Din suflet pentru suflet 14_2014.pdf

Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului Nr. 14 | 2014

2 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului

Preşedinte de onoare al Colectivului de redacţie: Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului

Preşedinte: Pr. Conf. Dr. Gabriel Gârdan

Consilier Cultural al Episcopiei Sălajului

Redactor şef: prof. Claudia Boha

inspector de specialitate la ISJ Sălaj

Redactori coordonatori: pr. Silviu Boha, pr. Ionuţ Pop, pr. Cosmin Porcar, pr. Călin Ciurbe

prof. Mioara Gudea, prof. Alina Arsinte, prof. Dănuţ Moşincatprof. Ioana Ilea, prof. Cristina Mureşan

ISSN: 2067-3434

C U P R I N S

Cuvânt pentru sufl et ............................................................... 3Din activităţile noastre ............................................................ 5Concursuri la religie în judeţul Sălaj ...................................... 9Didactica .................................................................................. 13Sinaxar ..................................................................................... 18Psihologia icoanelor ................................................................. 21Mănăstirea mea de sufl et ......................................................... 23Aş vrea să ştiu ......................................................................... 26Creştin ca tine... sunt şi eu ..................................................... 29Atelier de creaţie în proză ........................................................ 30Miniaturi lirice ........................................................................ 36Ştiaţi că...? ............................................................................... 40

3 | Nr. 14

Cuvânt pentru suflet

„Lăsaţi copiii să vină la Mine”, le-a spus Mântuitorul într-o zi celor ce încercau să-i îndepărteze pe părinţii care-şi aduceau copiii la El, să fi e binecuvântaţi. Desigur că aceştia o făceau având intenţii bune, gândindu-se că un copil nu poate nici înţelege spusele Mântuitorului, cu atât mai puţin pildele Lui, care îi încurcau şi pe cei mari, şi nici nu are nevoie de minuni şi vindecări, fi ind, în general, o făptură sănătoasă şi plină de energie. Atunci pentru ce să se înghesuie în preajma lui Iisus, ocupând locul unui om matur şi, în plus, obosindu-L şi hărţuindu-L, într-un moment în care El ar avea nevoie de odihnă? Mântuitorul însă, încă o dată, îi miră şi-i scandalizează, adăugând după aceea: „Căci a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor”. Ne putem imagina că între cei care căutau compania Lui se afl au şi unii cunoscători ai Legii, învăţaţi şi cărturari, care, în virtutea pregătirii lor, aşteptau un loc de cinste în Împărăţie, undeva aproape de „masa lui Avraam, a lui Isaac şi a lui Iacov”, spre deosebire de ceilalţi, de „gloata blestemată” a ignoranţilor şi a oamenilor simpli. Între aceştia din urmă trebuiau să intre şi copiii, care abia dacă începeau să buchisească Legea. Şi totuşi, spre uimirea lor, Mântuitorul îi aşează tocmai pe copii, şi pe cei ca ei, pe locurile mult râvnite ale ospăţului vieţii de apoi.

Cu toţii cred că am auzit spu nându-se, sau poate că am şi gândit la un moment dat, că nu are rost să se tot împărtăşească copiii la fi ecare Liturghie, pentru că sunt prea mici ca să pătrundă înţelesul Sfi ntei Împărtăşanii, şi cei mai mulţi nici măcar nu sunt conştienţi de ce se întâmplă. Sau, din nou argumentul „oboselii”, slujba ţine mai mult şi credincioşii din Biserică îşi pierd răbdarea. Argumente „raţionale” ca şi cele pe care le-a auzit Mântuitorul, dar cărora le-ar da acelaşi răspuns pe care l-a dat şi acum două mii de ani: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi”.

Eu aş vrea, în spaţiul scurt care-mi este rezervat, să vă înşir câteva argumente tocmai în favoarea împăr tăşirii, cât mai dese dacă se poate, a copiilor.

SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE ŞI COPIII


Voi începe nu cu cel mai important teologic, ci cel mai peda gogic. Se ştie ce însemnătate are vârsta copilăriei în deprinderea anu mitor obiceiuri legate de exemplu de buna conduită, de mani erele civilizate, de deprinderea anu mitor obiceiuri practice. Dacă un copil nu şi le însuşeşte de la o vârstă fragedă, atunci şansele vor fi foarte mici să o facă mai târziu. Aşa este de exemplu cu mersul la biserică. Cred că cei mai mulţi dintre cei care frecventează biserica în mod regulat îşi amintesc că în copilăria lor, mama sau cel mai adesea bunica îi luau de mână şi îi duceau duminica şi în sărbători la biserică. Chiar dacă nu aveau răbdare, chiar dacă slujba li se părea lungă, cu timpul s-au obişnuit, iar o duminică în care lipseau de la biserică era o zi în care li se părea că ceva lipseşte şi nu este în ordine. Aşadar bunele obiceiuri cred că se deprind din copilărie. La fel stau lucrurile şi cu Sfânta Împărtăşanie. Copiii vor şti mereu că există un moment în cadrul Liturghiei când ei se apropie de altar şi când preotul le dă ceva cu o linguriţă din potir. Mai târziu vor şti ce anume şi ce foloase aduce.

Apoi socotesc că un copil, ca de altfel orice credincios, trebuie să aibă sentimentul că face parte dintr-o comunitate, dintr-o familie mai largă decât familia de acasă, împreună cu alţi oameni cu care împărtăşeşte aceleaşi valori şi care îi sunt alături în toate momentele, mai plăcute sau mai grele, ale vieţii. Euharistia este, după Sfântul Pavel, Taina unităţii. După cum Hristos Cel din potir este unul, tot astfel devenim una şi noi cei care ne împărtăşim. Prin Botez copilul a devenit membru al parohiei, ceea ce înseamnă că e parte a Bisericii lui Hristos. Prin Euharistie el îşi reconfi rmă acest statut. Se reînnoieşte astfel legătura, foarte intimă, dintre el ca şi copil al Bisericii şi ea, Biserica, Mamă a tuturor.

Am lăsat la urmă faptul că Euharistia este hrană pentru sufl et, şi dintre toate cea mai importantă şi mai nutritivă, pentru că este însuşi Trupul lui Hristos. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică”, spune Mântuitorul, iar aceste cuvinte ne sună tuturor, oameni maturi sau copii. La fel ca şi reciproca: „De nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”. Ca orice hrană, Euharistia nu este o opţiune, nu este un „moft”, ea este necesară şi vitală. Şi aşa cum hrana fi zică îşi face lucrarea ei de întreţinere a vieţii şi dacă nu suntem conştienţi de procesele biologice care au loc, la fel şi Împărtăşania ni-L aduce în sufl ete pe Hristos Mântuitorul, care a zis în alt loc: „Cel ce Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce m-a trimis pe Mine”.

Iată destule motive pentru care acel „Lăsaţi copiii…” sună atât de viu şi de actual şi astăzi şi de ce el sunt convins că se referă, mai mult decât la cuvintele Mântuitorului, la Trupul şi Sângele Lui. Nu mai puţin actual este şi un alt avertisment: ”De nu veţi primi Împărăţia Cerului ca pruncii, nu veţi intra în ea”.

Pr. Prof. Porcar Cosmin

5 | Nr. 14

În semestrul al doilea al anului şcolar 2013-2014, în toate unităţile de învăţământ din judeţul Sălaj se derulează pro -iec tul „Alege viaţa!” desfă şu rat ca parteneriat între Episco pia Sălajului, Direcţia de Sănătate publică Sălaj şi Inspecto ratul Şcolar Judeţean Sălaj. Profesorii de religie şi cei de biologie îi vor informa pe elevii din clasele VII-XII despre valoarea vieţii

umane şi a urmărilor avortului. În şcoli vor avea loc dezbateri, vizionări de fi lmuleţe, con-cursuri de eseuri, expoziţii de desene, work-shop-uri iar în săptămâna „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fi i mai bun!” se vor organiza activităţi sub deviza „Manifest pentru viaţă”.

În data de 4 februarie 2014, 17 elevi ai Liceului Tehnologic

„Liviu Rebreanu” Hida au fost în excursie de o zi la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea. Excur sia a fost sponsorizată de Preacuviosul Părinte Stareţ Arhim. Grighentie drept recom -pensă pentru activită ţile cu caracter religios moral între-prinse în şcoală în decursul semestrului I.

Cu binecuvântarea Preasfi nţi-tului Părinte Episcop Petroniu, Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj a organizat sâmbătă, 15 februarie 2014, la Şcoala Gim-na zială „Simion Bărnuţiu” Zalău, faza judeţeană a Con-cur su lui naţional „Cultură şi spiri tualitate românească”. Afl at la a patra ediţie, acesta s-a adre sat elevilor din clasele V-VIII capabili de performanţă şi a valorifi cat componenta de antropo logie culturală din pro-gra mele disciplinelor lim ba şi litera tură română şi reli gie,

din activitãþile noastre


temele din programă evi den-ţiind raportul de comple men-taritate al celor două discipline. Cei 130 de elevi participanţi au avut la dispoziţie două ore în care au demonstrat abilităţile de interpretare a mesajului tex-tu lui literar cu tematică sacră şi a textului nonliterar despre lume. La etapa naţională care se va desfăşura în perioada 09-11.05.2014 în judeţul Vaslui, vor participa elevele Costea Sorana, clasa a V-a, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău, profesor Gudea Mioara şi Dorolţi Ioana şi Cotoară Andreea, clasa a VIII-a, Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău, profesor Arsinte Alina şi Sas Gheorghe.

În perioada martie-iunie are loc a IV-a ediţie a Concursului naţional „Biserica locaş de închi-nare”, înscris în calendarul Minis terului Educaţiei Naţio-nale. Acesta este organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj, Episcopia Sălajului, Mănăs tirea „Adormirea Maicii Domnului”, Strâmba şi DJCPN Sălaj. Concursul are ca scop dez vol tarea capacitaţii de expri-mare plastică individuală a senti men telor religioase prin

compo ziţii plastice expresive şi creative şi se desfăşoară pe trei secţiuni: desen, colaj şi foto grafi e, iar vernisajul expo-ziţiei va avea loc în cursul lunii iunie.

Elevii clasei a treia de la Şcoala Gimnazială Nr. 1 Băbeni sub îndrumarea domnului profesor Gaga Ioan Sergiu au pregătit ca şi cadou de 8 Martie pentru mamele lor câte un mărţişor creştin. La mulţi ani mamă!

Parohia Ortodoxă Tusa în colaborare cu Şcoala Gim-nazială Tusa a organizat, du-minică 9 martie, după Sfânta Liturghie, un program artistic cu ocazia Zilei Internaţionale a Mamei. Această activitate a fost susţinută de un grup de fete care participă la proiectul catehetic „Hristos Împărtăşit Copiilor”. Manifestarea face parte din proiectul „Obiceiuri şi

7 | Nr. 14

tradiţii în satul românesc” derulat de mai mult timp în Şcoala Tusa sub coordonarea doamnei pro-fesoare de religie Vereş Pop Mar-gareta. Proiectul are ca obiec tive promovarea tradiţiilor popu-lare străbune şi trezirea în sufl e-tele elevilor a interesului şi a dragostei pentru folclorul naţio-nal care este un tezaur preţios ce nu trebuie uitat.

Începând cu data de 25 martie Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” Hida face parte din echipa de implementare a proiectului catehetic „Veniţi de primiţi Lumină” ce se va derula în lunile martie şi aprilie sub coordonarea Preacucernicului Părinte Silviu Boha - inspector pentru cateheză parohială şi a Părintelui profesor Mateiu Călin Andrei. Între activităţile propuse pentru a se derula în cadrul acestui proiect sunt: „Să-L preamărim pe Domnul” (25 martie –grupul vocal Anghelos

va participa la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Strâmba şi vor da răspunsurile de la strană); Concursul „Micul Creştin” (pe-rioada 7-11 aprilie, clasele I-IV din şcoala Hida); „Ziua Învierii popoare să ne luminăm” (recital de cântări şi poezii pascale în 22 Aprilie la biserica ortodoxă din Hida – corul mare al Liceului Tehnologic Liviu Rebreanu din Hida); „Veniţi de primiţi Lumină”.

În cadrul săptămânii „Să ştii mai multe, să fi i mai bun!”, elevii clasei a VII-a A şi a VII-a B, ai Şcolii Gimnaziale „Simion Bărnuţiu” Bocşa, au desfăşurat o activitate cu tema: „Orice copil are dreptul la viaţă”, coordonator prof. Marinela Roşu. Miercuri, 9 aprilie 2014, la C.S.E.I. Şimleu Silvaniei s-a desfăşurat proiectul judeţean „Sărbătoarea Învierii-Praznic al


Praznicelor”. Ca parteneri în cadrul acestui proiect amintim: Episcopia Sălajului, C.S.E.I. Şimleu Silvaniei şi Liceul Tehnologic Dobreşti, judeţul Bihor. Elevi din cele două instituţii şcolare au petrecut o zi împreună desfăşurând nume roase activităţi legate de Învierea Domnului. Proiectul s-a desfăşurat sub coordonarea profesorului de religie Ciocmărean Ioan.

Joi, 10 aprilie 2014, la Catedrala „Înălţarea Dom-nului”, din municipiul Zalău, cu binecuvântarea Preasfi n ţitului Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, s-a desfăşurat a doua ediţie a festivalului de pricesne „Aproape de cer”, organizat

de Episcopia Sălajului în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, Şcoala Gim-nazială „Simion Bărnuţiu” din

municipiul Zalău şi C.S.E.I. Şimleu Silvaniei - Structura „Spe ranţa” Zalău.

Cu ocazia Anului come mo-rativ al Sfi nţilor Martiri Brân-co veni, elevii Şcolii Gim na-ziale „Simion Bărnuţiu” Bocşa, clasele V-VIII, au întocmit proiecte care au fost expuse la „Colţul micului creştin” din şcoală, sub îndrumarea doam-nei profesoare Marinela Roşu.

În luna aprilie cu ocazia Sfi ntelor Paşti, elevii din clasa a VI-a, a Şcolii Gimnaziale „Simion Bărnuţiu” Bocşa, au inter pretat sceneta religioasă „Hristos a Înviat” susţinută atât la şcoală, cât şi la biserică, activi tate coordonată de prof. Marinela Roşu.

9 | Nr. 14

Olimpiada de religie

Cu binecuvântarea Preasfi n-ţitului Părinte Episcop Petroniu, Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj a organizat sâmbătă, 01.03.2014 la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău, etapa judeţeană a Olimpiadei de religie. În cadrul acesteia au fost eva luate cunoştinţele religioase dobândite de 130 de elevi din clasele VII-XII.

Subiectele au fost elaborate de către Comisia de organizare şi evaluare pentru etapa jude ţeană pe baza unei structuri unitare la nivel naţional.

Tematica a fost stabilită de către MEN în conformitate cu programa şcolară în vigoare, iar profesorii îndrumători şi

elevii au avut posibilitatea de a consulta Bibliografi a orientativă recomandată în Anexa Regula-mentului specifi c privind orga-nizarea şi desfăşurarea olim piadei de religie.

Judeţul Sălaj va fi repre zentat la faza naţională, care se va desfăşura la Slatina în pe rioada 7-11 aprilie 2014, de elevii claselor VII-XII, situaţi pe locul I, care au obţinut cel puţin 90 de puncte.

La Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău s-a organizat etapa judeţeană a Olimpiadei de religie pentru seminarii şi licee teologice ortodoxe. Primii patru elevi care s-au situat pe locul I la fi ecare nivel de clasă, vor participa la etapa naţională care se va desfăşura în perioada 23-26.04.2014 la Alba Iulia.

CONCURSURI LA RELIGIE ÎN JUDEŢUL SĂLAJ

Numele şi prenu mele elevului

Clasa ŞcoalaNumele şi prenu mele profesorului

Premiul

Negrean Alexandra a VII-aŞcoala Gimnazială „Corneliu Coposu” Zalău

Petrean Marcel I

Mag Manuela a VII-a Şcoala Gimnazială Hereclean Rodina Mirela II

Tămaş Ionuţ a VII-a Şcoala Gimnazială Nr. 1 Ip Medeşan Adrian Pavel III

Brusturean Elena a VII-a Şcoala Gimnazială „Corneliu Coposu” Zalău

Petrean Marcel Menţiune

Găucan Bianca Ioana a VII-aLiceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

Ilea Ioana Menţiune


Hulujan Lorena a VII-a Şcoala Gimnazială Marin Sabou Florentina Menţiune

Sabou Mădălina a VII-aŞcoala GimnazialăNr. 1 Chieşd

Crişan Dan Iulian Menţiune

Lăcătuş Casandra a VII-a Şcoala Gimnazială Peceiu Şulumete Ioana Anca Menţiune

Moisi Cristian a VII-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău

Botiş Diana Menţiune

Gherman Adela a VII-aŞcoala Gimnazială „Andrei Mureşanu” Cehu Silvaniei

Dîngă Victor Marius Menţiune

Botiş Denis a VII-aŞcoala Gimnazială „Traian Creţu” Năpradea

Lucaci Viorel Menţiune

Sabou Martina a VII-aŞcoala Gimnazială „Gh. Lazăr”, Zalău

Mioara Gudea Menţiune

Gurza Rocsana Nicoleta

a VIII-aŞcoala Gimnazială „Andrei Mureşanu” Cehu Silvaniei

Dîngă Victor Marius I

Varga Cristina a VIII-aŞcoala Gimnazială „Gh. Lazar„,Zalau

Mioara Gudea II

Paşca Ştefana a VIII-aŞcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” Zalău

Boha Claudia III

Ilieş Andrada a VIII-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău

Chiş Eugenia Menţiune

Pop Ioana-Alexandra a VIII-aLiceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” Hida

Pr. Mateiu Călin Andrei Menţiune

Băbţan Mădălina a VIII-aŞcoala Gimnazială Nr. 1 Chieşd


Antal Raluca Denisa a VIII-aLiceul de Artă „Ioan Sima” Zalău


Cotoară Andreea a VIII-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău

Arsinte Alina Menţiune

Dănilă Larisa a IX-aColegiul Tehnic „Iuliu Maniu” Şimleu Silvaniei

Rus Doina I

Repaş Andrea Denisa a IX-aColegiul Naţional „Simion Bărnuţiu”Şimleu Silvaniei

Boşca Nicoleta Casiana

II

Chiş Denisa Andrea a IX-aColegiul Naţional „Simion Bărnuţiu” Şimleu Silvaniei


III

Jianu Patricia a IX-a Colegiul Naţional „Silvania” Zalău

Ciurbe Călin Menţiune

Sabou Georgiana a X-aColegiul Naţional „Silvania” Zalău

Ciurbe Călin I

Bene Octavia a X-aLiceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” Jibou

Mureşan Cristina II

Sabou Florica Andrea a X-aColegiul Naţional „Simion Bărnuţiu”Şimleu Silvaniei


III

Indrecuţ Denisa a XI-a Colegiul Naţional „Simion Bărnuţiu”Şimleu Silvaniei


I

11 | Nr. 14

Pavel Ioana a XI-aColegiul Naţional „Silvania” Zalău

Ciurbe Călin II

Pop Alexandra a XI-aColegiul Naţional „Silvania” Zalău

Ciurbe Călin III

Meseşan Antonia a XI-aColegiul Naţional „Silvania” Zalău

Ciurbe Călin Menţiune

Bărbânţă Lidia a XII-aColegiul Naţional „Silvania” Zalău

Ciurbe Călin I

Muntean Adela a XII-aColegiul Naţional „Silvania” Zalău

Şulumete Anca II

Albert Marian a IX-aLiceul Ortodox „Sf. Nicolae” Zalău

Pr. Prof. Boia Claudiu

I

Mureşan Adina a X-aLiceul Ortodox „Sf. Nicolae” Zalău

Pr. Prof. Boia Claudiu

I

Ardelean Raul a XI-aLiceul Ortodox „Sf. Nicolae” Zalău

Pr. Prof. Pop Ionuţ Marcel

I

Chit Beniamin a XII-aLiceul Ortodox „Sf. Nicolae” Zalău

Pr. Prof. Brisc Petru I

La aceeaşi unitate de învăţământ s-a desfăşurat a treia etapă a Concursului judeţean „În lumina lui Hristos” la care au participat 110 elevi din clasele V-VI. Acest concurs de cunoştinţe religioase este organizat anual în Episcopia Sălajului datorită faptului că metodologia şi regulamentele în vigoare nu prevăd posibilitatea organizării pentru clasele V-VI a olimpiadei

şcolare la disciplina religie. Prin intermediul lui organizatorii au în vedere atât verifi carea nivelului cunoştinţelor, cât şi antrenarea şi familiarizarea elevilor cu evaluările de acest fel. Aceste competiţii s-au dovedit a fi un bun prilej de a evidenţia participarea activă a elevilor la disciplina religie, precum şi implicarea profesorilor de specialitate în procesul instructiv-educativ.

Concursul judeţean „În lumina lui Hristos”

Numele şi prenu mele elevului

Clasa ŞcoalaNumele şi prenu mele profesorului

Premiul

Nicorici Denisa Georgiana

a V-aLiceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

Ilea Ioana I

Pavel Eunice a V-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău

Arsinte Alina II

Oţet Natalia Floriana a V-aLiceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

Ilea Ioana III


Brândaş Andrei Antoniu

a V-aŞcoala Gimnazială „Iuliu Maniu” Zalău

Sabou-Chirti Maria Menţiune

Mureşan Adina a V-aŞcoala Gimnazială Gîlgău-Almaşului

Rus Anca Raluca Menţiune

Prodan Amalia a V-aŞcoala Gimnazială „Gh. Lazar„ Zalau

Gudea Mioara Menţiune

Chiş Maria a V-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău


Sava Emma a V-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău

Arsinte Alina Menţiune

Ciule Alexandra a V-aŞcoala Gimnazială „Gh. Lazăr” Zalău


Micle Andra a V-aŞcoala Gimnazială „S. Bărnuţiu” Zalău

Boha Claudia Menţiune

Sigovan Larisa a V-aŞcoala Gimnazială „O. Goga” Jibou

Chirti Adrian Menţiune

Isofache Paula Diana a V-aŞcoala Gimnazială „Andrei Mureşanu” Cehu Silvaniei

Dîngă Victor Marius Menţiune

Sârca Daniela a V-aŞcoala Gimnazială „Silvania” Şimleu Silvaniei

Pop Marius Menţiune

Ianchiş Daria a VI-a Şcoala Gimnazială Nr.1 Bălan Rus Anca Raluca I

Duma Codrin a VI-aŞcoala Gimnazială Gimn. „M. Eminescu” Zalău

Chiş Eugenia II

Crişan Alexandra a VI-aŞcoala Gimnazială „Silvania” Şimleu

Mandiuc Luminiţa III

Jula Gabriel a VI-aŞcoala Gimnazială Nr. 1 Chieşd


Pah Maria a VI-aŞcoala Gimnazială Nr. 1 Gîrbou

Cernucan Ioan Roman Menţiune

Pavel Ionatan a VI-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău


Şamşodan Daniela Maria

a VI-aŞcoala Gimnazială Nr.1 Românaşi

Stan Marius Sergiu Menţiune

Zaharie Malina a VI-aŞcoala Gimnazială „L. Blaga” Jibou

Chirti Adrian Menţiune

Costina Mihai a VI-aLiceul de Artă „Ioan Sima” Zalău


Pop Anton a VI-aŞcoala Gimnazială „M. Eminescu” Zalău


Ungurusan Adelina a VI-aŞcoala Gimnazială „Gh. Lazar„Zalau


Bente Ciprian Răzvan

a VI-aLiceul Tehnologic Nr. 1 Surduc

Şoimuşan Vasile Menţiune

Bande Maria a VI-aLiceul Tehnologic „Ioachim Pop” Ileanda

Rus Maria Viorica Menţiune

Inspector şcolar religie,prof. Claudia Viorica Boha

13 | Nr. 14

JOCUL MIJLOC DE REALIZARE A EDUCAŢIEI RELIGIOASE A ELEVILOR

didactica

Educaţia religioasă în şcoală necesită o strânsă legătură între şcoală şi biserică deoarece şcoala asigură instruirea şi educarea elevilor, iar biserica este organ de păstrare, interpretare, trans mi tere, aplicare şi trăire a cuvântului

lui Dumnezeu, primit prin Sfânta Scriptură şi toto dată organ de mântuire şi sfi nţire a credincioşilor. Sfântul Apostol Pavel înfăţişează Biserica prin imaginea unui trup, a unui organism unitar şi viu. Imaginea trupului tainic relevă clar rolul Mântuitorului Hristos în Biserică. Efi cienţa mântuitoare pe care o primeşte Biserica prin unitatea dintre ea şi Hristos este cel mai bine relevată prin cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos care atrage atenţia tuturor membrilor Bisericii din toate timpurile şi de pretutindeni, zicând: „Rămâneţi întru Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roade de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”. (In.15, 1-6)

Învăţământul religios din şcoală contribuie la însănătoşirea morală a societăţii româneşti şi are ca fi nalitate formarea unui bun creştin. Pentru realizarea obiectivelor prevăzute de programa de religie, profesorul de religie trebuie să aleagă metodele şi mijloacele cele mai efi ciente. Una dintre metodele care stimulează interesul pentru lecţiile de religie este JOCUL.

Jocul se adaptează la par ticularităţile de vârstă şi individuale ale copilului, oferă un număr mare de informaţii, stimulează atenţia, determină o puternică participare afectivă a elevului. Unul dintre jocurile care se poate folosi cu succes la orele de religie este ghicitoarea, care solicită gândirea elevului, ajută la fi xarea cunoştinţelor şi poate constitui un mijloc efi cient de evaluare a cunoştinţelor.


Exemplu: „Sunt din ceara de albină,De m-aprinzi, aduc lumină!” (… )Jocurile de rol sunt pre texte pentru formarea unor com-

portamente, pentru justi fi carea unor opţiuni, pentru asumarea de responsabilităţi. Prin jocurile de rol se dezvoltă relaţiile inter per-sonale, se înţeleg drep turi şi obligaţii, se cultivă fi e colabo rarea, fi e competiţia.

Această metodă conduce ele vii spre interpretarea unor roluri mai ample concretizate în dra matizarea unor scene din viaţa personajelor biblice, poves tiri, istorisiri cu caracter religios în care elevii sunt adevă raţi artişti.

Exemplu: Elevii vor inter preta roluri din „Naşterea Dom nului”, „Craii de la Răsărit”, „Iosif şi fraţii lui” sau alte personaje, în funcţie de temele predate.

Rebusurile sprijină învă ţarea, consolidarea şi sistema tizarea informaţiilor însuşite şi la obiectul religie. Completarea rebusurilor duce la captarea atenţiei, exersează memoria, cultivă imaginaţia şi creativitatea elevilor. La fi ecare temă din manual se poate alcătui un careu şi se pot stabili enunţurile în funcţie de tematica lecţiilor.

Exemplu: Completează careul şi vei afl a numele unui personaj biblic, model al răb dării. Se pot folosi rebusuri din diferite lucrări sau se pot întocmi rebusuri cu elevii.

Tot sub forma de joc se pot efectua exerciţii de ordonare a cuvintelor într-un enunţ sau de ordonare a literelor pentru a găsi cuvântul potrivit.

Exemplu: 1) Refaceţi proverbul biblic din cuvintele care s-au ames tecat:

O , inimă, leac, este , un, veselă, minunat;2) Ordonează literele pentru a afl a numele celor 12 Apostoli: (E,

U, T, R, P); (I, N, A, O); (M, T, O, A); (T, E, A, I, M); (I, I, F, L, P); (E, N, D, R, I, A); (V, A, I, O, C); (C, V, O, I, A); (V, M, A, R, U, O, O, T, L, E); (A, U, I, D); (T, U, D, E, A); (O, S, N, M, I)

15 | Nr. 14

Jocul „Găseşte răspunsul corect!” poate fi adaptat la fi ecare disciplină de învăţământ. Jocul poate fi folosit pentru fi ecare problemă de educaţie religioasă întâlnită în clasele I-IV. Cartonaşele au în partea stângă întrebări, iar în partea dreaptă răspunsuri. Elevii tre buie să citească cu atenţie în trebarea şi să aleagă din varian tele de răspuns, afl ate în dreapta paginii, răspunsul corect. Acest joc oferă copilului posibilitatea de autoevaluare. Jocul poate cultiva colaborarea sau competiţia atunci când se lucrează pe grupe de elevi.

Pe lângă jocurile prezentate se pot utiliza şi alte tipuri de jocuri care devin didactice dacă urmăresc pe lângă distracţie, plăcere, reconfortare şi un scop instructiv.

Profesorii de religie trebuie să fi e conştienţi de faptul că sunt urmaşi ai Mântuitorului, propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu, după porunca lui Iisus: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20).

Prof. Şulumete Ioana Anca

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bănişor

Bibliografi e

Cojocariu Venera, Teoria şi Metodologia Instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2004

*** Optimizarea Metodologiei Didactice, Casa Corpului Didactic Neamţ, 2002

Învăţământul primar, nr. 1, Editura Discipol, 2001 Teologie şi Viaţa, nr. 1-6, Iaşi, Editura Trinitas, 2000Lumea credinţei pentru copii, Editura Alpha si Omega, Bucureşti,

2005


Într-o lume afl ată în per ma nentă transformare, moder nizarea învăţământului prin uti lizarea metodelor noi de învă ţare-evaluare a unor stra tegii moderne, care permit reasam blări, reajustări şi adaptări la dis cipli nele de învăţământ, de pin de în ultima instanţă de cu noaş-terea, de înţelegerea şi de abilitatea de a le folosi. Prin adaptarea vechilor valori la noile cerinţe ale societăţii, cadrul didactic nu este un simplu execu tant al unor prescripţii sau reţete, ci devine factor activ al procesului de învăţământ, învaţă cu cei pe care îi învaţă, având rol de coordonator şi catalizator al educaţiei şi instrucţiei.

Modernizarea şi perfecţio narea metodelor de învăţământ constituie îngustarea sferei de acţiune a metodelor repro ductive, tradiţionale şi lărgirea gamei de metode moderne, care fac din elev un participant activ la procesul de învăţare, accentuând astfel caracterul formativ al învăţământului.

Rolul metodelor moderne de evaluare constă în faptul că determină şi facilitează pro cesul de asimilare, fi xare şi conso lidare, iar datorită caracterului lor formativ, infl uenţează dez voltarea personalităţii elevului.

Gama metodelor moderne de evaluare pe care le putem folosi este foarte bogată şi diver să. Folosind metode moderne de evaluare, diverse şi atractive, pe lângă metodele de învăţământ tradiţionale, se pot constata nu numai progrese la învăţătură ci, şi o participare voluntară, mai deschisă a elevilor la lecţie, un interes sporit şi o evidentă plăcere pentru lecţie.

Utilizând metode moderne de evaluare atractive în procesul de predare –învăţare-evaluare, îmbinând ineditul şi utilul cu plăcutul, activitatea didactică devine mai interesantă, mai atracti-vă. Elevul îşi angajează întreg potenţialul, voinţa, inven tivi tatea, fl exibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. El participă activ la procesul de învăţare-evaluare, ca protagonist, nu ca spectator.

CONCEPTUL DE EVALUARE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

17 | Nr. 14

Metodele moderne de evaluare se pot utiliza cu succes la toate orele din sfera ştiinţelor socio-umane, în orice moment al lecţiei, urmărindu-se fi e dobândirea noilor cunoştinte, priceperi şi deprinderi, fi e fi xarea şi consolidarea acestora.

Învăţarea prin efort personal, prin manifestarea independenţei în acţiune, gândire şi exprimare, însoţită de bucurii şi satisfacţii, va fi temeinică şi va genera noi interese de cunoaştere. Folosind metode moderne de evaluare diverse şi atractive am constatat că, în colectiv se poate instaura un climat favorabil conlucrării fructuoase între copii, în rezol varea sarcinilor, se creează o tona litate afectivă pozitivă, de înţe le gere, se stimulează dorinţa ele vilor de a-şi aduce contribuţia proprie la rezolvarea sarcinilor.

Scopul fundamental al eva luării este acela de diagnos ticare şi apreciere a anumitor situaţii didactice precum şi de reglare a activităţilor şcolare, totodată, eva luarea oferă o imagine asupra abilităţilor şcolare, o ima gine asupra abilităţilor profe so rului, precum şi a cunoştinţelor de specialitate şi de didactica specialităţii. Când se pune pro blema unei judecăţi de evaluare în predarea religiei, apare o întrebare: ce evaluăm, o stare de moment a elevului sau mai degrabă o metamorfozare sau o evoluţie a acestuia în plan duhovnicesc. Majoritatea cadre lor didactice – apreciază Constantin Cucoş – recunosc că „simpla cumulare de date nu constituie însă o evaluare” .

Revenind la evaluarea şco lară, precizăm că aceasta este importantă deoarece, în funcţie de rezultatele evaluării, profe sorul poate să-şi regleze şi să-şi desăvârşească misiunea învăţă torească în funcţie de situaţiile date.

Prof. Fiţ DumitruŞcoala Gimnazială Nr. 1 Măerişte

Bibliografi e

Cucoş, C., Teoria şi meto do logia evaluării, Iaşi, Editura Polirom, 2006

Bocoş, M., Cimoş, F., Proiec tarea şi evaluarea secvenţelor de instruire, Cluj–Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001.


SFÂNTUL EFREM SIRUL

sinaxar

Sfântul Efrem Sirul este un sfânt cuvios care

s-a ne voit în nordul Meso po tamiei, în cadrul secolului al IV-lea. S-a născut în jurul anului 306, în localitatea Nisibe; astăzi, loca litatea natală a sfântului se nu-meşte Nusaybin şi este aşezată în provincia turcească Mardin, aproape de graniţa cu Siria. Se crede că părin ţii săi erau creştini.

Cuviosul Efrem a fost bote-zat încă din copilărie. Hirotonit diacon la o dată incertă, drept ascultare, cuviosul a început a scrie imne teologice şi comen-tarii biblice.

Sfântul Efrem Sirul a scris numai în limba siriacă. Sozomen spune că Sfântul Efrem a scris peste trei milioane de versuri. Din scrierile sale s-au păstrat peste patru sute de imne. Pe

lângă nenumăratele scr ier i l i r ice , sfântul a scris şi omilii în versuri. Scri erile în proză sunt comentarii bi bli ce (Facere, Ieşire, Faptele Apostolilor, Epis-tolele Sfântului Pavel) şi apologii împotriva ereticilor vremii sale.

Din dragoste de Dumnezeu, sfântul sirian a compus şi ne-a lăsat drept moştenire duhov ni cească o serie de imne teo logice şi de cuvinte înţe lepte. Dintre toate lucrările scrise ale Sfântului Efrem, cea mai cunos cută rămâne însă rugă-ciunea care îi şi poartă numele: Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie; iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-mi-l mie, slugii Tale! Aşa, Doamne,

19 | Nr. 14

Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.”

La data de 9 iunie 373, în localitatea Edessa, înconjurat de un număr însemnat de călugări şi pustnici, care veniţi din mănăstiri, care din pustie şi peşteri, Cuviosul adoarme

în Hristos. Celor adunaţi lângă patul său, Sfântul Efrem le lasă un testament prin care îi roagă insistent să nu îl îngroape cu ceremonii fastuoase, ci simplu, în cimitirul săracilor, iar în loc de fl ori şi miresme, să îi dăruiască rugăciunea lor. Cuviosul Efrem este pomenit de Biserica Ortodoxă în ziua de 28 ianuarie.

Sf â n t u l Gheras im d e l a I o r d a n a

trăit în secolul al VII-lea. După ce s-a călu gă rit, s-a retras în pustiul Tebaidei unde a întemeiat un aşezământ mo-nahal, prezent şi în zilele noastre. Atât de mult s-a împărtăşit de via ţa dumnezeiască, încât şi fi a rele sălbatice i se supuneau. Din scrierea vieţii sale afl ăm că într-o zi, pe când mergea prin pustia Iordanului, a întâlnit un leu fioros care răgea cumplit din cauză că îi intrase în labă un spin. Sfântul Gherasim îi scoate

spinul şi din acel moment leul nu-l mai părăseşte pe Cuvios, îl urmează pretudindeni, ca un adevărat uce nic.

În acel timp, la mănăstire, părinţii aveau un catâr cu ajutorul căruia aduceau apă de la râul Iordan. Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu să îl

păzească pe catâr. Leul îndeplinea cu bucurie această sarcină. Însă, într-o zi, leul s-a depărtat cam mult de catâr şi a adormit. Câţiva negustori, trecând cu o caravană de cămile pe acolo şi văzând catârul singur, l-au luat şi şi-au continuat drumul.

SFÂNTUL GHERASIM DE LA IORDAN


Cuviosul Gherasim, văzând că lipseşte de la mănăstire ca târul şi crezând că leul l-a mâncat, i-a spus acestuia: „lucrul pe care îl făcea catârul îl vei face tu, slujind trebuinţele mă năs-tirii“. Şi leul s-a făcut de îndată ascultător şi căra zi de zi apă de la Iordan pentru mănăstire.

După o vreme, negustorii s-au întors pe acelaşi drum. Şi pe când treceau Iordanul, s-au întâlnit cu leul care împlinea lucrul catârului. Negustorii, văzând leul, s-au speriat şi au fugit. Leul a luat catârul de frâu şi s-a întors la Sfântul Gherasim şi cu câteva cămile.

Cuviosul Gherasim s-a bucurat de cele petrecute, nu atât pentru că îşi recuperase catârul, ci mai ales pentru faptul că a cunoscut că leul nu a mâncat catârul. Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise. Cu toate acestea leul, deşi părăsise mănăstirea, venea o dată pe săptămână la Cuviosul Ghersim, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat.

După ce Sfântul Gherasim a trecut la cele veşnice, leul s-a dus la mormântul lui, şi, răcnind cu putere, a murit.

În aşezământul monahal de la Ierihon, Sfântul Gherasim a aşezat anumite rânduieli în mănăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână, monahii trebuiau să şadă în chiliile lor şi să împletească coşniţe şi preşuri din trestie. În tot acest timp, ei nu trebuiau niciodată să aprindă focul şi să se hrănească doar cu puţină pâine uscată şi curmale. Uşa chiliei trebuia să rămână în permanenţă deschisă, ca oricine ar fi vrut să poată să intre şi să ia orice doreşte. Sâmbăta şi duminica ei trebuiau să se adune în biserica mănăstirii. În aceste zile ei aveau masa de obşte cu puţine legume şi puţin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele stareţului lucrul lui săvârşit peste săptămână. Fiecare monah avea o singură haină. Sfântul Gherasim însuşi se conforma acestor rânduieli, fi ind un exemplu pentru toţi.

Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la data de 4 martie în fi ecare an.

Prof. Marinela RoşuŞcoala Gimnazială

„Simion Bărnuţiu” Bocşa

21 | Nr. 14

Pentru rolul lor multiplu-educativ-moral-misionar, icoanele se bucură de o cinstire deosebită,

oriunde s-ar afl a, dar mai ales în bise rică şi în casă. Icoanele sunt cerute de o necesitate psihologică şi de nevoia concretă a înfăţişării ade vă rurilor de credinţă

abstractă prin care ne amintim de lucrările lui Dumnezeu şi ne apropiem de El prin aceste semne vizibile. În acest sens, icoa nele au un rol instructiv şi religios-moral, ajutându-ne să cunoaştem în această formă vizibilă şi simbolică, felul cum au mărturisit adevărurile de

PSIHOLOGIA ICOANELOR


credinţă cei zugrăviţi pe ele şi să le urmăm exemplul după îndemnul Apostolului Pavel, care zice: „Fiţi următori mie, precum şi eu sunt lui Hristos”. (I Corinteni 4; 16; 11; 1). Ele au şi un rol misionar, fi ind o Evanghelie nescrisă, în culori, o predică vizuală a tot ceea ce învaţă şi propăvăduieşte Biserica pe calea adevărului şi a îndreptării.

Icoanele trezesc, întăresc şi întreţin peste tot viaţa duhov-nicească. Ele întăresc credinţa şi aduc un real substan ţial folos la sporirea evlaviei, fiind un stimulent pentru săvârşirea binelui, a dreptăţii şi a împlinirii dragostei.

Pentru viaţa religios-morală, sfi ntele icoane sunt purtătoare de îndemnurile spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi spre imitarea vieţii neprihănite a modelelor, al căror chip îl reprezintă; ele sunt, deci, o adevărată călăuză în formarea duhovnicească a credincioşilor.

Icoana nu poate fi con-fundată cu idolul pentru că icoana este reprezentarea unei fi inţe existente în mod real, pe când idolul este o născocire (închi puire) a minţii omeneşti, slăbită de păcat. Sfântul

Grigorie Dialogul ne spune că: „Ceea ce scrisul prezintă cititorilor, imaginea prezintă celor neînvăţaţi care o privesc, căci în ea şi cei ignoranţi văd ce ar trebui să urmeze; în ea pot citi analfabeţii”.

Iată, deci, atâtea motive şi roluri însemnate pentru care sfi ntele icoane sunt demne de cinsti re şi de închinare, pentru că ele ne poartă cu gândul la cei zugrăviţi pe ele şi la viata lor sfântă şi prin ei ne ridicăm spiritual la Dumnezeu, care i-a dăruit şi i-a învrednicit de lăca-şurile veşnice, în slava Lui. Ele au fost cinstite de Biserică dintr-un început aşa cum şi Sinodul VII Ecumenic (787) hotărăşte, după tradiţia Bisericii, ca sfi ntele icoane să fi e cinstite cu sărutare şi închinare respectuoasă. Căci, după cum spune Sfântul Ioan Damaschinul: „Dacă nu te închini icoanei, nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, Care este icoana vie a nevăzutului Dumnezeu şi chip cu totul asemenea”.

Prof. Şulumete Ioana AncaŞcoala Gimnazială Nr. 1

Bănişor

23 | Nr. 14

SFÂNTA MĂNĂSTIRE LUPŞA

Mãnãstirea mea de suflet

Situată pe şoseaua Abrud - Câmpeni-Turda, Mănăs-tirea Lupşa este una din cele mai vechi aşezări

mona hale de pe Valea Arieşului. Mănăstirea de călugări cu hramul „Înălţarea Sfi ntei Cruci” a fost întemeiată în anul 1429, de către boierul Stanislau şi era singura mănăstire profund ortodoxă din acea zonă.

Pe la mijlocul secolului XVIII, mă năstirea avea doar câţiva călugări în frunte cu egu-menul Procopie. Viaţa mona-ha lă susţinută de călugări a durat până în 1820, când din cauza presiunilor antiortodoxe mănăstirea a fost desfi inţată, iar călugării au fost alungaţi de autorităţile habsburgice. Bise rica a fost folosită de greco-


catolici până în 1948, când a revenit la biserica ortodoxă. Din 1948 până în 1992, a fost locaş de cult şi a aparţinut de parohia ortodoxă. În 1992 la solicitarea credincioşilor, Episcopul Andrei al Alba Iuliei a reînfi inţat aşeză-mântul mănăstiresc cu obşte de călugări.

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Mare Ierarh Nicolae” este considerată cea mai veche biserică de lemn din Transilvania. Biserica a fost clădită din lemn tare de stejar, în stilul de construcţie tradiţional şi are formă de navă. La început, avea numai altar şi naos, dar, în anul 1810, i-au fost adăugate pronaosul şi turla cu clopot. De asemenea, împrejur au fost construite noi chilii, stăreţie, trapeză şi bucătărie. Cu toate acestea, biserica de lemn care este ascunsă între brazi, cu acoperişul său ţuguiat, rămâne principalul obiectiv admirat de vizitatori.

În jurul anului 1820 în chiliile acestei mănăstiri, a funcţionat o şcoala bisericească de pregătire a tinerilor pentru preoţie şi pentru cântăreţi bisericeşti, călugării fi ind dascăli, preoţi şi duhovnici atât pentru cei ce învăţau carte, cât şi pentru sătenii de pe Valea

Arieşului. Tot aici funcţiona şi o şcoală şi un atelier de pictură pe sticlă.

Există încă din tipuri vechi aici o copie a Icoanei Maicii Domnului Mângâietoarea de la Mănăstirea Vatopedu. Această icoană preafrumoasă este o frescă din secolul al XIV-lea care s-a afl at în pridvorul bisericii mari a mânăstirii Vatopedu, iar după săvârşirea unei minuni a fost strămutată într-un paraclis închinat Maicii Domnului Mângâietoarea. Exista în trecut obiceiul ca, ieşind monahii din catolicon după săvârşirea slujbei utreniei, să se închine la icoana Maicii Domnului în pridvor şi acolo egumenul să înmâneze portarului cheile de la poarta închisă de cu seară a mânăstirii spre a o descuia.

Tradiţia spune că la 21 ianuarie 1320, când egumenul dădu portarului cheile, icoana s-a însufleţit deodată, Maica Domnului strigându-le: „Nu des-chideţi astăzi porţile mânăs tirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Atunci – o, minunile Tale, Hristoase Îm pă rate! – Pruncul Iisus ce şedea în braţele Născătoarei de Dumnezeu, miş cându-şi mânuţa, acoperi gura Preacuratei Maicii Sale şi

25 | Nr. 14

îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fi e pedepsiţi după cum merită, căci şi-au lăsat datoriile lor călugăreşti!”. Atunci, Născătoarea de Dumnezeu, cu multă îndrăzneală a Maicii către Fiul şi Dumnezeul său, luă mânuţa lui Hristos, coborând-o de la gura sa şi, îndreptându-şi capul spre dreapta, se slobozi de mâna lui Iisus, strigându-i egumenului pentru a doua oară: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Iar apoi: „Luaţi aminte şi pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!” Şi repetă şi a treia oară:

„Astăzi nu deschideţi porţile mânăstirii…” După terminarea glăsuirii, Născă-toarea de Dumnezeu şi Prea-sfântul său Prunc căpătară iarăşi înfăţişare de icoană, rămânând însă în poziţia care se vede astăzi, adică Preacurata ţinând mânuţa lui Hristos sub gura sa, având capul îndreptat către dreapta pentru a fi slo bodă, iar expresia chi pului său fi ind plină de neţărmurită îngăduinţă, dragoste şi îngrijorare de Mamă, în timp ce Hristos, deşi Prunc, are o faţă aspră de Judecător.Atmosfera îmbietoare a

rugăciunilor făcute în linişte deplină îmbinate cu cântarea psaltică înălţătoare te duc într-o altă lume, într-o altă sferă de simţământ. Apoi aerul curat, liniştea, zumzetul brazilor înalţi ce îşi unesc crengile pentru a ocroti parcă mănăstirea, te fac cu adevărat să te întâlneşti cu sinele, să intri în adâncul sufl etului şi să te încarci pozitiv cu energie duhovnicească încât liniştea de acolo respiră în tine cu cel mai mic gând îndreptat spre acel loc.

Prof. Cosmin Florian Porcar


1. Care este motivul pentru care aţi ales să vă închinaţi viaţa lui Dumnezeu?

Nu pot vorbi despre un motiv sau mai multe, ci mai de-gra bă despre o emoţie şi o sigu-ranţă că aleg bine astfel.

2. Cum aţi reuşit să ple-caţi de lângă familia dum nea-voastră? Nu v-a lipsit nici o-dată, încât să vă facă să vă întoarceţi?

Plecarea mea din familie oricum s-ar fi produs la înte-

meierea unei familii proprii, prin căsătorie. Nu a fost o despărţire, ci prin consacrarea mea suntem mai uniţi în rugăciune. Între inimi nu sunt distanţe.

3. De ce sunt oamenii din ziua de astăzi atât de nere-cunoscători faţă de bunătatea primită de la Dumnezeu?

Am întâlnit suficient de multe persoane care sunt recuno-s că toare Domnului pentru darurile primite. Cei care par nerecunoscători, probabil că nu

Întrebările au fost adresate monahiei Silvestru Melania,

stareţa Mănăstirii Bălan,de către o elevă a Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Bălan

Aş vrea sã ştiu

27 | Nr. 14

găsesc încă modul potrivit de exprimare a stării lor sufl eteşti reale, sunt ezitanţi, poate în stare de amărăciune, sunt încă pe cale, încă mai caută. Nu i-aş condamna neapărat pentru revolta lor.

4. Ce sfaturi le recomandaţi tine rilor voitori de a cunoaşte căile spre mântuire?

Le spun să rămână cu faţa spre soare şi să rupă cu propriile mâini limitele în care trăim cu toţii. Să fi e curajoşi şi să dorească mai mult, să iubească ei în loc să fi e iubiţi.

5. Care este rânduială de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Bălan?

Vă invităm la mănăstire să vă rugaţi cu noi pentru a o cunoaşte.

6. Dacă v-aţi mai putea alege încă o viaţă, aţi urma aceeaşi cale, calea mântuirii?

Cred că şi în călugărie şi în căsătorie poţi ajunge la dobân-direa Duhului Sfânt. Cunosc multe mame minunate şi mă bucur că o pot aşeza la începutul drumului meu spre Soare pe propria mamă.

7. O mică istorioară a Mănăstirii de la înfi inţarea sa până în prezent?

Pot să vă relatez un episod în care un domn profesor, care este liber-cugetător, a declarat că a venit la noi în biserică din curiozitate şi după două ore de rugăciune ne-a spus: „Fie ca toţi cei care vor mai păşi pe aici să simtă pacea...”.

8. Cum reuşiţi să faceţi faţă atât ”carierei profesionale” cât şi slujirii în mănăstire?

Cele două implicări pe care le am sunt absolut compatibile şi cred, complementare. Elevii mă apropie de Dumnezeu.

9. De ce avem nevoie de Dumnezeu?

Dumnezeu este parte inte-grantă a fi inţei noastre. Se vor-beşte mult despre cum omul trebuie să creadă în Domnul şi mai puţin despre încrederea lui Dumnezeu în om. Adevărata noastră ” nevoie” este această no ble ţe a Domnului care ne obligă...

10. Care este icoana cea mai importantă din lăcaşul de închinare în care vieţuiţi?


Avem mai multe icoane pe care nu le-aş putea aşeza într-o ierarhie. Oricare dintre ele poate fi o fereastră spre cer, atâta timp cât o mână curată se ridică să o deschidă.

11. Poate trăi omul fără Dumnezeu?

Viaţa însăşi e conţinută de Dumnezeu. Conştient sau nu, orice om viu mărturiseşte că Domnul e viu şi adevărat.

12. La fi nal, care este părerea dumneavoastră despre viaţă, mai exact despre creştinismul practicat în zilele noastre?

Am încredinţarea şi bucuria de a fi cunoscut multe persoane în care Domnul Se odihneşte şi apoi trece şi spre ceilalţi oameni.

Rubrică realizată de eleva Vaida Andreea Raluca din clasa a

VIII-a, îndrumată de doamna profesoară Rus Anca-Raluca

29 | Nr. 14

PARTICIPAREA TINERILOR LA SFINTELE SLUJBE ALE BISERICII

Creştin ca tine... sunt şi eu

Fiecare copil trebuie să par-ticipe la slujbele bisericeşti mai ales la Sfânta Liturghie pentru că prin aceasta el oferă exemplu pentru ceilalţi.

(Flavia Onaţ, clasa a IV-a) Cu fi ecare prezenţă a unui

tânăr la slujbele Bisericii, el înţelege tot mai mult cât de im portantă este participarea lui la rugăciunea publică ce are efecte multiple pentru că în cadrul slujbelor primim de la Dumnezeu harul divin care ne face să fi m mai buni şi mai înţelepţi.

(Ştefan Şandor, clasa a VII-a)

Omul are nevoie de harul dum nezeiesc ce se primeşte în cadrul slujbelor pentru că harul este sfi nţitor de sufl et întrucât prin participarea la slujbe ne întărim credinţa iar Dumnezeu ne veghează şi ne ocroteşte.

(Ioana Pop, clasa a VIII-a)

Eu consider că participarea la Sfânta Liturghie este im-

portantă pentru toţi creştinii deoa rece în timpul slujbelor, se pogoară asupra creştinilor harul Duhului Sfânt care aduce roade multe tuturor participanţilor.(Dragoş Ardelean, clasa a VIII-a)

Eu împreună cu fratele meu participăm cu drag la sfin tele slujbe din mai multe motive cum ar fi : pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, pentru a ne mântui, pentru a ne ruga lui Dumnezeu ca să aibă grijă de părinţii noştri şi să fi m cu toţii sănătoşi. Un alt motiv important pentru care participăm la slujbele Bisericii este şi acela că dorim să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea vrem să rezistăm în faţa ispitelor şi să primim iertarea păcatelor.

(Mihai Petruş, clasa a X-a)

Rubrică realizată de elevi ai Liceului Tehnologic

„Liviu Rebreanu”- Hida

Profesor coordonator Pr. Călin Andrei Mateiu


ATELIER DE CREAÞIE ÎN PROZÃ

MAICA DOMNULUI, MIJLOCITOAREA NOASTRĂ CĂTRE DUMNEZEU

Fecioara Maria, Maica Domnului este şi mama noastră a tuturor celor care o cinstim precum Arhanghelul Gavriil când i-a adus vestea cea bună de la Dumnezeu: „Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu

între femei…..”.Maica Domnului este importantă în orice familie, de buni

creştini, care are nevoie de iubirea ei imensă şi de rugăciunile ei fi erbinţi către Dumnezeu pentru noi, copiii ei. Aşa precum Fecioara Maria a intervenit pe lângă Fiul ei la nunta din Cana Galileii, tot aşa mijloceşte şi pentru noi ori de câte ori îi cerem ajutorul. Acest rol de „mijlocitoare” îl surprinde foarte frumos Sfântul Ioan Iacob în versurile: „Preasfântă Maică şi Fecioară/ Nădejdea sufl etului meu/ Tu eşti a mea mijlocitoare/ La milostivul Dumnezeu.”

De la Maica Domnului ar trebui să învăţăm smerenia-n purtare, adânca devotare, deplina ascultare şi iubire faţă de Dumnezeu. Şi să nu uităm că ne iubeşte şi pe noi. Dacă am şti cât de mult ne iubeşte Maica Domnului, am plânge de fericire. Pentru această iubire infi nită pe care ne-o poartă ar trebui să îi urmăm exemplul şi să-i adresăm rugăciuni şi cântări duhovniceşti:

„Îmblânzeşte tu, Măicuţă/ Sufl etele celor răi,/ Tinde mila ta cea mare,/ Către copilaşii tăi.”

Caba Andreea, clasa a VI-a Şcoala Gimnazială „Porolissum” Zalău

31 | Nr. 14

De 8 Martie e ziua tuturor mămicilor din lume. Toţi le iubim mult, dar nu atât de mult cât ne iubesc ele pe noi.

Aţi stat vreodată, să vă gândiţi cine a stat nopţi întregi, nedormite şi plânse la căpătâiul nostru când eram bolnavi?

V-aţi gândit vreodată? Şi dacă v-aţi gândit, cine oare? Cine v-a păzit de tot ce e rău? Oare nu mama? Mama mea, e îngerul meu păzitor; mă iubeşte atât de mult!

Gândiţi-vă câtă bucurie a fost în sufl etul mamelor noastre când am apărut pe această lume.

În nopţile grele când am fost bolnavi, îngerul nostru a stat ore întregi plângând de frică, ca nu cumva să ni se întâmple ceva rău. Dacă ni s-ar întâmpla ceva rău, şi-ar da şi sufl etul pentru noi, pentru a ne face bine, pentru a ne scăpa din orice necaz. Mamele noastre ne vor apăra până când vom creşte mari şi vom fi capabili să ne purtăm singuri de grijă. Dar asta nu înseamnă că îngerul îşi va încheia misiunea odată cu creşterea noastră. Nu, va fi mereu în spatele nostru aparându-ne de tot ce e rău şi ne va veghea mereu somnul.

Îmi iubesc mama, şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit mie, ÎNGERUL CEL MAI BUN, mama mea!

Remeş Daria Maria, clasa a V-aŞcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” Bocşa

ÎNGERUL MEU PĂZITOR


Potrivit profetului, a posti înseamnă: „a îmbră ca pe cei goi, a hrăni pe cei fl ămânzi, a împărţi pâinea noastră cu ceilalţi”, iar esenţa postului este exprimată în cuvintele: „dacă dai pâinea ta celui fl ămând; lumina ta va răsări în

întuneric”. Multe şi felurite sunt etapele acestei epopei creştine pe care fi ecare creş tin trebuie să o parcurgă pentru a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, iar unul din mijloacele care facilitează şi oferă creştinului o traiectorie ascendentă în progresul său spiritual este postul.

Prin înfrânarea de la anu mite mâncăruri, băuturi, şi prin sporirea „darurilor sufl e tului”, făptura umană creea ză o stare dialogică cu Abso lutul şi depăşeşte graniţele empi ri cului în care a luat fi inţă, transpu nându-şi sufl etul într-un spaţiu sacral-haric de reînnoire spirituală.

Prin Puterea Duhului Sfânt, care pătrunde în adâncul subconştientului uman, fi ecare creştin e chemat să convertească patimile, ca mişcări iraţionale ce duc la dezintegrarea fi inţei umane, în mişcări raţionale, în virtuţi, prin post şi milostenie.

Pe lângă existenţa şi puterea lui Hristos, care sunt armele noastre cele mai de preţ în lupta împotriva duhului rău, Domnul Hristos ne-a dăruit şi alte feluri de arme, pe care să le folosim cu ajutorul Lui, una dintre cele mai puternice fiind postul.

Datorită caracterului său dihotomic, fi inţa umană este datoare să se îngrijească atât de sufl et, cât şi de trup. Prin post, trupul să fi e vrednic a se numi „templul Duhului Sfânt”. Noi, creştinii, suntem chemaţi să urmăm aceeaşi cale a iubirii de frumos, cea a „sfi ntelor nevoinţe ale desăvârşirii”, calea unui urcuş ascetic, în post şi rugăciune, pentru că „postul trupului este hrană pentru sufl et”, spunea Sfântul Vasile cel Mare. În acelaşi timp, prin intermediul postului,

POSTUL SCARĂ SPRE DESĂVÂRŞIRE

33 | Nr. 14

oamenii dobândesc treptat virtuţi, acesta presupunând un exerciţiu complex şi efi cient de educare a propriei voinţe.

Scopul şi semnifi caţia pos tului constă în apropierea reală de Dumnezeu, printr-un trup şi printr-un sufl et curăţite de patimi şi păcate, ce sorb omul în tragedia Neantului, a nefi inţei.

Astfel, postul restaurează sensul ontologic al vieţii, ne duce cu gândul la Jertfa mântuitoare a lui Hristos şi reprezintă o scară sigură spre desăvârşire.

Sabou Georgiana, clasa a X-a GColegiul Naţional „Silvania” Zalău

PREGĂTIREA SUFLETULUI PENTRU ÎNVIEREA DOMNULUI

Marele praznic al Învierii Domnului este precedat de Postul Sfi ntelor Paşti, ce se întinde pe durata a şapte săptămâni, din lunea ce urmează Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, până în noaptea Învierii.

Pentru că acest post ne pregăteşte anume pentru fapta cea mare şi dumnezeiescă a mântuirii noastre, prin moartea şi jertfa lui Hristos pe cruce, ne întrebăm cum ne-am putea apropia de zilele dumnezeieşti? Cum am putea sta în faţa crucii pe care moare răstignit Hristos pentru păcatele noastre? Desigur, numai smeriţi şi pocăiţi, simţind şi mărturisind durerea pentru ceea ce a păcătuit şi păcătuieşte neamul omenesc, pentru ceea ce am păcătuit şi păcătuim noi toţi, faţă de Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Această pregătire nu este lucru neînsemnat, de trecut cu vederea şi de nesocotit în viaţa noastră, ci dimpotrivă, aceasta este datoria noastră creştină cea mai mare, de a-L primi şi a-L cinsti pe Hristos, şi răstignit, şi înviat din dragoste pentru noi, pentru binele nostru şi pentru mântuirea noastră.

Este un păcat a nesocoti postul, defăimându-l, şi a-l ţine de formă, neres pectându-l şi nefolosindu-l pentru adevă rata pocăinţă şi îndreptare sufl e tească. Postul este, cum am spus, o faptă de adâncă smerenie şi pocăinţă, de nevoinţă trupească şi sufl etească.


Postul uneşte cumpătarea cu dreapta cercetare şi mustrare de cuget pentru păcatele noastre şi cu dorinţa şi cu legământul de a nu le mai face. Postul nu este numai împuţinare de mâncare şi de plăceri trupeşti, ci este şi îmbogăţirea sufl etească prin lepădare de păcate, patimi şi îmbogăţire cu virtuţi. Postul este trăire în gânduri înalte, sfi nte şi curate, este şcoala şi calea cea bună a mântuirii.

A posti doar de mâncare şi a săvârşi păcate este o stricare a postului şi o vătămare a sufl etului. Dacă postul nu ne face mai buni, mai curaţi, mai drepţi, mai evlavioşi, mai apropiaţi de Dumnezeu şi mai ascultători Lui, nu l-am înţeles şi nu-l folosim spre mântuire.

Postul este vremea vorbirii noastre mai dese şi mai apropiate cu Dumnezeu. Este vremea de încercare a credinţei noastre, a evlaviei noastre, a bunătăţii noastre, a grijii noastre pentru sufl et, a cunoştinţei noastre şi a simţirii noastre pentru cele sfi nte. Postul este răspunsul nostru înaintea Mântuitorului răstignit; este cuvântul nostru la bunătatea cu care Hristos ne-a iertat pe cruce.

Paştele este viaţa lui Dumnezeu în noi, părtăşia Sfântului Duh, învierea noastră din moartea pe care am suferit-o din cauza existenţei patimilor. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur mărturiseşte: „Postul este medicament. Şi dacă medicamentul este de mii de ori folositor, adeseori se face inutil şi chiar păgubitor datorită lipsei de experienţă a celui care îl foloseşte. Pentru că trebuie să ştim şi timpul în care îl folosim şi cantitatea medicamentului şi natura trupului acelora care îl vor primi şi anotimpul anului şi dieta corespunzătoare şi multe altele, dintre care, dacă omitem numai unul, acesta strică pe toate celelalte mai sus însemnate.”

Muntean Adela-Estera, clasa a XII-a F

Colegiul Naţional „Silvania”ZalăuÎndrumător prof. Anca Şulumete

35 | Nr. 14

Paştele este timpul de a privi lumea cu ochii dragostei. Este timpul de a ne aduce aminte că lumea este făcută din oameni la fel ca noi şi de a-i privi prin prisma valorii lor interioare. Paştele este timpul în care inima se bucură. Este timpul

de a refl ecta cu mulţumire la tot binele de care am avut parte în anul care a trecut. Este timpul de a fi recunoscători pentru toată dragostea pe care Raiul a trimis-o în vieţile noastre.

Paştele este timpul de a dărui celor în nevoie fără să aşteptăm ceva în schimb. Este timpul dragostei pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei. Este timpul începuturilor noi, este timpul de a lăsa în urmă durerile din trecut şi de a ne avânta cu forţe proaspete spre un început nou.

Paştele este „Învierea Domnului nostru Iisus Hristos”. În fi ecare an, de Paşti, Hristos învie iar şi iar în inimile noastre. E ziua pe care o sărbătorim cu bucurie. Chiar şi atunci când suntem singuri şi nu avem pe nimeni pe pământ pentru care să însemnăm ceva mai mult, ştim că totuşi există Cineva care ne iubeşte şi S-a jertfi t pentru noi - Acesta este Fiul lui Dumnezeu, care din iubire pentru noi oamenii a acceptat să se facă Om, să sufere şi să moară pentru noi.

De Paşti, să urmăm iubirii lui Hristos. Poţi dărui celor care au nevoie de un zâmbet sau un cuvânt de încurajare. Poţi dărui celor săraci şi nevoiaşi, celor care au mai puţin decât ai tu, şi astfel te vei îmbogăţi. Cea mai frumoasă sărbătoare a Învierii Domnului a fost atunci când din mâncarea gătită de mama mea şi de mine am dus şi unei familii nevoiaşe din sat.

Pentru mine, Învierea este primăvara sufl etului, momentul în care putem s-o luăm de la început, neţinând cont de greşelile noastre sau ale altora. Învierea oferă şansa zilei de mâine, fără amintiri urâte, fără remuşcări, fără resentimente, ci doar dragoste, iertare şi dăruire. Fie ca bucuria Învierii s-o trăim cu toţii.

Mocan Mihaela, clasa a XI-a B, Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian”

ÎNVIEREA SĂRBĂTOAREA IUBIRII ŞI A DĂRUIRII


Miniaturi lirice

VIAŢA LUI

Viaţa Lui, atât de pură şi binecuvântată,Şi-a dat-o, pentru-a mea pierdută şi pătată.

S-a jerftit pentru o biată păcătoasăPentru a vedea acea lume miraculoasă.

În chinuri a murit, cu o coroană de spiniCa astăzi să fi m de iubire şi slavă plini,

Lui nu-I păsa că moare, că se stinge încet, încet,Îi păsa că lumea, nu avea niciun regret.

Azi, ţie, nu-ţi pasă că El a murit,Că pentru tine cu greu a suferit.

O, ridică-ţi ochii către slava cerească,Şi vindecă-ţi de-ndată orbirea sufl etească.

Pentru tine-a murit, creştine, adu-ţi aminteAşteaptă-L mereu, împăcat şi cuminte,

Nu cădea în a lumii pierzare,Slăveşte-Ţi Dumnezeul, până-n ziua cea mare.

Bejan Cristina, clasa a –VII-a, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Buciumi

37 | Nr. 14

DOMNUL NOSTRU

Lui ne închinăm,Lui ne rugăm,

Pe El îl preamărimPe El noi îl iubim.

Pentru noi, El s-a jertfi t Şi în chinuri a murit;

Oameni răi L-au condamnat,Şi vândut El s-a lăsat.

În mâini piroane I-au băgat,Şi pe cruce L-au urcat;El lacrimă nu a vărsatŞi durere-a suportat.

Remeş Daria Maria, clasa aV-aŞcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu” Bocşa


ÎNVIEREA DOMNULUI

S-a născut, a murit şi-a înviatPentru noi toţi, la viaţă a renunţat.Căci ne iubeşte foarte, foarte mult

De-aceea Îl slăvesc şi Îl ascult.

Din nou mă plec Înaintea ta, PărinteSă mă ocroteşti, Te rog eu, Doamne Sfi nte

Căci mă ajuţi mereu şi mă iubeşti, Mereu Tu, doar binele mi-l doreşti.

Viaţa Lui este aşa de frumoasăPe când a noastră, grea şi păcătoasă.

Eşti singura Persoană Care încăMai stă şi bate la inima mea frântă.

Rus Ioana, clasa a VI-aŞcoala Gimnazială Nr. 1 Bălan

HRISTOS A ÎNVIAT!

Veniţi de luaţi LuminăCerurile s-au deschis,

Se-aude o muzică prealinăÎngerii cântă-n paradis.

Şi rob şi Împărat,Veniţi cu mic cu mare,

Soarele în loc a stat,E cerească sărbătoare!

Se-aude o muzică divinăÎngerii slăvesc în cor

Pe Cel Preasfânt fără de vină,Al nostru scump Mântuitor.

Hristos a ÎnviatGlăsuieşte imnul,

Adevărat, adevăratRosteşte tot creştinul.

Veniţi de luaţi LuminăŞi rob şi Împărat,

Se-aude o muzică divină,Hristos a înviat !

Chiş Minodora-Larisa, clasa a VIII a

Şcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor

39 | Nr. 14

DIFERENŢA

M-am trezit dis de dimineaţăŞi m-am grăbit să-mi încep ziua cu bine

Am avut atât de multe de făcutCă rugăciunea nu a mai avut loc

Problemele s-au îngrămădit în calea meaŞi fi ecare devenea mai grea

,,De ce nu mă ajută Dumnezeu?’’, mă miramEl a răspuns, ,,Nu ai întrebat.’’

Am dorit să văd fericire şi frumuseţe pretutindeniDar ziua a înaintat, morocănoasă şi tristă;

M-am mirat: oare de ce Dumnezeu nu mi-a arătat?El a răspuns, ,,Dar nu ai căutat’’

Am încercat să intru în casa lui DumnezeuMi-am folosit toate cheile lacătului misterios

Dar, Dumnezeu, blând, a zis,,Copilul meu, dar nu ai bătut la uşă.’’

M-am trezit dis-de-dimineaţăŞi înainte de a-mi începe ziua cu bine;

Am avut atât de multe de făcutCă rugăciunea şi-a făcut loc în viaţa mea.

Cupşa Lucian, clasa a X-a G,Colegiul Naţional „Silvania” Zalău


ªTIAÞI CÃ... ?

Iisus a fost răstignit în ceasul al şaselea din zi, pentru că în acest ceas, după cum se spune şi Adam şi-a întins mâinile şi s-a atins de fructul oprit.

Băutura amară pe care a gustat-o Hristos preînchipuie gustarea lui Adam.

Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii

În biserică, Cina cea de Taină se înnoieşte şi se trăieşte în fi ecare Sfântă Liturghie.

Prof. Şulumete Ioana AncaŞcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor

Din suflet pentru suflet 14_2014.pdf

Documents

Transcript of Din suflet pentru suflet 14_2014.pdf