Disertatie Certificarea padurilor

LUCRARE DE DISERTAŢIE.STUDIU ASPURA OCOALELOR SILVICE PRIVATE

CUPRINS

Cap. I Introducere p.3

Cap.II Lucrări de împădurire realizate în fond forestier privat p.5

2.1 Metoda de lucru p.5

2.2 Indici de caracterizare a lucrărilor de împădurit p.6

2.3 Studiu comparativ privind suprafeţele regenerate in anii 2006 şi 2010 p.8

Cap. III Realizarea în G.I.S a bazei cartografice p.11

3.1 Generalitaţi p.11


3.3 Caracteristicile hărţii rezultate p.23

3.3.1 Straturi (layere ) folosite şi create p.23

3.3.2 Sistemul de coordonate a harţii p.24

3.3.3 Precizia hărţii p.25

3.3.4 Probleme întâmpinate p.26

3.4 Implementarea G.I.S p.27

Cap. IV Probleme actuale ale mediului silvic privat p.29


4.2 Analiza sistemului silvic privat cu ajutorul chestionarelor p.32

4.2.1 Probleme de natura silvică p.32

4.2.2 Probleme în relaţiile cu proprietarii p.36

4.2.3 Probleme în relaţiile cu instituţiile statului p.40

4.2.4 Probleme în lucrările de împăduriri p.44

2011 Ing. Hălălişan Aureliu-Florin 1


4.2.5 Probleme legate de certificarea pădurii p.47

4.2.6 Arii protejate p.50

4.2.7 Training p.54

4.2.8 Alte probleme şi discuţii p.57

4.2.8.1 Domenii în care facultatea poate sprijini ocoalele silvice private p.57

4.2.8.2 Modelul absolventului de silvicultură p.58

Cap.V Concluzii p.60

Bibliografie p.62

Anexe p.63



CAP. I Introducere

Lemul, sursă milenară de venit, a constituit mijloc de bogătie şi eleganţă, pentru cei care

au ştiut să valorifice şi să preţuiască această resursă. Pădurile Daciei, considerate de Imperiul

Roman, cele mai valoroase, erau proprietatea acestuia, locuitorii având dreptul să taie lemn sau

să ducă vitele în pădure în schimbul unor taxe.

Cele mai multe reglementări privind pădurea se găsesc în Ardealul Imperiului Austo-

Ungar, reprezentând concepţia silvicultorilor austrieci şi germane. Primul Cod silvic aplicat pe

teritoriul românesc este edictul intitulat Orânduiala de pădure, în anul 1786, de împăratul Iosif

al II-lea. La Năsăud, Caransebeş, Orlat, începând din anul 1794, imperiul Hasburgic a înfiinţat

regimente de graniţă, ţăranii înrolaţi au primit drept recompensă păduri.

Pentru folosirea în comun a produselor pădurii, în Transilvania au fost create

composesorate, iar în Muntenia şi Moldova obştile de moşneni, respective de răzeşi, sub

conducerea unui consiliu al obştilor. Prin Regulamentul Organic (1831) s-a acordat fară

restricţii dreptul la material lemnos pentru proprietarii de păduri. După unirea din 1878 a

Dobrogei cu România, procesul de împroprietărire a continuat prin apariţia ,,legii

însurăţeilor’’.

În Transilvania din anul 1789 se aplică ,,legea ungară’’ care prevedea ca pădurile statului

si alte păduri publice (exceptând cele particulare) nu puteau fi exploatate numai pe bază de

amenajamente.

Prima legiferare complex a reglementărilor privind gospodărirea pădurilor se face prin

Codul Silvic din anul 1881, ce cuprindea măsuri referitoare la exploatări, la împăduriri, măsuri

de pază şi protecţie. În 1910 apare un al doilea Cod Silvic, constituind cea mai de durată şi

important reglementare în domeniu. Fată de primul cod, regimul silvic se extinde şi asupra

pădurilor moşnenilor si răzeşilor, elaborarea unor regulamente exploatare in pădurile private,

se elaborează primele procedure de constituire a obştilor şi composesoratelor. Acest cod a

corespuns gospodăririi pădurii timp de 50 de ani până în 1962.

Studii sumare de amenajament s-au întocmit în perioada interbelică pentru 1383

suprafeţe de pădure, cu o suprafaţă de 541511 ha (din Ungur .A, Pădurile României), astfel că

în 1948 în Total doar 39 % din pădurile ţării erau gospodărite pe bază de amenajament.

Din anul 1947 conform legii nr. 204 se stabileşte că toate pădurile sunt supuse regimului

silvic obligatoriu. Legea stabileşte obligaţia de întocmire a proiectelor de amenajare pentru

toate pădurile. Legea 204/ 1947 a pregătit condiţiile juridice pentru delimitarea şi inventarierea

patrimoniului forestier, pentru declararea pădurilor proprietate de stat.

Prin Constituţia din aprilie 1948 pădurile sunt declarate ,,bun comun al întregului popor,

la fel ca bogăţiile deorice natură ale subsolului, zăcămintele miniere, apele, izvoarele, căile de



comunicaţii’’. De reţinut este faptul că spre deosebire de celelalte bogăţii, pentru păduri nu s-au

emis acte de naţionalizare,patrimonial forestier fiind incredinţat spre administrare unui corp

calificat de silvicultori.

Profesorul M. Drăcea atenţiona: ,,Naţionalizarea domeniului nostru forestier,

naţionalizarea economiei noastre forestiere este o condiţie sine qua non, o condiţie de viaţă şi

moarte pentru România de mâine şi aceasta nu se poate face decât cu muncă grea şi viaţă amară,

în adâncul pădurilor şi în sălbăticia munţilor’’.

Pentru păduri şi oameni, perioada 1990- prezent este una de tranziţie. În 2000 profesorul

V. Giurgiu a conturat următoarele puncte de vedere:,, Să retrocedăm pădurile celor îndreptăţiţi,

dar nu oricum. Au urmat marile valuri de retrocedări, iar în 2008 în noul Cod silvic apare ,,

voinţa de a gospodări proprietatea prin structuri silvice proprii, similar cu cele ale statului’’.

Observând evoluţia ocoalelor private ( 104-în 2006, 128-în 2010), nevoia de asociere şi

gestionare a pădurilor proprii situează acestea pe un trend ascendent, dând naştere la alte

întrebări care apar: Care sunt motivele pentru care statul (Regia) nu mai este ales ca

administrator de către proprietar? Oamenii şi-au pierdut încrederea în această instituţie? Lemnul

mai este oare mijloc de bogăţie sau reprezintă sferă de interese? Mai preţuim pădurea

strămoşească sau este o povară de care vrem să scăpăm prin vinderea ei la preţuri de nimic

străinilor? Cât va mai dura până când natura ne va mai pedepsi încă odată?.

Sunt întrebări la care întotdeauna răspunsul depinde de oameni, de caractere, întrebări la

care răspunsurile străbunilor mei nu ezitau să cinstească lemnul aşa cum se cuvine, ajutor de

nădejde în vremurile grele.

Indiferent de proprietar, pădurea trebuie să rămână element fundamental în viaţa

umană, să fie percepută la adevarata şi inestimabila valoare, gestionarea durabilă şi ratională a

acestei resurse condiţionând bunăstarea comunităţii.



Cap. II Lucrari de împăduriri realizate în fondul forestier administrat de ocoalele silvice private

2.1 Metoda de lucru

Pentru caracterizarea lucrărilor de împăduriri din suprafeţele administrate de ocoalele

silvice private s-au consultat rapoartele anuale ale ocoalelor private pe anul 2010 ( silv. 4). S-a

realizat o bază de date cu informaţii despre natura lucrarilor de împăduriri, conţinând 13 coloane:

Suprafaţa totală cu regenerări-foioase

Suprafaţa totală cu regenerări-răşinoase

Regenerări naturale-foioase

Regenerări naturale- răşinoase

Regenerări artificiale- foioase

Regenerări artificiale-răşinoase

Cantitatea de puieţi folosită la lucrări de împădurit

Cantitatea de seminţe folosită la lucrări de împădurit

Costul puieţilor folosit la lucrări de împădurit

Valoarea lucrării de împădurire

S-au luat în studiu 116 ocoale private din 25 de judeţe, pentru 12 ocoale neexistând date

referitoare la acest capitol, acestea întârziind raportările sau fiind înfiinţate la sfârşitul anului

2010, începutul anului 2011.Valoarea lucrării de împădurire conţine preţurile despre pregătirea

terenului, materialul de împădurit, dar si preţuri unor lucrări de întreţinere a culturilor.



2.2 Indici de caracterizare a lucrărilor de împădurit

Suprafaţa totală regenerată la nivelul anului 2010 a fost de 6382 ha. Din acest total 3937

ha au fost regenerate natural (fig.1), iar împăduriri pe 2445 ha.

Suprafeţe mari de regenerări naturale s-au realizat în judeţele Braşov (suprafaţa record de

1344 ha), Harghita (303), Arad( 307 ha), Vâlcea, Gorj.

ALBAARAD

ARGES

BACAUBIHOR

BISTRITA

-NASA

UD

BRASOV

BUZAU

CARAS-SEV

ERIN

CLUJ

COVASNA

DAMBOVITA DOLJGORJ

HARGHITA

HUNEDOARA

MARAMURES

MURESSA

LAJ

SATU

MARE

SIBIU

SUCEA

VATIM

IS

VALCEA

VRANCEA0

200

400

600

800

1000

1200

1400

120307

41 56156

333

1344

47 30 14168167

0146

303

36 50 25 10 63 11538 48

199121

Fig.1 Suprafete regenerate natural

Judet

Hec

tare

Regenerări naturale cu foioase s-au realizat în judeţele Arad (307 ha), Braşov (911 ha),

Dâmboviţa, Covasna (fig.2).Regenerări naturale de răşinoase predomină în judeţe ca Harghita

(181 ha), Bistriţa (209 ha), Alba (69 ha). În total s-au regenerat natural 2688 ha foioase şi 949 ha

răşinoase.



ALBA

ARADARGES

BACAUBIHOR

BISTRITA

-NASA

UD

BRASOV

BUZAU

CARAS-SEV

ERIN

CLUJ

COVASNA

DAMBOVITA DOLJGORJ

HARGHITA

HUNEDOARA

MARAMURES

MURESSA

LAJ

SATU

MARE

SIBIU

SUCEA

VATIM

IS

VALCEA

VRANCEA

51

307

41 56140 124

911

30 19120 139 143 123

27 2 25 1062 88

7 48123 9269

16

209133

17 11 14 48 28 3

181

948

1 27 31 7629

Fig.2 Regenerari naturale pe grupe de specii

foioaserasinoase

Judete

Hec

tare

Cele mai mari suprafeţe parcurse cu lucrări de împădurit (fig.3) s-au realizat în

judeţele Bistriţa- Năsăud (558 ha), Harghita (398 ha), Gorj ( 282 ha), Vâlcea (202 ha), Braşov

( 179 ha), Sibiu (154 ha). Se poate observa usor că, în general, cele mai mari suprafeţe se găsesc

în centrul ţării, iar principalele grupe de specii folosite la împădurit au fost răşinoasele. Totalul

suprafeţei împădurite a fost de 2445 ha, împaduriri cu foioase 723 ha, iar răşinoase 1722 ha.

ALBAARAD

ARGES

BACAUBIHOR

BISTRITA

-NASA

UD

BRASOV

BUZAU

CARAS-SEV

ERIN

CLUJ

COVASNA

DAMBOVITA DOLJGORJ

HARGHITA

HUNEDOARA

MARAMURES

MURESSA

LAJ

SATU

MARE

SIBIU

SUCEA

VATIM

IS

VALCEA

VRANCEA0

100200300400500600

70 48 754 37

558

179

5 4 33

153

2 3

282

398

31 6710 13 19

15447

3

202

48

fig. 3 Suprafete parcurse cu lucrari de impaduriri

Judete

Hect

are



Împăduririle cu specii de foioase (fig.4) s-au realizat în special în Gorj (281 ha), Braşov

(111ha), Bihor (37 ha). În total împăduriri cu specii de foioase s-au realizat pe 723 ha. Referitor

la împăduriri cu specii de răşinoase, suprafeţe mari s-au împădurit în Bistriţa- Năsăud (499 ha),

Harghita (389 ha), Vâlcea (168 ha), Sibiu (129 ha), Argeş (75 ha), Alba (68 ha).

ALBA

ARADARGES

BACAUBIHOR

BISTRITA

-NASA

UD

BRASOV

BUZAU

CARAS-SEV

ERIN

CLUJ

COVASNA

DAMBOVITA DOLJGORJ

HARGHITA

HUNEDOARA

MARAMURES

MURESSA

LAJ

SATU

MARE

SIBIU

SUCEA

VATIM

IS

VALCEA

VRANCEA

68

8

75

11

499

68

5 4 23

98

2 3 1

389

1961

3 5

129

45

168

382

404 26

59111

1055

281

9 12 6 7 13 14 25 2 334

10

Fig.4 Impaduriri pe grupe de specii

impaduriri rasinoase

impaduriri foioase

Judete

Hec

tare

Pentru lucrările de împădurit (regenerări artificial) menţionate mai sus s-a utilizat un

număr de puieţi de 12490240 bucăţi, iar seminţele utilizate au fost 1732 de kg.

Raportând preţul total al puieţilor utilizat la lucrările de împădurit, la cantitatea de puieţi

s-a determinat un cost mediu al materialului de împădurit de 414, 98 lei/1000 buc.

2.3 Studiu comparativ privind suprafeţele regenerate in anii 2006 şi 2010

Pentru această comparaţie s-au luat în studiu cele 89 de ocoale comune în anii 2006 şi

2010, pentru care au existat date de comparaţie, lista lor fiind prezentată în Anexa nr.1.



ALBAARAD

ARGESBIHOR

BISTRITA

NASA

UD

BRASOV

CARAS SEV

ERIN

CLUJ

COVASNA

GORJ

HARGHITA

HUNEDOARA

MARAMURES

MURESSA

LAJ

SATU

MARE

SIBIU

SUCEA

VATIM

IS

VALCEA

VRANCEA0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

Fig.5 Suprafete totale regenerate in anii 2006 si 2010

AN 2006 AN 2010

Judet

hect

are

Comparativ cu anul 2006 se poate observa (fig.5) o creştere a suprafeţei regenerate pentru

cele 89 de ocoale private luate în acest studiu, în special la ocoalele din judeţul Braşov, Bistriţa-

Năsăud şi Vâlcea unde suprafeţele regenerate s-au dublat.Un regres se constată în judeţele

Harghita,Vrancea, Sibiu, Mureş unde aceste suprafeţe au scăzut comparative cu 2006. Astfel

pentru aceste ocoale private studiate (89) suprafaţa totală regenerată în 2006 era de 3887,6 ha,

iar in 2010 aceasta a crescut la 5577 ha, reprezentând o creştere de 30,3%.

Suprafaţa totală regenerată cu foioase a crescut şi ea de la 2026 ha în 2006 la 2749 ha,

creştere asemănătoare realizându-se şi în cazul răşinoaselor, de la 1816,6 ha (în 2006) la 2828 ha

(în 2010).

Creşteri faţă de anul 2006 s-au constatat şi în cazul regenerărilor naturale (de la 2456 ha-

în 2006 la 3289 ha-în anul 2010), dar şi în cazul împăduririlor ( de la 1431 ha-în 2006 la 2288

ha- în anul 2010), (fig. ).Suprafaţa parcursă cu lucrări de împădurit a scăzut faţă de 2006 în

judeţele Arad, Suceava şi Vrancea(fig.6).



ALBAARAD

ARGESBIHOR

BISTRITA

NASA

UD

BRASOV

CARAS SEV

ERIN

CLUJ

COVASNA

GORJ

HARGHITA

HUNEDOARA

MARAMURES

MURESSA

LAJ

SATU

MARE

SIBIU

SUCEA

VATIM

IS

VALCEA

VRANCEA0

100

200

300

400

500

600

Fig.6 Lucrari de impaduriri efectuate in 2006 si 2010

an 2006an 2010

Judete

Hect

ar

Făcând o scurtă comparaţie între ocoalele de stat şi private, conform raportului activităţii

RNP pe anul 2010, ocoalele regiei au realizat lucrări de împădurire pe 6360 ha la nivel naţional,

din totalul suprafeţei regenerate de 15209 ha ( restul fiind regenerări naturale-8849 ha). Astfel

ocoalele silvice private au realizat împăduriri pe 2445 ha.



Cap. III Realizarea în G.I.S a bazei cartografice

3.1 Generalităţi

Sistemele de informaţii geografice (GIS) au în ultimile decenii o dezvoltare vertiginoasă

aplicatiile practice avand impact asupra tuturor domeniilor societaţii, devenind element

indispensabil elaborarii politicilor de strategie si gestionare, analiza si simularea unor fenomene.

Necesitatea unei evidenţe realiste a situaţiilor din teren caracterizate prin atribute au dus

aceste tehnologii spre forme cât mai accesibile chiar şi de către aşa-numiţii ,,utilizatori pasivi”,

reprezentaţi de publicul larg ce sunt interesaţi doar de consultarea ocazională a bazelor de date

GIS, pentru obţinerea unor informaţii de interes general.

În contextul integrării în Uniunea Europeană, aceste date în expresie GIS au devenit

foarte folosite pentru accesarea fondurilor structurale europene, pentru aprobarea şi

implementarea proiectelor de dezvoltare, însoţind fazele de proiect pas cu pas.

Totodată pentru ,,utilizatorii activi”, care folosesc proiectele GIS pentru luarea decizilor

sau conducerea unor activitaţi tehnice, economice, interogările acestor tip de baze de date şi

modelări în timp şi spaţiu sunt indispensabile, interesul fiind major.

În domeniul forestier, acest tip de date în expresie GIS sunt des folosite de la

recunoaşterea şi inventarierea padurilor, cartarea terenurilor, proiectarea de drumuri şi căi ferate

forestiere până la delimitarea şi inventarierea zonelor calamitate.

Realizarea unui strat (,,layer”) cu pădurile administrate de ocoalele silvice private

reprezintă o provocare, utilă în special pentru imaginea administratorilor, domeniul privat

devenind un factor decizional important în dezvoltarea durabilă a pădurii. În realizarea acestei

hărţi o noutate o reprezintă coloana de atribute cu denumirile topografice (ale U.P-urilor,

trupuri de padure) ale suprafeţelor administrate de ocoalele silvice private, pas important pentru

elaborarea unei noi hărţi în viitor, aceste suprafeţe fiind mai uşor de reperat, independente de

schimbarea administratorului.



3.2 Metoda de lucru

Pentru delimitarea suprafeţelor administrate de ocoalele silvice private s-au folosit ca

suport planurile 1:25000 georeferenţiate în proiecţia STEREO 70, datum Dealul Piscului.

Deplasarea la sediul fiecărui sediu de ocol a permis preluarea harţilor amenajistice, în

diferite formate, urmând ca apoi aceste suprafeţe să fie identificate şi trasate pe aceste planuri

folosind aplicaţia Quantum GIS-Copiapo-1.6.0. Astfel, volumul de muncă este foarte mare,

ţinând cont că, în mare măsură, formatele harţilor disponibile fiind doar pe hârtie, iar in lipsa

unei dotări logistice adecvate ( Xerox A3), preluarea harţilor a fost mai dificilă recurgându-se la

fotografierea acestor hărţi amenajistice, procedura de delimitare fiind prezentată în cele ce

urmează. Au fost delimitate peste 1000 de poligoane, toate rezultate în urma digitizării având

harta amenajistică în faţă (cazuri în care formatul hărţilor a fost unul în expresie GIS a fost foarte

mic).

Datorită diverselor situaţii întâlnite în teren, dar şi a metodei de lucru adaptată la acestea,

doresc prezentarea pas cu pas a acesteia, utilă şi practică pentru gândirea şi abordarea unui nou

proiect de aceasta anvergură.

a. Digitizarea harţilor amenajistice pe format hârtie

Fig. 7 Digitizarea hărţilor, pe format hârtie, în laborator



Această situaţie, întalnită în cele mai multe cazuri, constă în preluarea harţilor pe format

hârtie şi digitizarea lor (fig. 7). Cu ajutorul shap-ului ,, caroiaje” având eticheta indicativ ( fig.8)

s-au adus planurile de bază georeferenţiate (fig. 9) în aplicaţia Quantum GIS-Copiapo-1.6.0,

detaliile topografice fiind cautate şi identificate de pe harta amenajistică pe aceste

planuri(fig.10,11).

Fig.8 Shape-ul ,,caroiaje” cu eticheta indicativ



Fig.9 Aducerea planurilor conform indicativului

Fig. 10 Delimitarea suprafeţei după detaliile topografice,pe planuri 1:25000

georeferenţiate



Fig.11 Harta amenajistică preluată de la ocol

b. Prelucrarea harţilor în format electronic

În această situaţie se află harţi preluate în format electronic, sub forma pdf.,jpg ( inclusiv

fotografii digitale). Etapă importantă în prelucrare a fost georeferenţierea acestor hărţi.

Georeferenţierea este procesul prin care unei imagini (hartă, imagine satelitară etc) i se

atribuie anumite coordonate, astfel încât orice program GIS să poată poziţiona corect imaginea,

pe Glob.

Întotdeauna o hartă trebuie georeferenţiată (şi digitizată) în proiecţia în care a fost

realizată, iar ulterior, se va transforma în altă proiecţie. Georeferenţierea este esenţială în

modelarea datelor prin intermediul sistemelor de informaţii geografice şi tehnicilor de cartografie

digitală.Atunci când o hărţile au scari diferite, devine necesară redarea întrun sistem de referinţă

comun.Georeferenţierea este necesară pentru a face utilizabile în aplicaţii metrice imagini (hărţi),

produsul final fiind baza cartografică în expresie GIS.

Pentru georeferenţierea unei imagini sau a unui plan de bază trebuie stabilite întâi o serie

de puncte de coordinate cunoscute, care joacă rolul de puncte de control, alegându-se sistemul de

proiecţie dorit. În cazul României se lucrează cu sistemul de proiecţie STEREO 70.



Matematic, georeferenţierea este o operaţie de translaţie si/sau rotaţie a sistemului de

coordonate al imaginii (care numerotează coloanele si liniile de pixeli începand cu cel din stânga

sus) fată de sistemul de coordonate în care se realizează georeferenţierea.

Problema se rezumă la rezolvarea unor sisteme de ecuatii si aflarea unor coefcienţi care

se aplică fiecărui pixel al imaginii pentru a-l face să corespunda unei anumite poziţii geografice,

definite printr-o pereche de coordonate matematice sau geografice. Concret, utilizatorul oferă ca

input puncte de pe imagine ale căror coordonate le cunoaşte, iar programul aplică un algoritm în

funcţie de numărul de puncte introduse (care oricum trebuie să fie cel puţin trei).

Selectarea punctelor de control se poate face în două feluri:

1. fie utilizatorul le alege direct de pe hartă, în cazul în care are la dispoziţie puncte de

coordonate cunoscute (de regula la intersectiile liniilor caroiajului);

2. fie se foloseşte de imagini sau harti deja georeferenţiate si identifică elemente comune

pe harta negeoreferenţiată.

În cazul de faţă având ca suport planurile de bază 1:25000 georeferenţiate s-au identificat

elementele comune cu harţile amenajistice în format electronic (fig.12).Cu ajutorul aplicaţiei

Global Mapper, versiunea 10, dezvoltată de o companie din SUA (Global Mapper LLC) au fost

georeferenţiate toate harţile în format jpg. (inclusiv fotografii realizate hărţilor după o prealabilă

asamblare cu aplicaţia RasterStitch 2.50 Demo), pdf. (după conversia în format jpg. deoarece

aplicaţia aceasta nu deschide fişiere pdf.), tiff.,etc.

În utilizarea acestei aplicaţii s-au folosit 4 puncte comune (fig. 13,14) de pe plan

identificate pe harta amenajistica, distribuite uniform,aceste puncte fiind reprezentate de vârfuri

de munte, confluenţe de ape,intersecţii de drumuri,etc.



Fig.12 Hartă amenajistică, negeoreferenţiată, format jpg.-O.S Dealul Negru-Bistriţa-

Năsăud

Fig.13 Puncte comune pe hartă şi plan-punct 1



Fig. 14 Puncte comune pe hartă şi plan-punct 2

Harta a fost georeferenţiată în acelaşi sistem de proiecţie ca şi planurile 1:25000.

Fig.15 Harta georeferenţiată, O.S Dealul Negru, jud. Bistriţa-Năsăud

Ulterior procedurii de georeferenţiere, harta georeferenţiată (fig. 15,cu setul de date si

extensia tfw.) a fost adusă în aplicaţia Quantum GIS unde s-a desfăşurat procedura de

digitizare ,având ca strat aceasta hartă (fig.16,17).



Fig.16 Aceeaşi hartă georeferenţiată, adusă in Quantum GIS

S-a digitizat harta, urmând ca apoi stratul să fie dezactivat, fiind vizibilă suprafaţa

aferentă.

Fig.17 Digitizarea suprafeţei, cu tabla de atribute specifică fiecarui trup de pădure



Fig.18 Poligoanele digitizate, după dezactivarea stratului cu harta

Georeferenţierea unei imagini presupune alinierea acesteia la un sistem de coordonate

definit (fig.18). În felul acesta imaginea este un set de date spaţiale, iar prima consecinta a

acestui fapt este că scara reprezentării devine variabilă. Se poate "naviga" deasupra imaginii

la înălţimi diferite, controlate prin factorul de zoom.

Fig.19 Verificarea corectitudinii georefernţierii în Google Earth



Pentru verificarea corectitudinii georeferenţierii harţile georeferenţiate au fost importate

în Global Mapper, unde există posibilitatea modificarii extensiei, fiind transformat in

format .kmz, aplicaţia Google Earth permiţând mularea şi vizualizarea harţii pe suprafaţa

globului, identificând astfel erorile şi reluând operaţia de georeferenţiere cu alte puncte comune

cu planul (fig.19).

Fig.20 Fotografie realizată harţii amenajistice, O.S Muntele Mare,jud. Alba

Aceeaşi procedură în Global Mapper s-a utilizat si pentru harţile fotografiate (fig.20,21), iar în cazul formatelor mai mare de A3 s-a trecut la fotografierea pe bucaţi cu zone de suprapunere ,urmând a se asambla cu aplicaţia RasterStitch 2.50 Demo, şi ulterior urmând georeferenţierea şi digitizarea acestora.



Fig. 21 Hartă amenajistică georeferenţiată, O.S Muntele Mare, jud. Alb

Ultimul caz (c), cel mai fericit, în care ocolul dispune de hărţi în expresie GIS, a fost cel

mai puţin întâlnit, modul de lucru fiind foarte simplu, vectorii (fig.22) fiind aduşi direct în

aplicaţia Quantum GIS, şi alăturaţi celorlalte poligoane, adăugându-li-se doar codul specific

ocolului.

Fig.22 Vectori O.S Naruja, jud.Vrancea



3.3 Caracteristicile hărţii rezultate

3.3.1 Straturi (layere) folosite şi create

În urma parcurgerii acestor situaţii diferite de prelucrare şi digitizare, poligoanelor li s-a

asociat etichete (attribute, fig.23), rezultând tabla de atribute, o importanţă deosebită având-o

cea cu denumirile topografice ale U.P-urilor, ale trupurilor. Astfel s-au digitizat peste 1700 de

poligoane, fiecarui poligon atribuindu-se un cod al ocolului (unic în funcţie de judeţ, pentru a

asocia suprafeţele administrate, denumirea ocolului, şi denumirea U.P-ului.

Fig.23 Tabla de atribute

Pentru a face mai uşoară operaţia de identificare a suprafeţelor pe planurile

georeferenţiate s-a creat un strat denumit ,,VȂRFURI’’ unde fiecare vârf cu cota altitudinală a

fost marcat şi introdus în tabla de attribute (fig.24), fiind util mai ales în operaţia de

georeferenţiere, unde s-au folosit ca puncte comune.



Fig.24 Tabla de atribute ,,VȂRFURI’’

S-au mai utilizat layere cu localitaţi, judeţe, ape şi caroiaje (folosind indicativul acestora

pentru aducerea lor şi digitizarea).

3.3.2 Sistemul de coordonate a harţii

Sistemul naţional de referinţă este Stereo 70/ Dealul Piscului 1970, sistem utilizat din

1973, bazându-se pe proiecţia STEREO 70. Este o proiecţie stereografică (fig. 25) de

perspectivă (nu admite decât un singur punct de vedere-centrul din care se proiectează întreaga

suprafaţă). Punctul central al proiecţiei se află în apropierea Braşovului, la nord.

Fig.25 Proiecţia stereografică



Deformaţiile lungimilor în acest sistem de proiecţie se calculează cu formula:

∆km=d2

4 R2

unde: d-distanţa pe sferă de la punctul de tangenţă O până la punctul P;

d’-corespondentul lui d în proiecţie;

R-raza Pământului;

2w-unghi la centru;

C-centrul Pământului;

O-punct central al proiecţiei.

Relaţia arată că deformaţia unitară, pe kilometru creşte cu pătratul distanţei OP faţă de

punctul central O, deformaţiile fiind de 7,1 cm/km la o sută de kilometri, 25,6 cm/km la 200 km,

56,3 cm/km la 300 km, 98,3 cm/km la 400 km.

Acest sistem a fost folosit la elaborarea planurilor topografice de bază, la scările

1:2000, 1:5000, 1:10000, 1:25000 precum si a hartilor cadastrale la scara 1:50000. De asemenea,

este folosit pentru reprezentarea ortofotoplanurilor la diferite scări, disponibile în Fondul

Naţional Geodezic. Pe hărţile realizate în aceast sistem, cotele sunt raportate la nivelul Mării

Neagre.

Am menţionat aceste relaţii pentru a pune în evidenţă erorile care se înregistrează odată

cu folosirea acestui sistem de proiecţie în realizarea harţii.

3.3.3 Precizia hărţii

Digitizarea s-a realizat pe planurile georeferenţiate cu scara 1:25000, existând astfel erori

datorate georeferenţierii planurilor, erori datorate sistemului de proiecţie (prezentată mai sus) şi

erori datorate operaţiei de digitizare. Întrucât primele două tipuri de erori au acelaşi impact

asupra poligoanelor create, ele pot să nu fie luate în considerare. Cele din urmă se produc

datorită, nesuprapunerii corecte a liniei poligonului (limita suprafeţei de pe harta amenajistică)



dusă de operator pe planurile georeferenţiate în mod diferit, având impact direct asupra stabilirii

suprafeţei şi creând efecte diferite în funcţie de precizia cu care limita suprafeţei a fost suprapusa

peste plan. Astfel 1 mm deviere la scara de 1:25000 reprezintă 25 m în teren, însă datorită

faptului că harta nu este una de detaliu, dorind doar să arăt distribuţia suprafeţei de padure

administrată de structuri private, reprezintă o eroare acceptabilă, urmând ca produsul final al

acestei munci, o hartă la nivel naţional, să fie reprezentată la o scară mult mai mare,de exemplu

1:600000, aceste erori putând să nu fie nici ele luate în considerare.

3.3.4 Probleme întâmpinate

Cea mai frecventă problemă întâmpinată în încercarea de a realiza o hartă la nivel

naţional cu suprafeţe de padure administrate de ocoalele silvice private a fost refuzul

personalului angajat de a acorda harţi fară acordul proprietarilor. Această problemă o consider

una normală, proprietarul având dreptul să fie informat despre toate activităţile desfaşurate în

jurul proprietăţii sale. Întrebarea care apare în spatele acestei probleme este ce reprezintă de fapt

o hartă amenajistică, ce informaţii poate da ea, şi cum o percepe proprietarul.

Harta amenajistică este doar o reprezentare grafică a unei suprafeţe de fond forestier,

nu reprezintă un contract de proprietate, fiind utilă doar în orientarea, proiectarea şi

eşalonarea unor lucrări silvice de către personal silvic atestat.

Harta amenajistică reprezintă, de fapt, o transpunere a unor detalii (toponime, informaţii

specific domeniului silvic) pe planul topografic de bază, prin diferite metode: topografice,

fotogrametrice sau cartografice.

Prin metode topografice se transpun pe planurile de bază toate detaliile amenajistice care

nu apar pe fotograme sau pe alt material cartografic: borne, limite parcele, limite administrative

(metodă ce utilizează în ultimul timp tehnologia GIS).

Prin metode fotogrametrice se transpun pe planurile de bază toate detaliile amenajistice

ce apar pe fotograme şi nu sunt reprezentate pe planurile de bază.

Prin metode cartografice se transpun pe planurile de bază toate detaliile amenajistice ce

apar pe alte materiale cartografice dar nu sunt reprezentate pe planul de bază.

Tehnologiile tot mai avansate de reprezentare a suprafeţei Pamântului, posibilitatea

vizualizării acesteia de catre orice utilizator de internet, prin diferite aplicaţii simple (gen Google

Earth ), ne demonstrează că proprietatea este accesibilă în anumite limite oricui, putând obţine



uşor informaţii despre amplasamentul acesteia, cu atât mai mult despre fondul forestier şi

caracteristicile lui (teledetecţie, fotointerpretare, etc.). Tot în acest sens, conform articolului 1 din

Legea 46/2008 (Codul Silvic) tot fondul forestier reprezintă, indiferent de natura dreptului

de proprietate, fondul forestier naţional, iar articolul 5 precizează principiile care stau la baza

gestionării durabile a padurii: promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurii,

asigurarea integritătii fondului forestier şi a permanenţei pădurii, majorarea suprafeţei terenurilor

ocupate cu păduri, politici forestiere stabile pe termen lung, asigurarea nivelului adecvat de

continuitate juridică, instituţională şi operaţională în gestionarea pădurilor,sprijinirea

proprietarilor de padure şi stimularea acestora, etc. Toate aceste principii îşi pierd din importanţă

atunci când proprietarul îşi percepe suprafaţa de pădure ca un bun doar al său, fără alte funcţii,

supus doar propriei legi.

3.4 Implementarea GIS. Generalitaţi

În ultimele decenii de la apariţia GIS s-a constatat o extindere largă a acestui domeniu pe

plan conceptual şi aplicativ. Dacă iniţial GIS era privit ca un system de înmagazinare întrun

format foarte comod a datelor geografice, recent se manifestă tendinţa de a transforma GIS într-

un instrument efficient de conducere a sistemelor şi de fundamentare a procesului decisional în

numeroase domenii, ca de exemplu cartografie,gestionare fond forestier,management,etc.

Principalul factor care asigură succesul unui proiect GIS îl reprezintă înţelegerea corectă

a cerinţelor beneficiarului chiar de la demararea proiectului.

Implementarea şi managementul proiectelor GIS pot fi realizate în bune condiţii prin

aplicaţii practice concrete, care dincolo de consideraţiile teoretice de înaltă generalitate, permit

identificarea proceselor ce se desfăşoară în realitate.

GIS este în present considerat ca o component integrată în tehnologia informaţiei, ca o

parte importantă a infrastructurii informatice a societăţii moderne şi ca un factor de influenţă a

progreselor înregistrate în cele mai diverse domenii la nivel instituţional, social şi economic.

Problemele de care se loveşte GIS, sunt legate de utilizarea informaţiei digitale la nivelul

societăţii. Aspecte privind proprietatea asupra datelor, drepturi de autor şi implicaţiile lor legale

nu au fost încă rezolvate. Deşi tehnologiile actuale de culegere a datelor au facut să fie un număr

foarte mare de date geografhic în format digital, se pare că societatea nu este pregătită să

beneficieze de această oportunitate.



Direcţia spre care se îndreaptă GIS este de la crearea bazelor de date la integrarea lor,

devenind posibilă accesarea de date din cele mai variabile surse şi domenii, permiţând

sadisfacerea cerinţelor unei comunităţi de utilizatori.



CAP.IV Probleme actuale ale domeniului privat

4.1 Metoda de lucru

Pentru identificarea problemelor din sectorul forestier, prin prezentarea la Adunarea

Generală a Asociaţiei Administratorilor de Păduri de la Sibiu din 16-18 martie 2011, am aplicat

un chestionar (Anexa 2) tuturor şefilor de ocol privat prezenţi la această intalnire (fig.26).

Pentru ceilalţi, ce nu au fost prezenţi, odată cu deplasarea în ţară la fiecare ocol s-a completat şi

chestionarul.

Fig.26 Completarea chestionarului la Adunarea Administratorilor de Paduri, 16-18

Martie

Chestionarul cuprinde un set de zece întrebări, fiecare şef de ocol fiind rugat să raspundă

în mod obiectiv şi cât mai serios. S-au strâns în total 88 de chestionare din totalul de 128 de

ocoale private ( aprox.70 % ).



Folosind răspunsurile la aceste întrebări s-a încercat redarea cât mai reală a situaţiei

domeniului privat, a modului în care este perceput şi a problemelor, din perspectiva factorilor

implicaţi direct în acţiunile de conducere şi gestionare a altor structuri decât cele ale statului

(conform art. 10 din Legea 46/2008- Codul Silvic, administrarea padurilor se face prin ocoale

silvice, care pot fi: de stat sau private, cele din urmă fiind înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţi

administrative-teritoriale, de către persoane fizice sau juridice care au în proprietate fond

forestier sau de către asociaţiile constituite de către acestea).

Odată adunate aceste chestionare s-a trecut la introducerea lor în Excel. Răspunsurile au

fost grupate pe categorii, fiecăruia atribuindu-i-se câte un cod (fig.27), permiţând astfel

prelucrarea statistică. Deoarece fiecărei întrebări i s-a asociat 3 raspunsuri, în total au fost 264 de

răspunsuri. Pentru calcularea ponderii fiecărui răspuns au fost eliminate codurile 0 (0

reprezentând cazurile în care nu s-a raspuns), ţinând cont că scopul este de a scoate în evidenţă

problemele din sistem.

Fig. 27 Baza de date şi codurile specifice fiecărei întrebări



Fig 28. Baza de date brută rezultată în urma operaţiei de codificare

După operaţia de codificare a fiecărui raspuns ( Anexa 3), s-a trecut la prelucrarea

statistică (fig.28) a acestora, identificând cele mai frecvente răspunsuri şi stratificându-le pe

judeţe.



4.2 Analiza problemelor actuale ale sistemului silvic privat, prin intermediul

chestionarelor

4.2.1 Probleme de natură silvică identificate

1,4%

6,3%9,0%

14,0%

14,0%14,9%10,8%

10,8%1,8%

5,4%1,4% 9,5% 0,9%

Fig.29 Probleme de natura silvica

nu sunt probleme Protectia paduriiDrumuri forestiere Recoltare,valorificare masa lemnoasaLegislatie,avize,autorizatii Probleme legate de amenajamentSistem informational Norme tehniceLipsa forta de munca,pregatire minima Probleme legate de impaduriri,regenerarePaza padurii Cultura padurii,aplicarea lucrarilor silviceAdministratie

Una dintre cele mai frecvente probleme identificate este cea legată de amenajamentele

silvice, de la conţinutul acestora (mod de întocmire) şi până la neconcordanţa cu realitatea din

teren, modul de avizare sau chiar lipsa acestora pentru micii proprietari (fig. 29).

Modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamente

silvice (art. 19, Legea 46/2008). Ţelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente

silvice, în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului

de proprietate asupra pădurilor.



Articolul 20 din Codul Silvic precizează valabilitatea amenajamentului (10 ani, excepţie

pentru pădurile de plop, salcie si alte specii repede crescătoare, la care perioada este de 5 sau 10

ani), dar şi faptul că este interzisă elaborarea altui amenajament silvic pentru pădurea respectivă

sau pentru o parte din aceasta. Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea şi

controlul autorităţii publice centrale care raspunde de silvicultură.

Contravaloarea elaborarii amenajamentelor silvice se suportă de la bugetul de stat,

prin bugetul autorităţii centrale care raspunde de silvicultură pentru suprafeţe de maximum 100

ha din fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, indiferent dacă

acestea sunt sau nu cuprinse în asociaţii (art. 21,Legea 46/2008). Costurile sunt suportate de

proprietar pentru suprafeţe mai mari de 100 ha. Totodată, prin articolul 97, pentru fondul

forestier proprietate a persoanelor fizice şi juridice sub 30 de ha, costul administrarii , precum şi

a serviciilor silvice este asigurată de la bugetul de stat , indiferent dacă acesta este sau nu într-o

asociaţie.

Controlul respectării regimului silvic se asigură de autoritatea publică centrală care

răspunde de silvicultură.

Amenajamentele silvice sunt de două tipuri:

a) amenajamente de tip I - se întocmeşte un singur amenajament pentru toate proprietăţile

forestiere mai mici de 100 hectare de proprietar, cuprinse în teritoriul administrativ al unei

localităţi;

b) amenajamente de tip II - se întocmeşte câte un amenajament pentru fiecare proprietate

forestieră mai mare de 100 hectare de proprietar sau pentru fiecare suprafaţă rezultată prin

asocierea proprietarilor, dacă aceasta este mai mare de 100 hectare.

O altă problemă frecvent semnalată este legislaţia forestieră, considerată ca

fiind ,,ambiguă’’ sau ,,stufoasă’’, solicitarea de prea multe avize şi autorizaţii.

Presiunea proprietarilor asupra pădurii se reflectă şi în semnalarea indicilor de recoltare a

produselor secundare, consideraţi scăzuţi, piaţă slabă de desfacere a masei lemnoase, precum şi

marcări impuse de persoanele fizice. Tot aici este frecvent semnalată neseriozitatea firmelor de

exploatare, cu prejudicii aduse solului şi seminţişului. O situaţie aparte apărută aici o reprezină

produsele accidentale, incapabilitatea recoltării acestora şi implicit apariţia atacurilor în masa a

insectelor.

Sistemul informaţional constituie şi el o problemă, în special programul SUMAL

considerat ,,greoi şi deseori nefuncţional’’, (autorizarea stocurilor neexploatate în anul anterior,

APV-uri din afara fondului forestier, autorizarea partizilor pentru populaţie,etc.). Mai sunt



menţionate implementarea greoaie a tehnologiilor GIS, AutoCad, lucru sesizat şi prin lipsa unei

baze cartografice pe suport electronic în cadrul fiecărui ocol, lucru ce ar permite proiectarea şi

eşalonarea lucrarilor silvice mult mai uşor, sau chiar frecventele mişcări de suprafeţe prin

anularea sau expirarea contractelor de administrare ( în cazul ocoalelor care fac şi prestări

servicii)În histograma urmatoare (fig. 30) răspunsurile la întrebarea 1 au fost stratificate pe

fiecare judeţ, problemele cele mai frecvente (legate de amenajament, legislaţie şi avize,

autorizaţii) fiind menţionate în judeţe ca Hunedoara, Covasna, Harghita, Bistrita- Năsaud, Buzău.

Totuşi aceste trei probleme nu apar în judeţele Cluj, Dâmboviţa, Timiş.



Histogram a raspunsurilor la intrebarea ,, Care suntprincipalele trei problem e de natura silvica?'', stratificata

pe judete

Raspunsurile la intrebarea ,, Care sunt principalele treiproblem e de natura silvica?''

Nu

ma

r d

e o

bs

erv

ati

i

Alba

01

23

45

67

89

1011

1213

012345678

Arad

01

23

45

67

89

1011

1213

Arges

01

23

45

67

89

1011

1213

Bacau

01

23

45

67

89

1011

1213

Bihor

01

23

45

67

89

1011

1213

Bistrita-Nasaud

01

23

45

67

89

1011

1213

012345678

Brasov

01

23

45

67

89

1011

1213

Buzau

01

23

45

67

89

1011

1213

Caras-Sev erin

01

23

45

67

89

1011

1213

Cluj

01

23

45

67

89

1011

1213

Cov asna

01

23

45

67

89

1011

1213

012345678

Dambov ita

01

23

45

67

89

1011

1213

Gorj

01

23

45

67

89

1011

1213

Harghita

01

23

45

67

89

1011

1213

Hunedoara

01

23

45

67

89

1011

1213

M aramures

01

23

45

67

89

1011

1213

012345678

M ures

01

23

45

67

89

1011

1213

Salaj

01

23

45

67

89

1011

1213

Sibiu

01

23

45

67

89

1011

1213

Suceav a

01

23

45

67

89

1011

1213

Timis

01

23

45

67

89

1011

1213

012345678

Valcea

01

23

45

67

89

1011

1213

Vrancea

01

23

45

67

89

1011

1213

Fig.30 Răspunsuri stratificate pe judeţe

Coduri utilizate:0-nu au raspuns1-nu sunt probleme2-atacuri de insecte3-drumuri forestiere4-recoltarea si valorificarea masei lemnoase5-legislaţie

4.2.2.Probleme in relatiile cu proprietarii


6-probleme legate de amenajament7-SUMAL8-norme tehnice9-lipsa fortei de munca10-împaduriri11-paza pădurii12-cultura pădurii13-administraţie


9%

26%

16%22%

5%5%

10% 7%

Fig.31 Probleme in relatia cu proprietarii

nu sunt probleme cunostinte despre domeniul silvicprobleme financiare presiuni ale proprietaruluicomunicare plata lucrarilor de impaduritnerespectarea contractelor tariful de administrare

În relaţia cu proprietarii, cea mai frecventă problemă ( fig.31) întâlnită este lipsa unor

cunoştinţe minime despre domeniul silvic (26%). Codul Silvic, prin articolul 79 reglementează

obligaţia autorităţii publice centrale care raspunde de silvicultură de a realiza acţiuni specifice, cu

scopul de a forma conştiinţa forestieră şi de a crea un minim de cunoştiinţe profesionale la

proprietarii de păduri.

Presiunea proprietarului se manifestă şi prin faptul că conducerea este ocolului silvic este

numită sau revocată de proprietarul unic, consiliul local sau adunarea generală (art.14, legea

46/2008).

Referitor la problemele financiare, sunt menţionate lipsa de fonduri, repartizarea

profitului, dezinteresul firmelor pentru parchete mici (ale persoanelor fizice ce deţin suprafeţe

mici).



Nerespectarea contractelor reprezintă şi ea o problemă (10%). Tulburarea activitaţii de

administrare a padurii, neacordarea de sprijin în depistarea şi sancţionarea persoanelor care

încalcă legislaţia silvică la salicitarea personalului silvic, să asigure sumele de bani necesare

administrării padurii în cazul în care nu se acoperă cheltuielile de administrare din valorificarea

materialului lemons şi a altor produse ale pădurii. În Anexa nr.4 se ataşează un contract de

administrare cu obligaţiile şi drepturile proprietarului.

Separat de această problemă a nerespectarii contractului în general, s-a constatat că

neplata tarifului de administrare este frecventă (7%), proprietarul care are contract de prestari

servicii cu ocoalele private întârziind plata.

În cazul ocoalelor ce efectuează prestari de servicii silvice, plata lucrarilor de împadurit

de către proprietar reprezintă şi ea o problemă. Codul Silvic, menţionează la art. 32 că în cazul în

care proprietarul nu realizează lucrarile de împadurire din motive imputabile, autoritatea

publică care raspunde de silvicultură, după somaţie asigură, prin ocoale silvice sau societăţi

comerciale atestate, executarea lucrarilor de împădurire şi de întreţinere, pe bază de deviz,

până la închiderea starii de masiv, contravaloarea acestor lucrari fiind suportată de

proprietar. Contravaloarea lucrarilor de regenerare efectuate şi recepţionate în conformitate cu

devizul aprobat este suportată de la bugetul de stat, până la recuperarea creanţei de la proprietar.

Creanţa se recuperează prin executare silită conform procedurii de recuperare a

creanţelor bugetare, cu prioritate asupra terenului regenerat.

Tot referitor la problema împaduririlor, proprietarii de paduri sunt obligaţi să realizeze

fondul de conservare şi regenerare a padurilor urtător de dobqndă, neimpozabil, deductibil fiscal

şi având regimul rezervelor fiscal. Fondul se află la dispoziţia şi în contul administratorului sau

al prestatorului de servicii silvice.

Drepturi ale proprietarilor:

proprietatea este garantată si ocrotită în mod egal de constituţia ţării

dreptul la mostenire este garantat

dreptul neîngrădit un mediu înconjurător sănătos si echilibrat ecologic

dreptul de a fi informat (legislaţie, oferta de administrare/servicii silvice)

dreptul de a fi consultat (promovarea de legi, obiective cu incidenţă asupra pădurii)



dreptul propriei opţiuni, de a selecta fără îngrădire (oferte de servicii/administrare în

condiţii concurenţiale si contractual avantajoase)

dreptul de a negocia contractele

Obligaţii ale proprietarilor:

Conform articolului 17, alin. 2, proprietarii au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:

să asigure întocmirea şi respectarea amenajamentelor silvice;

să asigure paza şi integritatea fondului forestier;

să realizeze lucrarile de regenerare a padurii;

să realizeze lucrarile de îngrijire şi conducere a arboretelor;

să execute lucrari necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor

pădurilor;

să exploateze masa lemnoasă după punerea în valoare,după autorizarea parchetelor şi

eliberarea documentelor specific de catre personalul abilitat.

să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau

proprietate;

să delimiteze proprietatea forestieră în conformitate cu actele de proprietate şi să menţină

în stare corespunzătoare semnele de hotar;

să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice central care

rapunde de silvicultură,în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietăţii

asupra terenurilor forestiere.

În cazul administrării padurilor prin ocoale silvice autorizate, obligaţiile de mai sus

aparţin acestora.

Proprietarii si deţinătorii de păduri, ocoalele silvice sunt obligaţi să permită accesul

organelor de control al regimului silvic ale statului în pădurile pe care le au în proprietate, le

detin, respectiv le administrează sau pentru care asigură servicii silvice (contrariul: contravenţie).



Histogram a raspunsurilor la intrebarea ,, Trei problem e inrelatia cu proprietarii" stratificata pe judete

Raspunsuri la intrebarea ,,Care sunt principalele treiproblem e in relatiile cu proprietarii?''

Nr.

de o

bserv

ati

i

Alba

0 1 2 3 4 5 6 7 802468

101214

Arad

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Arges

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Bacau

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Bihor

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Bistrita-Nasaud

0 1 2 3 4 5 6 7 802468

101214

Brasov

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Buzau

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Caras-Severin

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Cluj

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Covasna

0 1 2 3 4 5 6 7 802468

101214

Dambov ita

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Gorj

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Harghita

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Hunedoara

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Maramures

0 1 2 3 4 5 6 7 802468

101214

Mures

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Salaj

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Sibiu

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Suceava

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Timis

0 1 2 3 4 5 6 7 802468

101214

Valcea

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Vrancea

0 1 2 3 4 5 6 7 8


Coduri utilizate0- nu au raspuns1-nu sunt probleme2-cunostinte despre domeniul silvic3-probleme financiare

Studiind histogramele (fig. 32) stratificate pe judeţe cu raspunsurile la această întrebare

se observă că principalele trei probleme (cunoştinte minime despre domeniul silvic, presiuni ale

proprietarului, probleme financiare) se regăsesc în judeţe ca Alba, Arad, Bistriţa-Nasaud,


4-presiuni ale proprietarilor5-comunicare6-plata lucrarilor de impadurit7-nerespectarea contractelor8-tariful de administrare


Covasna, Harghita, Hunedoara, Sibiu, Vrancea, judeţe reprezentate de un număr mare de ocoale

private. Aceste probleme nu sunt deloc semnalate în judeţele Timiş, Caraş-Severin.

4.2.3. Probleme în relaţiile cu instituţiile statului

14,6%8,6%

10,3%

9,7%

4,3%

11,9%13,0%

6,5%

14,6%6,5%

Fig.33 Probleme in relatia cu institutiile statului

nu sunt problemeprea multe raportari si controalelipsa de comunicare si colaborarelipsa indrumare,doar controlderularea greoaie a activ de controlobtinerea greoaie de avize si autorizatiimodificarea frecventa a legislatieibirocratiaforma de org. a institutiilor,lipsa de profesionalismtratarea diferita fata de ocoalele de stat

Principalele probleme în relaţiile cu instituţiile statului (fig. 33) sunt forma de organizare

a instituţiilor, lipsa de profesionalism şi slaba pregătire a personalului (lipsa de cunoştinţe

silvice) (14,6 %); 14,6% au răspuns că nu sunt probleme, iar 13% susţin că modificarea

frecventă a legislaţiei, este o problemă ( leislaţie prea ,,stufoasă’’ sau interpretată greşit de

organele de control).



Obţinerea avizelor şi autorizaţiilor este şi ea o problemă (considerată de 11,9 % din cei

ce au răspuns), alături de lipsa de comunicare şi colaborare (comunicarea cu R.N.P, finalitatea

propunerilor de ocoale).

Instituţii implicate în silvicultură:

Ministerul Mediului, Apelor, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) – organism

de reglementare si control, aplică strategia şi programul de guvernare în vederea promovării

politicilor în domeniul consolidării proprietătii funciare, îmbunătăţiri funciare, silvicultura,

dezvoltare rurală, optimizarea exploataţiilor şi conservarea solurilor, ca şi dezvoltarea pe baze

moderne a acestora;

Institutul Teritorial De Regim Silvic şi Vânătoare (ITRSV) – structură teritorială

subordonată MAPDR pentru controlul respectării regimului silvic, asigurarea consultanţei si

asistenţei de specialitate, monitorizarea lucrărilor tehnico-economice în fondul forestier naţional

la nivel regional şi implementării în teritoriu în domeniul silviculturii si vânătorii;

Garda Naţională de Mediu (din administraţia publică)

Instituţie publică de inspecţie si control si funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei

publice centrale, responsabil cu asigurarea implementării legislaţiei de mediu, prin prevenirea,

constatarea si sancţionarea încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, apelor,

solului, aerului, biodiversităţii.

Atribuţii în domeniul protecţiei mediului:

– controlează activităţile cu impact asupra mediului înconjurător;

– controlează respectarea procedurilor legale în emiterea actelor de reglementare - avize,

acorduri, autorizaţii de mediu si de gospodărirea apelor -, precum si cele referitoare la regimul

ariilor protejate si are acces la întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora;

– exercită controlul activităţilor de import-export al produselor, bunurilor si al altor

materiale cu regim special de comercializare;

– participă la intervenţiile pentru eliminarea sau diminuarea efectelor majore ale

poluărilor asupra factorilor de mediu;

– controlează investiţiile în domeniul mediului în toate fazele de execuţie si are acces la

întreaga documentaţie aferentă.



Histogram a raspunsurilor la intrebarea ,, Care suntprincipalele trei problem e in relatiile cu institutiile statului?

stratificata pe judete

Raspunsuri la intrebarea,, Care sunt principalele trei problem ein relatia cu institutiile statului?''

Nu

ma

r d

e o

bs

erv

ati

i

Alba

01

23

45

67

8910

0123456789

10

Arad

01

23

45

67

8910

Arges

01

23

45

67

8910

Bacau

01

23

45

67

8910

Bihor

01

23

45

67

8910

Bistrita-Nasaud

01

23

45

67

8910

0123456789

10

Brasov

01

23

45

67

8910

Buzau

01

23

45

67

8910

Caras-Severin

01

23

45

67

8910

Cluj

01

23

45

67

8910

Cov asna

01

23

45

67

8910

0123456789

10

Dambov ita

01

23

45

67

8910

Gorj

01

23

45

67

8910

Harghita

01

23

45

67

8910

Hunedoara

01

23

45

67

8910

M aramures

01

23

45

67

8910

0123456789

10

M ures

01

23

45

67

8910

Salaj

01

23

45

67

8910

Sibiu

01

23

45

67

8910

Suceava

01

23

45

67

8910

Timis

01

23

45

67

8910

0123456789

10

Valcea

01

23

45

67

8910

Vrancea

01

23

45

67

8910


Coduri utilizare:

0-nu au raspuns1-nu sunt probleme2- raportari si controale dese3-lipsa de comunicare şi colaborare4- lipsa de îndrumare, doar control


5- derularea greoaie a activitaţii de control6- obtinerea de avize şi autorizaţii7-modificarea frecventă a legislaţiei8- birocraţia9- forma de organizare a instituţiilor, lipsa de profesionalism10- discriminări faţa de ocoalele de stat


În cele mai multe cazuri subiecţii au evitat raspunsul la întrebarea referitoare la relaţiile

cu instituţiile statului, fiind reţinuţi de posibilele ,,consecinţe’’, nejustificate, pe care le poate

aduce răspunsurile la chestionare (cod 0).

Problemele legate de forma de organizare a instituţiilor statului, lipsa de profesionalism,

slaba pregatire (cod 9) sunt semnalate în judeţe ca: Alba, Hunedoara, Bistriţa-Nasaud,Bihor,

Sibiu, Vâlcea, Argeş.Aici se fac referiri în special la Garda de Mediu, intervievaţii considerând

că personalul din această instituţie nu are cunoştinţe despre domeniul silvic, sunt slabi pregătiţi şi

fară experienţă. Mai sunt amintite suprapuneri ale atribuţiilor instituţiilor statului.

În Alba, Bihor, Arad, Covasna, Bistriţa-Nasaud, Sibiu, Maramureş, Sălaj, subiecţii

consider că există discriminări în ceea ce priveşte relaţiile instituţiilor cu ocoalele private, faţă de

relaţiile instituţiilor statului cu ocoalele silvice de stat (cod 10). Sunt frecvente raspunsurile

referitoare la concurenţa neloială din partea RNP, exigenţele diferite ale instituţiilor, lipsa

obiectivităţii în aplicarea legii şi neconsultarea în luarea unor decizii privitoare la ariile protejate.

Foarte frecventă este şi ideea că I.T.R.S.V-ul realizează doar controlul, nu şi îndrumă

(cod 4), iar obţinerea de avize şi autorizaţii (cod 6) este considerată ,,greoaie’’ în judeţe ca Arad,

Covasna, Bistriţa-Năsăud, Harghita.Frecvent se fac referiri la procedura de avizare, de durată, a

amenajamentelor silvice, avizarea unor lucrări silvice în ariile protejate, diferenţe de concepţii în

aplicarea indicaţiilor amenajamentului în conformitate cu normele protecţiei mediului, iar în

cazul doborâturilor de vânt obţinerea derogărilor este dificilă.

Lipsa de comunicare şi colaborare (cod 3) apare frecvent la ocoalele din judeţele Arad,

Alba, Braşov, Hunedoara, Sibiu, Covasna, Harghita. Apar păreri despre comunicarea între

instituţii, lipsa de sprijin, lipsa strategiilor de colaborare între instituţii, un sistem informaţional

bine pus la punct (in cazul unor situaţii în care înştiinţările ajung după termen).



4.2.4. Probleme în lucrarile de împadurit

9,94%

15,47%

22,10%16,02%

8,84%

2,76%

15,47%

3,31% 6,08%

Fig.35 Probleme in lucrarile de impadurit

nu sunt probleme lipsa materialului de impaduritlipsa fortei de munca normele tehnice,legislatieprobleme financiare probleme legate de proprietariprobleme legate de factori biotici si abiotici lipsa pepinierelorcalitatea lucrarilor de impaduriri

În lucrările de împăduriri principalele probleme (fig.35) sunt lipsa forţei de

muncă (22,1%), normele tehnice şi legislaţia privind materialele de reproducere (16,02%),

lipsa materialului de împădurit (15,47%) şi probleme legate de influenţa factorilor biotici şi

abiotici ( 15,47%).

Lucrările de împaduriri sunt realizate de către firme atestate în domeniul, prin licitaţie

conform legislaţiei în vigoare (OUG nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea

contractelor de achizitie publică, a contractelor de lucrări publice si a contractelor de

servicii).

Referitor la zilieri conform legii 52/2011 (,,Legea zilierilor’’), raportul dintre beneficiar şi

zilier se stabileşte fără un contract de muncă, cuantumul remuneraţiei stabilite de părţi nu poate

fi mai mic de 2 lei/oră şi nici mai mare de 10 lei/oră şi se acordă la sfârşitul fiecărei zile de lucru,

înainte de semnarea în Registrul de evidenţă a zilierilor de către zilier şi beneficiar; zilierul nu

poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pentru o perioadă mai lungă de 90 de zile



cumulate pe perioada unui an calendaristic; activitatea desfăşurată în condiţiile prezentei legi nu

conferă zilierului calitatea de asigurat în sistemul public de pensii, sistemul asigurărilor sociale

pentru şomaj şi nici în sistemul de asigurări sociale de sănătate (acesta va putea încheia, opţional,

o asigurare de sănătate şi/sau de pensie). Aşadar, lipsa forţei de muncă este justificată, locul

zilierilor fiind luat de firmele de împăduriri, contractul fiind încheiat între silvici şi firmă,

responsabilitatea revenind astfel angajatorului firmei (responsabilitaţi gen: cazare, transport,

protecţia muncii, etc.), cu impact asupra calitaţii lucrării de cele mai multe ori.

Calitatea lucrării de împădurit apare şi ea ca o problemă, neseriozitatea acestor firme,

dar şi dezinteresul personalului silvic (în recepţia lucrarii) ducând la întârzierea realizării stării de

masiv cu consecinţe financiare, fiind necesare completări sau lucrări suplimentare de întreţinere.

Respectarea legislaţiei privind comercializarea materialelor de reproducere este o

problemă, respectarea zonelor ecologice nu se poate realiza datorită lipsei materialului de

împădurit, de multe ori pentru lucrări folosindu-se puieţi din altă zonă ecologică ( cel mai adesea

cazul ocoalelor care au fond forestier în zonă de deal şi munte), deci material necertificat(nu este

în conformitate cu legislaţia în vigoare). Mai sunt menţionate lipsa rezervaţiilor de seminţe, a

puieţilor speciilor forestiere de ajutor (frasin, cires, etc.), dar şi întârzierea retrocedărilor

pepinierelor (sau neretrocedarea lor, în unele cazuri).

Influenţa factorilor biotici şi abiotici este şi ea semnalată, seceta, cărpinizarea, lipsa de

fructificaţie, variaţia de temperatură, sezon scurt de plantat, daunătorii sau accesibilitatea, fiind

cel mai adesea amintite.



Histogram a raspunsurilor la intrebarea ,,Trei problem e inlucrarile de im paduriri'' stratificata pe judete

Raspunsuri la intrebarea ,, Care sunt principalele treiproblem e in lucrarile de im paduriri?''

Nu

mar

de

ob

serv

atii

Alba

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

101214

Arad

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Arges

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Bacau

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Bihor

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Bistrita-Nasaud

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

101214

Brasov

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Buzau

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Caras-Severin

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Cluj

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Covasna

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

101214

Dambov ita

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Gorj

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Harghita

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Hunedoara

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Maramures

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

101214

Mures

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Salaj

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Sibiu

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Suceava

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Timis

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

101214

Valcea

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Vrancea

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Fig. 36 Răspunsuri stratificate pe judeţe

Coduri utilizate:

0-nu au raspuns1-nu sunt probleme2-lipsa materialului de reproducere3-lipsa forta de munca4-norme tehnice,legislatie


5-probleme financiare6-probleme legate de proprietari7-probleme legate de factori abiotici si biotici8-lipsa pepiniera,lipsa rezerv. de seminte9-calitatea lucrarilor


Forţa de muncă (cod 3) nu este semnalată la ocoalele private din judeţele Argeş,

Bihor,Buzău, Sălaj, Mureş. Calitatea lucrarilor de împădurit (cod 9) este semnalată ca problemă

la ocoalele din Huneoara, Sibiu, Maramureş, Bihor. Referitor la lipsa materialului de împădurit

( cod 2), ocoalele private din judeţele Argeş, Cluj, Gorj, Mureş, Suceava, consideră că nu au

această problemă (fig.36). Acţiunea factorilor biotici şi abiotici (cod 7) este puternic semnalată în

judeţe ca Arad, Bistriţa-Năsaud şi Suceava. Lipsa pepinierelor (cod 8) se gasesc în Vrancea,

Covasna.

4.2.5. Certificarea pădurilor

În prezent certificarea este un mecanism de piaţa; există cerere si ofertă pentru lemnul

certificat şi implicit un interes crescut în producerea şi comercializarea produselor certificate. În

principal, decizia de intrare in procesul de certificare este în general legată de obtinerea unor

avantaje (spre exemplu: accesul producătorului respectiv pe piaţa lemnului certificate, piaţa

occidentală). În plus cumpărătorii de pe aceste pieţe sunt tot mai mult informaţi si educaţi

referitor la rolul pădurilor dar şi rolul certificării managementului forestier. Numărul de

consumatori de produse eco-certificate este într-o continuă creştere, cumpărătorii fiind din ce în

ce mai informaţi în acest sens. . Cum asemenea produse sunt vândute din ce în ce mai mult,

recunoaşterea pieţei va spori, iar certificarea independentă va fi privită ca fiind cea mai credibilă

modalitate de a transmite pieţei o politică puternică de mediu.

În prezent, ocoalele silvice private Baia Mare (Maramureş), Pădurile Sincii (Brasov) şi

Baraolt (Covasna) sunt certificate FSC, alături de direcţiile silvice Arad, Suceava, Neamţ, Timiş

(în curs de recertificare).

În general, la nivelul ocoalelor silvice private certificarea pădurilor (fig.37) este

percepută ca necesară (40,2%), 29,9 % -puţin necesară, iar 10,3 % dintre subiecţi au

raspuns ,,deloc necesară’’. Certificarea pădurilor este percepută ca foarte necesară în 19,5%

dintre cazuri, ea este considerată utilă, dar intrarea în procesul de certificare este întârziat de lipsa

fondurilor, hotărâri ale proprietarilor sau necunoaşterea bine a acestui domeniu.



10,3%

29,9%

40,2%

19,5%

Fig.37 Certificarea padurii

deloc necesara putin necesara necesara foarte necesara

Histogramele raspunsurilor pe judeţe (fig.38) ne arată că în special în judeţele în care

există ocol silvic privat cu pădure certificată, concepţia despre acest domeniu este una pozitivă.

Un caz special îl reprezintă judeţul Alba unde deşi există mai multe firme de prelucrare a

lemnului care utilizează lemn certificat, totuşi există opinii contradictorii în ceea ce reprezintă

certificarea. În judeţe ca Buzău, Caraş-Severin, Cluj,Maramureş, Gorj,Dâmboviţa, subiecţii

consider foarte necesară certificarea padurii, această concepţie lipsând ocoalelor private din

judeţele Timiş,Vâlcea, Alba, Suceava.



Histogram a raspunsurilor la intrebarea ,,Consideraticertificarea padurilor necesara?'', stratificata pe judete

R aspunsuri la intrebarea ,, C onsiderati certificarea padurilornecesara?''

Nu

mar

de

ob

serv

atii

Alba

0 1 2 3 4012345678

Arad

0 1 2 3 4

Arges

0 1 2 3 4

Bacau

0 1 2 3 4

Bihor

0 1 2 3 4

Bistrita-Nasaud

0 1 2 3 4012345678

Brasov

0 1 2 3 4

Buzau

0 1 2 3 4

Caras-Severin

0 1 2 3 4

Cluj

0 1 2 3 4

Covasna

0 1 2 3 4012345678

Dambov ita

0 1 2 3 4

Gorj

0 1 2 3 4

Harghita

0 1 2 3 4

Hunedoara

0 1 2 3 4

Maramures

0 1 2 3 4012345678

Mures

0 1 2 3 4

Salaj

0 1 2 3 4

Sibiu

0 1 2 3 4

Suceava

0 1 2 3 4

Timis

0 1 2 3 4012345678

Valcea

0 1 2 3 4

Vrancea

0 1 2 3 4

Fig. 38 Răspunsuri stratificate pe judeţe

Coduri utilizate:

0-nu au raspuns1-deloc necesară


2-putin necesară3-necesară4-foarte necesară


4.2.6. Arii protejate

Arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană în care există specii de

plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice,

paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică oriculturală

deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor

legale.

85,1%

14,9%

Fig.39 Arii protejate pe suprafata ocolului

sunt arii protejate pe supr. ocolului nu sunt arii protejate pe suprafata ocolului

Peste 85 % din ocoalele silvice private au pe raza ocolului arii protejate, însă sunt

semnalate probleme în delimitarea acestor arii, lipsa de comunicare cu custodele, neaplicarea

unor lucrări datorită regimului de protecţie( fig.39). Aria protejată, în general, este percepută ca o

,, povară’’ pentru ocoalele private datorită unor interdicţii sau a responsabilitătilor ce le aduc

aceste arii protejate ( în contradicţie cu interesul economic).



Histogram a raspunsurilor la intrebarea ,,Se gasesc ariiprotejate pe raza ocolului?'' stratificata pe judete

Raspunsuri la intrebarea,, Se gasesc arii protejate pe razaocolului?''

Nu

mar

de

ob

serv

atii

Alba

0 1 20

2

4

6

8

10

12

Arad

0 1 2

Arges

0 1 2

Bacau

0 1 2

Bihor

0 1 2

Bistrita-Nasaud

0 1 20

2

4

6

8

10

12

Brasov

0 1 2

Buzau

0 1 2

Caras-Severin

0 1 2

Cluj

0 1 2

Covasna

0 1 20

2

4

6

8

10

12

Dambov ita

0 1 2

Gorj

0 1 2

Harghita

0 1 2

Hunedoara

0 1 2

Maramures

0 1 20

2

4

6

8

10

12

Mures

0 1 2

Salaj

0 1 2

Sibiu

0 1 2

Suceava

0 1 2

Timis

0 1 20

2

4

6

8

10

12

Valcea

0 1 2

Vrancea

0 1 2


Coduri utilizate:

0-nu au raspuns

1-sunt arii protejate, parcuri incadrul ocolului

2-nu sunt arii protejate, parcuri, etc, în cadrul ocolului



În judeţe ca Argeş, Braşov, Bistriţa-Năsăud, Hunedoara, Maramureş, Mureş, Timiş,

Vâlcea, Vrancea, Gorj, Dâmboviţa, Cluj, Caraş- Severin toate ocoalele private participante la

studiu au o arie protejată (sau parte) pe suprafaţa ocolul(fig.40).

Responsabilitatea administrării ariior naturale protejate revine:

a) Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate reorganizată ca direcţie în cadrul

Ministerului Mediului şi Pădurilor, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin

hotărâre a Guvernuluisau prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

b) Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" pentru Rezervaţia Biosferei

"Delta Dunării";

c) Autorităţilor administraţiei publice locale, pentru ariile natural protejate, declarate prin

hotărâri ale acestora.

Administrarea ariilor naturale protejate se face, potrivit legii, prin:

a) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, în subordinea

Agentiei Nationale pentru Arii Naturale Protejate;

b) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică şi aflate în

subordinea unor regii autonome, companii şi societăţi naţionale şi comerciale, autorităţi ale

administraţiei publice locale, servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii

ştiinţifice de cercetare şi de învăţământ din sectorul public şi privat, muzee, organizaţii

neguvernamentale, constituite potrivit legii şi aflate în coordonarea metodologică a Agenţiei

Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;

c) persoane fizice şi juridice care au calitatea de custode şi se află în coordonarea

metodologică a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate;

d) serviciile regionale din structura proprie a Agentiei Nationale pentru Arii Naturale

Protejate, pentru rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, a

geoparcurilor, a siturilor de importanţă comunitară, a ariilor speciale de conservare, a ariilor de

protecţie specială avifaunistică şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui

regim special de protecţie şi care nu au fost preluate în custodie;

e) Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" aflată în subordinea autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului, pentru Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării".

Pe lângă structurile de administrare special constituite se infiinţează consilii consultative

de administrare, alcătuite din reprezentanţi ai instituţiilor, organizaţiilor economice,



organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor şi comunităţilor locale, care deţin cu orice titlu

suprafeţe, bunuri sau au interese în perimetrul ori în vecinătatea ariei naturale protejate şi care

sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, în conservarea şi dezvoltarea

durabilă a zonei.

Structurile de administrare special constituite sunt îndrumate de un consiliu ştiinţific, cu

rol de autoritate ştiinţifică, pe teritoriul ariei naturale protejate.

Inspecţia şi controlul de pe teritoriul ariilor naturale protejate:

Inspecţia şi controlul de pe teritoriul ariilor naturale protejate în conformitate cu

prevederile art. 50 din O.U.G. nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate modificată

prin O.U.G. Nr. 154/2008 se realizează de către personalul cu atribuţii de control din cadrul

structurilor proprii ale:

a) Gărzii Naţionale de Mediu;

b) Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate (direcţie în cadrul MMP);

c) autorităţii publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului;

d) structurilor de administrare şi custozilor ariilor naturale protejate;

e) autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, structurilor teritoriale ale acesteia şi

gestionarilor

fondurilor de vânătoare, pe domeniul lor de competenţă

f) Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pe domeniul său de

competenţă,în ceea ce priveşte activităţile de comerţ cu specii de floră şi faună sălbatică;

g) Autorităţii Naţionale a Vămilor, pentru operatiunile vamale;

h) Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", pentru Rezervatia Biosferei "Delta

Dunării";

i) altor autorităţi cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului.

Controlul asupra respectării prevederilor ordonanţei mai sus menţionate referitoare la

ariile naturaleprotejate, declarate prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, se exercită şi de

personalul special împuternicit al acestora.

Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să furnizeze informaţiile şi datele

solicitate de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi de administratorii ariilor

naturale protejate, pentru îndeplinirea responsabilităţilor pe care le au potrivit dispoziţiilor

prezentei ordonanţe de urgenţă.



În vederea realizării corespunzătoare a controlului în perimetrul şi în vecinătatea ariilor

naturale protejate,accesul personalului cu atribuţii de control din cadrul structurilor proprii ale

autorităţilor prevăzute nu poate fi restricţionat, indiferent de tipul de proprietate.

Atribuirea în custodie/administrare a ariilor naturale protejate:

Atribuirea în custodie/administrare a ariilor naturale protejate se face de către Minister în

conformitate cu prevederile O.M. nr. 1533/2008, analiza solicitărilor

efectuându-se de către o comisie de evaluare special constituită prin Ordin al Ministrului.

În urma evaluării dosarele de candidatură, pe baza unei fişe de punctaj se intocmeşte

raportul de evaluare după care se încheie contractul de administrare/convenţia de custodie cu

solicitanţii admişi.

În urma încheierii contractului de administrare/convenţiei de custodie părţile se obligă la

respectarea prevederilor acestora fiind un instrument binevenit care poate şi trebuie să

contribuiela menţinerea statutului favorabil de conservare a speciilor şi habitatelor, respectiv la

îmbunătăţirea acestuia acolo unde este cazul.

4.2.7. Domenii in care ocoalele silvice au nevoie de training

O altă problemă care s-a pus în discuţie este domeniile în care aceste ocoale silvice

consideră că au nevoie de training. Principalul domeniu în care se consideră că este nevoie de

training este cel al tehnicii silvice ( 41%), fiind incluse aici cultura şi refacerea, pepiniere,

înfiinţarea de centre de prelucrare şi valorificare a fructelor de pădure şi a lemnului, studii

climatice ( fig.41).

Managementul apare şi el ca domeniu de training (17%), cuprinzând referiri la

management modern, managementul ariilor protejate, consiliere în probleme de protecţia muncii,

conducerea şi administrarea structurilor private.

Noutaţile legislative interesează şi ele, legislaţia Uniunii Europene în domeniul silvic

fiind cuprinse în domeniul legislativ-juridic, menţionat de 15 % din subiecţi.

Informaţii despre accesarea fondurilor europene sunt menţionate de 8% din persoane, iar

training-ul in domeniul informatic de 7%, cuprinzând referiri la prelucrarea datelor, utilizarea

GIS şi a echipamentelor GPS.



17%

41%7%

15%

8%3% 2% 5%2%

Fig.41 Principalele domenii in care ocoalele silvice private au nevoie de training

management tehnica silvica comunicarelegislatie,juridic fonduri europene sistem informationalcertificarea padurilor noutati in silvicultura fiscal

La această întrebare apare o frecvenţă relativ mare a lipsei raspunsurilor (cod 0 ), datorită

şi cunoştinţelor despre termenul ,,training’’, influenţând astfel distribuţia raspunsurilor.

Tehnica silvică se găseşte ca un domeniu de training mai ales în judeţele Bistriţa-Năsăud,

Braşov, Maramureş, Vâlcea. Training in domeniul informatic se menţionează cu o frecvenţă mai

mare în judeţele Arad şi Bihor, iar despre management sunt interesaţi subiecţii din Sibiu,

Harghita, Braşov. Domeniul legislativ nu apare ca opţiune în Argeş, Bacău, Caraş-Severin.



Histogram a raspunsurilor la intrebarea,, Trei dom enii incare considerati ca aveti nevoie de training?

Raspunsuri la intrebarea ,, Trei dom enii in care consideratica aveti nevoie de training?''

Nu

ma

r d

e o

bs

erv

ati

i

Alba

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

10121416

Arad

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Arges

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Bacau

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Bihor

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Bistrita- Nasaud

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

10121416

Brasov

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Buzau

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Caras-Sev erin

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Cluj

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Cov asna

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

10121416

Dambov ita

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Gorj

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Harghita

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Hunedoara

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

M aramures

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

10121416

M ures

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Salaj

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Sibiu

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Suceav a

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Timis

0 1 2 3 4 5 6 7 8 902468

10121416

Valcea

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Vrancea

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9


Coduri utilizate:

0-nu au raspuns1-management


2- tehnica silvica3-comunicare4-legislatie, juridic5-fonduri europene

6-sistem informational7-certificarea padurilor8-noutati in silvicultura

9-domeniul fiscal


4.2.8 Alte probleme discutate

Pe lângă aceste întrebări referitoare la problemele ocoalelor private, s-au mai luat în

discuţie şi probleme referitoare la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere.

4.8.2.1.Domenii in care facultatea poate sprijinii ocoalele silvice private

10% 7%

12%

4%

13%

1%3%4%

10%

14%

1%

12%1%

7%

1% 1%

Fig. 43 Domenii in care facultatea poate sprijini oco-lalele silvice private

cercetare practicacursuri postuniversitare,de perfectionare protectia paduriinoutati in domeniu impaduririsistem informational dezvoltarea constiintei forestieresilvicultura schimbarea normelor tehnice, a legislatieiamenajarea padurii calitatea absolventilor, a invatamantuluicertificarea padurilor fonduri europenevanatoare drumuri forestiere



Subiecţii au fost întrebaţi despre modul în care facultatea poate sprijini activitatea

ocoalelor silvice private (fig.43) şi care sunt principalele calităţi ale unui absolvent de

silvicultură în opinia şefilor de ocol ale acestor structuri.

Cele mai frecvente răspunsuri sunt referitoare la schimbarea legislaţiei şi a normelor

tehnice (14%). La această categorie se face referire la participarea la elaborarea normelor

tehnice, promovarea proiectelor legislative, realizarea unui ,,Ghid de bune practici’’ adaptat

vremurilor prezente. Reprezentanţii ocoalelor private consideră importante noutăţile în domeniu

( în proporţie de 13%) foarte importante, fiind interesaţi de tendinţele actuale ale silviculturii,

reviste de specialitate, noutăţi ştiinţifice, etc.

Cursurile de perfecţionare sunt considerate şi ele un domeniu în care facultatea poate

acorda sprijin (12%), organizarea de cursuri postuniversitare fiind considerată utile. Studiile

asupra fondului forestier privat, proiectare, studiile climatice şi pedologice locale sunt incluse la

categoria cercetare (10%).

Silvicultura este un alt domeniu pe care facultatea îl poate sprijini, 10% considerând

important îndrumarea în aplicarea tratamentelor, rarituri, curăţiri forte, modificarea concepţiei

de conducere a arboratelor în contextual vremurilor actuale. Sprijinul acesta se poate realiza prin

practică în pădurile administrate de ocoalele silvice private, considerate de 7% din subiecţi foarte

necesare şi utile. Sistemul informational este şi aici amintit, metodele de cartografiere moderne,

amenajarea pădurilor micilor proprietari, realizarea unui sistem informaţional fiind incluse la

această categorie.

3.8.2.2. Principalele calitaţi ale unui absolvent de silvicultură

O altă întrebare de interes pentru facultate a fost cea în care s-au cerut numirea a trei

calităţi ale absolventului de silvicultură. Astfel , primele trei calităţi pe care ar trebui să le aibă un

absolvent de silvicultură sunt (fig. 44): pregătirea profesională (minimă în general), cunoştinte

norme tehnice, juridice de bază (23 % din subiecţi au optat pentru această calitate), urmată apoi

de seriozitate (14%) şi pasiune pentru meserie şi pădure (11%). Disponibilitatea la efort (9%),

pregătirea practică (8%), comunicarea 7% pregătirea teoretică (7%), iniţiativa (7%) şi

corectitudinea (6%) sunt alte calităţi pe care ar trebui să le aibă absolventul de silvicultură.



23%

0%

11%

14%9%7%3%

8%

3%

4%7%

4%6%

Fig.44 Principalele calitati ale unui absolvent de sil-vicultura

pregatire profesionala,cunostinte legislatie experienta

pasiune seriozitate

disponibilitate la efort comunicare

pregatire teoretica pregatire practica

adaptabilitate responsabilitate

initiativa capacitate de autoperfectionare

corectitudine



Cap. V Concluzii

Pentru realizarea acestui proiect a fost necesară parcurgerea a peste 12000 km ajungând

la toate sediile ocoalelor private din ţară (128 sedii).A fost necesară această etapă datorită

faptului că pentru realizarea unei hărţi GIS actual e nevoie de hărţi actuale cu suprafeţele

administrate de ocoalele silvice private. S-au completat 88 de chestionare de către şefii de ocol,

reprezentând 70 % din total, motivul pentru care nu s-au completat celelalte a fost lipsa timpului

sau refuzul şefilor de ocolale.

În concluzie, se pot remarca următoarele idei:

1. Lipsa unui sistem informaţional geografic (cartografie digitală-GIS) la nivelul

fiecărui ocol face imposibilă evidenţa cartografică la zi a suprafeţelor, modificările se fac pe

vechile hărţi amenajistice, situaţia devenind neclară mai ales în cadrul ocoalelor ce au în

administrare suprafeţe ale mai multor proprietari ( sau ocoale ce prestează servicii silvice).

2. În foarte multe cazuri, datorită necunoaşterii importanţei utilizării

tehnologiei GIS, contractele între firmele de amenajare şi proprietar, menţionează doar predarea

hărţilor în format clasic, nu şi în expresie GIS, acestea din urmă rămânând firmelor de

amenajare. În procesul de digitizare s-a remarcat şi hărţi amenajistice incomplete, cu lipsa unor

detalii topografice şi denumiri schimbate ale acestora, făcând dificilă astfel identificarea şi

delimitarea pe planurile 1:25000.

3. Ocoalele silvice private sunt structuri independente, existând cazuri în care

managementul bun practicat duce la performanţe financiare remarcabile ( ex. jud. Braşov,

Bistriţa- Năsăud), aceste performanţe datorându-se capacităţii de valorificare a resurselor

pădurii.

4. Dispersarea suprafeţelor mici şi numeroase de pădure pe raze mari faţă de

ocol duce la probleme în administrarea adecvată a pădurilor, acest lucru fiind neglijat de

proprietar în alegerea unui ocol care să îi administreze pădurea.

5. Presiunile proprietarilor sunt evidente, manifestate prin dorinţa de

realizare a profitului în defavoarea dezvoltării durabile a pădurii şi menţinerea calitaţii padurii,

fiind necesare măsuri de armonizarea a relaţiei proprietar-pădure, de conştientizare a opiniei

publice despre importanţa şi rolul pădurii.



6. Procesul de modernizare a instituţiilor statului se regăseşte în problemele

frecvente legate de legislaţie, obţinerea de avize şi autorizaţii, iar lipsa unei structuri superioare

a ocoalelor private care să reprezinte interesele acestora accentuează aceste probleme.

7. Lipsa valorificării produselor accesorii ale pădurii are impact economic

asupra balanţei contabile ale ocolului, în special in cazul în care există suprafeţe mari de pădure

încadrate in grupa funcţională I sau cu suprafeţe incluse în arii protejate, fiind restricţionată la

valorificare principala resursă- lemnul. Potenţialul acestei resurse este de luat în calcul, putând

să reprezinte sursă de venit consistent pentru proprietar, în condiţiile dezvoltării accentuate a

tendinţei produselor ecologice pe pieţele de desfacere (interne şi mai ales externe).

8. Certificarea este un domeniu cunoscut, dar numai în rândul silvicilor,

implementarea acestei concepţii lovindu-se de refuzul proprietarilor sau lipsa fondurilor pentru

intrarea într-o schemă de certificare. Informarea proprietarului cu privire la acest domeniu

reprezintă o condiţie în dezvoltarea acestuia, certificarea arătând managementul durabil al

pădurii, devenit un veritabil instrument de piaţă.

9. Lipsa forţei de muncă reprezintă o problemă majoră în lucrările de

împadurit, legislaţia în vigoare, motivarea financiară a muncitorilor sau comoditatea unor

silvici, face ca majoritatea lucrărilor să se facă cu firme de împăduriri, interesul pentru calitatea

lucrărilor scăzând odată cu transferul unor responsabilităţi firmelor de împăduriri. Astfel

implicarea comunităţii locale scade, aceasta nu mai ia parte la întemeierea unei păduri, fiind

atrasă doar de actul de exploatare, profitabil şi mult mai motivant financiar.

10. Frecvent este semnalată problema normelor tehnice, considerate rigide şi

neadaptate la realităţile din teren.

11. Cele mai frecvente probleme apar în cazul ocoalelor care prestează servicii

silvice, mai ales în domeniul împăduririlor unde după exploatare proprietarul refuză să mai

revină şi să susţină financiar lucrările de împăduriri.



Bibliografie

1. Abrudan, I., 2006: Împăduriri. Editura Universităţii Transilvania, Braşov

2. Florescu, I, Nicolescu, N., 1998: Silvicultură, volumul II – Silvotehnică. Editura

Universităţii Transilvania, Braşov

3. Leahu, I., 2001: Amenajarea Pădurilor. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

4. Legea 1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997

5. Legea 18/1991 Legea fondului funciar, publicată în Monitorul Oficial nr. 37 din

20/02/1991,

6. Legea nr. 46 din 2008 – Codul Silvic

7. Legea 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,

precum şi unele măsuri adiacente.

8. I.C.A.S-Extras din îndrumarul pentru amenajarea padurilor, vol I+II,ediţia 1984;

Bucureşti 2005

9. Tamaş, Ş.,Tereşneu, C.,2010:Concepte şi tehnici ale sistemelor de informaţii

geografice,ed.Lux Libris;

10. Russu, A.,:Topografie cu elemente de geodezie şi fotogrametrie,ed. Agrosilvică

11. Chiţea, G.,Kiss,A., Vorovencii, I.,2003:Fotogrametrie şi teledetecţie,Braşov;

12. Legea 46/2008-Codul Silvic

13. Codul muncii 2011

14. Ord.198/2009

15. Ungur, A.,2008: Pădurile României.Trecut,present şi viitor., Ed. Devadata

16. Raportul activităţii RNP an 2010– pagina web oficială – www.rosilva.ro

17. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – pagina web oficială –www.maap.ro

18. Asociaţia Administratorilor de Păduri – pagina web oficială –www.ocoaleprivate.ro

19. www.certificareforestiera.ro


http://www.certificareforestiera.ro/

http://www.ocoaleprivate.ro/

http://www.maap.ro/

http://www.rosilva.ro/


Anexa Nr.1: Lista ocoalelor comune în anul 2006 si 2010

Anexa Nr.2: Chestionar

Anexa Nr.3 Baza de date după operaţia de codificare

Anexa Nr.4: Contract de administrare


Disertatie Certificarea padurilor

Documents

Transcript of Disertatie Certificarea padurilor