Discurs despre operele, miturile fundamentale
2
„Caracterul simbolic al personajelor din miturile poetice ale lui Gheorghe Asachi şi Vasile Alecsandri” Mitul „Dochia şi Trăian” de Gh. Asachi şi balada „Dragoş” de V.Alecsandri sînt adevărate capodopere a literaturii naţionale, foarte importante pentru poporul nostru, deoarece în ambele se elucidează evenimente, acţiuni istorice a poporului nostru încă din antichitate, evul mediu. Precum în balada ”Dragoş” se bazează pe marele eveniment – Întemeierea Moldovei de către Dragoş în secolul XIX. Prin urmare, în mitul ”Dochia şi Trăian” se pune în evidenţă momentul cuceririi de către romani, de către Trăian, a Daciei, adică şi a teritoriul Moldovei de astăzi, în anul 106 e.n. Operele date au multe tangenţe între ele, precum ambele sunt scrise în versuri, ceea ce redă faptul că prin versificarea unei legende se demonstrează maturitatea limbii noastre. Sunt aranjate în cîteva părţi despărţite (mai exact 5,cinci). O altă tangenţă este ,bine-nţeles, importanţa personajelor din miturile date. Ele joacă ,în cazul dat, rolul de simboluri, de simboluri ale unor civilizaţii, sensul ascuns al operelor care dezvălue spiritul iluminist al textului. Exemplificînd, în lucrarea lui Gheorghe Asachi, prin care redă povestea cuceririi Daciei ca pe un mit al unei iubiri imposibile, deci, Dochia reprezintă poporul dac, iar Trăian – cel roman, sau ameninţarea romană. Evenimentele, acţiunile ce parcurc prin versurile lucrării sînd redate simbolic, prin care se înţelege adevăratul istoric. Deci, momentul cînd Trăian este cucerit, copleşit de mîndra fată Dochia, adică iubirea lui faţă de ea este însăşi iubirea romanilor faţă de teritoriul dacilor. Drept confirmare, există dovezi istorice care dovedesc respectul romanilor pentru Dacia, precum : ei o numeau DACIA FELIX (Dacia Fericită); dacii sunt reprezentaţi pe Columna lui Traian diferit de celelalte popoare pe care acesta le-a cucerit, prin urmare, se dovedeşte aprecierea poporului dac. În continuare, un moment interesant este faptul că Drochia, fiica lui Decebal, refuză să cadă în braţele lui Trăian, astfel se demonstrează loialitatea dacilor, trăsături specifice poporului dat. Drept exemplu servesc cele două războaie daco-romane,101-102 şi 105-106, prin care se evidenţiază refuzul de a-şi abandona identitatea.
description
Miturile Dochia si Traian si Dragos.
Transcript of Discurs despre operele, miturile fundamentale
„Caracterul simbolic al personajelor din miturile poetice ale lui Gheorghe Asachi şi Vasile Alecsandri”
Mitul „Dochia şi Trăian” de Gh. Asachi şi balada „Dragoş” de V.Alecsandri sînt adevărate capodopere a literaturii naţionale, foarte importante pentru poporul nostru, deoarece în ambele se elucidează evenimente, acțiuni istorice a poporului nostru încă din antichitate, evul mediu. Precum în balada ”Dragoș” se bazează pe marele eveniment – Întemeierea Moldovei de către Dragoș în secolul XIX. Prin urmare, în mitul ”Dochia și Trăian” se pune în evidență momentul cuceririi de către romani, de către Trăian, a Daciei, adică și a teritoriul Moldovei de astăzi, în anul 106 e.n.
Operele date au multe tangențe între ele, precum ambele sunt scrise în versuri, ceea ce redă
faptul că prin versificarea unei legende se demonstrează maturitatea limbii noastre. Sunt aranjate în cîteva părți despărțite (mai exact 5,cinci). O altă tangență este ,bine-nțeles, importanța personajelor din miturile date. Ele joacă ,în cazul dat, rolul de simboluri, de simboluri ale unor civilizații, sensul ascuns al operelor care dezvălue spiritul iluminist al textului. Exemplificînd, în lucrarea lui Gheorghe Asachi, prin care redă povestea cuceririi Daciei ca pe un mit al unei iubiri imposibile,
deci, Dochia reprezintă poporul dac, iar Trăian – cel roman, sau amenințarea romană. Evenimentele, acțiunile ce parcurc prin versurile lucrării sînd redate simbolic, prin care se înțelege adevăratul istoric. Deci, momentul cînd Trăian este cucerit, copleșit de mîndra fată Dochia, adică iubirea lui față de ea este însăși iubirea romanilor față de teritoriul dacilor. Drept confirmare, există dovezi istorice care dovedesc respectul romanilor pentru Dacia, precum : ei o numeau DACIA FELIX (Dacia Fericită); dacii sunt reprezentaţi pe Columna lui Traian diferit de celelalte popoare pe care acesta le-a cucerit, prin urmare, se dovedește aprecierea poporului dac. În continuare, un moment interesant este faptul că Drochia, fiica lui Decebal, refuză să cadă în brațele lui Trăian, astfel se demonstrează loialitatea dacilor, trăsături specifice poporului dat. Drept exemplu servesc cele două războaie daco-romane,101-102 și 105-106, prin care se evidențiază refuzul de a-și abandona identitatea.
În opera lui Vasile Alecsandri, fiind redată întemeierea Moldovei, personajul Dragoș simbolizează binele, ocrotitorul, chiar și întemeietorul, însă Moldova, dulcea fată de care se îndrăgostește și se cunună, simbolizează însăși teritoriul moldovenesc. Toate lucrurile, miracolele, valorile, simbolurile redate în baladă sînt confirmate istoric, precum că teritoriul moldovenesc este unul foarte bogat, prețios și extrem de copleșitor. Însăși relațiile de dragoste dintre Dragoș și Moldova, mai exact iubirea lui Dragoș față de mîndra Moldova, exprimă iubirea lui neîncetată față de locurile acelea de peste munți, adică pămînturile moldovenești. Iar predarea de către Moldova a teritoriului ce-i aparținea este drept recompesă pentru salvarea de fiara ce domina pămînturile date prin decapitarea lui. Precum ne povestește și istoria, capul zimbrului introdus într-o suliță, reprezintă victoria lui, acest simbol fiind preluat și pe steagul viitoarei sale țări.
În concluzie, pot afirma încrezut că ambele lucrări au o semnificație vastă pentru poporul nostru. Ele constituie arhivele poporului nostru, ele sunt foarte rare ca și monumentele de piatră , datorită lor, poporul știe cine a fost, ce este și ce va fi.
Nastas Dan, FIN 1409 G
