DIN SUFLET, PENTRU SUFLET - episcopiasalajului.ro pentru suflet 2016.pdf · n Anul comemorativ...

DIN SUFLET, PENTRU SUFLET

Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului 2016

2

Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului

CUPRINS

Cuvânt pentru suflet.........................................................................................3

Proiecte și activități educaționale.................................................................... 5

Concursuri școlare……………………………………………...………………………21

Creștin ca tine sunt și eu………………………………………..…………………….25

Mănăstirea mea de suflet................................................................................31

Sămânța căzuta în pamânt bun......................................................................33

Didactica............................................................................................................43

Sinaxar...............................................................................................................61

Preşedinte de onoare al Colectivului de redacţie:

Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului

Preşedinte:

Pr. Conf. Dr. Gabriel Gârdan,

Redactor şef:

prof. Claudia Boha,

inspector școlar la ISJ Sălaj

Redactori coordonatori:

pr. Silviu Boha, prof. Mioara Gudea, pr. Cosmin Porcar, pr. Călin Ciurbe, prof.

Dănuţ Moşincat, prof. Ioana Ilea, prof. Ionuț Ciocmărean, prof. Marinela Roșu

Tehnoredactor : Pr. Mateiu Călin

ISSN: 2067-3434

3 DIN SUFLET, PENTRU SUFLET | 2016

Î

Gânduri și învățături ale Sfântului Antim Ivireanul pentru tineri

n Anul comemorativ închinat Sfântului Antim

Ivireanul și meșterilor tipografi încercăm să

descoperim învățăturile și frumusețea mesajului părinților

din trecutul Bisericii noastre, care, prin scrisul lor transmit și

astăzi un îndemn la credință și nevoință.

Didahiile Sfântului Antim reprezintă o operă de

atitudine în care autorul înlocuiește Cazania ce se citea în

biserică, cu predica vie, legată de viața de toate zilele, menită să biciuiască și să îndrepteze

stările de lucruri ce contraveneau moralei creștine și eticii sociale. Chiar dacă în cuprinsul

Didahiilor nu întâlnim predici în care să se adreseze în mod exclusiv tinerilor, totuși în

cuvântările sale sunt unele gânduri și învățăminte care au în centrul atenției viața morală a

tinerilor. Predicile rostite de Sfântul Antim au fost rostite în biserică, unde erau credincioși de

toate vârstele.

Sfântul Antim mărturisește că menirea lui a fost să-i învețe pe toți de la mic la mare și

„să ascultați cele de bine și de folos, pentru că această ascultare nu o faceți mie, ci lui

Hristos…”. Misiunea de a învăța și de a îndruma pe calea mântuirii pe toți credincioșii

indiferent de vârstă a mărturisit-o Sfântul Ierarh din momentul instalării sale ca mitropolit al

Ungrovlahiei: „De n-ați știut până acum și de n-au fost nimeni să vă învețe, iată că acum veț

ști că am treabă cu toți oamenii cât sunt în Țara Românească, de la mic până la mare și până

la un copil de țâță afară de păgâni și de cei ce nu sunt de o lege cu noi..”. În propovăduirea

cuvântului Evangheliei fiecare păstor are îndatorirea de a avea mare grijă de mântuirea

fiecărui credincios ținându-se cont de vârsta, starea socială și starea morală a fiecărui om.

„Cu înțelepciune să păstorească pre oameni, dând învățătură fieștecăruia după vârsta și

rânduiala lui, că precum sunt boalele de multe feluri și nu să pot vindeca tot cu un feliu de

doftorii, așa nici cu un feliu de învățătură nu să pot odihni, nici nu să pot îndrepta toate firile

omenești: că altă învățătură trebue bărbatului și alta muerii; altă îndreptare trebue bătrânului

și alta tânărului; altă povățuire trebue bogatului și alta săracului….”. Păstorul sufletesc este

responsabil pentru mântuirea fiecărui credincios care i-a fost încredințat. „.. ca pre niște oi de

gâtul mieu spânzură sufletele voastre și de la mine va să vă ceară pre toți.”

CUVÂNT PENTRU SUFLET

4


La mântuire suntem chemați cu toții, indiferent de vârstă, dar trebuie să facem voia lui

Dumnezeu pentru dobândirea vieții celei veșnice. „Și avem datoria cu toții, de la mic până la

mare, bărbat și muere, copii și fete, bătâni și tineri, însurați și neînsurați să facem trei lucruri:

să ne mărturisim…să postim și să facem milostenie…”. Păstorii au îndatorirea de a învăța,

dar și de a mustra cu dragoste pentru îndreptarea celor rătăciți. „Fie-ștecarele, după vârsta sa

și după rânduială… trebue să-l odihnească cu învățătura, cu toiagul ce ține în mână adică

stăpânirea și darul Duhului Sfânt….”.

Prezența la sfânta biserică aduce mult folos celor care în duminici și sărbători vin la

întâlnirea cu Mântuitorul Hristos în cadrul Sfintei Liturghii. Dacă nu reușim să ne ducem

copiii la biserică măcar atunci când venim de la Sfânta Liturghie „să nu ieșim deșerți, ci să

facem cum face ariciul că, după ce merge la vie, întâi se satură el de struguri și apoi scutură

vița de cad broboanele jos și să tăvălește pre dânsele de se înfing în ghimpii lui și duce puilor.

Așa să ducem și noi, fiștecine, pre la casele noastre, copiilor și celor ce n-au mers la biserică,

din cuvintele ce am auzit din Sfânta Evanghelie…ca să-i hrănim și pre dânșii cu hrana cea

sufletească, pentru ca astfel să fim „râvnitori și nelenevoși la poruncile Lui”.

Sfântul Antim laudă și prețuiește în predicile sale fecioria care „iaste mai cinstită

decât toate avuțiile ce sunt ascunse supt munți sau decât toate cele care ocolește toată lumea”.

Preot Mihai Dobocan,

Consilier cultural al Episcopiei Sălajului


“Alege viaţa!”- În acest an s-a desfăşurat a patra ediţie a proiectului „Alege viaţa” care a

urmărit conştietizarea tinerilor asupra valorii vieţii umane şi a urmărilor avortului.

Coordonat de Episcopia Sălajului şi ISJ Sălaj, acesta a fost implementat de către profesorii

de religie şi biologie şi a avut ca obiective analizarea trăirilor specifice adolescenţei în

vederea pregătirii tinerilor pentru viaţa de familie, prezentarea urmărilor fizice şi psihice şi

consecinţele avortului, informarea despre posibilităţile de gestionare a vieţii intime din

cadrul familiei şi a existenţei unui centru de informare şi consiliere pentru persoanele aflate

în risc de sarcină. În luna aprilie, în cadrul săptămânii „ Să ştii mai multe, să fii mai bun!” s-

au organizat activităţi sub deviza „Manifest pentru viaţă” iar în luna martie a fost organizat

Marşul pentru viaţă;

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Petroniu Episcopul Sălajului, joi 21 aprilie

2016, la Catedrala „Înălţarea Domnului" din municipiul Zalău, s-a desfăşurat Ediţia a III-a

a Festivalului de pricesne „Aproape de cer”. Festivalul a fost organizat de Sectorul

cultural și Biroul de catehizare al Episcopiei Sălajului în parteneriat cu Inspectoratul

Şcolar Judeţean şi Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” din municipiul Zalău. Au

PTOIECTE ȘI ACTIVITĂȚI EDUCAȚIONALE

6


participat peste 300 de copii însoțiți de doamnele învățătoare și profesorii de religie. La

final grupurile de copii au fost premiaţi de către Episcopia Sălajului cu diplome, icoane și

CD-uri. Festivalul a făcut parte din acţiunile organizate în cadrul parteneriatului dintre

Episcopia Sălajului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj în cadrul programului

„Săptămâna altfel” ;

”Împreună pentru prietenie”- Scopul acestui proiect județean a fost acela de a

responsabiliza elevii în ceea ce privește activitatea de voluntariat. Profesorii de religie au

mobilizat elevii iar aceștia au donat alimente neperisabile copiilor defavorizați și bătrânilor

din Centrul Social ”Sfântul Gheorghe” Românași și Centrul Social ”Sfântul Pantelimon”

Bic;

Vineri, 13 mai 2016, la Mănăstirea Bic din județul Sălaj, s-a desfășurat Cercul

pedagogic al profesorilor de religie. Programul a debutat cu săvârșirea Sfântei Liturghii

oficiată de un sobor de preoți, în prezența profesorilor de religie. Părintele Protopop Dan

Haiduc a adresat câteva îndemnuri profesorilor de religie, punând accentul pe importanța

colaborării dintre aceștia și preoții parohi. În partea a doua a lucrărilor părintele profesor

Porcar Cosmin a prezentat materialul cu tema: ”Copiii și tinerii în fața provocărilor lumii

contemporane” în care a fost evidențiat rolul familiei și al școlii în educația tinerilor.

Cadrele didactice prezente au avut astfel prilejul să‐şi valorifice propria experiență printr‐


un schimb real de idei şi practici educative și au fost propuse activități care ar putea avea

un impact benefic asupra armonizării personalității elevilor cu mediul în care trăiesc.

Vineri, 10 iunie 2016, la Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului” din municipiul

Zalău, a fost organizată festivitatea de premiere a elevilor și profesorilor de religie din

Episcopia Sălajului. La acest eveniment au participat alături de elevi, profesori, preoți,

părinți și reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Sălaj. La eveniment a luat parte

Preasfințitul Părinte Petroniu, însoțit fiind de către Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan,

consilierul cultural al Episcopiei Sălajului. Au fost premiaţi elevii care au participat la

Olimpiada de religie şi la următoarele concursuri: „În lumina lui Hristos” - Concurs

judeţean de cunoştinţe religioase; Concursul interdisciplinar română - religie „Cultură şi

spiritualitate românească”, Concursul naţional „Biserica locaş de închinare” și Concursul

naţional de creaţie „Biserica și Școala din sufletul meu”. De asemenea, Preasfinţia Sa a

acordat diplome de merit şi premii profesorilor de religie şi preoţilor care i-au pregătit pe

elevi la aceste concursuri ;

În acelaşi cadru, Preacucernicului Părinte prof. Călin-Andrei Mateiu i-a fost acordat,

pentru activitatea didactică şi misionară desfăşurată în anul şcolar 2015-2016, titlul de

„Profesorul anului” ;

8


În perioada 1-4 septembrie 2016, 2500 de tineri din întreaga lume s-au adunat la

Bucureşti la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea (ITO) 2016.


Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop

Petroniu, din Episcopa Sălajului au participat 40

de tineri. Aceștia au fost însoțiți de către

Preacucernicul Părinte Silviu Boha, Inspector

pentru catehizare parohială, Preacucernicul

Părinte Dan Dregan, Protopop al Jiboului,

Preacucernicul Părinte Radu Barbor,

Coordonatorul Circumscripției catehetice Cehu

Silvaniei, Preacucernicul Părinte Teodor Csordaș, Coordonatorul Circumscripției catehetice

Crasna și domnul profesor de religie Ciocmărean Ioan.

Tema întrunirii a fost Iisus Hristos – bucuria Vieții, iar scopul, formarea tinerilor, prin

participarea la programe educative, duhovnicești, culturale și artistice;

Miercuri, 28 septembrie 2016, a avut loc Consfătuirea profesorilor de religie din

judeţul Sălaj. Aceasta a debutat cu slujba de Te-Deum săvârşită în capela Liceului Ortodox

„Sfântul Nicolae” din Zalău şi a continuat în sala multimedia a acestei unități de învățământ.

Părintele consilier cultural Mihai Dobocan a transmis binecuvîntarea Preasfințitului Părinte

Episcop Petroniu, a accentuat importanța colaborării între profesorii de religie și preoții

parohi și a făcut precizări legate de seria de conferințe ,,Glasul Bisericii în cetate”. A fost

prezentată Diagnoza procesului educațional pentru disciplina Religie, în anul şcolar 2015-

2016 și expuse activităţile reprezentative ale profesorilor de religie din judeţ: premiile

obţinute la Olimpiada de religie şi la alte concursuri naţionale, proiectele derulate în

parteneriat cu Episcopia Sălajului şi alte instituţii ;

10


Luna decembrie pentru copiii cu CES de

la Centrul Școlar pentru Educatie Incluzivă Șimleu

Silvaniei cât și pentru cei de la Speranţa Zalău, a

adus mult zâmbet și veselie pe chipurile acestora.

Cu multă căldură și sensibilitate au împărtășit și

altora spiritul păstrării valorilor tradiţional-creștine,

ale poporului român. Coordonaţi de profesorul de

religie Ciocmărean Ioan, au vestit Nașterea Domnului celor din jur colindând și prezentând

scurte scenete de Crăciun la: I.S.J. Sălaj, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Sălaj, Primăria

Șimleu Silvaniei, Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului” Zalău, I.P.J. Sălaj, Banca

Transilvania din Șimleu Silvaniei;

Festival de datini și obiceiuri la Plopiș

În data de 4 decembrie 2016, Școala

Gimnazială Nr. 1 Plopiș a organizat festivalul

interjudețean de datini și obiceiuri „Răsuna, mândru

răsună...”.

Scopul festivalului, aflat la cea de-a doua

ediție, a fost cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi

tradiţiilor româneşti prin respectarea, practicarea şi

transmiterea lor generaţiilor actuale şi viitoare. Cadrele didactice coordonatoare ale acestui

proiect au fost: profesor Bulzan Ionela-Lucreția, profesor Coste Anin-Alexandru, profesor

pentru învățământul primar Criste Mirela-Monica, profesor pentru învățământul primar Chira

Victoria-Maria.

La festival au participat 11 formații artistice din județele Sălaj, Arad, Timiș și Bihor,

însumând peste 200 de elevi și în jur de 30 de cadre didactice.


În data de 13 decembrie 2016, elevii Școlii Gimnaziale ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa, clasele

V-VIII, au fost cu colindul la Centrul Acasă din Zalău, fiind însoțiți de părintele Gorgan

Stelian, doamna director Margin Adriana și domnișoara profesoară de religie Roșu Marinela,

unde atât personalului, cât și pacienților le-a fost prezentat obiceiul de Crăciun ,,Viflaimul”

și un concert de colinde;

Luni, 5 decembrie 2016, s-a desfăşurat Cercul pedagogic pentru disciplina Religie cu

tema ”Predarea Religiei în regim simultan- între necesitate și eficiență”. Părintele consilier

consilier cultural pr. Mihai Dobocan a transmis mesajul de binecuvântare al Preasfinţitului

Părinte dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, a apreciat implicarea profesorilor de religie

în proiectele de parteneriat educaţional coordonate de Episcopia Sălajului în parteneriat cu

ISJ Sălaj și a transmis precizări legate de seria de conferințe ”Glasul Bisericii în cetate”. În

cadrul Centrului metodic pentru licee, activitățile au fost susținute la Colegiul Tehnic ”Iuliu

Maniu” Șimleu Silvaniei de către doamna profesoară Rus Doina. Cadrele didactice care

predau la gimnaziu au participat la Școala Gimnazială Nr.1 Plopiș unde au fost prezentate

materiale PPT pe tema propusă, de către domnii profesori Coste Anin și Cristuți Cristian. S-

au realizat aprecieri pe marginea activităţilor propuse şi s-au făcut precizări referitoare la

proiectele educaţionale aflate în desfăşurare, perfecționarea cadrelor didactice, concursurile

disciplinei și la revista profesorilor de religie ”Din suflet, pentru suflet”.

12



Marți, 20 decembrie 2016, la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău s-a

finalizat proiectul „Biserica, tinerii și colindele”, Ediția a IX-a. În proiect au fost implicați

500 de copii de la școlile din Municipiul Zalău, iar ca parteneri au fost Inspectoratul Școlar

al Județului Sălaj, Consiliul Local și Primăria Municipiului Zalău ;

14


Marți, 6 decembrie 2016, cu ocazia sărbătorii Sfântului Nicolae, elevii Școlii Gimnaziale

Nr.2 Sărmășag au susținut un concert de colinde sub îndrumarea domnului profesor Fiț

Dumitru și a celorlalti profesori și învățători;

Ȋn prag de Sfinte Sǎrbǎtori, copiii de la grǎdiniţa din Buciumi, ȋmpreunǎ cu doamna

educatoare Szasz Adriana, au donat alimente, dulciuri şi ȋmbrǎcǎminte unei femei bǎtrâne din

localitate care are grijǎ de nepoţica ei. Ȋnainte, ȋnsǎ, copiii au trecut pe la bisericǎ sǎ se

ȋmpǎrtǎşeascǎ cu Sfintele Taine. La spovedit au venit şi elevii din clasele mari, ȋnsoţiţi de

doamna profesoară de religie Mitrasca Eugenia.

Dupǎ ȋmpǎrtǎşirea cu Sfânta Euharistie, copiii au colindat, apoi s-au ȋndreptat spre

casa elevei din clasa pregǎtitoare, unde locuieşte ȋmpreunǎ cu bunica sa. Amândouǎ s-au

bucurat ca Moş Crǎciun a sosit şi ȋn cǎsuţa lor. La sfârşit copiii au colindat și cu toţi s-au

bucurat! ;


Spiridușii Valcăului au dus vestea Nașterii Domnului, la Festivalului interjudețean de

Tradiții și Obiceiuri,,Răsună Mândru Răsună,,.Prof.Ember Monica.

Copiii din clasele primare din Aluniș au participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la

biserica din localitate unde s-au rugat împreună, au colindat și au mulțumit cu toții Sfântului

Nicolae pentru darurile pe care acesta le-a lăsat în ghetuțe.

Elevii Școlii Gimnaziale ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa, sub coordonarea domnișoarei

profesoare Roșu Marinela, au desfășurat activitatea intitulată ,,Inimi darnice”, activitate

16


prevăzută în cadrul proiectului de parteneriat educațional ,,Un strop de bucurie” cu C.S.E.I.

Şimleu Silvaniei Structura „SPERANŢA” Zalău. Activitatea a constat în pregătirea unor

pungi cu dulciuri de către elevii școlii mai sus amintite pentru elevii cu CES. Înmânarea

darurilor a avut loc vineri, 16 decembrie 2016, ocazie cu care elevii Școlii Gimnaziale

,,Simion Bărnuțiu” Bocșa au colindat cadrele didactice și elevii de la C.S.E.I. Şimleu

Silvaniei Structura „SPERANŢA” Zalău, fiind însoțiți de doamnele profesoare Roșu

Marinela și Ungur Camelia;

Cu ocazia marelui praznic al Nașterii Domnului, în data de 18 decembrie 2016,

întreaga comunitate din comuna Bocșa a vestit Nașterea Domnului de la cel mai mic, până

la cel mai mare, prezentându-se din fiecare sat al comunei obiceiurile specifice de Crăciun.

Evenimentul s-a desfășurat la Biserica Ortodoxă ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din

Sălăjeni, fiind implicate toate cele trei parohii (Bocșa, Sălăjeni, Câmpia), Școala Gimnazială

,,Simion Bărnuțiu” Bocșa, Primăria Bocșa și Centrul de Turism Bocșa;

Luni, 19 decembrie 2016, elevii claselor V-VIII ai Școlii Gimnaziale ,,Simion

Bărnuțiu” Bocșa au fost invitați cu colindul la postul de televiziune Sălăjeanul TV Zalău,

coordonați de domnișoara profesor Roșu Marinela și profesor pentru învățământul primar

Margin Ioana;


Marți, 20 decembrie 2016, elevii Școlii Gimnaziale ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa, însoțiți

de părintele Gorgan Stelian, doamna director Margin Adriana și alte cadre didactice din

școală au plecat cu colindul la Mănăstirea ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din

localitatea Bobota, sub coordonarea domnișoarei profesoare Roșu Marinela. Pe lângă

colinde elevii au pregătit și 63 de cutii cu daruri pentru Asociația ,,Inimioare Fericite” pe

care Preacuviosul Părinte stareț Mina Pletosu cu obștea le va înmâna copiilor de aici. Cu

această ocazie s-a făcut și o vizită a mănăstirii, elevii fiind impresionați în special de muzeul

mănăstirii. Vizita s-a încheiat cu o agapă frățească pregătită cu multă dragoste de gazde, iar

colindătorii au mai fost răsplătiți și cu dulciuri și iconițe cu Nașterea Domnului din partea

mănăstirii;

Elevii Școlii Gimnaziale ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa, au dus vestea Nașterii Domnului și la

instituțiile din comună (Primărie, Cabinete medicale) în data de 22 decembrie 2016;

18


Miercuri, 21 decembrie 2016, a fost zi de sărbătoare pentru Școala Gimnazială Măeriște,

prin strădania domnului profesor Dumitru Fiț și cu sprijinul preoților din comună (Măeriște,

Moiad, Criștelec,Mălădia și Doh) au fost sfințite icoane și cruci pentru a fi asezate la loc de

cinste în fiecare clasă spre a le fi elevilor altar de închinare și cinstire. În semn de mulțumire

aceștia au adus ca prinos un program de colinzi marcând astfel și praznicul Nașterii

Mântuitorului.

Cu bucurie și dragoste pentru zestrea nației

Pe când credeam că am văzut destule la viața mea, că ochiul mi-a fost încântat de

destul de multe ori cu tot ceea ce a avut țara aceasta mai bun și mai frumos, am constatat încă

o dată zilele acestea că tradițiile și credința neamului acestuia reprezintă un izvor nesecat de

valori, de lucruri care înnobilează omul. Trebuie doar să ai inimă deschisă și curată pentru a

te putea adăpa din el si apoi a te desfăta cu liniștea și pacea pe care ți le poate aduce.

Spun asta deoarece în perioada 11-14 iulie 2016, din pronie divină, din respectul și

aprecierea apropiaților mei, s-a întâmplat să fiu profesor însoțitor al copiilor din protopopiatul

Jibou, alături de părintele Gheorghe Longodor, la Festivalul Internațional de Toacă și Clopote

”Cântecul care zidește” ediția a XII-a, din orașul Victoria.

Și cum toată țara asta e presărată cu locuri care amintesc de trecutul zbuciumat al

locuitorilor ei, cu reale mărturii ale credinței noastre strămoșești, cu oaze de trăire și sfințenie,

era imposibil ca în drumul nostru să trecem nepăsători pe lângă ele, mai ales că elevii pe care

i-am însoțit, Ciobancan Daiana (clasa a V-a) și Mureșan Ana (clasa a III-a) de la Liceul

Tehnologic ”Octavian Goga” Jibou, Mureșan Cătălin (clasa a VI-a) și Crecan Vlad (clasa a

V-a) de la Școala Gimnazială ”Lucian Blaga” Jibou, trebuiau să cunoască lucruri și amănunte

pe care nu întotdeauna le afli din cărți, ci aflat acolo, la fața locului. Am vizitat astfel

Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci de la Aiud, zidire ridicată peste locuri încărcate de durerea

și suferința deținuților politic din închisoarea Aiudului. Cetatea de la Alba Iulia și cea de la


Sighișoara, Catedrala Mitropolitană din Sibiu au fost obiectul altor cercetări în călătoria

noastră. Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Recea și chilia Părintelui Arsenie Boca din

Munții Făgăraș ne-au adus aminte de mari duhovnici ai nației noastre.

Cât privește festivalul spre care ne-am grăbit, pot să spun că arareori îți este dat să

vezi ceva la fel de frumos și de înălțător. Cântul de toacă este într-adevăr un cântec care

zidește. Uniți în credință și-n simțiri, mânați de dorința de a se reîntâlni, de a-și face noi

prieteni și de a câștiga un premiu cât mai bun, copii din toată țara, dar și din Valea Timocului,

Italia, Ucraina, Republica Moldova și Ungaria au venit la Victoria să înalțe imn de slavă

bunului Dumnezeu și Maicii Sfinte. Cu toții au fost temeinic pregătiți de preoții din parohiile

de unde vin.

E magnific și cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie simțămintele ce te cuprind

atunci când o mare de copii, îmbrăcați în mândru port popular, cu fața luminată de zâmbete și

neatinși încă de toată murdăria lumii acesteia, păstrează vii credința și portul neamului.

Astfel, trei zile, înălțătorul cântec de clopot și de toacă au răsunat în frumosul oraș de la

poalele Munților Făgăraș.

Și cum omul sfințește locul, organizarea festivalului cu tot ceea ce presupune el,

sponsori (cărora le mulțumim), invitați și toate cele, se datorează strădaniilor și iubirii sincere

a părintelui Octavian Smădu, paroh al orașului Victoria. Om primitor, iubitor de tradiție și de

autenticitate, ne-a făcut să ne simțim de-ai locului și să ne dorim să revenim.

Cât îi privește pe tinerii noștri participanți din protopopiatul Jibou, pot spune că toate

străduințele lor și ale Părintelui Gheorghe Longodor care i-a pregătit au dat rod. Astfel

Ciobancan Daiana și Mureșan Cătălin au obținut premiul II, iar Mureșan Ana și Crecan Vlad,

premiul III.

Se pare că bogăția, tehnologia din ce în ce mai avansată, luxul și exagerările în toate

nu aduc liniște și mulțumire deplină omului. După ani de importuri în orice, pornind de la

alimente și continuând cu toate celelalte, căutăm încet să ne reîntoarcem la frumusețea și

noblețea lucrurilor și gesturilor simple, care i-au caracterizat pe cei a căror memorie încercăm

să o ținem astăzi vie. Nădăjduim ca oameni asemeni părintelui Octavian Smădu din Victoria,

conștienți de importanța păstrării identității naționale, să fie din ce în ce mai mulți. Prea

numeroși sunt cei care caută astăzi să ne înstrăineze de tot ce a avut și are țara asta mai pur,

mai sănătos și mai frumos.

Cristina Mureșan, profesor de religie la

Liceul Teoretic ”Ion Agârbiceanu” Jibou

20



Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu, Inspectoratul Şcolar

Judeţean Sălaj a organizat sâmbătă, 05.03.2016 la Liceul Tehnologic ”Mihai Viteazul” Zalău,

etapa judeţeană a Olimpiadei de religie. În cadrul acesteia au fost evaluate cunoştinţele

religioase dobândite de 130 elevi din clasele VII-XII. La etapa națională, desfășurată la

Timișoara, județul nostru a fost reprezentat cu cinste de cei 6 elevi ai claselor VII-XII:

Schinker Andreea Christina, clasa a VII-a (Premiu special), Crișan Alexandra, clasa a VIII-a

(Premiu special), Sîrca Andreea, clasa a IX-a, Pașca Ștefana Maria, clasa a X-a (Premiul I),

Repaș Andreea Denisa, clasa a XI-a (Premiu special), Sabou Florica Andreea, clasa a XII-a

(Mențiune). Acestea au fost însoțite de către doamna profesoară Mandiuc Luminița.

La aceeaşi unitate de învăţământ s-a desfăşurat Ediția a VII-a a Concursului judeţean ”În

lumina lui Hristos” la care au participat 100 elevi din clasele V-VI. Acest concurs de

cunoştinţe religioase este organizat anual în Episcopia Sălajului datorită faptului că

metodologia şi regulamentele în vigoare nu prevăd posibilitatea organizării pentru clasele

respective a olimpiadei şcoalare la această disciplină.

La Liceul Ortodox “Sfântul Nicolae” Zalău s-a organizat etapa judeţeană a Olimpiadei de

religie pentru seminarii şi licee teologice ortodoxe. Primii patru elevi care s-au situat pe locul

I la fiecare nivel de clasă, au participat la etapa naţională care s-a desfăşurat în perioada 4-7

aprilie 2016 la Piatra Neamț.

CONCURSURI ȘCOLARE

22


Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj

a organizat sâmbătă, 26 martie 2016, la

Şcoala Gimnazială ”Simion Bărnţiu” Zalău,

etapa judeţeană a Concursului naţional

interdisciplinar (română- religie), "Cultură şi

spiritualitate românească" la care au

participat 97 de elevi. În perioada 27-29 mai

2016 s-a desfășurat etapa națională a acestei

competiții. Județul Sălaj a fost reprezentat de

elevii Margin Iulian Adrian, clasa a V-a, Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa și

Beșe Diana Mara, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Zalău însoțiți de

doamna profesoară Roșu Marinela..

Concursul Național de creaţie „Biserica și Școala din sufletul meu”, s-a adresat

copiilor participanţi la grupele catehetice din parohiile înscrise în Programul Național

„Hristos împărtășit copiilor”, preoţilor coordonatori de grup catehetic, profesorilor de religie

și tuturor celor care contribuie la sădirea Cuvântului lui Dumnezeu în inima copiilor.

Câştigătorii locului I au reprezentat Episcopia Sălajului la Patriahie: Chende Andreea, clasa a

VIII-a Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr Zalău; Forna Răzvan clasa a VIII-a, reprezentant

al grupului „Anghelos” de la Liceului Tehnologic „Liviu Rebreanu” Hida și Ciule Alexandra

clasa a VII-a Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău, reprezentând secțiunea

multimedia, de la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” Zalău. Elevii au fost însoțiți de

către domnul profesor Ciocmărean Ioan.

În perioada martie – iunie 2016, s-a desfășurat

Concursul național „Biserica locaș de închinare”, Ediția a

VII-a. La etapa pe şcoală, în concurs s-au înscris un număr

de 5264 elevi din ciclul primar, gimnazial şi liceal. La faza

naţională au participat 1584 elevi, fiind îndrumaţi de 424

cadre didactice, din municipiul Bucureşti şi alte 36 de

judeţe din ţară. În acest an şcolar concursul nostru a avut şi

participare internaţională din Chişinău-Republica

Moldova. Cele 930 lucrări înscrise la secţiunea pictură-

desen, 250 lucrări de la secţiunea colaj şi 404 lucrări

înscrise la secţiunea fotografie au fost jurizate de către Comisia centrală de organizare şi


evaluare a concursului. În urma evaluării s-au acordat 384 de premii şi menţiuni.Vernisajul

expoziţiei cu lucrările premiate a avut loc în data de 17 iunie 2016 la Catedrala Episcopală

,,Înălţarea Domnului”, din Zalău. În cadrul acestui eveniment, preşedintele de onoare,

Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu a înmânat elevilor câştigători din Sălaj diplome şi

premii. În urma finalizării concursului s-a realizat revista postată pe

http://www.episcopiasalajului.ro/.

Frumoasele colinde și obiceiuri de Crăciun au fost duse și prezentate de ,,Spiridușii

Valcăului,, în cadrul Festivalului –Concurs de colinde și tradiții de Crăciun ,,Episcop

Nicolae Ivan,, ediția aVI-a, care s-a desfășurat în data de 10 decembrie 2016 la Cluj- Napoca.

În urma deliberării juriului ,,Spiridușii Valcăului,,au ocupat locul al II-lea. Ei au fost

coordonați de doamna profesor Ember Monica, Pr. Ember Radu și doamna învățătoare Palcea

Adina.

Inspector școlar,

Prof. Claudia Boha

http://www.episcopiasalajului.ro/

24



AŞ VREA SĂ ŞTIU…

Întrebările au fost adresate de un grup de elevi ai

Școlii Gimnaziale „Andrei Mureșanu”, Cehu Silvaniei

preotului Chiș Lucian

1. Părinte, cum Îl putem cunoaște pe Dumnezeu? (Blosin Ana, clasa a VIII-a B)

Ca să-L putem cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L descoperim, iar pentru a-L

descoperi ne cere să-I împlinim poruncile, căci zice Sfântul Maxim Mărturisitorul:

„Dumnezeu stă ascuns în porunci şi în măsura în care noi le împlinim El ni se descoperă

nouă”.

2. Ce credeți că ne îndepărtează cel mai mult de Dumnezeu? (Mureșan Alexandru, clasa a

VIII-a B)

Cel mai mult ne îndepărteză de Dumnezeu materialismul. Partea materială a pus o mare

stăpânire pe omul zilelor noastre, astfel încât mulţi pentru o palmă de pământ sau o brumă de

avere au ajuns să nu mai vorbească unul cu celălalt, chiar rudenii fiind, sau au ajuns chiar să-

şi piardă viaţa. Materialismul îl dezumanizează pe om, alterează în el chipul lui Dumnezeu,

astfel încât din coroana creaţiei lui Dumnezeu, omul, devine mai josnic decât orice creatură.

3. Da, dar nu ne ajută bogațiile să trecem mai ușor prin viață? (Druță Aida, clasa a VIII-a

B)

creȘtin ca tine SUNT ȘI eu

26


În fiecare zi bogaţi şi săraci ne confruntăm cu necazuri şi suferinţe într-un fel sau altul. Prin

urmare în viaţa aceasta nu ne putem numi moştenitori, ci mai degrabă nişte călători. Sfânta

Scriptură aseamănă viaţa aceasta trecătoare a omului cu umbra şi visul, sunetul şi cuvântul,

iarba şi floarea câmpului, cu corabia pe valuri şi cu vulturul în zbor, căci toate sunt trecătoare.

4. Există o altă viață după aceasta pamânteană? (Petrar Raul, clasa a VIII-a B)

Noi creştinii ortodocşi mărturisim, credem şi nădăjduim, că după judecata de apoi, urmează

viaţa veşnică, de aceea şi zicem în Simbolul Credinţei: „aştept învierea morţilor şi viaţa

veacului ca va să fie”.

5. În ce constă viața veșnică? (Silaghi Mara, clasa a VIII-a B)

Viaţa veşnică constă în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Fiului Său Iisus Hristos. Această

viaţă veşnică începe însă de pe pământ, pentru toţi cei care cred cu adevărat şi urmează

învăţăturile Lui, care constau în lepădarea de cele lumeşti, materiale şi urcarea prin virtute

spre Hristos. Viaţa veşnică e făgăduită tuturor creştinilor adevăraţi şi e dată de Dumnezeu

prin Fiul Său, de aceea ea se numeşte şi moştenire.

6. Există un loc unde ne vom petrece viața viitoare? (Druță Aida, clasa a VIII-a B)

Împăratul tuturor, Iisus Hristos, guvernează împărăţia cerurilor în care vor intra şi vor trăi

sufletele drepţilor în viaţa viitoare, acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu, este „sânul lui Avraam”

unde se mângâie toţi care au fost chinuiţi şi asupriţi pe lumea aceasta, cei ce au suferit boală,

sărăcie şi nu au cârtit.

7. Cum putem noi ajunge acolo, în împărăția cerurilor? (Gurzău Rareș, clasa a VIII-a B)

Pentru a fi cetăţeni ai acestei împărăţii şi să vieţuim fericiţi acolo, nu ni se cere ca să fim

din neam împărătesc, nici să avem putere, ranguri sau bogăţii, ci o viaţă sufletească trăită cu

Hristos şi în Hristos, adică în conformitate cu voia şi planurile Sale. Dacă Dumnezeu nu ne

cere nici bani, nici avere ca să dobândim viaţa veşnică, ne cere totuşi altceva şi anume păzirea

poruncilor. Prin aceasta dovedim că-L iubim pe Dumnezeu. Domnul Hristos zice: „Cine are

poruncile Mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte”. Din sfintele porunci învăţăm cum trebuie să

trăim pe pământ, ca nişte copii ai lui Dumnezeu, căci împărăţia lui începe aşa cum am spus

din lumea aceasta.

8. Ce sfat ne dați pentru viitor?(Mureșan Alexandru, clasa a VIII-a B)

Să vă îmbogăţiți duhovniceşte în Hristos, adică să părăsiți păcatele şi să adunați cât mai

multe fapte bune, ca împreună să ne învrednicim a primi cununa cea neveştejită a biruinţei de

la Hristos Împăratul tuturor.


ŞTIAŢI CĂ...?

... principalele religii ale lumii sunt: Creștinismul, Islamismul, Hinduismul, Budismul, Sikhismul și Iudaismul? ... cei mai mulți creștini sunt cei din America Latină 23,75%, iar cei mai puțini se află în Oceania 1,2%? ... religia creștină are 2 miliarde de adepți în întreaga lume dintr-un total de 4,6 miliarde suflete existente pe planeta Pământ? ... procentele la nivel mondial arată că 33.3% din populația globului este creștină , 23,2 % sunt oameni care nu au nici o religie, iar 22% sunt adepții religiei islamice, 15 % sunt hindușii, 6% sunt adepții lui Budha, 0,38 % sunt Sikhiștii, iar restul de 0,23% sunt adepții religiei mozaice (Iudaismul)? ... cei mai mulți adepți ai religiei iudaice nu se află în Țara Sfântă, ci în America de Nord în proporție de 40% din totalul de adepți? ... între religiile creștine cea mai mare pondere o dețin romano-catolicii cu 56 % , urmați de protestanți cu 24,5 %, alte religii creștine 10,2 %, iar ortodoxia deține un procent de 9,3 %? ... poporul român este unicul de origine latină adept al religiei ortodoxe, restul popoarelor latine fiind catolice? ... pe teritoriul continentul Asia, religiile dominante sunt Hinduismul, Budismul, Sikhismul, procentele fiind ridicate pană la 98,2 %? ... în localitatea Glastombury Tor din Anglia, se presupune că ar fi ascuns ”Sfântul Graal”, cupa din care a băut Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină?, de aceea localitatea este socotită un loc sacru.

Rubrică realizată de Preot Profesor Adrian Pavel Medeșan Școala Gimnazială Nr.1 Ip, Sălaj

(Sursa Infopedia, Istoria Religiilor)

28


STIAȚI CĂ…?

... Antim Ivireanul a fost un autor, tipograf,

gravor, teolog, episcop și mitropolit român de

origine georgiană?

... A fost Mitropolit de București și autor al

celebrelor Didahii, ce reprezintă o colecție de

predici folosite la Marile Sărbători de peste an?

... Antim Ivireanul a fost cel care a înființat

prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi,

în secolul XVIII?

… Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din București – numită

azi Mânăstirea Antim - (1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare,

fiind unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură

din România.

... Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii și ale poporului român, din pricina

atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae

Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Românești), a fost înlăturat din scaun,

închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea "Sf.

Ecaterina" de la Muntele Sinai?

... La câțiva ani după uciderea sa, Patriarhia Ecumenică a ridicat nedreapta caterisire a

mitropolitului Antim Ivireanul, care a fost reabilitat.

... A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, fiind prăznuit în fiecare an

la 27 septembrie?

Zdrite Georgiana, clasa a XI-a B

Colegiul Tehnic,, Iuliu Maniu”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Georgian

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti

https://ro.wikipedia.org/wiki/Didahia

https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C3%A2n%C4%83stirea_Antim

https://ro.wikipedia.org/wiki/1713


https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83


https://ro.wikipedia.org/wiki/27_septembrie


Sărbătoarea Naşterii Domnului sau Crăciunul

Praznicul Naşterii Domnului sau Crăciunul este sărbătoarea cea mai încărcată

de bucurie şi speranţă dintre toate sărbătorile din cursul anului bisericesc. Aceasta

are farmecul ei aparte şi inegalabil, deoarece evenimentul la care face referire este

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos din Sfânta Fecioară Maria. Astfel, acesta este

unul dintre momentele cele mai importante din istoria mântuirii neamului omenesc,

căci din iubire „Dumnezeu s-a făcut om, ca pe om să-l facă dumnezeu”, dar un

dumnezeu după har, nu după fiinţă.

La momentul Naşterii Domnului în peştera de la Betleemul Iudeii, aşa cum

spun Sfânta Scriptură şi colindele, toată creaţia s-a bucurat şi a adus omagiu

Creatorului ei, căci cetele de îngeri lăudau Pruncul dumnezeiesc, Maica Domnului şi

cu dreptul Iosif s-au bucurat şi s-au închinat, boii de la iesle, aşa cum spune colinda,

„Îl încălzesc cu aburii suflând”, păstorii şi cu magii vin şi ei să se bucure, să se

închine şi să aducă daruri, păstorii aduc cunună de flori, iar magii aur, smirnă şi

tămâie.

Însă fiecare credincios trebuie să aducă omagiul său Pruncului dumnezeiesc

Iisus, prin jertfă duhovnicească. Căci, ca şi oricare alt praznic creştin, Naşterea

Domnului sau Crăciunul este precedat de o perioadă de pregătire duhovnicească,

anume Postul Crăciunului, când prin rugăciune, post, Sfânta Spovedanie şi Sfânta

Împărtăşanie, milostenie, activităţi filantropice, colinde şi prin frecventarea mai

deasă a bisericii pentru a lua parte la Sfânta Liturghie, ne curăţim inima de păcate şi

patimi. Doar aşa bucuria Naşterii Domnului este deplină, dacă inima este curată.

Acesta este cel mai mare dar şi cadou pe care este chemat orice creştin să-l aducă lui

Hristos, mai întâi inima curată, după care vor urma cadourile materiale făcute din

iubire către toţi cei dragi ai noştri.

Crăciunul este şi o sărbătoare a familiei. Cu ocazia praznicului Naşterii

Domnului toţi membrii unei familii se adună împreună, se revăd toate rudeniile şi

prietenii, se reîntorc cei plecaţi în străinătate pentru a-şi revedea ţara şi familia.

Este potrivit să amintim şi celelalte elemente specifice acestui praznic, care

împodobesc această sărbătoare cu şi mai multă bucurie. Împodobirea bradului de

30


Crăciun este unul din momentele preferate ale copiilor. Colindele şi mersul cu

colinda sunt alte momente mult aşteptate. Zăpada, mâncărurile tradiţionale care

împodobesc masa de Crăciun, venirea Moșului umplu de veselie inimile tuturor.

Am putea spune astfel că toate aceste elemente dau sărbătorii Crăciunului un

aer şi un farmec de poveste. De asemenea ele sunt prilej de bucurie duhovnicească,

dar şi de bucurie pământească.

Dar, cel mai important mesaj pe care această sărbătoare a praznicului Naşterii

Domnului ni-l transmite nouă creştinilor este acela de a ne strădui mereu să-L slujim

pe Hristos, pentru ca Hristos cu harul Său să se nască mereu şi în fiecare zi în ieslea

sufletelor noastre.

Prof. Ştefan Mircea


M

Mănăstirea Sfântul Gheorghe

Hozevitul din Pustiul Hozeva

ănăstirea Sfântul Gheorghe

Hozevitul este săpată într-un

perete de stâncă, pe locul unei

străvechi așezări monahale, de la începutul

veacului al V-lea, situată la apus

de Ierihon, pe valea pârâului Horat-Cherit,

numit azi Hozeva, în preajma căruia a trăit

Proorocul Ilie, în timpul prigonirii lui de

către regele Ahab.

Mănăstirea greco-ortodoxă a fost

întemeiată prin secolul al V-lea (sau al VI-

lea), de către Ioan din Theba. După

tunderea în monahism, acesta a plecat din

Theba Egiptului și a venit în pustiul Iudeii,

în anul 480. Aici, el și-a găsit o peșteră în

care s-a instalat ca sihastru.

În cadrul secolului al VI-lea,

mănăstirea a ajuns foarte renumită, ea

având drept conducător duhovnicesc pe

Sfântul Gheorghe din Coziba, născut în

Cipru, în jurul anului 550, primind în timp

numele după acest conducător de renume

al ei.

O inscripție în limbile greacă și

arabă, așezată deasupra vechii intrări în

mănăstire, amintește reconstruirea acesteia

în anul 1179, de către împăratul Manuel I

Comneanul (1143-1180). În anul 1483,

pelerinul Felix Fabri a găsit aici numai o

serie de ruine.

În anul 1878, un călugăr grec,

numit Calinic, s-a așezat între vechile

ziduri monahale din pustiul Iudeii,

restaurând complet mănăstirea. Lucrările

de reparații s-au încheiat în anul 1901. Cea

mai veche parte din mănăstire este

mozaicul de pe podeaua Bisericii Sfântul

Ioan și Sfântul Gheorghe, care datează

încă din secolul al VI-lea.

Inițial, biserica mănăstirii era

închinată Maicii Domnului. Astăzi însă,

după reconstruiri și renașteri, biserica

poartă drept hram pe Sfântul Gheorghe

MĂNĂSTIREA MEA DE SUFLET

32


Hozevitul și pe Sfântul Ioan Iacob de la

Neamț.

Sfintele Moaște ale călugărilor

omorâți de către perși sunt păstrate într-un

paraclis de lângă biserica centrală, unde se

află și moaștele întregi ale Sfântului Ioan

Iacob de la Neamț. Tot aici se păstrează și

mormântul Sfântului Gheorghe Hozevitul.

Potrivit tradiției locului, aici se află

peștera în care Sfântul Ilie Tesviteanul a

petrecut vreme de trei ani și șase luni, mai

înainte de a urca pe Muntele Sinai. În

peștera Sfântului Ilie se păstrează icoana

acestuia, în care sfântul este înfățișat ca

fiind hrănit în chip minunat de către corbi.

Prof. Coste Anin-Alexandru

Școala Gimnazială Nr. 1 Plopiș


BOTEZUL DOMNULUI

Astăzi Iisus S-a botezat, Râul Iordan s-a tulburat Și apele s-au înturnat,

S-a botezat un Împărat.

La treizeci de ani S-a botezat, Iar oamenii toți L-au urmat

Și s-au botezat De către Iisus Împărat.

Toți cei care s-au botezat,

În Împărăția cerului au intrat, Acolo cu toți s-au bucurat Că e viață fără de păcat.

Câmpean Gabriel,

clasa a VII-a A,

Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

BOBOTEAZA

La Iordan, râul frumos, A venit Domnul Hristos.

Și acolo a-ntâlnit Pe Ioan cel mult iubit.

Ioan pe toți îi îndemna,

În numele Domnului - boteza

SămânȚa CĂZUTA ÎN PAMÂNT BUN

34


Și-atunci a venit Iisus

Și lui Ioan așa i-a spus:

Ioane, botează-Mă pe Mine Exemplu acesta va fi bine.

Ioan de El a ascultat, Și-ndată L-a botezat.

Atunci Cerul s-a deschis

Tatăl din cer a zis: „Acesta este Fiul Meu iubit

În care-am binevoit”.

Duhul Sfânt S-a coborât, În porumbel S-a arătat,

Și astfel s-a dovedit Venirea lui Iisus pe pământ.

Onaci Andreea,

clasa a VII-a A,


RUGĂCIUNEA MEA

Tatăl nostru cel ceresc Cu mult drag Îți mulțumesc, Și Te îndrăgesc nespus Că ni L-ai dat pe Iisus. Și ne-nveți, Tu, Doamne bun, Pe noi robii tăi acum. Pe Iisus să-L așteptăm, Și Lui să ne închinăm. Și ca-n fiecare zi, Dintre câte or mai fi, Tu, cu fiul Tău, Iisus, Ne luminezi calea de sus.

Ilieș Daria, clasa a IV-a A,



RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL IISUS HRISTOS

Doamne Iisuse Hristoase, Noi ne rugăm Ție,

Ca să ne-aduci îndată Har și veselie.

Părintele nostru,

Ce ai grijă de noi. Și niciodată n-ai scăpat, Din ochi „turma de oi”.

Îți mulțumesc acum,

Că am mereu de toate. Și tot ce am greșit,

Te rog, iartă-le pe toate.

Mereu sunt bucuroasă Că am ce îmbrăca…

Că am ce mânca… Și mai ales,… o casă.

Iisuse Hristoase,

Îți mulțumesc, Că mi-ai dat viață

Și m-ai ajutat.

Băguț Irina Alexandra, clasa a IV-a A,


36


RUGĂCIUNE Îți mulțumesc, Doamne pentru viața pe care mi-ai dăruit-o, pentru sănătate,

înțelepciune, pentru părinții mei și toți oamenii buni din jurul meu.

Îți mulțumesc pentru ajutorul pe care mi-l dai zilnic la toate lucrurile pe care

le am de făcut la școală și acasă și că mi-ai dăruit un înger păzitor, care să mă

păzească în fiecare clipă a vieții mele.

Adam Antonia Iulia,

clasa a IV-a A,

Liceul de Artă „Ioan Sima” Zală

Îndrumător - Prof. Ilea Ioana (Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău)

A SOSIT CRĂCIUNUL

A sosit Crăciunul, o, ce bucurie!

Tu ne-aduci, Iisuse, multă veselie.

Ce frumos e bradul, frumos este tot

O, Iisuse dragă, Te iubim cu foc!

Te iubim, Iisuse și Te preaslăvim

Frumoase colinde noi Îți glăsuim.

În căsuța noastră, Te-așteptăm cu drag,

Calcă astăzi, Doamne, și al nostru prag.

Noi avem hăinuțe calde și pufoase,

Părinți buni și pâine, case luminoase,

Pe când alții, Doamne, n-au nici foc în casă,

Nici pâine pe masă, nici hăinuță groasă...

Sunt bătuți sărmanii, sunt bătuți de soartă,

Să mergem, Iisuse, și în a lor poartă.

Din păcate mulți din noi judecă după copertă

Și în sufletele lor lasă-o mare-amprentă.

Ai grijă de ei și de soarta lor,

Să simtă căldura sărbătorilor.

Nu ne lăsa Doamne, nu ne lăsa-n drum!

N-am fi vrut așa să fim, așa ne-am născut...

Derșidan Andrada, Clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa


AJUNUL CRĂCIUNULUI

Azi e Ajunul de Crăciun Și ne pregătim de zor, Cu mâncare, prăjituri, Și-așteptăm colindători. Ziua de Crăciun frumoasă Noi cu drag o așteptăm, Pentru că, e ziua-n care, Pe Iisus Îl bucurăm. Noi cu toții ne-mbrăcăm, La biserică plecăm, Și ne rugăm cu tărie Pentru-a noastră mântuire.

Bărnuțiu Iulia, clasa a VIII-a,

Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa

VINE…

E Ajun, și fiecare

Așteptăm cu nerăbdare,

Să se nască, Preamăritul,

Domnul Iisus cel Sfântul.

Din casă-n casă, noi umblăm,

Cu bucurie de veste dăm,

Că vine Mântuitorul,

Ca să scape tot poporul,

De ură și de păcate,

De vicleșug și răutate.

Remeș Daria Maria, clasa a VIII-a,


38


BUCURIA CRĂCIUNULUI

La o casă bătrânească

Ard niște cărbuni în sobă,

Lângă masă pe un scaun

Stă un bătrânel de vorbă.

Casa este luminată

De-o lumină lină, slabă,

Iar o dragă bătrânică

Stă pe gânduri și, frământă.

Deodată-n bătătură

Miroase a cozonac

Casa toată se umplură

De copii la colindat.

Bătrâna și bătrânelul

Tare fericiți mai sunt

Că în a lor casă mică

S-a născut Domnul cel Sfânt.

Mocuț Andreea,

clasa a VII-a,


MOȘ NICOLAE

Moș Nicolae, la copii

Le-aduce numai bucurii,

Înainte de Ajun

Și-nainte de Crăciun.

Aduce cadourile de Sfântul Nicolae

În dimineața de șase, la copii în odaie.

Seara le pregătește,

Iar noaptea le împărțește.

Patrichi Iulia,

clasa a V-a,



CRĂCIUNUL DE IERI

E Ajunul Crăciunului, afară ninge, iar hornurile caselor fumegă de zor. În bucătării

miroase a cozonaci și prăjitură. Bunicile pregătesc sarmale și tot felul de mâncăruri gustoase,

tradiționale și specifice acestei sărbători minunate.

În jurul bradului de Crăciun se colindă cu bucurie în timp ce fiecare ornament este

așezat cu atenție pe câte o rămurică. Totdeauna rezultatul final e feeric.

Cu nerăbdare copiii își pregătesc trăistuțele și clopoțeii pentru lunga noapte în care

vor vesti din casă-n casă Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pe străzi clopoțeii vor suna melodios, iar cântările de vestire vor face ca omul să simtă

în suflet căldură, iubire și fericire. Bucuria pe care o aduce Preamăritul Iisus este

necontenită.

După slujba de la biserică de dezlegare a postului și binecuvântarea primită de la

preot, de a merge la colindat, începe seara de Ajun. De la mic până la mare, toți merg să

răspândească vestea bună.

Copiii se bucură de răsplata pe care o primesc pentru a-și umple trăistuța. Nucile și

merele sunt specifice Crăciunului, iar copiii le adoră. Ei le urează gospodarilor la ieșirea din

case: ,,Hristos s-a născut! și Crăciun fericit!”. Așa era Crăciunul de altădată...

Acum totul s-a schimbat. Mai mult cumpărăm decât preparăm, mirosul din bucătărie

de cozonaci și prăjituri doar ni-l imaginăm, traista trebuie umplută cu bani neapărat că altfel

nu are valoare, bucuria vestirii Nașterii Domnului este înlocuită cu cea a câștigului.

Doresc un Crăciun ca altădată, mi-ar fi plăcut să mă nasc în alte vremuri..., dar stă în

puterea noastră de a readuce și reînvia obiceiurile și tradițiile de odinioară. Creștini, treziți-

vă!

Remeș Daria Maria, clasa a VIII-a,


40


UN VIS DEVENIT REALITATE

Ceața se lăsa încet peste oraș, doar luminile specifice Crăciunului se mai zăreau

atârnate pe casele oamenilor care așteptau colindători. Era pace, liniște, străzile erau goale,

uneori traversate de vestitorii Nașterii Domnului.

Toți locuitorii erau în case alături de familie și prieteni pregătiți să petreacă liniștiți

în spiritul sărbătorilor, mai puțin… un copil. Un copil mai mititel, înfrigurat și necăjit, cu o

lacrimă înghețată pe obraz, zgribulea ghemuit la un colț de stradă, cu puține haine pe el și cu

picioarele desculțe, îngropate în stratul gros de zăpadă. Era un copil abandonat, al nimănui,

stând în frigul năpraznic în seara de Crăciun, singur și uitat de lume… uneori închidea ochii

și se ruga… visa la o familie, la o casă, cu o masă plină de bunătăți și un brad înalt împodobit

frumos, lângă o sobă cu lemne care ard, parcă spunând o poveste frumoasă, și la colindătorii

îmbujorați pe care frigul nu îi oprea din cântare.Visa poate chiar la niște prieteni cu care să

colinde și el, era așa frumos, visele îl încălzeau sufletește, și se simțea mai bine… Dar dintr-o

dată simte o mână pe capul său, își deschide ochii și în fața lui se afla un bătrânel cu o barbă

albă și lungă, care îl sărută pe frunte și apoi dispăruse, în urma lui apărând doi soți, un

bărbat și o femeie, care îl luară acasă pentru a-și petrece măcar sărbătorile împreună. Casa

arăta așa cum o visase el. Acești soți nu aveau copii. Poate cu voia Domnului cu timpul se

vor decide să-l adopte…

Minunea de Crăciun se întâmplase… visul său a devenit realitate. Dumnezeu are

grijă de cei sărmani și necăjiți!

Margin Iulian – Adrian,

clasa a VI-a,


Îndrumător - Prof. Roşu Marinela (Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu” Bocșa


URCUȘ SPRE ÎNVIERE

Sus pe cruce la Golgota A murit Domnul Iisus. Și-n mormântul cel de piatră Trupu-i neînsuflețit L-au pus. Sfânta Scriptură ne spune Că Iisus, cel mult iubit, De oamenii plini de ură, A fost prins și răstignit. Coroană de spini I-au pus, Sângele șuroaie-a curs, Cu biciul a fost lovit, Și la moarte osândit. Crucea-n spate, El și-a dus Până pe Golgota sus, Unde a fost pironit Și de mulți batjocorit. Între doi tâlhari stătea Și Tatălui Se ruga, „Iartă-i, Doamne că nu știu Că Eu sunt al Tău copil”. Pe cruce, El a murit Și moartea a biruit, De moarte ne-a spălat, S-avem sufletul curat. A treia zi a înviat Și lumea-ntreagă a bucurat Veniți creștini să ne-nchinăm Pe Iisus să-L lăudăm. Hristos a înviat!

Chinde Diana-Angela, clasa a V-a A


42


PĂRINȚII

Stau și mă gândesc adesea Ce frumoasă-i tinerețea Și când stau și mă gândesc Parcă nu îmbătrânesc. Mă uit la părinții mei Ieri parcă erau tinerei Acum îs săraci , moșnegi Și stau singuri zile-ntregi La părinții mei mă uit Câte bătături au făcut Pentru noi ca să ne crească Să aibă ce pune pe masă Acum noi îi părăsim Străinătatea o cinstim Iară ei rămân plângând Și ne au mereu în gând. Cu gândul nu mă împac C-am lăsat sătucul drag Mi-am lăsat părinții-n prag Doamne ce-am putut să fac ?

Poezii realizate de eleva Pușcaș Lavinia din clasa VI

Școala Gimnazială Cosniciu de Jos În memoria bunicei sale Pușcaș Lucreția

BĂTRÂNEȚEA Sunt cu inima împăcată Am crescut băiat și fată Dar acum la bătrânețe Stau singură în tristețe Și fetița și băiatul Au părăsit satul Si-au plecat în țări străine Să –și ducă viața mai bine Pe săraca bătrânică Au lăsat-o singurică În căsuța ei frumoasă În căsuța de la țară Și n-au mai venit acasă. Dar când vor veni Va fi prea târziu Pe mama or s-o găsească Pe deluțul de sub coastă Sub tărână îngropată O s-o plângă a ei fată Și fecioru –alăturea, Sărut mâna mama mea ; Or să spună amândoi Cu lacrimile-n ochi Privind la cruce cu jale Și –n suflet cu regret și dor Că n-au venit mai des La mama lor.


JOCUL DIDACTIC ÎN ORA DE RELIGIE

ocul didactic se caracterizează printr-o îmbinare specifică a unei sarcini instructive

cu elemente de joc. Ponderea mai mică sau mai mare a uneia din cele două

componente poate duce la transformarea jocului didactic fie într-o lecţie, când

accentul cade numai pe rezolvarea sarcinii instructive, fie într-o activitate pur distractivă,

când elementele de joc devin predominante. ,,Jocul are la copil rolul pe care munca îl are la

adult. Așa cum adultul se simte tare prin lucrările sale, tot așa și copilul se simte mare prin

succesele sale ludice”. (J. Chateau).

Astfel, jocul didactic este conceput ca mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca

procedeu de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care şi le propune, dar şi ca formă de

organizare a activităţii de cunoaştere şi dezvoltare a capacităţilor psiho-fizice pe toate

planurile.

Propus şi condus de către profesor, jocul didactic urmăreşte realizarea unor obiective

religios-morale, prin antrenarea elevilor într-o activitate în care se exersează un conţinut

conform cu obiectivele propuse. Atractivitatea şi eficienţa jocului didactic depind de

ingeniozitatea profesorului în alegerea şi organizarea acestuia, ţinând cont de particularităţile

elevilor. Recomandat mai ales la clasele mici, jocul didactic poate fi utilizat în toate tipurile

de lecţii, în verificarea cunoştinţelor, în comunicarea şi fixarea noilor cunoştinţe, în apreciere

şi asociere.

În cadrul orei de religie pot fi propuse diverse tipuri de jocuri didactice:

1. Jocul de decizie: Elevii sunt puşi în situaţia de a lua decizii sau de a da pe loc un răspuns

concret la întrebările şi situaţiile pe care le ridică profesorul sau colegii;

2. Jocul de arbitraj: Un elev este desemnat de către profesor să soluţioneze anumite

probleme conflictuale, reale sau imaginare;

3. Jocul de competiţie: Se urmăreşte stimularea obţinerii unor performanţe. Se pot organiza

două echipe sau se pot antrena individual toţi elevii, în funcţie de natura jocului ales.

Vă prezint un set de jocuri utilizate cu succes în orele de religie:

- „Pliculețe fermecate”- joc didactic pe care l-am desfăşurat frontal sau pe grupe, vizând

răspunsul la unele întrebări sau completarea unor enunţuri lacunare. Se iau mai multe plicuri

J

didactica

44


și se introduc în ele anumite întrebări sau termenii notaţi pentru completarea textelor

lacunare.

- De mare succes s-a bucurat jocul didactic „Alfabetul religios”. Acest joc l-am aplicat în

lecţiile de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor. Pe coli mari de desen (A3), fiecare

elev a conturat un număr egal de casete cu numărul literelor din alfabet. În fiecare casetă

elevii au avut ca sarcină să găsească numele unui termen religios, eveniment biblic sau sfinți

despre care au învăţat la religie sau au citit în lecturile suplimentare. Exemplu : a – Apostol, b

- Biserică, c - Candelă, etc. Am organizat şi o expoziţie a acestor lucrări şi i-am invitat pe

copii la ”Turul galeriei”.

- Unul din jocurile preferate de şcolari este cel pe care-l numesc „De-a şcoala”. Uneori am

fost rugat să-i las să vadă cum e să fie profesori și i-am acceptat ca parteneri fie la începutul

unor capitole pentru reactualizarea unor cunoştinţe anterioare, fie sub forma unor exerciţii sau

jocuri create pentru colegii lor. Unii dintre elevi şi-au exprimat dorinţa să predea ei singuri o

lecţie.

Prin joc se pot realiza relaţii între evenimentele biblice – ex. Rebusuri. Angajarea

elevilor în activităţi de reconstituire a evenimentelor biblice şi a relaţiilor dintre ele, pe baza

icoanelor, a hărţilor, le dezvoltă capacităţile creatoare şi interesul pentru cunoaştere.

Totodată, punând elevii în situaţia de a-şi alege modele, a-şi manifesta preferinţa pentru un

sfânt sau altul, de a se comporta ca sfinții, jocul contribuie la educarea moral – religioasă a

elevilor .

Din categoria metodelor active de predare-învăţare fac parte şi jocurile de rol. Ele se

bazează pe simularea unor funcţii, relaţii, activităţi, fenomene etc., iar, prin practicarea lor,

elevii devin actori ai vieţii religioare. Punând elevii să relaţioneze între ei, jocul de rol îi

activează din punct de vedere cognitiv și afectiv, iar interacţiunile dintre participanţi dezvoltă

autocontrolul eficient al conduitelor, comportamentelor şi achiziţiilor.

Jocul de rol evidenţiază modul corect sau incorect de comportare în anumite situaţii şi

reprezintă o metodă eficientă de formare rapidă şi corectă a convingerilor, atitudinilor şi

comportamentelor religioase. Pe lângă obiectivele cognitive specifice unor activităţi, jocul de

rol contribuie la realizarea unor obiective religioase. Astfel, jocul de rol facilitează

socializarea elevilor și le dezvoltă capacitatea de a rezolva situaţii problematice dificile,

capacitatea empatică şi de înţelegere a opiniilor, trăirilor şi aspiraţiilor celor din jur.

De asemenea, jocul de rol oferă oportunităţi pentru validarea unor comportamente sau

pentru sancţionarea altora şi pentru exersarea lucrului în echipă şi a colaborării.


Sunt cunoscute şi practicate două tipuri de jocuri de rol: jocuri de rol cu caracter

general şi jocuri de rol cu caracter specific. Din prima categorie fac parte: jocurile de

reprezentare a structurilor, jocurile de decizie, jocurile de arbitraj, jocurile de competiţie. Din

a doua categorie fac parte: jocul de-a preotul, jocul de negociere, jocul de-a profesorul şi

elevii etc.

Utilizarea unei game variate de jocuri, alese cu discernământ, în funcţie de condiţiile

concrete ale fiecărui colectiv de elevi, în funcţie de scopul şi sarcina didactică propusă, duce

cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice, proprii deprinderii unui caracter religios-

moral şi implicit la un progres evident al proceselor morale și intelectuale ale elevilor. Este

necesar ca profesorul să fie receptiv la ceea ce place copiilor, la ceea ce vor şi pot ei realiza,

valorificând în activitate toate forţele şi dorinţele lor, satisfăcându-le interesele.

Prin organizarea de jocuri şi activităţi cât mai interesante, mereu noi, exerciţii a căror

soluţionare necesită o „minte ageră” şi posedarea unor „cheiţe minune”, se trezește şi se

întreţine un climat care generează curiozitate, dragostea pentru Dumnezeu și Biserică,

favorizând totodată descătuşarea tuturor forţelor intelectuale şi a motivaţiei intrinseci.

Jocurile didactice constituie o excelentă şcoală a educaţiei, a conduitei, fanteziei şi

imaginaţiei, a energiei, toate acestea datorându-se valorilor instructiv-educative. ,,Cine spune

joc spune totodată efort și libertate, și o educație prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort

fizic cât și de bucurie morală” (J. Chateau).

Pr. Prof. Crișan Dan Iulian

Școala Gimnazială Nr. 1 Chieșd

BIBLIOGRAFIE

1. Chateau, Jean, Copilul și jocul , Editura didactică și pedagogică, Bucureşti, 1972;

2. Creţu, D., Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Editura Imago, Sibiu,

2001;

3. Cucoș, Constantin, Educția religioasă, Editura Polirom, Iași, 1999;

4. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2002;

5. Șebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Opriș, Dorin, Opriș, Monica, Metodica predării

religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.

46


ROLUL ŞCOLII ÎN EDUCAREA COPIILOR

ealizarea unui învăţământ activ necesită preocupări continue şi perseverente din

partea slujitorilor şcolii pentru aplicarea celor mai eficiente tehnologii didactice

menite să asigure un randament şcolar superior, să faciliteze în cel mai ridicat grad

procesul de formare a tineretului şcolar, pentru prezent şi în perspectivă. Acest învăţământ

activ este orientat spre noi concepţii şi metodologii de organizare şi desfăşurare a procesului

de predare-învăţare-evaluare, în cadrul căruia acţiunile celor doi factori de bază, profesorul şi

elevul, să fie conjugate în direcţia optimizării procesului didactic.

Prin priceperea sa, profesorul are obligaţia de a-l învăţa şi sprijini pe elev în activitatea

sa. Dascălul, oferind şcolarilor instrumente de lucru adecvate cu caracter funcţional, pe baza

materialului concret al religiei, înlesneşte parcurgerea treptată a procesului cunoaşterii

ştiinţifice şi exersarea ei prin cercetare-descoperire-creaţie.

I.H.Pestalozzi îndeamnă pe educatori să-i crească pe elevi astfel încât aceştia să-L vadă

pe Dumnezeu în propria lor perfecţionare, şi în convingerea că legea pefecţiunii este legea

înnobilării şi purificării lor morale.

I.W.Goethe consideră că menirea educatorilor este să facă pe pământ o comuniune a

sfinţilor, iar I.G.Fichte propune ca ideal pentru educatori dezvoltarea energiei spirituale şi

înnoirea oamenilor prin religie, care este dragostea de tot ce e bun, mântuirea de tot ce e

străin vieţii şi supunerea smerită faţă de Dumnezeu.

J.Paul Richter, pedagogul iubirii, susţine că pentru a-i pregăti pe elevi pentru viitor,

trebuie să însufleţim în ei trei forţe: voinţa, iubirea şi religia, iar forţa voinţei şi a iubirii se

armonizează prin religie şi de aceea religia se cuvine a fi cultivată în suflete de la vârsta

inocenţei.1

I.Fr.Herbart, autorul treptelor psihologice, vede idealul şcolii în formarea omului de

caracter, a personalităţii morale. Învăţământul trebuie să fie educativ, să mărească şi să

înnobileze activitatea spirituală, scopul educaţiei fiind calitatea, virtutea, tăria de caracter a

moralităţii.

Fr.Froebel, întemeietorul grădiniţelor de copii şi a învăţământului prin joc, învaţă că

educaţia se întemeiază pe interior, pe regularitatea şi perfecţionarea internă, pe care o

1 Cf. Ilarion V. Felea, Religia culturii, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad, 1994, p. 249.

R


întâlnim în toate lucrurile şi fiinţele. Scopul educaţiei constă în dezvoltarea şi reprezentarea

divinului în om, a chipului şi asemănării lui Dumnezeu.

Educaţia trebuie să călăuzească şi să conducă pe om spre claritate asupra sa, spre pace

cu natura şi spre unirea cu Dumnezeu. Fiecare om trebuie să fie îngrijit potrivit fiinţei sale,

veşnic nemuritoare. Fiecare copil trebuie să fie recunoscut ca un membru necesar şi important

al omenirii.2

Froebel îndeamnă cu multă căldură şi convingere pe educatori şi pe părinţi să dea de

timpuriu copiilor, prin trezirea şi dezvoltarea conştiinţei religioase, cea mai însemnată zestre

pentru viaţă, adică religia, viaţa interioară în şi cu Dumnezeu.

Profesorii, în special cei care predau religia, au misiunea de a induce elevilor un anumit

stil de viaţă. Ei trebuie să-i iniţieze pe copii în credinţă, să-i facă ucenici ai lui Hristos prin

vestirea Evangheliei. Apoi, trebuie să-i conştientizeze să celebreze credinţa prin participarea

la viaţa bisericească, prin fidelitatea faţă de sine şi faţă de Biserică, contextualizând şi

manifestând astfel credinţa în viaţa personală şi socială.

Particularităţile psiho-fizice ale elevilor şi rolul lor în însuşirea corectă a

noţiunilor religioase

Folosirea neadecvată a metodelor de învăţământ şi organizarea activităţii instructiv-

educative neţinând seama de particularităţile psiho-fizice ale şcolarilor, pot cauza dificultăţi

care, dacă nu sunt depăşite, duc la eşecul şcolar, ceea ce privează copilul de un izvor de

cultură, de un factor important al dezvoltării personalităţii.

Din perspectiva psihologiei religiei, trăirile religioase se manifestă în moduri şi direcţii

diferite. Percepţiile şi sentimentele religioase se contureză în funcţie de etapele de vârstă.

Conştiinţa religioasă se situează la baza întregii dezvoltări mentale. Mediul familial are

un rol covârşitor în educarea spiritual-religioasă a copilului.

După unii autori, educaţia religioasă a copilului începe înainte de a se naşte, prin

formarea unei maturităţi spirituale a părinţilor. Părinţii poartă responsabilitatea pentru

procrearea copiilor, iar capitalul spiritual acumulat de către părinţi se va răsfrânge pozitiv

asupra formării religioase a copilului.

Primii ani ai copilului sunt importanţi pentru dezvoltarea ulterioară pe un traiect

religios. Copilul este permisiv la credinţa în minuni, în supranatural; gândirea lui tinde să

antropomorfizeze nu numai pe Dumnezeu şi pe sfinţi, dar şi elemente aparţinând lumii

înconjurătoare.

2 Ibidem, p. 252.

48


La copil, sentimentul religios se manifestă înaintea apariţiei unei gândiri religioase. În

copilărie pot fi întâlnite primele îndemnuri spre devenire lăuntrică şi de aceea este foarte

important să se acorde o atenţie deosebită educaţiei religioase încă de la vârsta fragedă. Rolul

părinților în creșterea copiilor întru virtute este un imperativ al mântuirii. Sfântul Ioan Gură

de Aur îi avertizează pe părinți în privința pericolelor de a lăsa moștenire copiilor bani, dacă

nu i-au pregătit: „Drept aceea, să nu ne îngrijim să strângem bani mulți pentru a-i lăsa

moștenire copiilor, ci mai degrabă să-i învățăm a fi întelepți și să cerem lui Dumnezeu să-i

binecuvânteze. În fapt, nimic nu poate întrece înțelepciunea, nimic nu este mai puternic decât

înțelepciunea”.3

De la vârsta de trei ani, sfera spirituală a copilului se lărgeşte, el realizând faptul că alţii

sunt mai puternici, iar ideea de Dumnezeu poate fi asimilată acelui „mai mare”. În această

perioadă, mediul familial are un rol mare în educarea religioasă a copilului, iar părinţii trebuie

să supravegheze şi să corecteze cu atenţie dobândirea primelor comportamente. Valorile

religioase nu sunt încă conştientizate, sau profesate de copil, dar calitatea primelor elemente

religioase are o importanţă mare. Aceasta este vârsta la care mediul educativ al copilului

trebuie să fie cât mai bogat în stimuli cu caracter religios.

Psihologii A. Godin şi M. Hallez prin cercetările lor au stabilit că există anumite

corelaţii între imaginea părinţilor şi paternitatea divină. Inoculându-li-se copiilor respectul

autorităţii părinteşti, se trece cu uşurinţă la inocularea respectului autorităţii divine. Pentru

maturi, autoritatea părinţilor are ceva în comun cu autoritatea divină.

Pentru copiii din şcoala primară conţinutul educaţiei religioase trebuie să realizeze un

echilibru între concret şi abstract, să devină interesant şi atractiv, să fie motivat. Folosirea

unor metode şi procedee adecvate de prezentare a mesajului religios facilitează apropierea

între profesor şi elev.4

La vârsta de 7-10 ani copiii încep să-şi aleagă modelele şi să se raporteze la ele,

responsabilitatea dascălilor fiind mai mare.

În gimnaziu preocupările şi interesele determină extinderea şi amplificarea

religiozităţii. Raportarea la normele biblice îl determină pe copil să-şi rezolve unele probleme

de ordin moral. Participarea la slujbele religioase este receptată ca o necesitate, iar în raportul

cu Dumnezeu este mai responsabil.

3 David C. Ford, Bărbatul și femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, Editura Sigma, București, 2004,

p. 107. 4 Lect. univ. Vasile Timiş, Misiunea Bisericii şi Educaţia, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004, p.

36.


În perioada pubertăţii, între 12-14 ani, are loc închegarea principalelor trăsături de

personalitate şi de caracter, iar profesorul de religie trebuie să-i atragă pe elevi spre religie cu

mult tact şi răbdare. Acum copiii sunt capabili de performanţă, de aprofundarea noţiunilor

religioase.

Începând cu preadolescenţa, tinerii se orientează spre făurirea unei cariere, spre

propriile lor împliniri spirituale. Apar acum unele forme de raţionalizare, de interiorizare,

tânărul punându-şi întrebări legate de existenţă, de nemurire. Unii tineri sunt apţi să înţeleagă

probleme de ordin doctrinal şi liturgic, dar sunt mai puţin stabili decât adulţii.

Adolescenţa este epoca crizei religioase. Prin criză şi îndoială religioasă nu trebuie să

înţelegem o slăbire a sentimentului religios, ci poate, dimpotrivă o mai vie activitate a lui.

Adolescentul nu trăieşte o religiozitate moderată, nici una de indiferenţă, ci trăieşte în valurile

unor conflicte de ordin religios moral, o stare de lămurire, de pe urma căreia trece sau în

planul unor certitudini de neclintit sau într-o stare de indiferenţă.5Adolescenţa nu este lipsită

de ideea de Dumnezeu, nu este străină de valorile ideale ale veşniciei, ci este o vârstă în

căutarea lui Dumnezeu.

Adolescentul este dornic de lumină şi viaţă, iar lumina şi viaţa s-au revelat în chip

desăvârşit prin Iisus Hristos, „Care, venind în lume, luminează pe tot omul.” (Ioan 1, 9). Prin

religie se luminează mintea cu adevărul dumnezeiesc, se întăreşte voinţa, se formează din

adolescent un om integru, un om de caracter, o personalitate în accepţia superioară a

cuvântului.

În perioada adolescenţei, este recomandabil să se folosească dialogul sincer şi să fie

respectată de către profesor părerea elevilor. „Adolescentul să fie invitat la o reflecţie asupra

lui însuşi… reflecţia catehetică s-ar dori a fi pluridisciplinară.”6 Trebuie evitate discursurile

moralistice şi criticistice. Profesorul trebuie să-şi impună autoritatea într-un mod discret, ca o

formă de protecţie şi nu de dirijare. M. Dubesse consideră că: „ acum e momentul când de

obicei se pierde, se câștigă sau se capătă credinţa. Religia devine o formă de viaţă, a cărei

expresie desăvârşită o constituie vocaţia. Dumnezeu, încetând de a mai fi o reflectare a

imaginii părinteşti, întruchipează atunci valoarea supremă în care se contopesc toate

celelalte.”7

În acest sens se pot folosi: povestirile religioase însoțite de materiale didactice cu

caracter religios; pildele religioase cu caracter moralizator; parabolele, care sunt povestiri ce

5 Vasile Coman, Episcopul Oradiei, Religie și caracter - contribuții la cunoasterea și predarea religiei în

perioada adolescenței, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea, 1992, p. 33. 6 M.Bauman, Jesus a 15 ans, Labor et Fides, Geneve, 1993, p. 21.

7 M.Dubesse, Etapele educaţiei , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 107.

50


cuprind adevăruri morale; epistolele, unde sunt prezentate învăţături religioase, socio-morale

şi pastorale; vizitarea bisericilor şi mănăstirilor; participarea la slujbele religioase; implicarea

în acţiuni filantropice; transpunerea în fapte a unor învăţături religioase şi morale, în sensul

formării deprinderilor cu caracter religios.8

Ilea Ioana

Profesor, Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

EVALUAREA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

O bună educație cere ca educatorul să inspire elevului stimă și respect, și nu se poate

ajunge la aceasta prin nimicirea individualității elevilor și prin asuprirea stimei de sine.

Samuel Smiles

1. Definirea evaluării

Evaluarea este o componentă esenţială a procesului de învăţământ. Pedagogul R.

Ausbel defineşte evaluarea ca fiind punctul final într-o succesiune de evenimente care

cuprinde următorii paşi:

o Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dorit la elevi;

o Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse;

o Măsurarea rezultatelor obţinute9;

Evaluarea înseamnă formularea unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor obţinute

de elevi, dar şi asupra desfăşurării procesului instructiv-educativ care a permis obţinerea

acestor realizări. Evaluarea nu priveşte doar produsele instruirii, rezultatele obţinute de către

elevi (rezultate care indică succesele sau eşecurile la învăţătură, dar nu oferă şi explicaţiile

necesare descoperirii şi înţelegerii cauzelor care au dus la aceste situaţii; deci nu sugerează

îmbunătăţiri posibile în activitatea didactică) de aceea evaluarea se referă şi la procesul

didactic. Din această perspectivă, evaluarea nu este un scop în sine, ea are menirea să

amelioreze, să optimizeze, să corijeze actul didactic, astfel încât predarea-învăţarea să se

desfăşoare în condiţiile unei perfecţionări continue.

8 Marin Stoica, Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001, p. 209.

9 Cerghit. I.; Radu, I. T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L.; „Didactica”, Manual pentru clasa a X-a, şcoli normale,

Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 1998


Evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi

interpretează datele obţinute în urma aplicării unor instrumente de evaluare în scopul emiterii

unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional10

.

2. Operaţiile, momentele principale ale evaluării

o Măsurarea /Aprecierea/Decizia

Măsurarea este activitatea care furnizează date despre aspectele cantitative şi calitative

ale rezultatelor înregistrate de elevi şi constă în utilizarea unor procedee şi instrumente

(probele aplicate). Măsurarea poate stabili volumul cunoştinţelor însuşite de elevi, poate

indica claritatea şi exactitatea cunoştinţelor respective, longevitatea sau durata reţinerii lor în

memorie, puterea de aplicare a acestora, cât de frecvent apar unele greşeli în răspunsurile sau

lucrările elevilor. Măsurarea evidenţiază schimbările survenite în comportamentele elevilor,

constatând dacă cele predate au fost însuşite, printr-o descriere a rezultatelor. Atunci când se

face o comparaţie cu situaţia iniţială, pe baza identificării stării de pregătire anterioară, este

vorba de o măsurare comparativă11

.

Aprecierea sau evaluarea propriu-zisă presupune emiterea unei judecăţi de valoare

asupra rezultatului măsurării, vizează raportarea rezultatelor la obiectivele propuse, acordând

o semnificaţie rezultatului pe baza unui cadru de referinţă, a unui criteriu sau a unei scări de

valori (exemplu - criterii de evaluare pentru clasa a VIII-a, descriptori de performanţă).

Aprecierea se face prin apelul la diferite expresii verbale, prin folosirea unor simboluri

numite note, calificative. Aprecierea rezultatelor şcolare se concretizează de obicei prin

notare.

Nota este un indice, un semn care corespunde unui anumit rezultat al învăţării. G. D.

Landsbeere defineşte nota ca fiind: ”Aprecierea sintetică ce traduce evaluarea unei

performanţe în domeniul învăţământului”12

. V. Pavelcu enumeră funcţii pe care le poate

îndeplini nota:

o Rol de informare pentru elevi, părinţi, profesori

o Rol de reglare a procesului de învăţare

o Rol educativ, datorită interiorizării aprecierii

o Rol terapeutic, dinamizator pentru anumite cazuri prin acordarea unor puncte „în

plus”

10

Liţoiu, N.; Panoschi, M.; Iordăchescu, Pr. Prof. Nicolae, „Ghid de evaluare – religie”, Editura Aramis,

Bucureşti 2001 11

Cerghit, I.; Bunescu, V.; Creţu, E.; „Pedagogie (manual pentru clasa a IX-a – licee pedagogice)”, E. D. P.

Bucureşti, 1988, pag. 84 12

Coord. Cucoş, C.; “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”, Editura Polirom,

1998, pag. 182

52


o Rol patogen întrucât nota induce stres şi stări de disconfort psihic la elevi, mai ales în

situaţiile de insucces13

Ca sisteme de notare amintim notarea numerică, prin folosirea cifrelor, notarea

literală, notarea prin calificative, notarea prin culori. Concretizarea faptică a notării se

realizează şi în funcţie de specificul disciplinelor evaluate. La disciplinele exacte prezintă un

randament mai ridicat notarea după bareme, pe când la disciplinele umaniste, un mai mare

randament îl dă notarea analitică.

Notarea după bareme - se bazează pe atribuirea unui punctaj fix pentru fiecare

secvenţă îndeplinită. Soluţia este propusă des la examene şi concursuri.

Notarea analitică – presupune o compartimentare a cuantumului de cunoştinţe,

deprinderi, atitudini verificate prin detalierea unor câmpuri de probleme ce urmează a fi

apreciate (în cazul alcătuirii unei compuneri se stabilesc anumite punctaje pentru

originalitate, creativitate şi aspecte distincte personale; eseu structurat)14

. Aprecierea verbală

este des folosită şi are un rol dinamizator, călăuzitor în învăţarea şcolară. Calitatea aprecierii

depinde serios de priceperea, experienţa şi trăsăturile personalităţii evaluatorului.

Decizia se referă la concluziile desprinse din interpretarea rezultatelor (datelor

evaluării) şi se referă la măsurile preconizate (vizate) pentru înlăturarea neajunsurilor, pentru

îmbunătăţirea activităţii din etapa următoare.

3. Funcţiile evaluării

Scopul evaluării este acela de a perfecţiona procesul educativ. Nu este vorba numai de

a stabili o judecată asupra randamentului şcolar, ci şi de stabilirea unei acţiuni precise pentru

a adapta necontenit strategiile educative la particularităţile situaţiei didactice, la

particularităţile elevilor şi la condiţiile economice şi instituţionale existente. Plecând de la

evaluare, ar trebui să ne întrebăm de fiecare dată în ce măsură putem transforma situaţia

educaţională într-o realitate convenabilă, adecvată obiectivelor în extensie ale şcolii.

Referitor la derularea unei secvenţe de învăţare sau la un ansamblu structurat pe

activităţi de formare se disting trei funcţii ale evaluării:

o Verificarea sau identificarea achiziţiilor şcolare

13

Coord. Cucoş, C.; “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”, Editura Polirom,

1998, pag. 182

6 Coord. Cucoş, C.; “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”, Editura Polirom,

1998, pag. 182


o Perfecţionarea căilor de formare a indivizilor, identificarea celor mai adecvate căi de

instrucţie şi de educaţie

o Recunoaşterea socială a schimbărilor survenite asupra indivizilor aflaţi în formare

Referitor la nivelul unei clase se disting trei funcţii ale evaluării ca repere principale

pentru reglarea acţiunilor educative

Orientarea deciziilor de natură pedagogică în vederea unui progres armonios şi

continuu în dezvoltarea elevului, prin stabilirea celor mai bune căi de asimilare a

cunoştinţelor şi deprinderilor

Informarea elevilor şi părinţilor asupra stadiului formării şi asupra progreselor actuale

sau posibile

Stabilirea unei ierarhii prin atribuirea unui loc valoric în funcţie de rezultate

La nivel macro şi micro sistemic unde pot fi desprinse obiective specifice, se regăsesc

următoarele funcţii ale evaluării

Funcţia de reglare – se referă la ameliorarea demersurilor didactice prin intervenţia

asupra strategiilor de predare-învăţare

Funcţia de diagnosticare – se referă la constatarea faptului dacă o activitate

instrucţională a avut loc în condiţii optime (la sfârşitul unei secvenţe de instruire

profesorul va constata dacă cunoştinţele teoretice sau abilităţile practice au fost

însuşite de elevi conform obiectivelor proiectate)

Funcţia de prognosticare – se referă la prefigurarea modului de desfăşurare a

procesului instructiv-educativ

Funcţia de control – se referă la realizarea feed-back-ului prin stabilirea nivelului de

îndeplinire a obiectivelor operaţionale şi obţinerea de informaţii referitoare la nivelul

rezultatelor înregistrate

Funcţia de selecţie – se referă la ierarhizarea elevilor în urma rezultatelor obţinute le

examene şi concursuri; selecţia şi promovarea lor se realizează de obicei cu ocazia

trecerii la un ciclu superior de şcolarizare

Funcţia educativă – se referă la conştientizarea de către elevi a propriilor capacităţi,

motivarea lor spre autoperfecţionare şi o mai bună autocunoaştere

Funcţia socială – se referă la informarea colectivităţii în legătură cu rezultatele

obţinute de elevi, punându-se astfel în evidenţă eficienţa acţiunii educaţionale15

15

Coord. Marcu, V.; Filimon, K., „Psihopedagogie pentru formarea profesorilor”, Editura Universităţii din

Oradea, 2004, pag. 200-201

54


Funcţia motivaţională- care stimulează activitatea de învăţare a elevilor prin

valorificarea efectului pozitiv oferit de actul evaluativ in sine

Funcţia de orientare şcolară şi profesională – prin intermediul căreia evaluarea

performanţelor elevilor oferă informaţii utile acestora în vederea alegerii formei

corespunzătoare de învăţământ, profesia16

III. Forme ale evaluării

Evaluarea iniţială (predictivă) se realizează la începutul unui nou an şcolar, al unui

ciclu de învăţare sau atunci când un profesor preia un colectiv de elevi. Evaluarea iniţială se

realizează în scopul stabilirii nivelului de pregătire a elevilor, nivelului achiziţiilor de

cunoştinţe, competenţe şi abilităţi şi în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor

obiectivelor propuse pentru etapa de învăţământ următoare. Informaţiile obţinute în urma

evaluării iniţiale pot genera dacă este cazul programe de recuperare.

Evaluarea formativă (de progres, curentă) se realizează pe parcursul întregii

perioade de instruire, prin verificări sistematice ale tuturor elevilor din întreaga materie.

Efectele sale ameliorative sunt considerabile si oferă posibilitatea de raportare la obiectivele

operaţionale propuse. Prin evaluarea formativă se evidenţiază progresul înregistrat de la o

secvenţă la alta a instruirii, ajută elevul şi profesorul să îşi adapteze activitatea viitoare.

Evaluarea sumativă (cumulativă, finală) se realizează la sfârşitul unei perioade mai

lungi de instruire (capitol, semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ), oferind informaţii utile

asupra nivelului de performanţă a elevilor în raport cu obiectivele propuse. Se evaluează

cunoştinţele acumulate (noţiuni, evenimente, fapte), modul şi nivelul de formare a

deprinderilor, nivelul de dezvoltare a capacităţilor elevilor privind aplicarea în practică a

noilor cunoştinţe, puterea de argumentare şi gândire logică. Datorită volumului mare de

cunoştinţe verificat, evaluarea sumativă se face în scris sau prin jocuri, concursuri, muncă în

echipă, portofolii, proiecte. Efectele ameliorative ale evaluării sumative sunt reduse, efectele

se resimt după o perioadă mai îndelungată, pentru seriile următoare de elevi.

În activitatea didactică se recomandă alternarea formelor de evaluare.

3. Importanţa evaluării

Evaluarea şcolară reprezintă un mijloc de comunicare a rezultatelor obţinute de elevi

în munca de învăţare. Pentru obţinerea rezultatelor scontate, elevul şi dascălul parcurg traseul

predării-învăţării, astfel încât rezultatele parvin ca răspuns al unui îndelung şir de interacţiuni

16

Liţoiu, N.; Panoschi, M.; Iordăchescu, Pr. Prof. Nicolae, „Ghid de evaluare – religie”, Editura Aramis,

Bucureşti 2001, pag. 6


între: conţinuturile învăţării, ansamblul de metode, mijloace, procedee şi anticiparea

performanţelor aşteptate prin obiective. Nu există evaluare corectă fără obiective clare. „E

imposibil să judeci adecvarea unei conduite, gradul de eficienţă a unei acţiuni, fără să cunoşti

efectul sau rezultatul urmărit.”17

Este necesar să privim evaluarea ca un proces propriu actului didactic şi nu ca o

activitate complementară acestuia, cât se află în interacţiune funcţională cu predarea şi

învăţarea, mărindu-le eficacitatea şi asigurând conexiunea inversă sau feed-back-ul în

procesul de învăţământ.

Prof. Beșe Alina-Maria

Școala Gimnazială ,,Gheorghe Lazăr” Zalău

17

Landsbeere, G., “Evaluarea continuă a elevilor şi examenele” (traducere), E. D. P. Bucureşti, 1975, pag 19

56


T

DRUMUL SPRE DESĂVÂRȘIRE PRINTRE TENTAȚIILE VREMII

oate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar

nu mă voi lăsa biruit de ceva. (I Corinteni 6,12). Sunt cuvinte pe care, în urmă cu

aproximativ două mii de ani, un ucenic al Mântuitorului le adresa comunității de creștini din

Corint. Astăzi, după două mii de ani de viață creștină, invadați de tehnologie, însă cu același

scop ultim în față, și anume mântuirea, ne întrebăm cum să ne păstrăm aproape de Hristos și

de învățătura Sa, dar în același timp, conectați la mijloace și forme care ușurează

comunicarea, ne simplifică munca și, de ce nu, ne destind?

Un părinte creștin, cu siguranță își va pune întrebarea: este firesc și bine oare să

interzic accesul copilului meu la mijloacele tehnice de care cu toții dispunem azi, spre a nu se

infesta de tot răul pe care mijloacele de informare în masă îl răspândește, sau ar trebui să

încerc să ghidez accesul lui la tehnică. Dacă ar fi să fac asta, cum aș putea oare reuși, având

în vedere faptul că tentațiile sunt foarte mari? Este greu desigur pentru orice părinte… Maica

Magdalena îi îndeamnă astfel pe părinți: Nu este întotdeauna înțelept din punct de vedere

pedagogic să interzicem totul copiilor – trebuie să existe un echilibru între „a da și a primi”,

și nu numai din partea copilului, ci și din partea părinților.

O dezbatere între un părinte și copil, în funcție de vârstă, ar putea începe pornind de la

următorul considerent: apostolul îmi spune că toate îmi sunt îngăduite, adică alcoolul,

drogurile, televizorul, jocul, dansul, muzica, tehnologia, desfrâul… orice. Și prin prisma

libertății pe care Însuși Dumnezeu a dat-o omului, pot dispune de toate după bunul plac. Dar

mai departe mi se spune că nu toate îmi sunt de folos, iar mai încolo se specifică următorul

lucru, și anume că nu mă voi lăsa biruit de ceva. Dacă ar fi să luăm lucrurile pe rând și aș

raționa asupra lor pornind de la aceste idei, aș ajunge la următoarele concluzii: alcoolul îmi

este de folos? Biblia îmi spune că un pahar de vin este spre sănătatea omului (De acum nu

bea numai apă, ci folosește puțin vin pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni – I

Timotei 5,23), sau spre veselirea inimii lui (Ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește

inima omului – Psalmul 103,16). Deci poate să îmi fie de folos. Dar mă poate birui alcoolul,

poate să-mi dea dependență? Da, iar urmările consumului constant și abuziv de alcool sunt

dintre cele mai crunte. Îmi este îngăduită și de folos tehnologia? Da, îmi este îngăduită și

poate să-mi fie și de folos. Poate să-mi dea dependență, poate să-mi dăuneze? Da, și încă

foarte grav.


Se știe faptul că foarte mulți tineri petrec ore în șir accesând internetul de pe diverse

mijloace, se joacă necontrolat pe jocuri care pot fi descărcate cu cea mai mare ușurință din

diverse surse. Păreri cât se poate de autorizate ne spun, cu argumente solide, că dependența

de tehnică, mai ales în cazul copiilor și adolescenților dăunează extrem de mult, fizic,

psihologic… Și atunci orice părinte, prins aproape întreaga zi cu un serviciu solicitant, mereu

în goana după banii care l-ar ajuta să pună în mâinile copilului său un telefon, o tabletă sau un

laptop ultimă generație, ca nu cumva micuțul să se simtă jenat de faptul că prietenii și colegii

lui au, iar el nu, se întreabă cum și-ar putea determina copilul să folosească rațional

tehnologia.

Dacă ar fi să pornim de la considerente creștine, o primă discuție ar putea începe prin

raportare la legea lui Hristos, lege de care tot mai mulți se îndepărtează astăzi pe motiv că e

învechită, că e imposibil de crezut sau de aplicat în vremurile acestea super-emancipate, dar o

lege despre care un psiholog american pe nume Pamela Stenzel ne spune că PROTEJEAZĂ.

Legea aceasta, e adevărat, transmisă cu aproape două mii de ani în urmă de Însuși Fiul lui

Dumnezeu, nu e imposibil de respectat chiar și în aceste timpuri ultramoderne în care, nu se

știe de ce, Hristos parcă deranjează tot mai mult. Legea aceasta se bazează pe iubire, e o lege

care ți se propune, care te ține în echilibru, te ferește de extreme și despre care ți se spune că

dacă o respecți, îți va fi bine aici și în veșnicie, adică în acel pentru totdeauna pe care greu îl

poți cuprinde cumintea. Dar revenind la tehnologie, care îmi este îngăduită, îmi este de folos,

dar care mă poate birui și care poate să îmi facă rău mie și celor din jurul meu, părinții

împreună cu copiii ar putea identifica situațiile în care tehnologia este de folos. Maica

Magdalena ne avertizează în legătură cu discuțiile dintre părinți și copii: Când vorbim cu

copiii ar trebui să-i ascultăm cu mare atenție. Câteodată adulții ascultă numai pe jumătate

ceea ce le spun copiii… Spre exemplu, folosindu-mă de internet, televizor, radio, calculator

etc., pot să mă informez, să mă destind ascultând muzică, jucând un joc sau vizionând un film

bun, să-mi fac temele, să fiu la curent cu evenimentele ce se petrec în țară și în lume, să mă

întrețin, să comunic… În ce fel însă tehnologia îmi poate dăuna? Păi, în primul rând, pentru

că pot să nu o mai folosesc în mod rațional ca timp pe care îl ocupă în viața mea, dându-mi

dependență. Apoi pentru că pot să îmi fac rău mie accesând site-uri ce promovează desfrâul,

violența de orice fel și degradarea demnității omului sau ajung să nu mă mai pot desprinde de

jocuri care deja m-au acaparat. În ceea ce privește urmările, ele sunt cât se poate de negative:

alterarea relațiilor cu părinții, prietenii, rezultate slabe la școală, lipsa motivației de a-mi croi

un drum în viață etc. Pot de asemenea să fac rău celor din jurul meu folosindu-mă de

tehnologie: pot să-i umilesc folosindu-mă de site-urile de socializare, prin ceea ce postez pot

58


oferi exemple negative, pot incita la ură, nesupunerea, nerespectarea legilor indiferent de

felul lor etc.

Dar spre a fi responsabilizați mai mult, părinții i-ar putea îndemna pe copii la

raționamente de felul: ce am de câștigat și ce am de pierdut dacă folosesc diverse mijloace

tehnice? Oare prin ceea ce fac nu lezez integritatea fizică, morală sau psihică a mea sau a

celorlalți? În funcție de răspunsul primit, orice tânăr care are de acasă de o educație decentă,

va ști cum să acționeze în această privință. Conștiința, cel mai înalt for interior de judecată al

omului, îi va da întotdeauna răspunsul potrivit. Iată ce spune o fetiță de clasa a II –a, scriind

un scurt material pentru revista din școala ei: Mă tot întreb, auzind poveștile mamei despre

copilăria ei, cum au putut copiii să fie fericiți dacă n-au avut telefon, calculator, tabletă,

televizor și cont de Facebook? Mama m-a încredințat cum că a fost un copil foarte fericit, că

au avut jocuri frumoase cu mingea și altele (șotron, de-a v-ați ascuns, flori-fete, fazan…), că

au dus animalele la păscut și își ajutau părinții, că se bucurau de fiecare anotimp în parte și

de fiecare sărbătoare creștinească, chiar dacă nu au avut pe masă bunătățile pe care le avem

noi azi. Iar programul la televizor… departe de ce e azi, doar două ore pe zi la un singur

canal. Și îmi zic: cum poate viețui un copil fără desene? Parcă nu prea îmi vine să o cred…

Și ca să mă conving, o să încerc și eu să fac ceea ce a făcut mama mea când a fost copil.

Deocamdată, o să încerc să folosesc cât mai puțin și chiar deloc telefonul, tableta și

televizorul și o să încerc să-mi găsesc jocuri în aer liber, să petrec mai mult timp cu părinții,

bunicii și cu animăluțele mele, Azorel și Blăniță… Cam asta mi-am propus. Acum, dragii

mei, o să vă povestesc în numărul următor dacă, în urma planului meu, am devenit un copil

mai fericit decât am fost sau nu. Sărbători cu multă bucurie vă urează Ana, un copil cu multe

nedumeriri… (Revista Noi, nr.2 2014/15, Liceul Tehnologic ”Octavian Goga” Jibou)

Cuvântul contemplație are următorul comentariu în dicționarul de creștinism: viziunea

elevată a ceea ce reprezintă cu adevărat omul, universul și Dumnezeu; putem să gândim, să

reflectăm, să studiem, să verificăm în amănunt, să recunoaștem misterul vieții. Atâta timp cât

tehnologia ne oferă prilejul de a studia, de a verifica și cerceta, totul se află în limitele

decentului și normalului. Dar când trecem de limite, când gestionarea nepotrivită a timpului

dedicat ei și scăparea din vedere a scopului pozitiv pentru care o folosim, ea dăunează.

Deși a fost trăitor al secolului IV, Sfântul Vasile cel Mare în Omilia către tineri dă

sfaturi cât se poate de actuale și sănătoase în același timp: Să citiți scrierile autorilor profani,

așa cum fac albinele; acelea nici nu se duc fără nicio alegere la toate florile, nici nu încearcă

să aducă tot ce găsesc în florile peste care se așază, ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor, iar

restul îl lasă cu plăcere. Și după cum atunci când culegem flori de trandafir, dăm la o parte


spinii, tot așa și cu niște scrieri ca acestea; să culegem atât cât este de folos și să ne ferim de

ce este vătămător.

Sfântul Ioan Gură de Aur, trăitor al acelorași vremuri îl completează: Nu-i așa că ai

fost uneori rău, iar alteori bun? Da! Ceea ce vreau să-ți spun este aceasta: Ți-ai înfrânat

vreodată poftele și apoi iarăși ai fost biruit de pofte? Te-ai îmbătat și apoi te-ai înfrânat de la

beție? Te-ai mâniat vreodată și apoi nu te-ai mâniat? Ai trecut vreodată cu vederea pe sărac

și apoi iarăși nu l-ai trecut? Ai făcut vreodată desfrânare și te-ai cumințit iarăși? Spune-mi,

de unde toate acestea? De unde? Chiar dacă nu-mi spui tu, ți-o spun eu! Pentru că într-un

caz ți-ai dat toată silința, iar în celălalt caz ți s-a slăbit râvna și te-ai trândăvit. De unde ți-a

venit această schimbare? Nu e clar că de la voința ta cea liberă? E și acesta un răspuns la

dependența de tehnologie. Ține de voință, uneori nu destul de puternică pentru a spune nu,

alteori prea slabă pentru a raționa suficient și obiectiv asupra beneficiilor și părților ei

distructive.

Cristina – Angelica Mureșan,

Profesor de religie la Liceul Teoretic ”Ion Agârbiceanu” Jibou

60


Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea P.F. Teoctist, cu aprobarea

Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Române, București, 1988

2. Comte, Fernand, Dicționar de creștinism, noțiuni fundamentale ale creștinismului,

traducători Cristiana Chiculescu, Elena Bițu, Lucian Nicolae, Editura Niculescu,

București 1999

3. Irineu, episcop de Ekaterinburg și Irbit, Educația religioasă, învățături pentru copii și

tineri, traducător Diana Potlog, tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Galaction, episcopul

Alexandriei și Teleormanului, București 2002

4. Magdalena, Maica, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, cu traducerea

românească a cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur despre educația copiilor, Editura

Deisis, Sibiu, 2000

5. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, carte tipărită cu binecuvântarea P.F.

Părinte Teoctist, traducere, introducere, indici și note de pr. D. Fecioru, Editura

Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994

6. Sfântul Vasile cel Mare, Omilia XXII-a către tineri, în colecţia Părinţi şi Scriitori

Bisericeşti 17, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,

Bucureşti, 1986

7. Velimirovici, Nicolae, episcop, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, scrisori

misionare, traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, tipărită cu

binecuvântarea Î.P.S. Galaction, episcopul Alexandriei și Teleormanului, București

2002

8. Revista Noi, revista elevilor de la Liceul Tehnologic ”Octavian Goga” Jibou, Nr.2,

2014/15


Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul

Pe 1 septembrie, Biserica

Ortodoxa face pomenirea Sfântului

Cuvios Dionisie Exiguul. Canonizarea

sa a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al

Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa

din 8-9 iulie 2008.

Calificativul de "cel Mic" sau

"Exiguul" şi l-a luat el însuşi ca gest de

smerenie. S-a născut în jurul anului 470

în Şcitia Mică şi a intrat de tânăr în

viaţa monahală. După finalizarea

studiilor în una din şcolile mănăstiresti

din Dobrogea, ajunge ca pelerin în

Orient. Din cauza monofizismului este

nevoit să meargă la Constantinopol şi

de aici la Roma. Va lucra sub ascultarea

a zece papi, începand cu Atanasie al II-

lea (496-498) şi încheind în timpul

pontificatului lui Vigiliu (537-555).

Datorită traducerilor pe care le-a

facut din diverşi scriitori şi Parinţi ai

Bisericii creştine din Orient, cum au

fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de

Nysa, etc, el a făcut cunoscută teologia

răsăriteană în mediul latin. A fost şi

profesor la o şcoală din Vivarium,

întemeiată de Casiodor, unde a predat

Dialectica.

Al doilea mare merit care îi

revine lui Dionisie cel Mic, se leaga de

activitatea de traducere în latină şi de

colecţionare a canoanelor bisericeşti,

fixate la diferite sinoade sau concilii şi

care fuseseră redactate în limba greacă.

Totuşi, opera cu rezonanţă

istorică a sfântului Dionisie este

introducerea calendarului creştin,

împărţind istoria în două perioade –

„înainte de Hristos” şi „după Hristos”.

În acel timp, în uz era calendarul

roman care număra anii începând cu

data întemeierii Romei. Urmând

sinaxar


calculelor făcute, Dionisie Exiguul a

ajuns la concluzia că anul 753 de la

întemeierea Romei era anul în care s-a

născut Hristos, adică anul 1 al erei

creştine.

Cuviosul Dionisie Exiguul a

trecut la cele veşnice în Italia, la

Vivarium, pe la 545-550.

Sfântul Ierarh Iachint de Vicina

Iachint de Vicina (Isaccea de azi,

din judeţul Tulcea) este un ierarh

ortodox din secolul al XIV-lea, a fost

ultimul mitropolit al Vicinei și primul

mitropolit al Ungrovlahiei.

Iachint nu a fost multă vreme

ierarh de Vicina, deoarece din 1359 se

mută la Curtea de Argeș. La Sinodul

din Constantinopol, patriarhul Calist I

al Constantinopolului dispune ca

ierarhul vicinean să devină păstorul

duhovnicesc al tuturor românilor din

Dobrogea și Țara Românească.

Astfel, Eparhia din Vicina

dispare și ia ființă o nouă mitropolie

românească, cunoscută sub numele de

Mitropolia Ungrovlahiei, Iachint

devenind astfel primul mitropolit al

Țării Românești.

Ca mitropolit, Iachint a hirotonit

mulți preoți, a pus să se clădească

numeroase biserici în orașe și sate și a

continuat să țină legătura

duhovnicească și canonică între

Biserica Țării Românești și Patriarhia

Constantinopolului. Ajutat de

domnitorul Vladislav I Vlaicu, Iachint

a întemeiat noi așezări mănăstirești

(Tismana, Curtea de Argeș,

Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov,

Târgoviște, Bolintin-Deal și Bolintin-

Vale, Tânganu, Cotmeana și altele),

purtând totodată de grijă și

credincioșilor ortodocși din părțile

vecine, precum Transilvania. Tot


Iachint a adus în Țara Românească pe

călugărul Nicodim de la Muntele

Athos, pentru a organiza câteva

mânăstiri-lavre după modelul athonit.

În sens invers, a trimis numeroși

călugări „vlahi” (cum li se spunea pe

atunci Românilor) la Mănăstirea

Cutlumuș din Muntele Athos, unde au

ajuns călugări vestiți.

Mitropolitul Iachint a murit la

Curtea de Argeș în anul 1372, după ce,

„a păstorit cu râvnă, a sfătuit cu

înțelepciune și a pătimit cu răbdare și

smerenie”. Ca atare, din data de 26

octombrie 2008 încoace, Biserica

Ortodoxă Română îl socotește sfânt

ierarh și îl prăznuiește la 28 octombrie

DIN SUFLET, PENTRU SUFLET - episcopiasalajului.ro pentru suflet 2016.pdf · n Anul comemorativ...

Documents

Transcript of DIN SUFLET, PENTRU SUFLET - episcopiasalajului.ro pentru suflet 2016.pdf · n Anul comemorativ...