1

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA‖

ŞCOALA DOCTORALĂ „ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ

NAŢIONALĂ‖

TEMA:

EXECUTAREA SANCȚIUNILOR

CONTRAVENȚIONALE ÎN ROMÂNIA

- REZUMAT -

Coordonator de doctorat:

Prof. univ. dr. ŢICAL GEORGE MARIUS

Doctorand:

CATANĂ NECULAI

BUCUREŞTI 2014

2

CUPRINS

CUPRINS ........................................................................................................................... 2

ARGUMENTUL CERCETĂRII ..................................................................................... 4

CAPITOLUL I

SISTEMUL CONTRAVENŢIONAL ROMÂNESC ................................................... 10

1.1. Noţiuni, termeni ...................................................................................................... 11

1.2. Evoluţia sistemului contravenţional în dreptul românesc ....................................... 11

1.3. Sistemul contravenţional românesc actual.............................................................. 12

1.4. Contravenţia în legislaţia românească .................................................................... 13

1.5. Sancţiunile contravenţionale în legislaţia română .................................................. 13

CAPITOLUL II

CONSTATAREA, APLICAREA ȘI EXECUTAREA SANCŢIUNILOR

CONTRAVENŢIONALE ............................................................................................... 15

2.1. Consideraţii generale privind constatarea, aplicarea şi executarea sancţiunilor

contravenţionale ............................................................................................................. 15

2.2. Procesul verbal – instrumentul juridic de constatare a contravenţiei ..................... 15

2.3. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare .............................................. 16

2.4. Cazuri de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale ............................................. 16

2.5. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale ........................................... 17

2.6. Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale în

diferite domenii .............................................................................................................. 17

2.7. Executarea sancţiunilor principale .......................................................................... 18

2.8. Executarea sancţiunilor complementare ................................................................. 18

2.9. Contestaţia la executare .......................................................................................... 18

2.10. Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale ............................... 19

CAPITOLUL III

ASPECTE PROCEDURALE COMPARATE PRIVIND EXECUTAREA

SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE .............................................................. 19

3.1. Sisteme contravenționale europene ........................................................................ 19

3.2. Sistemul contravențional în Franța ......................................................................... 20

3.3. Sistemul contravențional în Olanda ........................................................................ 21

3.4. Sistemul contravențional în Republica Moldova ................................................... 22

3.5. Jurisprudenţa CEDO privind procedura aplicării sancţiunilor contravenţionale ... 23

3

3.6. Influenţele jurisprudenţei CEDO față de sistemul contravențional românesc ........23

CAPITOLUL IV

AGENȚIA NAȚIONALĂ DE COLECTARE A AMENZILOR (ANCA) .................24

4.1. Ineficiența procesului de executare a amenzilor în sistemul contravențional

românesc .........................................................................................................................24

4.2. Analiza încasării amenzilor aplicate de poliție pentru anul bugetar 2009 ..............25

4.3. Analiza încasării amenzilor contravenționale în județul Neamț .............................26

pentru anul bugetar 2012 ................................................................................................26

4.4. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor ..........................................................27

4.5. Procedura executării amenzilor rutiere ....................................................................28

CONCLUZII ȘI PROPUNERI .......................................................................................28

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ......................................................................................30

4

ARGUMENTUL CERCETĂRII

Cercetarea doctorală în cadrul acestei teme îşi propune relevarea

coordonatelor raportului dintre mediul universitar şi sistemul contravențional

românesc sub aspectul tehnic al constatării, aplicării și executării contravenției, ca

instituție fundamentală în prevenirea și combaterea faptelor care contravin

conviețuirii sociale, raport a cărui miză este atât aprofundarea studiului asupra

procedurilor tehnice de executare a sancțiunilor existente în sistemul

contravențional, cât şi identificarea unor elemente-cheie care să permită, în

practică, eficientizarea scopului pentru care sunt aplicate contravențiile.

Tema abordată urmărește și creşterea conştientizării factorilor de

răspundere din cadrul instituțiilor statului cu rol în prevenirea și combaterea

faptelor cu un grad redus de pericol social, respectiv găsirea unor pârghii adecvate

de colectare a sumelor provenite prin aplicarea contravențiilor și realizarea

scopului preventiv și represiv pentru care au fost aplicate. În acest context,

rezultatele cercetării ar putea trece dincolo de graniţa mediului academic şi a

factorilor de decizie şi acţiune, prin înființarea unei instituții cu scop principal de

coordonare a activității de executare a sancțiunilor și adiacent de gestionare a

sumelor de bani colectate, respectiv de cooperare internațională.

În contextul argumentării nevoii stringente de prevenire şi combatere a

faptelor care aduc atingere normelor de conviețuire socială cu un pericol social

redus, care nu sunt prevăzute de legea penală, tema tezei de doctorat „Executarea

sancțiunilor contravenționale în România” – reprezintă o temă de actualitate

având ca subiect o fază importantă a sistemului contravențional românesc, care în

practică are o eficiență scăzută prin prisma corelării legislației cu legislație

europeană, ca o consecință a aderării româniei la Uniunea Europeană.

Actualitatea temei rezultă din contextul social al unei Europe pline de

frământări social-economice, rasiale care a determinat o creștere a infracționalității

şi contravenționalităţii pe toate palierele, care porneşte de la vârste juvenile.

Modificarea sistemului contravențional românesc sub aspectul executării

sancțiunilor apare ca o necesitate a evoluției sociale prin integrarea în Uniunea

Europeană. Admiterea în spațiul Schengen a României va fi urmată de o serie de

schimbări şi adaptări legislative privind segmentul ordinii publice şi a securităţii

naționale, ceea ce presupune şi crearea unui sistem contravențional suplu, a unei

structuri unitare care să coordoneze această responsabilitate și să mențină o

cooperare strânsă cu instituţiile similare existente în statele Uniunii Europene.

Astăzi, când instituțiile statului cu rol în colectarea sumelor datorate la

bugetul de stat si local au mai multă vizibilitate în sfera acţiunii guvernamentale pe

fundalul escaladării fenomenului de eludare a plății taxelor, impozitelor dar și a

sumelor reprezentând sancțiuni principale contravenționale, studiul ştiinţific al

sistemului contravențional românesc prin prisma prevenirii şi combaterii faptelor

antisociale, devine important nu doar sub aspect istoric, cât mai ales pentru

5

cunoaşterea sferei în care acţionează, a actorilor implicaţi, a armonizării legislative

cu normele și procedurile europene. Identificarea paşilor care trebuie făcuţi pentru

eficientizarea sistemului contravențional, nu doar principial sau la nivel declarativ,

şi stimularea voinţei politice şi a legiuitorului pentru acţiune în sensul corect, vor

putea eficientiza sistemul creat.

Astfel, apare necesitatea elaborării unei strategii, la care să participe

principalii actori cu rol de prevenire și combatere a faptelor antisociale, care să

vizeze atât latura teoretico-legislativă cât şi cea tehnică funcțională, de eficientizare

a sistemului contravențional din România și armonizarea acestuia la cerințele

Uniunii Europene.

Reglementarea sistemului contravenţional în România a cunoscut o

continuă schimbare începând de la prima diviziune trihotomică a dreptului penal în

Regulamentele Organice până la apariţia legii cadru O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001

aflată în vigoare. Evoluţia sistemului contravenţional a fost marcată de condiţiile

istorice dar şi de dezvoltarea economico-socială. Perioadele istorice prin care

România a trecut şi-au lăsat amprenta asupra sistemului contravenţional în funcţie

de importanţa valorilor sociale protejate, specifice fiecărei perioade, pericolul

social generat şi apreciat al faptelor antisociale. Legea contravenţională protejează

valorile sociale contra unor încălcări relativ grave ale drepturilor şi libertăţilor

persoanelor. Prin excelenţă, legea contravenţională, alături de legea penală, este

specia de lege ce descrie cu precizie faptele care atrag incidenţa sa. Scopul legii

contravenţionale este acela de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite prin

legea penală, de aici rezultând caracterul subsidiar în raport cu legea penală.

Reacţia socială contra faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se

desfăşoare pe mai multe planuri, respectiv politic, educaţional, economic şi juridic.

Dintre diversele tipuri de reacţie socială, un loc important îl ocupă aplicarea

sancţiunilor juridice persoanelor care nu-şi conformează comportamentul normelor

juridice. Pentru restabilirea ordinii, legiuitorul a delegat organelor sale competente

atribuţia de a aplica sancţiuni destinatarilor care încalcă preceptele normelor

contravenţionale. Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere şi

reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi a

prevenirii săvârşiirii contravenţiilor.

O condiție esenţială ce trebuie să îndeplinească sancţiunea contravenţională

pentru a fi considerată o măsură de constrîngere şi reeducare este caracterul

imediat al sancţiunii.

După finalizarea procedurii de executare consemnată în legea cadru,

amenda contravenţională este asimilată unei creanţe de natură fiscală, procedura

executării desfăşurându-se conform Codului de procedură fiscală .

În opinia personală asimilarea amenzii contravenţionale cu o creanţă

fiscală, executarea silită a acesteia fiind realizată conform procedurii stabilite de

Codul Fiscal în aceeaşi manieră ca orice obligaţie fiscală către stat, face ca această

măsură să-şi piardă scopul urmărit de legiuitor, de reeducare şi prevenţie şi să

primeze doar interesul statului de a colecta suma de bani la fel ca orice obligaţie la

6

bugetul de stat. Astfel, conf. art. 125 din C.pr.fisc. „la cererea temeinc justificată a

debitorilor, persoane fizice sau juridice, autorităţile publice locale care

administrează bugetele de stat, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare care le

administrează, înlesniri la plată”. Deci, i se acordă contravenientului înlesniri în

ceea ce priveşte achitarea amenzii. Totodată, conf. art. 131 din acelaşi act

normativ, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în

termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere

acest drept. Conf. art.176 din C.pr.fisc. „executarea sancţiunii se stinge dacă

debitorul - contravenient este insolvabil. Pentru creanţele fiscale ale debitorilor

declaraţi în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile,

conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa

curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată”. În cazul debitorilor insolvabili

executarea silită se întrerupe. Prin asimilarea amenzii contravenţionale cu o creanţă

fiscală în faza de executare silită i se oferă contravenientului o lejeritate în

achitarea ei.

Astfel, sub aspect psihologic, încă de la aplicarea sancţiunii de către

agentul constatator, contravenientul are reprezentarea acestei lejerităţi, caracterul

punitiv fiind diminuat. Legiuitorul a încercat prin introducerea art.391 în Ordonanţa

Guvernului nr.2/2001 să institue o alternativă a executării amenzii cu caracter

stimulativ, astfel contravenientul care nu a achitat amenda în termenul de 30 zile

de la ramânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite,

amenda va fi înlocuită cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Iniţial, textul legal crea o ipoteză la limita incredibilului, în care o persoană

care nu a achitat amenda contravenţională şi nu poate fi executată silit cere

transformarea acesteia în muncă în folosul comunităţii. Situaţia reglementată

aducea mai degrabă cu voluntariatul, fiind greu de crezut, dacă nu imposibil, că o

persoană care nu riscă nimic îşi va da acordul să muncească în folosul comunităţii

timp de 50 de ore. Acest text legislativ nu avea o aplicabilitate practică. Ulterior

prin decizia Curţii Constituţionale nr.1354/2008 s-a stabilit că textele legale prin

care se statua un voluntariat în prestarea muncii în folosul comunităţii sunt

neconstituţionale.

Mai trebuie menţionat că, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, nu se poate

face aplicarea dispoziţiilor art. 631 C.pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu

închisoarea, pentru că, altfel ar exista o atingere a principiului legalităţii, cât timp

s-ar ajunge la aplicarea unei sancţiuni care nu este prevăzută de lege. De altfel,

această abordare este evidentă în actualele condiţii legislative, în contextul

abrogării actelor normative care instituiau sancţiunea închisorii contravenţionale,

înlocuită în prezent cu aceea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Problema cercetării o reprezintă sistemul contravențional românesc generic

sub aspectul evoluției și eficienței, cu o analiză critică sub aspectul executării

sancțiunilor contravenționale.

Obiectul cercetării îl reprezintă procedura de executare a sancțiunilor

contravenționale, rolul instituțiilor implicate în această etapă contravențională,

7

sistemul legislativ lacunar prin raportare la alte sisteme contravenționale europene,

la politici și strategii deja existente în domeniu prin prisma armonizării legislative

europene.

Scopul cercetării constă în identificarea unor măsuri eficiente de executare

și de stimulare a executării sancțiunilor contravenționale, etapă fundamentală în

procedura contravențională, care ar putea folosi ca bază pentru o nouă abordare

strategică, strict dedicată îndeplinirii scopului contravenției. Conceptualizarea şi

elaborarea unui set de măsuri adecvate pentru eficientizarea contravențiilor, ce se

doresc a fi implementate în mecanismul naţional de luptă împotriva faptelor care

aduc atingere conviețuirii sociale, cu suportul factorilor politici decizionali şi al

legiuitorului român, ar conduce la elaborarea unui proiect de hotărâre a guvernului

pentru înființarea unei agenții cu rol de coordonare şi executare a sancțiunilor

contravenționale, respectiv de stabilire a pârghiilor legislative stimulative în

executarea lor.

Obiectivele stabilite ale cercetării sunt specifice unui demers ştiinţific

teoretic, printr-o analiză a cadrului legislativ şi a rolului instituțiilor implicate în

aplicarea, sancționarea şi executarea sancţiunilor contravenționale, îmbinată cu

investigaţia empirică, prin culegerea de date, respectiv studierea situației

încasărilor amenzilor pentru anul bugetar 2009 la nivel național și situația

încasărilor amenzilor la nivelul județului Neamț pentru anul bugetar 2012, analiza

procedurilor contravenționale europene sub aspectul eficienței și îndeplinirii

scopului contravenției.

Astfel, cercetarea a avut la bază următoarele direcţii:

- Obiectivul 1: vizează informarea cu privire la sistemul contravențional

românesc actual sub aspectul teoretic al evoluției în timp. Prin acest obiectiv se

urmăreşte prezentarea originilor şi evoluţiilor reglementărilor legislative, în paralel

cu etapele parcurse istoric de societatea românească.

- Obiectivul 2: urmăreşte prezentarea teoretică a instituției principale

contravenția cu elementele sale constitutive, trăsături, obiect, subiecți în raport cu

instituția dreptului penal infracțiunea. Îndeplinirea acestui obiectiv a fost realizat

dintr-o perspectivă critică a cadrului legislativ existent, a rolului și numărului mare

de instituții implicate în aplicarea, sancționarea și executarea sancțiunilor

contravenționale, concluzia fiind necesitatea creării dreptului contravențional ca

ramură distinctă a sistemului de drept românesc.

- Obiectivul 3: defineşte abordarea sistemului contravențional românesc

din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană și o viitoare intrare a

României în spațiul Schengen, dar și rolul jurisprudenței CEDO asupra normelor

de reglementare internă, respectiv perspectiva Curții de la Strasbourg asupra

legislației contravenționale românești. Totodată, prin acest obiectiv am urmărit să

scot în evidență preocuparea statelor europene cu privire la abordarea acestei

problematici.

- Obiectivul 4: este unul concret care scoate în evidență ineficiența

sistemului contravențional românesc printr-o analiză pertinentă a etapei de

8

executare a sancțiunilor contravenționale principale preponderente-amenzile,

respectiv a cuantumului încasărilor amenzilor aplicate de agenții constatatori

pentru anul bugetar 2009 la nivel național și pentru anul 2012 la nivelul județului

Neamț.

- Obiectivul 5: vizează prezentarea unor măsuri legislative și

organizatorice privind segmentul cel mai important în cadrul procedurii

contravenționale. Astfel am prezentat crearea unei Agenții Naționale de Colectare

a Amenzilor (ANCA) care să cordoneze și să preia executarea sancțiunilor

contravenționale în sarcina sa.

În îndeplinirea obiectivului cercetării ştiinţifice a executării sancțiunilor

contravenționale, metodele de cercetare utilizate în această activitate au fost

următoarele:

- ancheta sociologică, flosită pentru analiza pârghiilor care realizează

combaterea faptelor care aduc atingerii valorilor sociale ocrotite de lege în evoluția

lor istorică. A fost realizată delimitarea distinctă a faptelor antisociale în funcție de

gravitatea pericolului social și percepția societății aflată în diferite etape de

dezvoltare istorică, față de modalitatea de reglementare și sancționare a lor.

- analiza documentelor, utilizată ca metodă intermediară, a fost folosită

atât cu ocazia descrierii cadrului legal specific, naţional şi internaţional, cât şi

pentru prezentarea obiectivelor şi direcţiilor de acţiune pentru identificarea unor

soluții viabile;

- observaţia şi cercetarea funcționării sistemului contravențional, prin

prisma abordării de către toți actorii implicați în constatarea, aplicarea și

sancționarea contravențională dar și prin implicarea directă în cadrul unității în

care îmi desfăşor activitatea, respectiv prin participarea la seminarii internaţionale

TISPOL (Europenean Traffic Police Network) prin proiectul “Lifesaver”;

- metoda bibliografică a fost bazată pe culegerea şi studiul

documentaţiei existente şi disponibile, care a implicat o atentă informare asupra

surselor şi studierea acestora, în baza unei bibliografii juridice de specialitate,

naţională şi internaţională, studii, articole, rapoarte, lucrări ale autorilor români şi

străini, resurse Internet etc.;

- studiul de caz, ca metodă de interpretare a datelor, a constat în analiza

încasării amenzilor la bugetul local pe anul bugetar 2009 la nivel naţional şi pentru

anul bugetar 2012, la nivelul judeţului Neamţ. Astfel, prin coroborarea,

centralizarea și interpretarea datelor furnizate de către organele fiscale s-a stabilit

procentajul de încasare a amenzilor ca sancțiuni contravenționale principale,

precum și numărul de sancțiuni contravenționale aplicate anual de agenții

constatatori și valoarea acestora. Interpretarea acestor date statistice a scos în

evidență ineficiența sistemului contravențional actual și inexistența unor pârghii

eficiente de stimulare a plății amenzilor de către contravenienți.

Cercetarea ştiinţifică aleasă dispune atât de o componentă juridică, cât şi de

una empirică, făcând apel la date, metode şi practici din domeniile practicii

judiciare interne, jurisprudența CEDO, ştiinţelor juridice, politicilor publice,

9

ordinii publice, siguranţei naţionale, al sferei informativ-operative şi din domeniul

financiar.

Totodată, în cadrul cercetării au fost analizate elementele constitutive ale

contravenției din perspectiva jurisprudenței CEDO, reglementări europene şi

legislaţia naţională specifică. În acest context, s-astabilit că în urma judecării

cauzei Anghel versus România, contravenția din legislația românească a fost

analizată de instanța europeană prin condițiile ce trebuiesc îndeplinite de o

infracțiune. În acest sens, au fost folosite o serie de documente, rapoarte de

evaluare şi informaţii disponibile din diverse surse, pe care le-am comparat, pentru

a observa rațiunea pentru care închisoarea contravențională a fost eliminată ca

măsură contravențională existentă anterior, ca urmare a armonizării sistemului

legislativ în contextul în care contravenția este abordată în jurisprudența CEDO ca

fiind infracțiune.

În final, folosind analiza asupra cadrului existent, în paralel cu situaţia

constatată, au fost formulate o serie de afirmaţii care, odată verificate, au condus la

elaborarea unor propuneri de lege ferenda menite să îmbunătăţească sistemul

contravențional actual.

Prin metoda cantitativă, în cadrul activităţii de cercetare au fost identificate

preponderența sancțiunilor contravenționale, stabilind astfel sectorul cel mai

vulnerabil din punct de vedere al îndeplinirii scopului pentru care a fost aplicată.

Numărul cel mai mare de contravenții în sistemul contravențional românesc este

aplicat de către poliție (pentru anul 2009 au fost aplicate un total de 4.756.627

sancțiuni contravenționale), iar cu un procentaj de 79,8 % se identifica numărul de

contravenții aplicate pentru abateri la regimul rutier. Astfel s-a stabilit un punct de

plecare în strategia de îmbunătățire a colectării amenzilor, ca sancțiune

contravențională principală, necesitatea eficientizării fiind determinată și de

consecințele încălcării normelor de conduită la regimul rutier, România fiind

considerată o țară cu risc ridicat accidentogen1.

Pe de altă parte, în cadrul cercetării a fost aplicată metoda calitativă,

analizând sistemele contravenționale actual din Franța, Olanda şi Republica

Moldova. Cercetarea a permis identificarea metodelor şi tehnicilor, respectiv a

instituțiilor care gestionează activitatea de executare a sancțiunilor

contravenționale. Un exemplu de adaptabilitate la evoluția socială pe linia

executării sancțiunilor contravenționale îl reprezintă Olanda prin Central Justitiel

Incassobureau, instituție, care, deși a fost înființată în anul 1999 este într-o

continuă transformare, dovedind eficiența prin procentajul anual de încasare a

amenzilor de peste 95%. Eficiența acestei agenții se datorează atât cadrului

legislativ restrictiv și procedurilor neechivoce cât și autorității instituțiilor

implicate în procesul de colectare a amenzilor.

1 Astfel la nivel naţional, în anul 2012, din totalul de 26927 accidente rutiere soldate cu victime, pe fondul vitezei,

neacordării priorităţii pietonilor angajaţi regulamentar în traversare sau consumului de băuturi alcoolice au fost

produse 10513 accidente, soldate cu 805 persoane decedate, 3994 persoane rănite grav şi 10125 persoane rănite

uşor.

10

Urmare a aplicării metodelor de cercetare prezentate anterior, lucrarea

propune înfințarea Agenției Naționale de Colectare a Amenzilor (ANCA),

agenție care să gestioneze activitatea de executare a amenzilor reprezentând

sancțiuni contravenționale.

Predicţiile domeniului de cercetare au vizat identificarea unor sincope în

sistemul contravențional românesc. Astfel, din fazele procedurale contravenționale,

faza executării, care este și cea mai importantă sub aspectul îndeplinirii scopului

contravenției, prezintă o reglementare juridică neunitară, care se regăsește în

cuprinsul mai multor acte normative, cu nuanțe de drept procesual civil, dreptul

fiscal, dreptul civil, dreptul penal. Mai mult, în faza de executare sunt implicate

mai multe instituții ale statului cu atribuții împărțite și răspunderi limitate. De

exemplu, poliția, care deține rolul principal în aplicarea sancțiunilor

contravenționale, are atribuțiuni și pe linia executării amenzilor, deși această

atribuție nu se regăsește în atribuțiile Poliției Române, conform Legii nr. 218/2002

de organizare și funcționare.

CAPITOLUL I

SISTEMUL CONTRAVENŢIONAL ROMÂNESC

O condiţie esenţială fără de care o societate nu ar exista o reprezintă

respectarea valorilor sociale importante pe care această societate se întemeiază.

Apărarea valorilor sociale principale ale societăţii împotriva faptelor care aduc

atingere normelor de convieţuire socială, după apariţia statului, a devenit o funcţie

importantă a acestuia, pe care o realizează cu ajutorul dreptului penal şi a dreptului

administrativ-contravenţional. Domeniul de aplicabilitate ale celor două mari

ramuri de drept este diferenţiat de natura faptelor, respectiv de gradul de pericol

generat prin săvârşirea lor.

În cadrul formelor de răspundere juridică, pe lângă răspunderea penală, un

rol important îl ocupă răspunderea administrativă, deoarece printre cele mai

frecvente fapte antisociale se regăseşte abaterea administrativă. Răspunderea

penală şi răspunderea administrativ-contravenţională, până la diviziunea tripartită

realizată în Codul Penal din 1865 au cunoscut o evoluţie unică.

În doctrină, nu de puţine ori răspunderea administrativ-contravenţională era

confundată cu răspunderea administrativă. Răspunderea contravenţională

reprezintă o formă a răspunderii administrative, alături de răspunderea

administrativ-disciplinară şi răspunderea administrativ-patrimonială, actualmente

contravenţia fiind o formă de manifestare a ilicitului administrativ, forma cea mai

gravă a acestuia, iar regimul său juridic este preponderent un regim al dreptului

administrativ, rolul acesteia constând în aplicarea de sancţiuni contravenţionale,

11

persoanelor vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale ce prevăd şi sancţionează

contravenţii.

Sistemul contravenţional românesc actual este încadrat în ramura dreptului

administrativ, însă evoluţia juridică scoate în evidenţă tot mai accentuat crearea

dreptului contravenţional ca ramură distinctă de drept, respectiv adoptarea unui

Cod contravenţional, care ar trebuie să cuprindă, printre altele, o parte referitoare la

regimul juridic al contravenţiilor şi sancţiunilor contravenţionale şi o alta dedicată

procedurii contravenţionale.

1.1. Noţiuni, termeni

Istoria dreptului a fost tot timpul legată de istoria unei societăți, de evoluția

acesteia şi de ritmul de dezvoltare economică, culturală, de la o epocă la alta2.

Evoluția dreptului, însă, s-a realizat diferențiat în cadrul societății, dezvoltarea sa

fiind determinată de domeniul reglementat. Pe lângă reglementarea relațiilor

comerciale, care reprezenta motorul dezvoltării societății, a relațiilor sociale,

apărarea valorilor sociale a apărut ca o cerință stringentă creării unui climat de

siguranță în care să trăiască membrii societății. Apărarea valorilor sociale, în

special a celor ce privesc viața, ca element suprem al existenței, a devenit o

preocupare a practicienilor vremii.

1.2. Evoluţia sistemului contravenţional în dreptul românesc

De la debutul instituţiei contravenţiei şi până în prezent, reglementările în

materie contravenţională au fost constante în menţinerea ilicitului contravenţional

în sistemul normativ al faptelor care lezează valorile sociale şi relaţiile sociale

protejate de lege.3 În evoluția acestei instituții se regăsește o etapă unică în

dezvoltare, alături de instituția infracțiunii, situată spațial până în secolul al XIX

lea, când codurile vremii realizează diviziunea faptelor ilicite pe principiul

pericolului social creat ca urmare a încălcării normelor de conviețuire socială. În

acestă perioadă diferența între cele două instituții era realizată prin intensitatea

pedepsei aplicate.

În dreptul românesc, noțiunea de pedeapsă, ca o consecință a încălcării

normelor de conviețuire socială, a fost introdusă pentru prima data de către

fanarioți, cuvântul derivând din verbul a învăța , dascălii greci la acea vreme

stabilind pedepse pentru cei care nu învățau, cuvântul derivând din limba sanscrită

koena , care înseamnă verificare verificare sau socotire.

2 ‖În momentul în care găsim o istorie bazată pe documente recunoaştem în ele un dreptcu caracter propriu

poporului căruia el se aplică, ca şi limba şi obiceiurile acelui popor‖, Fr.K. Savigni, Vom Beruf unserer Zeit fýr

Gesetzgebung und Rechtssiswenschaft, Freiburg, 1982, p. 5. 3 Dumitru Ifrim, Unele sugestii de îmbunătăţire a regimului contravenţiilor, R.R.D. nr. 11 / 1978, pag. 36

12

1.3. Sistemul contravenţional românesc actual

În prezent, sediul materiei îl constituie O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravenţiilor4, care a abrogat Legea nr. 32/1968. Desigur, actuala

reglementare conţine elemente de noutate, dar cel mai important aspect îl

reprezintă punerea de acord a prevederilor sale cu principiile Constituţiei din 1991.

Într-o interpretare extinctivă O.G. nr.2/20015 poate fi considerat un ”cod

contravenţional‖ actual chiar dacă de-a lungul evoluţiei a suferit o instabilitate

juridică materializată prin 39 de modificări, rectificări sau derogări. Fiind un

domeniu vast reglementat prin ordonanţă, legiuitorul a adoptat pentru fiecare

domeniu de activitate acte normative cu rol de reglementare dar şi sancţiune,

aceste prevederi din legile speciale fiind adoptate în lumina cadrului legal general.

Sub acest aspect al reglementării juridice, contravenţia se diferenţiază de

infracţiune a cărei reglementare se regăseşte într-un cadru restrictiv, pe fiecare

valoare socială ocrotită, cu o stabilitate juridică rigidă, în Codul Penal al României.

Potrivit O.G. nr.2/2001 contravenţia este definită ca fiind fapta săvârşită cu

vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau,

după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau

al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului

General al Municipiului Bucureşti. Prin Legea de aprobare nr.180/20026, O.G.

nr.2/2001 i s-au adus anumite modificări şi completări care îmbunătăţesc unele din

textele iniţiale.

În urma prezentării procedurii de executare a amenzilor, reglementată de

O.G . nr.2/2001 putem enumera următoarele instituții implicate: organele din care

fac parte agenții constatatori (care au și rolul principal), organele speciale ale

unităților administrativ teritoriale din raza de domiciliu al contravenientului

(administrațiile financiare), ANAF, instanțele de judecată din raza de competență

unde s-a săvârșit contravenția, serviciul executări civile din cadrul instanțelor din

raza de competență unde s-a săvârșit contravenția, serviciile specializate din cadrul

primăriilor unde domiciliază contravenientul.

4 Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

5 Textul initial a fost publicat în M.O. nr. 410 din 25 iulie 2001 insă a suferit modificări, rectificări și derogări după

cum urmează:Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584, din 18 septembrie 2001;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2002; Legea nr. 180/2002; Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002, abrogată

prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003; Legea nr. 357/2003; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003;

Legea nr. 506/2004(derogari); Legea nr. 526/2004; Ordonanţa Guvernului nr. 8/2006; Legea nr. 182/2006; Legea

nr. 352/2006; Legea nr. 353/2006; Decizia Curţii Constituţionale nr. 953/2006; Decizia Curţii Constituţionale nr.

228/2007; Decizia Curţii Constituţionale nr. 1354/2008; Legea nr. 293/2009; Legea nr. 108/2010(derogari);

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010(derogari); Legea nr. 202/2010; Legea nr. 278/2010(derogari);

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

39/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2011(derogari); Legea nr. 136/2011(derogari); Legea

nr. 213/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 114/2011(derogari); Legea nr. 18/2012(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

13/2012(derogari); Legea nr. 76/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012(derogari); Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 32/2012(derogari); Legea nr. 94/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012;

Legea nr. 154/2012(derogari); Legea nr. 190/2012(drogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

77/2012(derogari) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013; Legea nr. 2/2013(derogari); 6 Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.

13

Numărul mare de instituții implicate în procesul de executare a amenzilor

precum și mixtul de proceduri care se aplică pentru executarea amenzilor nu fac

altceva decât crearea unui sistem care funcționează cu sincope si foarte lent, ce

duce la tergiversarea executării și implicit la nerealizarea scopului pentru care a

fost aplicată sancțiunea contravențională.

1.4. Contravenţia în legislaţia românească

Alături de infracţiune, contravenţia este singura faptă ilicită care aduce

atingere unor valori sociale generice, respectiv, prin săvărşirea unei contravenţii, se

aduce atingere unor valori care interesează întreaga comunitate. Dacă prin alte

forme de ilicit se aduce atingere, în general, unor relaţii sociale care reglementează

buna desfăşurare a activităţii într-un anumit domeniu sau unor drepturi subiective

ori interese legitime, prin săvârşirea unei contravenţii se lezează valori care sunt

ale întregii comunităţi. Spre exemplu, răspunderea civilă se angajează prin

săvârşirea unei fapte ilicite care produce un prejudiciu unei persoane; în cazul

abaterii disciplinare se aduce atingere unor relaţii care ocrotesc raporturile de

muncă; răspunderea administrativ disciplinară a funcţionarului public se

declanşează de asemena, în cazul comiterii unei fapte care aduce atingere

raporturilor de serviciu; aplicarea unei amenzi judiciare de către instanţă de

judecată prevăzute de Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală are

loc în condiţiile în care se încalcă regulile care reglementează desfăşurarea în bune

condiţii a procesului civil sau a procesului penal. Când o faptă este prevăzută într-

un text legal, ca fiind contravenţie, se consideră că acea faptă aduce atingere unor

valori sociale generice.

De aceea, în doctrină, a fost criticată tendinţa de a se sancţiona

contravenţional multe fapte care aduceau atingere doar unor relaţii sociale cu

privire la încălcarea raporturilor de muncă, fapte care constituiau clar, abateri

disciplinare.

1.5. Sancţiunile contravenţionale în legislaţia română

Contravenţia şi fenomenul contravenţional au ca geneză diverşi factori,

sociali, psihologici, biologici, economici, culturali etc. Reacţia socială contra

faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare pe mai multe planuri,

respectiv politic, educaţional, economic şi juridic. Dintre diversele tipuri de reacţii

sociale, un loc important îl ocupă aplicarea sancţiunilor juridice persoanelor care

nu-şi conformează comportamentul normelor juridice. Sancţiunea de drept este

consecinţa nerespectării dispoziţiilor normelor juridice, fiind o creaţie a

legiuitorului. Sancţiunea juridică este un concept foarte greu de conturat, deoarece

nu este încă elaborat din punct de vedere teoretic.

Sancţiunea reprezintă un element structural al normelor juridice, rolul său

fiind acela de a asigura respectarea conduitei prescrise în dispoziţia normei.

Sancţiunea este preţul plătit de o persoană în cazul încălcării normelor juridice.

14

Prin aplicarea sancţiunii se urmăreşte restabilirea ordinii de drept şi repararea

prejudiciului cauzat prin nesocotirea unei valori sociale ocrotite de lege.

Spre deosebire de sancţiunile civile, care se caracterizează printr-o mare

stabilitate, sancţiunile contravenţionale sunt în continuă transformare în funcţie de

specificul abaterilor care se săvârşesc, caracteristică ce face dificilă codificarea lor.

Sintetic, dar edificator, sancţiunile contravenţionale sunt definite în

doctrina actuală ca reprezentând o grupă a sancţiunilor juridice care se aplică

persoanelor fizice şi juridice care au săvârşit contravenţii.

Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrângere sau

reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi

prevenirii săvârşirii contravenţiilor. Sancţiunile juridice nu constitue mijloace de

răzbunare a societăţii, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite. Sancţiunea

contravenţională nu prezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relaţiilor

sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate.

Faţă de Legea nr.32/1968, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor a introdus un sistem nou sancţionator, diversificat, mai suplu şi, cel

puţin teoretic, mai funcţional, s-a apreciat în doctrina7.

Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea trei tipuri

de sancţiuni (avertismentul, amenda şi confiscarea administrativă), Ordonanţa are o

concepţie modernă, stabilind în art. 5, alin. 1, că sancţiunile contravenţionale sunt

principale şi complementare8.

Cea mai blândă sancţiune contravenţională principală, avertismentul, este

reglementată de art.7 din O.G. nr.2/2001 şi constă în atenţionarea verbală sau

scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de

recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

Amenda, apreciată ca fiind sancţiunea contravenţională cea mai importantă,

specifică dreptului administrativ, este o sancţiune pecuniară ce afectează

contravenientul prin diminuarea patrimoniului său, fapt pentru care a fost denumită

sancţiunea patrimonială9. Amenda contravenţională constă în luarea silită din

patrimoniul contravenientului a unei sume de bani şi trecerea acesteia în

patrimoniul statului, al instituţiilor publice sau al unităţilor administrativ-

teritoriale.

Prestarea unei acţiuni în folosul comunităţii, ca sancţiune contravenţională

principală, a fost introdusă relativ recent, pe fondul procesului de armonizare a

legislaţiei României cu legislaţia ţărilor Uniunii Europene10

.

Sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute de O.G. nr.2/2001

sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii,

suspendarea sau anularea avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei

activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii

7 I. Poenaru, Răspunderea pentru contravenţii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 57.

8 R. N. Petrescu, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj – Napoca, 2004, pag. 511.

9 V. Dongoroz, op. cit. pag. 498

10 A. Iorgovan, op. cit., pag. 417.

15

agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni

sau pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; desfiinţarea

lucrărilor şi aducerea terenului în starea lui iniţială.11

CAPITOLUL II

CONSTATAREA, APLICAREA ȘI EXECUTAREA

SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE

2.1. Consideraţii generale privind constatarea, aplicarea şi executarea

sancţiunilor contravenţionale

Activităţile desfăşurate în cadrul procesului contravenţional constau în acte

proceduale şi procesuale. Procesul contravenţional are trei faze procesuale: faza

constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii contravenţionale, faza de judecată şi

faza punerii în executare a sancţiunilor contravenţionale. Fazele procesului

contravenţional sunt momente sau diviziuni ale acestuia, în cadrul cărora anumiţi

subiecţi desfăşoară activităţi succesive prevăzute de lege.

Faza constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii contravenţionale este

prima fază a procesului contravenţional şi constă în activitatea de stabilire a

existenţei contravenţiei şi dispunerii sancţiunilor contravenţionale prevăzute de

lege pentru aceasta. În această fază procesuală participă, de regulă, următoarele

persoane: agentul constatator, contravenientul şi martorii. În ceea ce priveşte

participanţii la prima fază procesuală contravenţională, agentul constatator şi

contravenientul sunt cei mai importanţi. Faza de judecată constă în ansamblul

actelor procesuale şi procedurale care pot fi desfăşurate în faţa instanţei de

judecată, începând cu formularea plângerii contravenţionale şi până la data

rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei. Faza punerii în executare a sancţiunilor

contravenţionale constă în activităţile efectuate după ce actul de aplicare a

sancţiunilor contravenţionale dobândeşte caracter irevocabil, respectiv executarea

silită a sancţiunilor contravenţionale.

2.2. Procesul verbal – instrumentul juridic de constatare a contravenţiei

Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor sunt activităţi care trebuiesc

consemnate într-un înscris oficial care de regulă se numeşte proces verbal12

.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ prin care se

11

Alexandru Ţiclea, op.cit, p.47 12

În materia audiovizualului, actul constatator se numeşte decizie (Legea nr. 504/2002). Prin hotărârea I.C.C.J,

Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal decizia nr.2657/205 s-a statuat că ” potrivit Legii nr. 504/2002, sancţiunile

contravenţionale pentru încălcarea prevederilor acesteia, nu se aplică de agentul constatator prin proces-verbal de

constatare aşa cum prevede O.G. nr.2/2001, ci se aplică prin decizie a Consiliului, aprobată în prezenţa a cel puţin

8 membri, prin votul a cel puţin 6 din aceştia”.

16

individualizează fapta ilicită şi contravenientul şi nu un act administrativ

jurisdicţional.

Procesul verbal de constatare este un act oficial, deoarece este întocmit de

un agent constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, în calitate de reprezentant al

statului. Totodată este considerat înscris autentic, deoarece produce efecte depline,

nefiind necesară nicio alta formalitate, aprobare sau confirmare, producându-şi

efectele juridice indiferent de voinţa celui sancţionat.

2.3. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare

Conform art.21 din O.G. nr. 2/2001 organul care aplică sancţiunea

contravenţională este agentul constatator, dacă prin actul normativ de stabilire şi

sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel. Agentul constatator prin

procesul-verbal de constatare a contravenţiei aplică şi sancţiunea. În situaţia în

care, în actul normativ, care stabileşte contravenţia şi implicit sancţiunea, este

prevăzut că agentul constatator nu are dreptul de a aplica contravenţia, procesul-

verbal de constatare a contravenţiei se trimite de îndată organului sau persoanei

competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie

scrisă pe procesul verbal.

Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie

proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de

împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a

acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele

personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sancţiunile contravenţionale sunt stabilite şi se aplică cu luarea în considerare a

gradului de pericol social al faptei şi în funcţie de periculozitatea

contravenientului.

În ce priveşte confiscarea, persoana împuternicită să aplice sancţiunea

dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În

toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse

confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare

prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

2.4. Cazuri de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale

Sancţiunile prevăzute în O.G. nr. 2/2001 nu se aplică în cazul

contravenţiilor săvârşite de militari.

Art. 44 şi 46 din O.G. nr. 2/2001 reglementează un sistem paralel de

sancţionare a contravenţiilor săvârşite de militari. Ele nu fac altceva decât să

confirme încă o dată tradiţia instaurată în sistemul nostru de drept, potrivit căreia

structurile militare formează un sistem aparte, care se guvernează după propriile

sale reguli şi care se sustrag de la aplicarea normelor care formează dreptul comun

în materie. În aceeaşi idee, actele de comandament cu caracter militar sunt sustrase,

potrivit dispoziţiilor art.126 alin.6 din Constituţie şi art.5, alin.1 lit.b) din Legea nr.

554/20004 a contenciosului administrativ, de la controlul judecătoresc, pe această

17

cale, a actelor administrative; pe acelaşi principiu se bazează reglementarea

instanţelor militare; de asemenea, modalitatea de executare, cu toate

particularităţile sale, a detenţiei într-o închisoare militară (art.62 C.pen.).

2.5. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale

Căile de atac în materia răspunderii contravenţionale sunt reglementate în

capitolul al IV-lea al ordonanţei, soluţiile aduse de aceasta în domeniu fiind

calificate ulterior în doctrină ca cele mai realizate din punctul de vedere al

principiilor juridice şi al exigenţelor privind democratismul înfăptuirii actului de

justiţie contravenţională.

Calea tradiţională de atac în materie contravenţională este plângerea,

deoarece, în această materie, potrivit legislaţiei anterioare, nu se putea vorbi de o

judecată în prima instanţă, pentru ca exercitarea căii de atac să poată fi denumită

recurs ori apel13

.

Plângerea era privită ca o cale devolutivă de atac, prin care se ataca la

judecătorie o hotărâre dată de un organ administrativ cu caracter jurisdicţional sau

un act administrativ în cazurile precizate în legi speciale.

În unele acte normative, se mai prevede posibilitatea ca împotriva hotărârii

judecătoreşti de aplicare a sancţiunii, contravenientul să ceară reexaminarea cauzei

în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la

comunicare, dacă a lipsit.

Cererea de reexaminare se soluţionează de urgenţă, în complet format din

doi judecători. Hotărârea dată este definitivă.

2.6. Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor

contravenţionale în diferite domenii

Domeniile de acțiune ale contravențiilor sunt mai extinse și mai variate

decât cele ale infracțiunilor. Dacă în cazul infracțiunilor valorile sociale apărate

sunt cele esențiale14

societății, în cazul contravențiilor valorile sociale sunt

diversificate cu grad mai redus de importanță, dar care completează valorile sociale

principale ale societății.

Contravenţiile la regimul construcţiilor sunt prevăzute în Legea nr. 50/1991

privind autorizarea lucrărilor de construcţii. Potrivit art. 7 din această lege,

organele de control ale consiliilor judeţene şi ale primăriilor au obligaţia de a

urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în

construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ teritoriale, potrivit competenţelor

de emitere a autorizațiilor de construire/desfiiţare.

13

A. Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, vol. II, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 434. 14

În cadrul art.1, Cod penal, se prevede că scopul legii penale este de a apăra împotriva infracțiunilor România,

suveranitatea, independențe, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia,

proprietatea, precum și întreaga odine de drept.

18

Potrivit art.109 din O.U.G. 195/2002, constatarea contravenţiilor şi

aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de

trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

Conform art. 8 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea

contravenţiilor silvice, contravenţiile prevăzute la art.1-5 din aceeşi lege se

constată de pădurari, brigadierii, şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii

silvici din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Regiei

Naţionale a Pădurilor, inspectoratelor silvice teritoriale şi al celorlate subunităţi

silvice, precum şi de alţi angajaţi împuterniciţi de Ministerul Mediului şi

Schimbărilor Climatice.

Conform art.54 din O.U.G nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,

constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.50 şi art.51 din

acest act normativ, se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii

Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

2.7. Executarea sancţiunilor principale

Legea prevede că avertismentul ca sancțiune principală se adresează oral,

când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea se

aplică de agentul constatator. În celelalte cazuri, avertismentul se consideră

executat prin comunicarea procesului-verbal, cu rezoluţia corespunzătoare.

Amenda contravenţională fiind o creanţă de natură fiscală, procedura

executării amenzii contravenţionale se desfăşoară conform Codului de procedură

fiscală.

Sediul materiei în ceea ce ce priveşte regimul juridic al sancţiunii prestării

unei activităţi în folosul comunităţii îl reprezintă O.G. nr. 55/ 2002 cu modificările

ulterioare. Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi

prevăzută numai în legi sau în ordonanţe ale Guvernului, se stabileşte întotdeauna

alternativ cu amendă şi poate fi aplicată numai de instanţa de judecată.

2.8. Executarea sancţiunilor complementare

Recuperarea pagubelor produse prin săvârşirea unei contravenţii, se face

diferit după cum acestea sunt stabilite sau nu prin procesul-verbal ce cuprinde

sancţiunea principală, pe baza tarifelor prevăzute de actele normative. În primul

caz, despăgubirile civile se execută în acelaşi timp cu sancţiunea principală (când

aceasta constă în amendă), sau independent (când sancţiunea constă în

avertisment), procesul-verbal constituind titlu executoriu.

2.9. Contestaţia la executare

Împotriva actelor de executare silită a sancţiunilor contravenţionale se

poate face contestaţie la executare.

Potrivit art. 172 C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie

împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de

procedură fiscală de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste

19

organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Dispoziţiile

privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială

prevăzute de art. 403 alin.4, C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

2.10. Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale

Una din cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale o

reprezintă prescripția. O.G. nr. 2/2001 reglementează două categorii de prescripţii:

cea a aplicării sancţiunii şi cea a executării sancţiunii.

Unii autori15

consideră că, alături de aceste două prescripţii, există şi o

„prescripţie a constatării contravenţiei‖ care este prevăzută în alte acte normative.

În cazul sancţiunilor contravenţionale ce reprezintă creanţe bugetare,

executarea sancţiunii se stinge dacă debitorul contravenient este insolvabil. Într-

adevăr, în baza art. 131 din O.G. nr. 61/2002, obligaţiile bugetare urmărite de

organele de executare pot fi scăzute din evidenţa acestora în cazul în care debitorul

respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate.

Graţierea este un act de clemenţă, edictat din raţiuni de politică juridică,

prin care se stinge executarea unei sancţiuni penale sau contravenţionale, ori se

comută în una mai uşoară. Aşadar, graţierea apare ca o iertare a unei persoane de

executarea unei sancţiuni16

.

CAPITOLUL III

ASPECTE PROCEDURALE COMPARATE PRIVIND

EXECUTAREA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE

3.1. Sisteme contravenționale europene

În Europa, geneza şi evoluţia sistemului contravenţional sunt parte

integrantă a procesului complex de evoluție a sistemelor de drept romano-germanic

şi common-law, care caracterizează legislaţiile statelor europene. Aspectul ce

caracterizează contravenţia în evoluţia ei este pedeapsa sau sancţiunea, care era

privită ca o reacţie naturală a membrilor unei societăţi împotriva unor fapte care

aduceau atingere normelor de convieţuire de natură religioasă, morală.

Ceea ce caracterizează sistemul romano-germanic este faptul ca realizează

o clasificare tripartită a faptelor care aduc atingere valorilor sociale ocrotite. Astfel,

faptele sunt clasificate în trei categorii si anume: crime, delicte şi contravenţii în

timp ce în sistemul common-law realizează o clasificare dihotomică a faptelor în

felony (infracțiuni grave) şi misdemeanor (infracțiuni uşoare care cuprind şi

categoria contravenţiilor ).

15

V.I. Prisăcaru, op. cit., pag. 458 16

I. Mândru, Amnistia şi graţierea, Ed. All, Bucureşti, 1998, pag. 373.

20

În secolul al XIX-lea, multe sisteme de drept din Europa au trecut de la

clasificarea trihotomică a faptelor la cea simplă prin „depenalizarea”17

contravenţiilor. S-a afirmat că raţiunea ‖depenalizării‖ trebuie căutată într-o serie

de considerente cum ar fi: readucerea dreptului penal la graniţele sale naturale,

conservând sancţiunea penală pentru acele fapte care, raportat la valorile sociale

cer o consecinţă - aplicarea unei sancţiuni criminale, ce trebuie să prezinte cerinţa

indispensabilităţii; în al doilea rând, sunt raţiuni cu caracter practic, constând fie în

exigenţe de simplificare a procedurilor referitoare la fapte de joasă relevanţă

socială, fie în acelea de muncă a judecătorului penal cu finalitatea obţinerii unei

utilizări mai raţionale a aparatului judecătoresc. Aceste abordări se regăsesc în

modificările efectuate de-a lungul evoluţiei în codurile penale din Suedia, Olanda,

Portugalia, Italia, Norvegia.

În urma evoluţiilor sistemelor legislative din a doua jumătate a secolului

trecut, influenţate în mod categoric de armonizarea legislaţiei europene prin luarea

în considerare a deciziilor CEDO se regăsesc trei sisteme cu privire la procedura

aplicabilă contravenţiilor18

:

- primul sistem, specific Franţei, este caracterizat de faptul că angajarea

răspunderii contravenţionale are loc în condiţiile reglementate de procedura

penală. Totuşi şi acest sistem cunoaşte o procedură specifică de aplicare a

sancţiunilor rutiere;

- al doilea sistem, specific Republicii Moldova, adoptat de o parte din statele

din estul Europei, presupune existenţa unor proceduri contravenţionale19

care se aplică doar în cazul aplicării sancţiunilor contravenţionale. Procedura

contravenţională este o procedură extrapenală, reglementată prin coduri

contravenţionale sau legi cadru;

- al treilea sistem este un amestec a primelor două, astfel că unele contravenţii

sunt reglementate de Codul Penal, iar sancţionarea lor se face conform

procedurii penale, iar alte contravenţii sunt constatate şi sancţionate după o

procedură specială care se completează cu dispoziţiile Codului de procedură

civilă.

3.2. Sistemul contravențional în Franța

În Franţa, chiar dacă se recunoaşte posibilitatea unor organe administrative

să stabilească contravenţii prin acte administrative normative20

, angajarea

răspunderii juridice a persoanei care a săvârşit o contravenţie21

are loc în condiţiile

Codului de Procedură Penală.

17

Spre exemplu în Italia majoritatea contravenţiilor prevăzute în Codul Penal au fost „depenalizate‖ prin Legea

nr.689/1981, care cuprinde şi reglementarea procedurii de constatare şi sancţionare a acestor fapte – Enciclopedia

Treccani, Contravenzione, Instituto Poligrafico e Zecca Dello Stato, Roma, 1988, p.7. 18

Mircea Ursuţa, Contravenţiile rutiere, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2011, p.14. 19

În Ungaria este în vigoare Codul contravenţional adoptat prin Legea nr.LXIX/1999. 20

Tudor Draganu, Liberul acces la justiţie, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.263. 21

Potrivit art 521 din Codul de procedură penală francez‖infracţiunile pe care legea le pedepseşte cu o amendă ce

nu depăşeşte 3.000 Euro”.

21

Contravenţiile din legislaţia franceză sunt stabilite de către parlamentari

prin Decrete de Stat22

. Consiliul de Stat este autoritatea competentă care

încriminează, reglementează şi stabileşte limitele sancţiunilor pentru contravenţii.

Legislativul francez, în funcţie de pericolul social ce caracterizează contravenţiile,

reflectat în cuantumul amenzilor, a realizat o divizare a contravenţiilor în cinci

clase, după cum urmează:

- prima clasă a contravenţiilor pentru care legiuitorul francez a stabilit

un cuantum al sancţiunilor pecuniare, cuprins între 1 -38 Euro,

reprezintă faptele cu un grad redus al pericolului social cum ar fi:

insulta realizată într-un loc care nu este public;

- a doua clasă a contravenţiilor se sancţionează cu o amendă cuprinsă

între 39 - 150 de Euro, cum ar fi folosirea telefonului mobil de către

conducătorul auto în timp ce conduce un autovehicul pe drumurile

publice, oprirea sau staţionarea abuzivă, etc.

- a treia clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă între

151 - 450 Euro, de exemplu ameninţările cu violenţă;

- a patra clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă

între 451 - 750 Euro. Din categoria contravenţiilor la regimul rutier se

încadrează în această grupă a contravenţiilor încălcarea regulilor

privind depăşirea autovehiculelor sau circulaţia pe contrasens,

încălcarea liniei continue, etc.

- a cincea clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă

între 751 - 1500 euro (în cazul unei recidive contravenţionale,

contravenientul poate fi sancţionat cu amendă până la 3000 Euro, dacă

recidiva nu este considerată un delict). De exemplu, în această

categorie poate fi menţionată, fapta de a conduce un autovehicul pe

drumurile publice cu o viteză de peste 50 km/h peste limita legală.

Amenda ca sancţiune principală reprezintă criteriul de bază în clasificarea

contravenţiilor în cele cinci clase. Cuatumul amenzilor prezentat mai sus nu

reprezintă altceva decât aprecierea pericolului social ce caracterizează fapta

contravenţională, dar care stabileşte şi procedura aplicabilă contravenţiei săvârşite.

3.3. Sistemul contravențional în Olanda

Sistemul de drept penal din Olanda este recunoscut pentru toleranţa sa faţă

de unele controverse declanşate pe fondul reglementării consumului de droguri sau

faţă de aspectele privind eutanasierea. Totodată Olanda are rata cea mai mică a

criminalităţii în comparaţie cu țările Europene.

Pe latură contravenţională procedurile sunt stipulate în legile pe care le

reglementează, în funcţie de domeniul de aplicare. De exemplu, Codul de

procedură penală nu are reglementări privind sancţiunile la regimul rutier. Codul

Rutier Olandez care a intrat în vigoare în 1989 reglementează procedura privind

22

Codul Penal francez art.R610-1.

22

sancţiunile şi totodată stabileşte și competenţele. Astfel, poliţia poate aplica amenzi

administrative într-un cuantum de maxim 340 Euro per amendă. Sancţiunea devine

irevocabilă dacă nu există vreo plângere adresată procurorului, care acţionează ca o

agenţie administrativă. Decizia procurorului poate fi contestată la judecătoria de

canton, care poate interveni asupra ei. În ultimă instanţă, poate fi făcut apel faţă de

decizia pronunţată la Judecătoria de canton, instanţa competentă fiind Curtea de

Apel din Leeuwarden, care şi în acest caz acţionează ca cea mai înaltă instanţă

administrativă.

Simplitatea sistemului penal olandez a centrat orientarea sa pe

dezincriminarea faptelor cu un pericol social redus şi reglementarea lor, ca fiind

contravenţii, de legi distincte în funcţie de domeniul de aplicare. Însă această

abordare a dus la creşterea numărului de contravenţii. Totodată, amenda ca

sancţiune atât administrativă cât şi penală a devenit principalul instrument al

organelor de aplicare folosit cu eficienţă ca urmare a responsabilităţilor instituţiilor

implicate în urmărirea executării acesteia până la achitare.

În Olanda limita minimă a unei amenzi este de 3 Euro, iar cea maximă de

780.000 Euro, pentru minorii între 12 şi 18 ani limita maximă fiind de 3.900 Euro.

Dacă în cazul amenzilor rutiere poliţistul are o limită în a aplica de până la 340

Euro, judecătorul are libertatea de a aplica amenzi până la limita maximă.

La fel ca şi în sistemul contravenţional francez, contravențiile sunt

clasificate în şase categorii, cuantumul sumei reprezentând sancțiunea pecuniară,

pe fiecare categorie, fiind după cum urmează: prima categorie 390 Euro, a doua

categorie 3900 Euro, a treia categorie 7.800 Euro, a patra categorie 19.500 Euro, a

cincea categorie 78.000 Euro a şasea categorie 780.000 Euro. O dată la doi ani,

legislativul olandez adjustează cuantumul amenzilor, ultima majorare fiind la 01

ianuarie 2012.

Pentru a nu bloca aplicarea contravenţiilor, legislativul a reglementat

competenţele de aplicare, executare şi urmărire a amenzilor în legi şi regulamente.

Astfel pe principiul simplităţii a fost creată Centraal Justitieel Incassobureau

(CJIB) care funcţionează sub supravegherea procurorului.

Întrucât, această agenţie înfiinţată şi-a dovedit eficienţa în sistemul de drept

olandez, având în vederea gradul de încasare a amenzilor de peste 90%, este

necesară o abordare detaliată a modului de funcţionare, a principiilor pe care se

bazează în exercitarea rolului său.

3.4. Sistemul contravențional în Republica Moldova

În evoluția sistemului contravențional moldovenesc întâlnim trei etape

generate de evoluția istorică, politico-administrativă a Republicii Moldova ca stat

de drept.

Prima etapă a evoluției o constitue perioada în care teritoriul Republicii

Moldova era parte integrantă a României. Această perioadă este caracterizată de

contravenţional în legislația penală potrivit tradiţionalei împărţiri tripartite a

ilicitului penal în: crime, delicte şi contravenţii (trihotomia). Această diviziune,

23

cunoscută în vechiul drept francez de la 1791 şi în Codul penal francez de la 1810,

şi-a pus amprenta asupra majorității legislaţiilor penale europene şi extraeuropene.

Împărţirea tripartită a fost preluată şi de Codul penal român din 1865, care, de

altfel, o menţine pînă în anul 1954. În perioada interbelică s-a perpetuat acelaşi

regim al contravenţiilor, ele fiind reglementate în Codul penal din anul 1936.

A doua etapă corespunde creării Republicii Sovietice Socialiste

Moldovenească și anexarea teritoriului la URSS, ca urmare a consecințelor celui

de-al doilea Război Mondial. În această perioadă sistemul de drept și implicit

sistemul contravențional a cunoscut o dezvoltare impusă de regimul comunist. Ca

o caracteristică, a regimului sovietic, acesta nu a cunoscut răspunderea

administrativă și în general justiția administrativă, sub nici o formă. Răspunderea

organelor statale pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa autorităților

administrației publice, nu a existat nici in alte republici unionale, care intrau in

componența U.R.S.S..

Cea de-a treia etapă este marcată de activitățile întreprinse pentru

autodeterminare, respectiv obținerea independenței și apariția Republicii Moldovei

ca stat unitar de drept. Transformările în plan politic, economic și social care au

intervenit în Republica Moldova odată cu prăbușirea imperiului sovietic, au condus

la o reorganizare substanțială și în planul concret al funcționării administrației

statului. Adoptarea la data de 29 iulie a Constituției Republicii Moldova a furnizat

administrației publice o configurație inedită în sistemul global al administrației, de

natură să satisfacă interesul general exprimat prin lege.

3.5. Jurisprudenţa CEDO privind procedura aplicării sancţiunilor

contravenţionale

Prin faptul că există diferenţe însemnate intre sistemele legislative ale

statelor privind calificarea faptelor care fac obiectul dreptului penal, Curtea a fost

nevoită să realizeze o noţiune autonomă a materiei penale întrucât, dacă ar trebui

să utilizeze dreptul intern al statelor, ar însemna să recunoască acestora

posibilitatea de a sustrage anumite fapte aplicării prevederilor articolului 6, ceea ce

ar fi contrar obiectului şi scopului Convenţiei.

Curtea califică o faptă ca aparţinând materiei penale având în vedere trei

criterii: calificarea faptei potrivit dreptului naţional,natura faptei și natura şi gradul

de gravitate al sancţiunii care urmează a fi aplicată autorului faptei.

3.6. Influenţele jurisprudenţei CEDO față de sistemul contravențional

românesc

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 199423

, România a ratificat Convenţia

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum şi protocoalele adiţionale.

În acest mod, conform art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi protocoalele ei

adiţionale au devenit parte integrală a dreptului intern, având prioritate faţă de

23

M.O. nr.135 din 31 mai 1994.

24

acesta, altfel spus CEDO şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern,

ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi

protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional

acceptarea controlului exercitat de CEDO cu privire la hotărârile judecătoreşti

naţionale.

În anul 2007, Curtea Europeană a drepturilor Omului a pronunţat prima

hotărâre de condamnare a statului român pentru încălcarea dreptului la un proces

echitabil în materie contravenţională în cauza Anghel contra României - cererea nr.

28183/03, hotărâre pronunţată la data de 4 octombrie 2007, în care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a analizat procedura contravenţională din dreptul

românesc.

În hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Anghel

împotriva României, Curtea a precizat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost

respectată, atâta timp cât în sistemul românesc legislaţia contravenţională nu

conţine dispoziţii derogatorii de la principiul potrivit căruia sarcina probei revine

reclamantului, principiul fundamental al procedurii contravenţionale.

CAPITOLUL IV

AGENȚIA NAȚIONALĂ DE COLECTARE A AMENZILOR

(ANCA)

4.1. Ineficiența procesului de executare a amenzilor în sistemul

contravențional românesc

Unul din factorii care influențează în mod negativ etapa de executare a

amenzilor ca sancțiuni contravenționale, îl reprezintă multitudinea de acte

normative care reglementează această procedură, fapt caracteristic întregului

sistem legislativ care reglementează contravenția ca instituție. Evoluția

reglementării din punct de vedere legislativ, a contravenției a făcut ca aceasta să fie

plasată in diferite domenii ale dreptului cum ar fi cel administrativ sau penal.

Apariția în anul 2001 a cadrului general legislativ de reglementare a contravenției,

prin O.G. nr. 2, nu a înlăturat lacunele apărute ulterior ca urmare a aplicării,

sancționării faptelor contravenționale astfel, legea cadru fiind modificată și

completată cu acte normative care să ducă la o bună reglementare. Dacă pentru

etapele primare în sistemul contravențional, aplicarea și sancționarea faptelor

contravenționale, cadrul legal este relativ concentrat în O.G. 2/2002, pentru

executarea amenzilor cadrul legal se completează cu dispoziții de drept comun.

În cadrul sistemului nostru legislativ nu există nici o măsură de sancționare

a neplății unei amenzi, ba mai mult, prin această asociere a amenzii cu o creanță

fiscală, conform art. 125 din Codul de procedură fiscală, contravenientul poate

beneficia de unele înlesniri la plată cum ar fi eșalonări sau amânări. Mai trebuie

25

menționat deasemenea că în cazul neexecutării cu rea credință a plății amenzii nu

se poate face aplicarea dispozițiilor art. 631 din Codul Penal privind înlocuirea

pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru că, altfel ar exista o atingere a principiului

legalității, cât timp s-ar ajunge la aplicarea unei sancțiuni care nu este prevăzută de

lege . Această idee este evidentă actualmente în contextul în care pedeapsa cu

închisoarea contravențională, transformată ca urmare a executării amenzii, a fost

înlocuită cu munca în folosul comunității.

Prin Legea nr. 182/2006 pentru completarea și modificarea O.G.nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, din 01 ianuarie 2007 activitatea de

executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenționale aplicate

persoanelor fizice a fost transferată Ministerului Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală și unitățile administrativ teritoriale. Prin acest

pas, statul nu a arătat decât preocuparea pentru a colecta o sumă datorată bugetului

sancțiunea fiind asimilată unei creanțe la bugetul de stat a cărei executare intră,

sub un cadru general stabilit de Codul Fiscal în detrimentul scopului sancțiunii

contravenționale de prevenție și de reeducare.

Cu alte cuvinte, sistemul legislativ nu conferă etapei executării amenzilor

nici o masură care să aibă rol sancționator față de reaua credință a

contravenientului, în achitarea amenzii, ba mai mult se observă o lejeritate creată

legislativ în avantajul contravenientului, lejeritate prin asimilarea amenzii cu o

creanță, care beneficiază de aceiași procedură în executare inclusiv cu reeșalonări

sau amânări.

Multitudinea de acte normative care reglementează contravenția ca

instituție, în etapele de aplicare, sancționare și executare, creează lacune și totodată

o ineficiență materializată în cuantumul de încasare. Sistemul contravențional,

actualmente, este caracterizat ca fiind unul supradimensionat cu numeroase

reglementări care nu păstrează o unitate de cadru, rolul contravenției ca sancțiune

contravențională fiind diminuat în raport cu importanța sa. De aceea, se impune

creearea în sistemul nostru legislativ a unui drept contravențional, ca ramură

distinctă de drept, care să-i acorde contravenției ca instituție aceiași importanță în

abordare ca infracțiunea.

În ce privește cooperarea internațională în materie contravențională,

actualmente nu există înstituție care să reglementeze acest domeniu. Aplicarea

sancțiunilor contravenționale cu amendă cu o sumă care reprezintă venit la bugetul

local (sancțiunile contravenționale la regimul rutier, pentru tulburarea liniștii și

ordinii publice), unor cetățeni străini sau cetățeni români cu domiciliul în

străinătate nu are nici o consecință juridică, întrucât, în actualul sistem legislativ

nu poate fi executată.

4.2. Analiza încasării amenzilor aplicate de poliție pentru anul bugetar 2009

La începutul anului 2010, Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidență

Operativă din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a solicitat

26

unităților din teritoriu o evidență a sumelor încasate pentru amenzi reprezentând

sancțiuni aplicate de către poliție.

Pentru a stabili care sunt procentele de încasare a amenzilor la nivelul

județelor tării, au fost folosite datele statistice furnizate de ”Statistica

contravențiilor în anul 2009 aplicate de Poliția Română‖, statistică întocmită anual

la nivelul Poliției Române . Din statistica anexată se constată că în anul 2009

Poliția Română a aplicat un număr de 4.756.627 de contravenții în valoare de

849.765.000 lei.

Cele mai multe contravenții aplicate cu sanțiunea contravențională amendă

sunt cele la regimul rutier, pentru faptele prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002

republicată. Astfel au fost aplicate un număr de 3.798.992 contravenții la regimul

rutier, reprezentând un procent de 79,8% din numărul total de contravenții. Acest

procent este confirmat și prin faptul că formațiunile de poliție rutieră au aplicat un

număr de 3.283.865 de sancțiuni contravenționale, reprezentând un procent de

69,03% din numărul total de contravenții.

4.3. Analiza încasării amenzilor contravenționale în județul Neamț

pentru anul bugetar 2012

Cu sprijinul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, la începutul

anului 2013, a fost efectuată analiza încasărilor amenzilor contravenționale, la

nivelul județului Neamț, atât la bugetele locale cât și la bugetul de stat, pentru anul

bugetar 2012.

Astfel la nivelul județului Neamț la data de 01 ianuarie 2012 se aflau în

debit, în evidența structurilor de Impozite și Taxe un număr de 130.526 de amenzi

în valoare de 32.479.022 lei. Numărul amenzilor aflate în debitele contribuabililor

reprezintă amenzile contravenționale active, care nu s-au prescris, ca sancțiuni

aplicate de către agenții constatatori din cadrul structurilor de poliție din România,

respectiv alte organe cu rol de constatare și aplicare a sancțiunilor

contravenționale, cu o vechime de 5 ani, vechime calculată la data încheierii anului

bugetar 2012.

În cursul anului 2012, în debitele contravenienților contribuabili din județul

Neamț au intrat un număr de 59.312 de amenzi contravenționale cu o valoare de

13.555.282 lei.

În același an de referință contravenienții au achitat un număr de 46.917

amenzi în valoare de 6.656.569 lei, ceea ce reprezintă un procent de încasare a

amenzilor contravenționale la bugetele locale în județul Neamț de 23,62 %.

27

4.4. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor24

Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu

personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

care își desfășoară activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere.

Actualmente, în subordinea ANAF funcționează Direcția Generală

Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, și Direcțiile Regionale ale

Finanțelor Publicei, ca instituții publice cu personalitate juridică.

Plasarea acestei agenții în sistemul legislativ a fost determinată de

competențele pe care trebuie să le îndeplinească personalul care își desfășoară

activitatea pe linia colectării amenzilor și totodată o compatibilitate legislativă.

Atribuțiile agenției sunt concentrate pe obiectivul principal, respectiv

colectarea amenzilor, ca sancțiuni contravenționale la regimul rutier, la bugetul

local.

Atribuții privind cooperarea internațională:

- asigură recuperarea de la persoane juridice sau fizice cu domiciliul sau

reședinta în țările Uniunii Europene a amenzilor ca sancțiuni

contravenționale aplicate în România și, la cerere, recuperarea

sumelor provenite din amenzi prin care au fost sancționați cetățenii

români în țările Uniunii Europene;

- armonizarea legislației interne cu cea europeană pe linia colectării

amenzilor, cerință indezirabilă ca urmare a aderării României la

Uniunea Europeană;

- în calitate de actor al relațiilor internaționale agenția va participa la

procesul decizional european, promovând propriile idei și interese pe

linia recuperării amenzilor;

- în cadrul activităţilor de cooperare internaţională, agenția va avea un

rol activ privind schimburile de experienţă cu parteneri externi pentru

a susţine procesul intern de reformă prin transferul bunelor practici;

- stabilirea relaţiilor de colaborare şi asistenţă reciprocă cu instituții

europene de gestionare a amenzilor, atât direct, cât şi în contextul

participării României în cadrul Organizaţiei Intra-Europeane a

Administraţiilor Fiscale (I.O.T.A.);

- în perspectiva unei funcționări eficiente, agenția poate fi un furnizor

de asistenţă tehnică pentru statele în curs de aderare sau de dezvoltare,

în conformitate cu Politica de asistenţă pentru dezvoltare a Uniunii

Europene.

24

ANCA este o idee, un proiect care a rezultat din necesitatea îmbunătățirii sistemului de colectare a amenzilor, in

special a celor rutiere , care dețin un procentaj însemnat față de celelalte , dar și a colaborării internaționale pe acest

domeniu. Acest proiect prin care se urmărește crearea unei noi instituții este pe departe a fi perfect, dar eficiența în

forma prezentată este garantată prin raportarea la sistemul de colectare a amenzilor existent în Olanda.

28

4.5. Procedura executării amenzilor rutiere

Procedurile care urmează a fi stabilite pentru recuperarea amenzilor ca

sancțiuni la regimul rutier, trebuie să aibă la bază principii care să ducă la crearea

unei agenții cu o structură simplă, suplă și adaptabilă, care să furnizeze eficiență

maximă cu costuri reduse. Procedurile trebuie să fie elaborate cu previziunea

modificării minimale a legislației care se află deja în vigoare, având în vedere

adaptabilitatea greoaie a sistemului nostru legislativ și concentrarea rolului de

colector principal pe agenție și nu pe organul constatator.

Procedura colectării amenzilor rutiere trebuie să se desfășoare pe o

perioadă scurtă de timp structurată pe etape cu termene stricte, a căror

neîndeplinire să genereze sancțiuni creând astfel o situație mai grea a

contravenientului, fie prin mărirea sumei de plată, fie prin aplicarea unor măsuri de

stimulare care să îngrădească sau să limiteze temporar un drept sau o libertate

aparținând contravenientului.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pe lângă modificarea sistemului legislativ în materie contravențională, se

impune apariția unui organ specializat cu rol în coordonare și gestionare a acestei

etape, respectiv executarea contravențiilor, dar și cu rol de reprezentare a statului

în materie contravențională în cadrul cooperării internaționale.

Agenția Națională de Colectare a Amenzilor-ANCA este o idee, un proiect

care a rezultat din necesitatea îmbunătățirii sistemului de colectare a amenzilor, in

special a celor rutiere, care dețin un procentaj însemnat față de celelalte, dar și a

colaborării internaționale pe acest domeniu. Acest proiect prin care se urmărește

crearea unei noi instituții este pe departe a fi perfect, dar eficiența în forma

prezentată este garantată prin raportarea la sistemul de colectare a amenzilor

existent în Olanda.

Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu

personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

care își desfășoară activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere.

Această idee, a fost dezvoltată și sub aspectul procedurilor de executare, care

însă, pentru început trebuie să se focuseze doar pe amenzile rutiere, aplicate pentru

sancțiuni la regimul rutier.

Pe baza acestor argumente evidențiate și în nota de fundamentare (Anexa IX)

a fost elaborată o propunere de lege ferenda privind înființarea ANCA (Anexa X).

29

Propunerile propuse în proiectul elaborat nu reprezintă decât o necesitate a

unei strategii în domeniul dreptului contravențional, la care să participe principalii

actori cu rol de prevenire și combatere a faptelor antisociale, care să vizeze atât

latura teoretico-legislativă cât și cea tehnică funcțională, de eficientizare a

sistemului contravențional din România și armonizarea acestuia la cerințele

Uniunii Europene.

Obiectivele principale ale acestei strategii ar putea consta în:

- Crearea dreptului contravențional , ca ramura distinctă a sistemului judiciar

românesc, alături de dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedură penală,

etc;

- Crearea unui cadru legislativ suplu și eficient armonizat la jurisprudența

CEDO și a practicilor europene în acest domeniu;

- Eficientizarea contravenției ca instituție represivă și preventivă, alături de

infracțiune, prin identificarea unor pârghii de stimulare a executării

sancțiuilor contravenționale;

- Delimitarea atribuțiilor instituțiilor implicate în aplicarea, sancționarea și

executarea sancțiunilor contravenționale;

- Crearea ANCA (Agenția Națională de Colectare a Amenzilor)cu rol

executiv dar și de coordonare a executării sancțiunillor contravenționale;

- Stabilirea unor proceduri concrete cu atribuții bine definite pentru actorii

implicați în executarea amenzilor. Amenda ca sancțiune contravențională

principală nu trebuie asimilată ca fiind în faza de executare, un impozit sau

o taxă de plătit către bugetul de stat sau bugetul local;

- specificarea rolului fiecărei autorităţi publice implicate, cu competenţele

proprii, în scopul evitării suprapunerii de atribuţii sau extinderii unora dintre

acestea dincolo de limitele acordate;

- crearea unui cadru de cooperare cu toate statele europene pe linia aplicării,

sancționării și executării sancțiunilor contravenționale;

30

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate, cursuri, articole:

- Antoniu, G., Noul Cod penal comentat, vol. I, Edit. C.H. Beck, București, 2006;

- Apostol Tofan, D. Drept administrativ, vol. II, Edit. C.H. Beck, București, 2009;

- Apostol Tofan, D., Regimul juridic actual aplicabil contravențiilor. Aspecte de drept

procesual, Curierul judiciar, nr. 7/2002;

- Amariei R., Luăm amenzi de 500 milioane euro pe an. Topul instituţiilor care rup

chitanţe, ziarul Capital, 29.11.2010;

- Barrows, S. J, Crimes, misdemeanours and penalties, Cornell Law School Library,

Washington, 1990;

- Bornea, M., Bornea, F.A., Prezumția de nevinovăție în materie contravențională, precum

și natura juridică a sancțiunilor complementare prevăzute de art. 96 din Ordonanța de

urgență a Guvernului nr. 195/2002 , republicată, Dreptul nr. 7/2009;

- Bârsan, C., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Ediția a

2-a, Edit. C. H. Beck, Bucuresti, 2010;

- Berger, V., Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Ediția a 5-a în limba

română, Institutul Român Pentru Drepturile Omului, București, 2005;

- Bobos, Gh., Teoria generală a dreptului, Edit. Dacia, Cluj- Napoca, 1996;

- Boroi, A., Drept penal. Partea generală, Ediția a doua, Edit. C.H. Beck, București, 2008;

- Brezoianu, D. Drept administrativ român, Edit All Beck, București, 2004;

- Bulai, C., Manual de drept penal, Partea generală, Edit. All Beck, București, 1997;

- Caloianu, D., Ghidul contravenientului la radar, Edit.C.H. Beck, 2009;

- Ceterchi, I., Craiovan,I., Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. All Educational,

1998;

- Chipăilă I., Constatarea şi sancţionarea faptelor contravenţionale, Ed.Cornelius, Baia

Mare, 2003;

- Chirita, R., Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Comentarii și explicații, vol. I,

Ed. C.H. Beck, București, 2007;

- Covey F., Central Fine Collection Agency, Center for Advanced Research, The

Netherlands, 2001;

- Colectiv, Constatarea și sancționarea contravențiilor, Edit. All Beck, București, 2004;

- Colectiv, Legislație contravențională, Culegere de acte normative, Ediția a 6-a, Edit. C.

H. Beck, București, 2008;

- Colectiv, Centraal Justitieel Incassobureau, Afdeling Management Informatie, Bijlage

Jaarbericht, 2011;

- Colectiv, Efficiency and Quality in Justice, European Judicial Systems - Edition 2010;

- Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tanasescu, E. S., Constituția României

revizuită comentarii și explicații, Ed. All Beck, București, 2004;

- Cristus, N.,Răspunderea contravențională, Practica judiciară 2007-2009, Ed. Hamangiu,

2010;

- Crisan, I. H., Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albatros, București, 1986 ;

- Culegere de practică judiciară 1992-1998 , Ed. All Beck, București,1999;

- Daniel G., Amenzile de circulaţie, slăbiciunea bugetului local, Monitorul de Vrancea,

ed.13.01.2012;

- Dongoroz, V., Tratat de drept procesual penal, Ed. Acdemiei Române, București, 2000;

- Dongoroz, V., Kahane, S., Oancea, I., Bulai, C., Explicații teoretice ale Codului penal

român, vol. I, Editia a II-a, Ed. All Beck, București, 2003;

31

- Dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție, http://www.inm-lex.ro; Elliott

C., French legal system, Harlow, England, Longman, 2000;

- Enciclopedia Treccani, Contravenzione, Instituto Poligrafico e Zecca Dello Stato, Roma,

1988;

- Guţuleac V., Tratat de drept contravenţional, Chişinău, S. n., „Tipografia Centrală‖,

2009;

- Hammer, Ph., Romaniello, S., La responsabilité pénale des personnes morales, La loi du

4 Mai 1999, Edit. Kluwer , Diegem, 1999;

- Haddad S., Article juridique, L'amende forfaitaire ou comment s'amender des petits

forfaits routiers, 2006;

- Hotca, M. A., Drept contravențional, partea generală, Ed. Editas, București, 2003;

- Hotca, M. A, Regimul juridic al contravențiilor. Comentarii și explicații, Ediția a 4-a, Ed.

C.H. Beck, Bucuresti, 2009;

- Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, Ediția a patra revazută și adaugită, București,

Ed. C.H. Beck, 2005;

- Juris Classeur, Procedure penale, Tribunal de Police, Paris, 1997;

- Kuty, F., Justice pénale et procès équitable, Exigence de délai raisnonable, Présomtion d

_innocence. Droits spécifiques du prévenu, vol. 2, Edit. Larcier, 2006;

- Lensing J.A.W., The Netherlands (Criminal Law) in International encyclopedia of Laws,

R. Blanpain (Ed), Kluwer Law International, 1997;

- Micu, D., Garantarea drepturilor omului în practica Curtii Europene si a drepturilor

omului si în Constitutia României, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998;

- Mitrache, C., Drept penal român, Partea generala, Ed. Casa de editură și presa Sansa

S.R.L., București, 1998;

- Negoita, A., Drept administrativ și elemente de știința administrației, Tipografia

Universității București, 1981;

- Oroveanu, M., Tratat de drept administrativ, Ediția a doua revazută și adăugită, Ed.

Cerna, București,1998;

- Orlov Maria, Belecciu Ştefan, Drept administrativ (pentru uzul studenţilor). — Ch.:

„Elena-V.I.―, 2005, p. 160;

- Petrescu, R. N., Drept administrativ, Ed. Hamangiu, București, 2009;

- Picard, E., La notion de police administrative, vol. II, Paris, 1984;

- Pivniceru, M. M, Susanu, P., Tudorache, D., Contravenția. Îndrumar teoretic și practic,

Institutul European, Iași, 1997;

- Podaru, O., Chirita, R., O.G. nr. 2/2001 comentată și adnotată, Ed. Sfera juridică, Cluj

Napoca, 2006;

- Podaru, O., Chirita, R., Regimul juridic al contravențiilor, O. G. nr. 2/2001 comentată,

Ediția a 2-a , Ed. Sfera juridică și Ed. Hamagiu, București, 2011;

- Poenaru, I., Răspunderea pentru contravenții, Ed. Lumina Lex, București,1998;

- Poenaru, I., Regimul juridic al contravențiilor, Ed. Lumina Lex, Bucrești, 2002;

- Popescu, C. L., Polițiștii competenți în domeniul circulației pe drumurile publice, potrivit

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr195/2002 privind circulația pe drumurile publice

și regulamentele de aplicare a acesteia, aprobat prin Hotarârea de Guvern nr 85/2003,

Dreptul nr. 4/2003;

- Predescu,O., Udroiu, M., Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul procesual

român, Ed C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

- Ramascanu, B., Procedura contravențională judiciară în lumina jurisprudenței C.E.D.O.,

revista I.N.M, Themis nr. 2/2005;

- Tak P.J.P., The Dutch criminal justice sistem , Wolf Legal Publishers (ED), 2008;

32

- Tudor, T., Răspunderea administrativă în domeniul circulației rutiere, Edit. Dacia, Cluj

Napoca, 1981;

- Ticlea, A., Reglementarea contravențiilor, Ediția a VI-a, Edit. Universul Juridic,

București,2008;

- Ticlea, A., Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul juridic, București, 2009;

- Ursuta, M., Procedura contravențională, Ediția a II-a revazută și adăugită, Universul

Juridic, București, 2009;

- Ursuta, M., Contravențiile rutiere, Ed. Universul juridic, 2010.

II.Acte normative, dispoziţii

- *** Constituţia României;

- *** Codul penal al României;

- *** Codul civil al României;

- *** Codul de procedură penală al României;

- *** Codul de procedură civilă al României;

- *** Codul fiscal al României;

- *** Codul de procedură fiscală a României;

- Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor publicată în

Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 , republicată, privind circulaţia pe

drumurile publice, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 69/2007;

- Ordonanţa Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei

activităţi în folosul comunităţii şi închisorii contravenţionale, modificată prin OUG

108/2003;

- Ordonanţa Guvernului nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea

produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în

agricultură şi silvicultură;

- Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.1519 din 28.11.2006 pentru

aprobarea ”Normelor metodologice privind utilizarea chitanţelor de amenzi

contravenţionale privind circulaţia pe drumurile publice‖;

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 108/2003, publicată în Monitorul Oficial din 26

decembrie 2003, privind modificarea Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de

încălcare a unor norme de convieţuie socială, a ordinii şi liniştii publice;

- Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de

valorificare a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru

îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul

Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2012 privind ratificarea Acordului de

împrumut (Împrumut pentru politici de dezvoltare cu opţiune de amânare a tragerii) între

România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti

la 11 septembrie 2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/2013;

- Ordonanţa Guvernului nr.202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor

internaţionale;

- Ordonanta de urgenta Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor masuri privind

asigurarea functionalitatii administratiei publice locale, a numarului de posturi si

33

reducerea cheltuielilor la institutiile si autoritatile publice din subordinea, sub autoritatea

sau coordonarea Guvernului sau a ministerelor.

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru

îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul

Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013;

- Ordonanța Guvernului nr.28 din 27 august 2013 de actualizare a Codului de procedură

fiscală;

- Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;

- Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuie

socială, a ordinii şi liniştii publice republicată, cu modificările ulterioare;

- Legea nr.12/1990, privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale

ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126 din 29 august 1998;

- Legea nr.102/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor/mica

reforma in justiţie;

- Hotararea Guvernului nr. 520/2013 privind reorganizarea si functionarea ANAF;

- Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice;

- Hotărârea Guvernului nr. 480/2013 pentru modificarea și completarea Regulamentului de

aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe

drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 care a fost publicată

în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 454, din 24 iulie 2013;

- Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 de modificare a O.G. 27/2011 privind transporturile

rutiere;

- Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Justiţiei;

- Hotărârea Guvernului 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 935/2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii

Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Justiției,

precum și pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 762/2010 privind condițiile de

acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru

procurori, judecători, magistrați-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat

judecătorilor și procurorilor, precum

și pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor;

- Strategia Naţională de Siguranţă Rutieră 2011-2020, Programul de acţiuni Prioritare

pentru perioada 2011-2020 de implementare a Strategiei Naţionale de Siguranţă Rutieră;

- Strategia ANAF pe termen mediu 2011-2014, Bucureşti 2011;

- Decizia Consiliului Europei nr.2005/214/JHA privind principiul recunoaşterii mutuale a

sancţiunilor financiare;

- Decizia Consiliului Europei nr2006/783/JHA privind principiul recunoaşterii mutuale a

ordinelor de confiscare;

- Cod pénal. Nouveau Code pénal. Ancien Code penal, Dalloz, Paris, 1996-1997;

- Le code penal Francais, Edition 1995;

- Le code de procedure civile, Edition may 2005;

- The Dutch Criminal Justice System, Wolf Legal Publishers, 2008;

- Codul contravenţional Ungar adoptat prin Legea nr.LXIX/1999;

- Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 a fost adoptat Codul contravenţional al

Republicii Moldova, intrat în vigoare la 31 mai 2009;

34

- Regulamentul circulației rutiere a Republicii Moldova publicat în anexa nr. 1, la

Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, cu modificările efectuate prin H.G. nr 989

din 19.10.10, publicate în M.O. 211-212/29.10.10;

III. Jurisprudenţa

a) naţională

1) Decizii Curtea Constituțională

- Decizia nr.1354 din 10.12.2008 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate

a dispoziţiilor art.9, alin. (5), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, privind regimul juridic

al contravenţiilor, precum şi art.1, alin.(3), art.8, alin.(5), lit.b) şi art.13 din Ordonanţa

Guvernului nr.55/2002, privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în

folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.108/2003, privind desfiinţarea închisorii contravenţionale;

- Decizia nr.228 din 13.03.2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.12, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic

al contravenţiilor;

- Decizia nr.953 din 19.12.2006 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.32, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic

al contravenţiilor;

- Decizia nr.742 din 24.06.2008 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.111, alin.(6), din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe

drumurile publice;

- Decizia nr.347 din 03.04.2007 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.118, alin.(1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind

circulaţia pe drumurile publice;

2)Recursuri în interesul legii

- Decizia nr.XXII din 19.03.2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

referitor la consecinţele nerespectării cerinţelor înscrise în art.16, alin.(7) din din

Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu

modificări prin Legea nr.180/2002;

- Decizia nr.XXXV din 06.11.2006 privind examinarea recursului în interesul legii,

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, cu privire la aplicarea sancţiunilor cu caracter administrativ faptelor concurente

în cazul când sunt incidente dispoziţiile art.181

din Codul Penal;

- Decizia nr.I din 18.02.2002 privind aplicarea dispoziţiilor art.1, lit.(e) şi ale art.6 din

Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale

ilicite;

b) CEDO

- *** Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

- Hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21.02.1984;

- Hotărârea Engel şi alţii împotriva Olandei din 08.06.1976;

- Hotărârea Garyfallou Aebe împotriva Greciei din 24.09.1997;

35

- Hotărârea Kadubec împotriva Slovaciei din 02.09.1998;

- Hotărârea Janosevici împotriva Suediei din 23.07.2002;

- Hotărârea Lutz împotriva Germaniei din 23.08.1987;

- Hotărârea Ziliberberg împotriva Moldovei din 01.05.2005;

- Hotărârea Gutfreund împotriva Franţei din 12.06.2003;

- Hotărârea Escoubet împotriva Belgiei din 28.10.1999;

- Hotărârea Anghel împotriva României din 04.10.2007;

- Hotărârea Barbera, Messegue si Jabardo împotriva Spaniei din 06.12.1988;

- Hotărârea Ezeh şi Connors împotriva Regatului Unit din 09.10.2003;

- Hotărârea Bönisch împotriva Austriei din 06.05.1985;

- Hotărârea Bernard împotriva Franţei din 23.04.1998;

- Hotărârea Edwards împotriva Regatului Unit din 16.12.1992;

- Hotărârea Stoica împotriva României din 04.03.2008;

- Hotărârea Dalia împotriva Franţei din 19.02.1998;

- Hotărârea Lauko împotriva Slovacia din 09.09.2003;

- Hotărârea Neață împotriva României din 18.11.2008;

IV. Site- uri oficiale consultate:

- http://www.government.nl

- http://jaarbericht2011.cjib.nl

- http://www.cjib.nl

- www.echr.coe.int

- http://www.anaf.ro/public/wps/portal/

- http://www.legifrance.gouv.fr

- www.euroavocatura.ro

- http://opinii.juridice.ro

- www.mpublic.ro

- www.inm-lex.ro

- www.presamilitara.ro

- http://www.juridice.ro

- www.avocat.net

- www.humanrights.coe.int

- http://ro.primariacraiova.ro

- http://www.raiffeisen.ro/abcdar-bancar