Din suflet pentru suflet_16.pdf

DIN SUFLET, PENTRU SUFLET

Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului Nr. 16｜2014

2

Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului

CUPRINS

Cuvânt pentru suflet.........................................................................................3

Din activităţile noastre..................................................................................... 5

Festivalul interjudeţean Slobozi-ne gazdă-n tindă........................................ 11

Didactica............................................................................................................13

Sinaxar...............................................................................................................15

Mănăstirea mea de suflet................................................................................17

Aş vrea să ştiu...................................................................................................20

Creştin ca tine…sunt şi eu..............................................................................23

Atelier de creaţie în proză...............................................................................25

Miniaturi lirice..................................................................................................35

Ştiaţi că...?..........................................................................................................40

Preşedinte de onoare al Colectivului de redacţie:

Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului

Preşedinte:

Pr. Conf. Dr. Gabriel Gârdan,

Consilier Cultural al Episcopiei Sălajului

Redactor şef:

prof. Claudia Boha,

inspector de specialitate la ISJ Sălaj

Redactori coordonatori:

pr. Silviu Boha, pr. Ionuţ Pop, pr. Cosmin Porcar, pr. Călin Ciurbe, prof. Mioara

Gudea, prof. Alina Arsinte, prof. Dănuţ Moşincat, prof. Ioana Ilea, prof. Cristina

Mureșan

Tehnoredactor : Pr. Prof. Mateiu Călin

ISSN: 2067-3434

3 Din suflet, pentru suflet | Nr. 16

S

ărbătorile creștine sunt zile ale lui Dumnezeu coborâte din iubire la noi ca să ne înalțe

pe noi, tot pe calea iubirii, până la piscul existenței Lui. Toate sărbătorile creștine au

importanța lor teologică și valoarea lor spirituală, dar Nașterea Domnului, Crăciunul

sfintelor noastre credințe și datini, poate fi numită mama tuturor sărbătorilor, începutul și

temelia tuturor celorlalte praznice împărătești creștine. Nu vom putea măsura niciodată și nu

vom putea cuprinde în întregime, cu mintea noastră, dimensiunile acestui eveniment

extraordinar al pogorârii lui Dumnezeu printre oameni, ca Dumnezeu adevărat și om

adevărat.

Ceea ce patriarhii, cu mare dor, au așteptat, prorocii au prezis, drepții au dorit să vadă,

s-a împlinit în ziua de azi: Dumnezeu s-a arătat în trup pe pământ și a locuit între oameni.

Fiul lui Dumnezeu S-a arătat într-un trup preacurat, dar supus tuturor slăbiciunilor omenești,

afară de păcat. A-L naște Fecioara pe Hristos înseamnă a-I da ființă Celui ce este mai presus

de ființă, a-L naște în trup omenesc pe Cel ce l-a făcut pe om, a-L aduce-n timp pe Cel ce este

deasupra timpului, a-L întrupa pe Creator în timpul propriei Sale creații. Aici se cuprinde

întreaga taină a pogorârii lui Dumnezeu pe pământ. Două sunt creațiile: una, atunci când a

făcut Dumnezeu pe primul om, iar a doua, acum, când Dumnezeu S-a făcut om pentru a zidi

din nou făptura omenească, care se nimicise prin păcat. Peștera și Crucea vor rămâne până la

sfârșitul veacurilor cele mai înalte semne de dragoste cerească și învățătură sufletească pentru

noi.

Evanghelistul Luca (Luca 2, 1-2) își dezvăluie intenția anume de a arăta că

evenimentul Nașterii Domnului s-a petrecut cu adevărat, că nu e inventat, că nu e o legendă.

Legenda nu precizează niciodată momentul istoric în care s-au petrecut faptele pe care le

povestește. Plinirea vremii ajunse la capătul ei. Nașterea Domnului devine centrul universului

și răscrucea istoriei. Călătorim cu sufletul la Betleem. Cu ochii sufletului privim smerenia

divină întrupată, sărăcăciosul spațiu al peșterii, rigoarea lui Decembrie, dar și căldura

necuvântătoarelor spre a ne da o lecție înaltă. Știm și vedem că prin ochii Sfântului Copil ne

privește Fiul lui Dumnezeu din veșnicia Sa, de dincolo de gând și de cuvânt. Coborând în

lume, Iisus a deschis zările spre veșnicie.

Era creștină începe printr-o declarație de pace: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și

pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” (Luca 2, 14). Retrăim aievea noaptea cea de taină a

întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă îngerii merg laolaltă cu păstorii prin cântec, steaua

Cuvânt pentru suflet

4


merge laolaltă cu magii prin lumină. Câtă splendoare! O, ce minunată schimbare s-a făcut în

acest grajd îndată ce S-a născut Iisus în el. Deodată s-a umplut de lumină cerească, de

cântecul îngerilor și de darurile păstorilor și ale magilor. Cerul și pământul s-au minunat și s-

au bucurat despre ce s-a întâmplat într-un grajd de vite. Mântuitorul a voit să Se nască chiar

în peștera unde păstorise în tinerețe David, strămoșul Său după trup. Suntem în plină

sărbătoare: la ferestre, colinde; pe ulițe, steaua; în văzduh, toacă și clopote; în biserici, laude

Domnului; în case, lumină; pe mese, bunătăți; la mese, oaspeți; la prieteni, cântec și voie

bună. “O, ce veste minunată...”. În viața noastră ni se aduc multe vești. Vestea Nașterii

Domnului nu e numai o veste bună, ci o veste minunată. Ne vine un musafir de Sus.

“Slobozi-ne gazdă-n casă, / C-afară plouă de varsă...”. Ascultă această colindă, căci în glasul

cel de argint al nevinovaților copii e și glasul Copilului Sfânt, care te roagă să-L slobozi în

casa ta. De când tot cântă acest Copil la ușa ta și tu nu-L auzi? De când tot stă la ușa ta și tu

nu-L deschizi? Să ne retrăim copilăria de câte ori prăznuim Nașterea Domnului. Nostalgia

copilăriei o purtăm în suflet fiecare. De aceea ne sunt așa de dragi colindele și micii

colindători. Privindu-i pe ei, ne vedem și pe noi iarăși copii. El a făcut să fie fericită

copilăria, să fie frumoasă și sfântă tinerețea, să fie demnă și mândră maturitatea, să fie senină

bătrânețea și să nu fie așa de înspăimântătoare moartea. Trebuie să-L primim ca pe Cel mai

de cinste oaspete al inimilor noastre, gata fiind să ne deschidem sufletele și să-I primim

învățătura și îndrumările. În loc de aur, smirnă și tămâie să punem înaintea feței Lui aurul

gândirii noastre curate, tămâia rugăciunii noastre neîncetate și smirna tuturor simțămintelor

noastre curate și, în același timp, credința, nădejdea și dragostea, triada de virtuți teologice.

La Crăciun serbăm nu numai evenimentul istoric al Nașterii Domnului ci și nașterea

duhovnicească a lui Hristos în inima noastră. De aceea cântăm: “Hristos Se naște, măriți-L!”

și nu “Hristos S-a născut...”. Sărbătoarea Crăciunului este pentru noi un izvor de apropiere de

Dumnezeu, de înălțare pe treptele credinței și ale faptelor bune, un izvor de dragoste între noi,

un prilej de legătură a noastră cu Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spune într-o

rugăciune: “Precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa

binevoiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet.”

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să trăim cu El așa cum știe El să trăiască pentru noi!

Preot Dan Dregan, Protopopul Jiboului


Duminică, 14 septembrie 2014, de

Ziua Sfintei

Cruci, elevii

din Şcoala

Gimnazială

Ip sub

îndrumarea

domului profesor Moldovan Sorin şi a

părintelui profesor Medeşan Adrian Pavel,

au depus coroane de flori la Monumentul

eroilor martiri din Ip, ucişi de trupele

Hortiste în 1940. Ei au prezentat şi un

program artistic compus din poezii

dedicate acestui moment şi câteva cântece

închinate eroilor.

Echipa de profesori şi elevi voluntari de

la Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu” Şimleu

Silvaniei, au demarat proiectul ,,Suflet

pentru suflet” care se va desfăşura în acest

an şcolar. Din proiect fac parte

următoarele activităţi umanitare: ,,

Săptămâna legumelor şi a fructelor”,

,,Sfântul Nicolae - prietenul copiilor” , ,,

Dăruind vei dobândi”, ,, Bradul de

crăciun”, ,, Educaţie prin mişcare”, ,,Cu

drag de dragobete”, ,,Un zâmbet,o floare şi

o îmbrăţişare - ziua femeii”.

Vineri, 19 septembrie 2014, a avut loc

Consfătuirea profesorilor de religie din

judeţul Sălaj. Aceasta a debutat cu slujba

de Te Deum săvârşită în capela Liceului

Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău şi a

continuat în sala multimedia a acestei

unităţi de învăţământ. Părintele Consilier

Cultural Gabriel Viorel Gârdan a prezentat

profesorilor de religie proiectul POSDRU

“Perfecţionarea cadrelor didactice din

învăţământul preuniversitar care predau

disciplina Religie”.

Vineri, 28 noiembrie 2014, s-a

desfăşurat cercul pedagogic pentru

disciplina

Religie la

care au

participat

doamna

inspector

şcolar general adjunct Mioara Gudea şi

părintele consilier cultural Pr. conf. univ.

dr. Gabriel-Viorel Gârdan. Profesorii care

predau la licee s-au întâlnit la Colegiul

Naţional ”Silvania” Zalău unde părintele

profesor Ciurbe Călin Radu a susţinut

lecţia model ”Decalogul” şi a prezentat

referatul: ”Rolul modelelor în desăvârşirea

morală. Sfântul Constantin Brâncoveanu

un model în prezent”. Cadrele didactice de

la gimnaziu au participat la Şcoala

Gimnazială ”Silvania” Şimleu Silvaniei

unde doamna profesoară Luminiţa

Mandiuc a susţinut lecţia ”Rolul modelelor

în desăvârşirea conduitei morale a elevilor.

din activităȚILE NOASTRE

6


Sfinţii Brâncoveni”, iar domnul profesor

Pop Marius a susţinut un referat pe aceeaşi

temă.

În Postul Naşterii Domnului, profesorii

de religie sălăjeni s-au implicat în

proiectele catehetice pregătind împreună

cu elevii care participă la grupele de

cateheză scenete şi concerte de colinde. La

finalul spectacolelor, dascălii implicaţi în

proiecte au primit diplome de apreciere, iar

copiilor le-au fost oferite daruri.

Cu ocazia Zilei Naţionale a României,

elevii Şcolii Gimnaziale ,,Simion

Bărnuţiu” Bocşa, clasele V-VIII, au

susţinut un program artistic la căminul

cultural din comună sub îndrumarea prof.

Marinela Roşu şi a pr. Gorgan Stelian,

eveniment ce a fost mediatizat de Regio

TV;

În data de 11 Decembrie, un număr de

14 copii din clasele a III-a şi a IV-a de la

Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu din

Hida, au susţinut pe scena căminului

cultural din Săvădisla sceneta Sara

Crăciunului nost. Elevii au fost pregătiţi de

către domnişoara învăţătoare Mihaela Pop

şi de părintele profesor Călin Mateiu.

Duminică 14 decembrie 2014, cu

binecuvântarea Prea Sfinţitului Petroniu

Sălăjanul şi sub îndrumarea

preacucernicului părinte Silviu Boha,

inspector pentru cateheză parohială, în

Biserica cu hramul Adormirea Maicii

Domnului din Cosniciu de Jos, s-a

desfăşurat proiectul catehetic ”Larg

deschideţi poarta sufletelor voastre”, aflat

anul acesta la a cincea ediţie. În cadrul

acestui proiect au fost implicaţi 260 de

copii, care au susţinut un frumos moment

artisc.

Copiii au

fost

pregătiţi

de preoţii

parohi în colaborare cu profesorii de

religie. Proiectul s-a realizat în parteneriat

cu primăria Ip reprezentată prin primarul

Markus Laszlo

care a răsplătit

colindătorii cu

daruri.

Bucuria Sărbătorilor de iarnă a venit şi

la copiii instituţionalizaţi de la Bic. Un

grup de elevi voluntari de la Şcoala

Gimnazială Nr.1 Ip, cu structurile arondate

Cosniciu de Sus, Cosniciu de Jos şi Zăuan,

coordonaţi de profesorul de religie

Medeşan Adrian, au reuşit să facă o

bucurie binemeritată semenilor lor de la

şcoala Bic. Prin efortul comun s-au adunat

peste 200 kg alimente, jucării, hăinuţe şi


dulciuri. Acest proiect de parteneriat s-a

desfăşurat sub sigla Strategiei Naţionale de

Acţiune Comunitară implementat în

judeţul nostru de Inspectoratul Şcolar

Sălaj.

Spiriduşii Valcăului au fost mesagerii

colindului sălăjan la Festivalul

internaţional

de datini şi

obiceiuri de

Crăciun

„Slobozâ-ne

gazdă-n casă”, Mărişelu, Jud Bistriţa

Năsăud. La acest festival au fost puse în

scenă, la adevărata lor valoare, tradiţiile şi

obiceiurile de Crăciun din mai multe zone

ale ţării. Aceste obiceiuri ne-au

impresionat şi ne-au umplut sufletul cu

multă bucurie.

Vineri 19 decembrie 2014, la Catedrala

Episcopală „Înălţarea Domnului” din

Zalău s-a finalizat proiectul „Biserica,

tinerii şi colindele”, Ediţia a VII-a.

În proiect au fost implicaţi 500 de

copii de la şcolile din municipiul Zalău, iar

ca parteneri au fost Inspectoratul Şcolar al

Judeţului Sălaj, Consiliul local şi Primăria

municipiului Zalău. La eveniment au fost

prezenţi doamna inspector şcolar general

adjunct prof. Mioara Gudea, doamna

inspector şcolar prof. Claudia Boha şi

domnul primar Radu Căpâlnăşiu. Copiii au

fost răsplătiţi cu daruri oferite de către

Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu şi de

partenerii din proiect.

Vineri, 19 decembrie 2014, în cadrul

proiectului de Crăciun „DAR DIN

INIMĂ”, o parte dintre elevii din grupul

de cateheză de la Catedrala Episcopală

,,Înălţarea Domnului” din Zalău,

coordonaţi de Preacucernicul Părinte

Consilier Cultural, pr. conf. dr. Gabriel

Gârdan cu sprijinul profesorilor de religie

Ioan Ciocmărean, Anca Şulumete, Dana

Rus şi Marinela Roşu au vizitat Spitalul

Clinic Judeţean de Urgenţă Zalău, unde au

dus o rază de lumină şi bucurie în

sufletele unor copii internaţi la secţia de

pediatrie şi

personalului

medical prin

colindele şi

darurile pe

care le-au

oferit, asemenea magilor de la Răsărit.

În luna decembrie, elevii Şcolii

Gimnaziale ,,Simion Bărnuţiu” Bocşa,

clasa a VI-a, au iniţiat un proiect caritabil

intitulat ,,Ajutând-o pe colega noastră”,

sub îndrumarea prof. Marinela Roşu, care

8


s-a concretizat prin oferirea de daruri unei

familii în prag de sărbătoare;

În data de 21 decembrie, elevii Şcolii

Gimnaziale ,,Simion Bărnuţiu” Bocşa,

clasele V-VIII, au participat la un festival

de colinde în localitatea Benesat, judeţul

Sălaj, însoţiţi de pr. Gorgan Stelian şi prof.

Roşu Marinela.

În cadrul proiectului Cinstind pe Sfinţi

lăudăm pe Domnul, elevii de la Liceul

Tehnologic Liviu Rebreanu din Hida au

derulat următoarele activităţi: Sfânta

Cuvioasă Parascheva – copil dedicat lui

Hristos la care elevii din clasele

pregătito

are şi a

IV-a au

participat

la Sfânta

Liturghie în biserica din Hida după care la

sfârşitul slujbei părintele paroh Ovidiu

Gorcea le-a împărtăşit un cuvânt de

învăţătură ; Cuviosul Dimitrie cel nou

slujind Domnului Hristos în care elevii din

clasa a VII-a au participat la Sfânta

Liturghie în biserica din Baica ; Sfântul

Ioan Botezătorul, propovăduind pocăinţa

în care elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a

au participat la Sfânta Liturghie în biserica

din Baica.

Proiectul Sosit-a Praznicul iară, derulat

de elevii Liceului Tehnologic Liviu

Rebreanu Hida a cuprins următoarele

activităţi: -Colindăm Doamne colind, în

cadrul căreia Grupul vocal Anghelos a dat

răspunsurile la Sfânta Liturghie la

Mănăstirea Strâmba; După datini

colindăm, ce constă în recitalul de colinde

susţinut în biserica ortodoxă din Hida la

spectacolul de Crăciun; Primenirea

sufletului ce a constat în administrarea

Tainelor Spovedaniei şi Împărtăşaniei

elevilor şcolii noastre în zilele 16 şi 17

Decembrie 2014.

Un alt proiect al elevilor de la Liceul

Tehnologic Liviu Rebreanu din Hida, sub

îndrumarea părintelui profesor Călin

Mateiu, a fost Liturghie şi filantropie,

aflat la a treia ediţie, proiect în cadrul

căruia Grupul Vocal Anghelos a strâns

fonduri pentru ajutorarea elevilor cu

situaţie materială precară din şcoala

noastră şi nu numai. Acesta a susţinut în

data de 14.12.14 un recital de colinde în

faţa credincioşilor din parohia Sâg unde

păstoreşte părintele Flavius Lazăr care a

felicitat copiii de la Hida pentru iniţierea

unui astfel de proiect şi pentru darul de a

cânta Domnului în scopuri nobile.

Elevii Liceului Tehnologic Nr. 1

Gâlgău îndrumaţi de profesorul de religie


Augustin Şomcutean au susţinut o serie de

activităţi extracurriculare încununate cu

succes.

Astfel au obţinut premiul

III la Festivalul Judeţean de Teatru pentru

Elevi, ediţia a IV-a, Zalău 21-23 noiembrie

2014, cu menţiunea că este cea mai

premiată şcoală, la ediţiile anterioare

primind un loc II şi două locuri I. Au

participat la Festivalul de colinde "Cu

colindul pe Valea Somesului" (proiect de

parteneriat) şi în cadrul programului

catehetic " Răsună blând spre seară

colinde româneşti", Rus, 6 decembrie

2014. Proiect de cunoaştere şi transmitere

a culturii tradiţionale, în cadrul Asociaţiei

Culturale ASTRA, Despartamantul "Dr.

Teodor Mihali" – Dej,, 16 decembrie 2014

(în luna iunie 2014, la Gâlgău s-a format o

filială culturală a ASTREI, preşedinte fiind

profesorul de religie Augustin Somcutean).

Au concertat în deschiderea Festivalului-

concurs de colinde "Episcop Nicolae Ivan"

- Cluj-Napoca, 20 decembrie 2014.

Sfinţii Martiri Brâncoveni au fost

cinstiţi şi la

Zalău, în

cadrul

proiectului

cu acelaşi

nume. Acest proiect a fost desfăşurat pe

parcursul semestrului I, iar în cadrul

proiectului s-au desfăşurat mai multe

activităţi, dintre care amintim excursia cu

titlul “Pe urmele înaintaşilor” în care au

fost vizitate câteva din ctitoriile Sfântului

Constantin (Mănăstirea Sâmbătă, Palatul

Mogoşoaia, Biserica Sfântul Gheorghe

Nou cu moaştele sfinţilor martiri,

Mănăstirea Antim şi alte obiective). O altă

activitate a fost concursul adresat elevilor

de liceu din judeţ, concurs care a avut trei

secţiuni: istoric, literar şi artistic. Proiectul

s-a încheiat cu simpozionul Constantin

Brâncoveanu- model de credinţă

românească, în care au avut intervenţii,

pr. conf. dr. Gabriel Viorel Gârdan,

cercetător ştiinţific dr. Bejinariu Ioan şi d-

na Florica Pop, iar în încheiere domnul

Claudiu Victor Turcitu de la Arhivele

Naţionale a lansat cartea Ornamente şi

miniaturi în documente brâncoveneşti.

10


Proiectul a fost iniţiat de Colegiul Naţional

“Silvania” având parteneri mai multe

instituţii.

Elevii de la acelaşi Colegiu sub

coordonarea d-rei prof. Florian Iulia şi a

prof. pr. Ciurbe Călin au colindat şi au dus

daruri copiilor de la Complexul Social de

la Cehu Silvania cu ocazia sfintelor

sărbători al Naşterii Domnului.

Liceul Ortodox “Sfântul Nicolae”

aniversează

în acest an

şcolar, 20

de ani de

învăţământ

teologic

preuniversitar în Sălaj. Bucuria prilejuită

de acest moment a fost împărtăşită

comunităţii prin certitudinea lucrului bine

făcut şi mărturisind binefacerile mari pe

care le-a pricinuit în această vreme „

Învăţătorul mântuirii noastre, Cel care ne-a

ocrotit, ne-a oferit harul Său înspre ajutor

şi ne-a luminat pe calea căutării

adevărurilor mântuitoare” după cum

afirma părintele director Ionuţ Pop.

Festivităţile care au marcat acest

eveniment au cuprins printre altele:

deschiderea oficială cu alocuţiuni, evocări,

acordări de plachete omagiale

colaboratorilor şi susţinătorilor şcolii;

slujirea Sfintei Liturghii arhiereşti de către

Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu

înconjurat de un sobor de preoţi în capela

şcolii; lansarea unei monografii a şcolii, a

unui nou site şi a unui număr omagial al

revistei “Credinţă şi Viaţă”; organizarea

unui spectacol de teatru religios la nivel

interjudeţean; manifestări artistice

închinate patronului spiritual al şcolii şi

ocrotitorului copiilor – Sfântul Nicolae. De

asemenea, într-un parteneriat cu Episcopia

Ortodoxă Română a Italiei, şcoala a avut

un schimb cultural-spiritual cu credincioşii

şi în îndeosebi cu tinerii din parohiile

ortodoxe din nordul Italiei, urmărindu-se

reactualizarea şi consolidarea tradiţiilor şi

valorilor spirituale ale neamului nostru în

afara graniţelor ţării.


În perioada octombrie-decembrie 2014, în

şcolile sălăjene s-a derulat Proiectul de parteneriat

educaţional ”Slobozi-ne gazdă-n tindă”. Acesta a fost

coordonat de Episcopia Sălajului şi Inspectoratul

Şcolar al Judeţului Sălaj, iar ca parteneri au fost

Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă

Educaţională Sălaj, Centrul de Cultură şi Artă al

Judeţului Sălaj, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, MEDIADIFF PRODUCT SRL, cu

sprijinul Tenaris Silcotub. Scopul proiectului a fost cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi

tradiţiilor româneşti de Crăciun prin respectarea, practicarea şi transmiterea lor generaţiilor

actuale şi viitoare. În cadrul acestuia s-a desfăşurat un concurs pe două secţiuni: colinde şi

obiceiuri de Crăciun.

Ca finalitate, în data de 7 decembrie 2014, la Casa Municipală de Cultură Zalău, s-a

desfăşurat un Festival interjudeţean în care au fost premiaţi elevii din Episcopia Sălajului la

cele două secţiuni:

Secţiunea Colinde

Locul I: Ardelean Paula, Şcoala Gimnazială Bobota- prof. Cristea Ioan

Locul II: Grupul „Bocşana”, Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” Bocşa - prof. Roșu

Marinela

Locul III: Suciu Mădălina, Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” Jibou - prof. Mureşan Cristina

Secţiunea Obiceiuri de Crăciun

Locul I: ,,Spiriduşii Valcăului”, Școala Gimnazială Nr.1 Valcău de Jos- prof. Ember Monica

Locul II: „Crăişorii”, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Șimleu-Silvaniei- prof.

Ciocmărean Ioan

Au fost prezenţi şi oaspeţi dragi, din celelalte judeţe ale Mitropoliei Clujului,

Maramureşului şi Sălajului care ne-au împărtăşit tradiţii şi obiceiuri de Crăciun din zonele

folclorice din care vin: Ansamblul folcloric al Liceului Tehnologic „Ion Căian Românul” din

Căianu-Mic- Judeţul Bistriţa Năsăud, Ansamblul Şcolii Gimnaziale ”Emil Isac” Cluj Napoca,

Ansamblul Şcolii Gimnaziale Budeşti- Maramureş, Grupul „Trâmbiţa Oaşului” al Liceului

Teoretic din Negreşti Oaş- judeţul Satu Mare.

FESTIVALUL INTERJUDEȚEAN SLOBOZI-NE GAZDĂ-N TINDĂ

12


Ne dorim ca astfel de momente să nu apară doar într-un cadru festiv ci să fie

parte din noi, manifestări fireşti în lumea satului şi nu numai, pentru că ele sunt şi

rămân mărgăritare izvoditoare de cultură.

Inspector şcolar, prof. Claudia Viorica Boha


P

SUCCESUL ŞI INSUCCESUL ŞCOLAR

roblema succesului şi a insuccesului şcolar îi preocupă pe mulţi dascăli, părinţi, dar

şi pe unii elevi. Succesul şcolar reprezintă o confirmare a ,,obţinerii unui randament

superior în activitatea instructiv-educativă la nivelul cerinţelor programelor şi ale

finalităţilor învăţământului”.

Succesul şcolar se raportează la totalitatea rezultatelor elevilor, atât în ceea ce priveşte

planul instruirii (nivelul de pregătire ştiinţifică, acumularea cunoştinţelor şi formarea

abilităţilor de aplicare a acestora), cât şi planul dezvoltării personale (dezvoltarea

capacităţilor intelectuale, formarea unor trăsături de personalitate, a interesului şi motivaţiei

faţă de învăţătură, a capacităţii de a se instrui, de a deveni). Succesul este rezultatul

autorealizării de sine, cu eforturi mari, cu sacrificii, cu muncă continuă.

La polul opus, insuccesul şcolar reprezintă incapacitatea elevului de a face faţă

cerinţelor educative şi comportamentale impuse de mediul şcolar. Insuccesul începe odată cu

rămânerea în urmă la învăţătură şi poate ajunge până la repetenţie sau la abandon. Insuccesul

şcolar, cu toate formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale căror

efecte se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de

convieţuire cu semenii.

Reuşita sau nereuşita elevilor poate fi explicată prin natura şi acţiunea factorilor

implicaţi în organizarea şi desfăşurarea activităţii şcolare. Unii dintre aceştia acţionează ca

factori interni şi privesc condiţia biopsihică a subiecţilor, iar alţii sunt externi, referindu-se la

cadrul în care se realizează activitatea de instruire/învăţare.

Dintre aceşti factori putem aminti:

1. Factorii biologici: se referă la starea sănătăţii organismului, la anumite deficienţe ale

analizatorilor, la echilibrul endocrin, la boli organice, tulburări nervoase şi dezvoltare fizică.

2. Factorii psihologici: includ procesele psihice (cognitive, afective, volitive), însuşirile

psihice (temperament, aptitudini, interese), fenomene psihice (atenţia, limbajul), nivelul de

inteligenţă şi de aspiraţie, atitudinea faţă de muncă, voinţa de a învăţa.

3. Factorii pedagogici: se referă la stilul didactic al profesorului, eficienţa metodelor de

predare-învăţare şi evaluare, proiectarea şi realizarea situaţiilor de învăţământ, organizarea

procesului de învăţare etc.

DIDACTICA

14


4. Factorii socio-culturali: sunt reprezentaţi de mediul psiho-socio-cultural, familial şi

grupul de prieteni ai copilului.

5. Factorii stresanţi: de natură fizică (zgomot, aer poluat, frig, iluminare insuficientă,

umezeală), de natură fiziologică (boli organice, subnutriţie, somn insuficient), de natură

psihosocială (supraîncărcarea, lipsa de antrenament de învăţare).

O evaluare corectă a factorilor care determină insuccesul şcolar va determina şi

alegerea unor modalităţi de prevenire a insuccesului şcolar eficiente, printre care: cunoaşterea

copilului şi adaptarea instruirii şcolare la nivelul acestuia; proiectarea modernă a activităţii

didactice; utilizarea unor strategii didactice activ-participative; tratarea diferenţiată a elevilor

prin adecvarea nivelului instruirii la posibilităţile acestora; temeinica pregătire profesională a

cadrelor didactice; sporirea rolului învăţământului preşcolar considerat ca bază pentru

dobândirea principalelor norme şi reguli de comportare; stabilirea unor relaţii strânse de

parteneriat între şcoală şi familie; proiectarea unor acţiuni de orientare şcolară şi profesională

adecvate, care să se desfăşoare pe tot parcursul şcolarităţii, dar mai ales la sfârşitul ciclurilor

şcolare şi la trecerea în viaţa activă.

Activitatea de înlăturare a eşecului şcolar este mult mai dificilă decât cea de

prevenire, presupunând în special elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi

individualizată a elevilor aflaţi în situaţia de eşec şcolar.

Relaţia succes-insucces este o relaţie dinamică, complexă. Succesul total nu există,

aşa cum nu există nici insuccesul definitiv, echivalent cu situaţia în care nu se mai poate face

nimic pentru un elev, din perspectiva şcolii, a educatorului a părinţilor şi a tuturor factorilor

interesaţi.

Identificarea factorilor care condiţionează rezultatele şcolare permite stabilirea căilor

prin care se creează premisele succesului şcolar, asigurându-se reuşita şcolară a elevilor.

Prof. Sabou Florentina, Liceul Tehnologic „ Cserey Goga” Crasna

BIBLIOGRAFIE

1. Macavei, E., Pedagogie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

2. Popovici, D., Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1998;

3. Potolea, D., Neacşu, I., Iuncu, R., Pânişoară, I.O., Pregătirea Psihopedagogică, Ed.

Polirom, Bucureşti, 2008.


S

Sfântul Meletie - ocrotitorul surzilor

fântul Meletie s-a născut într-o cetate din

Armenia, din părinţi creştini, învăţând şi iubind

încă de mic dreapta credinţă, iar mai apoi,

datorită vieţii sale curate, el a fost rânduit episcop în

cetatea Sevasta, din Armenia. Nu după multă vreme,

sfântul a fost mutat în cetatea Veria, din Siria, iar mai

târziu a fost rânduit arhiepiscop de Antiohia.

Sfântul Ierarh Meletie a trăit şi a slujit Biserica lui

Hristos în timpul marilor lupte pentru apărarea dreptei

credinţe, împotriva arienilor, în secolul al IV-lea, în

vremea împăraţilor romani Constanţiu (337-361), Iulian

Apostatul (361-363), Iovian (363-364), Valens (364-378),

Graţian (375-383) şi Teodosie cel Mare (379-395).

Iată contextul în care Dumnezeu l-a rânduit ierarh în Antiohia în vremea acelor lupte

pentru apărarea dreptei credinţe împotriva arienilor. După anul 331, când a fost exilat Sfântul

Ierarh Eustaţie, cetatea Antiohiei nu a mai avut parte decât de episcopi arieni. Când episcopul

arian Eudoxie a fost mutat în Constantinopol, cetatea Antiohia a rămas fără episcop. Sfântul

Meletie a fost rânduit arhiepiscop de Antiohia. Era atât de iubit de popor, încât părinţii au

început să dea numele său copiilor lor. Sfântul Ioan Gură de Aur, într-un cuvânt către

antiohieni spunea că ”părinţii socoteau chiar numele de Meletie podoaba neamului, apărarea

casei, mântuirea celor ce-l purtau, mângâierea dorului."

Poporul, care era derutat de schimbările doctrinare, dorind să ştie care este credinţa

noului arhiepiscop, a cerut acestuia să o mărturisească. Atunci, Sfântul Meletie a mărturisit

dreapta credinţă, formulată la Sinodul din Niceea: Fiul este deofiinţă cu Tatăl şi Dumnezeu

adevărat, iar nu făptură. Minunat este şi modul în care a făcut aceasta Se spune că pe când

Sfântul Meletie tâlcuia dogma Sfintei Treimi, atunci când un arhidiacon arian i-a astupat

gura, el a ridicat mai întâi trei degete, unul câte unul, închipuind cele trei feţe dumnezeieşti,

apoi, strângându-le, a arătat numai un deget, închipuind o singură dumnezeire, şi în ceasul

acela, înaintea tuturor celor de faţă, spre încredinţare, din mâna sfântului a strălucit o lumină

SINAXAR

16


puternică. Pentru mărturisirea fără teamă a dreptei credinţe, el a fost exilat de trei ori din

scaunul episcopal, iar mai pe urmă a trecut la cele veşnice în pace, în ziua de 12 februarie

381, în timpul celui de-al doilea sinod ecumenic.

Pentru că a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime, Sfântul Meletie

este socotit ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz. Mai mult, astăzi, în limbajul mimico-

gestual, Sfânta Treime este închipuită prin aceleaşi gesturi săvârşite de sfânt, în urma cu peste

un mileniu şi jumătate.

De reținut mai este faptul că Sfântul Meletie a fost contemporan cu Sfinţii Ierarhi

Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. El l-a botezat pe Sfântul Ioan Gură

de Aur, l-a hirotonit diacon pe Sfântul Vasile cel Mare, iar în cadrul celui de-al doilea sinod

ecumenic, l-a rânduit pe Sfântul Grigorie Teologul în scaunul patriarhal din Constantinopol.

Nădăjduim ca râvna de care a dat dovadă acest om al lui Dumnezeu pentru a-şi mărturisi

credinţa, cu toate că nu putea să vorbească, ne va încuraja pe toţi creştinii să fim autentici

mărturisitori ai Adevărului şi să grăim în inimile noastre: ”Sfinte ierarhe Meletie, roagă-te

lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste

sfântă pomenirea ta" (din Canonul Sfântului Meletie).

Pr. prof. Ionuţ-Marcel Pop

Liceul Ortodox “Sfântul Nicolae” Zalău


Prieuré Santa Maria

Del Vilar

Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului

Vilar (Franța)

Monastère de la Dormition de la Mère de

Dieu

Vedere generală din față

Mănăstirea „Adormirea Maicii

Domnului”- Vilar este un monument

istoric situat în Villelongue dels Monts (în

departamentul Pirineii Orienatali) în sud-

vestul Franței. Locul de rugăciune

„Adormirea Maicii Domnului”- Vilar se

află astăzi sub jurisdicția Mitropoliei

Ortodoxe Române a Europei Occidentale

și Meridionale.

Așezământul de la Vilar emoționează,

în primul rând, prin importanța istorică a

locului, prin vestigiile ce stau mărturie a

peste 1300 de ani de viețuire a unei

comunități monahale în această zonă

montană și prin parcursul istoric pe care l-

a urmat, până să ajungă, prin voia lui

Dumnezeu, locaș ortodox.

În anul 1083 o comunitate de călugări

augustinieni au fondat mănăstirea Santa

Maria del Vilar, la poalele munților

Algebri. Ei au cumpărat un loc numit Vilar

constituit dintr-o veche fortificație din

secolul al- VIII-lea, care avea și o biserică

carolingiană interioară.

Apoi călugării au construit o nouă

biserică și un cloatru, iar absida principală

a fost pictată în frescă. Această comunitate

de călugări augustinieni au viețuit în acest

loc până în anul 1535, când a avut loc

secularizarea averilor Bisericii; astfel

mănăstirea a fost închisă după ce timp de

aproape cinci secole aici a existat o

frumoasă comunitate de călugări.

sala carolingiană

Mănăstirea mea de suflet

18


După aproape 300 de ani, adică în

anul 1802 avem, conform cercetătorilor

istorici, date cum că locul a fost cumpărat

de un cultivator agricol, de un fermier,

care transformă mănăstirea într-o fermă.

Astfel biserica sihăstriei devine grajd (sală

ospitalieră) de cai, porci și alte animale.

Locul va fi abandonat în 1942, apoi

locul este îngropat într-o vegetație

sălbatică luxuriantă foarte înaltă încât se

vedea doar turnul bisericii, care era de

altfel foarte degradată.

Ansamblul monahal (terenul și

clădirile) a fost cumpărat în 1993 de

doamna Lucette Triadou. Aceasta a strâns

un grup de voluntari și oameni benevoli

care ajutați și îndrumați de câțiva

specialiști au restaurat locul: biserica, sala

carolingiană, muzeul, arhitectura etc, astfel

încât locul a fost trecut în Patrimoniul

Național al statului francez. Lucrările au

fost terminate în anul 2004, iar de atunci

locul poate fi vizitat de turiști din toată

lumea.

Începând cu anul 2005 aici există o

comunitate monahală ortodoxă română,

care locuiește aici și continuă tradiția

rugăciunii și a locului sfânt întemeiat de

înaintașii lor încă din secolul al XI-lea.

În prezent locul este unul foarte

frumos; mănăstirea Santa Maria del Vilar

fiind una dintre cele mai vechi din

Patriarhia Română. Mănăstirea face parte

din Patrimoniul național cultural; de aceea

pe lângă programul liturgic (Sfânta

Liturghie, Cele 7 laude) și bisericesc aici

se desfășoară zilnic vizite turistice iar în

vara fiecărui an se organizează un festival

internațional de muzică lirică și medievală.

Duminica și în sărbători locul este plin

de credincioși (în general români) care vin

să participe la Sfintele slujbe chiar de la

mari distanțe, din Spania, Franța, Elveția

sau Germania.

Hramul Bisericii este Adormirea

Maicii Domnului, cea care păzește,

ocrotește și ascultă rugăciunile celor care

trăiesc și se nevoiesc în aceste locuri.

Profesor Cristuţi Cristian, Şcoala

Gimnazială „Horea” Cizer


pictura interior biserică- frescă Maica Domnului - pictură

Absida - biserică exterior

Curte interioară

Imagini pictură

Îngerul Graviil - pictură frescă

20


Întrebările au fost adresate preotului Vancea Adrian, parohia Cehei, de către Dănila

Larisa, elevă la Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu” Șimleu Silvaniei

1. Prima mea curiozitate cu privire la dumneavoastră este: ce v-a determinat să

deveniți preot?

Preoția nu este o meserie ca oricare alta, ci este o menire. Și cel mai important în viață

pentru un om de rând este să-I slujească lui Dumnezeu și oamenilor. Lucrul acesta m-a

determinat să devin preot. Preoția reprezintă pentru mine ceva cu totul sublim!

2. Moartea este un motiv care ar trebui să ne sperie? Cum să privim ca tineri acest

subiect?

Nu trebuie să ne înspăimânte moartea. Ea este doar o stare şi trecem prin moarte

fiecare dintre noi. Ca să înțelegeți, o să vă povestesc un episod biblic: ,,Înțeleptul Solomon

avea un slujitor. Într-o dimineață, slujitorul, intrând în camera lui Solomon, îl vede pe acesta

vorbind cu îngerul morții despre el. Văzând lucrul acesta, slujitorul se înspăimântă. Auzi

faptul că diseară îngerul morții va veni și-l va lua. Sluga îi ceru lui Solomon un cal foarte

aprig, cu care să fugă de îngerul morții. Solomon acceptă. Sluga încălecă pe cal și alergă,

alergă prin orașe și sate toată ziua. Spre seară ajunge la poalele unui deal, ostenit și foarte

obosit. Începe să râdă în hohote de îngerul morții, crezând că l-a păcălit. La un moment dat,

un glas îl întreabă:

-De ce râzi?

Speriat, ridicându-și privirea pe coama dealului, îl vede pe îngerul morții. Sluga

răspunde:

-Credeam că dacă am alergat atâta, n-ai să mă găsești niciodată.”

Morala: moartea ne pândește la orice pas.

3. Oare de ce numai atunci când boala, problema sau durerea ne vizitează, apelăm

la Dumnezeu?

Pentru că nu suntem constanți în rugăciune și în apropierea de Dumnezeu. Și atunci,

numai la necaz, boală și durere Îl căutăm pe Dumnezeu pentru alinare. Ne trezim când vine

o durere sau o boală și fugim să-L căutăm pe Dumnezeu, iar la bucurie uităm să-I aducem

mulțumire.

Aş vrea să ştiu…


4. Cum am putea să devenim smeriți, părăsind mândria care ne orbește viața?

Mândria e de la diavol, smerenia e de la Dumnezeu. Omul a căzut din mândrie, la fel

ca și diavolii, și numai prin smerenie ne putem apropia de Dumnezeu. Iar smerenia este o

purtare demnă de numele de creștin pe care-l avem. Smerenia este o virtute creștină. Trebuie

să cerem ajutorul lui Dumnezeu ca să putem lupta cu gândul mândriei, să lăsăm pe

Dumnezeu să fie mai mare și noi mai mici.

5. Tinerii din ziua de astăzi au dorința de a se afișa în societate ca fiind importanți

și chiar superiori celorlalţi. Uneori condiția materială, îmbrăcămintea, felul cum

arăți e factorul de bază. Cum am putea demonstra că haina sufletului e cea care te

înalță cu adevărat?

Trupului îi oferim totul, dar în același timp trebuie să-i oferim și sufletului toată

hrana sufletească: rugăciune, post, milostenie de orice fel. Este adevărat că tinerii au tendința

de a pune pe primul plan nevoile trupești, uitând de cele sufletești, dar trebuie să nu uităm că

trupul este muritor și sufletul nemuritor. Aduceți-vă aminte de pilda bogatului căruia i-a

rodit țarina atât de mult, încât nu mai avea hambare unde să țină roadele. El s-a îngrijit mai

mult de trup decât de suflet, dar a venit și judecata lui Dumnezeu și el nu a avut ce să

răspundă.

Oferind sufletului hrană prin multă stăruință, vom observa că, în timp, vom pune

mai mult accent pe suflet decât pe trup.

6. Este adevărat că tovărășiile rele strică obiceiurile bune? Dacă prietenul meu

înjură, fumează sau are alte obiceiuri păcătoase, ar trebui să rup legătura cu el?

Nu. Din contră. Păstrează legătura cu el, dar caută, cu multă răbdare și iubire, să-i

arăți că nu procedează bine. Sunt atât de multe argumente prin care îl putem determina să

renunțe la aceste obiceiuri răufăcătoare trupului și sufletului. Aduceți-vă aminte de pilda

fiului risipitor.

7. ,,Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina”

spunea Vladimir Losski. De ce avem mereu scuza crizei de timp în momentul în

care apare întrebarea: „Tu te-ai rugat azi?”. Ce urmări poate avea lipsa rugăciunii

în drumul nostru spre împărăția lui Dumnezeu?

La această întrebare aș răspunde cu o altă întrebare: Oare de cât timp avem nevoie

într-o zi să stăm de vorbă cu Dumnezeu?

22


8. Cum putem să ne iubim proprii vrăjmași, imitându-L pe Dumnezeu?

Iubindu-i și iertându-le greșelile la nesfârșit. Dumnezeu Însuși Și-a iubit vrăjmașii și

ne îndeamnă și pe noi să facem la fel: iertând, iubind, dăruind.

9. Cât de mult influențează credința părinților viața copiilor lor?

Foarte mult. Totul pornește de la cei șapte ani de acasă. Părinții trebuie să fie un

exemplu pentru copiii lor şi rugăciunile părinților întăresc temeliile caselor copiilor.

10. Ați putea să le transmiteți un mesaj, îndemn sau sfat tinerilor din zilele

noastre?

Dacă tot ne place modernismul, cu tot ceea ce înseamnă el, haideți să încercăm să

înțelegem și simplitatea, și atunci vom simți iubirea lui Dumnezeu față de noi și vom putea și

noi să dăruim: iubire, iertare, răbdare. Rugați-vă neîncetat!


Milostenia este ca o sămânță. O sămânță bună poate da rod bun, ȋnsutit. Fă ca şi

sămânța milosteniei tale să fie aleasă, să o dai cu inima bună, curată. Nu există nimic pe lume

care să te hrănească mai bine, decât să oferi cuiva un dar, să simți bucuria ȋn ochii celui care o

primeşte. Atunci când cineva dă milostenie cu iubire, cerşetorul este ars de dragoste de

Hristos şi ȋncepe şi el să ȋmpartă deoarece nimic nu poate apropia inima unui om aşa de mult

de Dumnezeu ca milostenia!

Iulia Sabou, clasa a XI-a

Milostenia e un gest de oameni nobili, un gest pe care vrei să ȋl faci fără a aştepta

aprecierile altora, e un gest din toată inima. Nu ȋl faci doar pentru oameni fără posibilități, ci

pentru cei ce au nevoie, acum sau ȋntr-un moment de impas ȋn viața lor.Eu ȋl cataloghez

drept un gest de respect venit din partea mea pentru cineva care nu are. În primul rând

trebuie sa fii om şi apoi să judeci pe altul.

Şortan Raluca, clasa a XI-a

Milostenia ȋnseamnă ajutorarea celor nevoiaşi, celor care ne cer ajutorul. De multe ori

noi privim o mână ȋntinsă, dar preferăm să ne ȋntoarcem capul şi să o ignorăm. Milostenia

este un act care poate fi săvârşit de fiecare dintre noi, fie că oferim ceva material , fie că oferim

o ȋmbrătişare , o strângere de mână sau o vorbă bună. Aceste lucruri nu trebuie oferite doar

ȋn luna cadourilor ci şi ȋn zilele obişnuite. Cu un simplu gest de-al nostru putem aduce un

zâmbet de fericire şi de mulțumire celor care ȋntr-adevăr au nevoie.

Elisa Pop, clasa a IX-a

Despre milostenie cărțile creştin ortodoxe ne spun că este o jertfă bineplacută lui

Dumnezeu. Hrăneşte, ȋmbracă, munceşte, fii de folos oamenilor, ajută un invalid, nu trece pe

lângă un om fără un cuvânt blând, fii amabil, primeşte pe cel străin, ȋmparte câştigul tău cu

cel sărac. Aminteşte-ți că cei fără de adăpost, cei lipsiți, cei schilozi sunt mari ȋnaintea lui

CREȘTIN CA TINE…SUNT ȘI EU

24


Dumnezeu. Aici, pe pământ, ei par pedepsiți, dar la Dumnezeu vor fi miluiți. De exemplu,

ȋngrijirea bolnavilor este una dintre cele mai mari fapte de milostenie.

Milostenia este materială şi duhovnicească. Milostenia duhovnicească este mai ȋnaltă.

Aceasta poate fi: sfatul bun, cuvântul bun, compătimirea, bucuria, o carte duhovnicească

daruită altuia. Din punctul meu de vedere poți să faci câte fapte de milostenie vrei dar ca

acestea să fie bineplăcute lui Dumnezeu, trebuie făcute cu drag şi fără ca cel care a făcut

aceste fapte să se laude, de aceea se spune că faptele de milostenie trebuie să rămână nişte

taine.

Antonia Ochiş, clasa a XII-a

Rubrică realizată de elevi ai Colegiului Tehnic”Alesandru Papiu Ilarian” Zalău.

Prof. coordonator Paul Petrean


Nașterea Domnului – sărbătoarea bucuriei

În fiecare an la 25 decembrie sărbătorim Nașterea Domnului sau Crăciunul,

sărbătoare care ne aduce în suflete pacea și bucuria ce a cuprins pământul acum mai bine de

două mii de ani. An de an bucuria sărbătorii Nașterii Domnului pune stăpânire pe întreaga

noastră ființă. Mântuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenței omenești. „Ziua

de naștere a Domnului este ziua de naștere a păcii” spune un sfânt părinte al Bisericii

întrucât Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să împace pe om cu Dumnezeu și pe oameni

între ei.

Nașterea Mântuitorului este vestea minunată că în Iisus Hristos avem modelul de om

desăvârșit, model după care ne putem orienta permanent viața. Este vestea minunată că

valoarea unui om nu se judecă după aparențe, după haine, după bani, ci după frumusețea

sufletului său, după înțelepciunea sa, după binele pe care-l face semenilor.

Să ne bucurăm și noi împreună cu îngerii la marea sărbătoare a Nașterii Domnului,

sărbătoarea speranței și a bucuriei, a familiei și să cântăm împreună cu ei primul colind:

„Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”

Taloș Alexia, clasa a VII-a A

Școala Gimnazială „Porolissum” Zalău

Crăciunul pe vremea bunicilor

Cu mult timp în urmă, pe vremea bunicilor, Crăciunul era o sărbătoare foarte

respectată din punct de vedere religios. Atunci, în seara de Crăciun, colindătorii erau

răsplătiţi pentru colindele cântate cu glas cristalin, duios şi pentru urările de bine aduse

omului, cu o mulţime de bunătăţi delicioase, care îţi încântă papilele gustative și nu cu bani.

În seara de Crăciun, toţi oamenii erau gătiţi cum se cuvine. Înainte de a colinda toţi copiii

plecau la vecernia Crăciunului. La sfârşitul acestei slujbe preotul spunea o rugăciune de

binecuvântare a colindătorilor. În timp ce preotul rostea rugăciunea, în sufletul fiecărui

colindător, încolţea un sentiment de mândrie şi de bucurie, că poate să transmită vestea că

Iisus Hristos, Mântuitorul nostru S-a născut în fiecare casă.

Atelier de creaţie în proză

26


Desigur, în acea vreme, bradul de Crăciun era mai sărac împodobit decât astăzi. La fel

și cadourile de sub el, pe care le aşteptau cu nerăbdare copiii.

Diferenţa dintre Crăciunul din zilele noastre şi cel minunat de pe vremea bunicilor,

este că, acum aşteptăm Crăciunul mai mult pentru cadouri și nu pentru bucuria pe care ne-o

oferă Naşterea Domnului, cea mult aşteptată în trecut cu un post îndelungat şi cu

nenumărate rugăciuni.

Tarba Matei, clasa a V-a C

Împreună pe cărarea vieții

Încă de la naștere, primul gest al bebelușului este acela de a-și întinde mânuțele și a

scânci. De ce? Poate pentru a deschide larg brațele înaintea viitorului, poate pentru a-și

anunța venirea pe lume sau, pur și simplu, pentru a-și exersa puterea de a se întinde după

mama sa.

Fie că ne dăm seama sau nu, tot restul vieții noastre ne agățăm de părinți: ne este

foame, ne este sete, ne simțim speriați, ne e frig, vrem să luăm o decizie… avem nevoie de ei în

momentele de cumpănă și, oricât de mulți ani ar fi trecut, tot copiii lor rămânem. Cu o

îmbrățișare, un sfat sau propria prezență, părinții ne sunt indispensabili.

Familia este foarte importantă. Banii, puterea și faima nu pot compensa sau înlocui

un cămin liniștit, o mamă blândă, un tată bun și siguranța că ești iubit, că ești prețios orice s-

ar întâmpla. Lecțiile de la școală nu sunt atât de valoroase ca îndemnurile părinților la

onestitate, bunătate, răbdare, milostenie. Părinții sunt cei care fac ca noi să creștem din mici

muguri și să ne transformăm în minunate flori pe coroana arborelui familiei.

Mama este cea care ne învăță să distingem binele de rău, să iubim și să ocrotim ceea ce

e aproape sufletului nostru. Din șoaptele ei învățăm primele rugăciuni, cu mâna ei în a

noastră facem primii pași la sfânta biserică, în brațele ei ne ascundem după un vis

urât…Vorbele ei ne ghidează și ne ajută să trecem peste toate încercările…

Tatăl este cel care oferă sprijin. Cel care trebuie să fie curajos, onest, amuzant. Cel

care te poate face să râzi, cel care se joacă cu tine cu păpușile, chiar dacă e cam stângaci. El

este cel care ți-e tovarăș de joacă, dar și ocrotitorul tău pe marea învolburată a vieții.

Respectul și dragostea pe care le-o purtăm părinților este temelia pe care ne vom

întemeia într-o bună zi, familiile noastre.


Amintirile pe care le avem împreună cu frații și surorile noastre în momentele fericite,

desenele la care ne uitam împreună, glumele noastre, lacrimile pe care le-am vărsat după o

ceartă…toate se sudează și țes prietenia și încrederea pe care ajungem să o păstrăm chiar și

mari fiind.

Să avem o familie ne pregătește pentru viață mai mult decât am putea crede.

Afecțiunea pentru părinți ne face să fim buni cu cei din jur, să iubim, să oferim aceeași

afecțiune și altora din preaplinul nostru. Ei ne-au învățat să fim generoși, buni, înțelepți,

răbdători, ambițioși, să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu. Iar noi îi ajutăm să alunece lin

pe calea vieții chiar dacă sunt mai responsabili și mai îngrijorați.

De orice fel ar fi, familia este căminul unde simțim căldura iubirii cu adevărat, unde

ura dispare și razele luminii străbat întrega ființă umană, unde Dumnezeu este simțit ca

Persoană nu ca teorie. Aici, în familie ești iubit și poți iubi asemenea iubirii divine din Sfânta

Treime, de aceea aceste clipe sunt atât de neprețuite.

Lucaciu Bianca, clasa a XII-a B

Colegiul Tehnic „Iuliu Maniu” Șimleu Silvaniei

Călătorie între infinit și mărginit

Omul pe acest pământ este o marionetă, care spre deosebire de orice altă jucărie, poate

alege cum să fie folosită. Însă la fel ca oricare joc, chiar și acesta are frumusețea lui.

Ne-am născut într-o lume mare, limitată sau infinită, nu suntem capabili să știm sau

să aflăm, deși suntem ființele cele mai de preț și de a căror hotărâri depinde viitorul întregii

omeniri. Divinitatea ne-a înzestrat cu cele mai minunate daruri: rațiune, sentiment și voință

- a căror taine se află încă în obscuritate și chiar dacă inteligența noastră crește pe zi ce trece,

iar orizonturile ni se par tot mai clare, va fi mereu cea mai mare parte în umbră, iar totul este

sigur că va ieși la iveală doar la apus.

Totdeauna am încercat să descoperim misterele universului, știind că undeva, dincolo

de el, se află taina trecutului nostru, a nașterii noastre. Mereu am încercat să găsim o

explicație logică pentru orice și respingem tot mai mult sacralitatea. Dar ne-am întrebat

vreodată de unde vine sufletul? El nu poate apărea din neant, nu e format din celule și nu se

poate spune în ce parte a corpului se află. Doar știm că există, că el este legătura noastră cu

Creatorul și că Acesta este cel ce ni l-a dat pentru a ne face superior, animalelor cuvântătoare.

28


Sufletul este guvernatorul sentimentelor, puterea care ne face nemuritori și cel fără de

care am fi simple unelte. Atât timp cât există, ne vom aminti mereu că omul nu este știință, ci

o ființă care nu poate supraviețui fără puterea Celui Preaînalt.

Legătura noastră cu transcendența, deși nevăzută, există. Dacă am întreba vântul,

soarele, ploaia, marea, tot ce ne înconjoară și tot ce se află înlăuntrul nostru, toate ar

răspunde în cor: tu ești din Dumnezeu.

Totul se raportează la credință; ea deschide și cele mai zăvorâte lacăte, ne luminează și

cele mai umbrite cărări.Totul este posibil atât timp cât crezi că ,în orice clipă, ele ne pot

mărturisi adevărul.

Rus Gabriela, clasa a IX-a A

Colegiul Național „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei

O călătorie în Paradis

Nu ştiu daca există, dar locul pe care aş vrea să-l vizitez este Paradisul. Mi-am

imaginat de multe ori Paradisul şi a fost deosebit de frumos. El avea de toate. Avea o lume

mai bună, pentru că mi l-am imaginat fără certuri, avea frumuseţi pe care oamenii le

apreciau şi le iubeau, multe vieţuitoare şi o mulţime de copaci coloraţi.

Ceea ce mi-am închipuit eu drept un Paradis, erau de fapt clipele în care visurile se

vor transforma în realitate, iar speranţa va fi sentimentul care mă va duce direct în mijlocul

Paradisului. Sper totuşi că speranţa nu va fi doar „un şarlatan” care să mă înşele

neîncetat. În lumea noastră ştiu că nu există Paradis, dar trebuie să facem să existe unul.

Această scurtă viaţă pe care o avem poate fi transformată într-un Paradis.

Paradisul este tărâmul pe care orice om speră să-l găsească mai devreme sau mai

târziu.

Bretan Iasmina, Clasa a V-a A

Școala Gimnazială „Andrei Mureșanu” Cehu Silvaniei


Îngerul morţii

Singur pe un pat de spital, cu ochii ațintiți în tavan se gândea la mama lui. Doamne

ce dor îi era de ea... Acum nu-i mai foloseau la nimic banii mulți pe care-i trimitea aceasta

lunar. O dorea pe ea şi nimic mai mult.

Mihai era un băiat de 16 ani, cu ochii căprui, părul şaten, tuns scurt, înăltuț și destul

de slăbuț. Era timid. I se părea că nu prea are cu ce să iasă în evidență mai ales că se îmbrăca

modest din lipsa banilor. Mama, că numai pe ea o avea, muncea din greu, dar banii abia le

ajungeau pentru un trai modest. În urma cu trei ani au hotărât ca mama să plece la muncă

în Italia, pentru a reuși să iasă din sărăcie. Mama i-a promis mulți bani, lucruri interesante

pe care altfel nu și le-ar fi putut permite. Băiatul era încântat de idee. Ce cool! Să nu te bată

nimeni la cap, să fii liber, să faci ce vrei, și pe deasupra să ai și bani. Ce-ți puteai dori mai

mult!

Așa a și fost. Banii curgeau, destul cât să-și cumpere toate ,,bunătățile”. Acum era și

el „cineva”. Cu mulți bani în buzunar era alt om. Îi plăcea să îi fluture ca să-l remarce cei din

jur. În scurt timp a ajuns o „persoană importantă” și a încercat să fie pe placul noilor

prieteni. Nu-i plăcea fumul de țigară, dar „celebritatea” cerea sacrificii. Nopțile pierdute prin

cluburi îl oboseau foarte tare și îi creau o neliniște interioară. Îngerul lui păzitor îl avertiza că

nu e bine ce face, dar a învățat să ignore acest lucru. De multe ori îi răsunau în urechi

cuvintele mamei spuse înainte de plecare:

-Să ai grijă puiul mamei, să nu o iei pe un drum greșit! Să rămâi la fel de cuminte și

conştiincios!

Într-o seară, amețit de băutură, la insistențele „prietenilor” s-a lăsat convins să

încerce puțin „praf alb”. La urma urmei ce rău putea să-i facă? Măcar reușea să-și satisfacă

curiozitatea că prea îi povesteau cu foc amicii despre euforia care te cuprinde și te duce în

lumi nebănuite. Așa a și fost. Doamne, parcă era în al nouălea cer. Toată lumea era a lui.

La școală lucrurile nu mergeau prea bine. Rubricile din catalog se umpleau de absențe.

Când mai trecea pe acolo era mustrat de profesorii care nu înțelegeau ce se petrece cu el. Așa a

considerat școala o pierdere de vreme. Era mult mai interesant să-și trăiască viața, să trăiască

clipa. Când era treaz și lucid îi răsuna în minte întrebarea „oare ce-ar zice mama dacă m-ar

vedea?” Dar nu se lăsa cuprins de tristețe. Lua repede „praful alb” și toate problemele

dispăreau.

30


Maria, colega și vecina lui, a încercat să stea de vorbă cu el, dar nu a obținut de la el

decât un zâmbet ironic.

-Ce știi tu? Viața e așa de scurtă, eu vreau să mă bucur de ea. Și se îndepărta grăbit ca

nu cumva să-l vadă noii prieteni stând în preajma ei stricându-şi astfel reputația. După un

timp a devenit agitat, era agresiv și comunica greu cu cei din jur. Era bine numai după ce își

lua doza. „Îngerul morții” l-a prins în mreaja lui și nu vroia să-i dea drumul. El îi călăuzea

pașii. „Praful alb” îi ținea și de sete și de foame. Nu mai putea trăi fără el.

Maria era foarte îngrijorată, nu l-a mai văzut pe Mihai de aproape o săptămână. Ea îl

cunoștea cu adevărat. Știa că are un suflet bun. Nu prea înțelegea ce i se întâmplă. Și-a luat

inima în dinți și a mers la el acasă. A bătut cu putere în ușă, dar nu i-a deschis nimeni. A

încercat clanța. Nu era zăvorâtă. Și-a făcut curaj și a intrat. Priveliștea sumbră din fața

ochilor și mirosul închis au speriat-o. A început să-l strige pe Mihai, când a auzit un

murmur abia șoptit. A alergat într-acolo. Mihai era întins pe podeaua din dormitor. Faţa îi

era albă ca varul. Slăbise atât de mult că era numai osul și pielea de el.

- Mihai, Mihai, ridică-te! strigă ea cu disperare.

-Maria, am bani, te rog du-te și cumpără-mi o doza. Nu mai pot, „Îngerul morţii” mă

însoţește peste tot! zise el cu glasul stins.

Maria și-a scos telefonul și a chemat ambulanța.

-O să te faci bine! îi zise ea ținându-l de mână. Dar el nu o mai auzise.

Când s-a trezit era pe un pat de spital, înconjurat de mai multe persoane îmbrăcate în

alb. La început nu și-a amintit nimic, era speriat. Asistenta l-a mângâiat pe frunte. După un

timp, rămas singur, cu ochii ațintiți în tavanul alb, lacrimile șiroindu-i pe obraz, murmura:

-Mamă, vino la mine! Am nevoie de tine, nu de banii tăi! Te iubesc, mamă!

Şi ea a apărut. Într-o rochie albă de mătase, cu părul negru răsfirat pe umeri, fața luminoasă

și cu ochii blânzi îl privea cu drag. Parcă era un înger. L-a luat în brațe și au plutit prin

văzduh. Ce bine era în brațele mamei. Lumea văzută de sus era mult mai interesantă. Ce

frumos! Era în Paradis cu îngerul său păzitor. Priveliștea din fața ochilor îl încânta. Acum

nu mai trebuia să demonstreze nimic nimănui. Putea să fie el însuși.

Bătaia din ușa salonului însă i-a întrerupt visul. S-a uitat în jur la pereții albi și goi și

tristețea i-a cuprins tot trupul. Dar ușa s-a deschis larg și ca printr-o minune a apărut Irina,

mama lui. Din ochi îi șiroiau lacrimile, iar fața îi era obosită și îmbătrânită parcă înainte de


vreme. A alergat speriată spre băiatul ei. L-a îmbrățișat și nu i-a mai dat drumul. Îşi dorea

parcă să-l țină așa pentru totdeauna. Printre sughițuri, Mihai reuşi să şoptească:

-Mamă, te rog să nu mai pleci.! Te rog nu mă mai lăsa singur!

Mama se uită pierdută la el.

-Ce s-a întâmplat, dragul meu?

-Nu știu mamă. Mi-am dat seama că nu e bine ce fac. Am vrut să mă opresc, dar n-am

mai putut!

-O să luptăm împreună și o să te faci bine, fiul meu!

-Mamă, înainte să vii am avut un vis foarte interesant. Îngerul meu păzitor mi-a

arătat că se poate trăi şi altfel. Împreună o să învingem „Îngerul morții”. Vreau să mă fac

bine mamă, vreau să trăiesc.

Gherman Adela Iulia, Clasa a VIII-a A

Școala Gimnazială „Andrei Mureșanu” Cehu Silvaniei

Sărbătorile de iarnă îmbrăcate în colinde

De fiecare dată când se apropie postul Crăciunului şi

încep să cadă primii fulgi de nea în inimile noastre se naşte o

lume nouă, o lume de basm şi vis, e lumea „florilor dalbe”, şi a

„lerului, ler”, e lumea care cu nostalgie ne aduce aminte

fiecăruia de leagănul copilăriei noastre cu vatra lui de frumuseţi

şi dor, cu datinile şi obiceiurile străbune păstrate ca o sfântă

moştenire, e lumea colindelor şi a cântecelor de stea care umple de o mare şi de o sfântă

bucurie inimile noastre.

Sfânta sărbătoare a Crăciunului este ziua în care Iisus Hristos S-a născut pentru a

crea o „Lume nouă”, dar S-a născut şi pentru noi copiii, pentru ca în fiecare an să ne

bucurăm de Naşterea Lui prin colinde, cântari şi imne de slavă.

Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei, o sărbătoare a iubirii şi a

nădejdii, o sărbătoare a credinţei şi a smereniei. An de an bucuria sărbătoririi Naşterii

Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră fiinţă.

32


În noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu

cugetul pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii aţintiţi spre steaua călăuzitoare spre

Betleem, unde S-a născut Hristos.

Împreună cu păstorii auzim şi trăim şi noi frumuseţea fermecătoare a cântării

îngereşti: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.

Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând

recunoştinţă pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc faţă de noi, oamenii, şi pentru

marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său ca să ne mântuiască.

De la an la an, lumea are nevoie de glasurile copiilor care să le aducă aminte că

Hristos a venit în lume. Să primim odată cu colindătorii: lumina, pacea, iertarea şi dăruirea,

dragostea şi împăcarea, speranţa şi viaţa.

Hristos bate la uşa inimilor noastre. Să- I deschidem poarta sufletului şi să- L primim

pe Hristos în mijlocul nostru.

Prodan Amalia, clasa a VI a B

Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău, jud.Sălaj

Prof.coord. Şulumete Ioana Anca

Crăciunul

Fii vesel, iubit creştine

Naşterea lui Hristos vine

Mieluşel nevinovat,

Hristos, marele-mpărat.

E ziua de Ajun, o zi mult aşteptată, ȋn care toate gospodinele pregătesc bucate, special

pentru Crăciun.

Ȋn toate bucătăriile, mirosul de cozonac proaspăt şi de prăjitură se ȋmbină cu cel al

sarmalelor pe care bunicile noastre le pregătesc cu multă dragoste şi bunăvoinţă.

Când toate sunt gata se pregăteşte masa. Familia se adună, iar după ce se rosteşte

rugăciunea se gustă din minunatele bucate, pregătite cu căldură sufletească și dragoste.

E căldură ȋn casă, la masă, dar mai ales ȋn suflete pentru că sărbătoarea Naşterii

Domnului reȋntregeşte familii, ȋmpacă pe cei certaţi, ȋnmoaie inimile ȋmpietrite, bucură

sufletele triste şi ce poate fi mai minunat de atât. Parcă ești cuprins ca prin magie de o imensă

bunătate şi fericire pe care doreşti să o ȋmpărtăşeşti şi celor din jurul tău.


Vestea Naşterii Domnului este dusă din casă ȋn casă de grupuri de colindători mai

mari sau mai mici, care sunt răsplătiţi de către gazde cu mere, nuci, colaci şi bani. Zvon de

colindă se aude până spre zorii zilei, când obosiţi „corindătorii” se reȋntorc la casele lor,

bucuroşi că au reuşit să ducă vestea cea mare la cât mai multe case.

„Hristos S-a născut!” , „Adevărat s-a născut!”, aşa se salută creştinii ȋn ziua cea

mare, când merg spre biserică pentru a se ruga ȋmpreună.

Crăciunul este o sărbătoare care ȋţi aduce multă bucurie şi te ȋnvaţă să dăruieşti mai

mult, căci „dar din dar se face rai”.

Să ne lăsăm mereu călăuziţi de „steaua de la răsărit”, pentru a descoperi necontenit

minunea Naşterii Domnului.

“…Şi mai ales ȋn iarna asta, lăsaţi copiii să colinde,-

Să nu se-nchidă nici o poartă ȋn preajma lor, şi nici un semn

Să nu-i oprească din curatul şi sfântul datinii ȋndemn.-

O, mai ales ȋn iarna asta, lăsaţi copiii să colinde!”

Crăciun fericit tuturor!

Remeş Daria Maria, Clasa a VI-a ,

ŞcoalaGimnazială „Simion Bărnuţiu” Bocşa

Cum postea bunica

Postul Crăciunului este un post important, dar și un post de bucurie și de pregătire

pentru a celebra Praznicul Nașterii Domnului, fiind și perioada în care se colindă.

De-a lungul timpului s-au păstrat multe obiceiuri de Crăciun, dar unele au suferit și

mici schimbări. De exemplu, postul a devenit mult mai ușor în comparație cu modul în care

se postea mai demult.

În Ajunul Crăciunului, în timp ce îmi ajutam bunica cu ultimele pregătiri, am ajuns

la acest subiect: postul. Bunica a început să-mi povestească cum postea ea. Îmi spunea că

toată familia ținea obligatoriu post și ținea un post aspru(xirofagie). Obișnuiau să nu

mănânce nimic până la ora 12 și mâncau doar mâncare uscată: pâine, semințe, fructe uscate,

iar apă beau doar o dată pe zi, după ora 15. Nu mâncau pește și mâncăruri cu untdelemn

doar în zilele permise, de sărbătoare, sâmbetele și duminicile, cu excepția primei și ultimei

săptămâni din post când nu mâncau deloc astfel de bucate.

Aceasta era înfrânarea de la mâncare, dar obișnuiau să se ocupe și de suflet, astfel că

în perioada postului se rugau mai mult și erau mai aproape de Dumnezeu, aveau gânduri

bune și erau mereu atenți ca nu cumva să supere pe cineva cu ceva.

34


Obișnuiau, de asemenea, ca pe parcursul acestui post să fie smeriți, să facă milostenie,

să dăruiască mai mult săracilor, să-i ajute și să le facă viața mai bună. În timpul postului

cântau adesea colinde, deoarece în fiecare seară se adunau mai mulți vecini la gura sobei și

învățau colinde.

Am rămas impresionată de felul în care posteau în trecut strămoșii noștri, așa cum

postea bunica. Astăzi foarte greu reușim să renuntăm la alimentația cu carne și lactate, iar

în ceea ce privește partea spirituală suntem tot mai săraci în fapte bune și ignorăm pe cei din

jurul nostru, care au cu adevărat nevoie de ajutor.

Consider că ar trebui să luăm aminte și să respectăm modul în care se postea mai

demult, deoarece era cu adevărat un sacrificiu.

Gorgan Lorena, clasa a VIII-a,

Școala Gimnazială Derșida


NAŞTEREA DOMNULUI

În ieslea sfântă-n Betleem,

S-a născut Pruncul cel sfânt

Care pe pământ venind,

Pace peste noi aducând.

Păstorii, îngenunchind,

Magii daruri aducând

Îngerii din cer venind

Şi pe Pruncul sfânt vestind.

Maica Domului plângând,

Boii peste El suflând,

Căci Domnul nost’ Iisus Hristos,

Este Mântuitorul nost’

Mocan Ioana, clasa a VI-a,

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Buciumi

MINIATURI LIRICE

36


NOAPTEA DE CRĂCIUN

Pe-o alee întunecoasă,

Poleită, friguroasă,

Fecioara Maria umbla

Căutând un loc să stea.

Afară ningea, ploua,

Dar bătută nu se da,

Căuta în continuare

Un locaş ferit de ploaie.

Vântul sufla tare

Fără ca să Îi doboare,

Şi-astfel Maria sta

Singură şi se ruga.

Astfel Hristos S-a născut,

Fiul Tatălui de Sus

El aduce mântuire

La întreaga omenire.

Papp Szilvia Krisztina, clasa a IV a A

Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău

Prof.coord. Şulumete Ioana Anca


VESTEA BUNĂ

Un înger alb se cobora

Pe-o dâră lungă de lumină

Și la păstori el poposea

Ca să le dea o veste bună.

- Mergeți degrabă, nu mai stați!

Și-acolo-n câmp într-o poiată

Un prunc micuț voi veți afla

Pe Fiul Cerescului Tată.

Îndată cum ei au aflat

Această veste minunată

Lăsat-au oile și-au plecat

Spre peștera cea luminată.

Acolo-n paie, lângă boi

Stătea un prunc blând și smerit

Ce a venit pe-acest pământ

Spre mântuirea tuturor.

Derșidan Andrada, Clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa

38


COLINDĂTORII

E lumină da-i și noapte

Casele sunt luminate

Focul arde, fumul iese,

Copiii sunt la ferestre.

Este multă bucurie

Gingășie, armonie,

Chiot mult și veselie

Oare, ce poate să fie?

Sunt colindători afară

Care vor să intre-n casă

Ca să dea vestea aleasă

Colindând din casă-n casă.

Vă vestesc acum creștine

Că un Mântuitor vine,

Să se nască și să crească

Pe noi să ne mântuiască.

Racolța Daria, Clasa a V-a

Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa


ȊN IESLE

Sfântul copil

Se va naște-n dată,

Din Maica Lui

Fecioara Preacurată.

Ȋn iesle sub al bovinelor suflu

Iisus va deschide-ntâia oară ochii,

Iar ȋngerii din cer coborând

Lui ȋi vor cânta

Un cântec preasfânt.

Şi magii venind

Din depărtări Să-l vadă

Cu daruri şi fericire-n suflet

Dorind să-L cunoască.

Pe Acela care

Mântuitor va fi

Ȋn lumea asta mare.

Remeș Daria Maria, Clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa

40


... Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este un eveniment istoric care a avut loc în anul 748 de la întemeierea Romei, în timpul domniei cezarului Octavian Augustus ( 31 î. Hr. – 14 d. Hr.)?

... orașul Betleem în limba aramaică înseamnă

,,casa pâinii”, este situat la 7 km de Ierusalim și mai

este numit și ,,cetatea lui David”. Aici S-a născut

Mântuitorul Iisus Hristos, într-o peșteră care pe

vremuri închidea oile strămoșului său David și mai

există un oraș cu numele Betleem în ținutul seminției

lui Zabulon?

... ultimul prooroc al Vechiului Testament este Sfântul Ioan Botezătorul, însă cel

mai mare prooroc este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Profeți au fost și în Noul

Testament, dar numai în Biserică.

... râul în care a fost botezat Iisus Hristos nu mai

este decât un fir de apă poluat și ar putea dispărea

dacă nu vor fi luate măsuri pentru a-l proteja.

Celebrul râu a fost redus la un simplu pârâu, la

sud de lacul Tiberiada, secat din cauza

supraexploatării apelor sale, afectate de poluare.

Râul care se varsă în marea Moartă nu mai are

decât 20 până la 30 de milioane de metri cubi ceea

ce are ca efect scăderea în fiecare an a nivelului

acestei mări sărate cu un metru?

... regele Irod, furios pe magii care nu s-au

întors să îl anunțe despre Noul Născut pe care și el

îl căuta, a poruncit să fie uciși toți pruncii mai mici

de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș. Crima pruncilor a fost relatată de

proorocul Ieremia prin cuvintele ,,Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă.

Rahela își plânge copii și nu voiește să se mângâie pentru că nu mai sunt.” ( Ieremia

31, 15 ) Uciderea acestor prunci ne arată în ce lume venise Mântuitorul.

... după zilele în care prăznuim Nașterea Domnului Iisus Hristos facem pomenirea

martirilor și mucenicilor: pe 27 decembrie – primul mucenic și arhidiacon Ștefan, pe

28 decembrie a celor 20.000 de mucenici arși în Nicomidia și pe 29 decembrie a celor

14.000 de prunci din Betleem și împrejurimi uciși de Irod?

Ştiaţi că...?

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=0CAcQjRw&url=http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/cuvantul-ierarhului/nasterea-domnului-mesaj-de-bucurie-binecuvantare-pentru-pastorii&ei=KBO8VNTKHpHTaKXngPAG&bvm=bv.83829542,d.d2s&psig=AFQjCNHpMtNYVAVny5FS93nXI2xbQkVVWA&ust=142169819005341

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=0CAcQjRw&url=http://www.crestinortodox.ro/religie/iordanul-in-care-fost-botezat-hristos-69744.html&ei=thS8VI-rAsPsaLbsgpAF&bvm=bv.83829542,d.d2s&psig=AFQjCNEbBRsUVfpXPK4emenwj3VwRVHBpQ&ust=142169865419393


... că proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii, care cuprinde rânduiala

pregătirii și binecuvântării Cinstitelor Daruri, adică a materiei jertfei liturgice, iar

proscomidiarul este masa de forma unei firide în peretele de nord al altarului pe care

se săvârșește rânduiala proscomidiei, locul simbolizând peștera în care S-a născut

Mântuitorul?

... Nazaretul este un orășel din Galileea, așezat între lacul Ghenizaret și Marea

Mediterană, aici se afla Sfânta Fecioară Maria în momentul Bunei-Vestiri și tot în

Nazaret a locuit Mântuitorul de la întoarcerea din Egipt, până la vârsta de 30 de ani

când și-a început misiunea.

... cinstitele Moaște ale Sfântului Vasile cel Mare (mâna dreaptă) se află așezate tot

în racla lor originală, confecționată din argint și frumos împodobită în data de 10

februarie 1849, după cum scrie pe marginea acesteia. Racla este păstrată în sala în

care se întrunește Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei și este scoasă, spre

închinare, cu ocazia unor mari praznice bisericești.

42


Din suflet pentru suflet_16.pdf

Documents

Transcript of Din suflet pentru suflet_16.pdf