DIUARIU BELETRISTICU SI ENCICLOPEDICU - LITERARIU.

III. Tinerii suferiâu cumpliţii. Stefanu cerca se se apropie de Mari'a, dar'

biet'a fCta nu mai poteâ paraşi cas'a, eră secves-trata. Elu primi chiar' unu avisu din partea Lun-cenului. câ va consideră câ unu casu de resbelu ori-ce încercare de apropiere.

Stefanu iucercâ se scrie iubitei s'ale, dar" t6ta lumea tremura de Luncâuu si nu cuteză se se însărcineze cu predarea unei scrisori.

Nu mai sciâ ce se facă bietulu baiatu, î-i ve:;iâ se se impusce.

Totu Mari'a trebui se gasesca mijlocu de mântuire.

Intr'o unu baietiaudru diu satu aduse la Baltesei urmatoriulu biletu:

— „De s6ra tat'a lipsesce de a-casa. Tâte „usîle siintu incuiate, dar' poţi veni la bal-„comi, unde ne vomu pote vede si vorbi „printre zăbrelele ferestrei. Te iubescu si „te asceptu. Mari'a." — Stefanu se cutremura de bucurie. Dar' li-

niscindu-se 'si aduse a-minte, câ balconulu eră la o inaltîme câm de patru metri; cum va ajunge până acolo ? Cum ?. ' . . . Câ Romeo.

Din Parisu cumperâse, câ obiecţii de curio-sitate, o scara de metasa, usi6ra si solida; atunci nu-si închipuise câ-i va servi vre-odata.

— Schitia. — ( U r m a r e si line.)

Acesta idea 'Iu făcu se zimbâsca. Balconulu si iubit'a lui, scar'a de metasa si elu : erâ Romeo si Juliet'a la balcouu.

Dar' de-odata se înfiora; 6re sfersîtulu amo­rului seu erâ se ha totu atâtu de t rag icu? . . .

Ser'a sosi blânda si poetica, cu adierile ei parfumate, cu ciripitulu somnurosu alu paseriloru, cu fremetulu fruudieloru si murmurulu rîuletiului, iu sfersîtu cu miile de glasuri line, care păru rogatiunea de sera a toturoru vietatîloru.

Stefanu puse in busunariu scar'a de metasa, luâ unu revolveru incarcatu pentru ori-ce întâm­plare si plecă. Pe drumu, pentru a se convinge despre bun'a cualitate a cartusieloru s'ale, dede o puşcatura, care desceptâ ecourile padutei si la-tratulu indepartatu alu câuiloru din satu.

Erâ seuinu si lun'a plina lumina magicu. Acesta impregiutare erâ câm defavorabila pentru aveutur'a lui Stefanu, dar' elu n'aveâ ce alege. De alt'cum balconulu Măriei erâ câm in umbra.

Tânerulu rataci împregiurulu casei, pâua câudu se stinseră t6te luminările, semnu câ slugile se cul­caseră. Singura ferestr'a Măriei erâ illuminata. Te-uer'a fe"ta asceptâ. Ea se preumbla agitata prin odaia, se uita. clin cându iu -eându pe ferestra, ducuudu mâu'a la ochi; iu fine deschise ferestr'a si printre zăbrelele de fieru aspiră aerulu parfumatu alu serei.

In acel'asi momentu Stefanu, câ electrisatu, sari preste zidulu de imprejmuire si se apropia de balconu. Cânii de paza veuira se-i lingă manile.

158

Mari'a scdse unu usioru tîpetu si duse mân'a la inima.

Stefanu dintr'o singura aruncătura acatiâ de fierele balconului scar'a de metasa si începu a se urca.

— „Ştefane!" suspina galesia tiuer'a f6ta. — „Nu este Stefanu," respuuse tenerulu ur-

câudu cu repedîtiune scar'a, „este Romeo, vine la Juliet'a lui."

— „Romeo, scumpulu meu Romeo!" — „Julieto, ângerulu meu, 6ta-me !" Stefanu intinse mân'a câ se apuce braciulu

de zăpada alu Măriei. — „Inca nu!" strigă o voce aspra si o detună­

tura resuuâ. — „O tata, ce ai facutu," tîpâ Mari'a desperata. Stefanu siovai, cercă a se tiene' de scări,

dar' pierdu poterile si se prăvăli la pameutu siop-tindu: „Adio, Julieto!"

Mari'a lesînâ. Lunceuu cu figur'a iucruntata si cu ochiulu

selbaticu smulse scar'a de pe balconu si se făcu nevediutu.

IV. Servitorii desceptati prin detunătura, esîra

spariosi din odai'a loru si, dupa-ce câutara câtev'a miuute prin curte, gasira pe Stefanu lesînatu plinu de sânge.

— „E coconasiulu ! Aoleo, maica prea curata, ce-o mai fi si ast'a," strigă unulu-

— „E plinu de sânge," observă altulu. „Me ducu se rhiamu pe dlu doftorii, a sositu in satu dela amedi; e cu dlu p r o c u r o r u iu gazda la dlu priraariu."

— „Pleca iute!" interveni o jupâuesa be-trâna, care conducea gospodari'a Luncenului. „Er' •voi aduceţi pe coconasiu in sofragerie. I ! ce pe-catu, că nu e boieriulu a-casa. . . Si coconiti'a s'o fi culcatu, de n'a audîtu nimicu . . ."

Stefauu fii desbracatu cu ingrigire. Ran'a eră in partea drepfa. intre c6ste, sângele mai curgea, desî camasi'a se câm lipise. In câtev'a se­cunde iscusit'a jupâaesa, totu bocindu-se, spală rau'a si o legă bine cu o cârpa de inu stiopita cu c i f e l u i c u , *) cum dîceâ ea.

Apoi udă la temple cu otietu pe bietulu Stefanu, care întredeschise ochii si murmură cu­vinte neintielese.

In acel'asi momentu se aud! uruitulu unei trasuri in curte. Doctorulu si procurorulu intrară in sofragerie conduci de servitoriulu, care î-i chemase.

Tfiuerulu doctorii visitâ ran'a, corese pan-samentulu si dîse câtra procuroru:

„Ran'a a fostu făcuta cu unu glontiu de re-volveru. Din norocire proiectilulu a alunecatu pre lângă cdsta si a sdrobitu numai pielea. Slabitiunea bolnavului provine mai multu dintr'o coutusiune seridsa la cefa, care pare a fi resultatulu caderei dela 6re-care inaltîme."

Doctorulu inca nu sfersîse bine si o u6ua uruitura se audî. Era Luncânu.

înainte de a fi iuteTnitu vre-unu servitoriu, elu se urcă repede in odai'a Măriei, 'si redică fet'a de josu, o puse pe unu patu si cu desmier-dari si ingrigiri de mama o desceptâ din lesîuu.

— „Ce este? ce s'a intâmplatu?" dîse ea cu v6ce slaba.

— „Nu e nimicu, dragutia," o liniscî Lu;-cenu dâudu v6cei s'ale aspre tonuri mai dulci, „totulu e bine. Liniscesce-te nitielu, voiu veni mimai decâtu la tine."

Elu esi din odai'a Măriei. Pe scara întâlni pe jupân6s'a, care veniâ intr'unn sufletu se-i spună cele întâmplate.

— „Dlu doftoru cu dlu procuroru," sfersf ea, „suntu iu sofragerie."

— „Bine, me ducu si eu. Tu Balasio, remâi cu coconiti'a, că-ci nu prea î-i e bine "

Cându intră Luncenu in sofragerie, procu­rorulu esaminâ unu revolveru pe care 'Iu găsise unu servitoriu in loculu unde cadiuse Stefanu.

Doctorulu impartasi lui Luncenu, care păstră unu calmu admirabilu, conclusiunile cercetariloru s'ale.

— „Ran'a," adaugă procurorulu, „pare a fi fostu făcuta chiar' cu acestu revolveru, din care puşcatur'a s'a descarcatu de curându. Intr'adeveru o cartusia lipsesce, eY tieVa pastreza urinele pr6spete ale ierbei." *)

Luncenu miratu luă si esaminâ revolverulu. — „De altsum," observă doctorulu, „rau'a

nu e de locu primejdi6sa si respundu de viâti'a bietului meu prietinu."

— „Sunteţi prietenulu dlui Baltescu ?" iu-trebâ Luncânu cu interesu.

— „Da, dle. Amu facutu studiile impreuua la Parisu; erâmu in intime relatiuni si ne-ainu inna-poiatu in tiera de-odata, suntu acum câtev'a luni."

Luncenu semtî unu cutremuri trecundu-i prin tdte membrele. Apoi cu v6cea câm tremura-tore dîse: „Dle doctoru, te rogu prea multu se-mi acordezi câtev'a momeute de convorbire iutre patru ochi."

„Cu plăcere, dle Luncenu. In tempulu acest'a dlu procuroru va coutinuâ anchet'a

De alt'cum credu, că preste cinci-sprediece minute chiar' ranitulu va fi iu stare se vorb6sca."

Lunceuu se iufiorâ. Elu trecu cu doctorulu intr'alta odaia.

V. După unu sfertu de c6su cei doi bărbaţi se

innapoiara in sofragerie. Doctorulu erâ f6rte se-riosu, er' Luncenu avea o figura vesela, care con­trasta cu situati'a dramatica.

Nici-odata, nici doctorulu nici Luncenu n'au descoperitu secretulu acelei convorbiri.

Stefauu iaca nu vorbiâ. — „Ve rogu se asceptati unu momentu,"

dîse Luncâuu. „Credu, că am gasitu midîloculu, cum se făcu pe ranitu se vorbească."

*) acidu fenicu sâu carbolica, atiseptiiu energicu. *) prafu de puşca.

159

Doctoriilu si procuroruiu se uitară uuulu la altulu cu mira ie.

Nu trecură cinci minute si Luncenu veui din nou la braciu cu fiia-s'a, cu frunids'a Măria. Nici odată ea nu fusese mai frumdsa si mai suridie-tdre. Toţi cei de i'acia o priviâu cu unu adeve-ratu cui ti..

Dupa-ce doctorulu si Diocurorulu î-i fura presentati, Mari'a inaintâ spre canajteua. unde jaceâ ranitulu

— „Ştefane!" dîse ea cu o vdee dulce si petrundietdre, cuprindiendu manile teuerului intre ale s'ale.

Stefanu deschise ochii si zimbi. — „Nu ve spuneam eu?" observă Luncenu. La audiulu acestui glasu, Stefanu iucruutâ

sprâncenele si 'si netezi fruntea cu mân'a, voindu par'ca a-si aduce a-minte. Elu se redicâ pe jume-tate, in prad'a unei mari agitaţiuni.

— „'Mi-aducu a-minte." dîse cu voce slaba. „Dle Baltescu," incepu procuroruiu cu

gravitate. „Ai fostu victim'a unui atentaţii, duna cum se vede. Depinde dela dt'a, se luminezi jus-titi'a prin istorisirea ceioru intempiare."

Stefanu tacii unu momentu, câ-si-câudu ar' fi voltu se-si reculegă suveninle, se uită o clipa la Luncenu, care pareâ adencitu in gânduri, apoi intorse ochii asupr'a Măriei, care î-i surîdeâ si Iu stringeă linu de mâna.

— „Ei bine. domniloru," dîse elu fâra a-si intdrce ochii dela iubit'a s'a, „dupa-cum a-ti po-tutu vede, ran'a mea provine dintr'unu glontiu de revolveru. Folosindu-me adecă de acesta fru­mosa sera, intârdîasemu prin pădure. La iuapoiere, de-6re-ce drumulu conducea pr elan ga acesta casa, unde dupa-cum sciţi locuesce logodnic'a mea, con-dusu de sentimente, pe care usioru le veţi intie-lege, me oprii unu momentu pentru a me uita la ferestri. Care nu fu mirarea mea, cându vediui unu omu de infacisiare suspecta cercându a se urca la balcouu. Intr'o clipa sării preste zidu si alergai spre casa cu revolverulu in mâna. Necunoscutulu, audiendu paşi inderetulu seu, o luă la fuga; eu in zelulu de a-lu ajunge făcui uuu pasu gresitu, alunecai pre <5rba, si nu sciu prin ce intempiare nenorocita revolverulu se descarcă si me răni. Cadiui, si se vede, câ cef'a mea a datu de vre-unu bolovanii, câ-ci semtu o mare dorere aci." Elu duse mân'a la capii.

Mari'a se uita la Stefanu plina de recunos-cintia si-i stringeâ mereu mân'a. Luncenu zimbiâ.

— „Intr'adeveru," dîse procuroruiu, „decla-rati'a d-t'ale concorde'za cu faptele. Cum era re­volverulu ce-lu aveai ?"

Stefanu intorse ochii spre procuroru. — ,.'Lu aveţi iu mâna, domnule," respunse

elu liniscitu. — „N'ai vediutu figur'a acelui uecunoscutu?" — „Nu, domnule. Nu s'a intorsu cu faci'a

spre mine si a disparutu cu mare iutiela." Procuroruiu si doctorulu se uitau unulu la

altulu cam cu indoiela, dar' in sfersîtu, de-6re-ce

victim'a pareâ a nu insistă pentru urmărirea vino­vatului, eY oinulu legei se semtiâ multiainitu se pdta scuti de scaudalu o casa ciustita si respec­tata câ a Luucenului, tdta lumea păru indestulita cu declarati'a lui Stefanu.

Acest'a fii dusu imediaţii intr'o buna camera, unde jupânes'a Balasia, secundata de Mari'a, 'Iu instala câtu se pdte de comodu. Luncenu rogâ pe doctorii si pe procurorii, câ de-6re-ce fusera derangiati atâtu de târdîu, se binevoie'sca a primi o mica cina, udata de unu esceleutu vinu de Draga-siani, si se petreca restulu noptiei in casele s 'ale . . .

Preste ddue septemâni se serba cununi'a lui Stefanu cu Mari'a Imediaţii după cununia, tânerii plecară in Itali'a.

Luncemu nici-odata n'a voitu se descopere secretulu motivu alu straniei s'ale iuderetnicii.

Acestu motivu remase o e n i g m a , pe care iubita cetitdre te lasu a-o deslegâ.

Josif Popescu.

Ferestr'a casei mele.

Sub ferestr'a casei mele Trecu copile tinerele, — Si in trecatu me privescu Eu zimbescu... Ele rosiescu . .

Numai un'a nu se uita Deca-o chemu ea nu m'asculta Ci se 'nt6rce 'n alta parte Si se duce mai departe. —

In o dî m'am socotitu. Cas'a mi-am inpodobitu, In postavu intunecatu, Câ-unde-i mortu de îngropatu.

Trecu copile tinerele Sub ferestr'a casM mele, Dar' abia 'n trecatu privescu Si in cale se grabescu . . .

Numai un'a cându sosesce, Sta pre locu se socotesce, Suspinându 'si face cruce, Dîce-o rogatiune dulce . . .

Cu dorere-apoi privesce Ferestuti'a ce jelesce, Si din ochii ei cu doru Pica-unu stropu alinatoru . . .

Pre ferestr'a casei mele Nu mai e postavu de jele, Ci 'n ferestr'a printre flori, Unde-amu rîsu de-atâtea ori,

O copila zîmbindu siede M'ar' vede si nu me vede — Eu me-apropiu... Ea atunci 'Mi da doue buse dulci. —

Sub ferestr'a casei mele Trecu copile tinerele, Dar' spre casa-mi nu privescu, Si eu nu le mai zimbescu ! . .

G. SIMU. CftiŞ**—

160

Judetiulu. — B o m a n u i s t o r i c u . —

(Urmare.) Din acestu momentu firesce, câ nu se mai

gândiâ la coutiuuarea caletoriei s'ale. Uită de insarcinarea ce primise dela tata-seu si nu se mai gândiâ decâtu numai cum ar' pote scapâ mai lesne, mai siguru si mai degrabă pe Rucsandr'a.

Dintru ântâiu voia se infunde port'a schitului si se duca cu forti'a pe iubit'a s'a de-acolo. Dar' apoi se gândi, câ s'ar' face pre mare svonu, 6meuii dimpregiuru dela Comarnicu, buna-ora, ar' potâ veni intru ajutoriu maiceloru, er' iu acestu casu ar' ii compromisa nu numai misiunea s'a, dar' si caus'a amorului seu.

Acesta din urma consideratiuue 'Iu decise a nici nu se mai gândi la midîloce brutale. Voia se încerce cu istetîe.

Intru ace'a se făcuse sera. In schitu, de unde mai străbătuse din câudu in cându câte unu sgomotu de vietia, dela unu tâmpu iuc6ee domnia o tăcere cumplita. Locuitorii pacînicului lacasiu se dasera pe semne odichnei de n6pte.

Si argaţii lui Alexandru atiepisera pe lângă focu, numai elu, stapenulu loru veghiâ si 'si fră­mânta creerii cu mii si mii de planuri, dar' nu fu in stare a se dumeri.

La unu siuguru lucru se decisese nestra-mutabilu.

Eră hotarîtu se trimită doi dintre argaţi iu urm'a bunicului seu, er' elu si cu argatulu Petru aveau se remâna aici, câ se aducă la depliuire scăparea Rucsandrei in vre-unu modu seu in altulu.

Stelele sclipeau, Prahov'a vâjeiâ josu iu vale, er' copacii pareâu a-si spune povesti din tiueretie, ca-ci fremetulu loru resuuâ mai dulce câ ori-cându.

Ai'gatii dormiâ duşi. Alexandru uitase de ei, nu-i vedea, nu vedea nici stelele selipitore de pe bolt'a ceriului, n'audiâ nici vejeitulu Prahovei, nici fremetulu copa:-iloru.

''um se fi si ascultaţii la nisce povesti a unoru fiintie înlemnite, pe eându in peptulu seu celu vietiuitoriu, in ini m'a s'a palpitânda se pe­trecea aievea minunat'a poveste a junelui amoru.

Oniulu fericiţii, care este actoru in acesta vechia, dar' mereu prefăcuta si fermecatore po­veste, crede câ traiesce secoli in o singura cli-peda si erasi apoi orele i sbâra iute câ si unu visu.

Si lui Alexandru i-se făcu câ-si-cându din momentulu iu care i venise fericitorea certitudine despre regăsirea Rucsandrei, ar' fi trecutu prin mii si mii de lumi iu care a traltu cu chinu ani neuumerati si totuşi, cându se crepâ de dîua, câudu ceriulu in partea resaritului se incinse cu unu brâu de lumina alba, apoi se colora din ce in ce cu unu incarnaţii mai vioiu, mai stralucitoriu, pentru a-lu preface cu pucinu mai pe urma in o mare de lumina dintru ântâiu purpuria, apoi din ce in ce totu mai d'auria si mai lucit<5re, preves-tindu ast'feliu sosirea maiestosului regentu alu

dîlei, care se iualtiâ splendidu pe ceriu impras-ciâudu ceti'a si burhaiulu, care planase de-asupr'a verfuriloru copaciloru, — si totuşi dîcemu, cându resari sorele, — lui Alexandru i-se facil câ-si-cându n'ar' fi trecutu decâtu o singura clipeda de cându audîse vocea iubitei s'ale

Câudu radiele strălucitorului astru loviră geuele argatîloru adormiţi, acesti'a sarira in pe-tidre si 'si frecară ochii, privindu uimiţi impre-giuru, câ-si-cându n'ar' sci unde se afla.

„Hei baieti," le striga Alexandru, „trezitî-ve, se plecaţi, dor' ve-ti ajunge pe boieri ulu Mavros inca dincoce de hotaru !"

„Dar' Mari'a-t'a," intrebâ Iuouu, „nu vei veni cu noi."

„Nu," respunse Alexandru, „câ-ci am avutu adi nopte unu visu grozavu, care ine silesce se me iutorcu la Bucuresci. Voi se plecaţi si se mer­geţi pana ce veţi dâ de boieriulu Mavros, spu-ueudu-i, câ a-ti venitu cu mine, si câ o datorie dela care atârna binele tierei m'ar' fi intorsu din cale."

Argatulu luonu ar' fi voltu câ stapâuu-seu Alexandru se-i povestească cu amenuntulu visulu avutu, dar' acest'a i zori se pornesca inainte, oprindu lângă sine numai pe Petru, câ-ci sciâ câ e mai credintiosu decâtu cei'alalti.

„Mei Petre," dîse Alexandru după plecarea celoru doi argaţi, „ai recunoscutu glasulu, care a-sera mi-a respuusu din schitu la doiu'a mea."

„Nu l'am recunoscuţii," respunse Petru, „de 6re-ce nici mai 'nainte uu l'am cuuoscutu, câ-ci de câudu suntu n'am audîtu unu viersu mai dulce. Dar' tocmai acesta dulcâtia a glasului 'mi câm

I spune dela cine a potutu veni." „Asiâ-dara vei fi gâcitu si indemuulu, care

m'a facutu se remânu aici.' ,.Cum se nu fi gâcitu, Mari'a-t'a!" „EV spune, câ se audu deca scii, ce trebue

se scii." „Apoi de, stăpâne, dupa-ce ti-a respuusu

domniti'a Rucsandr'a, Mari'a-t'a indata te-ai ho­tarîtu s'o scapi din schitu, uude o tiene inchisa câ pe o facat6re de rele."

„Da, da, asia este!" aproba Alexandru. ,,.̂ i temâudu-te de Iuouu," continua Petru,

„n'ai voitu s'o scoţi cu poterea, cum ai fi potutu, I ci te-ai gânditu s'o incerci mai bine cu iscusiuti'a."

„Asia este Petre, esci b liatu cu minte, de ace'a te-am si opritu aici. Asceptu se-mi dâi mâna de ajutoriu, ba se-mi spui chiar' cum am pote se aducemu la cale acelu lucru." j

„Mai 'nainte de t6':e, ar' trebui se întramu in schitu," incepu Petru.

„De buna-sema câ trebue se întramu," re­plica Alexandru.

„Er' dupa-ce vomu fi întratu," continua Petru, „vomu vede cum si ce feliu este pe-acolo, apoi vomu direge noi lucru."

„Vorb'a, cum se intramu. Nu vedi câtu suntu de iualte zidurile," observa Alexandru. „înalte si netede. Nici eu nici tu uu suntemu in stare se ne

Fet'a padurei.

162

urcamu preste ele, si apoi chiar' d6ca amu găsi vre-unu midilocu, cânii din schitu, câ-ci suntu câni in schitu, i-am audîtu a-sera latrâudu, ne-ar' mirosi, ar' latră . . . Pdrt'a este mereu în­chisa si pazita . . . "

„Si totu prin pOrta voinu întră," 'Iu intre-rupse Petru.

„Cum asia ?" intrebâ Alexandru cu mirare. „Ce dîci cocouasiule?" replica Petru, „mai­

cile nu ar' dă Ore întrare la d6ue femei sermane." „La d6ue femei!" nu te intielegu!" „DOue femei?" continua Petru fâra a reflectă

la esclaniatiunea lui Alexandru, „care ar' veni câ vai de ele la p6rta, si s'ar' rogâ de maici pentru toţi sfinţii că se le lase in schitu."

„Voiesci se dîci câ noi doi se fimu acele femei,"

„Asid Mari'a-t'a!" „Câtu despre portulu femeiescu vomu găsi

c61ea iu Comaruicu," dîse Alexandru vorbindu câ-si-cându si ar' chibzui in sine, „dar' cum se ve-nimu tam nesam la schitu, care nu stâ in cale, câ se ne potemu preface câ-si-cându amu trece pe drumu si amu cere adăpostii. Fâra scopu nu potemu veni aici, — trebue se spunemu la maici cev'a.

„De buna sema câ vomu spune," reflecta Petru.

„Inse ce?" „Apoi de, stăpâne, asia departe n'am ajunsu

cu gândurile mele, dar' ne vomu chibzui si vomu gasl noi vre-o minciuna bine potrivita."

„Se mergemu dar' la Comarnicu." „Se mergemu Mari'a-t'a."

IX. Stariti'a,

Câuteculu se curma far' de veste. Alexaudru vediu câ uisce umbre dinaintea ferestrei, la care privise necurmaţii de câudu sosise aici.

Trebue se ne iutorcemu la acestu pasagiu din capitalulu precedenţii.

Scimu câ acelu cântecu esîse din gur'a Ruc-sandrei, pe care cu o dî iuaiute o duseră la schitu, unde o intempiuase lelea Dochia.

Desî procedur'a cu care fu esecutata trans­portarea ei din capitala in acesta mănăstire fu­sese destulu de strania, cu tOte câ din apucaturile maiceloru, din dispositiunile de precautiune luate si in schitu fâşia de ea, poteâ recunâsce, câ tata-seu Sierbauu Vodă voia se-i arete t6ta severitatea si firm'a s'a decis-iune de a-o supune vointiei s'ale, Piiicsandr'a nu eră nici-decum infrânta, si nu re­gretă decâtu d'aurit'a libertate si iaca pe . . ."

Liniscea claustrului nu-i displăcea nici de­clini, tocmai din contra, i erâ binevenita câ-ci i dedea tot?, libertatea cugetarei, eY gândurile i în­tindeau mângâierea dela care cerbici'a unui pă­rinte neinduratu voia se o opresca.

Lelea Dochia avea tOte grigile pentru buna-aflarea trupesca a princesei, eV maicele o tratau cu respectulu si consideratiuuea cuvenita, asia in-

câtu Rucsandr'a nici nu apucase ?. res&mtî greu­tatea positiunei s'ale.

„Lele Dochia, dt5ca ne-ar' ierta maicele se ne preumblamu pucinu . . ."

„Unde te duci cu gândulu," observa betrân'a. „Astadi credu si eu câ nu se voru pot6 ho­

tar! a ne dă acesta voie," adause Rucsandi'a, „darr

mâne, poimâne, dupa-ce voru fi cunoscutu, câ n'au se se tema de nici unu reu din partea nOstra..."

„Se tragem uadeşde mielusielule, câ-ci ea sustiene si iusufletiesce pre omu," reflecta lelea Dochia.

„Câtu despre nadeşde," dîse Rucsandr'a, „n'a-vemu nici o pricina câ se ne lapadamu de ea;, eu mergu si mai departe cu dâns'a . . . până la scăpare din acOsta inchisdre."

„DOca nadaşduesci in scăpare, atunci vei scapă," observa Dochi'a, „cu atâtu mai vertosu, fiindu-câ n'ai decâtu se ceri iertare dela Vodă, se-i fagaduesci câ . . . "

„Nici-odata," curmă Rucsandr'a. „Ore, fiindu câ suntu priucesa, se fiu lipsita de dreptulu sfântu de care se bucura până si cea de pe urma feta de tîganu, de dreptulu de a iubi pe cine-mi place mie."

„Dar' draga Domnitia, d6ca acel'a care-ti place d.-t'ale, este unu duşmanii alu casei Ma-riiloru-vOstre."

„Duşmanii!? Cum pOte fi duşmanii si totu-odata se me iubOscai" esclamâ Rucsandr'a. „Dar* mai bine nu mai vorbimu de acestu lucru. Vremea va aretâ cine a avutu dreptate."

„Asia se fia, Domniti'a mea, se asceptamu. mângâiere dela vreme."

In acestu momentu convorbirea lom fu cur­mata prin bubuiturile in pOrta, care scimu câ por-uisera din partea argatîloru lui Alexandru.

Fâra nici o causa vedita Rucsandr'a audîndu acestu sgomotu esclamâ:

„Eta-lu vine se me scape!" „Cine?" fâcii Dochi'a spariata. „Elu !" „Fetiorulu banului Radu Mihnea?" „Elu, Alexandrii alu meu!" „Se ne feresca Domnedieu!" „Dar' de ce?" „Ah, nu te gâudesci la rusîne!" „Rusîne, rusîne! Ce totu vorbesci lele Dochia,

vedu câ esci cumperata de tata-meu, câ voiţi se-mi curmaţi dîlele . . . "

„Ah Domnitia draga, taci, fia-ti mila de be-trânetiele mele! Decâtu se me banuesci de ase­menea fâra-de-lege mai bine 'ti făcu tOte pe voie."

Du-te de vedi, cine bate in porta!" Dochi'a merse se se informeze. Maic'a Safta dîce, câ ar' fi nisce Ungureni

beţi," raportă apoi intorcilndu-se preste pucinu. „Ungureni!?" fâcu Rucsandr'a cu tonii luugitu

si tristu. „Nu-i dara Alexandru," — apoi după o mica

tăcere isbucni: „Mi-ai mintîtu, lele Dochia."

\ 163

„Eu ? O Domne, ce ti-ain gresîtu de me pedepsesci atâtu de greu. Acum me mai faci si mincin6sa."

„Ori te-a mintîtu maic'a Safta!" Lelea Dochia dete din umeri. Rucsandr'a câdiii pe gânduri si nu mai vorbi

nimicu teinpu indelungatu. De-odata Dochi'a, care se pusese pe unu

scaunu de după usia, o vediu iurosîudu-se si sa-rindu de pe jeltiu.

Tremurânda se duse Rucsandr'a pana la fe-restra, dar' nu se indura a deschide geamulu ci, dupa-ce aruncase o privire fugitiva afara, cadiu pe unu jeltiu de lângă ferestra, scose o năframa si incepu se-si sterga obrazulu de sudori.

Lelea Dochia se uită lungii la dens'a. Nu sciâ ce se intemplase. Audîse si ea, ce-i

dreptu, ca si Rucsandr'a unu glasu de flacâu câu-tându cu viersu duiosu, dar' uu intielesese cuvin­tele cântecului si uu-si detese iudata s6m'a, după cum o iacuse Rucsandr'a, câ cântaretiulu trebuia se fia Alexandru.

F6t'a lui Sierbauu Vodă nu numai câ audîse cuvintele cnntate de Alexandru, dar' le si intie­lesese pe deplinu, si intielegeudu-le fii apucata dintru ântâiu de o violenta agitaţiune, dar' apoi veuindu-si indata in fire se hotărî a respunde in acel'asi modu in care fu intrebata.

Lelea Dochia eră se inlemnâsca câudu se pomeni de-odata, câ stapâna-s'a incepe se cânte cu o voce tremurânda de emotiune versurile pe care le scimu.

Audiându-o asia, i veni ide'a câ ar' fi 'ne-bunitu si incepu se facă la cruci.

Dar' maic'a staritia, o femeia care jocâse unu rolu ore-care in lume, si saturâudu-se de in­trigile omeuiloru, se retrăsese in acesta pustie­tate, cum audî câuteculu Rucsandrei care resbi pana la urechile ei, se gâudi iudata la străinii, care bătuseră iu porta si cum se gândi la ei asia si puse in legătura strani'a cântare a Dochiei cu incercarile drumetî;oru de a intra iu schitu.

Sierbanu Vodă care cunoscuse pe stariti'a inca pe cându traiâ prin lume in Bucuresci si o sciâ câ este o femeia nu numai inteligenta, dara si culta si cum amu dîce patîta, i recomandase in scrisorea cu care i trimisese pe Rucsandr'a pro" multu paz'a ei si o făcuse personalminte respon­sabila pentru dens'a.

Vediendu dara stariti'a, câ chiar' de-acum Rucsandr'a o punea in risicu de a-si atrage ue-multiumirea si critic'a lui Sierbanu asupr'a s'a, fu apucata de o subita mânie si alergă aprinsa in chili'a fetei.

(Va urma.) TEOCHAR ALEXI.

fflanca-auru. — I s t o r i e d i n O a r p a t i . —

De Dr. Albert Amlaeher. (Urmare.)

Stavileriulu remase nacagitu inderetu, 'si luă, vârsi'a si plecă cu ea spre tiermurile lacului.

In acel'asi momentu se deschise usi'a casei, si Floric'a se ivi incetu apucându spre iazu. Fa-ci'a-i eră rosîe de mânia. Ea audîse totu ce vor­biseră cei doi la ol*lta. Fâr' de a se gândi multu, dens'a plecă de grabu pre dru-mulu ce ducea spre Hondolu, fiindu ascunsa de frundîsiulu desu alu tufeloru.

Spera câ va veni Bucurii in cale-i. Fric'a si dorerea o îndemnau a grăbi spre

intempiuarea logodnicului seu. Si nici nu se in-sielase, câ-ci chiar' cându suia Tauragulu o în­tâmpină Bucuru.

Cu vorbe pripite i povesti Floric'a tote câte le audî mai uainte.

„Fii numai pe pace porumbiti'a mea," o mân­gâia Bucuru, ,,'uaiute de ce si-ar' pune Mânca-auru mân'a pe tine vei fi muierea mea! . . . Uita-te, astadi pentru prim'a-data după o truda ne mai pomenita, am datu de patra alba (quartiu), sperezu câ nu e nici aurulu departe, câ-ci acest'a e semn ui u si stratulu nemidîlocitu si nedespar-tîbilu alu acelui'a.

Ah! acuşi! acuşi! se voru sfersî t6te sufe-rintiele.

„Oh! de s'ar' sfersî odată," suspină fet'a. „Tat'a e slabu, slabitiunea lui l'a dusu in braciele reutatiosului, carele 'Iu folosesce de unei ta."

„Nu-ti fia frica! Mâuca-auru uu amenintia serioşii," dîse Bucuru. „Pentru apa, dora se va feri a-si deschide gur'a, câ-ci atunci si lui insusi 'si face reu."

„Inse datori'a, oh! datori'a tatălui meu totu si-o pdte câscigâ," replică fet'a ingrigiata. ,,Elu vorbiâ despre scrisori, de datorie, cari le avea dela tat'a."

„Acelea voru fi plătite iuaiute de a-si versâ elu mâni'a," dîse Bucuru, „numai tu se-mi [remâi crediutidsa, atuuci se voru indreptâ tdte cum va fi mai bine."

„'Ti mai trebue 6re probe despre credinti'a si iubirea mea fâşia de tine?" replică fet'a superata, imputâudu-i indoiePa lui.

„Nu! uu!" replică Bucuru. „Tu esci mai curata decâtu aurulu. Inse rabdă numai inca pu­ţine dîle, până ce vomu ajunge la scopu."

Linisciti se despărţiră ambii. In dîu'a urmatdre, mergendu Floric'a pre

drumulu carele ducea de-aluugulu pereului in josu spre Csertes, d'n întâmplare ori au fostu ia adiusu, destulu câ, chiar' cându dens'a eră se in-cungiure coltiulu drumului ce era taiatu in stânca — spre cea mai mare a ei surprindere — i-i stătu Mânca-auru inainte.

„Oh! dar' incâtro asie de deminâtia?" o agrai elu apropiâudu-se de ea.

1G4

„In satu!" replică Floric'a scur'tu si voi a grabl mai departe.

„Dar' nu fi asia grabnica!" dîse elu „eu asi voi se te petrecu bucuroşii "

„'Ti multiumescu, inse nu-mi trebui," res-punse ea.

„Drumulu prin pădure e luugu, te vei urî, prin urmare ai face bine deca nu m'ai respinge asia de rece."

Consciinti'a mea e asia de curata incâtu nu me temu de nimeni, nici chiar' in pădure. Cautâ-ti tu numai in pace de drumulu teu!"

Mânca-auru inse nu eră asia de semtîtoriu, ci din contra, zimbindu câ-si-cum Floric'a i-ar' fi adresatu cuvintele cele mai amicabile si maguli-tdre, — continua a-o insocl si mai departe.

„Sermana copila," dîse elu mai târdîu, „esci frumdsa câ o flore, si ai fi vrednica de cev'a mai bunu, de unu traiu mai indestulitoriu, de câtu a-ti petrece vieti'a vescediendu in umbr'a padu-riloru — necunoscuta de nime. 'Mi pare reu si te compatimescu din inima!"

„Crutia-ti părerea de reu," respunse Floric'a, „n'are peutru-ce se-ti para reu de sdrtea mea. Eu nu dorescu se parasescu codrulu, si sum prd in-destulita cu sortea mea."

„Pentru-câ nu cunosci cev'a mai bunu," dîse Mânca-auru zimbindu. Ce ai dîce, se loeuesci in-tr'o casa mare, se siedi la mesa bogata câ ddmna si nu câ servitdre!"

„Eu sum feta seraca, si n'ani doritu nici-cându se fiu domna!"

„Ha! câtu de bine 'ti siede modesti'a ! Dar' ce dîci, ddca ti-asiu dâ prilegiulu de a fi domna!., 'Ti spunu verde, 'mi placi! Dî-mi numai o vorba si cas'a mea cu totu ce am este a t'a!"

„Nu potu!" striga Floric'a 6pariata si se grăbi sporindu paşii spre a scapă de tovaresiulu seu neplacutu.

„Ho! porumbiti'a mea, asie de usioru nu-mi scapi! trebue se fii a mea! audît'ai?!"

„Nici-cându !" striga f'et'a silindu-se a scapă de nepustitoriulu ei.

„Ho! ho!" răcni Mânca-auru. „Acum esci pre mân'a mea . . . trebue se asculţi cuviutele mele intielepte!"

„Lasa-me! lasa-me!" se rogâ Floric'a. Dreptu respuusu, Mânca-auru o imbraciosiâ cu

amânddue manile, incercându-se se o sărute iu facia. Floric'a tîpâ câ din gura de sierpe, sver-

colindu-se din tdte poterile spre a indepaitâ pre Mânca-auru dela sine, tocmai câ-si-cum ar' fi voitu a se scutura de unu verme scârbosu. Dar' inde-siertu i erâ tdta incercarea, câ-ci poterea ei nu se poteâ mesurâ cu a lui Joso. In fine si corf'a-i cu raci ce o ducea in capu, cadiendu-i, începu a merge de-a dur'a — rostogolindu-se la vale.

Precându i erâ desperarea mai mare, audî câ-si-cum ar' alerga cinev'a prin tufe; si in aeel'asi momentu cu o săritura poteruica apăru Bucuru înaintea Ioni, care fiindu ocupatu in apropiere cu

taiatulu lemueloru pentru proptirea stiolnei si audiendu sgomotulu alergă intr'acolo.

„Ha!" striga elu, „dar' ce-1 ast'a ?" La momentu inse intielese elu totulu diu o

singura privire, si fâr' a se cugeta multu, apuca pe Mânca-auru cu bracjele s'ale venjdse si-lu arunca de vatra, de-i pocniră dsele.

„Ticăloşiile si omu de uimica ce esci!" strigă elu lovindu-lu cu petiorulu. „Nu tî-e rusîne a ataca asie" de misielesce o feta de omenie! Pfui, atât'a blasteinatîe!"

Intr'ace'a Mânca-auru se redicâ gemându. „Ascepta-ti numai, acest'a mi-o veţi resplati voi toţi dimpreună," dîse elu crâşuiudti furiosu diu dinţi. „Si pe tine, frumos'a mea puicutia, o se te invetiu la omenie, o se-ti indreptu capulu, câ-ci multiamu lui D.-dieu, — am midîloce... Chiar' se me costeze o mie de floreni,.. se me costeze tdta averea mea, — si chiar' de ar' trebui se redicu iutreg'a lume din tiâtieui, totuşi vei fi.:, a mea!"

După ace'a racnindu si injurându misielulu, se depărta de-acolo.

Bucuru trebui se se stapândsca, câ se nu-i mai dee odată pedeps'a cuvenita.

„Acum nu mai este vorba de traganare," dîse Bucuru Floricei la despărţire, „lemnele remâna aci, stioln'a mai tiâne si fâr' de ele. Acum se mi adunu tdte poterile câ se străbătu pân' la auru, câ asie înainte de a-si pote impleni acestu nimeruicu ame-nintiarile-i diavolesci — se-lu potu preîntâmpina si preveni."

De-aci iucolo Bucuru lucra câ desperatu, in­câtu abia 'si permitea noptea câtev'a minute de odichua.

Apoi nici vestea ce-i aducea Floric'a, inca nu-lu poteâ maugaiâ, — câ-ci sciâ, câ Mânca-auru nu crutiâ nici fagadueli, nici momele, si in fine nici o amenintiare spre a îndupleca pre stavileriulu.

Priu rachiulu cehi afurisiţii si multu, 'Iu aduse pre stavileriu acolo, incâtu acest'a i impleni dorinti'a spunendu Floricei scurţii si lamuritu: se se lase de Bucuru.

„Acest'a s'o scii! câ ginere nu-mi va fi altulu decâtu numai Joso!"

Cu aceste cuvinte 'si termina betrânulu totu-de-a-uu'a propunerile s'ale.

„Atunci mai bine me voiu arunca iu lacu, unde va fi mai adencu," striga Floric'a.

Stavileriului iuse uu-i pre" pasă de dorerea si necasulu fiicei s'ale, ci cugetându la vieti'a cea liniscita si fâr' de grigia, ce o va duce la Mânca-auru se invoi la tdte propunerile lui, incâtu în­cepu a-o amenintiâ pe Floric'a, psntru-câ erâ in contr'a vointiei lui.

„Mama! mama!" 'mi dîse Bucuru, cându se reintdrse sdrobitu si obosiţii diu Ocna in dîu'a in carea primise dela Floric'a — vestea cea in-tristatdre despre prim'a intelnire a betrânului cu Mânca-auru. — „Bucura-te! impreuna cu mine, câ-ci in curendu 'mi voiu ajunge scopulu, noroculu incepe a-mi suride."

165

„D.-dieu se ajute!" oftai eu. „En' uite mimai incoce!" urma elu scotiendu

o petra alba din busunariu, „vedi aici petele stra-lucitdre de aurii. Acestea suutu presemnele auru­lui! Numai o petura, numai unu stratu de nesipu cam lutosu este până la Au, pe care astadi iuca nu l'am potutu petrunde si sapa de totu. Me prindu, câ după acest'a este aurulu, semnele acestea nu insieda nici-cându, mama!"

Cându plecă mâue-dî la lucru, me sărută mai de multe ori cu doiosîe.

„Mama!" grai elu era, „daca me voiu rein-tdrce astadi era, se scii că nu viuu cu mâu'a gola! 'Ti voiu aduce amu! . . . vei vede!"

„O cum me bucurii, cându cugetu câ atunci 'ti vei petrece dîlele de betrânetie fâr' de gr igi . . . Ha! si Mâuca-auru va mori de ciuda, câ uu-mi va mai pote face nimicu !"

După cari, luându-si cu multa dragoste re-masu bunu, se depărta, . . . er' eu multu stându uimita ascultam zingauitulu lampei de ocna, ce-i atârna la brâu.

(Va urmă.)

L U C R S T I ' A F R E N T I U .

Place-mi Domne . . .

Place-mi dâmne iu pădure, Susu pe munte, unde cura, Isvorasiulu suspinându; P l ac -mi paseri vorbitore Si cântări consolatore Printre crânguri resunându.

Place-mi ventulu celu de sera, Noptîle cele de vâra, Lun'a stelele lucindu ; Place-mi ser'a si doinitie, Ce la luna copilitie Cânta, fusele sucindu.

Place-mi flueru plinu de jale, Cânilu pastoriulu stându in vale Cântaşi dorulu inflnitu ; — Dar' mai susu decâtu ce-mi place, E zimbirea-ti, ce me face, De cu min ţeam nebunitu !

Place-mi sorele din Maiu, Ce lucesce preste plaiu Floricelele-inviindu ; — Dar' mai susu decâtu ce-mi place, Este ochiu-ti ce me face, Se me-imbetu in elu privindu !

Place-mi diori trandafirie. Demineti'a cu-ambrozie Rou'a ce-arde in ghiocei; — Dar' mai susu decâtu ce-mi place, E guriti 'a-ti ce me face, Câ se moriu de dorulu e i !

OCTAVIANU.

PALÂRI'A CEASORNICARULUI. Comedie in 1 sictvL-

De

E m i l e de G i r a r d i n . Localisata de Doriau.

P e r so n el e: P e t r u , servitoriu. U n u c e a s o r n i c ă r i a . Unii p o r t a r i u .

J u l i a n n T r a n d a f i r e s c n . E l e n a , soşi'a lui. A n r e l u T r a n d a f i r e s c n . Susan a. cameriera. (Scen'a se petrece intr 'unu orasiu din Transilvani'a.)

Scen'a I. (Usia prin midTlocu. In drept'a : culis'a ântâiu, usia

spre odaia lui Trandafirescu; culis'a a dou'a, usia spre odai'a Elenei. In s t â n g a : culis'a ântâiu, o terestra; cu­lis'a a dou'a, in coltiu usia spre salonu. — In fundu d6ue bufiet-uri. In drept 'a in coltiu unu cuptoru. In midîlocu o masa mare. Scaune. Pe unu scaunu lângă terestra sta o corfitia )

P e 11* u (singuru. Sgomotulu unei căderi grele in salonu, Petru s t r iga) : V a i ! (Vine inspaimentatu prin usi'a dela salonu): Nu e ninieui aici — uu s'a audîtu ni­micu ? — (privesce impregium.) Ce nenorocire.' — Ce o se incepu? — Deca stapânulu — of, deca stăpânului — (seseola): deca afla — si-apoi iuca verulu-seu Aurelii! — Elu, care de câte-ori vine — vai, ce neuorocire! — D.-dieulu meu, suutu pierduţii! — Vai, cine vine? (Merge in spre fundu): Susan'a ! Ea n'are se scie nimicu, dar' deca me vede, ea va ghici — faci'a me va tradâ, câ s'a intemplatu vre-o nenorocire — fada cu ea eu nu me potu pre­face! Iuse, fiindu-câ eu si altmiutrele nu potu as­cunde nemicu dinaintea ei, me voiu ascunde, celu pucinu, eu insumi de ea! (Trece inspaimentatu in salonu.)

Scen'a II. S u s a n ' a (singura, intra prin usi'a din midllocn,

pe bracie î-i aterna o rochie eleganta): C u r â n d u la l u ­c r u ! C â t u d e f r u m o s a e a s i a o â n t â i a r o c h i e d e primăvara! — numai deca asiu terminâ-o până de sera, — ce e dreptu, stapân'a nu starue, dar' ea totuşi s'ar' imbracâ bucurosu cu rochi'a, cându merge la mama-s'a la dineu. Se facîi vreme buna, asia de-odata, câ nimeni nu e pregătiţii, si ma­teriile de 6rna atâtu se făcu de urîte iu sore! Spre pilda, pliiş in sore — ce prostii! Par'câ esci o mica dihanie in lâna de erna. — BIT ! — (Bate unu ceasornicu.) Audi! doi, jrei, patru, cinci, siese, siepte, optu n6ue, diece, u n s p r e d i e c e ! ! douesprediece — nu se pote! treisprediece, pa-trusprediece, cincisprediece, siesesprediece (rîde) sieptesprediece ceasuri, optusprediece. Nouespre-diece ceasuri. A, ast'ai cev'a de totu nou! — Vai, P e t r e , — (se aude unu sunetu câ-si-cându ar' pocni c6rd'a unui ceasornicu mare) Ce east 'a? Petre!—Ore ce face cu ceasorniculu ? I-i face capetulu! (Se sc61a.)

Scen'a III. Petru. Susan'a.

P e t r u (in salonu): Asia! Domne sfinte ! Acum t6te suntu perdute.

i l c u l u F a m i l i e i . " A n u l a . XI I . 1888. Nr . 12.

166

S u s a n ' a . : Petre, d'apoi ce s'a întâmplaţii cu d.-t'a?

P e t r u (superatu): Nimicu. S u s . : Nu sparse-si d.-t'a chiar' acu ceasor-

niculu ? P e t r u : Nu, — s'a spartu elu de elu — cându

cadiu. — S u s . : Ei, dar' d.-t'a l'ai trântitu de pământii! P e t r u : Din contra, elu m'a trântitu pe

m i n e la pamâutu. Elu câdiu pe mine, mi-e mar-toru D.-dieu ! Eu i usiorâi uumai căderea.

S u s . : Frumosa istorie! Ceasomiculu cehi fru-mosu, pe care 'Iu admira tota lumea, — Ce vijelie o se mai fia — stapâuulu e atâtu de vehemenţii.

P e t r u : Nu exista in tier'a intrega unu omu mai vehementu ! — Acest'a vine de-acolo, ca era odată spaniola — asia cev'a nu remâne uici-cându fâra urmări! -

S u s . : Prostoganule! Nu elu, — tata-seu a fostu spanioli], elu in«e se naturalisâ.

P e t r u : Se pote, atunci inse u'a fostu des-tulu de biue naturalisatu!

S u s.: De, sângele apusenii totu-de-a-un'a ese la ivela.

P e t r u : Vai! deca va vede elu, câ ceasomi­culu lui celu scumpii e spartu, cum o se cloco-tesca acestu sânge spaniolii!

S u s . : Ce ai de gându a face? P e t r u : Se parasescu cas'a ast'a. S u s . : Comedie! D'apoi câ unu ceasornicu er'

se pote drege. P e t r u : Dora audîsi d.-t'a, câ bate ceasuri

nebuuesci, bate ceasuri imposibile! Bate douedieci si siepte. — Asia cev'a numai mie mi se p6te în­tâmpla !

S u s . : Mai spartu-s'a si altucev'a la elu? Porumbii, amorettele, tlomu'a Veuus.

P e t r u : Domn'a cea de aurii e intrega, — uumai Amoru celu micu a capetatu petiore strîmbe, dar' ast'a er' se pote drege cu ciocaiiulu — si cei doi porumbi care se pupa —• scf d.-t'a ? Ei, âiâ-su acum despărţiţi, nu se mai pupa! Deca voru primi inse o lovitura de ciocauu, er' se pupa, si atunci avemu sărutarea pe care o admira atâtu de multu verulu Aurelu! Tbte aceste n'au de a face, dar' ceasomiculu, perpeudicul'a etc. Vai, nu mai vor-bimu de ast'a. Se traesci iu pace Susano! D. t'a poţi se-o spui cu fala, câ stai iutr'o casa, pentru care 'mi va pâre reu câtu voiu trai. — Ce te pri-vesce pe d.-t'a — tăcu, — d.-t'a scii Susano — câtu am slugitu aici, pe d.-t'a te-am avutu mai draga!

S u s a n ' a . : Dar' Petre. — P e t r u (se pune posomoriţii pe marginea mesei):

Nefericitulu de mine! Ce aveam eu se pravuescu cuptorulu ! Poteâm se mai asceptu — eu o sciu — pravuitulu totu-de-a-un'a 'mi aduce vre-o neno­rocire ; pentru-câ de câte-ori pravuescu cu totu-de-a-dinsulu, mi-se întâmpla o nenorocire! Pra­vuitulu mi-e perirea — cându nu pravuescu, nici nu spargu nimicu.

S u s a u 'a. Ca parte);: Par'câ tu si pravuesci! (tare) Cum s'a intemplatu, câ a eadiutu ceasomi­culu âl'a mare?

P e t r u : Forte usioru. Mai ântâiu voiam se pravuescu oglind'a, si asia luai in bracie ceasomi­culu — ec'asiâ (iâ in braţie pe Susan'a).

S u s a n ' a (indignata): Me rogu! P e t r u : Cum Susano? Poţi d.-t'a crede, câ

unu omu care a spartu unu ceasornicu?—Nu — nu! — Ast'feliu tiâueâm cum te tieuu pe d.-t'a (iâ pe Susan'a in brayie si o redica in susu) — ţâra de uici unu gându reu de-odata audu clop^tielulu ('si deschide câ spariatu braşiele si scapă pe Susan'a).

S u s a n ' a . : Stapâuulu ? P e t r u : Nu, unu străinii — vream se punu

ceasomiculu la locu, dar' 'Iu prea trăsei spre mine, 'si perde ecuilibrulii si-nii cade pe peptu, — me trudescu se-lu tieuu, 'mi perdu si eu ecuilibrulii si cadu dimpreună cu elu la painentu. — Ce sgo-motu! - - Nu-mi va esî din urechi câtu traescu.

S u s a n ' a . : Si-apoi bătu d6ue-dieci si siepte de ceasuri ?

P e t r u : Ba, mai târdîu, cându voiam se-lu asiediu la locu.

S u s a n ' a . : 0 se vedueu pagub'a. (Ese in salonu.) P e t r u : Ce inima buna! — Nici livrea! Nici

copii! Nici câni! Viptu, rufe, vinii, cafea si bar-bieru gratuiţii, adecă deca asin ave o barba! De asia cev'a nu o se mai dau nici chiar' la guvernul O! ceasornicu afurisiţii ! Era Veuus — carulu lui Venus trasu de paseri — ce mai idee, a pune pe nesce paseri se tragă "nu cam.

S u s a n ' a (se reintorce): Veuus caută biue! Dar' pagub'a er' se pote repara. Fugi curâudu la dlu Rahovauu, la ceasornicariulu.

P e t r u : Buna idee, eu inse uu me potu mişca, — stapenulu are lipsa de mine (înainte de a esî s'aude strigându : „Petre"). Vai, elu e... elu— e.

S u s a n ' a . : închide curâudu usi'a dela salonu. (Petru se grabesce a inchide usi'a. Susan'a 'si incepe lu-crulu ei.)

Scen'a IV. Cei de mai 'înainte. Trandafirescu.

T r a n d. (Vine nacagitu din odai'a s'a): Dar unde eşti, Petre?

P e t r u (confusu): Chiar' acum spusei Susauei, câ ine striga domnulu.

T r a nd.: Iu locu se vii! Esci ueb.unu ! Dâ-mi alte manusi, n'ai vediutu câ aceste suutu murdare?

P e t r u : Murdare?! P6te pentru domnulu, pentru mine suntu inca prâ curate.

T r a n d . (I-i arunca in fâşia mânuşile): Aicea-SU, dâ-mi altele.

P e t r u (a parte, la usi'a lui Trand.): Vai, ce maniosu e - inca dela fire... cum are se fia — Domne, Domnedieule! (Ese.)

Scen'a V. Cei de mai 'nainte, fără Petru.

T r a n d . (eâtra Susan'a, care lucra): A, rochi'a ce o daruescu coconei, e deja terminata. Afla ea, câ e frumosa?

1 67

S u s a n ' a.: Forte! Si coltirea — colorea e ad­mirabila. — Rochi'a ast'a e inca cu mai mul tu gustu că cea diu anula trecuta.

T r a n d . : Da, cea dintâiu rochie de primă­vara totu-de-a-uu'a eu o daruescu coctfnei mele!

S u s a n ' a,: Si cea dintâiu rochie de 6rna, si cea dintâiu pălărie, si cea dintâiu cununa — dom-nulu e atâtu de vanu pe domn'a.

T r a n d : De, treime se fiu, daca ea nu este. S u 8 a n ' a.: E adeveratu, domn'a nu pune nici

unu preriu pe gatela. T r a n d . : Are dreptate, — n'are nevoe se

o facă. S u s a u ' a.: Da. cea mai simpla pena, cea mai

micutia pantlica, si dens'a e fruniosa T r a n d . : Da, ea e fruniosa — si frumseti'a

Elenei e uniculu luxu ce ini-lu permitu. Dar' unde remâne Petru? — (Striga): Petre!

Scen'a VI. Cei de mai 'nainte. Petru.

P e t r u : Porunceşte ? T r a n d . : Manusîle mele. — P e t r u : Ce leliu de manusi. T r a n d.: 'Ti spusei odată se-mi dâi nesce

manusi. P e t r u : Asiti e! Le pusei, me rogu, pe ca-

miuulu d.-vostre, unde obicînuescu a le pune, — credeam, ca d.-v6stra le ve-ti luâ. —

Tr and . : Ce idee ! P e t r u : D'apoi câ eu totu-de-a-un'a le punu

acolo! N'oiu pote eu pune o pareche de manusi in Bal'a de mâncare?! (Se re'ntorce in odai'alui Trand.)

T r a n d . : Colosala prostie! P e t r u (aduce manusîle): Aici suntu, domnule ! T r a n d . : Veru-meu Aurelu va veni. — P e t r u (aparte): Adoratorulu ceasornicului,

suntu pierduţii! T r a n d . : Spune-i, câ am esîtu de-a-casa P e t r u (spariatu): D'apoi nu esîti ? T r a n d . : De siguru! Ce si cugeta baiatulu

âst'a ? P e t r u : P ntru-câ 'mi daţi însărcinare spe­

ciala, de a spune, câ a-ti esîtu de a-casa, d6ca intru adeveru asie este.

T r a n d . : Nu me întrerupe. — Spune-i, câ am esîtu mai curendu, decâtu gândeam, fiindu-câ am trâba la tribunalu, dar' la cinci ceasuri er' voiu fi a-casa. — Intielesu-m'ai ? Spune-mi!

P e t r u : Domuulu a esîtu mai curendu, de-cum voiati se veniţi a-casa, si v'ati dusu la tri­bunalu, care la cinci ceasuri va fi aci!

T r a n d . : Ast'a e prea multu ! — E u voiu fi la cinci ceasuri aici. —

P e t r u : Pr6 frumosu domnule. T r a n d . : D6ca baiatulu âst'a ar' servi la

altu-cinev'a, l'asiu atlâ intru adeveru f6rte prostu! (Ese prin midîlocu.)

Scen'a VII. Susan'a. Petru.

P e t r u : Vedi d.-t'a, câtu de reu e dispusu elu, iâ in nume de reu totu ce'a-ce dîcu eu.

S u s a n ' a . : Dar'grabesce la ceasornicariu. P e t r u : Potu eu ? Verulu va veni — si d.-t'a

sci, câ celu dintâiu lucru pe care 'Iu face e, de a admira pe iubitulu, — afurisitulu seu de ceasor-uicu, pies'a lui de prediiectiuue, cum 'Iu nuinesce elu, vechi'a moscenire, pe care o testa bunic'a stăpânului nostru — spre superarea verului.

S u s a n ' a . : Asia, — e ciudaţii, inse nu e reu-tatiosu.

P e t r u : Nu, reutatiosu nu-e, e invidioşii inse pe stapâuulu nostru pentru tote-cele, pentru averea iui, pentru cocon'a lui

S u s a n ' a . : Pentru coc6n'a lui! 1)6ra a lui e forte frumdsa si elu o iubesce.

P e t r u : Numai deca n'ar' iubi pe neferici-tulu âl'a de ceasornicu ! Deca s'ar' intemplâ se în­tre in salouu . . .

S u s a n ' a . : Expedeaza-lu! P e t r u : Potu eu ast 'a? Pe unu omu, care

e „per-tu" ca stapenulu nostru? Acei'a 'mi stau totu-de-a-un'a câte unu ceasu pe grumazi, — loru irebue se le dâu câte o tîgara, si se făcu coniodi spre a asceptâ reintdrcerea lui. — Nu, verului nu potu de locu se-i are tu usi'a, — aceste-su visuri desierte! Unu singura lucru asiu pot6 face: se restornu iu salonu tote cu petiorele la delu, se punu mobiliile un'a preste ce'alalta, se acoperu, oglinda, candelabru, ceasornicu si caminu, se ren-duescu si se pravuoscu, dar' se pravuescu cu o frrie, se se facă nori de pravu si se alunge pe ori-si-cine va voi se între. — Ast'a e totu ce potu face si ast'a inca nu pote se tiâua uuu vecu in-tregu ! Vai Susana, deca d.-t'a ai fi atâtu de buna.. .

S u s a n ' a . : N'am tempu de-a fi buna. P e t r u : Apoi ai aduce d.-t'a pe ceasornicaru. S u s a n ' a . : Nu potu dragulu meu P e t r u : O, adâ-lu Susana, si t,6ta viâti'a

mea e a d.-t'ale! Me dâu cu totulu d.-t'ale si te iâu pe d.-t'a cu totulu. — Vreu se-ti slujescu, se te pazescu, se te aperu cu cea din urma picătura de sânge!

S u s a n ' a . ' Bietulu omu, si-a esîtu cu totulu din minţi.

P e t r u : Te conjuru — (î-i cade la petiâre). S u s a n ' a . : (se sc6la): Desperatiunea acâst'a se

face intreprindietore. — Lasa-me! P o r t a r i u l u (afara la usi'a din midîlocu): Nu e

nimeni aici? P e t r u : Portariulu! Numai D.-dieu mi-lu

trimite. — Nu ceru mai multu nimicu dela d.-t'a, Susana. Betrânulu âst'a 'mi va face pentru vre-o doi bani totu ce'a-ce d.-t'a, pe care o iubescu, nu voiesci se-mi faci pre lângă t6te rogarile mele! (Merge spre usi'a din midîlocu si lasă se între portarulu. Susan'a se pune er' la lucrulu ei-)

Scena VIII. Cei de mai 'nainte. Portariulu.

P o r t a r i u l u : Aici e o scris6re grabnica pen­tru dlu Trandafirescu.

P e t r u : O scrisore dela poşta ? P o r t a r i u l u : Ba, — dar' aici suntu vre-0

câtev'a si dela poşta, si jurnalele.

168

P e t r u (asiăza hârtiile pe caminu, merge in drept'a, a parte): Numai cu precauţi u ne, omulu acest'a e vi­clenii. (Tare.): Esci d.-t'a fdrte obositu, Pascule draga!?

P o r t.: Da, — si pentru ce ? P e t . r u : E vorba de o cale scurta, — d6ca

esci inse prea obositu. — P o r t, (Pasiesce inainte): E cev'a importantu ? P e t r u : Ba, — aveam uumai trebuiutia de

ceasornicariu. — P o r t . : Ai spartu vre-unu ceasornicu? P e t r u : Eu? ba! Eu nu spargu nici-cându

nimicu, — nu sclu de unde vine ast'a, dar' eu nu spargu nici-cându nimicii!

P o r t . : La ce-ti trebue dara ceasornicarulu? P e t r u (se cugeta): Eu, — da, 'mi trebue unu

daru de cununie pentru unu prietenii, a cânii muiere a mori tu, (a parte) ce spunu. (Tare.) Vreu se-mi câmpeni unu ceasornicu de argintu.

P o r t . : Vedi-'oine, ddra uici nu-ti vei cum-perâ unu ceasornicu de auru.

P e t r u : Si de ce nu, deca 'Iu potu ave" peutru acel'asi pretiu, nu făcu multa vorba.

P o r t . : Da, ast'a nu e tocmai probabilu. P e t r u : Adecă de ce nu ? Unu ceasornicu

vechili — portatu, — de ace'a a;n lipsa de cea­sornicariu.

P o r t . : Fi reşce. P e t r u : Asia d.-t'a vei ave buuetatea se

chemi la mine pe dlu Rahovaau. Pravali'a lui e in ace'asi strada. 'Mi faci unu mare serviciu, pen­tru care 'ti voiu fi recunoscatoriu câtu voiu trai, mai multu, unu serviciu, pentru care 'ti dau doue-dieci de bani.

P e t r u : Nu trebue atât'a vorba — a merge in ace'asi strada, — si 20 de bani.

P e t r u : Deca vrei 30. P o r t . : Pentru ce atât'a, domnule galan­

tonul? suntu iudestulitu si cu 20. P e t r u : Pre bine. (Aparte.) Făcui reu, ca

'Iu rogâi atât'a, darnici'a totu-de-a-un'a aduce bă­nuiala, pentru-ca celu vinovatu u'are nevoe se fia darnicii. (Portarulu ese. I-i striga) Ceasornicarulu Ra-hovauu, partea drepta.

Scen'a IX. Cei de triat nainte, fara portariu.

P e t r u : Vai, câtu de greu e se te prefaci, — ine semtu inse cu cev'asi mai usioru, — ceasor-uicariulu acel'a 'mi pare ca unu curcubeu, după o vijelie, — 'mi da sperautia n6ua. — Of, Susaua, deca s'ar' intemplâ se dîca, că pagub'a ce-am fa-cutu-o cu ceasorniculu, nu e mare!

S u s a u ' a : Da, câ ai mai avutu si vre-unu câscigu pe de-asupr'a. (Se desihide usi'a spre odai'a Elenei.)

P e t r u : Asia, acum 6ra vine domn'a, — stă­pânii âsti'a totu-de-a-un'a te conturba. — Câtu de bine s'ar' sâmtî omulu la ei, daca ei n'ar' fi aici. Fugu, se făcu nerânduiela iu salonu. (Ese in salonu.)

Scen'a X. Susan'a. Elen'a.

E l e n a (întră, tiene o sticlutia si o bomboniera in mâna): S'a dusu deja barbatulu meu?

S u s a n ' a : Da, nu l'ati vediutu? E l e n ' a : Ba, da, uitâsemi inse se-i spunu cev'a. S u s a n'a: Petru pote se-lu ajungă inca. E 1 e n'a: Ba, nu e nici o graba. (A parte.)

Voiam numai se-i dâu vre-o câtev'a bomboue si parfumulu meu. — A respira cinev'a ceasuri in-tregi acelu aeru reu in sal'a tribunalului, — ce face si pe judecători se adorina, — sermanulu meu Juliauu. (Tare.) A, e gat'a rochi'a mea! Voiu po-t6-o deci imbraeâ deja in ser'a acest'a?

S u s a n ' a : Dă, deca asin pote' cumperâ prime, ddca esu inse afara nu voiu pote" termină rochi'a de timpuriu, eY deca nu esu, 'mi lipsescu primele.

E l e n ' a : Eu le-asiu pote aduce. S u s a n ' a : Da, si e si mai bine, d6mn'a le

pote si alege mai bine câ mine. E l e n ' a : Câm câţi metri 'ti trebuescu la

trupu si la mâneci ? S u s a u ' a : M'ai bine ar' fi, deca a-ti aduce

unu darabu intregu, voiu restitui ce remâue. E l e n ' a : Dâ-mi o mustra. S u s a u ' a : Dar' me rogu, fiţi cu băgare de

sema la coldrea acâst'a. Lil'a trebue al6sa la lumina.

E l e n ' a : Plecu la momeutu, că-ci 'mi jace multu in interesu, de a imbracâ rochi'a inca astadi.

S u s a n ' a : I-ati face mare bucurie domnului. E l e n ' a : Asin fi preferitu o rochie albastra. S u s a n'a : O deca ar' sci-o ast'a domnulu! E l e n ' a : N'ai se-i spui nimicu. — Elu in-

data ar' fugi se cumpere un'a albastra. S u s a n ' a : Ce mai tema! Ce fericire de a

av6 o rochie asie de frum6sa ! E l e n ' a (zimbindu, a parte): Cându vine dela

unu sociu atâtu de bunu! — (Tare,) Dâ-mi cu-rându palari'a, Susaua. (Susan'a se scola.) Nu, remâi, — nu pierde uici unu momentu. (Ese in odai'a ei.)

S u s a n ' a : O adeverata căsătorie modelu! Inse prea fericita, — ast'a te face nedumeriţii. A se mai iubi atât'a după o căsătorie de patru ani, — e in contr'a naturei. (Suna clopotielulu la usi'a din midtlocu.)

Scen'a XI. Susan'a, Petru, Ceasornicarulu.

P e t r u (vine forte agitatu din salonu): E aici,— cum 'mi bate inim'a! (Deschide, — Susan'a asculta la usi'a Elenei, câtra ceasornicariu; Slava Domnului, — 'ti multiumescu, câ-ci de nu veniâi 'mi faceâi multa superare.

C e a s o r n . : Vrei se vedi ceasornice? ('Si pune palari'a pe scaunulu, unde lucra Susan'a si scote din busunariulu rocului o cutie cu ceasornice.)

P e t r u : Ba. C 6 s o r n . : Asiâ-dara nu esci d.-t'a. P e t r u : Ba dă, dar' pst! (Catra Susan'a care-i

face unu semnu) E aici ddmn'a?

169

Su s a u'a: Da. C e a s o m . : D'apoi din ce causa. P e t r u : Caus'a d.-t'aie e aici in launtru,

vine — Susaua, roga-te pentru miue, — sdrtea mea acum se va hotăr î ! (Trage pe ceasornicariu după sene in salonu.)

S u s a n'a (le urmeza): Trebue se audu sen-teut i 'a , oh, d6mua. (Merge din nou la ferestra.)

Scen'a XII. Susan'a. Elena

Eleu ' a (îmbrăcata gafa de a esî): Mostr'a ast'a e prea mica, din ast'a uu-si p6te face omulu idee despre impresi'a totala.

S u s a n ' a : Voiu căuta o bucata mai mare. (Iâ corfa de lucru si o pune in midTloculu mesei si caută.)

E l e u ' a : Barbatulu meu nu se re'nttfrce a-casa inainte de cinci ceasuri, jast'feliu avemu destulu tempu spre a proba tali'a. —

P e t r u (in salonu): Of! E ; e n ' a : Ce fii ast'a ? S u s a n ' a (asculta, a parte): Petru geme! E I e u'a : Audîsemi oftându, este cinev'a in

salonu'? S u s a n ' a : Petru, — cânta numai, d6mua. E l e u ' a : Unu tristu cântecu ! S u s a n'a: Y6cea lui e atâtu de falsa. E l e n ' a : Ei, uu afli nimicu? S u sa n'a : Aici. E l e n ' a : Frumosu, acum me voiu grăbi!

(Toţi prin midîlocu.)

Scen'a XIII. Susan'a. Petru.

S u S a n'a (Deschide usi'a dela salonu): De ce nu grigesci, Pe t re!? Domu'a te-a audîtu gemendu ! (Merge la măs'a de lucru, pune in midTloculu mesei palari'a ce stateâ pe scaunulu ei, sta inse locului.)

P e t r u (vine): D6mn'a ? S u s a n ' a : S'a dusu. — Ei p6te-se cev'a? P e t r u : Dă! Suntu mântuiţii! N'am spartu

nici e<kd'a cea mare, nici spiral'a, nici tob'a, nici — nimicu. Dlu llahovanu dîce, câ u'are de a face si iu trei dîle ceasorniculu eV va fi frumosu si sa-netosu si va stâ la loculu lui de mai nainte. Ne trebue dara iuca trei dîle. — Salouulu numai Do-minec'a se iutrebuiutiâza. — Vai, par'ca mai re-suflu ! Atât'a-su de fericiţii! — Trebue se te sarutu!

S u s a n ' a (A termina'.u rochi'a si o tiene preste mâna): Nu, nu, am suferitu eu destulu pentru bă­dărăniile d.-t'ale.

P e t r u : Acele s'au intemplatu fâra voi'a mea! Acum inse sciu ce făcu. (Vră se o imbraşiosieze, ea se trage dela elu.)

S u s a n ' a : Si eu ,— de ace'a me si ducu. P e t r u : Unde, urîto? S u s a n'a: Se ducu dantele. (Ese prin midîlocu,

duce cu sene rochi'a.) (Va urma.)

—z(§%$)3—

CRESCEREA COPIILORU IN FAMILIE D U P Ă C E R 1 N T I E L E SCOLEI .

— Consilie practice pentru părinţi. —

(Urmare.)

I. C r e ş c e r e a s i i u g r i g i r e a t r u p u l u i . Trupulu omenescu, macaru câ este luâtu in-

nainte numai câ o uueTta seu mai bine dîsu, că unu la,-asiu alu sufletului, totuşi este de lipsa câ si pe elu se-lu luâmu in de-aprope băgare de s6ma. De Cre-ce adi este lucru cunoscutu si de întâm­plările dîlmce iutaritu, câ cu câtu trupulu este mai poteruicu, mai vertosu, sanetosu si bine-in-grigitu : cu atâtu surletulu, ce locuesce iu elu, este mai vioiu, mai agerii si se mişca mai fâra impe-decare intr'ânsulu. Din potriva, cu câtu trupulu este mai slabu, mai nepotentiosu si bolnavitiosu, cu atâtu sufletr.lu diutr'ensulu este mai tristu si mai posomorîtu. Er' in iutielesulu s. Scripturi, trupulu omenescu este lucrulu mâniloru lui D.-dieu; elu este moscenirea s'a si se socotesce intre me­dularele acelea, alu câroru capu este Isusu Chris-tosu. Trupulu va reinviâ odată facuudu-se im-preuna cu sufletulu moştenu imperatîei ceriului. Acestu scopu iualtu si frumosu alu trupului ome-uescu cere multe si grele de iinpliuitu iudatoriri dela acei'a, cari suntu hotarîti a se ingrigi de crescerea copiiloru.

Pentru-câ sutletulu, dara, se pota folosi cum se cade uuelt'a s'a, adecă trupulu este de neape-rata lipsa, câ acestui'a se nu-i lips6sca nimic'a. Precum scriitoriulu are lipsa de coudeiu buuu, câ se pdta scrie cum se cade; precum croitoriulu are lipsa, câ forfecile lui se fia bine ascuţite, se umble usioru si se na făcute diuti'unu otielu bunu, totu asemenea si sufletulu, peutru-câ se-si p6ta iuipleui chiemarea s'a data chiar' de ziditoriulu nostru, cere câ trupulu se fia sanetosu, venjosu, poternicu, rabduriu si indemânatecu.

Cumu-câ sanetatea omului este com6r'a cea mai scumpa, cea mai precitfsa din lume, acest'a o sciţi cu toţii, dar' cumcâ nu toţi părinţii se in-grigescu totu-de-a-un'a. cum trebue de sanetatea copiiloru loru. 6r' este pre adeveratu.

Sanetatea e la D.-dieu, dîcu unii părinţi. Asia dîcemu si noi, dar' atunci trebue se scimu si vorb'a ace'a, câ D.-dieu 'ti dâ, dar' iu traista nu-ti baga. Omulu e datoriu dara a-si baga siu-guru in traista, adecă a se ingrigi singurii de sanetatea, ce i-a datu-o D.-dieu câ si unu daru scumpu, ce trebue pastratu cu mare băgare de s6ma pana la ceasulu mortiei. Păstrarea trupului in deplina sanetate aterna mai cu s6ma de urina-tdrele cerintie: h r a n a cum se cade, î m b r ă c ă ­m i n t e trainica si comoda, c u r a t i e n i e si r e ­g u l a intru tdte, l u c r u l u si o di h n'a la tem-pulu loru s. a.

1. H r a u ' a : Omulu traitu bine, câ ori-ce fiintia asemenea lui este poternicu, vgnjosu si ve-selu la ori-ce lucru si in ori-ce vreme. A trai

170

bine inse, nu insemu^za a crede, cum se dîce, numai in mâncare, iu beutura si in somnu, ci a dă trupului numai atât'a, decâtu are ueaperata lipsa, ţâra a-lu imbuibâ, câ nu traimu numai ca se mâncamu, se bemu si se dormimu, ci mânca mu, bemu si dormimu, câ se traimu, câ prin ajutoriulu loru se ne implenimu datori'a ndstra de 6meni pe pamentu si spre a ajunge la tiânt'a data 11611a de Domnedieu.

De-acl urmeza pentru părinţi un'a din cele | mai mari indatoriri, de a ingrigi că copii loru se fia hrăniţi bine, departe inse de a-i imbuibâ si imbiâ cu mâncări pieste mâncări sub cuventu, câ numai asia ar' cresce mai bine si ar' fi mai sa-netosi. De asemenea este unu obiceiu de totu reu a deprinde pe copii inca de mici cu beuturi spi-ritu6se, cum este de pilda racbiulu (vinarsulu), care pentru copii este mai multu otrava decâtu leacu, dupa-cum v'ati dedatu a-lu numi. Totu o ast'feliu de otrava, nu mai pucinu rea in urmările s'ale este, a lasă pe copii se mănânce pome ne­coapte. Si preste totu Îmbuibarea in mâncări si beuturi nu numai la copii, ci si la omeni mari, impedeca desvoltarea firesca a trupului si a orga-neloru dintr'ensulu, aduce bolele cu carulu si prin acestea arunca sauetatea in prăpastie: câ sane-tatea si cu nesatiulu in mâncare si beutura pre­cum si cu implenirea toturoru pofteloru trupeşei, intr'o casa împreuna nu potu găzdui si la omu t6te nu le poţi găsi. Dar' precum este de rea im-buibarea in mâncări si in beuturi, totu asia de rea este mâncarea si beutur'a pre puţina fâra rendu^la s6u negatita cum se cade. Cumpetulu si râudueTa in mâncare si in beutura suntu cele d6ue midîloce, care sengure suntu in stare a tiene trupulu si sufletulu in deplina tărie si vioitiuue din legauu si până la cele mai adânci betrânetie.

De-ace'a, nu uitaţi nici-odata a dedă inca de mici pe copii voştri la cumpetare, si râuduela in mâncare si beutura, ca odată dedaţi de mici cu aceste vârtuti frumose, ei nu se vom abate nici odată, cându voru fi mari; câ sciţi vorb'a: cum apuci seu cum depriudi de micu, asia faci cându esci mare, si invetiuln din fire n'are lecuire.

'2. î m b r ă c ă m i n t e a . Câ se ne acoperimu trupulu avemu lipsa de îmbrăcăminte. — îmbrăcă­mintea nu se cere a fi in ttita vremea n6na, dar' a fi curata si trainica totu-de-a-un'a. Copii trebue imbracati cu haine trainice si pe lângă ace'a a-i deda inca de mici a si-le pastrâ curate si intregi. Ori-ce haina, fia pentru copilu, fia pentru copila, fia de vera, fia de 6rua, e de lipsa se fia larga, in voie, se nu stringa nici o parte a trupului, câ-ci atunci sângele nu circul^za cum se cade, din care pricina usioru se pdte nasce vre-o b61a primejdiosa. Cu îmbrăcămintea copiiloru, pe câtu va fi cu po-tintia este bine a ne luâ după schimbarea vremei. Hainele cele mai bune si mai trainice pentru copii suntu acelea, care suntu făcute din materii de casa. Femeile nostre si mai cu sama cele dela tiera sein lucra din lâna. rlin cânepa si din nisce materii forte bune si trainice Multe din aceste

materii le vându apoi pe câte unu pretiu ba-gatelu si pe urma mergu in boite spre a-si cum-perâ postavuri, pâuzarîi si alte lucruri, pe care le-ar' pot6 cu iulesuire face din materiile de casa. Materiile de cumperatu nu suntu nici-odata asia de trainice câ cele de casa, numai atâtu, câ potu insielâ mai lesne vederea omului, fiindu mai ne­tede si mai faci6se, dar' pentru ace'a pretiuril& suntu intreitu si indiecitu de mari, câ alu celoru de casa. Lucrurile făcute de manile femeiloru n6stre române, au ajunsu a fi pretiuite si admirate de na­ţiunile cele mai luminate si mai inaintate câ noi intru t6te, de ace'a ar' ti mare rusîne pentui o românca, a-si despretiui ea ius'a-si lucrulu mâni-loru ei, si a-si portă copii imbracati cu haine fă­cute din materii de bolta.

3. C,u r a t i e n i ' a . Curatieni'a este unu midî-locu de frunte pentru a iulesni toturoru medula-reloru si organeloru trupului se-si urmeze regulatu cursulu seu lucrările loru. Curatieni'a este pentru, omu ace'a ce este unsorea pentru o masîna. Unu caru, de pilda, daca nu-lu uugi scârtîe; totu ase­menea trupulu, deca nu-lu tîi curata, curendu de­vine murdaru, mirosa neplăcuţii, cu tempulu se umple de bube si de alte necuratieuii, care aducu după sine alte bole cu gramad'a, de care pre de multe ori numai sap'a si lopat'a ne mai potu scapă. Pe cându de omulu curatu fugu b6;ele, precumu fuge fomea si saraci'a de omulu lucratoriu si pas-tratoriu. Ele se uita pe ferestra la omulu curatu, dar' se între iu casa nu indrasnescu.

De aci urmeza o alta datoriutia de frunte pentru părinţi, de a-si păzi pe copii totu-de-a-un'a in cu-ratienie, er' cându s'au faoutu mai marisiori si au inceputu a pricepe si ei ce este bine s6u reur trebue a-i dedă oâ ei insisi se scie pastrâ cura­tieni'a intru tdte.

(Va urma.)

Joanu Dariu

V e d e n i e . O nopte 'ntrega ne-amu iubitu,

Dar ah! in visu numai, Si cându apoi m'am pomenitu,

Pierişi, nu mai erai, Odorulu meu inchipuitu,

De ce, de ce te-ai dusu ? Tu care 'n sufletu nu-ai saditu

Unu doru cumplitu nespusu! De-atunci in visu — si desceptatu,

Te cautu necontenitu, — Dar' nici macaru in visu vr'o dat'

Nu te-am mai intelnitu. In loculu teu, adi prin isvoru

Vediui unu chipu prea cruntu — Unu omu muncitu de chinu si doru,

Unu omu — cu peru caruntu! Teochar Alexi.

—«§^H^ia—

171

C r o n i c a . — Scol'a civila de fete cu in­ternaţii. Relativu la starea acestui instituţii na-tiooalu - culturalii, Direcţiunea scolei împreuna cu corpulu profesoralii a susteruutu Comitetului associatiunei unu Raportu, din care am arlatu de lipsa a iinpartasi cetitoriloru noştri baremi uneie schitie.

I. Frecuentarea institutului, care in pro^ortîe cu amilii trecuţii s'a duplicaţii aprope, este o ecla­tanta dovada, câ institutulu acest'a se pote privi câ o necesitate pentru poporulu românescu din patria. Pe bas'a contactului seu dîlnicu cu îmbli-culu esternu, Direcţiunea se semte indreptatîta de a crede, câ intru câtu privesce impopularea insti­tutului cu eleve, nuinerulu acestor'a va cresce din anu iu anu, si prin urmare din acesta parte exis-tenti'a institutului se p6te considera câ asigurata. — Dela părinţii eleveloru actuale său din alte parti interesate la inaiutarea si desvoltarea insti­tutului, Direcţiunea n'a primitu nici o intempinare, nici unu gravamenu, din care se se pdta trage conclusiunea, câ n'ar' ti buna direcţiunea didactica seu educativa, ce s'a datu institutului in scurta vreme dela iufiiutiarea s'a. — Iu legătura cu aceste Direcţiunea constata cu plăcere, câ toţi factorii aplicaţi in institutu si-au facutii datorinti'a cu zelu si conscientiositate sustienându după poteri nivoulu pedagogicu alu iustitutului la dorit'a in-naltîme. — Singur'a obiectiuue, care Direcţiunea o-a audîtu adesea, este ace'a, câ intretieuerea eleveloru in institutu este pie scumpa in proporţie cu poterile economice ale poporului nostru. La acâst'a direcţiunea a refiectatu, câ pote in pro-porti'a amintita asia va fi, dar' nici decumu nu este asia in proporţie cu ce'a-ce institutulu oferă eleveloru pentru spesele, cari le pretinde. Ba din contra, Associatiunea a datu si dâ pana acum'a sume considerabile dela sâne pentru intretieuerea cores-pundiet6re a iustitutului si a eleveloru. Couside­rându inse câ in modu permanenţii nici Associa­tiunea uu va fi in positîe de a sacrifica anu de -anu cu miile pentru institutulu seu si cousiderându mai departe, câ facia cu obiectiunea generala mai susu atinsa taxele actuali, deca nu voru pote fi reduse, la totu casulu urca uu se voru pot6, Di­recţiunea s'a gânditu seriosu la paşii ce suntu de recomaudatu pentru a echilibra situatî'a materiala a institutului; si a aflatu, câ singurulu modu de a ajunge acestu scopu, ar' fi obtiSnerea unei mai eftine alimentari a eleveloru, eventualu luându-se acest'a pe viitoriu iu regie proprie. — Directiuuea din parte-si recomanda portarea menagiului in regie propria, câ-ci in acestu modu prelânga o administraţie buna nu numai s'ar' pote" obtiene o micsiorare a speseloru de intretiâuere, ci totu-

odata s'ar' pote folosi bucatari'a si magazinulu de alimente dreptu celu mai potrivitu materialu

I de praxa si iutuitiune la instruarea eleveloru in I economi'a de casa, ce'a-ce sub impregiurarile de

astadi nu se pote face, desl economi'a de casa, intr'unu institutu de categori'a si cu scopurile iu­stitutului nostru pretinde cea mai caldurtfsa con­siderare.

II. Starea sanitara a institutului in auulu acest'a a fostu câtu se pote de buna, mai buna câ in anulu scolariu trecutu-

III. Câtu peutru mersulu instrct iunei direc­ţiunea constata câ, desî uu s'a trecutu iuca cu deseversîre preste greutăţile inceputului, totuşi nu exista motive de nemultiumire cu resultatele ob-tienute. — 1. Greutatea cea mai mare, care ira-pedeca mersulu sistemticu alu iustructiuuei este, câ uu numai in clas'a prima, ci in tote clasele, con-tingeutulu celu mai mare alu eleveloru este venitu dela institute străine. - In urinarea acestei im-pregiurari Colegiulu invetiatorescu a trebuiţii se intimpiue mari greutăţi pana a adusu pe uuu nivou didacticu elemente atâtu de diferite iu pre­gătire, dintre care unele nici cunoscintiele cele

| mai minimale nu le-au avutu din limb'a literara românesca. — Acestu inconvenientu este inse de natura de a se micsiorâ din anu in anu, dupa-ce scol'a va ave publiculu seu stabilitu, din care mi­noritatea, er' uu câ do presentu maioritatea, se va recruta dela institute străine. — 2. Totu câm atâtu de păgubitorii!, câ celu precedeutu este si inconvenieutulu, câ multe dintre eleve uu s'au inscrisu si n'au inceputu a cerceta scol'a de-odata cu inceputulu anului scolariu. — Cu deosebire la inceputulu anului scolariu acestu inconvenientu este

; forte semtîtu, câ-ci venindu in fie-care dî câte uu'a seu mai multe eleve noue, iuvetiatorii suntu siliţi a perde intrega lun'a lui Septembre cu iutro-duceii fâra a pote întrâ in materi'a de iustruc-tiuue prescrisa. Direcţiunea crede inse, câ ac6st'a nu numai trebue, ci se si pote usioru delaturâ, daca se va decide: — a) Câ tempulu din inscrieri se se ric^eze in modu irevocabilii numai pentru cea diatâiu septemâna a semestreloru, adecă dela 1 - 8 Septembre si dela 1—8 Februarie, eY dela

i acest'a abatere se se pota face numai in caşuri, ) cându elevele cari ceru inscrierea, voru documenta '' prin atestatu medicalii, câ au fostu imnedecate i prin morbu de a se inscrie la tempu; si si in I asemenea casu numai deca elevele respective prin I documentele şcolare seu prin esamenele de pri­

mire voru dâ destula garanţia, câ voru ti iu stare a invetiâ din sirguiutia proprie materiile propuse iu tempulu absentatu. — b) Câ tax'a de tnternatu, respective Didactrulu se se statoresca in sume anuali, er' nu lunari câ pâua acum'a. Aceasta me-sura Direcţiunea crede, câ se va dovedi corespuu-dietore si pentru statorirea budgetului si simpli­ficarea administraţiei si totu-odata va dâ garanţia, câ nimenea dintre părinţii s6u tutorii eleveloru nu le va tifine pe aceste câte o luna seu mai mul tu a-casa pentru a face economii, ce'a-ce de

172

altmentrelea Direcţiunea nu are motive de a afirma, câ s'ar' fi iutemplatu pâua acum.

3. Institutulu semte forte multu greutăţile, cari provinu din defectuositatea litera turei didac­tice. — Ori-ciue va pote se apretieze aceste imense greutăţi cu cari se lupta iuvetiatoriulu, cându de o parte este legaţii de normele planului de iuve-tiamentu. er' de alfa este tiânutu se se folosesca de câte unu mauualu, ce a fostu compusu fâra considerare la aceste norme, seu chiar' fâra con­siderare la etatea si la gradu'u de desvoltare in­telectuala a eleveloru. Totu acele greutăţi suntu de intempinatu si acolo, unde manualulu lipsesce ] cu totulu, pre cându prin ordinatiuni dela locurile j mai înalte este strictu interdîsu de a da eleveloru dictate seu manuscripte despre materi'a de instruc­ţiune. - In vederea acestui incontestabilu nea-junsu, comitetulu associatiuuei va ave â se gândi si din partea s'a la sanarea posibila a reului, fa-ciludu cev'a pentru incuragiarea si spriginirea ma­teriala a autoriloru, cari vom pote si voru voi a publică manuale, de caii se se p6ia ajutora si institutulu Associatiuuei.

IV. In sfersîtu va fi bine a face paşi nece­sari, câ iu privinti'a personala institutulu se ajungă câtu se pote de curendu la stabilitate, câ-ci este lucru mai multu câ naturalu, câ desele schimbări • personale au influeutia rea nu mimai in ce'a ce privesce reputatiunea externa, ci mai alesu din consideratiuni cu multu mai importante de natura pedagogica, din care cea mai de frunte este, câ trecîindu instrucţiunea si preste totu intreg'a ac-

Cir l i i i i ia . — Doveda de dragoste.

- - E i , ei, soţia draga, câ tare ai saratu sup'a ast'a ! — Vedi, scumpule, numai de ace'a o am saratu asie de tare, câ se-ti dovedescu câtu de multu te iubescu.

Proprietariu, Redactoru respundietoriu si Editoriu: NICOLAE FEKETE-NEGRUTIU. Gherl'a. Imprimari'a .Auror'a" p. A. Todoranu 1888.

tivitate educativa pre desu dintr'o mâna iutralt'a si trebuindu se se obiciuuesca elevele pre desu cu individualităţile diferite ale invetiatoriloru si crescătorilor!!, usioru s'ar' pote inteniplâ se se fu-risieze in propri'a Ioni individualitate semburele nestatorniciei, prin care impregiurare si-ar' altera desvoharea caracterului, adecă scopulu cern mai adeveratu alu educatiunei.

t Iacobu Bolog'a,

consilieriu aulicu transilv. reg. in pene., Cavaleru alu ordului Cordn'a de feru ci. III., Tice-presiedinte alu Assooiatiunei transilvane pentru lit. rom. si cult. pop. românu, presiedinte alu Directiunei instit. de cred. si economii „Albin'a1', membru alu sinodului archid. gr.-or. si fiscalu alu consist, metropol. gr -or., membru alesu alu represent. Comitat, si orasiului Sibiiu, precumu si alu fundat, fericit* „Gozsdu*, membru alu Direct, bancei gener. de asig. „TiansilvaDi'a", membru onorariu alu s«cie-

tatiei geografice din Bueuresci etc. etc.

după scurte suferintie in 18 30 Maiu la V,8 ore demineti 'a si-a

datu nobilulu sufletu in manile Creatoriului — in etate de 70 ani. Reposatulu se bucura de mare stima inaintea toturoru con-

nationaliloru sei, câ unulu care in t6ta vieti'a s'a a fostu unu cal-durosu spriginitoriu alu causei poporului românu, si a contribuiţii cu multu zelu si cu multa bunavointia la înaintarea lui pe I6te terenele. — Iacobu Bolog'a s'a distinsu in carier'a s'a de func-tionariu alu statului prin deosebita aptitudine si diligintia, asia câ in 1863 elu fu decoraţii cu inaltulu ordinii „Coron'a de feru," er' mai târdîu fu numitu consiliariu reg. la curtea aulica. — Schim­bările politice din 1865/6 au adusu cu sine pensionarea si retra­gerea lui in vieti'a privata. De-atunci incoce Iacobu Bolog'a a desvoltatu o însemnata activitate pe teremulu culturalu, besericescu si economicu. Dela 1870 a stătu in fruntea comitetului Associa-tiunei transilvane, parte câ presiedinte, parte câ vice-presiedinte. Institutulu „Albin 'a" 'Iu numera intre membrii sei fundatori cei mai activi. — Meritele reposatului voru remâne neşterse in me-mori'a connationaliloru sei.