Dialog în tren dintrePărintele Ilie Cleopa şiun grup de ofiţeri

Întrebări incomodeVineri, 27 Mai 2011 14:03

Mergeam odată cu trenul de la Paşcanispre Bacău. Eu, ca să nu mă duc învagoane unde se fumează, mi-am luatbilet şi m-am suit în tren în vagoane deastea mai ferite. Zic: „Mă duc măcarunde nu mă "tămâiază" fumătorii, că pemine mă doare capul de fum de ţigară".M-am dus singur în vagon acolo, dar n-am ştiut cine o să mai vină. Aproape deplecare a intrat un grup de ofiţerisuperiori, mergeau la o şcoală de război.

Erau maiori, colonei, printre care era şiun plutonier major cu soţia. Un călugărîntr-un vagon de ofiţeri. Eu, văzându-măîntr-un vagon cu ofiţeri, ca călugăr, zic,ce discuţie pot să am eu cu dânşii?

Eu îmi cătam de pace şi de "DoamneIisuse" al meu şi stăteam liniştit acolo,că ştiam că am de mers două ore cu ei şitrebuia să schimb trenul spre Tarcău, laLunca Strâmbă, că mă duceam la părinţii

Casian, care era stareţ la Tarcău, şi laIanuarie; asta era prin anul 1957.

Dar unul din ei, ca să nu tacă, a vrut săfacă o glumă şi zice:

- Uite, măi! O să meargă bine trenul ăsta,că avem şi un popă aici!

Ştii, că ei au vorba asta, că dacă-ţi iesepopa inainte, îţi merge rău! Au şisuperstiţii. Să nu-ţi iasă popa înainte, c-o păţeşti! Eu tăceam din gură.

- Auzi, măi, dacă-i popa aici, nu-i binesă ne spună povestea aceia cuDumnezeu? Se zice că un "moşnegel" arfi făcut cerul şi pământul şi stelele şimunţii şi marea!

Auzi! Un "moşnegel"! Eu tot tăceam.„Dă-le pace, că-s ofiţeri. Ei glumesc,ei râd. Eu ce să discut?" Dar unul vineşi se aşează drept în faţa mea.

- Părinte, nu vă supăraţi, de undesunteţi?

Dar eu, de ce să le zic Sihăstria?

- De la Mănăstirea Neamţ.

- Ce sunteţi? Preot, profesor, dascăl, cesunteţi?

- Ba sunt un simplu călugăr. Merg şi euîncoace, până la Bacău.

- Auzi, că ăştia ai noştri, toţi suntcurioşi să ne spuneţi ceva despreDumnezeu! Cum îi povestea asta cu

Dumnezeu? Se spune în Biblia aceea, avoastră, că Dumnezeu ar fi făcut cerul,pământul, lumea, dar noi avem altăconcepţie despre lume.

- Să nu vă supăraţi, eu sunt un călugărsimplu, dar, dacă voi începe povestea cuDumnezeu, trenul ăsta trebuie săînconjure globul de trei ori şi tot n-o pottermina, atâta-i de lungă!

- Auzi, ce zice popa!

- Şi îi şi curioasă, zic, grozav! Cândvom începe povestea cu Dumnezeu, îi cucântec!

- Vrem şi noi să ştim! Sunteţi călugăr,noi suntem ofiţeri, tot mergemîmpreună până la Bacău. Cum îi,

părinte?

Înainte de plecare, m-am ridicat şi mi-am făcut cruce. Ei, nu. Treaba lor.

- Dacă este vorba că trebuie sădiscutăm, vă cer un cuvânt de onoare. Sămă iertaţi, aţi intrat aici un vagon deofiţeri, dar eu stelele astea nu le cunosc,eu am făcut armata când erau trese. Dacăm-oi adresa greşit cumva, să nu văsupăraţi!

Dar, un maior se ridică şi întreabă:

- Părinte, uite ce-i, vreau să-ţi spunceva. Nu este o absurditate să credemnoi în ceva ce nu se vede?Dumneavoastră spuneţi că existăDumnezeu, dar l-a văzut cineva

vreodată? Este o nebunie să creadăcineva în ceea ce nu se vede!

- Domnilor, dar mai întâi, aveţi cuvântde onoare? că începem o discuţieserioasă!

- Auzi, băi, popa! Avem, părinte, cum sănu! Şi cel ce se va supăra, îi nebun!zice.

- Vă văd oameni deştepţi, eu îs un prost,dar o să-ncepem aşa, "povestea" cuDumnezeu, cum ne-om pricepe noi. Uitece-i, domnilor, eu am să spun cădumneavoastră, toţi câţi sunteţi învagonul ăsta, sunteţi nebuni!

- Ia auzi, popa ne face nebuni!

- Sigur! Şi, dacă n-am dreptate, la primagară, predaţi-mă la poliţia gării! Dacăn-am dreptate. Dar, întâi am să vădemonstrez de ce vă fac nebuni.

- Da, este mare nebunie să creadăcineva în ce nu vede! Cine l-a văzut peDumnezeu?

- Fraţilor, eu merg până la Bacău, daratât vă spun: dacă încep "povestea" cuDumnezeu, trenul acesta trebuie săînconjoare lumea de trei ori şi tot n-otermin!...

- Ia auzi ce spune popa?!

- Aţi auzit că dumnealui a spus că emare nebunie să crezi în ce nu se vede.

Mai întâi, că zice Duhul Sfânt în Psaltirela începutul psalmului 13 şi 52, la noi înScriptură: Zis-a cel nebun în inima sa:Nu este Dumnezeu! şi îmi ziceam: „Lasăcă-i vorba să mărturisesc pe Dumnezeu,nu contează ce urmează de-aici". Erambucuros de asta.

Al doilea. Mata ai spus că este onebunie să crezi în ceea ce nu se vede?

- Da, eu!

- Păi eu v-am spus că dumneavoastrătoţi n-aveţi minte. Toţi sunteţi nebuni.Ştii de ce? Am tot dreptul să vă facnebuni.

- Dar pentru ce?

- Pentru că eu n-am văzut mintea nimănuiniciodată! Şi atunci, nu-i o nebunie săcred că aveţi minte, dacă n-am văzut-o?

- Uite, băi, ne-a luat popa front! - adicăîn loc. Discuţia era şi frumoasă şiserioasă şi hazlie.

- Păi cum să cred eu că aveţi minte, dacăn-am văzut minte de când sunt eu? Nicila voi, nici la mine. Cum este? Albă,neagră, roşie, verde? Ce formă are?Pătrată, dreptunghiulară, hexagonală?Cum este domnule, forma, culoarea? Şi-ipipăibilă, sau cum este? Dacă îmi arătaţiaceste însuşiri la minte, atunci eu zic căaveţi minte, dacă nu, n-aveţi deloc!Pentru că n-am văzut-o, nici culoarea,nici forma.

- Uite, măi, popa! Poţi să-i zici ceva?

- Dacă n-ai tăcut din gură! Măi prostule,n-ai pus problema bine!

Ei se prosteau unul pe altul.

- Stai, măi, că cu popa ai de lucru!

- Afară de asta, se crede de toată lumeade pe glob că oamenii au minte? Secrede. Fără să se vadă. Iată un argumentcă toată lumea crede că are minte! Şidumneavoastră credeţi şi eu, dar nuvedem mintea.

Dar viaţa aţi văzut-o vreodată? Cine avăzut vreodată viaţa din om? Şi cu toateacestea cine zice că-i mort, când este viuşi are viaţă? Se vede viaţa?

- Nu se vede!

- Şi atunci nu-i o nebunie să credem noică oamenii au viaţă? Dacă n-o vedem.

- Dar viaţa se manifestă, părinte!

- Foarte bine. Prin manifestările ei secrede că există, cu toate că n-o vezi.

Aşa-i şi Dumnezeu. Care-s manifestărileLui în lume?

Şi am început să spun toate puterilesufletului.

- Dumneavoastră aveţi imaginaţie?

- Da.

- Aţi văzut-o vreodată? Nu!Dumneavoastră aveţi mânie? Aţi văzut-o

vreodată? Dumneavoastră aveţicugetare, gândire? Aţi văzut-o vreodată?Aveţi poftă? Aveţi, pentru că acesteasunt puterile sufletului - cea mânioasă şicea poftitoare.

Dumneavoastră aveţi partea sadică,adică cea crescătoare. Aţi văzut-ovreodată? Ştii dumneata cum creşti? Saute-ai văzut vreodată cum creşti?

Afară de asta. Dumneavoastră aveţiputerile sufletului, cum este cugetarea,alegerea, hotărârea, mâhnirea,întristarea, bucuria; le-aţi văzut vreodatăpe acestea, căci acestea sunt puterilesufleteşti?

Nouă ne spune Scriptura că omul este

chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Darnu după forma cea dinafară, ci după ceasufletească.

Iată câte puteri are sufletul! Şi nicimânia, nici raţiunea, nici pofta, nicibucuria, nici întristarea, nici mâhnirea,nici imaginaţia, nici voia liberă, niciviaţa, nici mintea nu le-a văzut nimeni.Şi toate există. Şi la filosofia profană seînvaţă că există aceste puteri alesufletului. Dar sufletul l-aţi văzutvreodată?

- Păi tocmai, că nu-i!

- Cum nu-i? Dacă n-ai avea suflet, n-aimai vorbi cu mine! Dumneata nu poţiclipi o dată fără Dumnezeu, dacă n-ar fi

viaţa în dumneata. Şi vedeţi câte sunt?Şi viaţă, şi minte, şi voie liberă, şiraţiune, şi mânie, şi bucurie, şiîntristare, şi poftă, care se crede de toatălumea, fără să se vadă. Toate facultăţilesufletului sunt nevăzute, toate puterile luisunt după chipul şi asemănarea luiDumnezeu, că Dumnezeu este nevăzut.Iar omul este prototip şi icoană a luiDumnezeu pe pământ - în ceea cepriveşte sufletul: minte, cuvânt şi duh.

Ai văzut vreodată cuvântul? Ţi-ai văzutduhul cu care vorbeşti? Iată câte puterişi câte facultăţi nevăzute are sufletulnostru! Şi dumneavoastră nu le-aţi văzut.Dar se crede de toată lumea? Căci omulare şi bucurie şi mâhnire; are şi poftă şiraţiune şi voie liberă...

- Măi - a spus unul -, mai bine tăceai! N-ai pus bine problema! Ăsta trebuie să fieun director de seminar!

- Nu, domnule, dar ne spune adevărul!Vezi, că toţi credem că sunt acestea, şiexistă în om, dar nu se văd!

- Şi tu ai spus că-i o nebunie să creziceea ce nu vezi! Dar vezi că-i faci petoţi nebuni, că acestea sunt, şi noi lecredem fără să le vedem.

Mai stau aşa, şi se ridică un doctor:

Părinte, dă-o la boala! Eu sunt maior-doctor. Fac operaţii şi umblu cu bisturiulprin maţele omului - îi tai gâtul, îi taipicioarele -, tai, operez de 30 de ani şieu n-am dat peste suflet! Şi cum să cred

că există, dacă n-am dat cu bisturiulpeste el!

- Dumneata eşti doctor?

- Da!

- Şi de aceea nu crezi că există suflet, cănu-l vezi?

- Da!

- Dar dumneata, şi cei asemenea cudumneata doctori, credeţi că existădurere în lumea asta?

- Există, părinte!

- Eu nu cred! E o nebunie să cred,domnule, dacă n-am văzut-o!

- Există, părinte!

- Dar când îl tăiai cu bisturiul şi omulrăcnea acolo şi se zbătea în ghearelemorţii, durerea n-ai văzut-o?

- Nu. Asta nu se vede!

- Şi vrei să vezi sufletul? Şi durerea-iuna din facultăţile trupeşti, fireşti, aleomului, şi-i amestecată cu celesufleteşti. Şi după cum nu poţi vedeadurerea, aşa nu poţi vedea sufletul. Maiales sufletul fiind duh.

- Auzi, bă, şi tu cu doctoria ta, vorbeştiprostii! Te-a lovit în cap, măi! N-aivăzut durerea! Dar cine dracu a văzutdurerea? Insă toată lumea crede că estedurere.

- Uite, bă, ţi-a astupat gura şi ţie!

- Măi, am dat de dracu aici!

- Da-i frumos, domnule! Acestea lepovestim şi noi la alţii. Mai spune ceva,părinte!

Atunci se ridică unul:

- Părinte, dintotdeauna ştim că Bisericaa stat împotriva ştiinţei. Uite, ruşii aufăcut un satelit acum care a înconjuratpământul de trei ori, cu Iuri Gagarin, şiuite a aterizat cu bine!

- Şi ce-i cu asta?

- Astea sunt roadele şi avansul ştiinţeifaţă de religie!

- Nimic n-aţi făcut!

- Auzi-l, bă, că-i contra ştiinţei! Acestatrebuie să fie ca cel care a fost contra luiGalileo Galilei!

- Staţi să vă spun! Ştiţi ce-aţi făcut voi?Dacă o albină iese din stup şi înconjurăbuduroiul în care stă, are ea pretenţia căştie ce este în toată lumea?

Atâta a făcut omul până acum! A ieşitde-abia din ştiubei şi a înconjuratştiubeiul în care trăieşte şi i se pare cămare lucru a făcut!

- Auzi-l, bă!

- Încă n-a făcut ştiinţa nici atât câtzboară o furnică de pe degetul ăsta pecelălalt! Toţi savanţii lumii şi din Apusşi din Răsărit.

Si staţi că de-acum înainte avem devorbit!

- Îi frumoasă, domnule, discuţia asta!

- Că-i frumoasă, că-i amară, că-i dulce,eu vă spun până la capăt de-acum, cât aţinea "povestea" asta, da, zic, iaca seapropie gara Bacău!

Domnule, dumneavoastră ştiţi Ursa marede pe cer şi Ursa mică, steaua polară?

- Da.

- Uite ce-i! Astronomia şi ştiinţa, cu ceimai mari savanţi astronomi, spun că laUrsa mare, de la roata din brazdădinapoi, până la cea de către om - osiacarului mare de pe cer -, este 1300 de

ani călătoria luminii, şi lumina merge cu300.000 de km/s. Asta-i osia caruluimare. Ca să ajungi de la o roată până lacealaltă îţi trebuie 1300 de ani săcălătoreşti cu viteza luminii. Dar cât armai fi până la roata dinainte şi cât ar maifi până la proţap şi până la Prepeleacare mână boii pe din brazdă.

- Dar cine este Prepelea?

- Este o steluţă mică, acolo! Dar cât maieste de lung carul, spune-mi dumneata!

- Măi, interesant! Cine spune asta?

- Camil Flamarion. L-am avut pe CamilFlamarion la îndemână, Dumnezeu înnatură. Ăsta-i mare astronom francez dinsecolul trecut.

Da, zic, dumneavoastră vedeţi o steacare, când răsare, cam dănţuieşte, "AlfaCentaurului". Toată astronomia arată căAlfa Centaurului este steaua megieşă asistemului nostru solar. Sistemul solar secompune din nouă planete, cu soarelezece. Şi până la megieşa noastră, ceamai de-aproape, este un milion de anicălătoria luminii. Vă rog să calculaţi,domnilor, ce-a făcut Iuri Gagarin!

- N-a făcut nimic, părinte!

- Afară de asta. Pământul are 36.000 dekm împrejurul lui. Deci 36.000 de km afăcut acela cu sputnicul lui, iar pânăacolo, un milion de ani călătoria luminii,socotiţi dumneavoastră, zic, ce-arealizat omul faţă de distanţa

interstelară, sau interplanetară!

- Domnule, este incalculabil.

- Stai să vă spun altele, mai serioase.Dumnezeu îşi arată lucrurile, nu în celemari, în cele mici, cum spune SfântulNicodim Aghioritul. Ia gândiţi-vădumneavoastră, că într-o ureche de ac segăsesc opt sextilioane de atomi, cifreastronomice - un sextilion este 1 urmatde 21 de zerouri. Aceşti atomi dintr-oureche de ac, ca să-i numere un om,trebuie să trăiască 250 de ani şi sănumere mai mult de un miliard pesecundă. Şi vă rog să-mi spuneţi dum-neavoastră câţi atomi sunt într-o urechede ac şi cum îi împărţiţi şi cât este deminunat Dumnezeu, că într-o ureche de

ac să bage atâţia atomi. Atunci ce-afăcut omul cu ştiinţa lui?

- Domnule, este neimaginabil!

- Stai să vă spun alta mai minunată. Pe-un vârf de ac se odihnesc 16 miliarde deioni, care sunt corpuri mult mai micidecât atomul - Camil Flamarion voia săscoată în evidenţă viaţa, la ateii de pesteRin, că ei se chinuiau să facă o celulăvie, pe vremea aceea, pe care nici astăzin-au făcut-o, că viaţa-i numai laDumnezeu. Şi la aceşti ioni, care nu sepot concepe de mintea omenească câtsunt de mici, ce aparate trebuie? Cădacă ai avea un aparat, ca un purice să-lvadă mai mare decât Ceahlăul, încă nuai zări în atmosferă un ion! Şi aceşti ioni

s-a aflat că şi ei stau ca flăcăii de mânăşi joacă, au viaţă în ei! „Şi acumdomnilor de peste Rin - că el îicombătea pe germani -, vă rog sădespărţiţi forţa de materie şi viaţa dezidire".

„Dacă nu m-aş teme de panteism, ziceCamil Flamarion - panteiştii ziceau cătoată buruiana este Dumnezeu -, aş zicecă Dumnezeu este în toată iarba şi în totcorpul. Dar voi zice altfel, că Dumnezeueste în toată zidirea Sa". Sub cel maimic germene de materie de sub cer estemâna lui Dumnezeu şi există viaţa care apus-o Dumnezeu!

Şi acum vreau să vă spun un lucru. Cândvedem puterea lui Dumnezeu, că în

miniatură lucrează atâtea minuni negrăiteşi neconcepute de mintea omenească,când vedem că şi acolo este viaţă, înacele mici particule de materie care nuau niciodată putere de a fi vizibile cuochiul liber. Dacă noi nu ne-am teme depanteism, am zice că Dumnezeu estesufletul naturii, al întregii naturi. Dar nueste aşa. Dumnezeu există, cum zicemarele apostol Pavel, că prin El şi de laEl sunt toate!

Şi vorbind acolo, văd că se apropie garaBacău, şi trebuia să mă dau jos. Eramultă discuţie. De-abia intrasem însubiect. Eu le-am spus că povestireaeste lungă.

- Nu puteţi clipi o dată din ochi fără

Dumnezeu, fraţilor!

- Dar de ce, părinte?

- Viaţa este de la Dumnezeu, dătătorulde viaţă, şi, dacă ai murit, mai clipeştedin ochi dacă poţi! Mai poţi clipi dacămori?...

N-am amintit chiar toată predica. V-amspus aşa rezumativ cum a fost. Au fostdouă ore de discuţie. Ne-am despărţit.

- Domnilor, ne pare foarte rău că nedespărţim!Vă spun drept că unii m-au sărutat şi peobraz, alţii mi-au dat cireşe, alţiibomboane. Au dat şi pomelnice.

- Părinte, vrem să-ţi scriem, dar să ne

spui ce studii ai mata, că trebuie să fii undirector, un profesor la vreun seminar.

- Eu am să vă spun, dar să mă credeţidacă vreţi! Eu de-abia sunt un cioban şipasc oile mănăstirii.

- Şi unde te duci acum?

- Mă duc la un schit. Eu sunt cioban. Dardacă aţi avea fericirea să vorbiţidumneavoastră cu un stareţ de mănăstire,sau cu un episcop, să vedeţi ce ştieacela!

- Auzi, măi! Asta-i o minune!

- V-aţi întâlnit cu un cioban almănăstirii, dacă v-aţi întâlni cu un stareţsau cu vreun profesor de seminar, de

ăştia mari care au şcoli, să vedeţi ce văspun aceia, zic.

- Mă, degeaba trăim, mă! Suntem nişteproşti! Mă, ce ne-a spus popa ăsta!

Le-am spus multe despre stele, despremişcarea Orionului; le-am spus câtevânturi bat pe faţa pământului şi cum secheamă fiecare, şi cum se formeazăvânturile, după Sfântul Ioan Damaschin.Despre zodii şi câte grade are fiecarezodie şi cât stă soarele în fiecare grad.Mi-aduc aminte, că am vorbit pe larg,după Sfântul Vasile cel Mare, dinHexaimeron. Câte aveam să vorbesc,dar dacă noi schimbam trenul. Ne-amdespărţit cu durere de inimă.

- Domnilor, m-aţi băgat într-o discuţie,pe care nici n-am început-o. Iertaţi-mă şimergeţi sănătoşi; vă faceţi generali, iareu mă duc în treaba mea!

Aşa a fost discuţia, dar aici v-am spus-ope scurt.