Anne Fine (n. 7 decembriel94T) este o scriitoare britanicd fai-moasi mai ales pentru cirfile dedicate copiilor.A semnat peste patruzeci de titluri pentru copii, doul dintre aces-

tea, Goggle-Eyes Ei Flour Babies, fiind premiate cu prestigioasaMedalie Carnegie. A fost desemnatl de doui ori autoarea anuluila categoria literaturi pentru copii. in 1998, s-a numirat printrecei cinci finaligti ai premiului Hans Christian Andersen, iar in2001 i-a fost acordat premiul Children's Laureate, care se decer-neazi o dati la doi ani pentru intreaga activitate.Anne Fine este membri a Royal Society of Literature, iar in anul2OO3 a fost decoratl cu Ordinul Imperiului Britanic.Romanul Do amna Doubtfire a fost ecranizat in anul 1993, filmulavAndu-i in rolurile principale pe Robin Williams, Sally Field pi

Pierce Brosnan.De aceeagi autoare, la edituraArthur a mai apirutvolumul Copiiide fdind (Flour Babies).

ANNE FINE

Doamna DoubtfireTraducere din englezi

de Iulia Arsintescu

AETHUR

CAPITOLULI

CAPITOLUL II

CAPITOLUL III

CAPITOLUL ry

CAPITOLULV

CAPITOLULVI

CAPITOLULVII

CAPITOLULVIII

CAPITOLUL Ix

CAPITOLULX

Cuprins

O dupS-amiazi linigtitd cu tata 5

Golpugclinfafavecinilor . .... ....... 22

Vizitawijitoarei .. 36

O tehnici buni de interviu

poatefaceminuni ....,.. 52

Sd-fi gdsegti un rol inviafi 7l

Despre aetorie, porci fericili gi rdzboi . . . 115

Ciudat, exact asta spune mereu

gi mama . ..132

Nu-i bine si-;i faci acoperig lntr-o zi

cufurtuni .......151

RAul-oglindi .. ...169

Redactori:Alina Nicoleta Ioan, Ioana VilcuTehnoredactor: Crengu{a RonteaDTP copertS: Alexandru Dag

ISBN 978-606-788-130-l

ANNE F'INEMadame DoubtfreCopyright @ Anne Fine, 1987

@ EdituraArthur,20l6, pentru prezenta edilieEditura Arthur este un imprint al Grupului Editorial ART.

CAPITOLUL I

O dupd,-ami,azd, li,ni;ti,td, cu tata

Tot drumul in sus pe sceri, copiii se striduiri din ris-puteri st scape de plic. CAnd aproaPe aiunseri sus, Lydia,

fi ind mai inalti, reugi si i-l vire lui Christopher sub pulover.

Christopher il scoase qi incerci si i-l indese in mAnS luiNatalie.

- Jine, Natty, zise el. Di-i asta lui tata!

Nathalie clitini din cap atAt de violent, incit pirul iibiciui fap;i ii imbujori obrajii. Duse rnAinile la spate Ei

iqi impleti strans degetele. Lui Christopher nu-i rimase

decAt s5-i vAre plicul in sarafan, in spatele rlfuqtelor gal-

bene de pe piept. Ochii lui Natalie se umpluri de lacrimi,

iar atunci cAnd Daniel Hilliard le deschise uga copiilor, fata

plAngea incetiqor.

Se apleci qi o lui tn bra{e.

- De ce o facefi mereu si plAngS? ii intrebd pe ceilallidoi copii.

- Iarti-ne, ziseri ei.

Daniel o duse in brafe p6ni in bucitirie qi o a;ezi pe

marginea mesei. Auzind un fognet de hArtie in sarafan,

bIgI mAna in spatele riluqtelor qi scoase scrisoarea.

t,

6

- Aha! strigl el. O noui misivi din partea StilouluiVeninos. Ce mai face mama voastr5, apropo?

- Foarte bine, mullumim, il informi Lydia cu o poli-tefe relativ rece.

- Mi bucur, zise Daniel. Nu mi-ar pl5cea s-o gtiu do-

borAti de dizenterie, de salmonela sau de rujeoli.+-lncepuri si-i striluceascl ochii, iar buzele schi;au un

zAmbet.

- Ori de febri lassa, de turbare, sau...

- A avut un uqor inceput de riceali siptdmAna trecutS,

i;i intrerupse Lydia tat5l. Dar n-a evoluat.

- Picat, zise Daniel. Adici ce picat...Nu rispunse nimeni. Christopher se l5sase in genunchi

in faga cuqtii prepeligei gi ii fluiera printre gratii. Bulgiragulinaripat gri-argintiu sirea tncolo qi incoace, piuind de in-cintare. Lydia risfoia curioasi teancurile de hArtii inghe-suite pe masi.

- Tati, mami ili transmite dragostea ei, zise Natalie.

- Serios? se miri Daniel. A spus ea asta?

- Sigur ci nu, zise Lydia. E o invenfie de-a lui Natalie,

sau poate o fi auzit la televizor.

Daniel o strAnse in brage pe mezini.

- Of Natty zise el. Uneori fi-e greu, aga-i?

Natalie iqi tngropi faga in subsuoara lui.

- I-ar fi mai ugor daci te-ai stridui gi tu pufin, remarciLydia.

Pe deasupra capului lui Natalie, Daniel se uiti intreb5-tor la fiica mai mare.

I

I

- Ce vrei si spui?

- Vreau si spun civenim aici doar marfi dupi-amiazapentru ceai qi cAte un weekend o dati la doui siptimAni,zise Lydia. Nu-i mult. Ar fi mai plicut dacl Natty n-ar tre-bui si petreacl timpul Ssta ascultAnd remarci riuticioase.

- Remarci riuticioase?StAnjenit, Daniel se preficu ci nu ingelegea.

- $tii tu, zise Lydia. ,,Stiloul veninos", toate bolile ace-

lea...

- Ai dreptate, zise Daniel. Ai mare dreptate. O si mIstriduiesc mai mult. incep chiar din clipa asta.

Trase aer in piept.

- Me bucur mult ci mamavoastri este bine. Sunt in-cAntat si aflu.

Se opri o clip5.

- N-o s5-i citesc scrisoarea chiar acum, ca si nu mirizgAndesc. O pun aici, pe raft, gi o citesc mai tArziu.

VAri plicul intre cutia de cacao gi punga cu mincarepentru prepeli$ gi mai zibovi o clipi ca si se uite urAt la

el. Pe urmi se intoarse iarigi spre copii.

- Spercivrea numai sf,-mi aminteasci sivl luati hai-

nele cu voi de data asta, sau aqa ceva.

Lydia gi Christopher se uitari unul la altul. Ei gtiau mai

bine. Citiseri scrisoarea. Citeau intotdeauna ce-i scria

mama tatilui lor. finea de sistemul lor general de autoa-

plrare. Aveau chiar;i o metodi. Lydia rupea plicul gi sco-

tea foaia de hArtie. O citeau impreuni, in ticere. Pe urm5,

Christopher o implturea pe exact aceleagi urme ca inainte

l/

Si o strecura intr-un plic nou luat din biroul mamei. LasfArgit, i-o intindea lui Natalie, care de obicei scotea limbafiri si se gAndeasci, ascultitoare, Ei lingea lipiciul de peclapa plicului. in felul 5sta, impirfeau responsabilitateatofi trei, laolalti cu vina, in caz cX erau pringi.

- Sigur e vorba despre haine, repetd Daniel, deloc con-vins, incruntAndu-se din nou la plic.

- Poate, zise Lydia. A pomenit de cAteva ori in timpulsiptdmAnii cAt de nepl5cuta fost si nu avem hainele la noi.

Daniel se ariti iritat.

- Avefi alte haine. Le avefi pe cele pe care vi le-amcumpirat eu iarna trecuti.

Copiii nu spuseri nimic, iar Daniel bigd de seami asta.

- Ei nu-i plac, aga-i? zise el.

- Am putea lua ceaiul? intrebl Lydia, incercAnd si-idistragi atenqia. Ne e cam foame.

._ Hainele, insisti Daniel. Hainele. Hainele pe care vile-am cumpirat asti-iarni cu un pref neruginat. Nu le-aqipurtat niciodati cAnd agi venit incoace. De fapt, nu v-amvizut niciodati imbricaqi cu ele.

Pielea din jurul ochilor incepu sI i se inchidi la culoaregi ochii ii sticlir5. Copiii se uitari in alti parte. Cunoqteausemnele.

- Nu le purtafi deloc, aga-i? Nu, nu le purtafi. Ei nu-iplac, aqa ci nu avegi voie si vi imbricafi cu hainele de lamine.

- Eu o port pe a mea, interveni Natalie. Am purtat-oIa focul de tabiri, pi la siniup, gi in parc, cAnd s-au ficut

sl

biltoace qi noroi, pi cAnd ne-am dat pe derdeluq in cutiide carton, iar mama a crezut ci am venit acasl cu caca de

ciine pe noi!

- Vedefi? jubili Daniel. Vedefi? VI lasi si purtafi hai-nele de la mine numai c6nd se teme ci hainele pe care le-a

cumpdrat ea ar putea lua foc, s-ar putea rupe, s-ar putea

murdiri sau (gAndindu-se la caca de cAine) qi mai r5u!

incordarea cenuqie din jurul ochilor lui se intensificXpi, parci firi si-qi dea seama de gesturile lui, lui o puqciimaginari de pe un rastel imaginar, igi apleci ugor capulpe-o parte gi ochi o fint[ imaginari, printr-o citare ima-ginari.

- Ce faci? il intrebi Lydia. Ai un cArcel Ia gAt?

StArrjenit, Daniel se prefScu ci aqazl pusca la loc inrastel, apoi iqi veni in fire, inci qi mai stAnjenit. Ca si se

adune, iqi indrepti umerii gi respirf, adAnc. Un miros cald

qi linigtitor de verdequri gi de usturoi ii umplu nlrile.

- PAinea impinati! iqi aminti el. Vrefi si mAncafi?

- Mai intrebi?

- Da.

- Grozav!

Se treziri la viafi. Cu dosul palmei, Lydia ficu loc pe

masi impingAnd spre margine mormanul dezordonat de

cereri de angajare ale tatilui ei. Christopher scormoni printalmeq-balmequl de pe chiuveti, ciutAnd farfurii gi tacA-

muri curate pentru tofi patru. Natalie aduse cu griji pa-

hare gi o cutie cu lapte.

Blestemdnd aburul care ii intra in ochi gi frigAndu-pidegetele, Daniel scoase pAinea fierbinte din tava de copt

i,

gi o puse pe un platou, unde rimase rotundi qi aburindiweme de cAteva secunde, apoi se dezumfli.

- Ah!

- E aproape perfecti!

- Mama zice ci asa se intAmpli cAnd o coci prea mult.Dar Daniel nu se ldsl dus cu pregul.

- N-am copt-o prea mult, ii informi el. Am a$teptatprea mult. Ca gi mine, pAinea a agteptat patruzeci de minutepAni cAnd s-a indurat mama voastri si vI aduci incoace.

La aceastl noui criticl adresati mamei ei, Lydia strAnsebuzele.

- A intArziat din cauza traficului.Daniel strAnse gi el buzele.

- Sigur ci da, traficul din oraqul ei natal a luat-o com-plet prin surprindere! Nu locuieqte aici decAt de treizeci qi

cinci de ani. Nu gofeazi decAt de jumitate dintre ei. Nu viaduce aici in fiecare marfi decAt de doi ani incoace. E ca ostriini la volan, dupi cum se vede, qi aglomeragia din tra-fic o ia pe nepregititel

- Nu-i e nici ei foarte ugor sI fie pirinte singur, repliciLydia.

Daniel se agezi la masi.

- Nu-i nevoie s5-mi spui mie, ii aminti el. $i eu suntpirinte singur. Ea insi vi are al5turi pe voi aproape toatisiptimAna, in timp ce eu nu. Iarvoi ajungefi cu patruzecide minute mai tArziu, ca de obicei. Sunt patruzeci de mi-nute din timpul meu foarte limitat cu voi. Patruzeci deminute pe care mi le rade mereu cu lipsa ei cronici depunctualitate qi de respect pentru sentimentele mele.

,oi

Tofi cei trei copii se opriseri din mestecat, dar Daniel

nu bigi de seami. Avea aceeagi privire intunecati de maidevreme. Strambandu-qi buzele intr-o grimasi hidoasi,se intinse spre sertarul din capitul mesei, scoase de acolo

cu o mAni un culit imaginar, in timp ce cu cealalti trigeaspre el ceainicul. Cu acelagi rAnjet oribil pe chip, retezi cu

un cuqit imaginar gAtul imaginar al invelitorii ceainicului.Christopher ofti. Natalie igi supse buza de jos, ca qi cum

era pe punctul si izbucneasci in lacrimi.

- O{, nu te mai purta atAt de prostegte! se gribi Lydia

si-gi dojeneasci tatil. Aproape ci ai ficut-o si plAngi pe

Natty. Spui ci incetezi pi pe urmi te porfi exact pe dos. Iar

tu nu mai da atAta ap5 la qoareci, Natty, se intoarse Lydia

spre sora ei. Nu i-a ficut nimic ceainicului. Sau mamei.

Aqa e el, enervant. Nu se poate controla. Trebuie si inveqi

pur gi simplu si-l ignori.

- Are dreptate, interveni Daniel, plin de remuqciri.Sora ta are perfecti dreptate. Nu mi pot controla.

Cizu in genunchi in fap scaunului pe care era agezati

Natalie.

- Trebuie si invefi pur gi simplu si mI ignori.

- Slabe sperante, ofti Christopher.

- Slabe speranfe, repeti Natalie.

il betu u;urel pe tatil ei pe braf ;i se simli oarecum

mAndr5.

- Slabe speranfe, zise ea din nou, apoi adiugi, foarte

politicoasi: Pofi si te ridici acum.

- Mulpmesc, zise Daniel.

1,,

Se ridici, scuturandu-qi genunchii pantalonilor demizeria de pe jos.

- Promit cd mI voi indrepta. Voi exersa toati ziua ince-pAnd de azi qi voi ajunge si mi port impecabil pAnivineri,cAnd mama voastri o si vi aduci din nou incoace.

Lydia gi Christopher inlemnirS. Natalie blgi de seamiimediat. Lingura ei se opri la jumitatea drumului dintrefarfurie qi gurd gi se uiti nelinigtitd mai intAi la Lydia, apoila Christopher. Ochii i se ficuri tot mai mari gi incepurisi striluceasci umezi, pAni cAnd pe fiecare pleoapd de josi se formd o lacrimi uriag5, tot mai mare qi mai tremurl-toare, gata si se rostogoleasc5.

Daniel scoase din buzunar o batisti cu piclqele mov gii-o intinse fiicei lui peste masi. Natalie ipi ingropi faqa incutele batistei. Apoi tatdl se intinse spre fetili gi ea i sec51[ri in poali, suspinAnd incetigor. El o inconjuri cu bra-

lele qi ii lipi capul de pieptul lui, sub blrbie. Vorbi pestecreqtetul ei, cu o politeqe glaciali.

- Nu sunt probleme cu weekendul, sper. Venigi vineri,da? N-am incurcat lucrurile, e rAndul meu si vf, iau inweekend, nu?

Fala Lydiei r5mase flri nicio expresie, dar Christopherse foia nervos in scaun. Ochii lui se desprinseri de ochiiintrebitori ai tatilui siu pi alunecard spre plicul inci ne-deschis, sprijinit de punga cu mAncare pentru prepeligi.

Iar Daniel vizu.

- Aha!intr-o clipi, toate bunele lui intenfii se topiri. O puse

deoparte pe sirrnana Natalie, siri in picioare, ingfici

I

I

plicul gi il deschise sfAgiindu-I. Ochii lui goniri pe scrisoa-rea scurti, ingustAndu-se gi aruncAnd scAntei. Degetele ise inclegtarl pe marginea foii pi incheieturile lor se albiri.

- Vrijitoarea! Egoista, necugetata, nesimtita devriji-toare!

- Tati!

- imi furi weekendurile! Cum indrizneste? Cum in-driznepte?

- Tati, te rog!

- Ag putea s-o omor. Chiar ap putea! Uneori mi gAn-

desc ci i-a$ reteza gAtul cu bucurie!

- Nu!Tati! Nu!

Natalie se dldu jos de pe scaunul ei cAt ai clipi. Cu la-crimile qiroindu-i pe obraji, se nipusti spre el din cealaltiparte a camerei qi incepu si-l bati furios cu pumnii.

Lydia era gocati.

- Tati! Serios! Pentru numele lui Dumnezeu!Christopher, groaznic de stAnjenit, se lisi sd alunece

din scaun gi se ghemui lAngi cuqca prepeliqei, departe de

scandal. Ura scenele. Se intinse dupi animilulul mic, do-lolhn gi cenugiu care il liniqtea qi se intrebi cum ficuse fagil-letty tuturor acestor izbucniri firl numir de care avuseseparte din prima zi cAnd o aduseseri acasd de la magazin.Mai intAi fuseseri exploziile inspiimAntitoare de furie dinbucitiria celeilalte case, cAnd zburau farfurii, uneori chiarpi cu mAncare. Christopher se ascundea cu Lydia pe undevaprin casi - deseori sub pituful lui Natalie, unde din cineptie ce motiv se simfeau cel mai in siguranfi -, dar putea

I

lra