Discriminarea în jurisprudenţa CEDO

Art. 14

Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de convenţie trebuie să fie asigurată fără

nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau

orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere,

naştere sau orice altă situaţie

Protocolul nr. 12

Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare

bazată, în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,

origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau

oricare altă situaţie.

Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor

Fundamentale

Art. 14 din Convenţie

Nediscriminarea în exercitarea drepturilor si libertăţilor prevăzute de Convenţie

Protocolul 12 adiţional

Principiul general al nediscriminării

Caracterizare

Caracter autonom dar nu independent

Principiul nu are o existenţă independentă

Invocat doar cu privire la drepturile şi libertăţile pe care le reglementeză Convenţia

Se interzice orice discriminare doar cu privire la aceste drepturi şi libertăţi

Scop

Împiedicarea oricărei discriminări privitoare la drepturile şi libertăţile garantate în situaţia

în care există modalităţi diferite de a se conforma dispoziţiilor sale

Noţiunea de discriminare

Convenţia interzice

tratamentul diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare

Cazurile în care un individ este mai bine tratat decât altul fără justificare adecvată

13 motive de discriminare

1. Sex

2. Rasă

3. Culoarea pielii

4. Limbă naţională

5. Religie

6. Opinii politice

7. Orice alte opinii ale unei persoane

8. Origine naţională

9. Origine socială

10. Apartenenţă la o minoritate naţională

11. Avere

12. Naştere

13. O discriminare ce ar putea rezulta din orice altă situaţie

Lista are caracter indicativ, nu limitativ

Alte exemple

Distincţia întemeiată pe grad în armată

Distincţia aplicată de instanţe pe criterii de orientare sexuală la încredinţarea unui

copil

Jurisprudenţă

Affaire linguistique belge/Belgique

Discriminarea trebuie să aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă – într-o societate democratică

este o astfel de discriminare aceea care urmăreşte un „scop legitim” şi respectă „un raport

de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru realizarea

lui”

A distinge nu înseamnă a discrimina

Statul poate crea inegalităţi de drept destinate a înlătura sau a atenua consecinţele unor

inegalităţi de fapt

Ex. impozitul progresiv, aplicarea majorităţii proporţionale în Irlanda de Nord faţă

de scrutinul majoritar în Marea Britanie

Pentru a exista discriminare, situaţiile de fapt trebuie să fie comparabile

Orice diferenţă de tratament nu înseamnă obligatoriu discriminare

Pot fi create diferenţe, cu condiţia ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi

obiectivă

Marja de apreciere a statului

Statele au o marjă de apreciere în a determina dacă şi în ce măsură diferenţele între situaţii

analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincţiile de tratament juridic aplicate

Întinderea marjei de apreciere

Scopul legitim

Mijloacele utilizate

Raport de proporţionalitate mjloace/scop

Criterii utilizate de CEDO

Aplicarea de tratament diferenţiat unor situaţii comparabile sau analoage

Discriminarea să aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă

Urmăreşte un scop legitim

Raportul de proporţionalitate

Aplicarea de tratament diferenţiat unor situaţii comparabile sau analoage

situaţia tatălui faţă de cea a mamei privitoare la obţinerea unei alocaţii de concediu ca

părinţi ai unui copil nou-născut,

calitatea de proprietari ai unor suprafeţe de teren sub o anumită limită prevăzută de lege cu

calificarea subsecventă de „mici proprietari de terenuri” şi cea de „mari proprietari de

terenuri”, prin raportare la obligaţia legală impusă micilor proprietari de a aduce terenurile

la constituirea unui „fond de vânătoare într-o comună dată” (Bughartz/Elvetiei 1994);

diferenţa de tratament întemeiată pe naştere între copii născuţi din căsătorie sau din afara

căsătoriei, dar recunoscuţi de tatăl lor, şi copii din afara căsătoriei, dar beneficiari ai unei

„scrisori de legitimare” prevăzută de legislaţia naţională cu scopul de a înlocui

recunoaşterea de paternitate, pentru a stabili legături de familie „recunoscute din punct de

vedere juridic”, cu efecte, printre altele, şi pe plan succesoral (Camp şi Bourimi/Olandei,

2000);

diferenţa de tratament cu privire la drepturile succesorale, existentă la epoca faptelor între

copii născuţi din afara căsătoriei, unul „natural legitimat” ulterior, celălalt „adulterin”,

distincţia între locatarii chiriaşi ai unor locuinţe aparţinând persoanelor publice şi cei au

unor locuinţe proprietate particulară (Strunjak şi alţii/Croaţiei, 2000).

Discriminarea să aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă

diferenţa de tratament între naţionali şi străini cu privire la acordarea unor prestaţii sociale

sub forma „alocaţiilor de urgenţă”

aceeaşi diferenţă existentă în legislaţia naţională între bărbaţi şi femei privitoare la

acordarea unor „indemnizaţii şi alocaţii forfetare” femeilor văduve şi mamelor văduve, nu

însă şi bărbaţilor văduvi (Willis/Marea Britanie, 2002);

anularea unui certificat de urbanism acordat proprietarului unui teren după vânzarea

terenului în cauză, în timp ce alte certificate emise în aceleaşi condiţii au fost menţinute

diferenţa de tratament între mamă şi tată cu privire la încredinţarea copilului minor, acesta

fiind încredinţat mamei numai datorită orientării sexuale a tatălui;

preferinţa acordată de instanţa supremă naţională tatălui în încredinţarea după divorţ a

copiilor născuţi din căsătorie, chiar cu luarea în considerare a „tensiunii psihologice” pe

care ar putea-o suferi copiii, în urma acestei încredinţări, datorită apartenenţei mamei la

mişcarea religioasă „martorii lui Iehova” care nu permite efectuarea, în caz de necesitate, a

transfuziilor sangvine

urmăreau un scop legitim

apărarea intereselor familiei în privinţa discriminării în materie succesorală între

copiii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei

protejarea „sănătăţii şi drepturilor copiilor”, în cazul referitor la orientarea sexuală

concepţiile religioase ale părinţilor

mijloacele folosite au fost apreciate ca disproporţionate prin raportare la scopul urmărit,

astfel că discriminările puse în discuţie erau de natură să încalce dispoziţiile art. 14 din

Convenţie.

Nu constituie o discriminare nerezonabilă

obligaţia membrilor unei familii de a purta acelaşi nume comun,

privarea de dreptul la vot a persoanelor condamnate pentru nesupunere civică;

judecarea unui ministru şi, pentru motive de „conexitate”, judecarea unui co-acuzat

împreună cu ministrul de către instanţa supremă, prin privarea de alte grade de jurisdicţie;

imunitatea de jurisdicţie în materie civilă acordată membrilor forţelor armate pentru

pagubele corporale produse altor membri ai acestor forţe, dacă ea are la bază un sistem de

indemnizare directă şi automată de către stat, sistem care era, în ansamblul său, echitabil

(Dyer/Marii Britanii, 1983);

impunerea unor condiţii deosebite pentru adoptarea unui copil din străinătate, prin raportare

la cele necesare adopţiei unui copil din propria ţară, având în vedere problemele deosebite

de integrare pe care le poate pune adoptarea unui copil străin (X/Olandei, 1981);

excluderea de la posibilitatea atacării cu apel a unor decizii pronunţate de jurisdicţii

inferioare a căror competenţă este limitată la o anumită valoare a litigiului;

faptul de a face să asiste la şedinţă, în sala de judecată, persoana deţinută, acuzată de crimă,

într-o „cuşcă de sticlă”, dar , în stare de libertate co-acuzatul inculpat pentru comiterea unui

delict (Auguste/Franței, 1990);

condiţia unui procentaj identic de semnături în fiecare circumscripţie teritorială pentru a se

putea prezenta o candidatură la alegerile senatoriale, cu consecinţa unui număr diferit de

semnături impus, în funcţie de populaţie, fiecărei circumscripţii (Serqueda/Spaniei, 1995).

Raportul de proporţionalitate necesar între mijloacele folosite şi scopul

urmărit

diferenţa existentă în legislaţia franceză între copilul născut în afara căsătoriei, „legitimat”

apoi în urma căsătoriei părinţilor şi cel adulterin în privinţa dreptului la succesiune

scopul invocat de guvern – „protecţia familiei tradiţionale” – poate fi considerat ca

legitim,

nu a găsit „nici un motiv de natură a justifica discriminarea întemeiată pe naşterea în

afara căsătoriei.

nu se pot reproşa copilului adulterin fapte ce nu-i sunt imputabile

în situaţia dată, „ nu a existat un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele

utilizate şi scopul urmărit” (Mazurek/Franței, 2000).

protecţia drepturilor altor moştenitori poate constitui un scop legitim

prin plasarea discuţiei pe terenul proporţionalităţii măsurii excluderii de la succesiune a

copilului lui de cujus, născut după moartea sa din relaţia de concubinaj pe care el a

întreţinut-o cu mama copilului aflat în imposibilitate absolută de a fi recunoscut

o asemenea măsură apare ca disproporţionată faţă de scopul urmărit (Camp şi

Bourimi/Olanda, 2000).

Curtea a arătat că statele au un interes legitim în a exclude persoane care au suferit

condamnări penale de la exercitarea profesiei de expert-contabil, ceea ce înseamnă că

această măsură apare ca urmărind un scop legitim;

totuşi , spre deosebire de aplicarea unor pedepse pentru infracţiuni majore, o condamnare

pentru refuzul de a purta uniforma militară din motive religioase sau filozofice nu denotă

„necinste şi turpitudine morală” de natură a pune în discuţie capacitatea persoanei în cauză

de a exercita această profesie, astfel că refuzul înscrierii ei pe tabelul profesiei constituie „o

sancţiune disproporţionată” şi nu mai urmăreşte un scop legitim, neavând o justificare

obiectivă şi rezonabilă” – Curtea a constatat în această cauză încălcarea art. 14 în raport cu

art. 9 din Convenţie Thlimmenos/Grecia, 2000

Jurisprudenţă ROMÂNIA

Moldovan, Cobzaru, Stoica

Jurisprudenţă CEDO ROMÂNIA

Beian, Driha

Ratificare Protocolul 12

18 ratificări (Albania, Andorra, Croaţia, Cipru, Finlanda, Ucraina, Marea Britanie, etc. )

19 semnări fără ratificare (Austria, Belgia, Cehia, Islanda, Grecia, etc.)

10 nu au semnat (Franţa, Monaco, Lituania, Polonia, etc.)

VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!

Razvan-Horatiu RADU

Agentul Guvernamental pentru CEDO

Subsecretar de Stat

Ministerul Afacerilor Externe

horatiu.radu@mae.ro