Doctrina si deontologie: Furca Teodora

1. Despre organizaţiile şi grupările regionale.

b) Organizaţii si grupări regionale ale profesiei contabile

IFAC este recunoscută drept o organizaţie mondială a profesiei în general în ceea ce priveşte stabilirea standardelor profesionale. Organizaţiile regionale reprezintă profesia din regiunea respectivă în faţa organismelor guvernamentale şi de dezvoltare din acea regiune şi, în anumite cazuri, în faţa organizaţiilor internaţionale în care sunt importante din punct de vedere regional.

Scopul final al organizaţiilor regionale îl constituie facilitarea dezvoltării relaţiilor economice în regiunile respective.

Pentru a fi recunoscută de către IFAC organizaţia regională trebuie să demonstreze că:

- va subscrie obiectivelor IFAC şi va fi de acord să promoveze activ aceste obiective, şi se va asigura că prinintermediul propriilor organisme membre sunt promovateîn regiune reglementările şi standardele IFAC şi IASC;

• are ca obiectiv dezvoltarea şi întărirea unei profesii contabile pe bază largă în regiunea respectivă;

• constituie o regiune de ţări definită corespunzător şi careeste în general reprezentativă pentru profesia contabilă;

• nu este alcătuită deja dintr-un număr substanţial de organismemembre din ţări deja deservite de o organizaţie regională;

• conţine un număr suficient de organisme contabile caresunt deja membre ale IFAC;

• este înfiinţată corespunzător atât din punct de vedere financiar, cât şi tehnic, a funcţionat pe o perioadă rezonabilăde timp şi dispune de infrastructura şi resursele organiza-ţionale şi financiare necesare îndeplinirii eficiente a responsabilităţilor şi participării la activităţile IFAC.

în urma recunoaşterii de către IFAC, organizaţia regională şi IFAC îşi asumă anumite angajamente şi responsabilităţi reciproce. Organizaţiei regionale i se va cere:

• să continue să susţină activ IFAC şi să asigure diseminarea pe scară largă a reglementărilor tehnice;

• să asiste IFAC în relaţiile şi comunicarea cu organismelemembre (de exemplu, colectarea datoriilor), după cum se cere,şi în legătură cu potenţiale organisme membre din regiuni;

• să furnizeze periodic Secretariatului IFAC rapoarte de activitate;

• aşa cum se cere, să permită preşedintelui IFAC sau reprezentantului său să participe la întâlnirile Consiliului (saula structura de conducere echivalentă);

• să furnizeze informaţii şi să participe la activităţile tehniceale IFAC (comitete, grupuri de lucru etc.) în acele situaţii

52

în care o reprezentare regională sau un punct de vedere ar fi potrivite;

• să trimită un reprezentant, preferabil preşedintele organizaţiei regionale, să participe la întâlnirile Consiliului deAdministraţie al IFAC, la întâlnirile cu preşedintele, vicepreşedintele, directorul executiv şi preşedinţii Comitetelor; reprezentantul poate să fie însoţit de un consultanttehnic;

• să informeze Secretariatul IFAC despre orice schimbăripropuse în Constituţia sau în rândul membrilor organizaţiei regionale;

• să menţină o comunicare directă, adecvată, cu alte organizaţii regionale recunoscute, privind diverse întâlniri, noireglementări tehnice, proceduri de lucru, buletine informative etc.în mod similar, IFAC va trebui:

• să furnizeze Secretariatului organizaţiei regionale exemplare din toate reglementările tehnice ale IFAC şi altecomunicări administrative, precum şi minute sau altedocumente legate de Consiliul de Administraţie al IFAC;

• să se sfătuiască şi să se consulte cu organizaţia regionalăasupra oricăror modificări propuse pentru ConstituţiaIFAC şi privind orice modificări în rândul membrilor;

• după cum se cere, şi în măsura în care este posibil, săfurnizeze asistenţă organizaţiilor regionale în desfăşurarea misiunii lor şi în diseminarea reglementărilor tehniceale IFAC;

• după cum se cere, să furnizeze vorbitori sau alţi reprezentanţi la conferinţe regionale şi seminarii pentru a promova

coeziunea dintre IFAC şi organizaţia regională;• să sfătuiască organizaţia regională asupra

activităţilorComitetului de Nominalizare privind recomandările

53

IFAC asupra alcătuirii Consiliului de Administraţie al IFAC si a Comitetelor.

Gruparea regională reprezintă asocierea mai multor organisme profesionale din ţările aceleiaşi regiuni, care însă nu îndeplineşte toate criteriile menţionate pentru o organizaţie regională.

Pentru a fi recunoscută de IFAC gruparea regională trebuie să demonstreze că:

- există o grupare sau o organizaţie înfiinţată şi susţinută(care poate fi cunoscută ca organizaţie regională pentrupropriile sale scopuri locale);

- gruparea susţine obiectivele şi reglementările IFAC şiIASC; şi

- zona acoperită de grupare are o mărime suficientă cu potenţial pentru un număr semnificativ de organisme contabile profesionale; gruparea are potenţial să îndeplinească eventual criteriile pentru recunoaşterea oficialăde către IFAC, are o intenţie si un plan evident în vedereaobţinerii acestei recunoaşteri.

Grupările regionale recunoscute nu vor primi dreptul de a participa la întâlnirile Consiliului de Administraţie al IFAC ca observatori, cu excepţia unei decizii specifice a Consiliului de Administraţie de a emite o invitaţie pentru a participa la o anumită întâlnire, pentru un anumit scop.

Grupările recunoscute vor primi exemplare din toate publicaţiile IFAC în schimbul plăţii unei cotizaţii anuale rezonabile. Acestea vor fi încurajate să contribuie la răspunsurile pentru proiectele de expunere ale IFAC şi pentru reglementări şi alte documente înaintate.

Principalele organizaţii şi grupări regionale care funcţionează în Europa sunt:

- Federaţia Experţilor Contabili Europeni (FEE) este organizaţia - recunoscută de IFAC - care gestionează profesiacontabilă la nivelul Uniunii Europene; cuprinde organisme profesionale, admise conform principiului de ţară,

54

din toate cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. CECCAR este membru FEE din anul 1996. FEE are ca obiectiv întărirea profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene şi aplicarea standardelor internaţionale în domeniul contabilităţii şi auditului.

Pentru ca un organism profesional dintr-o ţară să devină membru FEE este necesar:- să nu fie organism guvernamental;- să fie un organism stabil în cadrul profesiei contabile;- să fie recunoscut prin lege sau prin consens general;- să provină dintr-o ţară europeană.

Când dintr-o ţară există o a doua candidatură pentru calitatea de membru este necesară consultarea membrului existent;

• Federaţia Experţilor Contabili Francofoni (FIDEF);• Federaţia Experţilor Contabili Mediteraneeni (FCM);• Comitetul de Integrare Latină Europa-America (CILEA);• Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Con

tabilităţii (SEEPAD).

Sistemul de supraveghere publică trebuie să aibă o finanţare sigură şi liberă de orice influenţă negativă a auditorilor statutari sau a firmelor de audit.

Persoanele care asigură guvernarea sistemului de supraveghere publică trebuie să reprezinte toate părţile interesate: furnizorii şi utilizatorii situaţiilor financiare, investitorii, organismele şi asociaţiile profesionale, normalizatorii de standarde, mediul academic, mediul de afaceri etc.

Interesul public este afectat ori de câte ori profesia contabilă este excesiv reglementată, aceasta împiedicând competiţia şi concurenţa, sau când reglementarea este discriminatorie sau netransparentă.

Există tendinţa, mai ales din partea unor guverne, de a limita, prin reglementări, raţionamentul profesional contabil, iar excesul

55

de reglementare sau reglementarea rigidă frânează procesul de globalizare, de internaţionalizare şi de modernizare a economiilor.

2. Structura legală şi organizaţională a unui organism profesional.

b) Structura legală si organizatională

Pentru ca o organizaţie să poată prospera, trebuie să aibă o direcţie clară şi să fie sigură de obiectivele sale şi de felul în care le poate realiza, înainte de abordarea structurii legale şi organizaţionale a unui organism profesional nou de contabilitate, este important să se convină în principiu asupra scopurilor, obiectivelor şi activităţilor-cheie ale organizaţiei şi asupra unui termen general de implementare. Aceste decizii trebuie să ţină cont de stadiul de dezvoltare a profesiei din ţara respectivă şi de resursele financiare şi umane care vor fi la dispoziţia organizaţiei. Factorii de decizie ai organizaţiei trebuie, de asemenea, să aibă în vedere şi diferenţele între necesităţile tehnice şi schema de reglementare dorită pentru persoanele din practica publică, precum şi pentru membrii cu diverse roluri, de exemplu, auditori, contabili financiari, consilieri financiari, consultanţi de management, profesori şi oficiali guvernamentali.

Aceste diferenţe se reflectă deseori în structura legală şi organizatională a organismelor profesionale de contabilitate; acestea rezultă din interesul public deosebit în munca auditorilor şi din standardele contabile internaţionale şi naţionale create pentru a menţine si îmbunătăţi calitatea raportărilor financiare.

Câţiva dintre factorii care trebuie analizaţi sunt:- scopul înfiinţării organismului profesional;- cadrul legal existent, dacă este cazul, pentru

reglementarea profesiei;

- numărul de contabili calificaţi din ţară şi natura generalăa calificărilor acestora;

58

- protecţia legală, dacă este cazul, pentru anumite titluriprofesionale (de exemplu, auditor statutar, expert contabiletc.);

- natura sarcinilor, dacă este cazul, care sunt rezervate profesioniştilor contabili;

- care va fi interacţiunea dintre profesie şi guvern;- standardele de contabilitate şi audit urmate în general de

profesioniştii contabili în pregătirea şi auditarea declaraţiilor financiare;

- necesitatea în cadrul profesiei a unor programe de formarecontinuă;

- cererea viitoare estimată de profesionişti contabili în toatesectoarele din ţară;

- extinderea şi calitatea sistemului educaţional pentru pregătirea profesioniştilor contabili;

- activităţile şi programele specifice care vor fi derulatede organismul profesional de contabilitate şi cele carevor fi asumate de organisme guvernamentale sau alteorganizaţii;

- resursele care vor fi disponibile pentru finanţarea organismului profesional de contabilitate;

- numărul de contabili din ţară care ţin de un organismprofesional de contabilitate din afara ţării.

Următorul pas este stabilirea unui acord general cu privire la structura care va asigura cel mai bine faptul că activităţile organizaţiei sunt desfăşurate în mod eficient şi efectiv. Este important să se recunoască faptul că multe funcţii vor trebui să fie executate în mod voluntar de membri până când resursele vor permite angajarea unui număr de persoane calificate.

Deciziile iniţiale cu privire la structură vor implica cel puţin următoarele aspecte:categorii şi cerinţe pentru a fi membru (de exemplu, cu

drepturi depline, asociat, stagiar);- prevederea de menţinere a „drepturilor dobândite" pentru

calitatea de membru;- componenţa, autoritatea şi responsabilitatea organismului

suprem de conducere (numit în cadrul acestei lucrări„Consiliu") şi a altui comitet executiv sau grup împuternicit să acţioneze în numele Consiliului;

- autoritatea şi responsabilitatea directorului executiv;- autoritatea şi responsabilitatea Comitetelor Permanente;- desemnarea ca membru.

După ce s-a ajuns la un consens cu privire la activităţile organizaţiei propuse şi asupra aspectelor structurale menţionate mai sus, poate începe activitatea de elaborare a documentelor oficiale de organizare (statutul, actul constitutiv şi regulamentele).