericii,potrivit înțelepciunii divine,nu s-a transmis mai departe la urmași Apostolilor. Dar Apostolii, ca trimiși ai Domnului și conduși de Duhul Sfânt,au acordat urmașilor lor puterea preoțească,hirotonind episcopi,preoți și diaconi pt. continuarea slujbei apostolești. De aici provine împărțirea membrilor Bisericii în ierarhie și credincioși ,cler și popor.

Harul transmis de Apostoli urmașilor lor este cel al episcopatului,iar apoi ,prin episcopi,cel al preoției în sens strict –treapta a doua,cea a urmașilor celor 70 de ucenici,al diaconatului - treapta a treia. Acestea trei sunt treptele sau gradele

hirotoniei după har:de episcopi,de preot și de diaconi,existente încă din timpul Apostolilor și mărturisite de Sf. Scriptură și de Sf. Tradiție(FA14,23).

Episcopul (păstor și părinte)stă pe cea mai înaltă treaptă ierarhică,instituită de Hristos și de Apostoli,ca prim păstor bisericesc într-o anumită regiune ,sub conducerea lui bisericească aflându-se tot clerul și poporul teritoriului respectiv. Preoții primesc de la episcop,prin hirotonie,harul și puterea de a săvârși Sf. Taine (afară de hirotonie),de a propovădui dreapta învățătură și de a-i conduce pe credincioși spre mântuire. Dar,totodată, trebuie remarcat că episcopul nu stă și nu poate sta în izolare. Iar întrucât eparhiile în fruntea cărora stă câte un episcop constituie împreună o Biserică autocefală,sinodul episcopilor acelei Biserici este acolo autoritatea cea mai înaltă;iar ca urmare și prin extindere,autoritatea cea mai înaltă a întregii Biserici,a Biserici sobornicești,universale,este cea a Sinodului ecumenic ,al tuturor episcopilor,întruniți personal în sinod sau prin reprezentați,lucrând totul și rămânând în permanent acord chiar dacă spațial nu se găsesc la un loc. ca semn de manifestare a acordului general bisericesc este și faptul că hirotonia de episcopi se face de cel puțin doi sau trei episcopi,ei reprezentând unitatea întregului corp bisericesc. Totalitatea episcopilor întruniți în sinod direct sau prin reprezentanți recunoscuți este Sinodul ecumenic.

Încă din primele teri secole,organizația Bisericii a avut un rol important în viața și activitatea ei. Plecând de la mici comunități împrăștiate prin câteva provincii și izolate în depărtarea și autonomia lor,Biserica s-a constituit în unități provinciale organizate sinodul formând la începutul secolului al IV-lea un organisme care se întindea aproape în tot Imperiul.

a)CLER ȘI POPOR - După moartea Apostolilor și cu stingerea harismelor,puterea și atribuțiile clerului au crescut,numele și funcția treptelor ierarhice s-au precizat,ducând la accentuarea deosebirii dintre cler și credincioși. Numele de popor(populus,plebs)și de cler,deosebesc în toată Biserica pe credincioși de păstori. Credincioșii se numeau clerus. Tertulian acuza pe eretici că nu respectă deosebirea dintre cler și popor,precum și pe cea dintre treptele ierarhice.

b) Episcopul poartă în secolele II-III diferite nume care arată rangul și oficiul lui în Biserică:supraveghetor,inspector,liturghisitor sau preot al lui Dumnezeu sau

al lui Hristos,părinte(parens,pater),bărbat apostolic.(vir apostolicus).Episcopul comunității era conducătorul și organul unității ei,păstorul și părintele ei sufletesc. Episcopul trebuia să fie în general un om bun ,de încredere,ortodox,cu calități intelectuale și morale,liniștit,bun chivernisitor.

c) Preoții sau presbyteri erau mai mulți într-o comunitate și formau sfstul episcopului(presbyterium). El slujea fie împreună cu el,fie separat,serviciile încredințate de el. Când slujeau cu episcopul,preoții ședeau de-a dreapta și de-a stânga lui,având loc pe scaune,pe când diaconii stăteau în picioare. Preoții puteau să și predice și să catehizeze. Ca și pt. episcopat,se cereau pt. preoție calități morale,bun nume,stima și încrederea credincioșilor și totodată a episcopului. Tradiția Bisericii și sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. Ca vârsta,sinodul de la Neocezareea(ținut între 314

-325)-prin canonul 11 cere vârsta de 30 de ani.

c) Diaconii,ajutau pe episcopi la cult ,primeau ofrandele credincioșilor,citeau din SF. Scriptură la cult când nu erau lectori,duceau sfânta cuminecatură celor absenți de la adunare(bolnavi,închiși)anunțau adunările viitoare. Ei cercetau și înscriau pe cei care aveau nevoie de ajutorul Bisericii,duceau ajutorul celor care nu puteau veni la cult și aveau grijă de găzduire călătorilor creștini,vizitau pe cei închiși. uneori erau alăturați preoților pt. a sluji împreună la o biserică sau comunitate de sat,sau chiar li se încredința lor asemenea biserică,putând săvârși acolo cultul,putând boteza și predica. Sinodul de la Arelate a oprit însă pe diaconi de a săvârși SFÂNTA EUHARISTIE .

e) Clerul inferior –Din clerul inferior făceau parte :ipodiaconii(subdiaconi) , lectorii(citeții), psalții, acoluții,exorciștii,ușierii, la care s-au adăugat mai târziu groparii. Unii clerici inferiori erau instituiți prin rugăciune,alții prin hirotesie(binecuvântarea episcopului).

4.Ierarhia bisericească cui aparține în mod ființial? Care au fost primii înainte stătători ai biserici chemați direct de către Hristos? Pe cine au hirotonit Apostolii la rândul lor?cine stă pe cea mai înaltă treaptă ierarhică,instituită de Hristos și Apostoli? Care este rangul imediat inferior după episcopat? Dar după preoție? Și după diaconi?care era rolul episcopului înainte? Dar a preotului și diaconului?

5.Această organizare există încă din vremea apostolilor și apar bine deosebite și caracterizate. Această organizare se păstrează și astăzi neschimbată deoarece biserica noastră este apostolească și ea respectă orânduielile sfinților apostoli.

6.Ierarhia bisericească este de origine divină de la Mântuitorul(Evrei VII,12) care ași indicat întreita formă a ierarhiei în:apostoli,prooroci învățători(I Cor.XII,28);apoi Apostolii le-au denumit pt. uzul bisericesc .episcopi, presviteri (preoți) și diaconi.(FAPTE XIV,23)

7.Pentru a nu săvârși un păcat împotriva lui Dumnezeu să respectăm ierarhia bisericească .Deci ascultați de cele ce vă învață și supuneți-vă ei întocmai ca lui HRISTOS căci Policarp al Smirnei ne îndeamnă să n esupunem episcopilor,preoților și diaconilor ca lui DUMNEZEU.