EMUAR1U BELETRISTICU SI ENCICLOPEDICU— UTERARIU.

M A M ' A.

e sgomotu se-aude ? Ce strigatu naausîtu Pe muncitoriulu paeinicu din somnu-i l'a trezi tu? Ce zare de lumina prin locuinti străbate Si clopotulu besericei de ce 'ntr'o limba bate ?

„Focul... focul. . -" multîmea striga si-alerga pe'ntrecute Pe-unu frate din nevoia se-lu scape câtu mai iute, Se-i apere casuti'a de-unu duşmanu ne'mpacatu, Ce noptea fara veste in ea s'a furisiatu.

* Pe lâng'-unu solu de flăcări se vedu bracie venjose Cum se silescu se tragă din gura nesatiosa Averea, ce casuti'a in sine o cuprinde. Dar' flacar'a tatu cresce, mai tare se intinde . .,

-Ahl . .. miculu meu din leganu j " — o voce cu durere S'aude de odată tiepându din respotere ; Si tiepete de spaima mai multe-au resunatu, Cândn mam'a printre flăcări în focu s'a aruncatn.

Pe locu aperatorii în urma-i navalescu, Cu totu ce au in mâna ei foculu rescolescu,' Se opintescu cu apa se-lu stînga, nimicesca. Pe mama si copilu-i de morte se i scutesca...

Dar' inzadaru. Câ-ci, eta, casuti'a tota cade, Pe la ieresti [si usia cladindu mari baricade; Pierduta e ieşirea si ori-ce mântuire Si pentr'unu sociu si tata — a vieţii fericire.

* *

Cându radiele de sore pe ceriu se aretara Si-ale casutiei triste ruini le luminară, Atuncia soşiulu-tata — celu omu nenorociţi] — Spre-unu puuctu pasiesce bietulu cu ochiulu atientitu : Elu plânge si suspina, s'apropia încetu Si vede-a s'a „ i u b i r e " cenuşia si scheletu.

Cons tan t in i i Morariu.

JALEA ROMÂNIEI, Am plânsu multu, am plânsu cu jale timpii falnici ce-au

[sburatu Timpii dragi de infratire ce odată am gustatu ; Am jelitu cu-amaru trecutulu, dar' gândindu la viitorii A mea inima sdrobita fii cuprinsa de-unu fioru!

Plângu, si lacremile mele, Domne ! nesfersîte suntu, Si crm ore nu asiu plânge, n'asiu jeli acestu pamentu, — Când tiranic.'a domnie câ unu sierpe 'nversiunatu Te-a cuprinşii trista me'a tiera si ai tei fii a 'nveninatu î

In daru fli-ti cu semtire te-a intorsu la libertate, In daru strigatele nostre au sunatu neconteniţii; Amorţite, 'n nesemtire, mii de inimi aruncate Stau privindu cu nepăsare l'astu pamentu batjocoritu /

Domne ! cându va bate or'a de a tierei resbunare, Si-alu meu lutu până atunca putrezi-va in mormentu, Fâ ca trist'a m»a tierâna, asverlita in uitare, Se re'nvie, câ se lupte pentru-alu patriei pamentu!...

(1875.) A. C. Draghicesou.

©B.C.U. Cluj

150

B A B E T ' ^ _ Romanu. (Urmare.)

CAPITOLULU XVIII . Hanu Gabroveni Nr. 7.

Tomiti'a se scolase cu ochii umflaţi si roşii de insomnie. Demiueti'a nu se intelniâ de câtu forte arare-ori cu copilele si cu guvernant'a, asta-di inse starul a pleca câtu mai de vreme si câtu mai pe furisiu, câ se nu dee Babet'a cumva cu ochii de elu.

Credea câ i-va crepâ obrazulu de rusîne, cându 'Iu va privi guvernant'a pentru prim'a 6ra după necuviinti'a, ce comisese iu contr'a ei.

T6ta dîu'a era tarbacitu, domnulu Sasanu i arunca câte o privire incruntata, dîcundu din cându in cându:

„Deca n'asiu sci de siguru, câ a stătu tota noptea acasă, asiu crede, câ a fostu la vre-unu crailicu."

Semtiâ si Tomiti'a, câ nu este cum ar' tre­bui se fie, 'si dedea tote silintiele, câ se mai uite de pecatulu seu, dar' nu poteâ.

„După influiuti'a, ce are guvernant'a in casa, pate pre lesne se ;ne sctita din slujba — ori chiar' de va fi milosa, apoi celu puciuu nu va ingadul câ se me apropiu de Leniti'a."

„Of câtu am fostu de nesocotitu. Eu, care % asiu fi avutu lipsa de celu mai poternicu sprijinu,

pentru câ se-mi vedu cu ochii visulu meu celu de auru, se me vedu sociulu Lenitiei, eu — unu baiatu fâra tata unu copilu din flori "

„Cându me gândescu de unde mi-a potutu veni atât'a indrasnela ori nu este o pornire din cele mai indrasnetie de a-mi redicâ ochii pâ­nă la fiic'a stăpânului mieu si apo i . . . . fapt'a mea de eri n'a fostu 6re indrasnetia. . . . te­merara chiar'; cându me gândescu la ast'a 'mi vine o frica, se nu me esaltesu."

La prândiu, pe care-lu luau cu toţii la siese 6re seVa gâsi unu prilegiu, câ se nu merga acasă.

Si ser'a ar' fi voiitu se se scape de intelui-rea guvernantei, dar' dorulu Lenitiei nu-lu lasâ.

Se imbarbatâ si merse acasă, Cându deschise usi'a dela scara, i se parii

câ clopotielulu, care resuuâ totu-de-a-un'a la acestu prilegiu, vestesce casei intregi nelegiuirea s'a, i se pareâ, câ chiama pe guvernant'a, câ se-lu intem-pine cu dogenile ei cele mai aspre.

Cu anim'a tremurânda urca treptele scarei, trecundu dinaintea salei de mâncare nu avu cuia-giulu câ se arunce o privire in launtru, de frica se nu vâdia pe guvernant'a; tocmai cum se sfies-ce si osenditulu câ se arunce o privire asupr'a maşiuei celei infricosiate, care este destinata a-i luâ capulu.

Merse in odai'a s'a si asceptâ, câ se fie câ de obiceiu chematu la m6sa.

Nu avu se ascepte multu, câ-ci ai casei erau deja asiediati impregiurulu mesei.

Nici odată n'a sciutu se-si dee sema, cum ajunse in ace'a s6ra din odai'a s'a in sal'a de mâncare.

Dar' nu uita nici odată câ intrându in sala fu intempinatu cu o privire incuragiatore, ba chiar' galesia din partea guvernantei.

Acesta privire avu unu efectu straniu asup­r'a lui.

I-i luâ fric'a dela anima dar' 'Iu umplu cu o semtire, pentru care nu potemu găsi alta numi­re de câtu — desgustu, câ se nu dîcemu scârba.

Acea privire spunea apriatu câ Babet'a n'a uitatu de cutezanti'a lui de asera, câ-si aduce aminte de ea, inse nu cu mânia, după cum se temuse elu, ci cu plăcere.

Ea Babet'a, care după anii ei, ar' fi potutu se-i fie mama, se gasesca plăcere iu desmierdarile s'ale!

Ea guvernant'a in acarei ingrigire erau date copilele casei se incuragieze cu asemene priviri pe unu tâneru, care s'a portatu ast'feliu câtra dâns'a!

Acest'a voia se dîca desfrânulu ascunsu sub masc'a bunei cuviintie, sub velulu seriositatii.

Acest'a voia se dîca unu abisu plinu de sier-pi veninoşi, acoperitu cu verddtia rîdietdre

Tomiti'a se puse si elu la mesa. Nu prea era obiceiu a se intretiene vre-o con-

versatiune mai intiesata la ace'a mesa, astadi in­se toţi fura mai tacuti, câ ori si cându, câ-ci To­miti'a si Babet'a, cele doue persone, care deschi­dea de alta-data vorb'a despre un'a alta. astadi erau preocupaţi de gândurile loru.

Pe ale lui Tomiti'a le cunâscemu intru câtv'a, Babet'a inse tieseâ la unu planu, cum se grabesca desnodarea iutrigei, pe care o începuse cu bietulu baiatu, si care după idei'a si vointi'a ei, avea se se sfersiesca prin o căsătorie cu densulu.

După cina Babet'a se scula dela mesa si dîse câtra Tomiti'a :

„Am hotaritu se cetimu astadi unu actu din „Hoţii" de Schiller, vei luâ si d.-t'a parte?"

Poteâ elu ore se refuse? Nu! Primindu invitarea, plecară cu toţii împreuna. Ceti mai antâui Leniti'a apoi Sofi'a, ascul-

tandu-se numai ele reciprocu, câ-ci Babet'a si To­miti'a erau cu atenţiunea loru in alta parte.

Cu tdte câ nu ascultau seu mai bine dîsu fiindu-câ n'ascultâu, le trecu vremea fâra de veste.

Erâ dîsu se se cetesca unu senguru actu, dar' copilele ajunseră tocmai la sfersitulu actului alu cincelea, cându se desmeteci guvernant'a loru.

„Atâtu de multu m'a rapitu minunat'a tra-goedie alui Schiller, iugânâ dens'a cu privirea acu­rata, incâtu nu m'am induraţii a ve intrerumpe. Ve multiamescu."

„Forte frumosu," adause si Tomiti'a. „Este târdiu, trebue se ne despartîmu," re­

luă Babet'a. „Ndpte buna," dîse Tomiti'a sculându-se.

©B.C.U. Cluj

151

guvernaut'a.

cu unu aeru

„Te voiu conduce 6rasi pana la scara, dause

Esîrâ. Babet'a dîse la capulu scarei

de mare importantia. „Trebue se-ti vorbescu, fâra martorul" „Ordona," replica Tomiti'a uimitu. „Am se-ti spui multe, si treb,*e deci se-mi

dâi intelnire afara din asta casa, mâne chiar'." „Mâne chiar'!?" făcu Tomiti'a zapacitu. „Da!" „Inse unde?" „Unde? Ast'a me intrebi pe mine!" „Se fia dara in gradin'a sfântu George!" „Nu se pdte, trebue se fimu numai intre pa­

tru ochi!" „Asia!" „Da asia, spune, decide-te, câ-ci deja am

stătu prâ multu de vorba aici." „Se fie dar' la unu hotelu, dîse Tomiti'a,

care cedă a sila insistentiei acestei femei. „Fie! la care. Se nu alegi vr'unu hotelu mare,

nici pre departe!" „Hotelu Loudonu!" „Aici vis-a-vis, e pr6 apr6pe." „Hotelu Gabroveni?" „Unde este?" „In dosulu Lipscanii." „Bine, ia-ti desu de deminetia o odaia. La

unsprediece ore dernineti'a se me ascepti in cori-dorulu hotelului."

Tomiti'a nu sciâ, e desceptu ori vis6za. Ar' fi remasu pote in acesta nedumerire,

deca cum ajunse pe trâpt'a de pe urma, câlcându reu n'ar' fi cadiutu câtu erâ de lungu asia incâtu semtî preste totu trupulu, câ erâ desteptu, si câ nu visase prin urmare cele ce audîse la despăr­ţirea s'a dela guvernanta, colea susu la capulu scarei.

De prisosii a mai spune lectoriloru, câ bie-tulu tâneru tota noptea a cautatu respunsulu la întrebarea ce si-o repeta necurmaţii?— „Ce va fi avendu se-mi spuie?"

Câte odată i se faceâ, câ ar' fi gasitu res­punsulu, câ ar' fi gâcitu adeverulu, dar' plinii de o sfânta indignare se siliâ de a alunga departe dela sene acestu gândii!

„Nu se pote se fie atâtu de frivola, dar' ce dîcu, frivola — atâtu de mârsiava, ea, o guvernanta, o fiintia bine crescută, o nemtioica virtu6sa."

„Nu, nu, nu se pote! Ar' trebui se-i fie fri­ca, câ asiu abusâ in urma de circumstari, si câ pe pretiulu discretiuuei mele, voiu cere ajutoriulu ei câ se-mi cascigu pe Leniti'a."

„Si totuşi — se p6te. Va fi voiindu se me a^uca la unu pasiu gresîtu, câ se me silesca apoi se reparu gresiel'a."

Se decise a-i refusâ întâlnirea. Dar' apoi se gândi erasi, câ s'ar' sâmti f6rte

ofensata si câ in furi'a ei 'Iu va nimici; — câ-ci influinti'a ei pe lângă domn'a Sasanu crescuse pe dî ce mergfiâ, ba dela unu tâmpu incoce se in-

•

rmâ,

tinsese si asupr'a domnului Sasanu, care semtieu-du-se din ce in ce totu mai obositu de vertegiulu afaceriloru, incepuse a înmulţi momentele s'ale de repausu, petrecuudu mai desu iu midiuloculu fa­miliei s'ale, unde nemti6ic'a convertise aprope pe toţi la vederile si la gusturile s'ale.

„I voiu acorda întâlnirea," dîse apoi erasi, „dar' voiu avea grigie de mine."

De si in decursulu nopţii 'si schimba mai de multe ori decisiuuea, totuşi cându se scolâ, î-i fu cea de ântaia grigie, dupa-ce 'si regulase aface­rile curente, de a merge Ia hanulu Gabroveni pen­tru a inchiriâ o odaia.

I se dete odai'a cu uumerulu siepte. Strad'a Gabroveni, in care se afla haiiulu

Gabroveni si care, după cum am audîtu deja din gur'a Tomitiei este situata in dosulu Lipscauiloru, pe teinpulu acel'a erâ o strada destulu de murdara.

Asemenea si hanulu Gabroveni impreuna cu hanulu de lângă elu alu lui Boambeu s6u alu Transilvaniei erâ unulu dintre hotelurile cele mai orientale — câ se nu iutrebuintiainu alta es-presiuue — din tota capital'a României libere, cu t6te câ ajunsese deja sub domni'a lui Carolu I.

Scar'a principala, care conducea iutr'unu co-ridoru angustu si murdarii, erâ si ea augusta si murdara; curtea neniaturata, plina de guuoiu asia incâtu tota atmosfer'a din pregiuru erâ infectata de acestu mirosu reputaţii prin clasele populare de priintiosu plumâniloru.

Tomiti'a se preumbla prin coridoru si res­pira acelu aieru stricatu, ce'a ce nu contribuia nici de eumu la liniscirea nerviloru sei atacaţi in gradu deosebitu de framentarea sufletesca in care se află.

Precisu la uusprediece 6re, după cum pro­misese seu mai bine dîsu după cum decisese, apa­rii Babet'a.

Erâ intr'o toaleta, care se deosebiâ f6rte tare de portulu ei celu obicinuitu, si avea unu velu desu trasu peste obrazu. 1

Tomiti'a deschise usi'a odaiei numerulu siepte. Babet'a intră, Tomiti'a după ea. „Nu scoţi chei'a?" întrebă dâns'a luându-si

velulu de pe obrazu, „ori este iveru pe din launtru." Tomiti'a tresari. „Este iveru," respunse elu cu vocea iune-dupa-ce căutase la usia. .,Trage-lu dara, câ se nu fimu surprinşi cum-

cata.

va." Pe Tomiti'a 'Iu trecură sudorile esecutându

acesta cerere a guvernantei, care intr'ace'a lape-dâudu-si mantil'a se puse pe divanu sî-si scose manusîle.

Aceste preparatiuni, care denotau decisiuuea Babetei de a petrece unu tempu mai îndelungaţii aici, adauserâ la temerile lui Tomiti'a.

Temeri? da! inse totu-odata-si asceptare! Câ-ci si elu erâ omu, unu barbatu teneru,

care oii câtu de tare ar' fi fostu moral'a lui, nu poteâ se v6dia fâra unu semtiu de seusualitate pre­parativele atâtu de promitiet6re ale unei fiintie femeiesci, care de sî erâ destulu de înaintata

©B.C.U. Cluj

152

in versta, totuşi uu eră lipsita de acela farmecu, care nu se pote esplicâ, care nu-si are resouu de câtu chiar' in tineretiele si ueesperiuti'a fer­mecatului.

„Siedi aici lângă miue," dîse Babet'a cu vo­ce iubitore de eniotiune, asia incâtu nu se sem-tiâ pre tare gânganirea ei.

Tomiti'a ascultă de provocare, si merse de se puse tremurându lângă ea.

„Te vei fi iniratu," incepu guvernant'a cu unu zîmbetu iucuragiatoriu, pentru ce am doritu ac6sta intrevorbire.

Tomiti'a nu respunse nemicu. „Am voitu se-mi versu odată după placulu

meu jalea si mâhnirea, ce-mi mânca vieti'a, de cându me aflu aici in Bucuresci."

„Credu si eu câ-ti va fi doru de patri'a d.-t'ale!" dise Tomiti'a incântatu in acestu momentu, câ p6te se aducă vorb'a despre unu lucru, care pareâ a-i depărta dela complicatiuuea redutata si totu-odata dorita.

„Da. mi-e doru de loculu unde m'amu nas-cutu, dar' mai tare doru 'mi este se scapu de sub jugulu sub care gemu," facil Babet'a suspiuându si sfasiându-si la aceste cuvinte, câ de dorere complita tali'a rochii dela gâtu in josu, ast'feliu incâtu i-se desvali pucinu pieptulu, care se zariâ ascunsu sub cretiele unei camesi fine, stravedia-tdre si profumate.

Tomiti'a vediii si avu erasi unu fioru de plă­cere.

..Ah, de'ca ti-asiu pote fi de vre-unu folosu," oftă elu.

„Trebue se-mi cunosci vieti'a, pentru câseme compatimesci după cuviintia. Nu voiescu se-ti spunu ce am fostu câ fetitia, cum mi-am petrecuţii co-pilari'a mea, dar' voiescu se-ti vorbescu de nefe­ricirea mea de adi! 'Ti mai aduci aminte de Ste-fauu nepotulu domnei Sasanu?"

„Da," dîse Tomiti'a, care neconteniţii trebuia se se uite la senulu desvelitu alu betranei curti-sane.

„Acestu Stefanu este unu nelegiuiţii!" „Cum asia? „'Mi promisese câ me va luâ de soşie." „Se pote?!" „Da, se pote, ba inca si mai multu se pote.

Eu l'am crediutu, si elu abusandu de încrederea mea m'a nefericitu."

Acâsta mărturisire fu făcuta cu obrazi aprin­şi cu ochii plecaţi, asia incâtu Tomiti'a cu tota nepreceperea s'a in asemenea lucruri, intielese des­pre ce poteâ fi vorb'a, si 6rasi î-i svecni sângele la capu.

Iu acestu momentu unu inelasiu, cu care se jucase Babet'a i pica josu.

„Ah, inelulu meu!" striga ea. Tomiti'a 'Iu caută cu ochii. „Eta-lu aici!" dîse guvernant'a aretându cu

vârfulu gheteloru asupr'a unui punctu de sub pe-tiorulu ei.

Tomiti'a se aplecă.

„Aici, aici!" repetă Babet'a si redicâ petiorulu ast'feliu incâtu teuerulu ametîtu deja de mai nainte se incercă a sorbi cu ochii ce'a ce nu erâ cu to-tulu ascuusu."

Acum Babet'a 'Iu atinse cu verfulu petiorului. Couvulsiunea de care deplorabilulu teneru fu

apucatu la acâsta atingere fu atâtu de mare in­câtu lesînâ si se lungi câ si mortu pe podeiu.

Babet'a spariata, sari in susu, se aplecă spre elu, si spre ai usiorâ peptulu î-i sfasiă legatur'a dela gâtu si camasi'a.

Cându 'si retrase mân'a, unu lucru sclipi-ciosu ateruâ de o baiera pe care o apucase si o smulsese dela peptulu lui Tomiti'a.

„Cruciuliti'a mea!" strigă nemtidic'a,*„uefe-ricita de mine," mai adause ea, si cadiu de totu sdrobita pe divauu.

„Este fiiulu meu," 'si dîse ea, ingropându-si obrazulu in amencUJue manile.

CAPITOLULU XIX.

Creditulu cehe nou. Tare se prefăcuse zarafi'a domnului Aristide

Nusm'a. Nici nu se mai numiâ zarafia, ci casa de banca si de schimbu.

Din pravilior'a cea mica se mutase in un'a mare in care avea d6ue piese la dispositiune, un'a pentru publiculu celu de rendu, alfa pentru clien­ţii, cari aveau se reguleze afaceri mai mari si care veniâu deci in cabinetulu particularii! alu siefului.

Acest'a î-i asiediâ pe unu divauu se puueâ lângă ei 'si vâră nasulu in faci'a loru si asia le ecsplicâ cele mai minunate si cele mai ingeniose planuri fiuantiare, speculatiuni de bursa, combiua-tiuni de loteria.

Firm'a Nusm'a si ffiu avea o clientela forte mare, câ-ci nu numai câ trecea de cea mai solida si cea mai bogata casa de banca, dar' plateâ cele mai mari interese pentru depuneri, apoi intocmise o multîme de societăţi de loteria, la care se im-bulziâ lumea, fiinducâ un'a din aceste societăţi ni­merise cu vre-o diece luni înainte unu cascigu prin-cipalu si de atunci banc'a Nusm'a si fiiu se nu­miâ „locu cu norocu."

Suferiâ de ametieli, bietulu domnii Aristide. Dar' cumu se nu fi suferitu. Gândurile i se învâr­teau in capu câ o r6ta stricata de m6ra.

Aici avea se confereze cu unu clientu, codea avea se respundia la unu muşteriu, dincolo tre­buia se dee ordine gramaticiloru sei, apoi in graba trebuia se cetesca depesi, se respunda la ele, se dicteze cuprinsulu epistâleloru mai însemnate, mai cu sema trebuia inse se iee dispositiuni, câ se nu lipsâsca iu cass'a de bani fondurile necesare pen­tru promt'a întâmpinare a neuumerateloru plaţi dîlnice.

Si apoi nu erâ numai lucru multu ci erâ si lucru greu pe care trebuia se-lu ispravesca dom-nulu Aristide, deci nu ne potemu mira d6ca seYa, dupa-ce inchideâ birourile s'ale, erâ obositu. Totu-

©B.C.U. Cluj

153

odată erâ inse si tacutu, reu dispusu, cu fruntea incretîta, cu ochii incruntati.

Cu tote acestea lumea 'Iu invidia de bogati'a s'a, de insemnatatea firmei s'ale, câ-ci numele Nusm'a si fiiu erâ cunoscutu apr6pe pe la tote bur­sele europene.

Asia dara nu se impliniserâ temerile, care-lu munciseră cându cu mortea tatălui seu ? va intrebâ lectorulu celu atentivu.

Nu, până acumu w»lu puţinu nu. Pareâ câ bogati'a cassei se sporise atunci; nimeni din Ste-fanesci nu s'ar' fi indoitu de soliditatea acestei averi.

Deca am dîsu nimeni, am gresitu, uitandu de primulu contabilu alu casei, domnulu Baltasaru unu neamtiu pricopsitu, care pătrunsese secretulu, cu t6te câ domnulu Aristide 'si reservase portarea cârtiei principale.

„Domnule!" dîse Baltasaru, care intrase in cabinetulu siefului seu, „fondurile ce le-am strinsu pentru plat'a depositului Ionu Radulescu au fostu intrebuintiate la alte plaţi, trebue se ne ingrigimu de ramplasarea loru."

„Sciu!" replica domnulu Aristide pe scurtu." „Asceptu ordinile d.-vostre." „Le vei primi."

Contabilulu vediendu-se congediatu in mani­era atâtu de brusca, se retrase si se puse erasi la contoarulu seu.

„Nu i-a tramisu de asta-data banii lunari," bombăni in sine, „câ se nu pota neci Ionu aici se-si reclame depositulu." Departe am ajuusu, daca unu regazu de doue trei dîle ne pare câ si o scă­pare din necasu. Pe ce va fi contâudu siefulu."

„S'a isprăviţii cu mestesiugulu meu, 'si dîse domnulu Aristide, dupa-ce esise contabilulu, ster-gundu-si fruntea de sudori, „a niersu până aici din bute in bute, acumu iuse nu mai merge."

Unu baiatu i aduse scrisorile dela posta.

Domnulu Aristide percurse plicurile cu pri­virile si voia se le dee pe tote inapoi, câ baiatulu se le duca la contabilu, cându i-se opriră de-odata ochii pe celu din urma plieu.

Dela Zimmermauu et Thomas! esclamâ elu. „Dâ!" afirmă baiatulu. „Cine te intreba pe tine," se resti domnulu

Aristide câtra elu, „ieşi afara!" Baietulu esi. Domnulu Aristide luă pliculu si se sculă. „Ultim'a speraiitia," dîse elu. Mi-e frica se

nu mi-se zadarnic^sca. Deca nici acesta cassa nu­mi acorda creditulu, atunci trebue se incetezu cu

BARBATULU VEDUVU SI FIICA ORFANA DE MAMA.

©B.C.U. Cluj

154

platîle, câ-ci pe lonu Radulescu de buna s6ma 'Iu va fi atîtiatu Radu Avramu câ se-mi c6ra ba-<iii. Acelu mojicu a sSmtîtu de multu cum stau!"

„Iu fine ori asia, ori asia, trebue se sciu!" dîse elu acum rupendu pliculu.

„Domni lo ru N u s m ' a si fi iu!" Stefanesci.

— Spre respunsu la epistoTa d.-v6stre ce ni-ati fâcutu onore de a ne adresa la 15 ale curen­tei luni suntemu cu plăcere gat'a a ve acorda creditulu cerutu de 50,000 fi. v. a. adecă cinci-dieci mii fiorini valuta austriaca, de care veţi po-te" dispune cu tratele d.-v6stre trei luni a dato.

Acoperirea, se intielege, va trebui se-o fa­ceţi totu-de-a-un'a cu trei dîle înaintea espirarei cambiiloru d.-v6stre.

Suntemu etc. Zimmermann et Thomas.

Est'a eră cuprinsulu epistolei. „Victoria," dîse domnulu Nusm'a, dupa-ce

devorase cu ochii aceste rânduri mântuit6re. Apoi merse la m6sa si puse in mişcare unu

clopotielu. Contabilulu domnulu Baltasaru aparii. „M'ati chiematu?" intrebâ elu posomoritu. „Da!" „Ordonaţi!" „Se faci trei trate de câte diece mii fiorini

un'a, trei luni odată asupr'a Zimmermann et Tho­mas Vien'a."

„Ah," făcu Baltasaru uimitu. „Da, ni s'a acordatu creditulu cerutu ? Aces­

te trate se le scontezi la bauc'a naţionala, cu ba­nii primiţi se scoţi o parte din losuriJe zalogite."

„Chiar' astadî ?" observa Baltasaru. „Chiar' astadi, de nu va fi deja prâ tardiu,"

dispuse domnulu Aristide. „Se va face!" — cu aceste cuvinte se retrase

Baltasaru. „Energia are, si treb'a si-o pricepe." bom­

băni 6rasi contabilulu cându scria tratele. „Trei luni regazu, asta insemnâdia scăpare

deplina," 'si dîse domnulu Aristide. Pana atunci burs'a va trebui se intre erasi in reprisa, actiunele maritime se voru urca si voiu realisâ chiar' nu­mai din acestea unu beneficiu de celu puşinu cinei-dieci de mii de fiorini."

Domnulu Aristide nu potu se urineze cu pla­nurile si cu combinatiuuele s'ale, câ-ci unu baiatu intra si dîse:

„Domnule, tieranulu Radu Avramu dela Ul-meni voiesce se ve vorbească in persona."

„Dî-i se intre!" Nenea Radu veni cu facia roşie, gâfaindu,

spariatu. „Unu telegrafu!" Atâtu potii spune, mai multu nu, s'ar' fi

innecatu d6ca ar' mai fi adaugatu unu sânguru cuventu.

„O depesia, ce feliu de depesia, dela cine?" intrebâ domnulu Aristide, care presemtiâ cevasi,

care inse acumu după primirea noului creditu, nu mai reduta pe Radu, cum 'Iu redutâse mai nainte.

Săteanulu 'si mai venise puşinu in îfire si respunse: „dela Jonic'a!"

„Dela Jonic'a ?" repeta banchierulu. „Da!" „Si ce vre?" „Cere bani, fiindu-câ nu i-ai tramisu pe lun'a

acâst'a." „Nui-amu tramisu? va fi uitatu contabilulu!" „'Mi dîce in telegrafu se ducu o suta de fio-

rioni ia bauc'a comerciala, câ se-i orenduesca cu telegrafulu de plata la Vien'a."

„Ei bine, si ce me privesce astea tdte pe mine ?"

„Ce te privesce? d'apoi nu erai si nu eşti detoriu se-i tramiti d.-t'a aceşti bani. Dici câ ai uitatu! Ei bine amu venitu se-ti aducu aminte."

„Mai inainte de tâte, nene Radule, nu uita cu cine vorbesci. Eu nu suntu unulu din munci­torii s6u slugile d.-t'ale. Vedu câ n'ai o suta de fiorini!"

„Ba am!" „Deca ai, apoi cu atâtu mai reu te porţi

fâşia cu mine." „Asia, cându 'ti cere cinev'a banii ce-i de-

toriti, atunci acel'a se porta reu." „Nu-ti detorescu cu nici o para!" se resti

domnulu Aristide câtra nenea Radu, „dar' la cele din urma trebue se scapu de d.-t'a"

Domnulu Aristide dîcfindu acâst'a puse 6ra-si clopotielulu in mişcare.

„Erasi aparii domnulu Baltasaru. „Se numerati lui nenea Radu Avramu o suta

de fiorini pe contulu domnului lonu Radulescu," dîse domnulu Aristide câtra contabilulu seu, apoi adresându-se catra nenea Radu, adause „du-te cu domnialui, vei capetâ banii."

„Forte la tempu i-a venitu creditulu celu nou," moral Baltasaru, „câ-ci dieu nu sciu fâra acelu creditu i-ar' fi datu mân'a se vorbâsca ast'-feliu cu acestu cinstiţii tieranu."

(Va urmă.) TEOCHARU ALEXI.

FOETUN'A IN PĂDURE. Vîjaie pădurea Unu selbatecu cântu, Pe de-asupr'a norii Suntu goniţi de ventu.

Se iau se se 'ntreca Care va pote Pădurea a rupe, Valulu a-lu taiâ. —

Pîraie tulpine, Ramuri sootu suspinu Si ventulu si norii O serbare tiânu.

In acesta lupta 'Mi place se mergu, Si cu veselie In pieptu-mi alergu.

Ca-ci intr'alu meu sufletu Eu portu unu tesauru. Sorele junetiei, Sorele de auru !

CTarmen Syrva.

-z^J^zr^

©B.C.U. Cluj

155

GÂNDURI ZADARNICE. IVo-rela p o p o r a l a .

(Urmare.) — Eu nu mai lucru! ca totu de mine spune,

dîse erasi Mariuti'a incretîndu-si sprîncenele. — Nici eu nu me mai jocn dîcea Joanu

zimbindu la inceputu, apoi facundu-se după ace'a superatu.

Atunci Mihaiu se faceâ si elu suparatu, se ducea lângă Mariuti'a si-i dîcea ca se nu se uite la vorbele lui Joanu, ca elu asia-i facutu, î-i place se glumesca, si apoi povestea fara gluma nu-i vrednica o c6pa degerata.

Mariuti'a asculta, si se multiemiâ cu atât'a câ-ci de, sciâ si ea câ Joanu e omu cu anim'a buna, câ-i plăcu glumele, si câ-i place lui asia, s'o nacasiasca pre ea. Si apoi cbiar' de n'ar' fi sciutu acestea i-le spunea si Mihaiu, si lui Mihaiu î-i credea Mariuti'a.

Dar' pana ce-a tienutu povestea a tienutu si lucrulu, câ-ci Joanu 'si sciâ potrivi lungimea povestei cu lucrulu si apoi vorb'a ce'a „multe mâni multe făcu," asia si aici mulţi au gatatu in-data lucrulu. Badea Costanu le-a multiamitu, i-a îmbiatu cu câte unu paharu de viuu din vi'a ace'a in care Mariuti'a se falia câ si ea a lucratu. Apoi luandu-'si n6pte buna fetiorasii au pornitu voioşi de petrecerea plăcuta .ce au avutu-o.

Mariuti'a i-a petrecutu pana la usi'a tindei si aici Mihaiu a prius'o de mâna si i-a strinsu-o cu dragu. Apoi o-a intrebatu, câ 6re cându s'oru mai intelnl la o petrecere asia frumosa ? Mariuti'a i-a respimsu câ atunci cându n'o mai fi Joanu acasă, de-6rece elu totu despre ea spune povesti. Atunci Joanu sare inaiutea ei si spune câ se-lu ierte acum'a câ elu fagaduesce câ pâua-i lumea n'a mai spune povestea: „Fetei sburdalnice." La acest'a fagaduintia alui Joanu rîdu cu toţii, er' Joanu îm­pinge usioru pe Tom'a facfindu-i cu ochiulu.

Apoi se departu, după ce Mihaiu i spune Mariutiei la urechia, câ are se-i spună cev'a, dar' nu acum'a câ-i lunga povestea si-i frigu afara.

Nopţile de erna 'su lungi. Mariuti'a nu poteâ dormi nici jumetate din ele, er' Mihaiu si Tom'a 'si aprindu pipele acasă la ei si făcu focu câ se nu le fie frigu la cei ce dormu.

.. — Ce faci Mihaiu? — intrebâ bun'a lui Mihaiu de nepotu-s'o.

— Făcu focu câ se poţi dormi buna! — res-pundeâ fetiorulu.

Fâ dragulu bunei, dar' până acum'a de ce nu mai faceâi?

La acesta intrebare Mihaiu nu poteâ res-punde, ci se uita la fereşti si-i spunea bunicei s'ale câ o si inghiaciatu ferestile.

Bun'a Marina se întorcea pre alta parte, oftă, odată si nu mai dîcea nemic'a. — — — —

— Ce faci Tomo? 'Iu întreba tata-s'o pre Tom'a, care cautâ lemuutiele de aprinsu pre la blidariu.

— Me scolu se făcu focu tata! respunde Tom'a cu glasu innecatu.

— Bine, bine, dragulu tatei, fâ, fâ. — —

— De ce nu poţi dormi drag'a mamei ? dîcea lelea Susana catra Mariuti'a ce se svîrcoliâ in patu si nu-si poteâ inchide ochii.

— Mi cam frigu mama! respunde Mariuti'a cu sfiala.

— Frigu aicia? ci câ eu nu potu dormi de caldu.

— Adecă vream se dîcu câ mi-e prea caldu mama, se coregeâ Mariuti'a, vediândn ea câtu de reu a vorbitu mai înainte.

— Bine, bine, drag'a mamei! dîcea lelea Susana apoi taceâ câ se nu trezesca pre Ghiti'a.

Dormiâ inse bine Joanu. Elu a datu la vite, a mai aruncatu odată ochii prin curte, apoi a intratu in graşdu, si erâ dusu pre ce'a lume. Numai câte odată se trezia si părea câ sâmtiesce o dorere la siele. A fostu cadiutu câm reu pre daniusiu!.. .

III. La port'a lui Costanu Vasilie curge unu pâ-

reu. Cându pldi'a-i mare pereulu se umfla si sapa adencu in pamentu, de ace'a e asia de afundu in-câtu pre câte unu locu ai potâ baga in elu case intregi.

Preste pereu dela Costauu Vasilie e cas'a Marinei celei betrâne si a nepotu-s'o Mihaiu.

Pre tatalu lui Mihaiu l'a chiamatu Marianu de ace'a omenii din satu î-i si dîcu: Mihaiulu lui Marianu. Dar' a moritu de multu si tata-s'o si ma-ma-s'a si n'a remasu decâtu cu buna-s'a cu Ma-rin'a, o femeia inalta si uscata câ de 80 de ani, carei'a toţi 6menii din Padureni afara de doi trei betrâni î-i dîceâu: „Bun'a Marina." Si mare no-rocu avea Mihaiu cu buna-s'a. Ast'a o sciâ satulu intregu, dar' n'o semtiâ uime asia cum o sâmtiâ Mihaiu.

Mihaiu erâ de 21 de ani unu fetiorasiu tru-fasiu, asia cum 'su fetiorii de romani la vrest'a lui. Si totuşi elu nici sub mesura n'a stătu, nici nu l'au visitatu doftorii, deca cumv'a e bunu de catania seau ba.

Deca erâ bunu, ast'a o sciâ lumea 'ntrega cu doftori cu totu dar' elu avea o buna de 80 de ani, pre ast'a trebuia se o tiena până erâ in vi-etia si asia nici vorba nu erâ de cătănie. Elu si-a aretatu lacramatiile si tote tisturile si toţi domnii dela catania au fostu multiamiti.

Apoi dreptu vorbindu o si ingrigiâ elu pre bun'a Marina, asia câtu cu t,6ta seraci'a loru, bu­nicei nu-i lipsiâ nici-odata nemicu.

Bun'a Marina, desî erâ de 80 de ani trecuta, lucra ne-intreruptu. Mai torcea, mai matura prin

©B.C.U. Cluj

156

casa, caută găinile deca au ou si le asiediâ pre cuibaru. Cu unu cuventu bun'a Marina lucra tote lucrurile muieresci si de ace'a uici slujnica uu-si tieneâ la casa.

De câte ori nu-i dîcea Mihaiu: Buna draga! se capetamu o copila, se-i platimu cev'a câ se aibi si domni'a t'a cu cine 'ti petrece de urîtu cându io 'su dusu de-acasa Dar' bun'a Marina nu voia cu nici unu pretiu. Ea-i respuudeâ lui Mihaiu: Lasă dragulu bu^ei câ am eu cu cine po­vesti cându nu eşti tu acasă. Sciu eu tote roga-tiunile câte trebue se le scie unu crestinu, si cându nu eşti aici, incepu cu „Tatalu nostru" si sfârsiescu cu „siepte taine," si me semtiu tare multiamita si indestulita. Ce-mi trebue se vorhescu eu cu omeni? câudu eu potu vorbi prin rogathmi cu bunulu Doinuedieu.

Asia dîcea buu'a Marina si Mihaiu î-i faceâ pre voia, câci sciâ elu câ ce dîce odată bun'a lui e dîsu.

De vre-o câteva dîle inse bun'a Marina pareâ ingrigita. Mai alesu din noptea in care Mihaiu nu poteâ dormi. A vediutu bun'a câ are ce are Mi­haiu si de ace'a nu-lu cuprinde somnulu. Si fiindu-câ nu poteâ dormi Mihaiu, nu poteâ dormi nici bun'a Marina, ciâ adecă Marin'a cea betrâna câ nepotu-so in ser'a aceea a fostu la Costanu Vasilie, si câ acolo este o copila câ o fl6re si de ace'a n'a po-tutu dormi.

Si nu-i placeâ la bun'a Marina câ Mihaiu alu ei nu pote dormi pentru Mariuti'a lui Costanu. Ea ar' fi vrutu se nu pota dormi pentru alfa si ace'a alfa erâ Liuuti'a cea orfana, care-i aducea cându sî cându câ'te-uuu olu de apa, cându adecă buu'a nu mai poteâ merge, câci o doreau petiorele si spatele — ce'a ce ea nu spunea la nime numai la Linuti'a.

Si erâ o copila rupta din s6re Liuuti'a. Avea unu peru galbenu de semfiuâ cu radiele de sore, si nesce ochi albaştri câ seuiuulu ceriului. Pre fa-cTa ei inse rarii trecea câte unu surisu. Nefericita dela leganu, se părea câ nefericita vâ fi pâua la mormentu. Dar' asia cum stâ ea adeseori jal­nica si pre gânduri pavea mai fnim6sa decâtu ori ce fata de sub sore.

In vrâsta de 5 ani a pierduţii pre tatalu seu si iu vresta de 8 ani pre mama-s'a. Pana a trăita tataia seu a avutu din ce trai, dar' după mortea părintelui seu si ce-a avutu s'a dusu, câci mam'a s'a erâ boluaviti6sa, si-apoi erâ numai singura in lume cu copil'a ei.

Ceue ar' fi potutu agonisi pentru ele cându ele n'aveâu pre nime. Traiâu singure amendoua. Mam'a Linutiei nu cerceta pre uime afara de bun'a Marina, care o iubiâ si pre dens'a si pre Li­nuti'a din totu sufletulu Altele deca ar' fi fostu in loculu loru, ar' fi cerutu din vreme in vre­me, dela cei mai avuţi, câte o legătura de pae ern'a, seau alte celea cu ce s'ar' ff potutu ajuta. Ele inse nu erau din rendulu acelor'a cari ceru. Erau din ueamu de 6meni cari traiescu din munc'a

loru, si deca nu potu trai din aceea mai bine moru de fome si frigu decâtu se cera.

Si bene le cunosceâ bun'a Marina, câ-ci asia erâ si firea ei câ si a loru, si-apoi omulu dedatu cu necasulu si patîtu, scie suferintiele uecasitîloru.

De ace'a bun'a Marina, cându o vedea pre Linuti'a, si pâua traiâ mam'a-s'a — fie iertata — si după mortea ei, o chiemâ in casa, o sărută pre obrazii ei albi câ trandafirii, si-puneâ olulu in mâna se-i aducă puţina apa. Apoi dupa-ce i aducea apa o poteâ cinsti cu câte cev'a câci atunci pri-miâ si Linuti'a, dar' altmeutrelea nu.

D6ca a moritu mam'a Linutiei, si a audîtu bun'a Marina, a aprinsu o lumina de câra a li-pitu-o de stavil'a patului, a inchisu usi'a cu zarulu si pâua ce a arsu luminuti'a, — in genunchi cu glasu in-altu a rostitu rogatiuni pentru sufletulu reposatei. — Sciâ bun'a Marina câ veciu'a s'a nu avea pre nime, nici se-i facă sărindare, nici se dee pomana pentru sufletulu ei. — Cându luminu­ti'a a fostu arsu t6ta, ea s'a scolatu in petiore. A priviţii pre ferestuic'a cea mica spre ceriulu seninu si cu ochii umedi de lacremi a strigatu cu glasu jalnicu: „Drag'a mea vecina! Tu ai fostu cea mai buna femeia din lume. N'ai facutu reu la nime. Ti-ai cinstitu si omenitu barbatulu până ce traiâ. Ti-ai crescutu copil'a in fric'a lui Ddieu... Tu nu poţi, o, nu poţi fi decâtu acolo unde me uitu eu acum'a. Si ochii betrauei priviâu spre ceriu prin mic'a ferestuica, si doua lacremi ar-diet6re curgeau pre fagi'a ei sbercita.

Apoi s'a imbracatu in hainele celea de ser-batore, si-a pusu siurtiulu celu negru din-ainte, si-a scersu lacremile si a mersu se veda pre mdrt'a.

întinsa pre lavitia, galbena si fara suflare jaceâ mam'a Linutiei. La capulu ei ardea o lu­mina de cera. Bun'a Marina, a mai aprinsu un'a. Lâuga lumin'a care ardea încă inaiute de a veni buu'a Marina stâ in peti6re cu ochi umflaţi de plânsu Linuti'a.

Ea erâ galbena câ si mama-s'a, dar' erâ atâfa dulcelia iu faci'a ei cea trista incâtu celu ce-o priviâ trebuia se plângă. Mauuti'a ei galbena si mica erâ pusa pre fruntea mama-s'a, asia cum o puueâ ea cându mama-s'a erâ bolnava. Ochii ei erâ redicati spre ceriuri câ si câudu acolo ar' ve­dea ea pre mama-s'a er' nu intre patru scânduri tîntuite cu cuie.

Bun'a Marina după ce si-a aprinsu ea lu­min'a, s'a dusu la Linuti'a, a privifo cu iudoio-siare, a strîns'o cu dragii la seuulu seu betrânu si a inceputu a plânge cu atâfa dorere in câtu de stânca se fi fostu anim'a ce nu s'ar' fi mişcaţii la acesta vedere.

Ea adia cu betrânele ei mâni fruntea si perulu celu mole câ matas'a a orfanei, si cându î-i veuiă in minte ce-a pierdutu, prindea obrazulu Linutiei intre amendoua mâuile, se uita tienta in ochii ei ?i apoi cu buzele ei sbercite de ani o sarutâ cu atâfa focu, încâtu sângele esiâ iu faşi'a copilei si obrazii ei se rosiâu sub sărutările ei.

©B.C.U. Cluj

157

— Domnedieu nu lasă pre nime siuguru, dî-cea betrân'a. Deca Linuti'a uu are pre nime in lumea ast'a afara de Domnedieu, atunci se scie ca me are si pre mine. Apoi bun'a Marina si-a inchisu ochii, printre genele ei au cursu doi stropi de lacremi si unu gându î-i trecu prin minte . . .

N'a spusu ea la nime gândulu seu până acum'a, si odată gândea câ nici nu va fi de lipsa se-lu spue cându-va; inse precum vedea câ stau acum trebile se temea câ vâ fi silita se-si desco­pere tain'a.

După ce au iugropatu pre mam'a Liuutiei, dupa-ce celu din urma cuveutu s'a dîsu de preotu. Bun'a Marina a luatu de mâna pre Linuti'a. A pornitu cu ea catra casa si a asceptatu pre pop'a la pomena.

Pop'a a venitu. A facutu rogatiunile îndati­nate si cantorulu a canfatu cu glasu jalnicu „Cu sufletele dreptiloru." Buu'a asculta cântarea si plângea cu amaru. Linuti'a inse uu mai poteâ nici plânge. Apoi preotulu a beuecuventatu mâncarea si beutur'a, dar' de manca tu n'a mancatu de feliu. Si cum ar' fi si potutu manca? cându vedea pre Linuti'a galbena si cu ochii inrositi de plânsu si cându sciâ câ acesta copila n'are pre nime iu lume decâtu pre Domnedieu. Pop'a eră omu mi­loşii si ochii lui se umpleau de lacremi cându ve­dea de-acestea, er* iu gâtu semtiâ unu nodu ce 'Iu opriâ de a manca, si o dorere la anima.

Hei! si-apoi si dmenii sciâu ast'a, câ-ci ve­deau ei câ chiar' si cându spunea părintele „ier-tatiunile" inca nu-si poteâ opri lacremile, ci 'si scotea nafram'a din busunariu 'si ştergea liuu ochii apoi fruntea si numai după ace'a spunea mai departe.

Cu deschilinire inse a plânsu pop'a cându a luatu iertatiuni dela Linuti'a, Cându a dîsu adecă: .,Piomasu bunu dulcea mea copila! eu me ducu acolo unde-i fericire, er' tu numai singura m mi-diloculu lumei! Bucurosa asiu mai fi traitu in lume pentru tine, dar' mortea nu iutreba de noi deca am vrea se mai trăimu ori ba! — Remasu bunu si ieita pre mam'a t'a care p6te traindu in lume ti-a gresîtu vre-odata, ie'rta-o câ-ci te-a iubitu forte multu. Cu deosebire ierta-me Linutia pentru-câ me ducu s i t e l asu! . . . . "

Pana aici numai a dîsu părintele, apoi a ta-cutu si a plânsu.. . si nu erâ nime care se nu fi plânsu.

A d6u'a dî cas'a iu care locuia odată Linu­ti'a cu dulcea ei mama erâ incuiata. Ferestile erau astupate si in giurulu ei totulu erâ pusteiu si de-ace'a incetulu cu incetulu omenii s'au înda­tinaţii a o numi: cas'a cea pusteie. Bab'a Marina priviâ din cas'a ei,_câ-ci erâ numai de vre-o câţi­va paşi de departe de cas'a Linutiei; priviâ dîcu din cas'a ei si plângea, plângea mereu, asia-i ve-niâ de cu jale cându vedea pusteiu loculu unde ea mergea de-atâtea ori câ se mângâia pre mam'a Linutiei.

„Hei, dar' cine scie daca nu e mai bene asia decâtu altmentrelea" — gândiâ apoi er' bun'a

„Amicnlu Familiei." An. X.—1886. Nrn 10.

Marina. Slaba si nepotintiosa a fostu si veciu'a si p6te câ vieti'a î-i erâ numai o greutate deca mai traiâ. Domne bine ar' fi se me ducu si eu acolo unde s'a dusu ea. Se me acopere si pre mine cu pamentu si se scapu de necasurile lumei si de dorerile ei.

Asia gaudiâ buu'a Marina, dar' cându 'si aducea aminte de Linuti'a, cându gândiâ câ ce se va face ea cându nu o va mai ave nici pre dens'a mangait6re in lume, atunci gândiâ câ totu nu-ar' fi chiar' asia de bine se mdra, ci se mai trăiască pana o va vede asiediata in casuti'a ei cea pă­răsita, cu unu omu de omenia care se o cinstesca si ocrotesca in necasurile lumei.

Cum am fostu dîsu a ddu'a dî cas'a Liuutiei erâ pustie. Linuti'a erâ la pop'a, unde capetâ îm­brăcăminte si celea de lipsa pentru sustienerea vieţii. Pop'a, omu bunu la surletu, i-a fostu mila de ea si o-a dusu la cas'a lui unde ori si cine avea ce lucra numai voi'a se nu-i fi lipsita. Si Linuti'a erâ harnica si muncitore. Ea erâ pre vremea ace'a trecuta de optu anisiori si iucepeâ a pricepe la lucrurile femeesci.

Au trecuta de atunci alţi optu ani. Linuti'a erâ marisiora, Pop'a o iubiâ câ pre copil'a lui si bun'a Marina eiâ cea mai fericita muiere cându o avea lângă sine si-i adia perulu celu mole.

Bun'a Marina o intrebâ cum î-i merge la pop'a si Linuti'a cu lacremile iu ochi î-i respun-deâ, câ mai bine nu p6te asceptâ dela D.-dieu se-i dee de cum i-a datu. Bab'a Marina erâ multiamita, o sărută pre frunte si plângea si ea de bucurie, câ vedea pre Linuti'a cea orfana multiamita.

Dominec'a erâ diu'a in care Linuti'a veniâ la bun'a Marina. Atunci o afla mai totu-de-a-un'a singura. Sî pre cându alte fete de sem'a ei aler­gau la jocu si la petreceri teneresci, ea se gata in haine de serbatore, se priviâ odată iu oglinda, 'si punea o flore de busuiocu la brâu si-si indreptâ pasii catra casuti'a bunei Marina. Bun'a o asceptâ totu-de-a-un'a cu surisu pre buze si cu anima de mama adeverata.

Iutr'o domineca Mihaiu nu apuca se merga la jocu si Linuti'a sosi. Ea rosî cându intra in casa si merse dreptu la bun'a, câ se o sărute pre frunte câ de obiceiu. Mihaiu o privi cu băgare de sema si remase uimitu nepotendu-si fachirul câ Linuti'a cea seraca se fia asia de mândra si fru-m6sa. . . Si totuşi erâ as ia ! . . .

IV. Dela cas'a lui Costanu Vasilie până la Mu-

resiu nu-su mai multu de 120 de paşi. Dar' câ se mergi la Muresiu trebue se treci pre la pdrt'a lui Mihaiulu Marinei si a casei celei pustâie, in cart locuia odată Linuti'a cea orfana cu mama-s'a,

Demineti'a Mariuti'a lui Costanu dupa-ce da grauntie galitieloru 'si iâ doua ulcioYe si asia sprintena cum este ea incepe a fugi si a suna ulcidrele. Mihaiu atunci daca e in casa, se uita pe fer^stra, er' deca-i afara î-i dîce: Nu fugi asia

©B.C.U. Cluj

158

tare lelitia ca i cade, si n'avemu doftoru in satu se te vindece! Mariuti'a se face câ nu-lu aude desî 'Iu aude destul:! de bine, eY Mihaiu scie câ Mariuti'a 'Iu aude si se face numai câ nu-lu aude.

In o deminetia a fostu inghiaciatu burdufulu. Mariuti'a se întorcea cu ulciorele gole. Cându ajunge pre la port'a lui Mihaiu, acest'a-i cere apa, — si Mariuti'a cu zimbetu pre bus,e î-i spune câ burdufu-i inghiaciatu, si ea vine cu ulciorele gole,. Mihaiu se imbie se-i iaca burdufu si Ma­riuti'a rîdîndu cu dragu î-i dîce câ dio! beue-ar' face câ i si rusîne se merga fara apa acasă, câ-ci ce ar' si dîce mama-s'a deca ar' vede-o cu ulcio­rele gole. Acum Mihaiu 'si iâ securea si pornesce cu Mariuti'a rîdîndu si glumiudu de iutemplarea cu burdufulu.

— Se vede câ esci cea mai harnica feta din Padureni, — dîcea Mihaiu catra Mariuti'a, mer-geudu alăturea catra Muresiu.

— Si de pe ce-ai pote cunosce ast'a Mihaiu ? — Ci câ dora cine sparge burdufulu c<1 se

duca apa trebue se fie celu mai harnicii, — asia gândescu eu.

— Adecă tu te laudi pre tine! dîse la acestea Mariuti'a rîdiendu-lu.

— Eu ? Domne feresce ? — Cum se nu ? cându dîci câ celu ce sparge

burdufulu e celu mai haruicu din Padureni. — Asia-i, dar' eu am vorbi tu despre tine,

câ-ci tu duci apa asia de deminetia. — Asia ? ! . . . eu nu sciâm. Apoi Mariuti'a

eadiu pre gânduri, dar' iudata incepu eV: — Ei! f dar' acum'a 'mi poţi spune, ce aveai se-mi spuui

atunci iu usi'a tindei, dupa-ce a-ti fostu sfarmatu cucuruzu si ai dîsn câ-i frigu si povestea t'a-i lunga.

— Da bine Mariutio! deca a fostu frigu atunci, acum'a ore nu-i destulu de frigu.

— Asia-i dîse Mariuti'a rosîndu, dar' gân­deam câ acuma ai vreme.

Muresiulu cum am dîsu era aprope, si ei so­siră la burdufu. Mihaiu privi la loculu unde avea se tăia ghiaci'a, dar' nu se apuca de lucru

— Ei ! de ce stai se privesci numai, 'Iu agrâi Mariuti'a, ci câ asia si eu am stătu cându am veuitu singura si burdufulu nu s'a facutu de sene.

— Me socotescu ce plata se-mi ceru pentru ostenela, respuuse Mihaiu, neluându-si ochii de unde i-a fostu tientitu.

— Ast'a trebui se mi-o spui din port'a vos-tra baditia ! —câci atunci nu veuiâm până la Mu­resiu. Ei bine! Eu nu-ti dau nici o plata. Vrei se-mi faci burdufu fâra p la t a? . . Si Mariuti'a gatându-si vorb'a incepu a rîde câ de obiceiu.

Atunci Mihaiu 'si lasâ securea pre ghia-cja; se puse oblu in-aintea Mariutiei, o privi iu ochi lungu si jalnicu, apoi î-i dîse:

— Scii ce Mariutio?! Tu rîdi câ-ci pote câ tu nu esci câ mine. Mie acum nu-mi vine se rîdu. Am totu tacutu, dar' a venitu vremea de nu mai potu tăcea. Scii Mariutio ! ast'a-i istori'a ce vreau se ti-o spunu. Ei dar' ce si vorbescu, câ-ci

vedu bine câ tu er' începi a rîde, desî asiu dor* din totu sufletulu, câ totu-de-a-un'a se rîdi numai acuma nu. La acestea Mariuti'a începii a rîde asia de tare si cu atât'a voie incâtu Mihaiu descura-giatu nu mai dîse nemicu se pleca cu jale după secure si incepu a taiâ ghiaci'a.

După ce Mihaiu si-a gatatu lucrulu, Mariu­ti'a s'a plecatu se-si umple vasele. Mihaiu acum o prinse gingasiu pre subsuori, o redicâ câ pre o peana; si Mariuti'a iutorcundu-se fâşia 'n facia cu elu se inspaimentâ asia erâ de galbenu.

— Acum'a nu mai rîdi Mariutia ? .. Rîde ! câ-ci tie 'ti place se rîdi de necasulu omului!

Dar' acuma Mariuti'a nu mai rîdeâ. I-i in­cepu a-i fi frica de acestu teneru, alta data asia de blâudu si-lu intrebâ cu voce inecata.

— Ce ai? de esci asia galbenu? De ce esci necasitu ? Te-am superatu cu cev'a ?

— Asia Mariutio! me-ai superatu! Eu vreau se-ti spunu unu lucru, si inca unu lucru, dela care atârna vieti'a mea, fericirea mea. Eu vreau se-ti ?punu totu ce sâmte sufletulu mieu Eu vreau se-ti spuuu câ-mi esci asia de draga câ sufletulu, si tu nu voesci se me asculţi. Tu rîdi.

Ori si cine va gândi câ Mariuti'a acum'a nu va fi rîsu. Dar' ce se-i faci de"ca ei chiar' si acum'a î-i veni rîsulu, si uitându de faci'a cea galbena alui Mihaiu si de superarea iui; dreptu respunsu la vorbele ce-i dîsese ea rîse uu'a, desî nu cu asia voia câ mai înainte si-lu impinse linu de lâuga sene.

Pana aici a rabdatu Mihaiu glum'a, mai de­parte nu. Elu si-a luatu securea apoi mai pri-viudu odată la Mariuti'a i dîse: Bene făcea Joanu cându-ti spunea povestea „Fetei sburdal îice," apoi a pornitu catra casa câ omulu ce-si pierde nadeşdea din lume, ne asceptându baremi câ Ma­riuti'a se-sî umpla vasele cu apa.

(Ta urmă.) Georgiu Simu.

NU SCIU. Nu sciu de ce câte-odata SSmtiu câ inim'a-mi tresare, Cându audu plângfindu cu jale Cordele unei ghitare ;

Dara semtiu c'o corda frânta Plânge si 'n inim'a mea, De o tainica dorere Ce nu s'a mai vindeca.

C. Morariu.

©B.C.U. Cluj

159

UNIVERSITATEA DIN COTNARU SI ALALTE SCOLE ROi. DIN SECL. XV—XVII.

(Urmare.)

Nu mimai inse prin orasie câ Suciav'a si Cotuaru, ci pe ici pe colea chiaru sî prin sate simple dein părţile moldovene parii a fi esistatu scole iu seclulu XVI. Gelu pucinu unu chrisovu de la Joane Maurocordatu din 1743 ne spune1), ca „fiindu Stefanu vodă Tomsi'a copilu micu sî seracu, a invetiatu carte iu scoTa din (satulu) Radasieni (in tienutulu Sucevei), si miluindulu D.-dieu cu domni'a, a venitu la Radasieni sî a facutu base-rica-" Stefanu Tomsi'a s'a suitu pe tronulu Mol­dovei in 1012, candu deca va fi fostu de etate cam de 25 de aui. unnodia că pre la anulu 1587 se fia esistatu scoTa amintita.

9. Trecundu la Munteni'a, cumu câ scolele diverse instituite in Moldov'a voru fi steruitu tier'a veciua sî sora spre imitare potemu nu fora cuventu pre­supune. Istori'a inse nu ne-a păstraţii decâtu nes-cari urme debili despre acea, câ in capital'a Mun­teniei inca esistâ pre aceste tempuri 6re - cari sc61e publice. Asia Petrascu vodă scrie intr'unu chrisovu: „Si eu miculu am scrisu sî am inve­tiatu in scauuulu orasiului Bucuresci 1563 a-prile 12;" era Michaiu vodă intr'unu chrisovu dîce: „Sî am scrisu eu Teurus cela micu, carele am invetiatu in scauuulu orasiului Bucuresci 1581 Iuniu 22." 2)

Altcumu cu inceputulu seclului XVI. aflâmu> câ tipariulu îutre 1507—1512 se introduce in am­bele principate romane de preste munţi, fiindu dom­nitori in TieVa-romanesca Michuea sî apoi Nâgoe Basarabu, 6ra in Moldov'a Bogdanu fiiulu lui Ste-fami-celu-mare;3) aflâmu mai departe, câ unu Ne-goe vodă Basarabu (1512 — 1521), unulu dintre cei mai iscusiţi domnitori ai acelei epoce, scrie cu man'a propria in limb'a natiunale romana o auto­biografia cumu sî sub titlu de „Iuvetiature câtra fiiulu mieii Teodosiu" nesce tractate filosofice, re-ligidse-morali sî politice;4) aflâmu in fine pre atunci sî mai inainte principi sî boeri sî asia numiţi gramatici romani cu cunosciintie de limbe varie sî de altu soiu. Din tote aceste, asia credemu, câ cu temeiu potemu conjectura la esistenti'a ore-caroru institute de invetiamentu iu ti6ra, fia fostu aceste câtu de primitive sî inceputorie in privinti'a or-ganisatiunei lorii.

Desclinitu trebue se presupunemu esistenti'a ataroru scole prelanga monastirile sî basericele mai de frunte, iu prim'a linia prelanga basericele

') A. D. Xenopolu Memoriu asupr'a invetiamentului superioru in Moldov'a, Iaşi 1885, pag. 7—8.

!) Bemet. Jarcu Catalogu bibliogr rom. pag. 10. 3) Joseph. Dohrowsky Institutiones lingvae Slavicae

dialecti veteris, Vindobonae 1852, in prefat. pag. XLV. *) B. P. Hasdeu Archiv'a istor. a României, tom. I.

part. 2. pag. 122.

catedrali, sî preste totu pre unde se află câte unu dascălii carturariu, carele impartiâ modest'a lui scientia pentru o mica resplata. Iu scolele aceste se invetiâ fora indoieda mai vertosu cetirea, scrierea, apoi limb'a slavona, câta erâ de lipsa candidatilorti preotiesci pentru indeplinirea sierbitiului ddieescu era altoru elevi pentru fiitoriele loru funcţiuni publice in stătu, domnindu pre atunci in principatele ro­mane limb'a slavdna in iutreg'a loru adiniuistra-tiune, atâtu basericesca câtu si politica. Toto aceste dascălii le propunea romanesce, câci la dincontra n'aru fi fostu intielesi de baiati, cari nu precepeâ limb'a slavona.

10. Numai de aceste scole primitive baseri-cesci sî monastiresci potemu sustiene câ au avutu sî Romanii din Traasilvani'a pe tempurile cestiu-nate, precumu in realitate ni-s'a sî pastratu nu­mele câte a unui asemene dascălii romanescu, bu-naOra a dascălului din Sebisiu Efremu Zacanu, carele cu metropolitulu Michaele Tordasi sî anca cu alţi trei preoţi a colaboraţi! la versiunea romana a Paliei s6u Testamentului vechili, ce se tipări la 1581 in Orestia,

Dealtmintrea pre acele tempuri furtunose sî grele in Traasilvani'a scole de ceva domne-ajuta mai numai Saşii avea. Cei-alalti loquitori orbecă in nescieutia, chiaru sî cei mai mulţi nobili. ')

Abia pre la midiuloculu si după midiuloculu seclului XVI. atlâinu infiintiaudu-se in Clusiu scole luterane (1545), apoi calviniaue si unitarie (1566), era cevasi mai tardîoru totu asemeni scole de ale noueloru confesiuni protestantice resaru sî cu ia-trerumperi functiun6dia sî iu Aib'a-Juli'a, pana ce in fine pre la 1581 se deschide iu Clusiu prin jesuiti academi'a întemeiata de Stefanu Bâthory principele Transilvaniei sî regele Poloniei2) carea inse după siepte ani cu espulsarea jesuitiloru din tiara inceta, câ redeschiderea-i iu 1596 inca se nu duredie decâtu pana la 1603.

(Va urma). Dr. Gregoriu Sl las i .

NOŢIUNI DE ECONOMIA DOMESTICA. (Urmare.)

6. Comptabilitatea domestica. Este vorba românesca, câ ceea-ce faci, se faci

cu socotela. Si sub vorbele „Comptabilitate do­mestica" nu se intielege altu-cev'a decâtu sciinti'a de a-si dâ socotela cum se cuvine despre tote ve­nitele si cheltuielele ce le are o econdma seu o iu-grigitore de economie in casa. Este inse prea adeveratu câ, câ se-si p6ta dâ ea socotela cu tota

!) /. M. Moldovanu Istori'a Ardeiului, Blasiu 1866 pag. 15.

!) In decretulu erectiunale de datulu Vien'a 12 Maiu 1581 Stefanu Bâthory dîce : „cum neque in Transsylvania, neque in ipsa Ungaria collegia aut aeademiae ullae habe-rentur." Vedi Guil. Frankl A hazai 6s kiilfoldi iskolâzâs a XVI. szâzadban. Budapest 1873. pag. 110.

©B.C.U. Cluj

160

esactitatea si acurateti'a despre tote acelea, este de neaperata trebuintia câ se-si noteze totulu iu unele cărticele anume pentru ast'feliu de lucruri numite R e g i s t r e.

Comptabilitatea domestica se cere aâ. se fie simpla si lămurită. Asia ca econom'a se fie cu tote lucrurile casei in evidenţia spre a-si pot6 dâ totu-de-a-un'a comptu despre ce a facutu iu decur-sulu unei septemâii, alu unei luni seu alu unui anu atâtu sie-si câhi si bărbatului de cere trebainti'a. Si lucrulu acest'a numai o femeia, care are Însăr­cinarea de economa in casa î-lu pote seversî, de ore-ce numai ea este siugurulu midiulocitoriu intre cei ce câsciga si intre cei ce consuma in casa ; numai ea dara pote sci mai bine totu ce s'a câsci-gatu si cbeltuitu iutr'unu temipu anumitu. Totu numai ea este iudatorata a ingrigi, câ ce s'a câs-cigatu se se si iutrebuintieze iutr'unu niodu ratio-nabilu, cu cumpetu si cu crutiare mare; inse nici decum asia, câ din pricin'a ast'a se sufere scăderi vre-o potere productiva iu casa, câ-ci atunci ace­ste vîrtuti si atributului frumose ale femeiei devinu o patima urîta, care se chiama cu unu terminu popolaru sgârcenle seu scumpire; dar' nici asia câ diu lucrurile produse se se perdia o parte in-

Budgetu pe

semnata inzadaru numai din negrigi'a ei, s'au sub euventu câ toţi se aibă prea din belsiugu (prisosii, abuudantia), câ-ci atunci devine resipitore si chiar' jafuitore a câsii s'ale, scăderi de cari bun'a economa trebue se se feresca câ de focu.

Celu dintâiu lucru, care treime se preocupe aici mai mulţii pe o buna economa, este inducerea seu petrecerea toturoru iutrateloru (veniteloru) iutr'unu registru. Si ast'a cu atâtu mai vertosu atunci, cându esistenti'a casei se radîma pe uesce venite, care nu iesu totu-de-a-un'a regulatu, de pilda cum suntu venitele dela o întreprindere, de la vre-o clientela medicala, advocatiala si altele de feliulu acest'a. Cu niultu mai usioru devine lucrulu acest'a, cându econom'a este asigurata de nisce venite stabilite seu prea pucinu variate, cum suntu de pilda procentele dela banii depuşi, dela bonuri, obligaţiuni de stătu, iuscrisuri fondare, venitulu dela vre-o funcţiune, arendi, chirii, s. a. In amendoue caşurile inse se destina o suma ho-tarîta peutru cheltuelele casei specificâudu-o după trebuintia, seu cu alte vorbe la inceputulu fie-ca-rui anu este de lipsa a se face unu Budgetu de tote venitele si chieltuelele casei, care are a so face cam in chipulu acest'a:

anulu 18

V

aproximative i

Arândi . . . . Chirii . . . . Procente . . . Funcţiune . . Estraordiuare

Suni'a .

e n i t u r i

Suma ' r e a l e Suni'a

500 200 300 700 200

190U

_ —

_

~

c aproximative

Mobiliaru . . . îmbrăcăminte. . Servitori . . . Lemne . . . . Luminatulu . . Spalatulu . Cheltueh uepre-

vediute . . . R e s e r v a . . . .

Sum'a .

h e 1 t u e 1 i

Sum'a

200 300 200 100 50

100

5C0 450

1900

—

r e a l e Suni'a

. In rubric'a „rjale" suutu a se petrece atâtu

venitele câtu si cheltuelele ce s'au facutu in rea­litate iu decursulu anului si la sfersîtulu lui De­cemvrie se incheie i i modulu câ la „aproximative". Budgetulu aduce ecouomei acelu folosii, câ o pune i i positiune de-a sci cum se se orienteze cu afa­cerile menagiului seu, asia câ chieltuelele nici de-cuni se nu intr6ca venitele, câ se nu fie silita ast'-felu a contracta împrumuturi, cari ori-ciue scie câtu suntu de neplăcute; uu'a câ aceea ce a im-pruinutatu trebue replatitu cu punctualitate, si a a dou'a e împreunată cu perderi d. e. interese mari s. a.

In cursulu anului chieltuelele se descompunu in generale si merunte. Cele generali (mai mari)

| Sî recomeuda a se petrece iutr'unu registru sepa-ratu, er' cele merunte intr'altulu. Totu la acelu resultatu ajungemu inse, daca vomu petrece si pe cele generale in reudu cu cele merunte, adecă asia după cum s'au facutu uu'a după alfa. Vorb'a e aci câ numai se se facă. Si trebue se se facă, daca vr6 câ economi'a casei se prospereze si se inaiu-teze si deca doresce câ liniscea, tihn'a si fericirea se se salasluiesca iu ace'a casa. Pote numai iu ca-s'a scumpului (avarului) nu este de lipsa a se mai porta o ast'feliu de socote'la, de 6re-ce la elu bauulu este celu din urma si mai inaltu scopu, er' oonip-tabilulu celu mai buuu alu lui este sgârceni'a.

Unu altu metodu de a tiene comptabilitatea menagiera (domestica) este acel'a, de a iusemnâ la

©B.C.U. Cluj

1G1

inceputulu fie-cavei luui reserv'a lunei trecute (a-ce'a ce a remasu necheltuitu iu lun'a trecuta) si după acest'a se unneza in sîru clirouologicu cu primirile si esirile cu deosebirea câ la primiri se scrie sum'a iu rubric'a intrate (venite) si esirile iu rubric'a esîte (cheltueli) adecă asia:

R e g i s t r u de comptabilitatatea menagera. Anulu 18

Venitele si chieltuelile intemplate in lun'a lui Ian.

cur. 1

2

3 4 5

6 7

8

9 10

Diu'a

1

n

n

2

n

3

O b i e c t n l u . Esîte Observări, t r a te Reserva din lun'a lui

Decemvrie an. tr. . Salariu pe lun'a lui

Ianuarie . . . . Copiiloru cu sorcov'a Diferite bacsisiuri . . 2 kgr. de carne si 1 lt.

Câscigati din o afacere Interese după capita-

lulu de 400 fl. . Unu rendu de haine

bărbatului . . . . Diferite meruntisiuri 0 visita medicului . .

50

70

25

20

65

—

—

1 2

1

50 2 2

50 50

2J

50

(Va urma.) J. Dariu.

NUMERII 76 si 77. — Naraţiune istorica. —

(Urmare.) Printre ploTa cea mai infioratore de glontie

de carteci dede betrâuulu militarii! navala asu-pr'a turciloru. Cum poteâu se fie respinşi rusii in fruntea câror'a se lupta Suwarow? O opunere eră cu nepotiutia din partea turciloru. Baionetele ruse respinseră pe turci din acelu locu, urniariudu-i diu strada in strada dela casa la casa. Forte pu­ţini se predaseră, mai toţi au cadiutu. Caplanu Ghirai cadiu câ unu erou cu spad'a in mâna, lup-tându-se câ desperatu in fruntea unei cete de turci.

Era câ la 2 ore după amedi cându iucetâ tota opositiunea. Perderile turciloru fura de totu mari. Din 40.000, cari aperara cetatea, abia mai iernaseră in vi6tia 8000 si acesti'a mai toţi raiitii. Seraskirulu Auduslu Mehemet cadiuse cu spad'a iu mâna. Paşii Salimului, Hagi, Mahmut, Mehe­met diu Chili'a si Ahmet Luftala, 6 sultani diu Crimi'a, mai multu de 100 de agi si bimbasi fura ucişi. Preotulu primu si primariulu cetatiei, pa-si'a Muhasilu si uniculu remasu din descendenţii lui Ciugisu-Canu, sultanulu Malisut Ghirai, doi ca-pigisi (camerari) ai sultanului celui mare si 25 de oficieri de rangulu majorii cădi ura vii in manile rusîloru. Diu garnis6n'a turcesca scapă unulu, care ranitu sari in Dunăre si pluti de ce'a parte pre

unu leinnu câ se spue marelui viziru despre fatal'a sorte a Ismailului.

Preste cadavre si lemne ardietore, prin nii-diuloculu strigatului soldatîloru, alu muieriloru plângatorie, alu prinsoneriloru lanientatori, alu ge-meteloru celoru raniti, alergă Fedoru spre sera-iulu pasiei unde se afla Suwarow. Elu află pre betrâuulu comandautu in locuinti'a Seraskirului preâmblându-se in susu si in josu. Generalulu cu sânge rece si liniscitu da unele ordine adjutantî-loru, care intrau si esiâu. In urma dîse câtra densulu, siedi si scrie, eu 'ti voiu dicta câte-v'a depesie.

Fedoru cautâ după materialu de scrisu. Pre unu divanu afla unu calamariu si o pena de trestie turce'sca. Suwarow rupse trei foi diu portofoliulu seu si dicta:

—• „La i m p e r a t e s' a !" „Slawa bogu, Slawa wam. Ismail naşi, i ja tam. Mărire lui Ddieu, mărire voue, Ismailulu e

alu nostru eu sum aci." •— Acum'a la principele Goburg! continuă Su­

warow. — „Ismailulu e in manile imperatesei; peteau'a

de ordu in manile miele si omeuimea in la-cremi." —

Esci gafa? intrebâ generalulu după o pausa. Bine! acum la principele Poteinkin Tauricewsky!

— „Murii si garnis6u'a din Ismailu cadiura la petiOrele imperatesei. Asaltulu fu sângerosu. — Fortareti'a e in mâu'a mea." —

Caută ! dîse generalulu amicalii catra Fedoru, iugrigesce câ prinşii se nu fie reu tractaţi ori ră­piţi; după aceea mergi de te odihnesce.

Cu o mişcare amicala de mâna demise elu pre june.

Fedoru eră frapatu, erâ incântatu preste purtarea si manierile generalului. Mai inaiute asia de infioratoriu in lupta, după aceea atâtu de aduncu semtitoriu in scrisorile s'ale incunoscintie-tOre si in urma atâtu de geuerosu facia de cei invinsi.

Abia dimisionâ generalulu pre Fedoru si elu si alergă la cas'a lui Papamaurosu, câ se veda ce s'a intemplatu cu dâusulu si cu Auastasi'a. Elu află pre sermau'a Auastasi'a plâiiguudu amaru lângă cadavrulu tatălui ei. O bomba 'Iu ucise îna­intea casei s'ale. Anastasi'a erâ desperata. Ea di-ceâ câ tota fericirea, ori-ce scutu, ori-ce asilu a dispăruţii pentru dâns'a pre acest'a lume cu pier­derea tatălui ei. Afora de o rudenia, care traiâ in unu opidutiu aprope de Brail'a, care inse erâ ocupaţii de turci, nu avea pre nime care se se in­tereseze de dens'a. Fedoru incercâ a liniscl pre sermau'a copila. Elu o considera câ pre o sora reaflata, 'si ticnea de obligameutu, pre câtu i va stâ in potintia a ingrigi de venitoriulu ei, dintre tote inse a o aduce sub scutulu unei familii ono­rifice. Fedoru voia câ se incuartireze unu cama-radu securu acolo pentru securanti'a ei, dara fu incunosciintiatu câ unu oficierii de statulu majora

©B.C.U. Cluj

162

din suit'a lui Suwarow s'a si incuartiratu deja, prin care scire junele nostru fii usiuratu de ace­sta ingrigire. Fedoru potu se petreca pucinu tempu cu Anastasi'a de astadata. Servicii de na­tura urgenta î-lii necesitau a se depărta si a o lasă iu trist'a ei positiuue, ba uice >u dîlele urma-t6re nu potu se cerce pre amic'a s'a din copi­lăria. Suwarow î-lu tramise spre inteinpiuarea unui corpu de armata, care so apropia si ast'feliu den-sulu fu necesitatu se absente mai multe dîle. îndată după re'ntorcere câtu a capatatu tempu li-beru, s'a si dusu se cerce pre frumos'a Anastasia. Jun'a se bucura forte la revederea lui Fedoru. Elu, dîceâ ea rosîndu si cu sfiala, e uniculu ei amicii, iu care-si pune t6ta speranti'a. Elu se seintî cuprinşii de unu semtiementu, care nu l'a avutu nici cându iii apropierea unei fiintie muie-resci, mai vertosu cându audî cuvintele cele de încredere, si cându Anastasi'a caută la densulu cu ochii ei mari, frumoşi negri, elu i luă cu curtuo-sia ambele mâni dîcundu-i: „Noi erasi ne-am aflatu, scumpa Anastasia. Promite-mi, oh promi-te-mi că tu vei fi totu-de-a-uu'a cu mine.1,

— Că o sora, că o sora! gângavi b6t'a feta cu sfiala si punându-si mân'a la anima. Eu am invetiatu a te cunosce de micu câ pre unu frate si că atare te cunoscu si te tiemi si acum'a.

„Da, respunse Fedoru apucându-i mân'a cu curtuosia, tu se fi a mea dara nu câ sora, ci câ so­ţia. Spune-mi iubita Anastasia, voiesci tu a-ti iucrede sortea pentru totu-de-a-un'a amicului prunciei t'ale?

Anastasi'a, fora a dîce vre-unu cuventu, ro­sîndu in fâşia se lipi iucetu de peptulu amicului ei din pruncia.

Multu tempu stetera ei imbragisiati până î-si aflara 6rasi cuvinte. Anastasi'a 'Iu rugă câ se o ajute se-si afle altu cuartiru, de ore-ce ea e de­cisa a-si paraşi cas'a, câ-ci ea in cas'a aceea, in care a vediutu cadavrulu scumpului ei tata nu pote se locuiesca fâra de gr6za si infiorare si fora de a fi cuprinsa de celea mai cumplite doreri. Fedoru i promise cu căldura acest'a, o fece inse atenta la impregiurarea, câ in cetatea ruinata si plina de soldaţi numai cu greu s'ar' afla unu cuar­tiru bunu. După ce Anastasi'a insistă totu mai tare prelânga rugarea ei, venise Fedoru la ide'a câ p6te fi si alta causa ce o ueliniscesce.

Abia după multe rogari află dela dens'a, câ oficieriulu incuartiratu acolo o molestează cu vorbe de nesuferiţii, câ abuseza de starea ei lipsita de spriginu si ocrotitori, si din ast'a causa e nece­sitata a se depărta de acolo, cându n'aru ave altu locu de adapostu chiaru si sub ceriulu liberu e mai gafa a siede decâtu acolo. Revoltatu preste me-sura la audiulu cuvinteloru acestor'a si voiindu a vorbi cu barbatulu, care in unu ast'feliu de modu 'si uita de demnitatea s'a, ceru Fedoru dela Anasta­si'a câ se-i spună numele. Câ unu fulgeru cadiu asupra-i numele Mazuchelli rostitu din gur'a Ana­stasiei. Elu voii in acel'asi momentu se m6rga in chili'a lui si se ce"ra satisfacere, dar' Anastasi'a

'Iu retienii prin aceea câ-i spuse câ majorulu s'a depărtaţii in diori de diua, si câ după vorbele ace-lui'a nu are se re'ntorne pana de sera. Fedoru asecurâ pre Anastasi'a câ pre acelu teinpu va veni erasi si va anuntiâ majorului câ ea e fidantiat'a lui, si câ ast'feliu a luat-o sub scutu. Fedoru plecă catra casa. Elu capetâ ordinii dela siefulu generalii, câ hârtiile iiicredintiate spre decopi-ere referitore la mai multe afaceri si corespon­dente după îndeplinire se le duca iudereptu. Ju­nele se înspăimântă, vediendu, câ-i lipsesce o hâr­tie de mare importantia relativa la afacerile din Crimi'a, iutocmai câ si cea mai dinainte iu castru. Elu cerca tote actele, o cercă in tote laturile,, dara in daru, hârti'a dispăruse.

Fedoru era nimicitu. Actulu nu eră do mica importantia, de pre densulu nu eră nici o copia, prin care se se fi potutu repara daun'a. Ingrigiatu de morte, ce aru fi do facutu, se preâmblâ re­pede prin chili'a s'a in susu si in josu. începuse de nou a cerca, dar' fora resultatu. In urma se de­cise a merge la generalii si a-i spune simplaminte pierderea

j • • Ce se-i spună insa? Se se acuse de o neba-; gare de seina, de care nu a fostu vinovatu nici

cându? Elu sciâ securu câ a avutu a mâna do-cumeutulu care lipsiâ iuaiute de a fi mersu la generalii in preser'a asaltului, câ l'a pusu cu alte hârtii in portofoliulu seu, pre care 'Iu inchi-sese in coferu. In chili'a lui n'a fostu nimeni afora de Mazuchelli si servitoriulu seu, unu casacu betrânu. Acum î-si aduse aminte de Mazuchelli câ voia a-i cercă planurile si hârtiile, dintre tote inse de vorbirea tienuta in limb'a turca înaintea lui Auduslu si se sterni in elu o suspitiuue infio-ratore. Se spună elu lui Suwarow tote acestea? Se ie tacă si se ie totulu asupr'a-si? In casulu primu, 'si dîse Fedoru, nu mi se va crede si nu am probe pre a c rorn basa se intarescu aserţiu­nea, in carea se tracteza despre onorea unui ofi-ceru de rangulu mai innaltu; iu alu doilea casu abusezu de increderea generalului mieu si se pote se capetu o pedepsa nemeritata, carea se arunce o pata nestersa asupr'a onorei mele. Abiâ după o lupta interna inrîoratore se decise, câ in diu'a urmat6re se descopere francii totulu înaintea ge­neralului si se nu lase neamintitu si aceea, ce a crediutu câ a audîtu dela Mazuchelli înaintea

! Seraskirului, totuşi se adaugă, câ elu pote se se fi insielatu, si câ numai din multîmea cuvinteloru ce le-a intielesu si-a formulaţii intielesulu vorbi-rei acelui'a.

SeYa se apropia. — Elu merse la locuinti'a Anastasiei, cu propusulu de a spune lui Mazu­chelli cu sânge rece si liniscitu câ dâns'a e fi­dantiat'a lui, si câ ea sta sub scutulu Iui. Be-trân'a servitore a Anastasiei 'Iu primi la intrat'a gradinei. „Domn'a mea", dîse aceea, „se afla in gradiua in filigoria si te r6ga se o cerci acolo."

Fedoru alerga cu paşi repedi catra filigoria. La intrarea lui află pre Anastasi'a obosita siediendu pre unu canapeiu, frumosulu ei peru unduia des-

©B.C.U. Cluj

163

pletitu de sub sialulu, care 'Iu învelise in giurulu capului cil unu tuibanu, ochii ei erau de diume-tate iuchisi, mâu'a ei tieneâ mechanice o flore, ca-rea pareâ a o fi luata dintr'uau vasu diu apro­piere, care erâ plinu de flori si fructe măiestrite. Ea pareâ a fi morbosa seu ameţita.

Cându intră Fedoru se redicâ esclamându: „Tu esci, scumpe Fedoru! Oh! acum'a totulu e bine! Anastasi'a voia se vorbesca mai departe, dara diu ochii ei incepu a curge unu torentu de lacremi, care i iuadusî vorb'a.

— Pentru numele lui Ddieu ce e V intrebâ junele cu spaima. Vorbesce! eşti morbtfsa? eşti atacata? — Cum de petreci tu iu teinpu de ierna in filigoria rece ?

Jun'a nu poteâ vorbi. In urma la rugarile repetîte ale lui Fedoru, gâugavi numele Mazu-chelli.

— Cum ? intrebâ Fedoru revoltaţii. Elu si-a uitatu de nou de consideratiunile, care le detore-sce că oficierii sexului frumoşii si iu specie unei orfane nenorocite si lipsite de sprigina si ajutoriu?

— Eu nu me mai intorcu altulu in casa! gâugavi Anastasi'a plâugundu amarii, numai cu ajutoriulu acestui'a, — scose unu cutîtu micu diu senu, — m'am potutu apera

— Nu i-ai spusu câ eşti fidantiat'a mea ? intrebâ Fedoru cu buzele tremurânde.

— Ba da! respunse Auastasi'a tremurându. — Si elu ? intrebâ Fedoru cu ochi scânteitori. — Elu 'si bătu jocu! respunse Anastasi'a

năpădită fiindu de nou de unu torentu de lacremi — Elu 'si bătu jocu ? intrebâ Fedoru de totu

revoltatu in internulu seu. Elu 'si bătu jocu, mi-serabilulu ? Bine ast'a pretinde sânge! Elu seu eu, uuulu din noi treime se cada.

Plâugundu si forte ingrigita incercâ Anasta­si'a a retiene pre Fedoru, care voia se iesa pre usia. Abia 'Iu potu iuduplecâ a-i promite, câ va fi moderatu facia de majorii, cându i va vorbi despre purtarea lui; dela decisiuuea inse de a merge numai decâtu la Mazuchelli nu potir se-lu abată. Fedoru paraşi numai decâtu filigori'a si pomi spre chili'a majorului.

—• De multa nu avui onore a te vede! dîse Mazuchelli cu unu tonu de batjocura. In urma nici acum'a nu e onorea visitei care 'mi faci a mea, d.-t'a a-i gresîtu usi'a si cauţi chili'a frumosei grece. — Dara ce draci ? d.-t'a faci o fâşia câ unu uehli turcescu; dt'a pari a fi de totu necasîtu.

— Dle majoru! dîse Fedoru după ce cu mare greu se liniscf puginu. Eu vinu a-ti pune o în­trebare, de respunsulu carei'a trebue se te rogu. Ti-a spusu Anastasi'a câ e fidantiat'a mea?

• — Dara mi-a spus-o verde si dt'a î-ti poţi cugeta, câ vorbele, cu care voia domuisioYa a-si face fala, le-am consideram câ aceea ce suntu vflrbe gole! respunse Mazuchelli rîdiendu. Altcum d.-t'a in amoru eşti unu adeveratu Cesare si poţi se dîci: veni, vidi, viei (am venitu, vediutu, in-

vinsu), bâ ce e mai multu mititic'a m'a amenin-tiatu cu unu cutîtu seu ce a fostu, totu numai in onorea d.-t'ale.

— D.-t'a dara marturisesci francu, câ te-ai purtatu facia de fidantiat'a mea ast'feliu incâtu a fostu necesitata a se aperâ cu cutîtulu? dîse Fedoru cu o privire schiuteietore, apropiindu-se cu unu pasu de majoru.

— Fidantiat'a d.-t'ale ? respunse Mazuchelli cu unu surisu despretiuitoriu. Frumdsa fabula pen­tru care lipsescu ascultătorii si carea ar' trebui se o spui altoru bărbaţi, nu mie- Crede-mi domni-siorule, adause elu cu unu tonu batjocurosu majo-rulu Mazuchelli va fi celu diu urma, cârui'a i vei inverti nasulu cu lucruri de atare natura, desî tre­buie se-ti coustatu câ dt'a ai frumose prospecte la ac^st'a manevra.

— Bine, diu mieu, continua Fedoru cu căl­dura, atunci te asecuru pe cuventulu de onore.

— Ban! 'Iu intrerupse majorulu. Lasa-ti de o parte asecurarile, te rogu! Aibi d.-t'a câte fidan-tiate 'ti place si amice din copilăria, dara se nu cutezi a pasî fagia de mine Unu Italianu nu pre" glumesce in afaceri de atare natura.

— Eu inca cbiaru atâtu de puţinii! esclamâ Fedoru cu furia. Dupa-ce ai cutezatu a te portă ast'feliu fagia de fidantiat'a mea, după ce nu dâi crediementu declarariloru mele, me astringi se ceru satisfacere, care . . .

— Ho ! ho! D.-t'a eşti câ unu cocosiu de iute. Odată focu si flacăra si aceste tote pentru-câ eu iu-bescu o greca frumosa, carea are fericirea a se bucura si de favorulu dt'ale. Totuşi acum'a se-riosu teneute Steinheil, continua majorulu cu o căutătura fulgeratore. Nu atîti'a pre unu omu care numai fora de voi'a lui ar' pasî câ inimici: fagia de d.-t'a, care inse de va veni lucrulu pana la atât'a, te va nimici.

— D.-le majoru! amenintiari de asta natura. — Amenintiari copile! ? 'Iu intrebâ Mazu­

chelli cu o căutătura patrundiatore. Fi securu, câ nu sum omulu, care făcu amenintiari. Se se pa-z6sca bine numai acel'a care are cutezarea de a me atîtiâ.

Precându dîse majorulu acestea cuvinte, fa-gi'a lui luâ cu totulu alta espresiune. Vinele temple-loru se umflara, ochii si fagi'a i flacarâu, privirea lui erâ câ a unui indracitu, — care tote le mai adausera inca mani'a lui Fedoru.

— Bine diu mieu, dîse junele cu infocare. Eu mai bucurosu te vedu in mani'a unui barbatu — a uuui italianu, — decâtu in liniscea prefăcuta a unui lasiu.

(Va urmâ.J (Wachsmann.) J. Tanco.

©B.C.U. Cluj

1G4

C r o n i c a . — Academi'a romana in sesiu­nea din estu anu a alesu de membru ordinarii! in loculu defunctului dr. F e t u pre dlu G r i g o r i e C o b a l c e s c u vechiu profesorii de Mineralogia si Geologia la universitatea din Jasi, si de membru corespondenţii pre dlu T e o d o r i i C o d r e s cu din Jasi, cunoscuţii prin publicarea unui dictionariu franceso-romanu si a altoru lucrări de valore, — mai departe a premiaţii: cu „premiulu Eliade-Radulescir" pre dlu V u l p i a n u pentru culege­rea de arii populare romane puse iu musica pen­tru cantu, voce si claviru, si cu „premiulu Georgiu Lazaru" pre dlu dr. Z. P e t r e s e u pentru car­tea s'a scientifica „Elemente de terapeutica," — apoi a alesu in Delegatiune pe anulu 1886/87 pre dlu J o n u Gli i ca presidentu si pre dnii T. Ma­i o r e s e u , M. C o g a l i i i c e a u u si generalii F a 1 c o i a u u asesori. — Er' in siedintiele publice, tieutite mai tOte sub presiedinti'a M. S. Regelui României, s'au cetitu unnatorele: Dlu G e o r g i u B a r i t i u lucrarea s'a „Relatiuni asupr'a Museu-lui istoricii si arcbeologicu din Timisior'a," —- totu d.-s'a a cetitu si comentaţii mai multe scrisori ale unoru bărbaţi insemnafi (acum repausati) din Mol-dov'a si Tier'a Romaneasca, relativa la mişcarea literara si politica la Români din epoc'a dela 1838 până la 1848. Dlu J. N e g r u z z i , iu urm'a unei scurte introduceri, a cetitu o scris6re a dlui Jonu Ghica privitore la poetulu Gr. Alexandrescu. Dlu H a ş d e u a facutu o dare de s6ma despre lucra­rea Dictiouariului etimologicu ala limbei romane, cu care se ocupa de câtiv'a ani din însărcinarea si cu cheltuial'a M. S. Regelui, — totu d.-s'a a mai cetitu unu studiu alu seu despre Dobrogea din punctu de vedere filologicii. In urma dlu M. Sutiu, membru corespondenţii, a cetitu unu me­moriu alu seu relativii la greutăţile si monedele romane si italice.

f Alesandru Nedelcu, industriasiu si proprie­tariu romanii in Budapest'a, a repausatu in 5 Maiu, in etate de 67 ani.

Densulu împreuna cu soci'a s'a Anna, prin uuu testamentu facutu in anulu 1883, lasă tota averea loru constatat6re din bani gafa si reali­tăţi in valore de aprope 70,000 fi. v. a. Romani-loru din Lugosiu (loculu uascerei repausatului) cu menirea câ din interesse se se dee premii res­pective zestre de 500—1000 fl. v. a. iusuratiei-loru romani gr. or. industriaşi, comercianţi si agri­cultori, sirguitori si nepetati din Lugosiu si in casu de prisosiutia si din pregiuru. — Afara de acest'a a roenitu anumite procente din venitulu fondatiunei pentru veduve, seraci, studinti, pre cura

Proprietariu, Redactoru respundietoriu si Gherl'a. Imprimari'a „

si pentru cei loviţi de vre-o nenorocire prin ar­derea casei, pierderea tragatoriloru etc. — Fon-datiunea va portă numele: „Foudathuiea lui Ale­sandru Nedelcu si a sociei sale Ann'a" si se va administra de coinitetulu parocliialu din Lu­gosiu, care va si distribuli premiile, intregitu cu preotîmea, invetiatorii si epitropi'a parochiala din Lugosiu. — Pe câtu de rara, pre atâtu de no­bila si mare! ia este acest'a fapta. Adencu gravate in auimele loru voru portă Lugosienii si Românii preste totu numele nemuritore ale fundatoriloru.

Convictu pentru tinerimea romana va des­cinde iu Sigetulu-Marmatiei cu iucepntulu anului scolasticii următoriu „Associatiunea pentru cultnr'a poporului romanii din Maramuresiu," — La pos-tulu de prefecţii alu acestui convictu, dotatu cu 300 fl. si provisiunea intrega, s'a si escrisu con-cursu cu termiuulu de 31 1. c. — înainte cu Domnedieu !

Ministru de justiţia alu Ungariei In loculu re­pausatului Teodoru Pauler, fu numitu T e o f i l u F a b i n y presidentu de consiliu la curia.

Diuaristicu. — „Scoală si Familia" se nu-mesce una noua foia pentru crescere si invetia-mentu, ce apare de doue ori pe luna in Rrasiovu in mărime de IV2 code; si costa pe anu 3 fl., Vi 1 fl. 60 cr. Directorii foiei e dlu Ş t e f a n i i J o -s i f u directoru gymuasialu. Redactoru e dlu I o n i i D a r i u institutorii norm., Proprietara-Editoria e Reuniunea invetiatoriloru rom. gr. or din distric-tulu X. Brasiovu.

Ludimagister este titlulu unei alte foia pen­tru trebuintiele invetiatoriloru, ce apare de doue ori pe luna in Resiti'a, iu mărime de 1 c6la; si costa pe anu 3 fl., Va anu 1 fl. 50 cr. Redactoru, proprietariu si editorii e dlu I o n u S i m 11 iusti-tutoru prim.

— Numerii apăruţi până acum din ambe foile aces­tea au unu cuprinsu variatu si interesantu, pentru ace'a le si recomendamu celui mai caldurosu spriginu alu corpului didacticu.

Revista politica a inceputu se apară in Sa-ceav'a. Ese in 1. si 15. a fie-carei luni in numeri câte de 2 cole in 4-o si se prenumera pe anu cu 5 fl. Vs anu 2 ti. 50 cr. Redactorii si Editoru e dlu Dr. M a t e i u L u p u. Admiuistratoru dlu S-Fl. M a r i a n. Acest'a este a dou'a f6ia romauâsca politica apăruta in Bucovin'a. Cea do âutâia a fostu „ B u c o v i n a " apăruta iu 1848 sub redac-tiunea dlui Alecu Hurmuzachi, care inse in anulu urmatoriu 1849 si incetâ. — Dorimu ncuei reviste vietia îndelungata si succese strălucite.

Scola practica, ce apareâ in Naseudu su redactiu-nea cunoscutului barbatu de scola a dlui V a s i l e P e t r i , a incetatu de-a mai apare din caus'a multeloru restanţii de abonamentu.

Da numerulu acest'a se al la­tura trei icone — câ premii gra­tuite pentru toţi abonantii noştri. ditoru: N i c uT a e F e iTeTtT Nfe~g f u t i u. ~~ irer'a" p. A. Todoranu.

©B.C.U. Cluj