DINCOLO DE CEEA CE SE VEDE

Am învăţat să-mi dau voie să cad precum o cascadă, pentru a mă putea înălţa precum vaporii de apă. Asta pentru că atunci când ajungi foarte jos nu ai decât o singură variantă: în sus! Iar natura, universul, te sprijină să te înalţi atunci cand renunţi la gravitatia dramelor tale.

Mi-am acceptat imperfecţiunile, recunoscându-le farmecul şi alegând să nu rămân blocată în ele. Căci în timp ce "perfecţiunea" mult râvnită te blochează, imperfecţiunea acceptată motivează.

Am învăţat să am răbdare cu mine însămi atunci când mintea se grăbeşte să ajungă undeva pentru a fi cineva...iluzii!

Am învăţat să mă bucur de versiunea care sunt în acest moment, fără cosmetizare, fără măşti şi fără presiunea de a mă ridica la un anumit nivel, cerut sau necerut expres de vocea critică din mintea mea.  Căci această voce avea mereu grijă să se facă foarte bine auzită prin oamenii din jurul meu, în numele acelor "bune intenţii" care pavează de-o veşnicie drumul spre iad.

Asta sunt, mă accept şi înaintez cât de conştientă pot în acest moment pe drumul transformării mele. Căci nimeni altcineva în afară de mine nu-mi poate cunoaşte limitele şi nu le poate depăşi în locul meu. Şi de data asta mă privesc aşa cum sunt în acest moment, nu cum ar trebui să fiu. Iar cine nu mă acceptă, să-şi intoarcă oglinda spre el însuşi!

Suntem cu toţii împreună, dar fiecare e pe cont propriu!