Proiect de Linii directorii

privind prelucrarea datelor cu caracter personal

în sectorul mass-media

This project is funded by the European Union

Cuprins

5.1 Introducere

6.1 Cadrul legal

2.1 Legislația Republicii Moldova

2.2 Legislația internațională

7.1 Definiții

8.1 Echilibrarea libertății de exprimare și a dreptului la viață privată

9.1 Principiile care reglementează prelucrarea datelor personale

5.1 Legalitatea, corectitudinea, transparența

5.2 Limitarea legată de scop

5.3 Minimizarea datelor

5.4 Exactitatea

5.5 Limitarea legată de stocare

5.6 Integritatea și confidențialitatea

10.1 Prelucrarea datelor personale în scopuri jurnalistice

6.1 Scopul jurnalistic

6.2 Scopul publicării informației

6.3 Publicarea în interesul public

6.3.1 Persoane publice

7 Prelucrarea datelor personale pe baza consimțământului subiectului de date

8 Excepția jurnalistică din prevederile Legii privind protecția datelor

9 Drepturile subiecților de date

9.1 Dreptul de acces

9.2 Dreptul de a se opune, dreptul la rectificare și ștergere

10 Situații speciale de prelucrare a datelor personale

10.1 Prelucrarea datelor personale ale copiilor

10.2 Relatarea infracțiunilor

10.3 Prelucrarea categoriilor special de date personale

10.4 Înregistrarea video și fotografierea

1. Introducere

Aceste linii directorii au fost elaborate pentru sectorul mass-media ca o orientare pentru

respectarea reglementărilor și principiilor protecției datelor cu caracter personal. Liniile directorii

își propun să ajute sectorul media (inclusiv jurnaliștii) în găsirea echilibrului corect dintre

libertatea de exprimare și dreptul la viața privată. Aceaste linii directorii nu aduc atingere

Codului Deontologic al jurnaliștilor din Republica Moldova și a altor instrumente de

autoreglementare din domeniul eticii jurnaliștilor, dimpotrivă, completează aceste texte în

domeniul specific al protecției vieții private.

Aceste linii directorii au ca scop sprijinirea sectorului mass-media în înțelegerea și respectarea

legislației privind protecția datelor cu caracter personal și în adoptarea bunelor practici pe baza

jurisprudenței relevante.

Liniile directorii sunt elaborate pe baza proiectului de lege privind protecția datelor cu caracter

personal (adoptat de Parlament în prima lectură la 30.11.2018). Întrucât proiectul de lege prevede

procedura de elaborare a codului de conduită, aceaste linii directorii servesc drept îndrumare

până ce Legea privind protecția datelor cu caracter personal va fi adoptată în lectura finală și va

intra în vigoare. După intrarea în vigoare a Legii cu privire la protecția datelor cu caracter

personal, trebuie încurajată respectiv elaborarea unui cod de conduită.

Liniile directorii cuprind jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE),

Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și exemple din practica Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova.

2. Cadrul legal

2.1 Legea Republicii Moldova

Constituția Republicii Moldova

Legea nr. 133 privind protecția datelor cu caracter personal

Legea privind protecția datelor cu caracter personal (adoptată de Parlament în prima

lectură la 30.11.2018)

Legea nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informații

Legea nr. 63 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare

2.2 Legislația internațională

Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Convenția pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu

caracter personal (Convenția 108)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie

privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal

și la libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46 / CE (Regulamentul

general privind protecția datelor).

3. Definiții

Termenii și expresiile din prezentele linii directorii sunt utilizate în sensul prevăzut în Proiectul

de lege privind protecția datelor cu caracter personal, Articolul 3 și după cum este stipulat în

Legea privind libertatea de exprimare (nr. 64 din 23.04.2010), articolul 2 și în conformitate cu

Codul Deonologic al jurnalistului din Republica Moldova.

4. Echilibrul dintre libertatea de exprimare și dreptul la viața privată

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) stabilește două drepturi fundamentale ca

piatră de temelie atât pentru libertatea de exprimare, cât și pentru dreptul la viața privată.

Articolul 10 stabilește că fiecare are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include

libertatea de a susține opinii și de a primi și a transmite informații și idei fără interferențe din

partea autorităților publice și indiferent de frontiere. În același timp, articolul 8 din CEDO

prevede dreptul la respectarea vieții private și de familie.

În consecință, dreptul de a respecta viața privată și de familie (articolul 28), libertatea de opinie

și de exprimare (articolul 32) și dreptul de acces la informații (articolul 34) constituie drepturi

fundamentale în temeiul Constituției Republicii Moldova.

Mass-media se bucură de libertatea de a colecta, prelucra și transmite informații pe teme de

interes general. Mass-media are sarcina de a informa publicul cu privire la problemele de interes

public și de a efectua, în conformitate cu responsabilitățile sale, investigații jurnalistice legate de

probleme de interes public. În același timp, prelucrarea și dezvăluirea datelor cu caracter

personal trebuie să respecte dreptul la viața privată și de familie. Ambele drepturi sunt

importante și nu intră neapărat în conflict între ele. Confidențialitatea și securitatea datelor cu

caracter personal trebuie protejate iar, în același timp, trebuie recunoscută importanța libertății de

exprimare.

Articolul 85 din Regulamentul Uniunii Europene 2016/679 (GDPR) prevede o dispoziție privind

echilibrul dintre protecția datelor cu caracter personal și dreptul celorlalți de a primi și transmite

informații. Regulamentul prevede că dreptul la protecția datelor cu caracter personal trebuie să

fie reconciliat cu dreptul la libertatea de exprimare și informație, inclusiv prelucrarea în scopuri

jurnalistice. De asemenea, dreptul la protecția datelor nu este absolut și trebuie echilibrat

împotriva libertății de exprimare.

Considerentul 153 din GDPR menționează că prelucrarea datelor cu caracter personal exclusiv în

scopuri jurnalistice ar trebui să facă obiectul unor derogări sau excepții de la anumite dispoziții

ale GDPR, dacă este necesar, pentru a concilia dreptul la protecția datelor cu caracter personal cu

dreptul la libertatea de exprimare și informație.

Atât viața privată, cât și libertatea de exprimare au o importanță deosebită într-o societate

democratică și au un statut egal. Un echilibru echitabil trebuie să fie respectat dacă acestea intră

în conflict și prevalența unei revendicări reciproce este determinată în fiecare caz în parte.

5. Principiile care reglementează prelucrarea datelor personale

Articolul 12 din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal stabilește

excepția jurnalistică, dar nu oferă o excepție totală de la toate prevederile proiectului de lege

privind protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, articolul 4 care prevede principiile

referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal se aplică prelucrării datelor cu caracter

personal în sectorul mass-media.

5.1 Legalitatea, corectitudinea, transparența

Datele cu caracter personal vor fi prelucrate în mod legal, echitabil și transparent în ceea ce

privește subiectul.

Pentru a prelucra datele personale într-un mod legal și corect, trebuie să existe o

justificare jurnalistică pentru colectarea și prelucrarea datelor cu caracter personal.

Articolul 12 para. (2) din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal

stabilește că fiecare are dreptul să prelucreze date cu caracter personal în scopuri

academice, artistice sau literare, precum și în cazul jurnaliștilor pentru prelucrarea

datelor în scop jurnalistic, dacă aceasta se realizează în scopul publicării informațiilor ce

vizează interesul public. (Noțiunea de legalitate este explicată în continuare la punctul 6

din aceste linii directorii.)

Noțiunea de transparență înseamnă că atunci când se colectează și prelucrează date cu

caracter personal, persoanele ar trebui să fie informate dacă date cu caracter personal

despre acestea sunt colectate. În domeniul mass-media, este acceptat faptul că nu este

posibil ca jurnaliștii să ia contact cu toți cei despre care colectează informații.

Notificarea persoanelor nu este necesară dacă aceasta ar submina activitatea jurnalistică,

în sensul că se aplică excepția jurnalistică prevăzută la articolul 12 alineatul (3) din

Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal.

În conformitate cu Codul Deonotolgic al jurnalistului din Republica Moldova p. 2.4 și

principiul transparenței, jurnalistul ar trebui să informeze persoanele despre statutul lor,

scopul în colectarea informațiilor și că aceste informații ar putea fi publicate.

În ceea ce privește principiul transparenței, metodele sub acoperire ar trebui utilizate

numai dacă acest lucru este justificat în interesul public și atunci când informațiile nu pot

fi obținute prin alte mijloace. Utilizarea metodelor sub acoperire trebuie menționată

explicit la publicarea informațiilor.

În Hotărârea CEDO a lui Bremner împotriva Turciei, a fost analizată utilizarea metodelor

sub acoperire (camere ascunse). În acest caz, camerele ascunse au fost utilizate pentru obținerea

informațiilor pentru realizarea unui documentar. Instanța a concluzionat că, deși subiectul

documentarului era în interesul public, tehnicile precum utilizarea ascunsă a camerelor foto

dăunau vieții lui private și ele trebuie utilizate cu restricție și în conformitate cu principiile etice.

Instanța nu a exclus în totalitate utilizarea unor astfel de tehnici, dar a sugerat ca acestea să fie

folosite ca ultima soluție, în cazul în care informațiile ar fi de altfel imposibil de obținut.

5.2 Limitarea legată de scop

Datele cu caracter personal sunt colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și nu vor fi

prelucrate în continuare într-un mod incompatibil cu astfel de scopuri.

Trebuie să fie clar de ce și în ce scop sunt colectate datele personale.

Datele cu caracter personal nu pot fi utilizate ulterior într-un scop diferit și neprevăzut de

scopul inițial. Prin urmare, mass-media nu ar trebui să utilizeze date cu caracter personal

în scopuri ne-jurnalistice.

Imaginile persoanelor (pe video sau fotografie) nu trebuie utilizate într-un context nou,

ceea ce este incompatibil cu prima relatare realizată sau poate da o impresie falsă despre

o persoană sau despre un eveniment. De exemplu, există imagini video ale elevilor în

școală. Inițial, aceasta a fost folosită într-o relatare/reportaj care vizează adoptarea unui

nou curriculum în școli. Ulterior, aceeași înregistrare video este folosită pentru a cuprinde

o relatare despre faptul că elevii absentează de la școală și că există probleme cu

comportamentul lor. Elevii din materialul video nu au nicio legătură cu noua istorie

relatată și nu au lipsit niciodată de la școală sau au avut alte probleme. Aceasta oferă o

impresie falsă despre persoanele care sunt incluse în astfel de înregistrări video.

• Cu toate acestea, există posibilitatea ca informațiile dobândite să poată fi utilizate

pentru alte articole în viitor sau să fie păstrate într-un registru general- pentru cercetarea

jurnalistică.

5.3 Minimizarea datelor

Datele cu caracter personal sunt adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în legătură

cu realizarea scopurilor pentru care sunt prelucrate.

Datele colectate și publicate trebuie să fie minime pentru atingerea scopului.

În ceea ce privește caracteristica jurnalismului, poate fi necesară colectarea unei cantități

mari de informații, iar informațiile care nu au nicio relevanță imediată pentru un articol

sau relatare pot fi păstrate pentru utilizarea viitoare dacă se referă la un subiect de interes

public general.

Datele care nu sunt relevante pentru scopul atins nu ar trebui publicate. Chiar și în cazul

în care informațiile au fost obținute și păstrate în mod corect, trebuie analizat separat ce

informații este corect să publicăm. Ar trebui să se stabilească cât de multe date personale

este necesar să fie publicate pentru a relata în mod corespunzător o istorie, echilibrat față

de nivelul de intruziune în viața subiecților de date și potențialul prejudiciu pe care acest

lucru îl poate provoca.

Mass-media ar trebui să anonimizeze datele personale înainte de publicare, când

publicarea acestor date personale nu contribuie la acoperirea istoriei relatate.

În Hotărârea CEDO în cazul Alkaya împotriva Turciei, presa a relatat o istorie despre o

tâlhărie în apartamentul unei celebrități. Adresa de domiciliu a celebrității a fost dezvăluită și în

ziar. Instanța a constatat că aceasta publicare i-a încălcat dreptul la respectarea vieții sale private

și de familie. Deși publicul avea dreptul să fie informat cu privire la un astfel de caz de tâlhărie,

dezvăluirea adresei de domiciliu a unei persoane nu avea niciun interes public. Prin urmare,

dezvăluirea adresei de domiciliu a fost excesivă pentru relatarea istoriei.

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal din Republica Moldova a

constatat o încălcare într-un caz în care o victimă a răpirii și agresiunii sexuale a fost prezentată

pe un portal de știri într-un mod în care victima ar putea fi identificată. Reporterul nu a acoperit

complet fața minorului și a mamei sale, astfel încât în unele imagini chipul lor era vizibil. Era

clar că prelucrarea acestor date cu caracter personal era disproporționată față de eventuala

intenție pe care ar putea-o avea reporterul portalului de știri.

5.4 Exactitate

Datele cu caracter personal trebuie să fie corecte și, dacă este necesar, actualizate.

În conformitate cu Codul Deontologic al jurnalistului din Republica Moldova p 2.16,

mass-media trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că faptele publicate sunt

reale și nu sunt înșelătoare.

În cazul în care subiectul datelor personale pune în discuție unele elemente, se recomandă

efectuarea unei investigații amănunțite pentru a reflecta opinia persoanei în cauză în

publicație.

Atunci când se publică informații care au fost făcute publice în prealabil, mass-media

trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a verifica exactitatea informațiilor respective

înainte de a le publica.

5.5 Limitarea legată de stocare

Datele cu caracter personal sunt păstrate într-o formă care permite identificarea subiecților pentru

o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru atingerea scopurilor pentru care datele

sunt prelucrate.

Datele cu caracter personal nu trebuie să fie păstrate mai mult decât este necesar, dar nu

există un termen fix ce să indice pentru cât timp trebuie păstrate datele personale.

Trebuie să se stabilească cât timp informațiile pot fi încă utile și această utilitate trebuie

revizuită în mod regulat. Informațiile ar trebui revizuite pentru a se asigura că

informațiile sunt încă actualizate, relevante și nu sunt excesive.

5.6 Integritatea și confidențialitatea

Datele cu caracter personal sunt prelucrate într-o manieră care să asigure securitatea adecvată a

acestora, inclusiv protecția împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale și protecția împotriva

pierderii, distrugerii sau daunelor accidentale sau ilegale prin luarea măsurilor tehnice și

organizatorice corespunzătoare.

Trebuie luate măsuri rezonabile pentru a asigura un nivel adecvat de securitate cu privire

la riscurile prezentate la prelucrare și caracterul datelor prelucrate.

Măsurile de securitate ar trebui stabilite într-un plan de politici de securitate, incluzând

cerințele tehnice și de securitate fizică.

Securitatea tehnică include controale înregistrărilor (loggins), criptarea, utilizarea

parolelor în procesul de securizare a informațiilor, înregistrări de siguranță, eliminarea

echipamentelor vechi, etc. Trebuie de menționat că sistemele informatice atât la locul de

muncă, cât și dispozitivele mobile (smartphone-uri, laptopuri și comprimate) trebuie luate

în considerare.

Securitatea fizică include utilizarea fotografiilor, video, audio sau alte mijloace de

înregistrare în perimetrul de securitate, monitorizarea vizitatorilor, a operatorilor de date

pe un suport digital sau electronic (digital) care conține date cu caracter personal și

păstrarea acestora în sisteme de siguranță blocabile sau magazii pentru a preveni furtul și

pierderea dispozitivelor mobile atunci când personalul este în afara biroului etc.

Operatorii de date cu caracter personal ar trebui să instruiască și să formeze persoanele

implicate în prelucrarea datelor cu caracter personal despre cerințele de securitate pentru

prelucrarea datelor cu caracter personal.

Persoanele implicate în prelucrarea datelor cu caracter personal sunt supuse unei

declarații de confidențialitate care pot fi incluse în contractele de muncă.

6. Prelucrarea datelor personale în scopuri jurnalistice

Articolul 5 din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal stabilește motivele

legale pentru ca prelucrarea datelor cu caracter personal să fie legală. În ceea ce privește

protecția libertății de exprimare, articolul 12 alineatul (2) stabilește un motiv suplimentar pentru

ca prelucrarea să fie legală. Acesta prevede că fiece persoană are dreptul să prelucreze date cu

caracter personal în scopuri academice, artistice sau literare, precum și în cazul jurnaliștilor

pentru prelucrarea datelor în scop jurnalistic, dacă acest lucru este realizat în scopul publicării

informațiilor care vizează interesul public.

Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal prevede excepția jurnalistică, care

este concepută special pentru a proteja libertatea de exprimare și este destinată să se aplice numai

acolo unde este necesar pentru a ajunge la un echilibru echitabil. Prin urmare, scopul jurnalistic

poate fi privit ca un interes legitim urmărit de un operator de date într-o situație specifică.

Pentru a prelucra datele cu caracter personal bazate pe excepția jurnalistică, toate cele trei

elemente ale excepției jurnalistice trebuie să fie prezente:

• datele personale trebuie prelucrate numai în scop jurnalistic;

• scopul prelucrării trebuie să fie publicarea informațiilor

• informația trebuie să vizeze interesul public.

6.1 Scopul jurnalistic

Nu există o definiție a jurnalismului în domeniul protecției datelor cu caracter personal. După

cum se menționează în considerentul 153 al GDPR, pentru a ține seama de importanța dreptului

la libertatea de exprimare în fiecare societate democratică, este necesar să interpretăm în general

noțiunile referitoare la această libertate, precum jurnalismul.

Curtea Europeană de Justiție a concluzionat în cazul Satamedia (cauza C-73/07), că

noțiunile referitoare la dreptul la libertatea de exprimare, cum ar fi jurnalismul, ar trebui

interpretate în linii generale. Curtea a concluzionat că excepțiile și derogările furnizate se

aplică nu numai întreprinderilor media, ci și tuturor persoanelor implicate în jurnalism. În

hotărârea sa, instanța a concluzionat că suportul, care este utilizat pentru a transmite

datele prelucrate, fie că sunt de natură clasică, cum ar fi suportul de hârtie sau undele

radio, sau electronice, cum ar fi internetul, nu este determinant în stabilirea faptului dacă

o activitate este întreprinsă sau nu exclusiv în scop jurnalistic.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, conceptul de jurnalism

trebuie să aibă o interpretare extinsă. Jurnalismul poate acoperi tot ceea ce este publicat

într-un ziar, revistă sau difuzat la radio sau televiziune. Excepția jurnalismului poate fi

invocată de organizațiile media, dar acoperă și activitățile altora, inclusiv o persoană

fizică care publică informații sau idei, chiar dacă persoana nu este jurnalist profesionist și

nu este plătită pentru acest lucru.

6.2 Scopul publicării informației

Datele cu caracter personal trebuie prelucrate doar în scop jurnalistic și acest lucru trebuie făcut

în scopul publicării informațiilor. Publicarea înseamnă punerea la dispoziția publicului sau a unei

părți a publicului.

Prin urmare, informațiile trebuie utilizate în vederea publicării materialelor jurnalistice.

Scopul publicării informațiilor nu înseamnă că publicarea datelor cu caracter personal

trebuie făcută la un anumit moment pentru o anumită relatare. Datele cu caracter personal

pot fi păstrate pentru a fi utilizate într-o altă istorie relatată sau pentru actualizarea unei

istorii care a fost deja publicată.

Este important, ca scopul final al mass-media să fie publicarea unei relatări. Toate

informațiile de fond colectate, utilizate sau create ca parte a activităților de jurnalism ar

putea fi, de asemenea, exceptate de la prevederile legii privind protecția datelor, chiar

dacă aceste detalii nu sunt incluse în niciun articol final sau nu sunt publicate în general.

6.3 Publicarea în interes public

Datele cu caracter personal trebuie prelucrate doar în scop jurnalistic și acest lucru trebuie făcut

în scopul publicării informațiilor care vizează interesul public.

Evaluarea prezenței interesului public ar trebui să vizeze în cele din urmă realizarea unui

echilibru adecvat între libertatea de exprimare și drepturile de viața privată. Interesul

public în cauză trebuie să depășească dreptul la protecția datelor. Mass-media trebuie să

poată explica motivele pentru care se crede că publicarea este în interesul publicului.

Nu există un concept definitiv a interesului public și, prin urmare, dacă un fapt este în

interesul public trebuie să fie analizat de la caz la caz. Operatorul de date trebuie să poată

demonstra că chestiunea interesului public a fost luată în considerare la colectarea datelor

cu caracter personal și nu doar după publicare.

În determinarea interesului public, mass-media ar trebui să țină cont de faptul dacă

relatarea de știri poate contribui la o dezbatere de interes general și dacă prelucrarea

datelor cu caracter personal va contribui la atingerea deplină a acestui obiectiv.

Atunci când interesul public este invocat pentru a justifica o intruziune în viața privată,

trebuie luată în considerare proporționalitatea. Cu cât este mai mare este intruziunea în

viața privată a unei persoane, cu atât gradul de interes public trebuie să fie mai mare

pentru a-l justifica.

Setea publicului de informații despre viața privată a altora nu constituie un interes public.

Dacă unicul obiectiv al unui articol este de a satisface curiozitatea publicului cu privire la

detaliile vieții private a unei persoane, nu se poate considera că contribuie la o dezbatere

de interes general în societate.

În stabilirea interesului public, ceea ce ar trebui să conteze pentru jurnaliști este faptul

dacă relatarea știrilor poate contribui la o dezbatere de interes general și nu faptul dacă ei vor

reuși să atingă pe deplin acel obiectiv.

În cazul CEDO Erla Hlynsdottir împotriva Islandei (nr. 2), un jurnalist a relatat că

directorul unui centru de reabilitare creștină și soția sa au fost implicați în jocuri sexuale cu

pacienții centrului. Curtea a concluzionat că, deși soția nu a fost condamnată în cele din urmă,

relatarea despre afirmațiile, care implicau activități sexuale private, a contribuit la interesul

public.

În cazul CEDO a Editions Plan împotriva Franței, un jurnalist și fostul medic al

fostului președinte francez Mitterrand au scris o carte care descrie starea sănătății sale în

timpul mandatului său. Moștenitorii președintelui au mers în instanță cu succes pentru a

interzice difuzarea ulterioară a cărții, susținând că aceasta a invadat intimitatea fostului

președinte și a afectat viața și sentimentele personale ale văduvei și copiilor săi. Cu toate

acestea, instanța s-a pronunțat în favoarea jurnalistului și a medicului, considerând că este în

interesul public să discute istoria președintelui care a avut două mandate în funcție de

președinte.

În cazul CEDO Couderc și Hachette Filipacchi Associes c. Franța, o revistă franceză a

relatat despre copilul prințului Albert al II-lea de Monaco născut în afara căsătoriei. Curtea a

concluzionat că publicarea acestor informații servea interesului public pentru a fi informat cu

privire la regulile succesiunii, care ar putea împiedica copiii născuți în afara căsătoriei să

ajungă pe tron. În plus, membrii familiei monarhiei fac parte și din istoria contemporană, de

aceea există un interes public față de viața lor.

6.3.1 Persoane publice

Protecția drepturilor și libertăților fundamentale a persoanei fizice în ceea ce privește protecția

datelor cu caracter personal, în special dreptul la inviolabilitatea vieții intime, familiale și

private, este atribuită și persoanelor publice (ca în cazul oricărei alte persoane fizice).

Mass-media nu ar trebui să facă o ipoteză generală precum că viața privată a unei

persoane publice este întotdeauna o problemă de interes public pentru a justifica

publicarea.

Deciziile cu privire la ceea ce este considerat o chestiune privată și ce a intrat într-o sferă

publică trebuie luate de către jurnaliști înșiși de la caz la caz. Cu cât aspectul vieții private

este mai dezvăluit, cu atât justificarea trebuie să fie mai serioasă.

Atunci când sunt relatate probleme care implică aspecte private ale vieții, jurnaliștii ar

trebui să acorde o atenție deosebită rolului sau funcției persoanei în cauză și naturii

activităților care fac obiectul relatării de știri. În funcție de faptul dacă persoana are sau

nu funcții oficiale, o persoană se va bucura de un drept mai mult sau mai puțin restrâns la

intimitatea sa.

O cantitate crescută de interes public față de un politician sau un funcționar public

însărcinat cu executarea puterii de stat este justificată, împreună cu interesul pentru

activitățile sale politice și / sau profesionale.

Jurnaliștii trebuie să respecte așteptările legitime ale persoanelor publice cu privire la

viața privată atunci când se angajează în activități pur private, cum ar fi participarea la

sport, mersul pe jos, ieșirea dintr-un restaurant sau atunci când sunt în vacanță sau în

relații intime (probleme conjugale, afaceri extraconjugale), dacă relatarea nu contribuie la

o chestiune de interes public.

În hotărârea CEDO a cauzei Von Hannover împotriva Germaniei, instanța a concluzionat că

imaginile și informațiile cu caracter pur personal nu sunt considerate necesare unor dezbateri de

interes general. În acest caz, imaginile prințesei de Hannover au fost publicate în legătură cu

participarea ei în activitatea sportivă. Reclamanta s-a plâns de obligația statelor în a proteja

imaginea unei persoane, chiar și a fotografiilor făcute persoane publice în spațiile publice.

Instanța a constatat că chestiunea nu intra în sfera vreunei dezbateri politice sau publice,

deoarece fotografiile publicate și comentariile însoțitoare se referă exclusiv la detalii despre viața

privată a reclamantei. Instanța a considerat că unicul scop a publicării a fost acela de a satisface

curiozitatea unui anumit public cu privire la detaliile vieții private a reclamantei și acest lucru nu

poate fi considerat a fi contribui la nicio dezbatere de interes general pentru societate, în ciuda

faptului că reclamanta este cunoscută publicului.

7. Prelucrarea datelor personale în baza consimțământului subiectului de date

Regula generală este aceea că datele cu caracter personal ale persoanelor fizice nu trebuie

publicate fără acordul acestora, cu excepția cazului când se aplică excepția jurnalistică.

Atunci când sunt colectate sau publicate date cu caracter personal în baza temeiul legal al

consimțământului, consimțământul trebuie să fie dat în mod liber, specific, informat și

neechivoc în ce privește dorințele subiectului de date, printr-o declarație sau printr-o

acțiune clară afirmativă acordată cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal

referitoare la acesta.

În același timp, pentru obținerea unui astfel de consimțământ, mass-media trebuie să

explice clar ce categorii de date personale vor fi publicate, de către cine și în ce formă.

Simplul fapt că datele personale ale persoanelor fizice au fost deja publicate de alte

agenții media nu justifică în sine publicarea repetată a acestora și nu constituie un

consimțământ al subiectului de date. Pentru a disemina aceste informații în absența

consimțământului subiectului de date, trebuie să existe un interes public care să justifice

re-publicarea.

8. Excepția jurnalistică din prevederile Legii privind protecția datelor

Articolul 12 para. 3 din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal stabilește

că normele proiectului de lege privind protecția datelor cu caracter personal nu se aplică

excepției jurnalistice, cu excepția competențelor Centrului și a dispozițiilor prevăzute la articolul

1-4. , 13, 36 și capitolele VIII și IX, care se aplică întotdeauna.

Cu toate acestea, articolul 12 alineatul (3) nu oferă jurnaliștilor o excepție automată de la alte

prevederi. Ea nu face obiectul scutirii de la prevederile proiectului de lege privind datele cu

caracter personal, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a reconcilia dreptul la protecția

datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și informare.

De regulă, mass-media trebuie să aibă întotdeauna obiectivul de a respecta prevederile

privind protecția datelor.

Prelucrarea datelor se realizează în scopul exercitării dreptului la libertatea de exprimare

și informare, cu respectarea dreptului persoanei la protecția datelor cu caracter personal,

în absența interesului subiectului de date de a fi protejat, cu condiția ca protecția

subiecților de date să nu fie afectată, iar starea fizică și siguranța fizică a subiecților de

date să nu fie pusă în pericol, fiind mai importantă decât interesul public.

Prevederile legii trebuie să fie incompatibile cu jurnalismul și / sau să împiedice

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și informare. Prin urmare, trebuie să fie

imposibil să respectăm și să îndeplinim scopul jurnalistic sau este nerezonabil să

respectăm în funcție de scopul jurnalistic, echilibrând interesul public al jurnalismului cu

efectul asupra dreptului la viața privată.

Mass-media trebuie să explice de ce prevederile relevante ale proiectului de lege privind

protecția datelor cu caracter personal sunt incompatibile cu scopurile jurnalistice. Prin

urmare, trebuie să existe un argument clar cu privire la motivul pentru care dispoziția în

cauză prezintă un obstacol în scopul jurnalismului.

Atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopuri ne-jurnalistice, mass-media

trebuie să respecte caracterul complet a prevederilor legislației privind protecția datelor

cu caracter personal. De exemplu, date despre registrele de resurse umane, informații

despre furnizori sau clienți, informații de marketing și publicitate etc.

9. Drepturile subiecților de date

Drepturile subiecților de date, respectiv dreptul de acces, dreptul la rectificare, ștergerea (dreptul

de a fi uitat) și dreptul de opoziție la prelucrarea datelor cu caracter personal sunt prevăzute în

GDPR și în Proiectului de lege privind protecția datelor cu caracter personal.

Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal Articolul 12 alineatul (5), prevede

că exercitarea drepturilor subiecților de date referitoare la prelucrarea datelor în condițiile

articolului 12 poate avea loc prin corelarea situației de facto cu proporționalitatea echilibrului

dintre dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul de acces la informații și la

libertatea de exprimare.

9.1 Dreptul de acces

Subiectul de date are dreptul să știe dacă datele cu caracter personal care îl vizează sunt sau nu

prelucrate și, în caz afirmativ, să obțină acces la datele sale.

La primirea cererii de acces de la subiectul de date, mass-media va lua în considerare

posibilitatea examinării sale, precum și cantitatea de informații care poate fi furnizată.

Mass-media trebuie să analizeze dacă este adecvat să ofere accesul la datele cu caracter

personal fără ca acest lucru să submineze activitatea jurnalismului.

În cazul în care nu este posibilă satisfacerea cererii, trebuie explicate motivele refuzului.

Justificarea pentru respingerea cererii de acces la informația personală ar putea fi

prezentată, de exemplu, dacă informațiile furnizate ar putea submina articolul.

Excepția de a refuza dreptul de acces poate fi aplicată cererii de acces înainte sau după

publicarea articolului.

În partea referitoare la protecția surselor de informații, mass-media și orice persoană care

desfășoară o activitate jurnalistică de colectare, primire și distribuire a informațiilor către

public, precum și persoana care colaborează cu acestea, care a obținut informații de la o

sursă, trebuie să aibă dreptul de a nu dezvălui identitatea sursei sau orice informații care

ar putea duce la identificarea sursei.

9.2 Dreptul de a se opune, dreptul la rectificare și ștergere

Subiectul de date are dreptul să se opună în orice moment, din motive întemeiate, legate de cazul

său particular, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal care îl vizează. În temeiul

dreptului la rectificare, subiectul de date are dreptul să obțină rectificarea, completarea sau

actualizarea oricăror date inexacte sau neadevărate, care îl privesc. Subiectul de date are dreptul

să obțină ștergerea datelor de contact ale acestuia de către operator.

Drepturile subiecților de date nu sunt absolute. În aceste condiții, motivele de interes

public pot justifica prelucrarea datelor cu caracter personal. Prin urmare, pot fi aplicate de

la caz la caz la limitări la dreptul la obiecție, rectificare și ștergere.

Drepturile subiecților de date trebuie evaluate pentru a găsi echilibrul corect între

interesul legitim al persoanei fizice și alte drepturi fundamentale ale persoanei și interesul

public în cauză.

Dacă obiecția din partea subiectului de date este justificată, prelucrarea efectuată de

operator nu mai poate acoperi datele cu caracter personal care îl vizează.

Subiectul de date poate solicita ștergerea datelor cu caracter personal pe baza afirmației

că o astfel de prelucrare nu are o bază legitimă. Prin urmare, sarcina probei cu privire la

justificarea prelucrării datelor revine operatorului, deoarece acesta este responsabil pentru

legitimitatea prelucrării datelor.

În conformitate cu principiul responsabilității, operatorul de date trebuie să poată

demonstra în orice moment că există o bază legală solidă pentru prelucrarea datelor, în

caz contrar, procesul trebuie încetat. În sectorul mass-media, acest lucru înseamnă că

operatorul trebuie să demonstreze că se aplică excepția jurnalistică pentru prelucrarea

datelor cu caracter personal.

10. Situații speciale de prelucrare a datelor personale

10.1 Prelucrarea datelor personale ale copiilor

După cum este stabilit în considerentul 38 al GDPR, copiii merită o protecție specifică cu privire

la datele lor personale, deoarece aceștia pot fi mai puțin conștienți de riscuri, consecințe și

garanțiile în cauză și drepturile lor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

Datele cu caracter personal ale unui copil pot fi colectate și publicate, de regulă, numai cu

acordul părinților sau al reprezentanților legali. Consimțământul unui părinte sau al unui

reprezentant legal nu înseamnă că informațiile ar trebui publicate, dacă acestea intră în

conflict cu interesele unui copil.

Excepții la consimțământ se pot aplica atunci când colectarea și publicarea acestor

informații se referă la un interes public major acoperit de excepția jurnalistică.

Copiii trebuie, de regulă generală, să fie intervievați sau fotografiați în prezența unui

părinte sau a unui tutore responsabil de copil, sau cel puțin cu permisiunea unei astfel de

persoane.

Mass-media are responsabilitatea de a nu prejudicia copilul, deoarece acesta nu este

suficient de conștient de impactul cuvintelor sau acțiunilor sale.

Prin urmare, publicarea datelor cu caracter personal ale unui copil care este suspectat,

acuzat sau condamnat este interzisă decât dacă publicarea acestor informații este

justificată de circumstanțe excepționale și de importanța lor extremă față de interesul

public.

Având în vedere că copiii merită o protecție specifică, orice informație și comunicare, în

cazul în care prelucrarea se referă la un copil, ar trebui să fie relatată într-un limbaj atât

de clar și simplu încât copilul să poată să înțeleagă cu ușurință.

Colectarea și publicarea detaliilor vieții private a unui copil nu poate fi justificată doar de

poziția părinților sau a reprezentanților legali care se ocupă de copil. În același timp,

astfel de informații pot fi colectate și publicate acolo unde este necesar să demonstreze

abaterile părinților (sau ale reprezentanților legali) sau a ordonării de către aceștia a unor

fapte penale sau de alte acțiuni care nu sunt compatibile cu statutul lor public. Domeniul

de aplicare al acestor informații nu trebuie să depășească ceea ce este strict necesar pentru

dezvăluirea faptelor relevante pentru interesul public.

În cazul CEDO Kahn v. Germania, imaginile cu doi copii ai lui Oliver Kahn, fost portar al

echipei naționale de fotbal a Germaniei, și a soției sale au fost prezentate într-o revistă.

Jurnaliștii au fost amendați pentru că au încălcat dreptul familiei la viața privată. Toate

fotografiile arătau copiii în compania părinților sau în vacanță, deși subiectul relatărilor nu au

fost copiii înșiși, ci mai degrabă relația părinților lor și cariera lui Oliver Kahn.

În cazul CEDO Reklos și Davourlis c. Grecia, fotografierea unui copil nou-născut fără acordul

părinților săi (în unitatea intensivă la care ar fi trebuit să aibă acces doar personalul spitalului) a

fost considerată o încălcare a dreptului la viață privată chiar dacă imaginile nu au fost publicate.

În Hotărârea CEDO privind cauza Zvagulis împotriva Lituaniei, instanța a ajuns la concluzia

că un ziar care relata despre o vedetă pop proeminentă având un copil născut în afara căsătoriei a

încălcat dreptul său la viața privată, întrucât ziarul nu a putut să lege aceste informații de

activitatea profesională a vedetei pop. Instanța a considerat că existența copilului nu depășește

sfera privată și că publicarea era stresantă pentru figura publică și dăunătoare pentru integritatea

psihologică a copilului.

10.2 Relatarea infracțiunilor

Mass-media trebuie să respecte prezumția de nevinovăție și să considere orice persoană

nevinovată până la emiterea unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile împotriva

sa.

Prin urmare, mass-media va evita dezvăluirea publică a vinovăției persoanei înainte ca

aceasta să fie condamnată de instanță. În special, relatările jurnalistice ar trebui să

specifice dacă acuzatul a pledat vinovat sau nu. Mărturisirea de vinovăție nu trebuie

prezentată ca fiind o dovadă a vinovăției.

Numele și / sau imaginea unei persoane suspectate sau acuzate (sau orice alte detalii care

să facă posibilă identificarea acesteia) pot fi publicate numai dacă există un interes public

imperativ în identificare.

În general, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice care au comis infracțiuni sau

contravenții minore nu vor fi făcute publice decât dacă există un interes public imperativ.

Mass-media nu trebuie să publice date personale ale unui martor la o faptă infracțională.

Prin urmare, datele cu caracter personal ale victimelor infracțiunii nu pot fi publicate fără

consimțământul lor sau, în caz de deces, fără consimțământul rudelor, acestea sunt, prin

definiție, participanți vulnerabili în proceduri legale.

Divulgarea oricărei indicații care ar putea duce la identificarea unei victime sau a unui

martor ar trebui să fie interzisă.

Mass-media trebuie să evite publicarea identității rudelor sau a prietenilor suspecților,

acuzați sau condamnați, cu excepția cazului în care descrierea este necesară pentru

relatarea completă și autentică a infracțiunilor comise sau a procedurii judiciare.

În cazul CEDO, Krone Verlag GmbH & Co KG și Krone Multimedia GmbH & Co KG

împotriva Austriei, ziarul a dezvăluit identitatea unei victime minore a abuzurilor sexuale prin

publicarea fotografiei sale pe site-ul său web. Deși chestiunea era o problemă de interes public,

având în vedere că nici infractorii, nici victima nu erau persoane publice sau nu au intrat anterior

în sfera publică, cunoașterea identității lor nu a fost necesară pentru a înțelege particularitățile

cazului. Copilul nu era o persoană publică și nu a fost considerat de Curte că ar fi intrat în sfera

publică devenind victima unei infracțiuni, care a atras o atenție publică considerabilă.

10.3 Prelucrarea categoriilor special de date personale

Considerentul 51 al GDPR prevede că datele personale care, prin natura lor, sunt deosebit de

sensibile în raport cu drepturile și libertățile fundamentale merită o protecție specifică, deoarece

contextul prelucrării lor poate crea riscuri semnificative pentru drepturile și libertățile

fundamentale. Categoriile speciale de date cu caracter personal sunt date ce dezvăluie originea

rasială sau etnică, opinii politice, credințe religioase sau filozofice sau apartenență la sindicat și

datelor genetice, date biometrice în scopul identificării unice a unei persoane fizice, date

referitoare la sănătate sau date privind viața sexuală sau orientarea sexuală a unei persoane fizice.

De regulă, în conformitate cu articolul 9 alineatul 1 din Proiectul de lege privind protecția datelor

cu caracter personal, este interzisă prelucrarea unor categorii speciale de date cu caracter

personal.

Prin urmare, ar trebui să se acorde mai multă atenție prelucrării și publicării de către

mass-media a unor categorii speciale de date cu caracter personal.

Interesul public în cauză trebuie să fie mai mare pentru a justifica colectarea și publicarea

unor categorii speciale de date cu caracter personal.

În general, pacienții internați în spitale sau cei de la orice instituție similară nu ar trebui

să fie intervievați fără autorizația medicului. Se pot face excepții, în special, în cazul

neglijenței penale, tratament neglijent în raport cu pacienții, corupție, verificarea

independentă a reclamațiilor pacienților față de medici și alte cazuri la inițiativa

pacientului.

În cazul CEDO Armoniene v. Lituania, cel mai mare cotidian național a publicat detalii despre

starea medicală a unei persoane private care suferea de HIV. După ce persoana în cauză a murit,

soția sa a continuat procedurile legale. Curtea a constatat că dezvăluirea publică a stării de

sănătate a soțului și indicarea numelui, prenumelui și reședinței sale nu era o chestiune de interes

public. Prin confirmarea informațiilor despre boala soțului, angajații de la centrul SIDA ar fi

putut afecta negativ dorința altora de a realiza un examen voluntar privind HIV.

10.4 Înregistrarea video și fotografierea

În general, publicarea imaginilor trebuie privită ca o ingerință mai substanțială în dreptul la

respectarea vieții private decât o simpla comunicare a numelui persoanei. Fiecare are dreptul de a

controla utilizarea propriei imagini.

Jurnaliștii ar trebui, în principiu, să asigure acordarea consimțământul persoanei în cauză

în momentul în care este realizată fotografia și nu numai în momentul publicării acesteia.

În caz contrar, un atribut esențial al personalității (imaginea) depinde de terți și persoana

în cauză nu are control asupra acesteia.

Dreptul la imagine este un drept a cărui substanță depinde direct de statutul social al

persoanei în cauză și de natura și dimensiunea evenimentului relatat. Prin urmare,

fotografierea și filmarea persoanelor în spații private nu este permisă fără consimțământul

acestora.

Consimțământul acordat pentru utilizarea imaginii pentru o operațiune specifică nu se va

extinde la manipularea aceleiași imagini de către alți beneficiari, în afară de cea convenită

inițial. De exemplu, consimțământul pentru publicarea unei fotografii într-un anumit ziar

nu trebuie presupus a fi acordat automat altor publicații.

În zonele publice (de exemplu, pe stradă, în transportul în comun), persoanele pot fi

fotografiate și filmate, dacă fac parte dintr-o mulțime și nu există o vizare intenționată a

unei persoane specifice.

În plus, persoanele pot fi fotografiate în timp ce persoana participă la anumite evenimente

publice. În contextul evenimentelor (conferințe, simpozioane, congrese) sau evenimente

artistice (concerte de spectacole), imaginea poate fi surprinsă și reprodusă ulterior fără

acordul expres. Vă rugăm să rețineți că nu este neapărat necesar ca evenimentul să aibă

loc într-un loc public. Acest lucru este relevant pentru latura publică a evenimentului,

care poate avea loc și într-o locație privată.

Dreptul la imagine este supus unor limite numai atunci când este vorba de aspectul privat

al vieții persoanei. Atunci când este realizată o imagine a unei persoane publice (de

exemplu în cadrul familiei sau în perioada vacanței), mass-media trebuie să respecte

dreptul la viața privată.

Atunci când publicarea persoanelor capturate în videoclip sau fotografie nu este în

interesul public sau, în plus, reflectă situații vulnerabile ale persoanelor, imaginea

persoanei trebuie depersonalizată pentru a le face neidentificabile.

Trebuie de notat că subiectul de date poate fi identificat în continuare prin îmbrăcăminte,

limbaj corporal sau voce și, prin urmare, pot fi necesare mijloace suplimentare pentru

blurarea unor astfel de aspecte.

Utilizarea lentilelor mari pentru a face fotografii la distanță mare încalcă dreptul la viața

privată, atunci când imaginile dezvăluie date cu caracter personal care, altfel, ar putea să

nu fie vizibile pentru lumea exterioară.