DISTORSIUNI ÎN APRECIEREA REZULTATELOR SCOLARE

Evaluarea rezultatelor şcolare este influenţată de multe circumstanţe, care diminuează

gradul de obiectivitate al notării. Situaţiile generatoare de erori în evaluare provin din mai multe

surse:

activitatea profesorului

personalitatea elevilor;

natura disciplinei de învăţământ;

specificul metodelor de evaluare utilizate;

circumstanţele sociale în care se realizează evaluarea etc.

Din perspectiva profesorului docimologia identifică două categorii de variabile care

afectează obiectivitatea evaluării:

intraindividuale (particularităţile individuale ale examinatorului);

inter-individuale, când intervin examinatori diferiţi:

Factori perturbatori care provin din activitatea cadrului didactic

efectul „halo”

de contaminare

efectul blând

eroarea de generozitate

efectul Pygmalion

de ordine

de contrast

eroarea logică

ecuaţia personală a examinatorului

Efectul „halo” se manifestă prin subaprecierea sau supraaprecierea rezultatelor

unor elevi sub influenţa impresiei generale pe care şi-a făcut-o profesorul despre ei. Aprecierea

se realizează prin extinderea unor la întregul comportament al elevului. Cei mai expuşi acestui

efect sunt elevii foarte buni şi cei slabi. Există tendinţa ca profesorul să treacă cu vederea unele

greşeli, lipsuri ale elevilor buni şi să ignore unele progrese ale elevilor slabi.

Efectul de contaminare se referă la situaţia în care aprecierea rezultatelor

elevilor este influenţată de cunoaşterea notelor acordate de alţi profesori.

Efectul blând se manifestă în tendinţa unor cadre didactice de a aprecia cu

indulgenţă elevii cunoscuţi în comparaţie cu cei mai puţin cunoscuţi, care sunt evaluaţi cu

exigenţă sporită.

Eroarea de generozitate se manifestă prin indulgenţă în notarea unor elevi,

determinată de interesul profesorului de a masca unele situaţii nefavorabile (eşec, lacune etc.), de

dorinţa de a menţine prestigiul clasei etc.

Efectul Pygmalion sau oedipian (de anticipaţie) se manifestă în aprecierea

rezultatelor elevilor sub influenţa părerii relativ fixe pe care profesorul şi-a format-o despre

aceştia. Ca în mitologia greacă, predicţiile determină apariţia fenomenului. Predicţiile

profesorului (elevul „X” nu poate să depăşească nota 6) facilitează apariţia acestei situaţii.

Aceasta înseamnă că indiferent de eforturile depuse un elev nu poate depăşi limita prejudecăţilor

şi previziunilor eronate ale profesorului. Prezicerea notării conduce la o apreciere subiectivă din

partea profesorului, consecinţa fiind nedreptăţirea elevilor şi blocarea progresului învăţării.

Efectul de ordine se manifestă prin exigenţe sporite ale profesorului la începutul

procesului de evaluare (la începutul anului, la începutul examinării, când poate folosi nota în

scop de intimidare) şi prin comportamente mai indulgente spre finalul procesului de evaluare (la

sfârşitul anului, al examinării devine mai concesiv). În acest mod unii elevi sunt favorizaţi, iar

alţii sunt nedreptăţiţi.

Efectul de contrast se exprimă prin accentuarea diferenţelor de nivel dintre

performanţele elevilor, care survin imediat în timp şi spaţiu. Astfel, o lucrare scrisă sau un

răspuns oral poate să fie supraevaluat dacă urmează după o prestaţie (lucrare scrisă/ răspuns oral)

mai slabă sau să fie subevaluat dacă urmează după o prestaţie mai bună.

Eroarea logică constă în substituirea cu variabile adiacente a criteriilor de

apreciere a rezultatelor şcolare, cum ar fi: efortul depus de elev, gradul de conştiinciozitate,

modalitatea inedită de prezentare, forma grafică sau acurateţea lucrării etc.

Ecuaţia personală a examinatorului (eroare individual constantă) constă în

atitudini diferite de la un profesor la altul. Unii profesori sunt mai generoşi şi mai indulgenţi în

evaluare, în timp ce alţii sunt mai exigenţi, mai severi în acordarea notelor. Unii profesori

folosesc nota în scop de încurajare, aţii în scop de intimidare, de constrângere a elevului în a

depune eforturi suplimentare în învăţare. Sunt profesori care apreciază originalitatea

răspunsurilor, în timp ca alţii apreciază conformitatea cu informaţiile predate. La aceste atitudini

ale profesorilor se adaugă o serie de alte situaţii generatoare de erori în evaluare (oboseala

profesorului, capriciile,

dispoziţia de moment, diferenţele de sex etc.).

Personalitatea elevilor constituie şi ea o importantă sursă pentru multe erori de notare şi

apreciere. Perturbaţiile provin din:

nepotrivirea dintre instrumentele folosite în evaluare şi diferitele însuşiri ale personalităţii

elevilor;

reacţiile elevului ca manifestare a individualităţii sale, maschează uneori randamentul

real;

starea psihică în care se află, determinată de oboseală, tip temperamental, atitudinal,

abilităţile de care dispune etc. îşi pun amprenta asupra răspunsurilor exprimate;

specularea sistemului de notare al profesorului;

factori accidentali: stres, frustrare, anxietate etc.

Statutul școlar al elevilor generează circumstanţe ce sunt surse de distorsiuni în aprecierea rezultatelor școlare, în funcţie de tipul de clasă/scoală de provenienţă; astfel, apartenenţa la o scoală foarte bună conferă avantaje, elevii de aici fiind apreciaţi mai generos și invers, provenienţa dintr-o școală cu rezultate mai slabe atrage o apreciere mai severă.

D.P.Ausubel si F.G.Robinson (1981, p.669) remarcau, pe drept, cuvânt că „măsurarea pedagogică este destul de complexă si conţine numeroase capcane pentru cei neavizaţi”; cunoasterea acestei complexităţi, precum si a modalităţilor de reducere a divergenţelor în notare, poate diminua sensibil numărul capcanelor/erorilor întâlnite în practica evaluării rezultatelor scolare.

Bibliografie

1. Dulamă, M.E., (2002). Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura

Clusium, Cluj-Napoca.

2. Manolescu, M., (2005). Evaluarea şcolară, Editura Meteor Press, Bucureşti.

3. Nicola, I., (1992). Pedagogie, EDP, Bucureşti.

4. Radu, I.T., (2007). Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti.

INTRODUCERE

Un astfel de subiect este fundamental în practica şi teoria pedagogică din mai multe

motive ce ţin de dezvoltarea pe termen lung a învăţământului românesc. Este imperios necesar să

precizez că profesorul şi elevul din sistemul de învăţământ naţional (românesc), inca au de

suferit transformări la toate nivele. Poate unul din elementele care desăvârşesc viitorul elevului

este modul în care profesorul va reuşi să comită cât mai puţine „infracţiuni” la nivelul mental al

elevulului de azi, tocmai prin evitarea erorilor în evaluarea şcolară.

Erorile în evaluare reprezintă acea categorie de erori generate de situaţia că între

metodele, instrumentele şi tehnicile de eveluare, pe de o parte şi rezultatele evaluării, pe de altă

parte, se intercalează filtrul subiectiv al persoanei care face evaluarea.

Cu alte cuvinte sunt erori ce nu îşi au originea în instrumentul de evaluare, nici în

criteriile sau conţinutul evaluării.

Erorile de evaluare se menţin chiar şi atunci când criteriile de evaluare sunt riguros

definite, în conţinutul în funcţie de care se face evaluarea este bine selectat.

În cazul evaluării şcolare, eroriile subiective de evaluare se manifestă prin distorsionarea

relaţiei dintre nivelul real al performanţelor elevilor şi nivelul calificativului, notei sau

punctajului acordate de profesor sau de evaluator.

Practic se ajunge ca nivelul şi dinamica notelor acordate să nu mai reflecte fidel nivelul şi

dinamica performanţelor elevilor.

CONCLUZII

Vom avea un învăţământ în care erorile de evaluare vor fi depăşite doar în momentul în

care nici elevii şi nici profesorii nu se vor mai simţi stingheriţi de problemele financiare, sociale

şi de mentalitate comunistă. Atunci probabil societatea profesorală din România va gândi sub

auspiciile destinului acelui copil/elev, ce va trebui să devină în cele din urmă un om util societăţii

printr-o corectă integrare profesională bazată pe rezultatele evaluării şcolare, realizate la cel mai

profesionist mod posibil.