130 bt adi - ccdj.ro nr.130 decembrie 2012 .pdfAscultă păsările şi-ţi spune ţie, cititorul, pe...

Nr.130

Dunărea de Jos MMXII

foto 2

Cro

nici

cultu

rale

gălăţe

ne

CENTENAR VASILE GH.POPAfoto 1

foto 3

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com

REVISTA

1

SUM

AR

foto 1

PORTRET DE SCRIITOR

de Bianca Partenie

Scriitorul este fiinţa care ştie s-asculte, să vadă şi să simtă.Ascultă păsările şi-ţi spune ţie, cititorul, pe unde-au umblat şi ce-au făcut şi ce-aucunoscut dincolo de orizonturi. Vede frunza şi ştie că-i ca omul: se naşte tânăr şiproaspat, creşte sănătos şi puternic, îmbătrâneşte şi devine slab şi cade-n umbranecunoscutului. Simte că briza e uneori blândă şi caldă, iar alte ori mânioasă şivijelioasă. Şi aşa tot ce-a auzit din primavară până-n iarna, ce-a citit în lacrimi de rouă şice-a simţit în praful de soare al crinilor, îmbină cu firele de gândire din neuroniiobosiţi de-atâta muncă-ndelungată, şi le-mpleteşte graţios cu o particulă de talentneînsemnată, şi brodează pe o filă de pergament, lumea pe care o vezi şi tu, dar atâtde diferită. Şi cu-atâta osteneală-n spate, se duce să caute perfecţiunea pe culmile celemai înalte ale munţilor, pentru a porni cu ea în pădurea de tei, unde-i aşteaptăinspiraţia şi imaginaţia. Şi poate chiar şi-atunci, perfectul e mult prea imperfect pentru el şi cautăinexistentul, caută ceva mai presus de măreţia stelelor. Şi-atunci, chinuit de căutărilefără răspuns, îşi scrie versul, în care-a pus divinitatea cerului, seninul lui, doar ca tusă-l citeşti şi să-i dai viaţă. Şi-ntreaga viaţă-a lui i-o căutare, dar cu toţi spinii pe care-i întâlneşte, încă se maisimte parfumul petalelor.

CENTENAR VASILE GH. POPA

PREMIILE MUNICIPIULUI GALAŢI

În cadrul festivităţilor dedicate Sărbătorilor de Sf. Andrei, două dintre premiile Municipiului Galaţi aufost acordate sculptorului Sergiu Dumitrescu, directorul Centrului Cultural, şi părintelui Eugen Drăgoi.

În ziua de 23 noiembrie,la mansarda CentruluiCultural a fost omagiatcărturarul Vasile Gh.Popa(foto 1, dreapta, coperta 2),despre care Pr. Eugen Drăgoia publicat un amplu materialîn numărul trecut al revistei.Despre viaţa şi opera celuianiversat – în acea zi seîmplineau 100 de ani de lanaştere - au vorbit fiulacestuia, Vasile V. Popa (foto3), scriitorul şi preşedinteleCJ Galaţi, Nicolae Bacalbaşa,Sergiu Dumitrescu, pr. EugenDrăgoi, scriitorul TănaseDănăilă . Un momentemoţionant a fost cel în careoaspeţii din Nicoreşti (eleviişi directorul Şcolii de acolo),locul naşterii lui V.Gh.Popa,au luat cuvântul, elevaBianca Partenie prezentândtextul alăturat.



Nr.130


2

foto 8

Eve

nim

ent 1 Decembrie 2012

Manifestările prilejuite de Ziua Naţională aRomâniei au avut ca puncte de interes parade şi exerciţiiale angajaţilor Ministerelor Administraţiei şi Internelorşi Apărării Naţionale. Au prezentat scurte alocuţiuniprefectul Emanoil Cătălin Bocăneanu şi primarul MariusStan. Seara a fost atracţie mare la Parada Torţelor.(foto-reportaj: a.g.s.)



REVISTA

3E

veni

men

teIpostaze etnografice

În data de 20 noiembrie a.c. Secţia Cercetare,Conservare si Valorificare a Tradiţiei Populare aorganizat cea de-a treia ediţie a expoziţiei concurs„Ipostaze etnografice – Concurs de imagini-document”.

Concursul s-a desfăşurat pe două secţiuni:Prima secţiune a avut caracter naţional şi tema impusă

a fost „Nunta-obicei, ritual, ceremonial” .A doua secţiune a avut caracter local. Nu a fost impusă

o anumită temă şi au fost vizate fotografiile care aveautematică etnografică şi care prezentau aspecte din viaţa

satului, elemente de arhitectură locală, obiceiuri [nuntă,botez, înmormântare, obiceiuri de peste an etc.], costumepopulare purtate, meşteşuguri tradiţionale, obiecte folositeîn gospodărie/industrie casnică.

Cei care au jurizat cele peste 300 de fotografiiprimite au fost:

· Sergiu Dumitrescu - Directorul Centrului Cultural„Dunărea de Jos” Galaţi - Preşedintele juriului;

· Nicolaie Sburlan - Preşedeintele Fotoclubului„Dunărea de Jos”;

· Dănuţ Dumitraşcu - Centrul Naţional pentruConservarea şi Promovarea Culturii TradiţionaleBucureşti;

· Mariana Buriuană - Direcţia Judeţeană pentruCultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi;

· Gabriel Manea – Biblioteca „V.A. Urechia.Premiile acordate pentru cele două

secţiuni au fost: Prima secţiune - „Nunta-obicei,ritual, ceremonial”:· Locul 1 - Ioniţă Alin Răzvan „Oglinditul” (foto 2)· Locul 2 - Epure Adrian „Bradul”· Locul 3 - Apopei Lăcrămioara „Colacul miresei”· Menţiune 1 - Alecsandru Elena „Gătitul mirelui”· Menţiune 2 - Centrul de Cultură şi Creaţie Olt

„Ploconul naşilor”Sectiunea a II-a - “Din amintirile bunicilor”

· Locul 1 - Hulea Ecaterina, Odaia Manolachi,Com. Vânători (foto 1)

· Locul 2 - Stoian Ioana, Galaţi· Locul 3 - Popa Alina, Suceveni· Menţiune 1- Frumuşanu Bălaşa, Piscu· Menţiune 2 - Stegaru Elena, BereştiAu fost participanti din Bucureşti, Slatina, Galaţi şi

din comunele judeţului nostru: Piscu, Braniştea, Lieşti,Cuza-Vodă, Vinatori, Suceveni, Bereşti.

PARTENERI implicaţi înproiect: Inspectoratul Şcolar alJudeţului Galaţi; Revista on-line de fotografie foto-magazin.ro; BibliotecaJudeţeană “V.A.Urechia”;www.fotografa.ro; Tv Galaţi;www.comunitatefoto.ro;Direcţia Judeţeană pentruCultură şi Patrimoniul NaţionalGalaţi; Fotoclubul “Dunărea deJos”.

Carmen Serea



Nr.130


4

Monica Turcu: Dacă ar fi să rezum delocpretenţios, într-o sigură frază, aş putea spune că decând cu pictura, pot să mă numesc un om care şi-agăsit împlinirea. Este elementul care lipsea. Cred căDumnezeu m-a iubit mult dăruindu-mi darul acesta...

a.g.secară: Să înţeleg că drumul nu a fost chiaratât de uşor...

Monica Turcu: Părinţii mei, Lucian şi Nela,m-au încurajat mereu, dar, într-adevăr, destinul(zâmbeşte) ne mai joacă şi feste... Dintre colegii meide facultate, eu eram singura care nu aveam studiide specialitate făcute înainte... Terminasem filologie-limbi străine în Brăila şi m-am înscris tot în Brăila laŞcoala de Arte, dar în momentul în care trebuia săînceapă cursurile, profesorul de acolo a plecat laBucureşti... Pentru moment a trebuit să renunţ, aşacum renunţasem într-un fel şi în copilărie, atunci cândpărinţii l-au rugat pe un unchi, care era chiar pictor,să mă testeze şi să facă un fel de pregătire, daraceastă rudă a renunţat după un timp, deşi fuseseuimit de ceea ce desenam şi pictam (iniţial mi-a datsă fac nişte reproduceri), rămânând însă încurajareasa...

Apoi, am ales să urmez Facultatea de Drept,specializare care mă ajută în activitatea de la firmamea. Cu toate acestea, visul mi-a rămas neîmplinit,iar în momentul în care am aflat că la Galaţi s-a înfiinţatFacultatea de Arte Plastice, am zis imediat că esteşansa mea... Dar, iarăşi „dar”, am aflat cu zece zileînainte de examene... M-am dus la maestrul Nicolae

„Sunt adepta gestualismului, vreausă las sufletului dar şi mâinii

maximă libertate de exprimare...”Interviu cu artistul vizual Monica Turcu, realizat de către scriitorul

a.g.secarăNăscută la 12 februarie 1976 la Rîmnicelu (Brăila), şi-a dorit din totdeauna să urmeze artele plastice,

în anul 2012 absolvind Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design, Specializarea Arte Plastice(Pictură) a Universităţii Dunărea de Jos Galaţi, actualmente perfecţionându-şi studiile prin cursul demaster de la Bucureşti, clasa profesorului Petru Lucaci. La mansarda Centrului Cultural, în ziua de 15noiembrie 2012, a acceptat să se destăinuie, vorbind despre Frumos, viaţă, adevăr, relaţia artistului culumea, proiecte, stil, libertate, colaborările cu Centrul Cultural Dunărea de Jos şi Gruparea Athanor...

Spirescu (eram prieteni de familie) şi i-am spus deintenţiile mele... A spus că-mi dă un test. Mi-a dat otemă, trebuia să mă întorc în 24 de ore cu o lucrare.A doua zi mi-a văzut lucrarea şi pur şi simplu a întrebatcâte zile mai sunt până la admitere. Când a aflat câte,a exclamat: „Atunci la muncă!”

Din fericire, iată, totul s-a terminat frumos...a.g.s.: Cum ar defini Monica Turcu Frumosul?

În afara îndeplinirii dorinţelor...Monica Turcu: Frumosul?! E cam grea definiţia.

Frumos poate fi şi ceva care în aparenţă pare urât.Frumosul este ceea ce simţim că ne umple nouăsufletul. Poate fi şi ceva banal. Frumos este şi cumprivim noi lucrurile şiviaţa!

a.g.s.: Într-un roman al lui Adolfo Bioy Casaresse face aluzie la faptul că imaginile ar puteaavea suflet...

Monica Turcu: Cu siguranţă, din punctul meude vedere... O imagine poate să-ţi vorbească maimult decât cuvintele. O singură imagine poate avea opoveste complexă. Poate transmite o întreagă trăirede sentimente...

a.g.s.: Poate suna prea savant... Dar ce estesufletul pentru Monica Turcu?

Monica Turcu: Nu m-am gândit niciodată...Suflet avem cu toţii! Cred că m-aş referi lasensibilitate. Ceva sensibil... Poţi spune despre un omcă are suflet când nu rămâne nepăsător la ce este înjur. Cred că cine are suflet este frumos.



REVISTA

Monica Turcu

a.g.s.: Nu vreau să fiu sofist, dar... toţi oameniisunt frumoşi?

Monica Turcu: Dacă eşti frumos interior,indiferent de ceea ce „expunem”, se simte la unmoment dat... Iar frumuseţea interioară contează maimult decât cea exterioară...

a.g.s.: Ce îţi atrage mai întâi atenţia la o lucrarede artă vizuală?

Monica Turcu: Mă atrage o lucrare care aremesaj, care creează o poveste. Apreciez artiştii careîncearcă să surprindă ceva... O lucrare caretransfigurează realitatea, care nu este o simplăfotografie... Orice artist vizual este extraordinar cândreuşeşte să surprindă imaginea din spatele imaginii,adică, într-un cuvânt, ESENŢA!

Este greu, dar acesta este rolul artistului plastic...a.g.s.: De ce este greu?Monica Turcu: Nu este la îndemâna tuturor...

mă refer atăt la artişti căt şi la privitori... Unii văddoar o parte. Înţeleg doar o parte a întregului. Iubitorulde artă ar trebui să empatizeze cu autorul... dar dacătrece prea uşor de lucrarea ta, atunci trebuie să teîntrebi de ce.

a.g.s.: Cum îl poţi convinge să rămână mult maimult? Este o scenă într-un roman din Saul Bellow -

am aflat de curând că a avut cinci neveste, dintrecare şi o româncă - în care se intră într-un muzeudoar pentru a se vedea doar un singur tablou...

Monica Turcu: Poate lăsând loc desfătăriiminţii şi nu doar privirii. Nu ştiu exact, dar sper sădescopăr secretul prin care lucrările mele să-micurteze privitorii. Cred că trebuie să surprinzi acelceva care să-l facă să se oprească în faţa ei, iardacă pleacă să-l facă să revină chiar şi cu gândul.

a.g.s.: Este vorba de o strategie, o tactică aartistului...

Monica Turcu: Poate nu neapărat...important este să lucrezi cu sufletul, iar asta se vasimţi...

a.g.s.: Facultatea a avut vreun rol mai deosebitîn formarea acestor convingeri?

Monica Turcu: Cu siguranţă... Şi acum, întimpul masterului, acumulez, acumulez... Am avutprofesori deosebiţi, cărora vreau să le mulţumescşi cu acest prilej... Tudor Ioan, care mi-a deschisochii asupra artei contemporane. El mi-a zis: „Ieşidin carapace!” M-a încurajat să fiu liberă şi să

accept experimetele în artă... Este un mare norocpentru un student să aibă profesori altruişti, care săte înveţe să fii liber... Am avut profesori pe sufletulmeu: Liviu Adrian Sandu, Liviu Nedelcu,Liliana Negoescu, Gabriela Georgescu,Tudor Şerban, Gabriel Bulancea, Mihaela Dumitriu...De la fiecare, cu siguranţă, am învăţat ceva...

Cât despre mulţumiri, mă simt datoare să lemulţumesc şi colegilor mei din ATHANOR, noine-am cunoscut datorită lor, datorită oportunităţii cemi-a fost oferită de a face parte din proiectulcArtEsenţe. Pentru mine a însemnat enorm şi amapreciat încrederea cu care am fost investită. Înaceastă grupare artistică am cunoscut nişte „copii”minunaţi, capabili să creeze lucruri extraordinare şimă bucur împreună cu ei de fiecare manifestareartistică la care luăm parte.

Mulţumesc şi familiei d-lui pictor NicolaeSpirescu, eu pictez în atelierul dumnealui, şi lemulţumesc pentru aceasta. Este un loc care mă inspirătocmai şi prin istoria lui şi atmosfera pe care o simt înjurul meu, printre lucrurile şi operele d-lui Spirescu.

Evident, mulţumescfamiliei mele care mi-afost cu adevărat alături.



Nr.130


6

REV

ISTA

M-au încurajat şi mă susţinnecondiţionat în tot ce fac.

Nu putem nimic realiza fărăajutorul şi susţinerea celor din jur!

Nu în ultimul rând, mulţumescşi echipei CCDJ pentru gestul

acesta atât de frumos de a-mi lua un interviu,mă simt onorată şi sper ca pe viitor să potveni cu lucrări interesante prin care să potrăsplăti atenţia primită, poate o să organizămchiar o expoziţie când voi termina lucrările dela master....

a.g.s.: Spuneaţi că sunteţi la clasadomnului profesor Petru Lucaci...

Monica Turcu: Pe care l-am apreciat încădin timpul studenţiei... Nici nu mă gândeam căo să fiu acceptată la clasa dumnealui de master.Sper ca tot ce lucrez acum să se ridice lanivelul aşteptărilor domniei sale.

Masterandul este lăsat liber total înexprimare, în cei doi ani urmând să finalizezun proiect căruia i-am dat nişte titluriprovizorii, „Dialog cu viaţa”, „Dialoguricontemporane”... Vreau să redau nişte imaginisurprinse pe pelicule de filme, poate banale, dar încercsă caut în această banalitate ceea ce de obicei nu se

observă: chipuri, expresii, momente,instantanee care surprind cevadeosebit... Apelez la materialeneconvenţionale, combinaţii de tehnicimixte, colaje, printuri, pictură,instalaţii...

M-am întrebat dacă este cazul săpictez fotografiile, dar am consideratcă trebuie să respect şi artafotografului... Aşadar, mă voi adapta...

a.g.s.: În acest proiect, cromaticaare importanţă?

Monica Turcu: Simbolic vorbind, da, darimaginile din fotografii vor rămâne aşa cum au fostfăcute, alb-negru, sepia sau color. Voi merge mult pesimbolistică, pe metaforă plastică.

Idei am multe, sper să ajung la un rezultatmulţumitor... şi pentru profesor.

a.g.s.: Şi pentru criticii de artă!? Apropo, cumte înţelegi cu aceştia?

Monica Turcu: Nu cunosc prea mulţi... Dar eunu-i tratez ca pe nişte critici, ci ca pe nişte apropiaţi,prieteni cu care poţi comunica pe aceeaşi lungime de

undă, care îţi atragatenţia undegreşeşti, dar şi undefaci bine. Fiecareare rolul său. Nuputem unul fără altul.Art istul cândcreeaza nu cred căse gândeşte laeventualul critic. Darcritica te ajută săevoluezi, este foarteimportantă şi trebuieprimită cu sufletuldeschis.

Când stai multasupra unei lucrări,poate la un momentdat nu mai reuşeştisă fii obiectiv, să vezieventualele greşeli.În general nu-mi

place când lucrez să arăt ceea ce fac, dar este beneficsă porţi o discuţie, în unele etape, cu cineva avizat,care să-ţi poată da un sfat obiectiv. Totul din respectpentru viitorul privitor. Aceasta dacă nu vrei să teizolezi sub un clopot de sticlă şi să crezi că tot ceeace faci este bun. Este important şi simţul auto-critic,poate chiar cel mai important.

a.g.s.: Căror maeştri clasici sau moderni ai vreasă le continui, parafrazezi stilul?

Monica Turcu: Ideal ar fi să ai propriul stil.Atunci înseamnă că ai reuşit cu adevărat. Nu vreausă spun că nu vreau să continui opera cuiva. Îi respectpe toţi artiştii. Sincer, îmi doresc să reuşesc cu ceeace fac eu şi să ajung la stilul meu. dar este clar cătrebuie să studiezi pe toţi înaintaşii, pe contemporani,piaţa de artă... Trebuie să cunoşti toate stilurile, să leîncerci pe toate, să le experimentezi, doar aşa poţiafla ce îţi este potrivit. (...) Arta îţi dă libertate. Iar azimi se pare că există o mare libertate de exprimare înartă. De aceea sunt pentru experiment. Cred că estemomentul să dăm frâu liber imaginaţiei, inspiraţiei, sănu fim constrânşi...

a.g.s.: Pentru Monica Turcu câte deosebiri suntîntre viaţă şi artă? Cum împacă divergenţele dintreele? Autobiograficul influenţează operadumneavoastră? Sau... inspiraţia?



REVISTA

7

Monica Turcu: E mai greu acum...Trebuie să mă împart între un job care nu arelegătură cu arta şi pasiune... Situaţia nu-mipermite să fac brusc alt pas. Cheltuielile pentrufinalizarea studiilor sunt destul de mari şi nu mile pot susţine decât cu ajutorul slujbei mele.După masterat sper să mă desprind şi să mădedic în totalitate artei.

În ceea ce priveşteinspiraţia... Urăsc să facceva la comandă. Dar întimpul facultăţii trebuia să-mi execut temele. Seadunau mai multe.Mergeam în atelier şi nuputeam să lucrez pentru că

nu „era momentul”. Când simt căs-au acumulat energiile, mă duc laşevalet şi ştiu sigur când iese saunu iese. Când sunt nevoită sălucrez şi nu-mi place ce a ieşit, strictotul a doua zi. Am şi lucrărineterminate şi întoarse la peretede luni de zile. Trebuie să ai stareanecesară!

Mă întreabă lumea: tu nu facica să vinzi? Nu faci o expoziţiepersonală?

Nu simt că este momentul.Cu lucrările de la master va fiprima mea expoziţie personală. Nu vreau să expundoar de dragul de a mai apărea undeva.

a.g.s.: În ultimii ani ai participat la numeroaseexpoziţii colective şi de grup (Galaţi, Brăila, Firenze,Focşani, Câmpina, Chişinău, Timişoara, Bacău,Verona), ai luat premii... Unul chiar important laVerona... Care este istoria acestuia?

Monica Turcu: Am rugat-o pe sora meaAndreea, stabilită în Italia, să se intereseze deconcursuri. Era un concurs anual cu temă, descoperitde ea. Zile întregi nu am ştiut ce lucrare să aleg, ce săîncep, sau să mai lucrez asupra uneia începute cu unsubiect asemănător. Era vorba de temadostoievskiană „Frumuseţea va salva lumea”... Aveamcâteva lucrari, câteva idei, dar parcă mănemulţumeau... parcă nimic nu se potrivea.

M-am dus la atelier (nu aveam de gând să lucrezpentru concurs) şi, căutând nişte pânze, am descoperito lucrare începută pentru un examen la facultate, la

profesorul Liviu Nedelcu, o lucrare despre sacrificiu...Şi am simţit că este Lucrarea! Am simţit tot ceea cetrebuia să mai fac!

Plecasem de la ideea, motivul răstignirii SfântuluiPetru. Dar cum să redau o imagine clasică într-omaniera modernă? M-am folosit de elementecontemporane, de exemplu am folosit un tricou înlocul giulgiului, tehnici mixte (foto pag.7)... Am

presimţit succesul, dar mi-a fost şi teamă să nu greşescfaţă de Dumnezeu dorindprea mult ...

Au fost emoţii de laînceput: era un concursnaţional şi am rugat-o peAndreea să întrebe clar peorganizatori dacă esteposibil să participe cinevadin afara Italiei. A fost opremieră la acel concurs, săfie acceptat cineva care nuera din peninsulă. Iniţial amfost fericita că mi-a fostacceptată lucrarea înconcurs. Apoi am primit untelefon de la mama, stabilităşi ea acolo, care m-aanunţat că am câştigatmarele premiu. Eu amcrezut că am trecut la etapa

următoare, nu că s-au stabilit laureaţii. Cu două zileînainte de premiere, nu ştiam că o să ajung în Italia.Sau cum o să ajung. Dar am ajuns şi a fost oexperienţă de neuitat!

Între timp am mai participat la două concursurinaţionale din Italia, dar, deşi nu am mai fost accepatăîn competiţie fiind din altă ţară, mi-au fost expuselucrările alături de cele ale câştigatorilor, la Arezzo şiCordignano.

Mulţi mă întreabă şi câţi bani am luat! Dar nuasta mi se pare important! Pentru un artist cel maimare câştig este recunoaşterea şi aprecierea munciilui, prezenţa în expoziţii.

a.g.s.: Cum a fost experienţa de la proiectulcArtEsenţe?

Monica Turcu: O experienţă super interesantă.A fost prima dată cândam participat la aşaceva. Cu Gruparea



Nr.130


8Athanor a mai fost proiectulCuşca. A fost o provocarefoarte faină... Eram curioasăsă văd cartea, textul... Suntmai băieţoasă în alegereasubiectelor mele. M-am

speriat de cuvântul „dantele” (nota red.E vorba de cartea „Memorialuldantelelor galbene” a poetului PaulBlaj). Am zis că este ceva dulceag, darcartea nu fost deloc aşa. Mi-a plăcutfoarte mult, lectura m-a ajutat şi m-ainspirat. Am sfârşit prin a iubi titlul...

Asupra lucrării, instalaţiei... amavut mai multe idei, încercări. Şi aiciinspiraţia a venit într-un ceas neaşteptat:am făcut o lucrare într-o manierăminimalistă dar prin care cred că amsurprins ideea din spatele cuvintelor, transformând dorinţacuvintelor în imagine (Nota.red.: a se vedea fotografiade la lansare).

a.g.s.: Aşadar, ce o inspiră, cum o inspiră...Monica Turcu: Mă inspiră subiectele incitante,

temele grele, mai masculine prin definiţie. Poate cele maigreu de gândit în stil clasic. Chiar vreau să fie o metaforă.Mulţi vor spune că nu vreau să mai desenez, să studiezun portret. Sunt adepta gestualismului, vreau să lassufletului dar şi mâinii maximă libertate de exprimare, aşacum simt momentul, mergând mai mult pe intuiţie şispontaneitate. O să vină şi timpul pentru cuminţenieartistică, dar nu acum, nu în această etapă...

Ca să mă întorc la lucrările de la master: amdescoperit o fotografie veche de familie, de la oînmormântare... Mulţimea transfigurată de durere m-a şiimpresionat, dar m-a şi inspirat... În acea mulţime amdescoperit o figură de femeie aproape absentă, cu oexpresie ciudată,parcă golită desuflet . Ş i m-aminteresat depovestea aceleifemei. Era din familianoastră şi avuseseparte de o întâmplaretotal nefericită:îşi pierduse cu puţintimp înainte singurulcopil!

Aparent, nouă nu ne pasă deproblemele, grijile celorlalţi. Nueste condamnabil la un anumitnivel meta...fizic, ţinând cont degreutăţile vieţii. Prin lucrările melevreau să transmit un mesaj: cautăomul şi povestea din celălalt!Sensibilizează-te! Apropo de sufletşi de frumos...

a.g.s.: Eu...obişnuiesc sănumesc „frumosul” „neobişnuit”...

Monica Turcu: Cautneobişnuitul, dar neobişnuitul carepoate provoca compasiunea,întoarcerea către celălalt...

a.g.s.: Ce alte arte o maiispitesc pe Monica Turcu? Scriitoripreferaţi, cărţi, filme?

Monica Turcu: În ultimul timp, cărţi despreartă: estetică, istorii ale artelor ş.a.m.d. Multedocumentare despre artă... Aş nedreptăţi dacăaş menţiona un nume-două, pentru că eu nu facparte din categoria oamenilor care spun „carteamea preferată este, scriitorul meu preferat este,pictorul meu preferat este...”. Eu sunt fascinatăde multe lucruri pe care le descopăr într-un film,într-o carte, privind o operă de artă sau cunoscândoameni noi. Preferând pe unul îl pot dezavantajape celălalt, care mi-a încântat sufletul la fel de mult.

La momentul actual, mă interesează tot ceeace ţine de experiment în artă. De aceea şi suntemacum numiţi „artişti vizuali”, nu numai „plastici”...Desigur, unii artişti au ales o cale clasică, fiind mairezervaţi faţă de experiment. Eu le respectalegerea pentru că aşa simt ei şi îi apreciez ştiindcât de mult muncesc.

Trăim o altă epocă, iareu imi caut drumul in artă.Alte şi alte drumuri. Nueste nimic nebunesc să vreisă experimentezi. Trebuiesă treci prin toate curentele,stilurile, dar să nu teopreşti... Dacă te opreşti,ai putea fi ca un fel defantomă pierdută nu întrelumi, ci între...stiluri.

a.g.s.: Mulţumescfrumos!



REVISTA

9

Cum vă petreceţi sfârşitul lumii?

(Fals poem cu sărbătorile în gât)

Asta m-aţi întrebat?Aha, un interviu pentru 21 decembrie...Exact înainte de Revoluţie şi de Crăciun,Tot un fel de răstignire interioară, vă spun,Un fel de naştere fără Iesle şi Magi,Cu zăpada ninsă pe dinăuntrul meu,Cortegiu de idealuri albe, pufoase, nesănătoase, dar dragi.Să colindăm „Lerui-ler” veşnicia în varianta lui Dumnezeu?Păi, cum altfel să petrec decât lângă bradul de brad,Cu fluturii hibernând în stomacul personal,Armată tremurândă de sentimenteFără restricţii şi fără niciun răspuns la apelul nominal.Cu ochii globurilor scoşi din orbite,Clipind miop la instalaţia electrică universală,Mi-aş putea petrece anunţata sărbătoareCa pe un fel de molipsitoare, inestetică boală.Mi-aş ţine respiraţia agăţată de o ghirlandă auriePână la pierderea binecuvântată a răsuflării.Câţiva prieteni dintre atâţia duşmani cunoscuţi şi necunoscuţiM-ar sacrifica ritualic pentru Cina aceasta,Ultima de la graţioasa masă a răbdării,Cu Isus absent, căutându-l prin ceruri pe Iuda,Cel mai vândut dintre levit-astronauţi.Iată, îmi spun, eu aş putea accepta ofranda,Mutându-mă bucuros în ieslea stelelor călătoareUnde veşnicia nu e veşnică şi nici nu doare.În fine, gândesc că sfârşitul lumii n-ar fi complet fără câteva cărţi,Unele obligatoriu de citit, altele pentru o chintă royală,Norocul ei de tiparniţă descoperităTocmai pentru pulverizarea ştiinţei şi pentru tocmeală!Acum, în vremuri moderne până la refuz,când stau pururi deschise porţile Luminii în Las Vegas,ştiu sigur că maiaşii n-au putut proroci când şi cum mă voi naşte eudintr-un fir de busuioc dinspre partea maternăşi, din partea tatălui, dintr-un strop de vin-agheasmă de la Dumnezeu.Era deci imposibil şi ca ei să-mi vestească plecareaexact înainte de Crăciunul acesta apropiat,cu lumea în cap şi cohorta de sfinţi mântuiţi dimpreună cu mine,Născuţi din păcat şi obligaţi, cândva, să ne reîntoarcem tot în păcat.

Katia Nanu



Nr.130


10

- Stimaţi telespectatori, aşa cumv-am anunţat la precedenta noastră întâlnire, aînceput sfârşitul lumii. Revenim cu relatări de la faţalocului, transmise de reporterul special Ion N. Ion.Ioane, ai legătura!

- Mulţumesc, Mărie. Iertaţi-mă, am uşoareemoţii, este primul sfârşit de lume la care particip îndirect. Nu-i deloc simplu să prinzi pe viu unasemenea eveniment, aşteptat de atâta vreme. Iată,îi vedeţi în jur pe fericiţii posesori de taloane de accescătre locul unde se află comisia de evaluare. Pentrucă - trebuie să ştiţi, dragi telespectatori - din starts-a procedat la o selecţie. Contrar opiniilor de pânăacum, sfârşitul ăsta n-are în sine nimic global oricatastrofal. Trecerea dincolo se va face treptat,organizat, în urma unei riguroase alegeri. De la unmembru marcant al comisiei - preşedintele ei estevenit, fireşte, de sus, dar cu dumnealui nu se poatediscuta, e prea mare - aşadar, de la cineva de peacolo am aflat şi criteriile... Mărie?

- Este foarte interesant ce ne spui, Ioane, darîntrerupem puţin transmisia în direct pentru un scurtmoment publicitar... („Vedeţi, aşadar, cum lichidulnu penetrează... Se formează un gel... În plus, celedouă aripioare...”) Reluăm, eşti în direct, Ioane!

- Mulţumesc, Mărie. Apropo de aripioare,procurarea echipamentului de zbor a fost lăsată lavoia factorilor locali. S-a organizat o licitaţie, la carea participat singura firmă producătoare, aşa că ea aşi câştigat. Faptul că este condusă de o nepoată aunui consilier local nu are nicio relevanţă. Dar să văspun criteriile. Participă la selecţie cei fără locuinţă,şomerii ieşiţi din plată, bolnavii incurabili, dar şi ceicronici, dacă fac dovada că sunt pe ducă, pensionariiaproape terminaţi, restanţierii la întreţinere, de lacare nu mai există speranţe să se mai recuperezeceva şi alte câteva categorii. Toţi trebuie să prezintecâte un dosar cu şină în care să se adune acteledoveditoare - între 35 şi 47 la număr. O subcomisiepreia dosarele, le analizează, apoi le predă alteisubcomisii, care decide cine se poate prezenta laexamenul final... Mărie?

- Te întrerup, Ioane. Am primit câteva telefoanede la telespectatori. Dumnealor au mai multenelămuriri. Să ţi le spun, poate ne clarifici: de ceîntre categoriile enumerate nu se află şi cei răi, care- nu-i aşa? - ar merita să plece mai devreme decâtceilalţi? Şi încă o nedumerire: poate sunt prea multe

hârtii la dosar... Dacă între timp solicitantul dă colţul,ca să folosesc expresia unui telespectator...

- Să ne lămurim, Mărie... Cei aşa-numiţi răi nu seaflă în categoriile preferate de comisie, deoarece - nis-a explicat la conferinţa de presă - e tare greu defăcut diferenţa dintre bine şi rău, ar trebui prea multeacte, asta ar încărca enorm dosarele. Cât priveştenumărul mare de hârtii doveditoare, vă răspundem doaratât: merită. Fiindcă sumele compensatorii sunt atâtde tentante, încât merită să te zbaţi pentru a fi acceptatde selecţie. Nu vă pot divulga sumele, dar credeţi-măcă sunt importante. Comisia centrală nu se uită la bani,când este vorba de a susţine viaţa noastră socială...De dincolo, evident... Mărie?

- Ioane, poate ne spui şi ce se vede în jurul tău...E o încăierare foarte dură, regia a şi pus pătrăţelulroşu.

- Ceea ce se vede este, bineînţeles, o bătaie. Obătaie în toată regula. Nu e foarte violentă, întrucâtparticipanţii sunt cam terminaţi, dar de înjurat se înjurăcopios, se mai şi lovesc, fiecare după puteri, cei prezenţifac ce pot pentru a ajunge la comisie. Niciun gest nu eblamabil, când e vorba de o miză uriaşă: plecareadincolo.

- Şi când se va putea vorbi de primul admis?- Mai întâi, vor fi până la zece admişi, pentru că

asta este capacitatea elicopterului cu care a venittrimisul de sus al comisiei. Şi este de presupus cădumnealui ne va oferi o primă plecare în aceastădupă-amiază, pe lumină, pentru a nu crea problemepilotului; evident, va fi însoţit de primii zeceselecţionaţi. Mărie?

- Ioane, întrerupem aici, fiindcă urmează serialul.Vom reveni către ora de plecare a primului grup...

........- Dar nu mă interesează serialul tău! Eu vreau să

prind sfârşitul lumii... Mărie, nu schimba postul!- Hei, trezeşte-te, omule! Toată noaptea te-ai

zbuciumat, ai pomenit de una, Maria. Cine-i asta, Ioane?Adică, eu nu-ţi mai plac. La vârsta ta visezi gagici?!

- Dar...- Niciun dar! Să nu mai aud de Maria asta! Hai,

întoarce-te pe partea cealaltă şi visează ceva frumos!Alege între mine şi criză...

Sfârşitul lumii în directDan Plăeşu



REVISTA

11OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN 80 de

SCHIŢE UMORISTICE

Anonymous (Anglia)

Cum să cheltuieşticât mai puţin de

RevelionNu e absolută nevoie să cheltuieşti o

avere ca să organizezi un Revelionnemaipomenit, la capătul căruia invitaţii săregrete momentele de neuitat petrecute

împreună iar buzunarul tău să rămână îndeajuns deplin ca să poţi face faţă nenumăratelor cheltuieli desezon. Ai nevoie doar de puţină imaginaţie, de carton,sfoară, lipici, sticle, dopuri, o pisică moartă, o pungăplină cu pietricele, o etichetă străină, o ladă cu bere,un sac de voiaj, o cutie de cremă de ghete maro, opâine veche, un ceas deşteptător, o duzină de becuriarse, hârtie de împachetat, o cutie de ţigări de foi şi,bineînţeles, multă neobrăzare.

Mai întâi nu uita să inviţi cât mai multepersoane cu putinţă. Din moment ce toată afacereanu te va costa nimic şi, dacă totul decurge conformplanului, îţi va aduce şi oarecare profit, numărul lortrebuie să fie nelimitat, unul dintre scopurile acesteipetreceri fiind acela de a ţi se întoarce invitaţia înzecit,ţinând cont de tragismul întâmplărilor care vor urma!

Aşadar, e 31 decembrie, ora 20:00. Ai avutgrijă să sugerezi musafirilor, prin invitaţii conceputeîntr-un stil atrăgător şi neapărat scrise de mână,perspectiva unei petreceri extraordinare - scrisul demână e foarte important fiindcă nimeni nu va crede căai apelat la el ca să nu mai dai bani pe tipărit (oameniiau mâna largă în această perioadă), ci ca să daipreparativelor o notă personală , distinsă, şi sădemonstrezi că nici un efort, oricât de intens, nu a fostprecupeţit în asigurarea condiţiilor ideale de distracţie.

I-ai invitat la ora 20:30. La 20:15 soţia ta vârăpisica moartă în cuptor la temperatura maximă.(N-am să mă opresc asupra metodei obţinerii unei pisicimoarte dar, dacă trebuie s-o cumperi, nu eşti cititorulplin de imaginaţie la care mă aşteptam şi mă spăl pemâini de toată tărăşenia).

Pui sticlele pe masă: 10 sticle de coniac, 6 degin, 4 de lichior, câteva de bitter şi votcă, toate goale.Unii invitaţi ar putea avea gusturi mai sofisticate, deaceea, ca bun amfitrion, trebuie să adaugi cel puţincâte o sticlă goală de Martini, Campari sau Dubonnet.

Pune şi o sticlă de whisky goală pe jumătate, la feluna de gin şi un butoiaş de vin, gol.

Pe măsură ce sosesc invitaţii (le-ai spus săvină exact la 20:30 dintr-un motiv special - nedezvăluit,desigur), îi laşi să se înghesuie în hol în timp ce-şi scotpaltoanele şi schimbă remarci de genul „Iar a mai trecutun an”, „Păcat că nu ninge”, „Te-ai mai îngrăşat deanul trecut” ş.a.m.d. Când simţi că nu mai poţi aruncaun ac în toată îmbulzeala aceea, deschizi larg uşacamerei de zi şi îi laşi să dea năvală, preocupaţi săschimbe impresiile de sfârşit de an.

Împreună cu soţia ta umple vreo 12 paharecu câte o linguriţă de whisky sau gin, multă gheaţă,bere şi câteva ace de brad. În timp ce porţi tava printreinvitaţi râzând şi aruncând poante în stânga şi-ndreapta, întreabă-i ce-ar dori să bea.

Trebuie să fie mult zgomot, clinchet de pahare,râsete şi glume, totul dominat de o gazdă ce nu sesinchiseşte de risipă! După aproximativ 5 minute,apropie-te exuberant de masă, bate cu pumnul în eacerând să se facă linişte, şi strigă: „Băi, dar maribeţivani mai sunteţi! Aţi supt deja 10 sticle de coniacşi vreo 6 de gin, o să fie o veselie în noaptea asta ...ha, ha, ha ... dar noi să fim sănătoşi şi să rezistămpână la ziuă!”

Acum cei care n-au băut nimic vor crede căsunt singurii care n-au băut şi nu vor îndrăzni ca, dupăconsumarea unei cantităţi atât de mari de alcool, săceară în plus.

Tu, în calitate de gazdă fără cusur, strigi dinnou: „Mă scuzaţi dar trebuie să dau o fugă până înpivniţă să mai aduc nişte sticle!” Sari de pe masă, îţicroieşti drum printre invitaţi (mulţi te vor bate amicalpe spate) dar, când ajungi la uşă, dai nas în nas cusoţia ta, plânsă, înnebunită de durere, neagră de fum,cu o tavă uriaşă pe care arde mocnit şi îşi împrăştieduhoarea trupul firav şi carbonizat al pisicii. După ceinvitaţii vor face pas înapoi, înspăimântaţi, soţia ta seva tângui: „Ditamai curcanul de 22 de kilograme!”Femeile se vor strânge în jurul ei împărtăşindu-isuferinţa şi consolând-o (unele chiar răsuflând uşurate:începuseră să se întrebe cum vor reuşi să se ridice laînălţimea acestor pregătiri când vă vor invita lapetrecerile date de ele), iar tu te vei apropia de grupulbărbaţilor explicându-le că nu te poţi duce în pivniţătocmai acum, când soţia ta are atâta nevoie de tine.Bineînţeles că toţi bărbaţii vor spune: „Lasă, bătrâne,nu face nimic”.

Revenind la buna dispoziţie printr-un efort devoinţă ieşit din comun, îi inviţi pe toţi la masă, făcândhaz pe seama curcanului şi exclamând: „Doar e o ziîntr-un an, ce naiba!”



Nr.130


12

Acum ajungi la un moment cuadevărat delicat. Invitaţii au înţeles de cenu vor mai îngurgita curcanul. Dar s-arputea să nu înţeleagă de ce aperitivul constănumai dintr-o felie de pâine şi un singur bobde mazăre. Făcând să-ţi dispară zâmbetul

de pe faţă, dai ochii peste cap şi spui: „Suntem cu toţiisănătoşi şi bine hrăniţi. De aceea cred că e cazul săne gândim şi la cei care o duc mai puţin bine decât noi.Banii pe care i-aş fi cheltuit pe aperitiv - icre negre însomon afumat, garnisit cu trufe - mi-am permis să-itrimit, în numele vostru, unei societăţi filantropice”.

Toată lumea va bate dinpalme. Unii vor lăcrima. Nimeninu va protesta. Acum, dupăabsenţa curcanului şi aaperitivului, n-ai încotro şitrebuie să-i serveşti cu pateuri.Tocmai de aceea trebuie să aigrijă ca pateurile să fie foartemari şi foarte gustoase, altfel totplanul va da greş. Poţi recuperabanii daţi pe pateuri punând înfaţa invitaţilor câteva farfurii cupietricele în loc de nuci. Cei maimulţi vor abandona ideea de ale sparge după a treia încercare.Nimeni nu vrea să lase impresiacă e un porc lacom şi disperat.

În clipa următoare sevor auzi câteva voci subţiriintonând fals un binecunoscutcolind. Vei deschide uşa şi celetrei odrasle ale tale, deghizatecu ajutorul cremei de ghete şiudate de ploaie până la piele (dacă nu plouă, aruncă ocăldare cu apă peste ele), vor intra pe rând în casă,inspirând compasiune tuturor invitaţilor.

Treaba asta îţi va aduce o sumă frumuşică,ţinând cont că toţi vor fi la vedere, eleganţi şi prosperi,faţă în faţă cu cei trei copii sărmani, şi nu vor găsi nicio scuză.

Acum poţi să-ţi anunţi invitaţii că în cameraalăturată se vor servi brandy, vin de Madeira şi unlichior tibetan din brânză de iac marinată în rachiu deananas. Spunând acestea, vei purta cutia de ţigări defoi la vedere, ostentativ chiar.

În momentul în care invitaţii se ridică şi teurmează, de la etaj va apărea radioasă micuţa şiangelica ta fiică, curăţată bineînţeles de crema de ghete,într-o rochiţă înzorzonată, ducând în braţe o cutie uriaşăînvelită în hârtie multicoloră. Cutia va conţine becurilearse.

„La mulsi ani tuturor!” va spuse ea sâsâit.„Venisi si luasi paharele!”

Exclamaţiile de uimire şi încântare aleinvitaţilor vor fi curmate după ce fetiţa se va împiedicade una din trepte şi se va rostogoli pe podea înacompaniamentul de sticlă spartă. Valul de milă şiamărăciune îţi va aduce cu siguranţă invitaţii la cinăpână în luna aprilie, ca să nu mai vorbim de pahare.

Acum însă nu trebuie decât să-ţi ridici în braţeodorul nefericit, să-l consolezi şi să-l duci la culcare,lăsându-le invitaţilor răstimpul necesar unor remarcicare să sublinieze cât de minunat te comporţi tu şi cu

soţia ta în astfel deîmprejurări. Drept care, larevenirea ta, se vor simţi dinnou bine.

În sfârşit, loviturade graţie!

Suni din dormitor laderanjamente telefonice şirogi să fii apelat peste cinciminute ca să verifici dacălegătura e bună. Apoi tealături invitaţilor ş i îiinformezi că grupul vocal-instrumental pe care l-aiangajat ca să cânte înnoaptea de Revelion trebuiesă sosească dintr-o clipăîntr-alta.

Sună telefonul.Asculţi. Ceilalţi te urmărescîncordaţi. Pui receptorul înfurcă.

„Un terorist!”exclami tu, cutremurat. „Spune că a pus o bombăaici, în casa mea, care va exploda peste cinci minute... Dumnezeule! Ce-i asta?” Este, desigur, sacul devoiaj cu eticheta străină pe el, având înăuntru ceasuldeşteptător pe care soţia ta l-a pus în şemineu în timpce atenţia celorlalţi era atrasă de copilul căzut şibecurile sparte.

Şi astfel, curajos, fără panică şi fără să tegândeşti o clipă la propria-ţi persoană, îi conduci petoţi afară, în noapte, la maşini. Te întorci, singur, ceilalţizărindu-ţi pentru o clipă silueta în pata de lumină auşii, şi intri în casă pentru a dezamorsa bomba şi aaştepta acea avalanşă de invitaţii, recompensa ceamai potrivită pentru un gentleman viteaz şi un amfitriongeneros.

Traducere de PETRU IAMANDI



REVISTA

13

„poemul ca o mână deschisădin care o pasăre îşi ia zborul pasărecare cunoaşte harta sufletului omenesc,şi cunoaşte punctul în care va trebuisă se aşeze lin ca un pansament pe o rană”.

Un truism la îndemâna oricui aminteşteadevărul că, în rând cu tot omul, şi poeţiiajung la limanul orei. Presentimentul obsedantal morţii a căpătat expresia dramatică înopera unei creatoare care a lăsat literaturiiromâne peste douăzeci de volume de versuri.

Trecerea-n ferpar a numelui poetei acoperăconfesiuni îndoliate dintr-o lirică a vulnerabilităţiifiinţei în „lumea grea de Dumnezeu şi-aşa preamică”:„ceea ce sunt mă părăseşte”„ce-mi dai să nu mor azi, să mai rezist?leac pentru îngeri, cântecul meu trist”„aş spune mereu şi în tăcererănile vechi nu s-au închis”„între nimic şi poezieEu, pe mine m-am părăsit”Cuvintele rătăcite reflexiv ne par azicea mai originală şi durabilă parte acreaţiei sale. Critica literară i-arecunoscut individualitatea în mijloculgeneraţiei ‘60, lângă scriitori caNichita Stănescu, Ion Alexandru,Mihai Ursachi, Marin Sorescu, AnaBlandiana, Leonid Dimov, AdrianPăunescu, Cezar Ivănescu şi încăalţii, comentaţi fiecare în moduri şidin perspective variate.Constanţa Buzea s-a impus relativtârziu spre mijlocul anilor ’80 dupădebutul din 1957 în „Tânărulscriitor”, apoi editorial în 1966 cu La ritmulnaturii ( „entuziasme juvenile”ca la majoritateageneraţiei, zice Marian Popa), au apărut Norii-

Zborul din labirint 1968, Agonice-1970,Coline- 1970, SalaNervilor- 1971, Leacpentru îngeri- 1972,Răsad de spini- 1973,Pasteluri-1974, Ape cuplute- 1975, Limanulorei- 1976, Cină bogatăîn viscol - 1983, Planta

memoria- 1985, Jilţ în haos - 1987, Cheiaînchisă – 1988, Pietre sălbatice – 1988,Nebănuitele trepte- 2004 ( ne lipsesc informaţiidespre perioada 1977-1982 sau de după 1989,exceptând Netrăitele – 2004).În realităţile tulburi de după al Doilea Război,mutaţii fundamentale s-u produs şi în literaturăunde un loc distinct îl revendică poezia, mai alescea din generaţia ’60. trezită din somnul ideologic,ea a redescoperit o tradiţie deschisă de la MihaiEminescu la Tudor Aghezi, Lucian Blaga,G.Bacovia, Ion Barbu, de folos fiindu-le şiexperienţa scriitorilor din generaţia pierdută”sau acelor tributari o vreme unui pact cu regimul politictotalitar.Din prolifica serie de volume semnate deConstanţa Buzea, comentatori avizaţi (eseişti,critici sau istorici literari) au propus păstrării în

memorie a ce înseamnă duratăprin valoare:„Arta poetică a ConstanţeiBuzea este una din cele maişocante şi totodată maisubtile”. Se aşază în tiparuldeplinei maturităţi spre mijloculanilor’80, printr-un ton deintensitate morală neobişnuită„nu lesne de definit”, aşteptândrăbdătoare „cu mâinile înpoală, cu capul plecat”unverdict, după pelerinajullumesc (Nicolae Manolescu),într-o litanie la limanul orei:„aş spune mereuşi în tăcere aş spuneşi în întuneric aş spune

şi în trecut m-aş duce să spunrănile vechi nu s-auînchis”.

CONSTANŢA BUZEA

29.03.1941- 31.08.2012



Nr.130


14

Am ales dintre consideraţiile din epocăpropuneri şi negaţii la dreapta(?)prezenţă în panteonul naţional a uneiopere literare hrănite „din mister şiambiguitate”:- confesiune de jurnal liric respingând

efemerul biografic pentru a trăi prin poezie la unnivel existenţial cu preferinţă pentru situaţii şiexperienţe fundamentale; reprezentări ideale şiexprimări totale ca într-un ceremonial: „Dau trupuluitot ce îmi cere(şi-asediată - mi ţin moartea / şi „sânt fericită/câtn-are destulă putere”; dureroasă răsucire a versuluişi halucinantă mişcare aimpulsului liric, transferate înspaţiul reflexivităţii(M.Iorgulescu)„ ritual egal cu moarteacătre case-ntind o mânăsă mă înţeleagă încăşi departe să-mi rămână”- Mai sceptic-negator sepronunţă Al.Piru, I.Negoiţescusau Gheorghe Grigurcu, fiecareîn stilul autentificat de rezumărilefără caracter definitiv, cât de„ghid critic”, nici dicţionar şi niciistorie literară”:- „poeta îşi caută un spaţiu -potrivit spiritului şi inimii sale cucare să se identifice”, sub negre refrene bacoviene,o evoluţie aproape insesizabilă de la întâiul volum laultimul, cel mult o potenţare a emoţiilor şi scuzaţiilor(Al.Piru).- „pretext de conversaţie, tulburător, prilej derevelaţie în anumite culegeri (Ion Negoiţescu), lângă„cultura vocabularului şi a sintagmelor poetice”.Trecem peste frapanta complementaritate (poet-critic), înţelegând că fiecare doreşte să-şi impunăadevărul propriilor convingeri.Era previzibilă reacţia orgolioasă a scriitoarei:„Scris-cititul pare, dar nu este la îndemână tuturorşi nici pentru înţelesul şi folosul tuturor..Poezia estehar, este duh, este dar, şi atunci când poetul ozideşte pe hârtie, şi atunci când cititorul o găseşte şio preţuieşte”.Acest „Argument” din volumul „Netrăitele”(2004)devine azi memento la întreaga operă:

„ A ignora poezia, a o dispreţui şi chiar a o urî e caşi când te-ai arăta cu orgoliu ateu, echivalează cu a-lalunga pe Dumnezeu. Oarecând, am încercat sărăscolesc inima celor ce nu acceptă poeziei origineadivină, ci iau în decădere cuvântul ei smerit”. Ne-arămas„poemul ca o mână deschisădin care o pasăre îşi ia zborul pasărecare cunoaşte harta sufletului omenescşi cunoaşte punctul în care va trebuisă se aşeze lin ca un pansament pe o rană”

Copii obosiţi…Fac parte dintr-o generaţie care aîmbătrânit, dar nu s-a maturizatniciodată. că am supravieţuit este, laurma urmei, un miracol , chiar dacădistruşi sufleteşte până la alienare şihandicap. Copii obosiţi, captivi întreiluzie şi dezolare, incapabili să uitedezastrele semnate apăsat de alţii. Noinu am trăit la capacitatea darurilornoastre. Puţini dintre noi se recunosc cuorgoliu învingători.

Aleannesuferitoare încămaica mea fără de pântecşi cu copăielul golnu mă face mă desface

nu mă face mamă dulceca să nu mă iei în braţeca să nu mă pierzi găsindca să nu adorm în somnde mirosurile talecare se acresc încetnu mă face lasă-măprintre cele nefăcuteprintre netrăite chinlasă-mi-l în nefăcutlasă-mi nefăcut mult timpulsufletului meu puţin.

Către somnşi maica bătrână-n durerile morţii se tânguia,tânguia.în rugăciuni fără lacrimicu frica se tânguia. Bătrâna şi copilul ei se rugă



REVISTA

15

se ruga. Păcătos şinevolnic sufletul luicătre/somn se ruga.Adormi lângă vaier.În vaierulmaicii Domnuluidormea.

Sfâşierea cunumele suflet

De la tine până laDumnezeu timpul viuajunge să moară şi săse nască din nou. Săsecomprime, să sedilate, să nu mai fiece esteşi regăsindu-se cadintr-o pierdere, săseretragă în altădimensiune…

De la tine până laDumnezeu efemergândul.Dar gândul tău că Elexistă contează şiîntrevoi un deşert înstelate răsplata. Pajiştiîn rouă, preţascultătoriicuviincioase către El,a cărui valoare ţi searată în cerulpropriului suflet.

Ţi-e sete să speri, şiîi spui: Doamne, eutrec,Nu te uita la mine.Priveşte-mi sufletul,el rămâne.Nicolae Colceriu

Târgul de Sfântul Andrei

A devenit tradiţie, ca în zi de sărbătoare pentru gălăţeni, Centrul Cultural“Dunărea de Jos” în parteneriat cu Primăria Municipiului Galaţi săorganizeze Târgul de Sfântul Andrei.Desfăşurată în perioada 30 noiembrie – 2 decembrie, pe EsplanadaPotcoava de Aur, ediţia din acest an a reunit meşteri populari din

numeroase zone ale ţării(Suceava, Botoşani, BistriţaNăsăud, Iaşi, Mureş,Neamţ, Vaslui, Maramureş,Vâlcea, Argeş, Teleorman,Braşov, Vrancea, Galaţi)precum şi din RepublicaMoldova, din localităţileColibaşi şi Manta, RaionulCahul.În cele trei seri ale târgului,publicul gălăţean a avutposibilitatea de a urmări unprogram artistic susţinut deAnsamblul “DoinaCovurluiului”, interpreţi demuzică populară consacraţi,copii şi tineri talentaţi,

colaboratori ai instituţiei noastre şi Fanfara “Valurile Dunării”.Demonstraţiile de meşteşug, costumele populare, horele constituiteadhoc i-au adus pe gălăţeni mai aproape de tradiţie şi de atmosferatârgurilor de altădată. (Foto 1: ceramică imitând celebra ceramică detip Cucuteni; foto 2 - aspect de la deschiderea oficială a Târgului)

Anişoara Stegaru Ştefănucă



Nr.130


16

Personalitate multiplă, singulară chiarîn literatura română, Mihail Sebastiandemonstrează cel mai bine mitul

continentului scufundat, mitul Atlantidei, pentru cădespre o conştiinţă trează ca a lui, atât de prezentă înepoca zbuciumată în care a trăit, nu se mai vorbeşteaproape defel. Mai mult decât atât, studiul MarteiPetreu, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu şiMihail Sebastian, dezvăluie simpatiile de extremădreaptă în vremea colaborării la Cuvântul.Publicistica, eseistica romanele şi dramaturgia lui, darmai ales cele două volume de Jurnal nu susţin acestpunct de vedere.Meritul întregii activităţi a lui Mihail Sebastian creştevaloric cu atât mai mult cu cât el se formează ca omşi ca intelectual într-un context social politic neprielnicpâna la ostilitate. Să amintim că Sebastian este evreude origine şi că a avut nefericirea să trăiascăevenimente nefaste ale istoriei naţionale şi universale:extremismul naţionalist al mişcării legionare,Holocaustul celui de al doilea război mondial şi apoiinstalarea dictaturii comuniste la noi în ţară .Evenimentele grave, rapiditatea cu care s-audesfăşurat, consecinţele nefaste, dramele, chiartragediile etnice aveau să-l transforme aproape într-ovictimă a acestui context plin de o nebunie politică,istorică, socială. Sigismund Freud susţine că scriitorul lucrează culegile inconştientului ca şi analistul. O personalitateaca aceea a lui Mihail Sebastian suscită interesul cuatât mai mult cu cât a trăit într-o epocă de răscruce aistoriei care a forţat la repliere ca singură posibilitatede supravieţuire. Vom pune în relief fondul de impresiişi de amintiri personale pe baza cărora MihailSebastian îşi construieşte opera. Critica psihanalitică,o critică interpretativă, o hermenautică, are la bază olectură simptomală, opera văzută ca un produs întreconştient şi inconştient, şi o lectură structurală pentrua pune în evidenţă o structură psihică singulară prinrelaţionarea tuturor textelor publicate. Apelul labiografie are ca finalitate identificarea genezei opere,iar personalitatea inconştientă a scriitorului va ajuta lagăsirea unor reţele de asociaţii şi a grupurilor deimagini aflate în relaţie cu producţia fantasmatică aautorului. Naşterea scriitorului, 18 octombrie 1907 laBrăila, o putem psihanaliza după conceptultraumatismul naşterii al lui Otto Rank şi MelanieiKlein. Contrar lui Freud, cei doi înlocuiesc parentalulcu maternalul şi scot în evidenţă rolul important pecare îl are trauma primară a separării de mamă.

MIHAIL SEBASTIAN -PSIHOBIOGRAFIE

Orice fiinţă umană suferă un trumatism major lanaştere pe care caută ulterior să-l depăşească,aspirând inconştient şi permanent să se întoarcă în uterulmatern. Această relaţie pre-oedipiană a copilului cumama rezultă în cazul lui Sebastian din jurnalul şi operascriitorului. Când Sebastian dă curs întregii construcţiiepice, se reconstituie, de fiecare dată, chinul naşterii,chinul venirii pe lume, naşterea biologică, esterepetată în procesul creaţiei operei de artă.După activitatea diurnă zbuciumată într-o istorie carese forma sub ochii lui, şi nopţi la concerte cu prieteniisau la întâlniri amicale, în singurătatea camerei de lucruaplecat asupra foii de hârtie, priveşte în sine, îninconştient, de unde extrage primele reprezentări.Acest impuls al inconştientului este susţinut de DidierAnzieu. Conform acestui psihanalist, adevăratulcreator reface de fiecare dată travaliul naşterii pe careîl transformă în travaliul creaţiei.Din perspectivă psihanalitică putem defini maiaprofundat relaţia scriitorului cu mama, Clara Hechter,modistă ca profesie, care a contribuit la dezvoltaresenzo-motorie şi intelectuală a viitorului scriitor.

Matricea primară este faza de simbioză şi deindividuaţie în dezvoltarea raporturilor dintre sugar -mamă în timpul jocului, comunicării şi creativităţii. Subîndrumarea mamei, se trece de la semne preverbaleşi infralingvistice în universul sensului care constituiefundalul comunicaţional cu semnificaţii propriu-ziseorganizate în sisteme interconectate fonologice,semantice, sintactice. Suprastimularea maternă ducemai întâi la formarea unui Eu corporal bazat pesenzaţii, emoţii, mişcări care devin mai apoiconţinuturi psihice. Acest eu filtrează selectivschimburile dintre intern-extern. Suprastimulareacorporală este caracteristică indivizilor narcisici şi semanifestă în artă prin profunzimi ordonate după unritm spaţial şi temporal. Aceste achiziţii materne denatură sonoră, vizuală, cromatică, gestuală, tactilă,gustativă, olfactivă vor trece la conştientizare, îngândire, sub influenţa paternă şi vor fi folosite descriitor ca fundal în operele lui:

Degeaba am umblat departe de ţară, degeabaam uitat lucruri vechi şi am iubit altele noi, sufletulmeu de om de la Dunăre nu poate să treacă fărăemoţie pe lângă o barcă cu pânze şi pe lângă oluntre de pescar ( Jurnal de vacanţă).Alături de funcţia maternă a mentalului trebuie săsubliniem funcţia paternă în organizarea psihică şiatitudinea mental activă a Eului. La formareainstanţelor psihice ale viitorului scriitor se adaugă



REVISTA

17stimularea din punct de vedere mental a tatălui,Mendel Hechter, amploiat comercial.Gestaţiagândirii care precede creaţia artistică a fost

în to tdeau naînsoţită deacelaşi tip dedurere careaminteşte dedurerile facerii,s u s ţ i npsihanaliştii.G â n d i r e acreatoare cua d e v ă r a ti m p o r t a n t ăreprezintă una p a n a jexclusiv als e x u l u imasculin, aşacum naşterea

biologică este sub semnul mamei. Înzestrarea Euluicu funcţia de a concepe coduri are loc sub influenţaimagoului patern, dacă ne-am exprima în termaniilui Carl Gustav Jung. Mărturisirile scriitorului dinJurnal, ca şi opera creată , lasă posibilitateainterpretării favorabile a rezolvării complexului luiOedip până la vârsta de cinci ani, aşa cum susţinepsihanaliza freudiană, că a uitat scena primară, că şi-a refulat pornirea incestuoasă faţă de mamă şigândurile de a-şi suprima tatăl, rival în afecţiuneamamei. Aceste conţinuturi refulate au permisSupraeului şi Eului să se formeze normal. Poate nueste lipsit de importanţă de amintit că cele douăcomplexe, al Iocastei şi al lui Oedip, vor fi activizate,sublimate mai ales în romanele Femei, De două miide ani, Oraşul cu salcâmi, Accidentul. Rezolvareacomplexelor de care aminteam nu a fost nicidecumun proces lent, fără dureri, mai ales în competiţie cucei ceilalţi fraţi, concurenţi la afecţiunea părinţilor.Conform teoriei elaborate de Jung, complexul maternare asupra fiului consecinţe pozitive la nivelul gustuluiestetic, mama formează fiului calităţi pedagogice, unsimţ al prieteniei, receptivitate spirituală, violenţăîmpotriva prostiei, lenei, capacitate de sacrificiu,răbdare, tenacitate. Toate aceste trăsături suntevidente în personalitatea lui Sebastian. Faptelebiografice permit, aşa cum am mai afirmat, să credemcă viitorul scriitor şi-a format Supraeul mai mult subinfluenţa maternă, dar şi paternă. În ascendenţa luipe linie maternă, familia se trăgea din bucovineni şimoldovenii din nord, oameni înclinaţi deasupra cărţilor:Au vieţuit mereu în jurul sinagogilor. De acoloaduc poate ochii lor negrii, mâinile lungi şi subţiri,

paloarea obrajilor. Au o sănătate precară,neliniştită, care resistă mai mult prin încordareanervilor, decât prin puterea trupului( De două miide ani, 1934). În aceeaşi rădăcină maternă putemidentifica plăcerea de a asculta muzica lui Mozart,Brams, Bach, un mijloc de refulare , de evadare,descătuşare dintr-un context de nebunie a istoriei:mişcarea legionară, Holocaustul, al doilea războimondial, înstrăinarea unor teritorii româneşti,instaurarea unui nou regim dictatorial. Fizic şi spiritual,ca fiinţa umană, nu putea să fugă din faţa istorieidecât în muzică, era un meloman recunoscut, înexpoziţiile de pictură, la spectacolele de teatru sau înpropriul proces creator.Chiar şi prietenii lui erau împăţiţiîn cele două tabere cu ideologii diferite, unii trecânddintr-o parte în alta spre dezamăgirea lui. Plăcerealecturii a hrănit sensibilitatea acestui scriitor, pe nedreptuitat, încă din copilărie şi adolescenţă. La nouă ani, aşa cum mărturiseşte autorul în diverseanchete literare sau în publicistică , citea peDostoievski, Daudet, Maupassant, Sienkiewicz, iarmai târziu Descartes, Montaigne, Stendhal şi Proustdevin aspiraţia lui de echilibru, de ordine şi de împăcareîntr-un context social şi istoric al disoluţiei şi haosului.Supraeul lui pe linie paternă se formează sub infuenţaunui străbunic amintit în familie într-o aureolă delegendă pentru hotărârea lui de a pleca în lume lasfârşitul vieţii, urmat ca într-o scenă biblică, defeciori, fiice şi nepoţi, plâns de toţi, numai elrecules, limpede, împăcat. Cel ce citea la nouă anipe Dostoievski, Daudet, Maupassant mărturisea în Dedouă mii de ani că a fost întotdeauna animat dedorinţa de a călători ca şi acest străbunic pe liniepaternă: Am bătut în peretele din faţa patului o hartămare a Europei. Mi-ar trebui un glob pământesc,dar n-am destui bani. E copilăros poate, dar amnevoie de simbolul ăsta al unei hărţi de care să măreazim şi pe care să citesc oraşe şi ţări. Asta îmiaduce zilnic aminte că pământul există. Şi că oriceevadare e posibilă. Eroii lui sunt animaţi de dorinţade a călători, proiecţie a propriilor aspiraţii: Iatăacestea sunt bucuriile puţine ale drumurilor melefără bilet de tren. De ce nu ar fi aici dorinţa de aevada dintr-un context social-politic cel puţin incomodpentru el. Bunicul său dinspre tată era Un om de laDunăre: Trăia afară, între vânturi, cu picioarelepe piatră şi pămant, scrutând zarea inundată abălţii, vorbind tare ca să acopere cu glasul luivuietul fluviului, sirena vapoarelor, uruitulelevatorului.

Valentina Vintilă



Nr.130


18

Proză

Moartea lui Iorgu(fragment de roman)

Ioan Gh. Tofan

Ceea ce o scosese cel mai mult din pepeni peMitriţa a fost când bărbatul ei luase şi ultimii bani dincasă şi-i dăduse unui boşorog de avocat pentru a-lapăra pe Pavel Poştaru (basarabeanul care trăia cuViţa, sora cea mare a lui Ghiţă, rămasă văduvă dupărăzboi) ce tocmai fusese arestat. Moldoveanul de pestePrut intrase într-o belea legată de nişte contracteîncheiate ca intermediar între O.R.A.C.A.(OficiulRegional de Achiziţii şi Colectare Animale) şi ţăranidin satele învecinate. Pe cei din comună, unde seaciuase după război, nu încercase să-i convingă derentabilitatea afacerii penru că aceştia îl citiseră dejacu alte ocazii. Că-i escrocase un pic pe ţăranii de pealte coclauri, mai treacă meargă, dar că încercase sătragă în piept autoritarul stat condus de Dej s-a dovedita fi o idee proastă. Banii daţi de Corban avocatuluidin Galaţi care-i promisese că la proces îl va scoatebasma curată pe inculpat s-au dus definitiv pe ApaSîmbetei. Pavel Poştaru a intrat la puşcărie de undeavea să iasă peste vreo cinci ani bolnav şi cu părulcoliliu. După proces Mitriţa, foc şi pară, se refugieîmpreună cu băiatul la vară-sa Anicuţa, pe stradaArhipelagului. Scosese mai întâi furioasă din ramăjumătate din cartonul tabloului făcut de un pictor zugravdupă poza de la nuntă, carton pe care îl tăiase dejadupă moartea Larisei (când mai fusese la un pas dedivorţ, forţându-i atunci mâna lui Corban să pleceîmpreună de la ţară la oraş). Cu jumătatea de cartonîn care era pictată doar ea sub braţ şi cu o sacoşăplină de bulendre ieşise val-vârtej pe poartă. Mai devoie, mai de nevoie, Ionel o urmase. Dormiseră câtevazile pe Arhipelagului cam înghesuiţi. Ionel, pe atuncielev în clasa a treia, reţine că taică-său venise laAnicuţa, în ziua împăcării, într-o duminică dimineaţăîmbrăcat la patru ace. Purta costumul gri cu dunguliţecroit la două rânduri de nasturi, singurul pe care-l aveaşi de care era foarte mândru. Lăsase haina desfăcutăca să i se vadă acul mare, din tablă emailată, prins decravată. Puţin aghezmuit, dăduse uşa de perete ţinîndstrâns în mîna stângă două buchete de trandafiri roşii.Era ras proaspăt şi avea părul dat peste cap lins, unsdin belşug cu briliantină. Un damf de colonie ruseascăamestecat cu secărică se răspândi în camera micuţăunde pe marginea unui pat metalic stăteau Anicuţa cuIorgu, bărbatul ei tăcut, Mitriţa cu Ionel şi la perete(dormind dus) băiatul de şase ani al verişoarei, Petrică.

Puştiul abia fusese adus în ajun de la bunică-sa dinBăneasa, tanti Ileana, unde stătea mai tot timpul. Cuun zâmbet hâtru întipărit pe faţă, Ghiţă strigase:

-Bună ziua, borş aveţi? Bucuroşi de oaspeţi?Verişoara Mitriţei îi cântă în strună:-Mai avem dar mai sunteţi? Intră omule-n casă

că nu te mănâncă nimeni.Petrică sări ca ars din somn, holbându-se furios

şă încă ameţit la fostul miliţian.-Tu-ţi dumnezăii mă-ti Ghiţă, m-ai spăriet! articulă,

dezmecitindu-se repede.Femeile izbucniră în râs. Numai Iorgu cel Tăcut,

cu faţa lipsită de orice expresie, îi arse o scatoalcăodraslei care se dădu jos imediat din pat şi o zbughiafară, în curte.

Anicuţa, încă râzînd, deschise gura:-Să nu crezi că l-am învăţat noi să înjure.-O fi auzit de la cineva din drum vorbele astea.

Încă mai e la vârsta când repetă ca papagalul tot ceaude, îl scuză pe puşti fără prea mare convingerebărbatul care rămase în rama uşii, ca într-o fotografie.

Petrică moştenise din ciudăţenia firii tatălui său,părând a fi atins şi de un uşor retard. Păşind pesteprag Gheorghe Corban întinse buchetele celor douăfemei:

-Nevastă, dragii mei veri, echiparea! Mergem laPârjoala Ideală, vorba cântecului, să bem vin şi sămâncăm pastramă. Dacă vreţi luăm cu noi şipuşlamalele. Ce spui tăticule? îi făcu cu ochiul lui Ionel.

Acesta se grăbi să dea entuziasmat din cap.Nu-şi amintea să-l mai fi văzut pe taică-său venind cuflori. Nelăsând să-i scape ocazia, îşi formulă rapidpretenţiile:

-Io vreau mici cu muştar. Mitriţa, cu roşeaţă în obraji, schiţă un zâmbet

flegmatic:-Omule, cu o floare nu vine primăvara pe strada

noastră. Mă întreb de unde ăi fi luat bani pentru flori.Ai săpat după vreo comoară în grădina lui don’Mihăilescu sau ţi i-o fi trimis nea Pavel de pe stradaTraian, din închisoare?

Soţul îi răspunse gestual, întinzând braţele aîmpăcare. Mitriţa izbucni în râs, ascunzându-şi faţa înpalme.

-Faci urechea toacă şi auzi numai ce-ţi convineGhiţă, îşi ridică ea faţa din mâini, luîndu-şi o mimicăcare se vroia aspră.

-O să-l pun să zică în genunchi şi cu faţa la icoanăde zece ori Tatăl nostru, se auzi vocea lui Iorgu careprivea cu ochii în tavan.

Adăugă după o pauză:-Ca să-i ierte Dumnezeu păcatele.



REVISTA

19Pr

oză

-Pe cine? întrebă Anicuţa rece. Seîntoarseră toţi spre bărbatul acela ciudat şi tăcutcăruia de obicei îi scoteai cu cleştele vorbeledin gură.

-Pe băiatul nostru femeie, răspunse Iorguîntorcându-şi faţa împietrită spre cei din cameră.

-Iar nu ţi-ai luat bulinele, bag seamă. Uf,uite aşa mă chinui cu el de când i-au dat drumulde la Trei, oftă verişoara Mitriţei.

Ridică apoi mânioasă mâna dreaptă latâmplă, fluturând-o semnificativ, de parcăbărbatul ei nu s-ar mai fi aflat în cameră. Iorguabia ieşise de câteva zile de la Spitalul nr.3 dinoraş unde fusese internat vreme de trei luni laPsihiatrie. În iarnă, aflat în vizită la soacră-sa,la Băneasa, unde îl dusese pe băiat, într-odimineaţă, în chiler, tanti Ileana îl rugă să se

ducă în poiată să mulgă vaca. Iorgu, fără o vorbă, îşiîndesă căciula pe cap, îmbrăcă pufoaica bleumarin pecare o avea de la CFR, unde lucra la revizie vagoaneşi înhăţând căldarea din tablă zincată de lângă sobăieşi afară. Mama Anicuţei (mătuşa Mitriţei), răsuflânduşurată că nu mai trebuia să iasă în zăpadă, puseceaunul de fontă, umplut pe jumătate cu apă, pe plitaîncinsă după ce îndepărtă ochiurile. Presără culinguroiul de lemn sare şi puţin mălai, atât cât să formezeo peliculă galbenă la suprafaţa apei. Când apa dădu înclocot începu să toarne, cu palma dreaptă făcută căuş,mălai dintr-o ţoşcă cusută de casă din prosoape, aflatăla îndemână. Când şi când învârtea cu făcăleţul înceaun, continuând să presare mălai. Când mămăligaera aproape gata tresări, uitându-se îngrijorată spreuşă. Murmură în broboadă:

-Pe unde Dumnezeu o fi umblând Iorgu ăsta?După ce răsturnă mămăliga aburindă pe fundul

de lemn aflat pe masă se mai uită o dată spre uşă.Acum ar fi trebuit să pună în ceaun laptele la fiert casă se moaie şi coaja uscată de mămăligă ce se formaseîn interior. Dădu supărată din umeri.Turnă resemnatăapă în tuciul care începu imediat să sfârâie. Îl luă apoide pe plită, lăsându-l jos pe podeaua de lut. Îşi şterseîn grabă mâinile de pestelca pe care o avea legată demijloc şi, aranjându-şi basmaua groasă mai bine, luăboanda din cui şi şoşonii cu talpă de cauciuc de la uşă,ieşind precipitată în ogradă. Găsi uşa poiatei dată înlături. Iorgu şi vaca nicăieri. Ce se întâmplase? Însemiîntunercul din grajd lui Iorgu, văzând mai întâi doarcoarnele albe ale roşcatei Joiana, i se năzări că-l văzusepe diavol în persoană. Nu-i trebui prea mult ca aceastăbănuială să-i devină certitudine. Luă calm vaca defrânghia pe care o avea legată de grumaz şi ieşi cu eape poartă. Animalul blând îl urmă docil. Ajuns în garaFulgereşti, o luă pe calea ferată spre Galaţi. Cei care

l-au văzut, ziceau că vaca mergea exact între linii iarnebunul pe lângă ele, trăgând-o de funie. Un marfarcare venea dinspre Bârlad îi ajunse din urmă înaintede a intra în halta Moscu. Fluieratul strident allocomotivei nu avu nici un efect. Imperturbabil, Iorgumergea la pas cu vaca între şine. Cu toată frâna pusăde mecanic în ultimul moment, locomotiva lovi în plinbiata vacă care-şi dădu obştescul sfârşit. Nebunul,trântit la pământ, scăpă frânghia din mâini. Se sculăfără o zgârietură, îndepărtându-se în fugă de caleaferată. Ce să facă mecanicul mai mult decât săoprească la Moscu şi să relateze Miliţiei la telefonaccidentul? După câteva ore un bărbat brunet, slab şiînalt se prezentă la postul de Miliţie din Băleni undemărturisi că a înfăptuit o crimă.

-Pe cine ai omorât? îl întrebase încruntat şeful depost.

-Pe Chirică, răspunsese împăcat slăbănogul.-Pe cine? se holbă bulversat plutonierul major.Iorgu nu catadicsi să-i răspundă. Miliţianul, un

individ corpolent care-şi tampona continuu ceafa rasăcu o batistă mototolită, se întoarse spre un tinerelspilcuit în uniforma-i nou-nouţă care scria ceva la omasă:

-Sergent major, cui a spus diliul ăsta că i-a luatpiuitul?

Tablagiul sări în picioare, aranjându-şi diagonalade la centură:

- Trăiţi toa’arăşu’ major! Mă duce capu’ c-ar fivorba de ăl cu coarne.

Grasul se încruntă nedumerit.Tânărul caraliu, vădit încurcat, îşi scoase cascheta,

punând-o cu grijă pe masă Adăugă stânjenit dupăce-şi ciuguli cîteva scame invizibile de pe veston:

-La mine-n sat îi mai spun Ucigă-l Toaca, să trăiţi!Şeful de post se uită aiurit câteva clipe la subaltern.

Tresări brusc, scuipându-şi în sân: -Ptiu drace! Vezi cum scrii asta în procesul verbal.

Iorgu fu internat la Secţia Psihiatrie a Spitalului aflatpe strada Traian în Galaţi, nu departe de penitenciarulunde era închis basarabeanul Pavel Poştaru. De lapovestea cu vaca, după externare, Iorgu părea că-şivine în fire. Nici când o luase razna nu fusese un nebunfurios. Nimeni nu-l văzuse agitat vreodată. Un calmnefiresc îl stăpânea tot timpul. Dar nici întreg la mintenu părea să fie. Putea sta şi o zi întreagă întins în patcu mâinile sub cap, privind fix tavanul. O dată îlgăsiseră acasă stând în curte pe scăunel cu o undiţă înmîini şi privind concentrat la pluta care plutea în mijloculunui lighean plin cu apă. Toată viaţa, până la moarte,Anicuţa avu grijă să-l îndoape cu medicamenteleprescrise. După unconcediu medical



Nr.130


20prelungit Iorgu îşi continuă serviciul la CFRconştiincios şi liniştit până în ultima zi demuncă, înainte de pensie. Pensie pe care n-o mai apucă. Iorgu îşi ogoia nebunia latentăîn timpul liber cu două îndeletniciri, sauhobby-uri, cum se spune acum. Fotografiatulşi pescuitul. Pescuitul în baltă sau la Dunăre.

Arta fotografierii era o pasiune mai veche. Cu toateprotestele Anicuţei îşi cumpărase un aparat defotografiat, imediat după ce se căsătoriseră, din baniirămaşi de la nuntă. Când şi când apărea cu el spânzuratde gât la evenimente familiale sau la cele care i sepăreau lui importante. Dar pescuitul rămânea marealui evadare. Aşezat în fund pe malul Dunării sau alcine ştie cărei bălţi, putea sta nemişcat ore întregi. Dupărevoluţie, în ultima lui zi de lucru se întâmplă să fie deserviciu la Portul Mineralier din Galaţi. Neavând nimicde făcut îşi luă undiţa cu mulinetă, de care nu sedespărţea oriunde s-ar fi aflat, şi montând-o, se îndreptăspre macaralele de cheu de la malul Dunării. Scoasedin servietă ziarul local Viaţa Liberă pe care-l pusesub şezut pe marginea cheului de culoare roşu închisspre brun, de la minereul de fier împrăştiat peste tot.Ignoră zgomotul făcut de macaraua din apropiere carese rotea, înhăţând hulpavă în cupă minereu din gurilecăscate ale magaziilor unui cargou răpănos. Fălcilecupei se descleştau apoi deasupra unei pâlnii uriaşe cugura pătrată. Prin gâtul sugrumat al pâlniei, suspendatdeasupra unei benzi transportatoare, materia primăpentru fabricarea oţelului curgea uniform, încărcând

centura de cauciuc care se îndrepta spre combinat.Nici uruitul benzii din spatele său nu părea să-lafecteze. După câtva timp, urechile ceferistului seascuţiră, uşor alarmate. Întorcând capul, de unde eraaşezat, observă că banda transportatoare se oprise.Uitându-se la ceas constată că programul aceleiultime zile de muncă se terminase. De fapt seterminase programul vieţii lui întregi. Nu-i păsa că nuprinsese nici un chitic. Îşi demontă calm undiţa pecare o aşeză cu grijă în husă. Se uită apoi la bandaoprită. Hotărî pe loc să nu plece spre amonte unde arfi avut de mers până la pâlnia pe care trebuia s-oocolească cam o sută de metri. I se păru că nu-icomod să meargă nici spre aval unde după vreocinsprezece metri se afla un podeţ care încăleca bandaşi peste care ar fi trecut în siguranţă. Cu mâinileocupate, într-una având undiţa iar în cealaltă servietaunde avusese gustarea dar şi borcanul cu râme,încălecă banda cu picioarele lui de cocostârc. Cândsă ridice şi celălalt picior ca să treacă dincolo se auziun semnal ca de sirenă şi banda porni rapid să alerge.Se dezechilibră şi căzu pe spate peste minereu.Încercă să se ridice uitând de podeţul care treceapeste banda de cauciuc. Înălţimea dintre bandă şipodeţ nu era prea mare Până să înţeleagă, picioareleîi intrară pe sub podeţ. Fatală însă i-a fost lovitura lacap. Craniul lui Iorgu se sparse ca o coajă de ou.Muri în clipa imediat următoare.

Un labirint nou în Galaţi... (foto: E.U.)



REVISTA

21

MarcelCoblaş

Mansarda

La mansarda-nsinguraticuluitoţi prietenii vinşi ieri şi azi şi mâinebineveniţi şi-aşteptaţi:surori şi fraţi.Solitarului din mansardăcu ferestre spre cerpăsări şi steleîi ţin privigherişi-o floareîn carelin adoarmeinima sa.

Două secunde

Secunda unu:acumgândesc să mă oprescdin drumcă-i tare lungşi n-am s-ajungdecât parfumîn acel popasdintre«drum-bun!»şi «bun-rămas».

Secunda doi:acum m-opreşte din drumun violet parfum,

sunt aproapede-o răscruce:şi-n acest popasdintrelăstar şi scrumdintre dor,«bun-rămas» şi «bun-drum»:- Încotro, călător-rătăcitor?

Arta cuvântului

Întâia poezie estediamantul neşlefuit,jar acoperit de cenuşă.

De ce se şlefuiesc diamantele?- ca să-i permită ochiuluiculoarea, muzica, forma,gustul şi mai ales parfumul.Apoi le contopeşte într-un dornestins, necuprinsîntr-o lume raţională:CUVÂNTUL

Gra

fică d

e M. C

oblaş



Nr.130


Vlad Sibechin.t.

sunt aici cu jimi hendrix dar fericireae tot timpul la cealaltă masăacolo e septembrie se scot propoziţii doctedin gramofone musai să se poarte cravatăpentru că atunci nu va mai conta cu câte gradese înclină coloana vertebrală

lumea e formată din silabe zbârcite şi putredecare înoată cu nepăsare în heleşteul lornumai jimi scoate din stratocaster mărgăritareşi le aruncă în paharul cu berecine ştie mai bine decât jimi cum e cu sunetele ?să fii doar un sunetnu tu corp, nu tu fraze preţioase,retorici involuntareun sunet care să facă din pătrat cercdin opinci ponosite condurii cenuşăresei

sunt aici cu jimi hendrixvom sta până la ora închiderii să jupuimprezentul de la un capăt la altul

dimineaţa se scurge

în trupurile de metal de la periferieaici nu spune nimeni o vorbă bunădeşi căutăm cu disperare mâna unui prietenmuşcătura unui maidaneznişte dovezi că încă mai trăimcă anonimatul în salopetă albastrănu ne-a devorat încă

ni se refuză cele mai simple gesturiînceputul unei rugăciuniînţepeneşte pe buzele uscateşi destinatarul ei ne priveşte neputinciosîmpotmolit în noroiul câmpurilor kaşube

vreau ploile

vreau ploile care macină bulevardulpână la os, care fac oamenii să pară nişte ciupercipoetul albastru îşi vinde volumul pe o bucată de pâine

la colţul străzii îl aşteaptămonştrii ce se hrănesc cu postav vechi

vreau o ploaie ca o execuţie publicăse opreşte totul şi doar un cântecel medievalîţi gâdila genunchiulnumai coapsele tale de iapă mă pot duce dincolocăci nu-i uşor să trăieşti în îmbrăţişareamătăsoasă a trecutuluicare îţi oferă libertate

teoria normalităţii la masa de seara între douătipuri de conversaţie

toate în oraşul acesta au o legăturăde la mustaţa profului de mate la pălăria agăţatăîn cuier, poetul albastru iubeşteo trompetă care seamănă după câteva paharecu kim basingervreau o ploaie ca sărutul unei chelneriţe din asiamicădar vinul nu mai mângâie pe nimeni de parcădon-juan s-a dizolvat în fiecare boabă destrugure

fiecare piatră are dimineaţa ei...

doar că atunci cocoşii nu cântă de trei ori.ca un picior de capră în farfuria de porţelanleonid dimov este însuşi visul, se aude versulnechezând pe altfel de pajiştide aici îşi iau surdo-muţii textele şi cerşescla metrou o nouă viaţă

în interiorul pietrei nu va explodanici o grenadă pentru ca fanteziilese produc în linişte

fiecare pe partea lui de pat cu egoismulrară de care nici anotimpurile nu ar existasalvarea vine din talpa rinoceruluişi vibraţia de chitară-bass - ultimul sărutal fratelui trădător care pune vălul negru peste

Marele Premiu al Festivaluluiconcurs Costache Conachi, Tecuci

2012

2322



REVISTA

23Ly

rik

oglindă şi îţi aruncă cenuşa în curteavecinului

aş vrea să pot pleca de aiciîn locuri unde vinul are culoare / cei iubiţi autrupdincolo de comercianţii care vând bicicletela acelaşi preţ cu maşina lui batmanse întunecă, istoria recentămuşcă din mine ca o pasăre de pradă

iese lehuza din subterane

şi se adânceşte în ochii celorlalţicu pantofi roşii cu totzgomotul în cămaşă de forţă i se aşterne

la picioare

încă de pe lipscani oraşul îi dă uniformăşi un fel de cod pinde acum va învăţa cum se moareva fi una dintre noidin pântecele ei cald s-a născut oraşulfiecare stradă e o tăietură de lamăpe antebraţ

ies clovnii din subteraneoamenii le aruncă în faţă cojide salamlacrimi fond de ten şi zâmbete truncateclovnii sunt bastarzii oraşului apăruţide nicăieri ca iepurii din pălărie

sunt momente când mă blochez ...şi atunciurlă-n mine lehuzele şi clovniicu ultima lor gură de aer

din camera asta ...

moartea se vede la câţiva centimetri distanţăîşi lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisicăce scuipă ghemotoace de blană

pisica neagră joacă table în faţa blocului pariind pezilele noastredublu sau nimicţigările înfipte într-un dovleac zemos se scuturăde codul de bare şi ard mocnitîn căciula lui nea ilie de la termocentrală

zarurile oh, z a r u r i 1 e cu capetele lor de bovinăse izbesc în parbrizul ambulanţei trezind fauna dincanaleblocul - o cuşcă pentru hamsteri unde bătrânulşi nepoţelul preşcolar aruncă aluneanii stau atârnaţi la gâtul bătrânuluicâteodată anii se ascundîntr-o anacondă şi alunecă printre mormintebătrânul se zbate într-o ecuaţiecu zâmbetul largşi haina peticită în dreptul coatelor

în camera asta soarele intră timidşi-mi luminează o parte a călcâiuluiaici gesturile stau pe întunericcafeaua bolboroseşte în latina vulgară şi călcâiulmeuca o lună plină se leagănă stângaaaaaa –dreaptaaaaaa

mă gândeam atunci la moarte ca la...

între ziduri mi s-a născut o a doua respiraţieprintre carnetele de partid ale hipopotamilorşi scâncetele strămoşiloro respiraţie exilată în parteanevăzută a lunii

aici nopţile sunt lungi şi dureroaseieri o femeie a căzut în fântânănu purta decât o cămaşăcu motive floraleau încercat oamenii să o scoată dar câineledinăuntrul ei s-a împotrivit

mă gândeam atuncila moarte ca la o sticlă de vin îngropatăninge de multe zilepeste neamul meu semipolonez bucuriazilnică vine dintr-o sacoşă de rafie

azi o fântână a căzut în femeieasta la noi se întâmplă din bătrâniexperţii călcând peste tradiţie au spus căavem prea multe...atunci unele au dispărutcăruţele se îndreptau spre debarcaderşi de acolo pe urmelezeului nordic



Nr.130


24

Lyri

k

Zbor furatAparenţa-i tema-n careTimpul n-are de mâncare,

Sunt scheletele scuipatePeste gratii ferecate.

Şi-n nesomnul din cuvintePun cocarde pe morminte,Numai morţii să nu fureCurcubeul din pădure.

Sunt culorile, cum sunt,Rod a-ntregului pământ,Însă hrana din aripăFură zboru-n miez de clipă.

Pâine şi sareÎntr-o mare de lacrimi,Un ocean de sudoare,Am şansa să credÎn poveştileFemeilor ce-mpartPâine şi sareMorţilor ce stau în aşteptare.

Dacă lacrimi şi sudoare n-ar fi,Noi am uitaŞi nu s-ar povesti!

TuTu stai în cămăşi de floare,Poezie şi culoare,Eu, dincoace de pădure,Las gândul să mi te fure,

Şi-n amiaza de femeieSpăl în rouă-a ta scânteie,Frumos o trec după geamCa la noapte să te am.

Clipe dulci, clipe rebeleSunt plecat cu vin în sânge

Printre arbori ruginii,În poienile cu îngeri,Unde înger tu să fii.

Să aprindem ceru-albastruCu a ochilor culoare,Să-nălţăm din inimi zborulPăsărilor călătoare.

La izvorul care curgePeste lacrimi de scânteieSă-ţi aducă-aminte lunaCă eşti îngerul femeie.

Eu presimt cum ţipă-n tineViaţa plină de chemarePrintre arbori ruginiiPână-n răsărit de soare.

Aşa se prelinge visul,Peste noi cerul cu stele –Trecători ducem prin viaţăClipe dulci, clipe rebele.

Toţi poeţii trec în brumeToţi poeţii trec în brume,Eu sunt brumăriul tău -Intru noaptea-n poezieCa să pot iubi mereu.

Iau cu mine-o lumânareŞi un lup ce suflă-n ea,Fetişcane paparudeSe transformă-n fulgi de stea.

Şi câmpia se dezbracăPe sub geamuri de mătase,Duc rugina din pădureDoar în luminoase case.

Tu din ceruri înnoratePrimeşti miros de gutuieŞi îl pui pentru-amintirePe un raft, sub o statuie.

Marin Moscu



REVISTA

25

O, miroase bruma-n casă,Pădurea rămâne mutăCând împingi focul în sobăDesenând un pui de ciută.

Clipa de norocE singură şi e frumoasă,Mi-am pus în gând s-o păcălesc,Să-i spun că inima pe stradăDe sânge vreau să mi-o golesc.

Iar ea, cu aere de divă,Să soarbă stropii plini de soare

Ca să pătrundă-n epitetePe-o hematie muritoare.

Aşa-n dorinţele de noapteFrumoasa frumuseţii meleÎşi spală lacrima iubiriiSub cerul presărat cu stele.

Din ochii ei plecaţi spre ochiiPătrunşi de foc pe un cearşaf,Să lase urme de cenuşă,Să sufle-n nemurire praf.

Îndrăgostit de-a ei cometăPrelinsă pe a casei horn,Îmi pun iluzii în gândireŞi-n inimă otravă-mi torn!

Pentru o clipă de norocO, Doamne, tot ce e pe stradăAlbeşte straturi sub lumină,Eu nu albesc de necuprinderi,Albesc din doruri de grădină.

Acolo sunt sticloase vise,Alte iubiri pentru păcat,Eu nu mă iert umblând pe stradăCând ea s-aşează goală-n pat.

Şi cine, cine se adapăDin floarea ei frumoasă foc?

Doar visul meu, vis care moarePentru o clipă de noroc!

IpocrizieS-apropie iubirea pentru ţară,Vorbe dulci ca mierea de albineSe-ndreaptă către noi precum e rouaCe spală florile în zori senine.

Îşi cred doar ei cuvintele deşarteCând rănile-s purtate peste tot -Acolo unde ura se impuneDucând pe aripi capete de mort.

Au fluturi toţi şi miză pe cărareaAnilor ce picură a ploaie,S-apropie iubirea lor de ţarăCu lupul transformat în oaie.

Odată şi odatăVibrează înţelegerea în noiCum vântul printre sălcii de zăpadăŞi ne lăsăm minţiţi de gerul care trecePrin limbile de ceas ca o corvoadă.

Cresc în jurul nostru vii făcliiÎn breşele vârtejului uman,Acolo unde prescurtat se credeCă Sisif e mort sub bolovan.

Sunt inocenţi, în haine colorate,Mintoşii iar ne vând zaharicale,Ţara este bâlci, deşertăciune,Sudoarea noastră-i vinul din pocale.

Sub licoarea sângelui din noiVântul prinde sălcii de zăpadăŞi ne lăsăm minţiţi pân‘ mămăligaVa exploda odată şi odată!



Nr.130


26

Edgar Cayce

Dacă n-ar exista un început, veşniccercetat şi bănuit, omenirea nu s-ar fi gândit şi la uninerent sfârşit, motiv de îngrijorare şi frică paralizantă,nu atât din cauza prăbuşirii inevitabile într-o moarteatotcuprinzătoare, cât mai ales pentru tulburătoareazi de dup[, echivalată cu un nou început, cu un nouciclu cosmic, cu o nouă umanitate despovărată depăcatele anterioare. E o dilemă care i-a tulburat pecei care gândeau existenţa universului având privirileîndreptate spre cer, mai puţin însă pe cei careconsiderau pământul ca suficient pentru toateîntrebările lor existenţiale. Din categoria celor dintâis-au detaşat filosofii, iar din cea de-a doua categoriecomediografii, pentru care lumea văzută şi nevăzutăera şi este o sursă inepuizabil de comic chintesenţialîn texte fără de care condiţia umană ar fi mult maisăracă. Lipsit de vocaţie filosofică sau mai degrabădezinteresat de o astfel de abordare, Caragiale s-aremarcat în spaţiul public românesc prin spaţiul săude observaţie vitriolant şi continuu tensionat pe totceea ce era disfuncţie de funcţionare a unei lumi aflateîntr-un moment de cotitură, acela al trecerii de la unsistem de tip feudal la cel de tip modern. Pentru unastfel de univers incert, comediograful Caragiale şi-afocalizat atenţia asupra lumii mahalalei româneşti dela finele veacului al XIX-lea, populată cu tot felul detipuri umane în care se puteau uşor regăsi cei carepăşeau pragul sălilor de spectacol, vexaţi mai apoică autorul i-a adus în scenă fără ca ei să-l fi cunoscutvreodată. De aici vociferările, fluierăturile şi tot felulde manifestări zgomotoase ale celor care se duceaula comédie ca să râdă de alţii şi se trezeau în posturanedorită de obiect al hilarităţii publice.

În esenţa ei, mahalaua a fost şi este un spaţiu altrecerii de la rural la urban, de la sărăcie la bunăstare,de la ignoranţă la cunoaştere. În acest univers cugraniţe labile, oamenii ce-l populează au câtevacertitudini (proprietatea, familia şi amarul), numai căşi acestea se dovedesc pentru ei mult prea complicatepentru a le înţelege şi folosi în beneficiul propriu. Laacestea se adaugă atâtea incertitudini, încât aiimpresia, când te laşi cucerit de verva teatrală aautorului, că lumea stă să se prăbuşească şi doar unmoment de respiro o împiedică de la destrămare.

Apocalipsa… după Caragiale

Soluţia găsită de Caragiale pentru a ilustra aceastălume în prag de apocalipsă este trecerea mecanismuluiapocastezic şi substituirea momentului dezagregăriiuniversale printr-o împăcare generală, un happyendcare nu rezolvă decât aparent starea conflictualăgenerală, ci doar o relansează într-o mecanicăimplacabilă ce frizează absurdul. Nimic nu secorijează, nimic nu se schimbă, întregul e gândit pentrua conserva energiile latente ale acestei lumi aflateîntr-o deplină inconştienţă a dezastrului iminent.Tensiunile acumulate pe parcursul derulării acţiunii dincomedii sau nuvele sunt atât de greu de anulatprintr-o logică existenţială, încât autorul se vede nevoit,de fiecare dată să caute soluţii ilogice, absurde şicomice în acelaşi timp, căci stârnesc nu doarperplexitate, ci şi uluiesc prin ingeniozitatea truvajului.Poate că acesta e şi motivul pentru care EugenIonescu, aflat în culmea gloriei literare în Parisulpostbelic l-a ridicat pe Caragiale drept precursor şil-a plasat în vecinătatea lui Urmuz, singurul cu carese întâlneşte în soluţiile de stingere a conflictelor ceevoluează spre un final catastrofic. Se probează înfelul acesta, dacă mai era necesar, modernitatea unuiclasic, mai puţin contemporaneitatea lui, ceea ce ţinede viziunea regizorală sau de capacitatea lectoruluide a-l recepta prin prisma lumii de azi. Caragiale e ocertitudine a literaturii române, un fundament aldramaturgiei noastre, un reper al hermeneuticii literare,statura lui clasică făcându-l însă greu accesibil pentrupublicul larg. Poate că de-aici vine şi ezitareainstituţiilor teatrale (de stat, adică subvenţionate dinbani publici) de a-i include comediile în repertoriulpermanent.

În esenţa ei, apocalipsa e parte integrantă autopiei, tot astfel precum geneza ţine mai degrabă dedistopie. Ambele împing cunoaşterea spre „nemarginede gândire”şi de aceea le-am putea integra într-unromantism atemporal, mai degrabă o romanticitategenerică. Să gândeşti începutul şi sfârşitul lumii încare trăieşti şi pe care n-ai răgazul necesar, într-oviaţă de om, s-o cunoşti şi s-o încarci cu sens, e ocutezanţă spiritului care a tentat multe minţi omeneşti,concurând într-un fel dumnezeirea, singura entitate,ce are acces la limitele existenţei. Fiind antiromantic



REVISTA

27prin excelenţă, Caragiale gândeşte apocalipsaîn răspăr, ceea ce înseamnă că pentru elsfârşitul lumii e o comedie şi nu o tragedie, oveselie debordantă şi nu o plângere universală,un angrenaj mecanic ce funcţionează antrenatde un perpetuum comic. Autorul însuşi îşiarogă o poziţie oţioasă faţă de acest spectacolpe dos al unei lumi ce trăieşte în praguldezagregării universale într-o dulceinconştientă a timpului ce se precipită. Nici nu-i de mirare aceasta câtă vreme Bucureştii dinvremea lui Caragilae erau încă un târgînconjurat de mahalale; singurele elemente cetindeau spre urban erau cele câteva uliţi pavatecu lemn, numite în epocă poduri, căci asigurautrecerea oamenilor şi trăsurilor peste noroaiele

veşnice. Casele boiereşti erau înconjurate de grădiniimense aducând mai degrabă a conac decât a palat,cheiul Dâmboviţei care semăna a gârlă imundă în carese aruncau gunoaiele aşezării, iar printre sălcii şipăpuriş îşi făceau veacul declasaţii lumii aceleia. Lamare cinste erau birturile şi berăriile, iar grădinile devară îşi tentau muşterii cu piese de teatru bulevardiere,de preferinţă franţuzeşti, numai că bulevardele lipseaudeocamdată din acest Bucureşti atemporal, deciparadiziac, pentru care nu se produsese încă păcatuloriginar şi nici alungarea din rai. Lipsit fiind deconştiinţa acută a timpului, bucureşteanul caragialiannu poate gândi sfârşitul lumii căci nimic din existenţalui nu se clătinase, iar de asumarea păcatelor, care săjustifice un sfârşit urmat de un nou început nu putea fivorba. Spirit lucid, chiar maliţios şi cinic, autorul înipostază de comediograf, gândeşte pentru o astfel delume, monstruoasă pentru că trăia inconştient iluziaatemporală, un sfârşit atipic: e împăcare generală,însoţită de acorduri muzicale şi băutură, un soi dedezmăţ dionisiac al lumii ce se pregăteşte pentru lumeade după, convinsă fiind că va fi identică cu cea dedinainte. Tocmai de aceea sfârşitul comediilor luiCaragiale are câte ceva din apocalipsa generică,neasumată de personaje, în schimb autorul priveştecu dizgraţie şi maliţiozitate spre spectacolul careconsacră o mecanică existenţială al cărei sfârşit e ocomedie bufă.

George Lateş

AgendaCentrului CulturalDunărea de JosGalaţi

Luna ianuarie cuprindeprogramele cu proiectele:

MEMORIA – Proiecte: Revista „Dunăreade Jos”, Clubul umoriştilor „VERVA”, Galaţi,oraşul scrie, oraşul citeşte” , DVD-uri, pliante,etc.ROGVAIV – Proiect: Seri culturale aleetniilor (concerte, spectacole)VISIO – Proiecte: Arte Vizuale, ArtaFotografică, Artele SpectacoluluiMEGALOPOLIS - Proiecte: „ZiuaEminescu, Colecţia „cArtESENŢE”,fotograme, jurnal, campanie prolectură,participare naţională.CLEPSIDRA- Proiecte: FILANTROPIA:concertePOMUL VIEŢII- Proiecte: Tezauretnofolcloric, Casa Satului, Valori autentice aleculturii populare tradiţionaleSATUL DIN NOI- Proiect: Tânărul şi tradiţiastrămoşilorROETHNOS- Proiect: la români desărbători.INOCENS – Proiecte: Boboteaza



Nr.130


28

Cum să nupovesteşti o carte...

Graffitti (deploaie) pe ziduri academice

Parcă mai ieri ne aflam înfaţa unui volum recomandat cumultă căldură de VarujanVosganian, regretatul CezarIvănescu şi Laurian Stănchescu:„Mecanica firii”, scris de AmeliaStănescu, apărut la Ed.Paralela45... Rămâneam de acolo cuvocea autoarei comunicânddincolo de un minimalismdecent: „am coborât/ în infern//şi am făcut morţii// să ţipe/ înnebunia lor”...

Începând la un moment dat o recenzie la aceacarte, nefinalizată, intram în dialog şi cu RolandBarthes (din antologia „Pentru o teorie a textului”,Univers, 1980, 165-166), pornind de la aceleversuri: „Ştergând semnătura scriitorului (N.n.:Doamne fereşte!), moartea fondează adevăruloperei, care este enigmă”.

Mă întrebam retoric atunci: Aşadar, avem„enigma Ameliei” sau „Destinul fabulos al unei alteAmelie?

Anul acesta, la Editura Brumar, AmeliaStănescu ne dă un răspuns mai mult decâtconvingător, prin „Aşternuturi de ploaie/Couvertures de pluie” (textele în franceză fiindtraduse de către Mădălin Roşioru)...

Pe ici pe acolo, hippiotism liric vamaiot,impresii de vacanţe europene ( ori studii), erotismtratat cu dezinvoltură, o nostalgie bine îmblânzită,totul trecut printr-un filtru academic de calitate,care nu lasă dionisiacul fără apollinic, în pofidaocheadelor literare şi non-literare (multe texte seadresează unui „tu” interpretabil, după cum bineobservă Ioan Es.Pop în postfaţa volumului).

Aluziile livreşti ori complex culturale sunt bine(şi ironic, şi autoironic) încadrate întru texte, chiardacă de multe ori iau forma unor „graffitti cusânge”, ecouri ale unor meditaţii despre care eşti

ispitit să spui căsunt „frivole”, deşuetă, derendez-vous,fiind posibilă şi oaltă abordare,care să se referela faptul că nu ise dă „tăcerii”ceea ce este alei, astăzi, când„să vorbeştid e s p r edragoste... numai are niciunsens”...

În primeledouă poemesunt referiri

directe la „tăcere”, nici cele care urmează nu se sfiescsă se refere la altfel de tăceri: ale Soarelui („AdieuBerthe!”), ale afecţiunii, ale strălucirii valurilor,memorabilă fiind vocea ca un nud pietrificat de lapagina 39, dar şi privirea ei, a tăcerii, plină de ură(p.101).

Dar şi când este să bată inima, se audeGlockenspielul!1 Şi se pot naşte poeme fireşti, precum„Despre iubire scriu”, unul dintre cele mai plăcutecititorului (p.25-27: „ca şi când acest concept/ mi-arabandona nedumerirea/ numai şi prin re-scrierea luis-ar putea.../ sau/ rostirea, cea care are puteretămăduitoare/ ar mişca fruntele alegoric.., dar// teazvârle în orizontul tău de autist/ naiv orb sauincomprehensibil/ cum oi fi fiind/ nu eşti ca să te potînţelege eu/ şi de aceea mă lupt cu toate cuvintele/poate măcar unul mi-ar deschide/ o fereastră înspatele căreia norii/ ar desena o casă şi un pom/ şisub umbra lui/ ne-am odihni noi doi/ visând”.

Sangvinică, curioasă (parcă o simţi mereu punândîntrebări Poeziei), atentă la micile miracole ale lumii(„fructele pândeau la fereastră/ coacerea nopţii” -p.13), Amelia Stănescu nu dezvrăjeşte universul.Instinctul şi harul o ajută să creeze atmosferă eroticăcredibilă, iar Poezia desenează pe trupul Omului



REVISTA

29

versuri precum cele „pentru I.P.: Serenadăploii - care curge doar 1mp deasupra mea/mă circondează ideile de scorţişoară/ sunt ocolivie pe care s-au pus la uscat/ versuri deceară rondeluri/ de cocarde blonde mă/ legide pat mă doare/ aşternutul e-o găselniţă care-mi fură imaginaţia/ până când plezneşte din noude asfalt/ lumina în montmartre.”

Dorinţele, sau, poate mai corect, forţa dea iubi şi de a dori, sunt vecine bune (sau rele)cu nelinişti, într-o lume în care autoarea declarăpe propria răspundere că se sinucide regulat(p.31), alternând însă stările de graţie, existândşi invocări ale unei iubiri... vandalizatoare(p.41), amintind de candoarea quasi lolitiană

din „Mecanica firii”...Micile definiţii au câteodată

forţă... oximoronică („iubirea e omare impotenţă” - p.45), darforţă firească se găseşte într-unadin definiţiile timpului („ce poatefi timpul/ dacă nu această sticluţăde cerneală/ lăsată fără capac/din care se evaporă...” - p.77),precum ţi în poeme de dragosteprecum „Poem pentruAlexandru”, „j’écrirai despoèmes sur ton ventre”, „Femeiapoem”, unul doar punctat, nu şinumit (p.71) sau „Pentru că amnevoie de cuvinte”...

Într-un fel, poezia AmelieiStănescu anunţă aproape cudiscreţie o mare vânătoare a animalului de pradă numitdragoste (p.49).

Dar aceasta după dimineţile în care se scriu cărţi.Doctor în filologie, ştie că „vorbele noastre au

un sens dublu/ vorbele noastre au un sens triplu/vorbele noastre au uneori un sens pe care/ nu îlpercepem deloc” (53).

De aici o alunecare vremelnică într-un abstractneforţat, neobositor (Ioan Es.Pop scrie de „coduriobscure”, că poezia ei se contractă -p.119), dar şiludicitatea sa bine ancorată în luciditate şi o sinceritateconfesională (p.57: „pentru că „majoritatea bărbaţilorsunt inutili” (E.V.)/ pentru că m-am săturat să mimezorgasmul/ pentru că publicitatea ţine mai mult decât

copulaţia/ pentru că a venit primăvara şi am primit unA de tinichea/ pentru că joc într-o piesă pe care nu oînţeleg/ pentru că m-am îndepărtat de mine şi nu mămai regăsesc/ pentru că mă obsedează timpul caretrece indecent/ pentru că nu te mai văd/ pentru că nute mai aud/ pentru că nu mai eşti.”).

Din când în când poezia o biciuie - se maiconfesează poeta - „sângele ţâşneşte din coapse/ruginesc tocurile ascuţite de metal/ ale cuvintelor”(87), se mai constată „că răbdarea e doar/ o fatămorgană” (91), sentimentul captivităţii este sufocant,visele mai apar uneori cât de cât salvatoare („fericireeco”), fericirea trebuie să fie „hard” sau deloc, visele(acelea sau altele) cam explodează în interior, se poatescrie provocator despre cei o mie de soldaţi parizienidin dormitor ori despre marele sex purpuriu al timpului,

dar parcă ar fi bună, totuşi, oreinventare a lumii sau o fugăsănătoasă...

Condiţia umană este, din cândîn când, insuportabilă... cuvintelordornice să fie, să spună şi despre„tăcerea” de regăsit şi în ultimulpoem din carte, căzând „leneşă prinbuzunare””, îmbrăţişând un răsărital felinarelor sângerii, aşteptat de ofată din totdeauna...

Scrie Roland în meta-cânteculsău: „Scriitorul nu poate fi definit întermeni care ţin de rol sau devaloare, ci numai printr-o anumeconştiinţă a cuvântului. Estescriitor cel pentru care limbajul

constituie o problemă, cel care îi simte profunzimea,şi nu instrumentalitatea sau frumuseţea” (ibidem,p.156-157).

Quod erat demonstrandum sau nu...

a.g.secară

Note:

1 Ansamblu de 35 de clopote, aflat într-un turndin Residenzplatz din Salzbourg (cf.A.Stănescu,Aşternuturi..., p.21).



Nr.130


Fo

30Şi în chioşc fanfara cânta...

Ivanovici şi Ialovitzki -doi căpitani ai muzicii

gălăţeneNe amintim cu nostalgie de vremurile când

plimbările de după amiază ale gălăţenilor erau însoţitede muzica fandarei care răsuna din cele două chioşcurispecial amenajate, amplasate în principalele locuri depromenadă ale urbei: unul în Parcul municipal (făcândparte din complexul rustic al arhitectului V. Petrescu,dar aruncat şi astăzi, din păcate, la marginea oraşului,în Parcul CFR, fost Carol) şi altul în Grădina Publică(existent, dar cu aspect de relicvă părăsită). Pe vremeacând muzica militară era la mare trecere, trăiau laGalaţi doi muzicieni de referinţă,care au încântat cu compoziţiilelor orăşenii. Melodiile lor erauinterpretate de fanfaraRegimentului 11 Siret, care peatunci nu lipsea de la niciomanifestare culturală , fie închioşcurile din oraş, fie la plajade peste Dunăre, numită laînceput „Cocuţa”, apoi„Duduia”, apoi din nou „Cocuţa”,înainte de a dispărea de tot.

Să începem cu un nume maipuţin cunoscut, despre care amaflat cercetând presa interbelicăde la Biblioteca V. A. Urechia(ziarul „Acţiunea” nr. 1524/ 12iulie 1935):

Căpitanul Ioan Ialovitzkia fost un nobil polonez pe care Vodă Cuza l-a adus înMoldova pentru a organiza muzica militară. A stat untimp la Iaşi, ca şef al muzicii la Regimentul 5 Linie şi acompus multe polci şi mazurci, foarte apreciate pevremea aceea, pe care părinţii şi bunicii noştri le-auputut asculta, după 1928, fireşte, şi la postul naţionalde radio. Înainte de această dată erau difuzate laposturile de radio poloneze, cehe şi ruseşti.

În Războiul pentru independenţă (1877-78), cpt.Ioan Ialovitzki se afla pe front, unde... printre gloanţeşi şrapnele, a compus „Oştile stau faţă în faţă”. Dupărăzboi, neuitând ce i s-a întâmplat pe câmpul de luptă,a mai compus o melodie care amintea de vârtejulluptelor abia trecute, pe care a intitulat-o „Hora de laPlevna” (aceste partituri oare mai există peundeva?...). Pentru faptele sale de vitejie a fost şidecorat. La Galaţi a locuit până la moarte în casa sa

proprie, pe strada Căzărmii. El a fost tatăl a doi băieţicare s-au făcut şi ei remarcaţi în activitatea lor:publicistul Ion Ialovitzki şi căpitanul Ialovitzkidin Botoşani.

Despre Căpitanul Ivan Ivanovici, fost şef almuzicii la Regimentul 11 Siret şi compozitorul „celuimai frumos vals pe care nu l-a compus Strauss”...,am aflat din aceeaşi publicaţie gălăţeană o mulţime deamănunte interesante. Pe lângă „Valurile Dunării” sau„Barca pe valuri”, cum i se mai spunea, vals pe care îlcunoaşte toată lumea, el a mai compus şi „CarmenSylva”, un vals bine cunoscut la vremea aceea.Ambele erau cântate cu mare succes în străinătate,mai ales în ţările slave. „Valurile Dunării” a fosttransmis la posturile de radio din Finlanda, Berlin şiMilano. Mai târziu, şi la noi.

La 2 iunie 1935, Orchestra Radio din Bucureşti acântat un vals uitat şi necunoscutpână atunci al lui Ivanovici, legattot de bătrânul fluviu pe care separe că l-a iubit mult: „ZânaDunării”. Mă întreb cine l-a maiascultat de atunci...

În 1935, când la Galaţiapărea articolul citat de noi dinziarul „Acţiunea”, se împlineau50 de ani de când (în 1885)compozitorul Ivanovici fusesedelegat din partea României săparticipe, la Viena, la un mareconcurs al muzicii militare. Acoloi s-a încredinţat dirijarea a numai puţin de 1000 deinstrumentişti... Vă daţi seamace orchestră era acolo?Amploarea aceasta fără

precedent avea o explicaţie, totuşi: concursul se aflasub înaltul patronaj al Împăratului Franz Iosef, care cuaceastă ocazie l-a şi felicitat pe gălăţeanul nostrupentru performanţă.

La întoarcerea sa în Bucureşti, căpitanul IvanIvanovici a primit drept recunoaştere gradul de maior.

Despre el se ştie că a locuit mult timp la Galaţi,pe strada Brăilei, într-o casă care-i aparţinea – azinemaiexistentă, din păcate.

În fotografie, Ivan Ivanovici, cunoscut caIosif Ivanovici.

Violeta Ionescu



REVISTA

31

Despre localitatea Cudalbi, cu numelevenindu-i parcă din vechile noastre colinde,se află scris în documentele existente în arhivecă îşi are obârşia prin secolele XI-XIII,legându-şi existenţa de vremurile când înMoldova domnitor era Ştefan Voievod.Acesta îi dăruieşte vornicului moldoveanŞtefan Cudalbu un important loc de moşie peValea Gerului, răsplătindu-i astfel vrednicia

şi credinţa. Au trecut peste Cudalbi, în cele peste cinci

secole de existenţă, războaie,boli, incendii şi multe altele. În1711, satul a fost ars de turcişi tătari, dar localitatea derăzeşi a renăscut dinpropria cenuşă.

Situat în partea sud-estică a Podişului Covurlui, încentrul judeţului Galaţi, de oparte şi de alta a pârâuluiGeru, Cudalbi este una dintremarile localităţi rurale ale ţării.Cunoscută nu doar ca ocomună întinsă, ci mai ales,una cu oameni gospodari,ambiţioşi, care păstrează încăceva din dârzenia dar şicumpătarea vechilor răzeşi.

Cu o existenţă de cinciori seculară, Cudalbiul acontribuit în timp la îmbogăţirea zestrei folclorice aMoldovei de Sud.

Colindele Despre colinde s-a spus că vin tocmai din

lumea obştilor săteşti, copilaria omenirii fiindcrescută în colinde şi imnuri.

Obiceiul colindatului a fost bine conservat înCudalbi, - ca dealtfel în majoritatea localităţilorsud- moldoveneşti - chiar dacă cei care îl mai practicăastăzi în sărbătorile de iarnă nu mai au conştiinţasensurilor originare ale acestui obicei, cântândcolindele doar pentru că aşa au apucat.

Întâlnim colinde laice (Colind de cioban) dar şireligioase (Maica toarce, fiul plânge; Sus în poartaraiului ).

Haiducia, important aspect al realităţii româneştidin secolul al XVIII -lea şi începutul secolului al

XIX-lea, ca formă aprotestului social, constituieun fenomen extins peîntregul teritoriu românesc.Expresia poetică cea maiimportantă a acestui aspectsocial îl constituie teatrulfolcloric, Jienii. În trecutulnu foarte îndepărtat,Podişul Covurluiului eraacoperit de păduri dese destejar. Acestea, dar şizăvoaiele din Lunca Prutuluişi cea a Siretului, le-auoferit haiducilor condiţiiprielnice de trai, dar mai cuseamă de adăpostîmpotriva jandarmilor.

Jienii din Cudalbi îlau în centrul piesei de teatru

pe Iancu Jianu, alături de care mai apar şi alţi haiduci,fârtaţi de-ai lui Iancu (Florea, Mătraguna), dar şi altepersonaje, fiecare cu rolul şi rostul său: Ciobanul, AnulNou, Anul Vechi, Mireasa, Grecul, Turcul, Vânătorul,Soldatul.

Valori ale creaţiei populare din Cudalbi

Ioan Horujenco

Dan Mateescu - Compoziţie I



Nr.130


32

Alături de Jieni, Mocănaşiireprezintă tot o formă - mai simplă - deteatru popular.

Oraţiile agrare ( Pluguşorul), Steaua,Capra, vin să întregească repertoriul

obiceiurilor din sărbătorile de iarnă. Nu trebuie săuităm Harapii, mascaţii care colindau satul dintr-uncapăt în celălalt.

Pe lângă aceste obiceiuri, cele din ciclul de familie(naşterea, nunta, înmormântarea) şi-au avut importanţalor în viaţa comunităţii cudălbene.

Jocul popular din Cudalbi

Ca în mai toate localităţile sud- moldoveneşti, celmai important prilej de joc era, odată, hora satului,organizată la hramuri, în preajma marilor sărbătorireligioase sau duminica. Dispărând, încă de acumcâteva decenii bune, acest puternic liant alcomunităţilor săteşti - hora - e de la sine înţeles că şijocurile reprezentative pentru cudălbeni se jucau dince în ce mai rar, doar pe la nunţi, unde cei vârstnici îngeneral le mai jucau, amintindu-şi cu nostalgie detimpurile când participarea la hora satului avea valoarede lege nescrisă.

În urmă cu câţiva ani am fost solicitat săcolaborez cu Casa de Cultură din localitate, într-unproiect ce avea ca scop înfiinţarea unui ansamblu decântece şi dansuri reprezentativ pentru Cudalbi.Grupele participante la proiect erau formate din elevi,categoriile de vârstă fiind cuprinse între 7-11 şi12-16 ani. Cu tristeţe am văzut că majoritateaparticipanţilor nu ştiau clasica horă sau sârbă, fără sămai vorbim de amănunte despre repertoriul coregrafical localităţii. Am reuşit însă în câteva luni să punem pepicioare două grupe de dans, un nucleu în jurul căruiase putea constitui un grup folcloric mai mare. Dinpăcate, după încheierea colaborării noastre,neexistând o persoană pricepută în a duce mai departecele realizate, proiectul care viza punerea bazelor unuiansamblu de cântece şi dansuri s-a încheiat, fără a seconcretiza. Din păcate nu doar Cudalbiul a avut

neşansa de a nu avea – în perioada colaborării decare vorbeam anterior – un om calificat ca directoral aşezământului cultural din localitate. În multelocalităţi gălăţene existau - şi încă mai există - oamenicare, deşi aflaţi la cârma acestor instituţii de cultură( unii chiar de multă vreme), nu au nici cunoştinţele şinici ambiţia, dorinţa de a readuce în aceste lăcaşuri –astăzi dispunând de condiţii moderne – freamătul,neliniştea artistică proprie acestora.

Am dat – şi voi mai da – ca exemplu instituţiilesimilare din Basarabia, unde directorii lor nu şi-auluat salariile, unii dintre ei de mai bine de jumătate dean. Sunt, fără excepţie, absolvenţi ai liceelor de artesau chiar ai facultăţilor de profil, specializarea lor fiindaceea de muzicieni sau coregrafi. Astfel, în casele decultură basarabene există cel puţin un taraf sau oformaţie de dans.

Închizând această paranteză, vom reveni lajocurile populare din Cudalbi.

Spoitoreasa – este un joc de tip sîrbă. Cuaceeaşi denumire, dar puţin diferit sub aspectulstructurii coregrafice, a mai fost întâlnit şi în localităţileIveşti, Lieşti, Hanul Conachi, Şerbăneşti, Pechea,Slobozia-Conachi. Se joacă pe cerc, cu braţele peumeri, având paşi cu deplasare, paşi glisaţi înainte şiînapoi, bătăi în acord cu ambele picioare şi bătăi dinpalme. Este un dans întâlnit frecvent la ocaziile dejoc de altădată.

Şchioapa - avea o mare răspândire în zonaMoldovei de Sud, cu un ritm alert, în măsura de 5/8( măsură specifică jocurilor de tip Cadâneasca dinzona Dobrogei). Varianta din Cudalbi se joacă pecerc, având sărituri spre dreapta şi spre stânga, bătăiîn acord cu ambele picioare, însoţite de schimbăribruşte de direcţie.

Sfredeluşul – face parte dintr-o vastă familiede jocuri din câmpie, alături de Ciuleandra, fiindîntâlnit şi sub denumirea de Fedeleş sau Sfredel. Sejoacă pe cercuri, două sau mai multe, acesteaînvârtindu-se cu mare viteză.

Alunelul –întâlnit nu doar în întreaga Moldovă,ci şi în Oltenia şi Muntenia, face parte din grupul de



REVISTA

33

jocuri de tip sîrbă. Jucat pe cerc, în linie sausemicerc, alunelul are deplasări la stânga şi ladreapta, cu bătăi în acord pe ambele picioare.

Braşoveanca – joc de perechi, cu omare răspândire mai ales în zona Moldovei.

Din discuţiile purtate cu câţiva dintrelocuitorii din Cudalbi, ni s-a confirmat căjocurile enumerate mai sus încă se mai jucauîn urmă cu câteva decenii, mai ales la horă, labaluri şi în mod frecvent la nunţi. Bătrânii lejucau pentru că aşa le-au apucat, iar tinerii,unii dintre ei, nu neapărat pentru că au înţelescare este valoarea acestor jocuri, ci pur şi

simplu pentru că au văzut la cei în vârstă. În multecazuri ni s-a relatat că nu se juca pentru impresiaspectatorilor, a celor care stăteau pe margine şipriveau, ci pentru plăcerea de a dansa a celor veniţila horă sau la petrecere.

Acum, când aşezămintele de cultură din fiecarelocalitate sunt renovate, dotate cu tot ce este necesarpentru ca activităţile de factură folclorică - şi nu numai– să se poată desfăşura în condiţii bune, cândposibilităţile de documentare, de informare, deinstruire sunt numeroase, ar trebui mai mult ca oricândsă găsim oameni care să readucă la lumină acestevalori. Centrul Cultural încearcă – acolo unde estesolicitat – să repună în scenă jocuri populare dinîntreaga zona a Moldovei de Sud, jocuri pe care ceiinteresaţi le pot găsi şi în antologia Horelor, surorilor,editată de instituţia noastră în 2010, culegere de folclorcoregrafic însoţită şi de un DVD, pe care suntînregistrate jumătate din jocurile scrise în carte, dar şitrei suite de dans din zona Moldovei de Sud.

Aşadar, posibilităţi de a aduce în scenă jocuripopulare din toate localităţile judeţului există. Acolounde lucrurile merg mai greu, Centrul Cultural poateajuta. Trebuie doar dorinţa de a face acest lucru şimuncă. Aşa vom putea să readucem în faţa celoriubitori de folclor, de dans popular, ceea ce s-a pierdutprin nepracticare un timp îndelungat, păstrând şiperpetuând valorile arhaice specifice acestei zone.

Casa cu ascunzătoare şi chimniţa sau căsoaia,obiective arhitecturale cu semnificaţie socio-culturalădeosebite

Contrar intenţiei pe care am avut-o iniţial, laabsolvirea studiilor universitare - adică în anul 1967 - dea efectua cercetări etnoculturale doar pe segmentul artăpopulară, am extins sfera preocupărilor chiar dinmomentul declanşării primelor investigaţii. Şi, următorulcapitol al etnoculturii care s-a insinuat aproape spontanîn proiect a fost arhitectura, bineînţeles, la început a fostcea a satelor din zona etnoculturală Covurlui Nord.Proiectul a izvorât din dorinţa de a salva măcar o parte

din ISTORICITATEA aşezărilor umane din acest colţ deţară, istoricitate ameninţată - ca peste tot - cu definitivadispariţie. Este vorba, desigur, de o datorie morală...Arhitectura locuinţelor şi acareturilor din această zonăs-a impus atenţiei, mai întâi prin acoperişurile masive,realizate din stuf aşezat în strat foarte gros (aproximativ0,45-0,60 m), apoi prin pereţii îngrădiţi din nuiele - lozii -dispuse pe orizontală şi, de asemenea, prin proporţiilerobuste şi bine articulate ale ansamblurilor gospodăreşti.

Aşezarea stufului, învelirea s-a făcut în trecut prindouă metode: a) în prăştini - după cum au afirmat săteniiaceasta fiind tehnica cea mai veche şi b) în solz de peşte,tehnică ceva mai nouă şi în bună parte, ceva maispectaculoasă.

Ambele tehnici erau cunoscute în a doua jumătatea secolului al XIX-lea.

ARHITECTURA DINSUD-ESTULMOLDOVEI

ŞI MUZEUL ÎN AERLIBER DE LA

GÂRBOAVELE

Eugen Holban



Nr.130


34

Am fost impresionat, în bună măsură şi de structuraoriginală a locuinţei, cu soba amplasată spre centrulîncăperii, construită ca un fel de perete ce delimitează unspaţiu intim şi ceva mai călduros, într-o latură a odăii, spaţiunumit etac sau iatac.

De asemenea, construcţiile anexe, numite printr-untermen generic acareturi, se impuneau prin silueta zveltă acelor mai multe dintre ele, fie că erau dispuse pe orizontală- precum samalucele – fie că erau dispuse pe verticalăprecum coşărele. Samalucele erau adăposturi comune,pentru animale mari, pentru atelaje şi chiar pentru o anumităcantitate de fân. Cele mai mari aveau lungimea de 20 de m şilăţimea de 5-6 m. Spaţiul lor era împărţit în trei segmentebine delimitate : a) pentru animale, b) pentru atelaje şi fân şic) pentru un fel de atelier multifuncţional în care proprietarulîmpletea coşuri din nuiele, sau cioplea diverse obiecte dinlemn, pe toată durata sezonului rece. Tot în acest spaţiugosdpodarul îşi primea şi musafirii, adică prietenii din sat înzilele de lucru, musafiri care nu veneau decât pentru o treabăserioasă. Şi în timp ce discutau, gazda îşi vedea încontinuare de lucru. Obiectele meşteşugite erau destinate,de obicei, propriei gospodării sau – uneori –unii mai şi vindeau din ele. Indiferent care leera destinaţia, erau lucrate cu multă măiestrieşi bun gust. Tot în această încăpere - aşezatăîntr-un colţ - se mai găsea uneori şi o râşniţă,bineînţeles atunci când gospodarul nu-i făcuseun adăpost special, undeva în spaţiul ogrăzii,aşa cum se obişnuia în trecut. Undeva înapropierea samalucului era amplasată şi saiaua,adică adăpost pentru oi. Adăpostul pentrurâşniţă şi saiaua se construiau pe plan circularori elipsoidal.

Samalucele, mai ales cele foarte mari erauconstruite pe plan dreptunghiular. Tehnica deconstruire, prin împletire impunea o uşoarărotunjire a colţurilor.

Dacă împletitura de nuiele implicată în structurapereţilor locuinţei acoperită fiind cu un strat gros de lutamestecat cu pleavă sau paie, nu poate fi văzută decât întimpul construirii sau al demolării, cea a pereţilor tuturortipurilor de acareturi aflate în cadrul fiecărei gospodării îşi

relevă din plin virtuţile unui vechi meşteşug,care în timp a atins nivelul unei înalte măiestriiartistice. Şi, pentru a întregi parcă peisajul mirifical unei lumi oarecum anacronice pentru aceastăepocă, a unei lumi care părea coborâtă dinistorie, împrejurul fiecărei gospodării se aliniaupe toate laturile, garduri împletite şi mai îngrijit,cu şi mai mult meşteşug, cu şi mai multă artădecât pereţii obiectivelor arhitecturale.

Dar nu a fost doar atât. În scurtă vremeam mai descoperit încă două surprize, mai precisdouă teme deosebit de incitante, teme legatede două tipuri de obiective arhitecturale şiignorate oarecum de etnografii români.

Este vorba de un tip de casă cuascunzătoare şi de un adăpost extravilan,

construit în bună parte din bârne şi amplasat în vechile viicu viţă indigenă, numit chimniţă sau căsoaie.

Ambele obiective aveau pe vremuri, pe lângă funcţiileobişnuite, binecunoscute, adică de locuinţă permanentă,în primul caz, sau de adăpost temporar extravilan şi decramă în cel de-al doilea caz, al chimniţei, mai aveau în plusşi funcţii cu o bogată semnificaţie social-istorică,etnoculturală şi probabil şi religioasă.

Cam în această perioadă de început, au apărut şiprimele gânduri - intenţii - referitoare la înfiinţarea unuimuzeu în aer liber. Şi gândurile nu au rămas simple gânduri.Am început să pregătesc toate cele necesare în vederearealizării acestei idei. Adică, pe lângă însemnările detaliatece conţineau relatările sătenilor, am făcut la planşetă şiplanurile şi secţiunile cu toate cotele, fără de carereconstituirea unui obiectiv arhitectural, chiar foarte simplueste imposibilă. Şi nu am făcut toate acestea doar laobiectivele existente încă, ci şi la cele care erau dejadispărute de mai multă vreme şi pe care le-am reconstituitcu ajutorul sătenilor vârstnici. Memoria acestora, de faptmemoria colectivă mi-a limpezit multe probleme ale

etnografiei acestui spaţiu. Era prin anii 1967-1970.Argumentele determinante în selectarea obiectivelornecesare construirii unui muzeu în aer liber vizau atâtvaloarea arhitecturală în sine, precum şi funcţiile social-istorice, magico-religioase şi etico-morale în care erauimplicate.



REVISTA

35Bunăoară, ascunzătoarea din casă, însoţită

fiind de o adevărată reţea de spaţii tăinuitoare, pecare le-am descoperit treptat, ne oferă un răspunsclar, convingător la întrebarea: „cum au reuşitlocuitorii de pe aceste meleaguri să reziste de-alungul veacurilor, în ciuda tuturor vicisitudinilorsocial-istorice pe care le-au întâmpinat, până la

jumătatea secolului al XIX-lea şi, mai ales în epocamigraţiilor”!?

În ceea ce priveşte chimniţa sau căsoaia, obiectiv de omare valoare arhitecturală, un studiu insistent pe aceastătemă a relevat, în plus, unele obiceiuri legate de ea, obiceiuricare dezvăluie o anume latură a comportamentuluilocuitorilor, o anume mentalitate surprinzătoare prinamploarea sa. Este vorba despre cinste şi generozitate.

Dar să le analizăm pe rând.Casa cu ascunzătoare a avut o mare frecvenţă şi

varietate în satele din zona Covurlui Nord, dar nu a lipsitnici din celelalte două zone, adică zona Galaţi şi zona Tecuci-Zeletin, grupate în Aspectul etnocultural Covurlui-Tecuci.Din păcate nu s-a păstrat decât un singur exemplar, în satulCavadineşti. Pentru a-l conserva în forma în care l-am aflatîn toamna anului 1967, a fost nevoie ca împreună cu cei dinconducerea comunei să convingem trei generaţii deproprietari să nu o demoleze.

Despre multe astfel de locuinţe care au existat cândva,dar au fost demolate, am aflat de la locuitorii vârstnici, carele mai păstrau încă în memorie. Unii locuiseră un timp în ele,iar alţii le preluaseră din memoria părinţilor şi a bunicilor.Mai ales cei care asistaseră sau chiar participaseră efectivla demolarea lor, ne-au dat informaţii excepţionale desprepiesele care formau structura lemnoasă, precum şi despremodul de îmbinare şi fixare a acestora.

De fapt, dat fiind caracterul str ict secret alascunzătorilor, vecinii aflau despre conformaţia lor precumşi despre modul în care erau amplasate în structura locuinţei,în special în momentul demolării, deşi le bănuiau existenţa.

Astfel sătenii ne-au mai informat şi despre uneleobiective pe care nici ei înşişi nu le văzuseră vreodată, dardespre care le vorbiseră cândva părinţii, bunicii sau alţisăteni din comunitatea respectivă.

S-ar putea spune că unele informaţii ar fi în mare partedoar poveşti. Am luat în calcul şi acest aspect, iar pentru aîndepărta orice suspiciune, am chestionat un număr foartemare de săteni. I-am chestionat atât în grup, precum şiindividual, iar rezultatul a fost de-a dreptul relevant.

A fost nevoie desigur de foarte mult timp pentru acolecta şi corela datele necesare reconstituirii acestui tip decasă, sub toate aspectele şi, mai ales pentru a-i stabili

frecvenţa. Cercetările au fost făcute cu multăinsistenţă, atât în comuna Cavadineşti, precumşi în toate celelalte aşezări situate în spaţiulAspectului etno-cultural Covurlui-Tecuci. Apoiam extins aceste preocupări şi în alte zone unelemai apropiate iar altele chiar foarte îndepărtate.Fără toate aceste informaţii care au întregit înbună măsură adevărata imagine a arhitecturii dinaceastă parte a ţării, casa cu ascunzătoare dinCavadineşti ar fi rămas doar, un caz singular, osimplă poveste sau ar fi fost total ignorată. Ease afla oarecum stingulară printre celelaltelocuinţe construite mai recent, adică începânddin cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea şipână în perioada interbelică, aproximativ, deşitoate acestea mai păstrează încă o bună parte

din caracteristicile vechii arhitecturi.Locuinţa cu ascunzătoare din satul Cavadineşti se

distingea - chiar şi atunci - prin câteva elemente definitoriipentru arhitectura construită până la mijlocul secolului alXIX-lea, adică: a) plan bicelular - tindă şi odaie - înscrisîntr-un patrulater cu laturile aproape egale; b) ferestre foartemici, dar cu tocurile bine meşteşugite; c) prispă înaltă şilargă, complet deschisă, dispusă pe o singură latură - defapt pe lângă peretele de la faţadă - construită întru totuldin lut; d) absenţa stâlpilor de susţinere de la faţadă,supliniţi fiind doar printr-un singur par, nesemnificativ pringrosimea sa şi lipsit de orice intenţie de decor, numit „scaramâţii”. Pe aici se urcau mâţele în podul casei, mai ales toamnaşi iarna, când prezenţa lor acolo era strict necesară; e) unsistem specific altor vremuri, de îmbinare a pieselor lemnoasecare formează cununa superioară de rezistenţă a construcţieişi care erau fixate cu cepuri din lemn de corn sau de salcâmîn loc de cuie din metal; f) soba amplasată spre centrul odăiişi asamblată într-un adevărat perete care delimitează unspaţiu intim, numit etac – iatac. Rareori acest perete separăcomplet etacul de restul odăii. Bunăoară, în partea de susrămâne de obicei un spaţiu gol de aproximativ 0,50 m, pânăla plafon.

De asemenea, spaţiul uşii rămâne de obicei gol saueste mascat cu o draperie din pânză albă ţesută de in saucânepă. (Notă: toate fotografiile sunt din Cavadineşti).



Nr.130


36

DULCEŢURIŞI OTRĂVURI

sau

D´ALE CARAGIALELUI

AnulI.L.Caragiale

Piesă-evocare de Victor Cilincă

După diferite mărturisiri scrise şi vorbite ale lui Ion Luca Caragiale şi ale altora despre nenea Iancu.- Text distins cu Premiul III la Concursul naţional de dramaturgie-comedie al Festivalului de comedie„Fani Tardini”, 2012.

NOTĂ asupra textului scris: Textul cules bold reprezintă citate exacte ale unor autori atribuite lui Caragiale,ori extrase din scrisorile şi actele scrise şi semnate de dramaturg.

Acţiunea actului întâi se petrece la Berlin, la masa de pe terasa unui restaurant modest, dar curat,„Nietzold”, cu terasa puţin mai ridicată faţă de rampa scenei. O uşă centrală cu doar unul dintrecanaturi deschis în lături. Trei mese sunt „la stradă”. O oglindă mare cât un stat de om, sprijinităchiar lângă intrarea în restaurant, în care se vor compara personajele. Afişe de reclamă la bere şila spectacole de operete sunt lipite pe geamurile mai şi destul de opace, de pe peretele restaurantului,paralel cu rampa scenei. De după geamurile mate vom vedea pe parcurs, proiectate ca într-unteatru de umbre, scene mimate care susţin câte un monolog al lui Caragiale.

FRAULEIN GOETHE: Aaaa-a! Herrdirektor… Was is das?

HERR DIREKTOR: Ja, ja… ca de obicei,drăguţă, da´ mai amar... (sieşi) Cred că iar am cerutsă vină poliţia, în loc să chem ospătăriţa. (mieros) Şice mai faci, drăguţă? Drăguţă fraulein asta, ja-ja.Crez că trebuia să-i spui oarece-ceva în genul (cautăprintre hârtiile împăturite dintr-un buzunar de lapiept) Guten tag, f raulein Goethe!Entschuldigung! Wie geht’s? Mă rog, brotăceascaasta a lor… (Exasperat, Caragiale face semn,mimând că bea dintr-o ceaşcă de cafea - de maimulte ori, până ce frumuşica şi puţ inneperspicacea tânără face semn că şi pricepe,dând din cap şi ieşind) Ce singurătate, domnilor, cepustie pă la mese! (se întinde) Şi chiar de-ar fi cevaşilume, tot n-aşi pricepe eu ce-şi spun, să am şi eu ungheşeft literar-acolo, să prinz adică vreo povestenoauă… Noi suntem o rasă proastă, da´ cu inimăbună, nu ca ăştia, care merg cu toţii în Rai doar pentrucă nu le dă voie Polizei să greşească… (mai tare,după o Goethe invizibilă încă) Hei, fetiţo, să te învăţeu a veni la vreme sau măcar a promite clientului că„vineeee!”! Să-ţi arăt eu, eu, ca un bun regisor, dar şimare cârciumar, cum e a ţine tava bine de parcă ţi-arşi place, cum e a zâmbi frumos clientului chiar de-ţi

crapă măseaua, cum să răspunzi la glume, chiar şi laalea neserate, cum să întrebi omu´ dacă nu maipofteşte oarece-ceva… Să te-nvăţ - căci eu însumiam fost berar de seamă! Nu degeaba mi-a scrisCincinat: Iancu Luca Caragiale… / Îţi dă berea cumăsură…/ Face şi literatură… / Însă nu face…parale! (Un cap de bărbat din figuraţie - chelner,desigur - iese de după uşă, privind curios, apoise retrage. Nemţoaica scoate şi ea capul pe uşă,auzind vorbă, dar se retrage nedumerită.) Da,am fost şi eu berar, duduie, nu mă dai mătăluţăla-ntors, că am ţinut cârciumă mare şi în gară la Buzău,ca să nu zic de celebra „Gambrinus”, la Bucureşti,chiar în Piaţa Teatrului Naţional, unde-am avut succesmai mult pe scena mică, cu mititei, decât pe scenă,cu actori mari! Când vinzi bere nimene nu te acusăcă faci pornografie, dar când joci adeverul pe scenă,te flueră că eşti, cică, abject! Iar tot în Bucureşti amdeschis, madam fraulein, şi vestita cârciumă „BeneBibenti” - dacă tot nu-mi dădură, pentru talent lascris… premiul Bene Merenti!… (Se duce în uşarestaurantului, vorbind spre interior) Şi niciPremiul Academiei, pe care mi l-au refuzat hainii! Da´ce, prosa mea e tot „pornografică”, ma chere?!…Ţie, fetiţo, pot să mă plâng, că tot nu pricepiromâneşte! Sau ăi fi învăţat, de când îmi tot beu



REVISTA

37

şvarţul aci la voi!… (Iese din uşă, seopreşte în faţa oglinzii şi vorbeşte iarăşicu el însuşi cel din imagine.) Da, mă pricepla bere. Şi la fumat mă pricep, doar am fostun pic şi slujbaş la Fabrica de tutunBelvedere… Am fost şi bugetar, dar scurt! Edreptu, când să prinz şi eu leafă la stat, s-aredus postul: registrator clasa întâi înadministraţia centrală a Regiei monopolurilorstatului... Ce n-am fost? Am fost în tinereţăchiar şi agent de asigurări a societăţii„Naţiunea”… Iar în caz de harţă cu muşteriizavragii, să mă chemi, că mă pricep şi aici:doar am fost în juneţe amploiat la Tribunal, catata… Iar pa bătrâneţe, acuzat, auzi, că l-am

furat pe Tolstoi! Că l-am plagiat, adecă! Eu, care amfost şi revizor şcolar, şi jurnalist, şi sufler, şi copist, şiactor şi nici măcar roluri de hoţ n-am jucat! Da´ peunde-o mai fi umblând Barbu acesta, că doar nu s-ofi rătăcit! Auzi, avocat faimos şi să se rătăcească!

Se retrage la masă. Iese Goethe, care îiaduce… o halbă cu bere şi îndreaptă faţa demasă.

HERR DIREKTOR: Nein, nein! Nu bere, bre,întâi o cafea! Kaffee! Schwarzer Kaffee! Măcar săfi fost… o halbă cu cafea, la cât am mai chinuit eu cuscrisul şi astă-noapte… Am şlefuit şi-am şlefuit şi totnu mi-a plăcut ce-a ieşit! Şlefuieşti, mângâi nestimatacu fetrul şi cu puf de lebădă şi freci, şi freci, pân ́cevezi că n-a mai rămas nemica den piatră! Praful!!!Puzderia!!! Cenuşa!!! Mi-o fi venit, Doamne-fereşte,vremea să…?

Goethe ridică din umeri şi iese.

Herr Direktor măsoară cu două degete„gulerul” berii, măsoară şi distanţa între nivelulberii şi buza halbei, dând nemulţumit din cap. Dăsă strige, scoate un „Ţal!” mai încetişor, apoidă din mână a lehamite. Bea o gură, se strâmbă,recunoaşte apoi, dând din cap, oarece calităţibăuturii. Caragiale scoate pe urmă din buzunaro hârtie şi un plic, apoi scrie în tăcere pe foaie,cu creionul pe care îl moaie din când în când încălimara gurii. Se supune serviciului lui Goethe:în loc de cafea, gustă din când în când din halbă,

dându-i de gust. După câteva momente, citeşteîn şoaptă. Mai scrie, apoi reciteşte cu glas tare.

HERR DIREKTOR: Hei, madam, ştiai că eumi-s înscris în So-cie-ta-tea In-ter-na-ţio-na-lă a…a…. a Chelnerilor? De aice, din această serioasăconfrerie nu mă mai scoate nici ministerul de laBucureşti, nici vodă! Din masonerie te mai scoate,dintr-un partid, te leapădă, nevasta bagă divorţ latribunal, dar din frăţia chelnerească nu mă duce nimeneafară nici mort! Am să pun să-mi scrie şi pe cruce,căci cu greu primeşti astfel de recunoaştere - pe cândca scriitor, trebuie să fii doar culant cu critica… Totu´e să fii rigă, nu birlic! (gustă şi se mai îmbunează)Mde, nu-i chiar ca Pils-ul de Lipsca, da´ merge!Aşa… acum e gata şi nota mea de pedepsire pentrubăieţii din Iaşi…

Fraulein Goethe îi aduce o farfurioară cualune americane, cu care scriitorul îşi va facede lucru sau îi va îmbia pe cei care vor veni încontinuare.

HERR DIREKTOR: (Îi face semn să aştepte,înainte de a-i da scrisoarea. Citeşte cu glas tare,oprind doar cât să mai pună o virgulă.) „DragăNicule, ori n-ai primit o depeşă a mea - ori, cumsă zic? eşti un infam.” Mai degrabă, un infam, îţispun eu! Aşa: „Rog trimiteţi imediat tantiema meapentru Teatru”. Sigur a primit depeşa, ticălosul, da´ce, e prost să-mi răspunză dacă-l iau doar cufrumosu´?!… Aşa, şi pe mai departe: „Ştiam că s-ajucat, fără voia mea, zilele trecute, o piesă - nuştiu anume care - şi că s-a produs reţetă 770lei; deci mi-ar reveni 77 lei, căci 10% iau dinbruto.” Aşa… (scrie în tăcere) „… şi spre a evitaaltă neplăcere pe viitor, iată îţi alătur aci şi opetiţie către tine şi colegii tăi, prin care vă opresca mai juca ceva de mine, paranteză: vezi Cod punctPen. punct 342, închid paranteză, fără anume amea învoire.” O înţelege el, săracul - adică: CodPenal articol 342! (parcă se apără) „Cum? Ştiţică am dreptul să fiu supărat pe Teatrul vostru,şi-mi jucaţi fără voie, fără să mă întrebaţi măcar,piesele, şi, pe urmă, nici nu voiţi să-mi plătiţitantiema? Asta este, crez că vei conveni, prea-prea.



Nr.130


38

Dacă n-ai fi fost tu în comitet, pecinste că vă făceam o mare plăcere.”Oare cam cât ar face telegrafic banii dela Iaşi la Berlin? 48 de ceasuri, desigur!Am şi o replica numai bună de final:

„Pentru ce, cu un om aşa răucrescut ca mine,să vă înjosiţi voi, băieţi binecrescuţi, a finedelicaţi şi să-mi daţi pricina a face să mi sevază arama?” (către sală) Aplause, domnilor!(continuă, scriind plicul, apoi pune hârtiaînăuntru şi lipeşte cu limba) Acum adresa:Domnului Nicolae Volenti, Iaşi… strada… da. (Seduce până la uşarestaurantului şi aşteaptă cuscrisoarea întinsă.) MăiGoethe, fii drăguţă şi dă-obăiatului să o ducă la poştă.Post, ja? (Fata apare în uşăcu o tavă, el îi pune pe tavăplicul şi ceva mărunţiş, ea dădin cap că a priceput.)Danke, drăguţă! Ce bine că-iatât de scurt „danke” acesta,nici nu-ţi răceşti gura cu el iarna!E mai scurt decât românescul„merci” de pe la noi!

FRAULEIN GOETHE:Ja, ja…

HERR DIREKTOR: Nu ţise pare, drăguţă, c-am încheiatcam patetic, în stilul… ăăăă…lui Zoe Trahanache? (Ea seuită perplexă: nu înţelege nimic, dă doar dincap. Vine la masă, cu Caragiale după ea, şidebarcă solniţa de pe tava cu plic.) Trebuia să-i dau scurt în judecată, cum am făcut când mi-aupus „Scrisoarea pierdută” la Naţional fără învoire!Auzi, micuţo? Ce ştii tu, doar nu înţelegi româneşte,că ţi-aş spune cam ce le-am făcut eu atunci! Şi-aunăscocit, auzi, măşti după chipurile unorpersoane onorabile: Tipătescu, anume jucat, tetrimitea anume la… nu-ţi spun la cine care e şef laCamera de Comerciu! Dar mai ales Zoe… au pus-o pe artistă să dea din mâini ezact ca şi doamna…Ei, ha-ha-ha, nu-ţi spui persoana, nevastă de partid,damă bine! Astă purtare pe scenă nu putea decâtsă revolte cu toată puterea conştiinţa mea de

artist (se înfurie şi strigă, silabisind ca unor elevila clasă; fata crede că strigă la ea şi tremurătava), lucrările mele fiind nu nişte bufoneriimenite să parodieze în treacăt persoane reale,ci nişte lucrări de artă cu intenţia de a înfăţişaîntr-un mod mai durabil tipuri ideale. I-am chematatunce drept martori la bară, în cap cu directorulgeneral al teatrelor, şi pe regizor, şi pe Nottara, şi peNiculescu, şi pe Toneanu, şi pe săracu´ Brezeanu…

FRAULEIN GOETHE: Wieder Pils, herrdirektor?

HERR DIREKTOR: Cafea! Ja? Ja, drăguţă, ja!

Chelneriţa pleacăcu plicul.

HERR DIREKTOR:Am uitat să fac pe vedere şiun steguleţ tricolor… Îlputeam desena chiar peReichstag. (bombăne) Eu,de bună voe expatriatul,gonitul, înjuratul, umilitul,Ulise cel făr´ de Itaca,întotdeauna colorez câtre-unsteag românesc pe vederilece le trimit acasă. Şi… iatăcă iar vorbesc singur, da´măcar vorbesc singur peromâneşte! Că fata asta nune ştie limba şi până vineBarbu crăp naibii de sete şi

de foame şi crăp pre limba ăstora!

Herr Direktor face semn şi din culise apareo florăreasă cu coşul de flori.

HERR DIREKTOR: Ah, florile mele! Garoafele!Ia de-aici, micuţo, bănuţii, o floare nu are preţ! (îi dăbani mai mulţi, îşi ia seama şi mai retrage, apoifata iese să nu se răzgândească omul, iar elrămâne mirosind cu nesaţ) Acuşi, ce fac eu cu ele?Bărbat cu flori în braţe! Ei, se va bucura nevasta…

(va urma)



REVISTA

39

Vila Robescu din Sinaia

Ol u c r a r eaparte oconst itu ieV i l aRobescu dela Sinaia.A u t o r u la c e s t u iproiect aconsideratnecesar săabandonezeîn totalitateadaosuriledecorative,

mergând pe o puritate geometrică, unde predominăstreşinile proeminente, profilate pe fundalul pădurii debrad. Cu un parter foarte ridicat, specific caselor demunte, unde predomină încăperile de serviciu, sesuprapun vaste săli de primire, dispuse după schematradiţională a caselor ţărăneşti, în stânga şi dreaptaunei tinde spaţioase. Etajul superior cuprindedormitoare şi mai multe încăperi mai mici, care oferăo diversitate a volumelor pe ansamblu 1.

Prin masivitatea construcţiei ea se poate asemănacu o tradiţională „culă”, caracteristică zonelorsubcarpatice meridionale, unde impresioneazăcerdacul, la care se ajunge printr-o rampămonumentală a scării exterioare.

Referindu-sela această vilă de laSinaia, Ion Mincuavea să scrie înanul 1896, omărturisire decredinţă pentruprofesia dearhitect: „Oraşeîntregi s-au ridicatca din pământ înţara aceasta, Sinaiaspre pildă, şi deunde am fi pututcontinua în ele o

CENTENAR ION MINCU (1852-1912)

tradiţiune şi a realiza o arhitectură originală, care săfie expresiunea obiceiurilor, climei, trebuinţelor şisimţirilor noastre, am alcătuit o adunătură bizară şihibridă de modele rău copiate ale arhitecţilor din toateţările şi din toate climele, adunătură care ne înfăţişeazăîn cea mai ridicolă alăturare, aşa numita maison deplaisance din preajma Parisului cu casa flamandă,castele gotice în miniatură şi vile din sudul Italiei”2.

Casa Robescu din Galaţi

Faptul că Ion Mincu execută nu mai puţin de treiproiecte de clădiri familiei Robescu, întăreşte supoziţialui Mihail Caffé, de existenţă a unui grad de rudenieîntre arhitect şi comanditar 3.

La Bucureşti, arhitectul realizează o reşedinţă fărătrăsături caracteristice, spre deosebire de vila - palatimpunătoare, de la Galaţi, unde se pot admiraornamente ceramice şi de lemn, la streşini, colonete,balustrade, ancadramente. Anumite ornamenteprecum: ceramica policromă, desenul arcaturilorlanciolate, friza de ocniţe şi butoni, colonetele de lemnsculptate ale logiei de la intrare, cât şi modul cum aconceput streaşina, indică o apropiere evidentă cuarhitectura utilizată la casa „Casa Lahovary” şi maiales la „Bufet”. Dar volumul acestei case se apropiemai mult de vila de la Sinaia decât de celelalte douăsemnalate, dorind parcă să realizeze o reşedinţăimpozantă. Abundenţa ornamentelor ceramice lapartea superioară a faţadei, cât şi anumite detaliidecorative, atenuează severitatea silueteimonumentale4.

Radu Moţoc- episodul al III-lea -

Note:

1. Mihai Caffé, Ion Mincu, Ed.Minerva, Bucureşti, 1970, p.54.2. I.Mincu, Şcoalele noastrede arte frumoase, Literatura şiarta română, 1896.3. Mihail Caffé, op. cit., p.55.4. Ibidem, p.58.



Nr.130


Interviu cuCristian Peppino

40

Mitruţ Popoiu

The Moonlight Kingdom,2012, 94 min.

R e g i a / S c e n a r i u l :Wes Anderson

Cu: Bruce Willis, EdwardNorton, Bill Murray, Jared Gilman,Kara Hayward.

Într-un articol din Journal ofAesthetics and Culture intitulat„Notes on metamodernism”,

teoreticienii olandezi Timotheus Verleumden şi Robin vanden Akker proclamă naşterea noul curent artistic post-postmoderist, pe care îl şi trec printr-un „botez”. Ei afirmăfaptul că în anii din urmă, „noile generaţii de artiştiabandonează din ce în ce mai mult preceptele estetice aledeconstrucţiei, parataxei şi pastişei (propriipostmodernismului, n.n.) în favoarea unor noţiuni esteticede reconstrucţie, mit şi metaxis. Aceste trenduri şi tendinţenu mai pot fi explicate în termeni ai postmodernului. Eleexprimă o speranţă (de multe ori păzită) şi o sinceritate(uneori simulată) ca aluzie la o altă structură asentimentului, sugerând un alt discurs…”

Întoarcerea la mitul copilăriei americane în genul luiTom Sawyer sau al lui Huckleberry Finn, desigur dintr-operspectivă uşor altfel decât cea clasică, pare a fi şi motivulprincipal care domină viziunea cinematografică a lui WesAnderson, un regizor nu foarte cunoscut, dar care deja abifat unele semi-succese prin comediile pline de sarcasm„The Darjeeling Limited” (2008) şi „The RoyalTenenbaums” (2011). Aceeaşi tehnică, împrumutând cevadin cotidianul familiei Adams, dar şi din atmosferamisterioasă care domină povestirile lui Mark Twain, suntinstrumentate şi în noua realizare a regizorului texan,intitulată Regatul de la răsărit de lună (The MoonriseKingdom), în care „bătrânii” precum Bruce Willis, EdwardNorton şi Bill Murray nu sunt decât personaje secundare,contururi pentru prezenţa eroilor peliculei - Sam, un băiatorfan, fugit dintr-o tabără de cercetaşi aflată pe o insulăizolată şi Suzy, o fată dintr-o familie bună, dar terorizată decomportamentul bizar al unor părinţi autoritari.

Povestea lui Anderson este o poveste visată de oricecopil, fie el de 12 sau de 70 de ani, care abandonează viaţaanostă în mijlocul a altor zeci de colegi de aceeaşi vârstă şidevine deodată eroul întregului univers. Iar dacă acestlucru se mai întâmplă şi la sfârşitul unei vacanţe de vară,departe de casă şi în compania unei persoane dragi, atuncitotul e perfect. Aventura de vară e povestită de cineva cumarele talent al mamei sau bunicii sau pur şi simplu al unuipersonaj dotat cu oralitatea educatoarei, la lumina lămpiisau a lanternei ascunse sub pătură, iar imaginile nu suntaltceva decât formele pe care poveştile le capătă atuncicând închidem ochii. Nu există personaj care să nu fie

extraordinar în felul lui, oriadorabil, ori dimpotrivădetestabil. Fiecare intră în pieleaeroilor necesari desfăşurăriiunei istorii exemplare, un fel deiniţiere într-o nouă stare aexistenţei, dacă ar fi să vorbimîn expresii eliadiene. Copiii nu mai sunt simpli copii, iaradulţii nu par a se limita doar la atitudinea caracteristicăoamenilor maturi. Contururile se relativizează, eroii îşischimbă posturile din care privesc lumea, dar cu toateacestea nu uită nici de vârsta şi nici de poziţia lor însocietatea care - în ciuda faptului că este o poveste -respectă regulile. Reguli care nu exclud însă miracolele ceapar la tot pasul cu o lejeritate ieşită din comun, fără însă afi vorba despre magiile lui Harry Potter, ci mai degrabă înstilul în care ele fac parte din viaţa personajelor care îlînsoţesc pe Peter Pan.

Cei doi copii scăpaţi de sub tirania regulilor adulţilornu fac altceva decât să imite mitul filmelor de acţiuneamericane, cu eroi urmăriţi, care găsesc sprijin în cei din jurşi care, după ce au întors totul cu susul în jos, rezolvătoate şi se bucură la sfârşit de acel „au trăit fericiţi până laadânci bătrâneţi”. Cu toate acestea, nu îşi pierd inocenţacopilărească, refuză iubirea complicată în stilul oamenilormari, precum şi pedepsirea răufăcătorilor. Sam, băiatul înpericol de a fi luat înapoi la orfelinatul văzut ca un dezastrual educaţiei, îl copiază fizic pe Harry eroul ultimelor generaţiide copii, dar locul trucurilor învăţate din cărţile de vrăjitoriee luat aici de cultura enciclopedică haioasă oferită de viaţade cercetaş. Suzy împrumută deja din stilul domnişoareloramericane rujate şi mestecând gumă, fără a fi însă prinaceste detalii superficială. Toată acţiunea petrecută peinsula izolată e un joc la care însuşi Dumnezeu pare să nurămână indiferent, contribuind cu intensificarea unor stări,am putea spune, uşor romantice. Sfârşitul este prozaic, darnu banal. Aşteptat, dar nu prevăzut. Furtuna trece, familiilerevin la viaţa dinainte, taberele îşi încheie programul fiindcăvine toamna, dar istoria nu se sfârşeşte aici, pentru căurmătoarea vacanţă de vară - cu noi peripeţii, la fel deamuzante şi incitante - bate la uşă. Bătrânul Bruce Willis,în haina de poliţist, nu se poate abţine să nu îmbracepersonajul care deja l-a făcut celebru: este iarăşi salvatorultuturor răniţilor şi părăsiţilor, dar fără a face uz de paradadin cale-afară de scânteietoare din seria „Die Hard”.

Regizorul Anderson creează universul neautentic, darcumva credibil, al neo-romantismului anilor interbelici,întrebuinţând procedee cinematografice moderne, fără a fibântuit de fantoma anacronismului din filmele istoricedifuzate peste ocean. Un univers al copilului vremurilor i-podului, internetului şi al jocurilor virtuale, care însă nu şi-a pierdut inocenţa în bucuria jocului său. Un copil caretrăieşte inocent, ascuns în ungherele cele mai tainice alefiecăruia dintre noi.

Regatul de la răsărit de lună



REVISTA

41

3

Patru proaspete absolvente ale Facultăţiide Arte Plastice, Decorative şi Design dincadrul Universităţii Dunărea de Jos şi-au reunitcele mai recente lucrări într-o expoziţie intitulată„Jurnalul pictorului”, girată de Muzeul de ArtăVizuală şi găzduită în foaierul Teatrului Muzical

„N. Leonard” (curator, pictorul-muzeograf GheorgheAndreescu). Ele se numesc: Simona Pascale, CrenguţaCorina Macarie, Rodica Gherghinoiu şi Monica Turcu(foto, de la stânga la dreapta). Desigur, pentru cei careurmăresc fenomenul plastic gălăţean, acestea nu suntnume necunoscute, întrucât au mai apărut expoziţii fieindividuale, fie colective, organizate de facultateamenţionată, Muzeul de Artă Vizuală sau Filiala Galaţia U.A.P.R. Expoziţia lor, deşi fiecare îşi areindividualitatea sa, este unitară şi arată că toate celepatru artiste se află pe un drum bun al evoluţieipostuniversitare, dovadă prezenţa lor în unelemanifestări cu caracter naţional şi internaţional, ca şirecentele premii obţinute în cadrul acestora. Astfel,Monica Turcu a fost distinsă cu un premiu la Concursul

de pictură realizată ad-hoc „Câmpina 24 h” şi MarelePremiu la Bienala de la Verona (Italia), Simona Pascalea fost onorată cu Premiul pentru pictură şi pentrugrafică la Lucerna (Elveţia), iar Crenguţei Macarie is-a conferit Premiul pentru pictură la Bienala Artelor„Ion Andreescu” de la Buzău, ediţia a VIII-a, 2012.

R e c u n o a ş t e r evalorii creaţiei lor peplan naţ ional şiinternaţional esteîmbucurătoare, iarp a r t i c i p a r e aacestora, ca şi aaltora lamanifestările localeaduce un suflu nou,adaugă sângeproaspăt pentrupropulsarea arteigălăţene.

Aşa cum a dovedit şi cu alte prilejuri,Crenguţa Corina Macarie este preocupată în lucrărileei îndeosebi de figura umană şi de raporturile omuluicu semenii şi cu societatea în care trăieşte. În centrultablourilor expuse se află clovnul, personaj des întâlnitîn pictura românească şi în cea universală, aflat laconfluenţa realului cu fantasticul, exponent al unorsentimente contradictorii. În spatele aparenţei salehazlii, a măştii şi a vestimentaţiei strălucitoare, se potascunde de cele mai multe ori drame şi tristeţisfâşietoare, nelinişti care macină interior. Clovnii dinpânzele Crenguţei Macarie sunt înfăţişaţi şi ei înipostaze diferite: trăind momente de tensiune sau derelaxare, cufundaţi în gânduri după ieşirea din scenă,alături de instrumentul pe care l-a folosit în timpulspectacolului, pregătindu-se pentru întâlnirea cupublicul. Artista fragmentează compoziţiaansamblurilor, pensulaţiile sunt largi şi spontane,fundalurile fac un tot unitar cu elementele careformează substanţa tablourilor. Ea a preluat din tehnicareprezentanţilor „action painting”-ului gestica largă,mişcarea energică şi dinamică a pensulei şi spatuleiatunci când aşterne materia picturală, pe care o aplicănu unei iconografii abstracte, ci unui figurativ clarconturat, expresiv, modern, construit în spiritul uneiviziuni bine individualizată. Desigur, în afară de clovni,în pânzele artistei întâlnim şi alte personaje, masculinesau feminine, care evocămomente ce ţin de un

Mor

phoc

hrom

a Identităţi plastice feminine în devenire



Nr.130


Explozielirică

trecut păstrat ca o nestemată în memoria afectivă. Simona Pascale pendulează între figurativ şi

abstract. La ea, tâlcurile elementului uman, acolo undeacesta există, sunt înţelese la o lectură foarte atentă aţesăturii de tuşe şi pete de culoare. Unele compoziţii,cum este şi cea intitulată „Criza”, sunt pornite chiarde la aspecte ale vieţii noastre cotidiene, de la stareasocială existentă la noi şi la alţii. Într-un alt tablou, otânără femeie ce poartă pe cap o pălărie cu borurimari şi aşteaptă pe o bancă, este surprinsă din spate,iar perspectiva care se desfăşoară înainte-i stă subsemnul nebulozităţii. Un alt personaj feminin trăieşteîn prezenţa florilor amintiri care-i răscolesc sufletul.În compoziţiile pur abstracte, Simona Pascale mizeazăpe forţa expresivă a materiei cromatice. Aici ea semişcă cu dezinvoltură, petele de culoare suntarmonioase, uneori mai stinse, alteori maiexplozive, aşezate în mase compacte. Faţă decolega sa Crenguţa Macarie, ea aplică pastacu mai multă consistenţă, tonurile dobândescsonorităţi muzicale. Rodica Gherghinoiu seremaecă prin lucrările sale axate pereprezentarea figurii umane. Pentru ea, omulcontemporan constituie o temă majoră deinvestigaţie plastică, pe care o exploreazăprintr-o abordare stilistică modernă, căutândsă găsească soluţii de limbaj care să-i pună înevidenţă individualitatea. Potolită în culoare,artista utilizează o gamă de griuri care creeazăsenzaţia de cântec abia şoptit. Mult mai vizibilla ea este interesul acordat desenului. O linie,uneori sigură şi continuă, alteori ezitantă sau întreruptă,conduce la plăsmuirea unor compoziţii cu personaje înrealizarea cărora pictoriţa pare preocupată nu atât deexpresia chipului acestora, cât mai ales de surprindereaunor gesturi şi atitudini, a staticului şi dinamicului, araportului cu mediul în care ele se mişcă. În schimb, înportretele propriu-zise se observă efortul artistei de a

se concentra asupra sondajului psihologic, areliefării unor trăsături definitorii ale personalităţiimodelelor.

Mai apropiată de arta abstractă, MonicaTurcu se distinge în această expoziţie mai ales princompoziţiile cu temă sacră. În acest sens, eadezvoltă motivul jertfei cristice sau recurge lasimboluri statornicite în mitologia biblică. Tablourileei cu Iisus crucificat sunt pictate într-o manierăîndepărtată de orice canon cerut de erminii. Spiritulinventiv al artistei se observă în libertatea ce şi-oasumă în configurarea unor imagini sfâşietoare,sumbre, care exprimă întreaga suferinţă a Celuirăstignit pe cruce, jertfa Mântuitorului pentruispăşirea păcatelor lumii şi pentru ca oamenii să

dobândească viaţă veşnică. În felul cum artistareuşeşte să evidenţieze jertfa cristică, se simit ecouridin gramaticile expresioniste şi chiar influenţaprofesorului său de la facultate, pictorul LiviuNedelcu. În alte tablouri axate pe tema sacrului, eaapelează la colaj sau aşează pe suportul de pânză unstrat de gips, peste care intervine cu culoare, cuînscrisuri din texte biblice, cu încrustaţii ce figureazăobiecte şi semne simbolice. Culoarea este de o maresobrietate, predomină ocrul, pământul de Siena şigriurile. Mai vioaie în tonuri şi predispusă spre unlirism mai exuberant se manifestă în compoziţiilepur abstracte.

Aducând o notă de inedit şi prospeţime înpeisajul plasticii gălăţene, expoziţia celor patru artiste,

găzduită de foaierulTeatrului Muzical „N.Leonard”, este omanifestare care neîndreptăţeşte să credemcă în oraşul nostru aînceput să se simtăpulsul existenţeiFacultăţii de ArtePlastice, Decorative şiDesign, înfiinţată întoamna anului 2008, cămunca dascălilor dinaceastă instituţie (unmerit cu totul deosebit îirevine pictorului Tudor

Ioan) a început să dea roade de folos arteicontemporane româneşti şi beneficiarilor acesteia.Depinde de absolvenţii ei cum vor aprofunda celeînvăţate în timpul studenţiei şi de felul cum îşi vorcanaliza şi conduce talentul şi munca pentru a-şi definipropria identitate.



REVISTA

DICŢIONAR - Artişti plastici gălăţeni (68)43

Paginile 41-43 realizate de Corneliu Stoica

Art

e vi

zual

e

MATEESCU, Dan – sculptor. S-a născut la 8aprilie 1943, la Moineşti, judeţul Bacău. Esteabsolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi, clasaprofesorului Vasile Florea, promoţia 1973. Afuncţionat ca profesor, apoi, până la pensionare, camuzeograf la Muzeul Mixt din Tecuci. Membru al

U.A.P., Filiala Galaţi,din 2001. Expoziţiipersonale: Tecuci(1979, 1982, 1988,1990, 1992, 1996,1998, 2003, 2008),Suceava (1982),Bucureşti (1982),Galaţi (2002, 2004,2006), Brăila (2003).A participat la multemanifestăr i cucaracter judeţean şinaţional organizatela Galaţi (1985, 1998,1990, 2000, 2001,2002), Focşani

(1998), Bacău-Chişinău (2000). Lucrări de artă monumentală:Tecuci („Mihai Dimitriu” - ciment; „Calistrat Hogaş” -ciment, „Tudor Pamfile” - bronz; „Elena Doamna” - ciment, „Zbor” - metal; „Monumentul cercetaşului” - bronz;„Natalia Negru” - ciment; „Ion Petrovici” - ciment; 10busturi reprezentând personalităţi tecucene, amplasate peAleea Personalităţilor din Grădina Publică); Lieşti („Statuialuptătorului dac” - ciment); Ţepu („Tudor Pamfile” - ciment;„Monumentul eroilor” - ciment - inox); Buciumeni(„Paraşutista Smaranda Brăescu” - ciment; „Monumentulparaşutismului” - ciment, aluminiu); Poiana („Decebal” -ciment); Stănişeşti-Bacău („George Apostu” - ciment);Podu Dâmboviţei („Himera” - lemn); Iveşti („Ştefan Petică”,relief - bronz; „Hortensia Papadat Bengescu” - ciment).

Sculpturile de interior ale lui Dan Mateescu suntaxate pe generoasa temă a maternităţii, dezvoltă într-unîntreg ciclu motivul „scării” sau îşi au sorgintea întehnologia populară şi în diferite obiecte cu caracteretnografic. Nota lor vădit simbolică este evidentă. Stăpânpe tehnica cioplirii în lemn, artistul înscrie în spaţiu formeşi volume de o mare simplitate, cu o încărcătură semanticărelevantă. Tăietura lui Dan Mateescu nu este sofisticată,ea se apropie de cea a meşterilor populari, numai că artistulştie să folosească şi câştigurile artei şi tehnologiilormoderne. Ştie să folosească de asemenea calităţile şiimperfecţiunile masei lemnului pentru a obţine anumiteefecte vizuale, pentru înlăturarea monotoniei şi dinamizareadiscursului plastic. Sculpturile sale se caracterizează printr-un echilibrat simţ al ritmurilor, prin dezvoltarea lor îndesfăşurări spaţiale expresive, care să permită privitorilorreceptarea conţinutului ideatic şi a sentimentelor de careartistul este animat.Apelând la geometrizare şi

stilizare, la perforarea după uncalcul aproape matematic atrunchiului sau, dimpotrivă, laimplantarea în acesta a unoraccesorii, Dan Mateescurealizează o sculptură sensibilă,coerentă, redusă la esenţial,dovedindu-se un continuator înspirit modern al tradiţiei. Uneledintre lucrările sale din ciclul„Scara” sunt ecouri ale iconografiei religioase pe aceastătemă, având semnificaţia purităţii şi tăriei credinţei, a treptelorurcate în drumul spre mântuire şi îndumnezeire, a aspiraţieişi setei omului de înălţare, de autodepăşire, a eforturilorsale de a sparge barierele care limitează cunoaşterea umană.Alte lucrări îşi au geneza în unele elemente de culturămaterială întâlnite în gospodăria ţărănească: raghila, căuşul,râşniţa, piatra de moară, roata, maiul etc. Chiar modul desprijinire a unor lucrări pe trei picioare aminteşte de scauneleţărăneşti din jurul mesei rotunde tradiţionale, care i-a inspiratlui Brâncuşi „Masa tăcerii” de la Târgu-Jiu, sau, rămânândîn domeniul sacrului, am putea spune că fac aluzie laTrinitate. Formele şi volumele înscrise de Dan Mateescu înspaţiu îşi pierd arhaicitatea şi atributele obiectului utilitar,dobândind valenţele artei. Lemnul îşi păstrează căldura,plinurile şi golurile sunt armonizate cu ştiinţă, echilibrat.Suprafeţele în care loviturile dălţii dau o anumită vibraţiemateriei alternează cu cele atent şlefuite. În unele varianteartistul implantează în textura lucrării elemente metalice.Sculpturile reţin prin ritmul undoios, liniştit al formelor şivolumelor, prin monumentalitatea lor, prin acribia cu caresculptorul explorează virtuţile lemnului, dându-i o nouăviaţă. Dan Grigorescu vedea în Dan Mateescu „un sculptoral formelor ample, înscrise cu aplomb în spaţiu, care ciopleştecu un simţ sigur al raporturilor constructive”. La rândulsău, regretatul critic de artă Marin Mihalache remarcă„temperamentul său domol, tăcut ca înseşi materialelesculpturii sale, evoluând sub patronajul brâncuşian,preocupat să se încadreze într-o viziune modernă, în caresensibilitatea se subordonează creator înscrierii în spaţiu aunor volume expresive, prin care elogiază nobile aspiraţiiumane”, în timp ce Cristina Angelescu evidenţiază „forţacreatoare interioară capabilă să arhitectureze metafore, unsimţ al ritmului care trebuie să cucerească spaţiul şi să-lsupună, o desfăşurare muzicală limpede, superioară,diversificată a liniilor”.

Bibl.: Corneliu Stoica, Monumente de artă plastică din judeţulGalaţi, Editura Alma, Galaţi, 2003; Corneliu Stoica, Identităţiartistice, Editura Alma, Galaţi, 2004; Corneliu Stoica, Întâlniriconfortante, Editura Sinteze, Galaţi, 2007; Valentin Ciucă, Un secolde arte frumoase în Moldova, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; ValentinCiucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011.



Nr.130


Castelul zburator, acvatinta, 620x760 mm

fantezie româneascã44

Mănăstirea Dumbrăviţa,o importantă aşezare monahală din sudul Moldovei

Ştefan Andronache

Întrucât multe din mănăstirile din Moldovaajunseseră într-o stare „aşa de nenorocită“, din cauzacălugărilor fugari, Patriarhia de la Ierusalim, care numai avea niciun câştig de pe urma acestora, s-a văzutnevoită să renunţe la ele aşa cum s-a întâmplat,desigur, şi cu metocul Dumbrăviţa care avea să ajungăslobod (18). Şi pentru că nu sedorea sub nicio formă camănăstirea să rămână fără unocrotitor credibil, „monahulIoosop(!) Rusul ot Dumbrăviţa“închină aşezământul, la 20octombrie 1731, MitropolieiMoldovei din Capitala ţării. Iatăce se menţionează în zapisulacestuia: Pentru ca „să nu rămâieSfănta biserică fără stăpănire, casă nu să răsăpească pomanamoşilor mei“ (…), „am închinataceastă Sfăntă MănăstioarăDumbrăviţa Sfintei Mitropolii dinIaşi, cu tot locul şi cu toate moşiilecăte arată uricul şi alte zapisă amoşilor mei de danie şi decumpărătură“ (19).

După cinci ani,Mitropolia Moldovei din Iaşirealizează un inventar al tuturorzapiselor, mărturiilor şi hrisoavelor atingătoare demoşiile noului său metoc din ţinutul Tecuciului, 31 dintreele fiind legate în mod direct de moşia Dumbrăviţa şi9 de moşia Dimăceni (20).

Ţinem să precizăm că prima hotarnică apărţilor de moşie din Dumbrăviţa, dar şi din Sineşti, afost realizată, pe 8 mai 1753, de către CostacheConachi şi Tănasie Petrache (21). Vreme de treidecenii, după această tentativă de aplanare aconflictelor permanente dintre egumeni şi răzeşi, putemspune că ne-au mai parvenit şi alte informaţiireferitoare la „mănăstioară“, lucru ce ne determinăsă credem că aceasta începuse să decadă din carecauză avea să i se potrivescă mult mai bine denumireade schit. Supoziţia noastră este întărită chiar de o cartedomnească a lui Alexandru Constantin Voievod, din 5mai 1784, de pe vremea când era stareţ Macarie, dincare aflăm că mai exista aici doar un schit „închinat la

Sf-ta Mitropolie“, care „are parte de moşie în Sineşti,dată danie de răzeşi“ (22).

Şi pentru că aşezământul, în ciuda condiţiilorvitrege care i-au diminuat importanţa, continua să sebucure de respectul şi încrederea credincioşilor dinzona înconjutătoare, aceştia nu ezită să-i facă unele

donaţii. Astfel, în 1794, DumitruHalvagiu dă danie o „dugheană cupivniţe în tărgul Tecuciului“, pecare schitul s-o stăpânească dupămoartea sa“ (23). În anulurmător, monahul Damaschin dela Schitul Dumbrăviţa dăruieşteacestuia jumă tate din via„strămoşească în dealulOdobeştilor (…) în întindere de unpogon“ (24). La începutul secolului al XIX-lea, aga Petrache Negre, tatăl luiCostache Negri, reuşeş te săhotărnicească moşia Dumbrăviţacare aparţinea schitului cu acelaşinume aflat, de această dată, înţinutul Putna (25). Trebuie sămenţionăm, totodată , că şiCatagrafia din anul 1809menţionează existenţa acestuia totîn ţinutul Putna având ca

„nacialnic“ pe ieromonahul Hrisant (26). Pe data de10 iunie 1809, inginerul I. Braun din Tecuci întocmeşteun plan al moşiilor Dumbrăviţa, Sineşti şi Dimăceni,cea din urmă aflându-se în proprietatea MănăstiriiAdam (27), iar zece ani mai târziu, pe când „nacialniculschitului“ era Silvestru, vornicul de poartă FotacheFulger din Tecuci realizează o hartă a moşiilor Sineştişi Dumbrăviţa, ambele proprietăţi ale MitropolieiMoldovei în care, iarăşi, identificăm cu uşurinţă locurileunde se găseau schitul, iazul şi moara acestuia (28).

Printre egumenii schitului Dumbrăviţa, dinprima jumătate a secolului al XIX-lea, s-au numărat:Ghideon, Parthenie, Gavril şi Silvestru, acesta din urmăîndeplinind funcţia de „nacialnic“ în intervalul 1819 -�1834 (29).

În perioada imediat următoare este aproapesigur că Schitul a fost nevoit să-şi întrerupă activitatea.Din ceea ce fusese odată mai rămăsese doar Sfântul



REVISTA

45lăcaş care, pe parcurs, a preluat prerogativelebisericii de mir pentru poporănii ce aveaulocuinţele în partea de miază-zi a satului Suraia(astăzi cartierul Butuceni), din ţinutul Putna.

Cum se înfăţişa biserica cu hramul Sf.Ilie a fostului Schit Dumbrăviţa, în pragul celeide a doua jumătăţi a aceluiaşi veac , aflăm dintr-o jalbă, din 4 mai 1850, a locuitorilor de pe moşia

acestuia care, simţindu-se puternic afectaţi de stareade de degradare în care ajunsese, se adreseazăDepartamentului Averilor Bisericeşti din cadrul SfatuluiAdministrativ al Modovei cerându-i să-i sprijine înreabilitarea ei. Iată o parte din conţinutul acesteia:„Sfănta Biserică ci o avem pe moşia aceasta esti foarteveche <de> peste 60 ani şi fiindcă esti făcută din bărneşi temelia iarăş<i> de lemn şi căptuşala cu scănduri şis-au strămbat în toate părţile şi de ploi curgi pide-asupra şi în toate părţile, s-o putrezit lemnăriaîntr-însa. Pentru care nu mai este chip a să sluji într-însa şi o clopotniţă ci să găseşte în patru furci putreziiarăşi să găseşti strămbă şi nici să poate a să suidascălul într-însa a trage clopotul“ (30).

În fine, un ultim document referitor la SchitulDumbrăviţa pare să fie o catagrafie din anul 1854,realizată de serdarul Iancu Pavlov, care viza„acareturile di pi moşia Schitului Dumbrăviţa în trupurileBătineştii (Bilieşti, n.n.), proprietatea Sfint<ei>Mitropolii“ de la Iaşi, unde se afla şi „una casă (…) cutrii odăi (…) acoperită cu scăndură de brad, cu patruuşi de scănduri de brad cu ţiţini cu clapi şi verigi defier“ (31). După 1863, când Ministerul Cultelor şi InstrucţiuniiPublice ceruse, protoieriilor de prin judeţe, o situaţieexactă a schiturilor desfiinţate în vederea aplicării Legiisecularizării averilor mănăstireşti, ce urma să fieadoptată de către Domnitorul Al. I. Cuza, cel de la

Dumbrăviţa nu mai apărea menţionat nicăieri. Deci,înainte de această dată, schitul îşi încetase cu totulactivitatea. Concluzionând, putem spune că Mănăstirea (şi maiapoi Schitul) Dumbrăviţa, creaţia a unor oameni cucredinţă adevărată în Dumnezeu, a supravieţuit vremede aproape două veacuri, graţie numeroaselor daniifăcute de credincioşi, reuşind nu numai să

răspândească, ci să şi întreţină flacărareligiei noastre ortodoxe în sudulMoldovei, să contribuie la răspândireaînvăţăturii atât de pilduitoare a Domnuluinostru Iisus Hristos în rândul locuitorilordin ţinuturile Tecuci şi Putna. Poatetocmai de aceea, oamenii de astăzi dinactualele judeţe Galaţi şi Vranceacontinuă să-şi amintească cu respect, darşi smerenie, de existenţa acesteia. Iată, într-un fel, şi motivaţia care ne-a determinat să dedicăm rândurile defaţă acestui important lăcaş deînchinăciune.

Note:18. N. Iorga, „Istoria bisericii româneşti“, ed. a 2-a,vol. II, Bucureşti, 1930, p. 76.19. C.S. şi C.A.S., op. cit., doc. LI, p. 48-49.20. BAR-Buc., col. DI, CMXXXIV/2.21. ANR, SC-Buc., fd. Mitropolia Moldovei, VIII/42.22. C.S. şi C.A.S., op. cit., doc. LXI, p. 58-59.23. ANR, SC-Buc., fd. MM, ms 524, 59/1794, f. 55.24. ibidem, f. 55-56.25. ANR, SC-Buc., idem, f. 98-99.26. Const. N. Tomescu, „Ştiri catagrafice din BisericaMoldovei în 1809“, în: Arhivele Basarabiei, II, nr. 2,1929, p. 99 ; „Biserica din Principatele Române la1808-1812“ - Mărturii şi documente, Ediţie îngrijită depr. Eugen Drăgoi, Galaţi, Partener, 2010, p.115.27. ANR, SC-Buc., fd.Planuri, vol. II, jud. Tutova/2;28. ibidem, jud. Putna/51.29. ANR, SC-Buc., fd. Manuscrise, ms. 524,f. 64-112.30. ANR, SC-Buc., fd. Ministerul Cultelor şiInstrucţiunii Publice - Moldova, 180/1851, f. 16.31. ANR, SC-Buc., fd.Felurite pricini, 193/1850, f. 69.

Legenda imaginilor: pagina 44 - Schiţa din 1850 aBisericii Sf. Ilie a fostului Schit Dumbrăviţa. Pagina45 - Vedere a râului Siret mai jos de Suraia.



Nr.130


46

O problemă ce va duce la izbucnireaRăzboiului Oriental, Crimeii...etc.etc.

Cât în privinţa opiniei domnului conte deWoronzoff, că punerea în practică a proiectuluide a face legatură între cele două societăţi deViena şi Odessa nu poate depinde de lucrările deexecutat în albia fluviului, subsemnatul areonoarea de a prezenta următoarele observaţii.

Zis şi făcut. Porţiunea inferioară a Dunării care scaldă

teritoriul rus este întradevăr perfect navigabilăşi nu prezintă obstacole fizice precum cele care segăsesc în porţiunea superioară a acestui fluviu şipe care Austria se ocupă să le învingă sauîndepărteze prin lucrări hidrotehnicefoarte costisitoare.

Este vorba de regiunea Porţilor de Fier undeaustriecii la iniţiativa contelui Istvan Szechenyi numitîn 1830 comisar al îmbunătăţirii navigaţiei la Dunăreade Jos au început lucrări de regularizare a cursului şişenalului navigabil al fluviului. În prima fază va fi vorbade aruncarea în aer a stâncilor care obturau trecereamai ales la ape mici, operaţie costisitoare şi foartedificilă chiar dacă se utiliza în premieră la Dunăreclopotul subacvatic.

Lucrările efectuate în întregul interval 1831-1846 vor cuprinde şi construcţia drumului întreMoldova Nouă şi Orşova între anii 1834-1837.

Operaţiunile vor fi reluate şi peste 18 ani. Dar nu acesta este punctul capital – continua

diplomatul - ci însăşi gura de vărsare a Dunării.

Principala gură de vărsare, cea de la Sulina,este, după rapoartele ce au parvenit din diverseledepartamente ale guvernului subsemnatului, atâtde năpădită de nisipurile care se acumulează dince în ce mai mult, încât în momentul de faţă apădeja nu are mai mult de 8 picioare adâncime.

Creşterea progresivă a bancurilor de nisipcare s-au format, ne fac să credem pe bunădreptate că în puţini ani această gură de vărsare

va deveni impracticabilă, dacă nu cel puţin nu seva hotărî la timp să fie remediată prin lucrări decurăţire pentru a îndepărta aceste nisipuri.

Situaţia se referea la celebra Bară de la Sulina,adâncimea în lunile de primăvară a anului 1836,premergătoare expedierii scrisorii, fiind doar de 2metri 44 centimetri.

Cea normală, funcţionabilă era în mod obiţnuitde peste 9 ̋ picioare englezeţti.

Această creştere rapidă a bancurilor <denisip> este atribuită în general încetării lucrărilorpe care Turcii le faceau odinioară şi care au fostoprite de când aceştia au pierdut posesiuneateritoriului contiguu al acestei părţi a Dunării.

Se observa un uşor ton de reproş diplomaticpe linia politicoasă, dacă nu şovăielnică, abordată depolitica cabinetului de la Viena faţă deproblematica fluviului.

Ca să spunem lucrurilor pe nume, respectivelelucrări desăvârşite de Cara Osman Oglu şi AndrewPace la 1818, plus cele de întreţinere cu grapele defier, fuseseră abandonate complet după 14 septembrie1829, data semnării Păcii de la Adrianopol.

Aşa aveau grijă noii stăpâni, ţariştii, de noualor posesiune. Era, spunem noi, boala sistemului,boală fără leac.

Mujicii din cercurile rarefiate ale puterii de laSankt Peterburg, aveau pesemne alte griji, mondene.

Această situaţie are o mare importanţă nunumai pentru Austria, dar deasemenea şi pentruRusia, precum în general şi pentru toate statelecare participă la navigaţia Dunării şi subsemnatula fost însărcinat a avea onoarea de a atrageasupra ei, atenţia guvernului imperial <rus>.

Acestuia îi va fi uşor să verifice starea delucruri la faţa locului şi va conveni fără îndoialăcu Austria, asupra necesităţii de a găsi mijloacelede remediere a situaţiei.

Sugestiile erau însoţite de sublinierea eforturilorAustriei de deschidere a fluviului european comerţuluiinternaţional de la Rin până la Marea Neagră.

(va urma)

File de istorie:

Un renumit ambasador al navigaţiei laDunărea de Jos (III)

Tudose Tatu



REVISTA

47

Răvaşe de anul nou... cu Plăcintă(Vasile)

Microportrete

1

Nu am fost un anonim,N-am avut nici gânduri rele:Eu sunt fiul legitimAl creaţiilor mele.

2

Unii oameni mă alintă,Alţii au pe mine ură:De nu mă numeam PlăcintăAlţii mă făceau... prescură.

Unui amic

Îţi declar în mod solemnŞi cumva, în mod concret:Numele îţi e un semnIar porecla... un portret.

Nelinişte

N-am putut să-mi aranjez destinulCăci în viaţă n-am avut mijloace:Ca să fiu prieten cu vecinulTrebuie să-i las soţia-n pace.

Turneul

Cu ansamblul nostru de folclorAm plecat prin Turcia-n turneuŞi trecând strâmtoarea, prin Bosfor,M-am simţit şi eu… în largul meu.

Aho, aho, copii şi fraţiŞi voi, în umor, confraţi Nu mai fiţi măi, supăraţi...Glumele mi le-ascultaţi!Daţi-vă lângă perdeleŞi-ascultaţi poantele mele!Ia, glumiţi din nou flăcăiZdrăngăniţi din zurgalăiŞi pocniţi din poante, măi,Porniţi plugul măi flăcăiHăi, hăi, hăi.......!

*Umoristul cel haiosDe la „Dunărea de Jos”Anul ăsta, altfel spus,În umor a fost...„de sus”Fi-ndcă dumnealui s-a dusTocmai la Vişeu de SusUnde-acolo avu parteDe nişte premii aparteŞi la texte şi la carte. *Şi să ştiţi că nu-i uşorLa-Alba Iulia, cu spor,Să câştigi la „ALB-UMOR”,În prezenţa tuturor,După cum băgăm de seamă,Premii mari în epigramăBa, să ai de-un premiu parteŞi la secţiunea „Carte”.

*Am avut noroc să fiuSă trec podul peste JiuUnde merg, de dragul glumii,„Oltenii şi restul lumii”Şi-unde-ţi cere, an de an,Paşaportul de oltean!

*Festival mai mare nu-iCa acela din Vaslui!Nu-i de nasul orişicuiCi de nasul ştiu eu cui:Al lui CONSTANTIN TĂNASECe-n umor ne dete clase!

*La Buzău am fost şi noiLa cârnaţii de Pleşcoi,La covrigii de BuzăuZău că nu ne pare rău...C-am primit, cu mic, cu mare,Câte-un premiu fiecare

„Cât e Buzăul de mare”!

*Gălăţenii, tari ca roca,Fost-au şi la Cluj-NapocaŞi-au primit, de bună seamă,Diplome de pus în ramăLa „Eterna epigramă”!Cu aplauze, ovaţii,Şi la Bistriţa, confraţiiNe-au dat premii-un tezaur-La al lor... „Mărul de aur”!

*Gospodari, nu vă daţi seamaCe frumos a fost la VAMA...Braţ la braţ cu epigrama,Noi la Festival ne-am dusAcolo,-n ŢARA DE SUS,Ce-i frumoasă de nespus!Şi-am avut marea plăcereSă gustăm cu toţii, vere,„UMOR FĂRĂ FRONTIERE!

*Toamna asta, pe răcoare,„VERVA” fu în sărbătoareFi-ndcă, dragi contemporani,Face 35 de aniDe la cea înfiinţareŞi-au venit cu mic, cu mare,Umorişti, confraţi din ţară,Pentru-a 15-a oară.

*Anul Nou care-o să vinăInima ne fie plinăDe umor şi de luminăŞi, aşa, în ciuda vremii,Să obţinem multe premiiŞi să scoatem către lumeMulte şi bune volumeDe umor, de poezie,Lumea-ntreagă să ne ştie!

*Nu vă mai hliziţi flăcăi,Că se-aude peste văiŞi opriţi şi plugul, măi!Hăi, hăi, hăi......

Urătorul de serviciuIon Moraru

VERVA

PLUGUŞORUL „VERVA” - 2012



Nr.130


Responsabilitatea pentru grafie, conţinutulopiniilor, argumentelor sau părerilor aparţine, înexclusivitate, autorilor. Materialele primite, publicatesau nepublicate, nu se înapoiază. Redacţia revistei nuîmpărtăşeşte întotdeauna ideile conţinute întextele publicate. Fotografii din arhiva Centrului sau altesurse, precizate când este cazul.

EDITOR:CONSILIUL JUDEŢULUI GALAŢI

CENTRUL CULTURAL “DUNĂREA DE JOS”

REVISTADIRECTOR:

SERGIU DUMITRESCU

Redactor-şef: Florina [email protected]

[email protected] de redacţie, layout, documentare:

a.g.secară[email protected]

[email protected]

Rubrici:Pr.Eugen DRĂGOI, Eugen HOLBAN,Ion HORUJENCO, Petru IAMANDI,

George LATEŞ, Radu MOŢOC, Katia NANU,Ionel NECULA, Nicoleta ONOFREI,Vasile PLĂCINTĂ, Mitruţ POPOIU,

A.G.SECARĂ, Corneliu STOICA, A.VELEACulegere şi corectură: Laura DUMITRACHERealizarea copertelor: Eugen UNGUREANU

Coperta I şi IV:Lucrări de Monica TURCU

Alte detalii despre activitatea CentruluiCultural Dunărea de Jos Galaţi pot fi aflate pepagina web a instituţiei (http://www.ccdj.ro/) oripe adresa de facebook Ccdj Galati. Adresaon-line a revistei şi arhiva parţială se găsescpe aceeaşi adresă web.

Numărul 131 va avea ca temă

Winterfresh

Numărul 132

Faust

Numărul 133Şotron

tem

e pe

ntru

viito

r

Revista Dunărea de Jos este membrăAPLER (Asociaţia Publicaţiilor Literareşi a Editurilor din România)

ISSN: 1583 - 0225Adresa: Strada Domnească nr. 61, Galaţi

cod 800008; tel/fax: 0236/418400; 415590e-mail: [email protected] www.ccdj.ro

În acestnumăr

Interviu cu Monica Turcu; Evenimente: 100 de anide la naşterea lui Vasile Gh.Popa;Ipostaze etno-grafice; 1 Decembrie 2012, TârgulMeşterilor Populari; Centenar 100 de ani Ion Mincu;La temă: Katia Nanu, Dan Plăeşu; George Lateşdespre Caragiale; Portrete de Scriitori: MihailSebastian şi Constanţa Buzea; Remember (VioletaIonescu); Poezie de Marin Moscu, Vlad Sibechi;Proză de Ioan Gh. Tofan; Teatru de V. Cilincă:Dulceţuri şi otrăvuri; Un renumit ambasador alnavigaţiei la Dunărea de Jos; MănăstireaDumbrăviţa; Tradiţii: Ioan Horujenco şi EugenHolban; Verva; Cronici literare (a.g.secară despre ocarte de Amelia Stănescu, de film: M. Popoiu,plastice: C. Stoica)



REVISTA

exod

us

La o ediţie specială aSalonului de arte Axislibri (manifestare aB i b l i o t e c i iV . A . U r e c h i a ) ,moderator fiind deaceastă dată LetiţiaBuruiană (foto 2,stânga), a fost lansatăo carte eveniment,„Rugina toamnei”, alecărei rânduri au fostscrise de către DimitrieIuraşcu, născut la 29iunie 1890 la Galaţi. Ocarte care nu esteî n t â m p l ă t o rsubintitulată „Mărturii

de diplomat din vremi apuse” şi tot delocneîntâmplător apare îngrijită de către fiulfostului diplomat, inginerul NiculaeIuraşcu. Volumul a apărut la EdituraPartener, fiind realizat în colaborare cuEditura „Axis libri”. Primele 100 de pagini,reunite sub titlul „Din Moldova vremurilortrecute”, cuprind amintiri strict legate deistoria Galaţiului, autorul alăturându-seastfel unor scriitori precum Crişan V.Muşeţeanu, Neculai Staicu Buciumeni,Vasile Gh. Popa sau, mai nou, MaxPopescu. Au prezentat cartea şi alteaspecte ţinând de viaţa şi familiadiplomatului Niculae Iuraşcu, Katia Nanu,pr. Eugen Drăgoi, Cristian Căldăraru,Vasile V. Popa, Neculai Staicu Buciumeni,a.g.secară. Vom reveni cu amănunte (foto: a.g.secară)

Cristian Căldăraru, Niculae Iuraşcu, pr.Eugen Drăgoi şi N.Staicu Buciumeni

AXIS LIBRI



130 bt adi - ccdj.ro nr.130 decembrie 2012 .pdfAscultă păsările şi-ţi spune ţie, cititorul, pe...

Documents

Transcript of 130 bt adi - ccdj.ro nr.130 decembrie 2012 .pdfAscultă păsările şi-ţi spune ţie, cititorul, pe...