Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Geografie

MEDIUL PĂDURILOR DE FOIOASE

Student: Mihalachi Mihai-Alin

Grupa 103

Zonele temperate au cea mai mare desfăşurare pe Glob, situându-se în medie între 30° si 66° latitudine. Factorul principal în conturarea zonei temperate îl reprezintă cel dinamic, care prin deosebirile nete în regimul de manifestare al parametrilor săi în cadrul sezoanelor, impune anumite caracteristici de ordin general în desfăşurarea învelişului vegetal, de soluri, ăn regimul de scurgeri al râurilor şi în morfodinamica actuală. Acest factor a determinat detaşarea unor peisaje diferite de cele întâlnite în alte zone. În emisfera sudica, tipul acesta de mediu aproape nu exista. Este Întâlnit pe coasta Pacifica din Sudul statului Chile,în sud-estul Africii, în sud-estul Australiei, în Tasmania şi Noua Zeelandă.

Acest mediu se dezvoltă într-un climat cu precipitaţii tot timpul anului, dar cu veri calde şi cu ierni cu atât mai friguroase cu cât ne departăm de vestul continentelor euroasiatic si american, către est. Este în mare parte specific emisferei nordice.

Pădurile de foioase s-au dezvoltat în regiunile cu climat temperat-ocenic. Acestea sunt caracteristice porţiunilor continentale din vecinătatea oceanelor. Prezenţa Cordilierilor şi Anzilor în marginea vestica a Americilor face ca aici ea sa fie redusă la o fâşie după cum absenţa acestora în vestul Europei determină o largă desfăţurare până în sectorul central estic al continentului. Suprafeţe nu prea mari se mai află şi în estul Asiei, sud estul Australiei, cât şi în America de Sud.

ClimaLa modul general, este deosebit de favorabilă dezvoltării pădurilor cu frunze

căzătoare, chiar şi a unor tipuri de conifere. Condiţia este însa să existe şi suficientă apă, iar vegetaţia să prezinte o mare adaptibilitate la alternanţa anilor ploioşi cu cei secetoşi , precum şi la anumite condiţii locale (de rocă, expunere, pantă etc.).ÎIn mare, clima se află sub influenţa latitudinii şi a vânturilor de vest, respectiv sub influenţa deplasării ciclonilor tropicali şi subpolari. Există 4 anotimpuri, dintre care 2 extreme: veri calde şi ierni friguroase, dar cu zăpadă multa, ceea ce face ca solul, in general, să nu îngheţe.

Clima este dependentă de predominarea circulaţiei maselor de aer oceanic, mase cu umiditate mare şi, ăn comparaţie cu cele continentale, mai răcoroase vara şi mai calde în sezonul rece. Prin urmare, nu se manifestă nici călduri excesive, dar nici îngheţuri puternice, amplitudinile termice anuale sunt moderate, nebulozitatea este accentuată, vânturile legate de o frecventă activitate ciclonală au viteze ridicate. Precipitaţiile sunt bogate şi repartizate în toate anotimpurile (rouă, burnită, ceaţă, sunt fenomene meteorologice distincte).

În Europa, această regiune are cea mai mare dezvoltare. Circulaţia Vânturilor de Vest antrenează permanent mase de aer oceanic umede şi răcoroase. Prin urmare, verile sunt

plăcute iar iarna este un anotimp mai blând sub raport termic dar prezintă umiditate, nebulozitate şi precipitaţii ridicate. Ninsorile nu dau strat de zăpadă de durată decât pe munţi, în rest el reducându-se la câteva zile. Pe ansamblu, cad precipitaţii între 800 şi 1500mm cu maximum toamna în luna octombrie.

În Estul Asiei, circulaţia este dominată sezpnier de mase de aer cu caracteristici diferite, ceea ce se reflectă în valorile termice şi în regimul precipitaţiilor. Vara, masele de aer umede de pe ocean (M.Ohotsk, M. Japoniei) se deplasează spre continent provocând ploi şi temperaturi moderate. Iarna, prin dezvoltarea unui maximum de presiune pe uscat (Siberia),deplasarea maselor de aer reci continentale se face către ocean, unde există o arie depresionară. Precipitaţiile variază intre 700 si 1200 mm şi cad preponderent în timpul verii. Pentru această zona, climatologii folosesc apelativul de „climat musonic temperat”.

Vegetaţia În aceste condiţii, vegetaţia se deosebeşte prin pădurea de foioase cu frunze căzătoare,

cu aspecte diferite în functie de sezon. Aceasta este o formaţiune în care sub nivelul coroanei arborilor ce ajunge la 20-30 m înălţime, se află un strat arbustiv şi un parter ierbos.

În Europa, în alcătuire ei intrâ fagul, stejarul, gorunul, cerul, gârniţa, frasinul, ulmul, paltinul de câmp, mestecănul, teiul, teiul argintiu, carpenul. Arbuştii caracteristici sunt : păducelul, porumbarul, cătina albă, cornul, sângerul, alunul, socul, vornicerul.

În Asia de Est, în alcătuirea pădurilor intră stejarul, frasinul, arborele de catifea; în America de Nord predomină stejarul alb, arţarul, arborele de lalele; în Australia de sud est şi America de Sud predomină pădurile de fag cu frunze persistente în amestec cu frunze căzătoare.

(Tei Argintiu)

(Arbore de lalea)

(Pădure de Foioase)

(Gorun)

Fauna Este destul de bogată datorită resurselor mari de hrană, dar mult mai redusă în prezent

din cauza antropizării puternice. Specifice sunt o serie de erbivore, carnivorele găsindu-se aici în numar tot mai redus, ca şi omnivorele (ursul brun). Se mai întâlnesc: rozătoare, multe insecte fitofage, animale insectivore, precum şi o bogată pedofauna.

Dintre erbivore, cele mai cunoscute sunt cerbul si căprioara; dintre carnivore, lupul, vulpea, nevăstuica, râsul, bufniţa, eretele, iar dintre insectivore numeroase specii de păsări, lilieci, arici ş.a.

Mai pot fi amintite ca reprezentative mistreţul sau chiar iepurele. Temperaturile influenţează intensitatea vieţii. Vara, toate etajele pădurii sunt bine populate, pe când iarna majoritatea animalelor se refugiază în sol sau la nivelul solului.

Clima combinată cu factorii locali conduce la o adaptare a vieţuitoarelor de unde rezultă o diversificare regională a faunei.

(Căprioara) (Ursul Brun)

Solurile

Învelişul de sol este dominant de solurile de pădure. Dominant sunt luvisolurile albice la care în dealuri şi podişuri se adaugă cambisoluri, iar în munte andosoluri. Ele au un conţinut în humus moderat;pe profil se produce migrarea argilei ce imprimă variate subtipuri; au fertilitate medie, pe ele dezvoltându-se bine atât păduri de foioase cât şi unele culturi.

Frunzele căzute toamna influenţează fertilitatea prin descompunerea lor şi,totodata, păstrează umezeala, astfel formându-se un humus finisat bine amestecat cu minerale. De asemenea, solurile sunt profunde şi bogate în elemente interschimbabile, fiind formate pe paturi de dezagregări periglaciare pe nisip, pietrişuri sau loess, care conţin astfel de elemente. Există şi 2 varietăţi extreme de sol:

·Un sol mai levigat (în climatul oceanic, de obicei sub stejar) cu un orizont A, având o nuanţă de bej-mâlos.

·Un sol podzolic întâlnit în sectoarele cu un continentalism mai pronunţat şi sub păduri de amestec fag-conifer.

ReliefulRelieful acestui mediu este de altitudine joasă, predominând cîmpiile, podişurile, iar

munţii fiind dezvoltaţi sub 1000 m altitudine.

Specificul reliefului, din punct de vedere al mediului, constă într-o dubla moştenire. Este vorba, pe de o parte, de suprafeţe şi niveluri de eroziune, de obicei tropicale, iar pe de altă parte de reliefuri cuaternare modelate alternativ în faze periglaciare si temperate. De la relieful cuaternar s-au moştenit atât depozite superficiale variate, cât şi reliefuri între care o densitate mare de văi bine adâncite, versanţi relativ stabili, reliefuri colinare şi de acumulare.

Depozitele superficiale sunt reprezentate prin straturi groase, de dezagregări periglaciare, depuneri de tip Loess, dar si prin morene glaciare cu toata gama lor de forme (morene de fund, frontale, între fund şi frontale depozite fluvio-glaciare, precum şi prin relief fluvio-glaciar).

Aşa se prezintă arealele Scandinaviei sudice, Germania nordică şi Polonia. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în America de Nord, unde sedimente glaciare şi depozite periglaciare apar până mult în sudul Marilor Lacuri.

Morfogeneza cea mai activă a existat aici în condiţiile de tundră din timpul glaciaţiunii cuaternare când râurile cărau multe pietrişuri şi creau văi largi pe care le pardoseau cu aluviuni. Atunci s-au nivelat multe dintre podurile foarte largi de terase, iar versanţii sufereau o intensă modelare până la atingerea unor profile care puteau menţine o pătură de dezagregări. Pe acestea s-au format ulterior solurile.Versanţii actuali sunt, în consecinţă, moşteniţi.

În momentul de faţă,deşi densitatea fragmentării prin văi este puternică, eroziunea este mult încetinită, precipitaţiile infiltrându-se cu uşurinţă în sol, în stratul de frunze sau in dezagregările vechi(periglaciare).

În urma defrişărilor,sau în anumite condiţii locale provocate de om, procesele de eroziune devin active.În rest, pădurile tampon impun o evoluţie în echilibru a peisajului. Umiditatea este permanentă datorită precipitaţiilor care se înfiltrează în aceste straturi şi, inevitabil, duce

la dizolvare. Specific acestui mediu este faptul că domină dizolvarea şi foarte puţin descompunerea chimica.

Hidrografia este constantă,datorita apelor acumulate in subteran ce alimentează numeroase izvoare limpezi.

Luncile largi ale văilor râurilor fac distincţia între acest mediu şi alte medii,inundaţiile ce pot apărea brusc, rămânând în limitele albiilor minore.În regimul climei continentale, cu alimentaţie pluvio-nivală, nivelurile râurilor atingând nivelul maxim în martie – aprilie, pe când în cel oceanic,în februarie.

Antropizarea a avut un efect puternic asupra acestui mediu, Diferenţele văzându-se ţn funcţie de rocă, pantă, expunere, mod de utilizare al terenurilor etc.

Modelarea reliefului comportă caracteristici diferite în funcţie de ansamblul factorilor ce o determină. Condiţiile climatice favorizează acţiunea tuturor proceselor numai că acestea se produc cu frecvenţe şi intensităţi deosebite. Sectoarelor cu altitudini reduse şi medii, bine acoperite de pădure le corespunde o modelare lentă în care pantele suferă o atenuare treptată. Se produc procese biochimice variabile în raport de sezon.

Şiroirea şi spălarea în suprafaţă sunt active primăvara când solul şi depozitele de pantă sunt descoperite şi îmbibate cu apă. Despădurirea versanţilor din dealuri şi munti a condus la accelerarea modelării diferenţiată în funcţie de mărimea pantelor. Tendinţa generala a modelării este netezirea reliefului prin diminuarea pantelor mari de la partea superioara a versanţilor şi extinderea celor concave de la baza lor.

Bibliografie:

Mihail Ielenicz şi Laura Comănescu, 2009, Geografie Fizică Generala cu elemente de Csomologie, Editura Universitară

Mihail Ielenicz, 1996, Geografie Fizică Generală

S.V. Kalesnik, 1959, Bazele Geografiei Fizice Generale, Editura Ştiinţifică Bucureşti

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/Mediul-temperat-oceanic-paduri46.php accesat pe data de 8 ianuarie 2016, la ora 14:55

http://documents.tips/documents/mediul-padurilor-de-foioase-si-de-amestec.html accesat pe data de 8 ianuarie 2016, la ora 15:26

Surse fotografii:

https://myselfaround.wordpress.com/2012/11/11/padurea-de-foioase-undeva-in-romania/

http://www.zooland.ro/speciile-amenintate-devin-pradator-si-prada-2345

http://www.marasilva.ro/AP01.php

http://www.gardenexpert.ro/arbori/arbori-ornamentali/arbore-lalea.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Climatul_temperat-oceanic