DIN INVATATURILE PARINTELUI ARSENIE BOCA.docx

DIN INVATATURILE PARINTELUI ARSENIE BOCA

TINERII, FAMILIA SI COPIII NASCUTI IN LANTURI

Conjinutul prezente càrti este adunat de Pàrin- tele Arhimandrit Serafín Popescu, - mare duhovnic om smerit, bun, blând binevoitor,

alinând suferin- {ele multor suflete necâjite - unul din primii viepiitori împreunâ eu Pàrintek Arsénié Boca, ai Sfinte Mànâstiri Brâncoveanu de la Sâmbâta de sus. A fost staret între anii 1949-1955.

Nàscut la 27 Octombrie 1912, trece la cele vernice h 22 Decembrie 1990.

„Ori te-or asculta, ori nu, tu fiul omului, sa nu te terni de ei §i de vorbele lor sâ nu te sperii; de§i ei vor fi pentru fine spini §i ciulini, ai sâ trâieçti între ei, ca între scorpii; sâ nu te temi de vorbele lor, sâ nu te sperii, ci sâ le spui cuvintele Mele, ori te-ar asculta, ori nu te-ar asculta” (Iezechiel 2, 3- 7).

Tràdarea misiunii preotului sau chiar çi numai împlinirea ei eu nepâsare (Ieremia 8, 11), î{i pune asupra ta sângele oamenilor care mor pedepsili eu dreptate pentru pacatele lor, dar eu ei te pierzi §i tu. „lar daeâ tu ai prevenit un pâcâtos sâ se abatâ de la calea lui §i el nu s-a abâtut, atunci el va muri pentru pâcatele lui, iar tu fi-ai mântuit via{a” (Iezechiel 33, 9).

Cine are minte, sâ ia aminte!

(Despre legile §i färädelegile

familiei creatine)

Lucrare tipäritä cu binecuvântarea

Preasfintitului CAL I N ICEpiscopul Argeçului

DISTRIBUITOREditura „PELERINUL” - IA§I;

Stradela Grädinari 39; Bl. B2; Sc. B;Et. 3; Ap. 3; cod 6600;

Telefon: 0744. 91. 50. 69

Editura primeóte spre tipärire:cär£i, manuscrise, poezii, casete

audio;tóate cu continut ortodox.

Cuvánt ínainte

Sfántul Maxim Márturisitorul pne sá ne spuná cá: ,,nu máncárurile sunt rele, ci lácomia pántecelui; nici facerea de prunci, ci curvia; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava de§artá. lar dacá-i a§a, nimic nu e ráu din cele ce sunt decát reaua lor íntrebuinjare, care vine din negrija minpi de-a cultiva cele fire§ti” (Filocalia vol. 2, pg. 77). Ori ceea ce íngrijoreazá astázi este faptul cá senzualitatea ia locul iubirii §i plácerea trece ín locul comuniunii. Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar cásátoria a devenit pentru mulp un mijloc lesnicios de a dobándi pláceri §i o asigurare impotriva neputinjelor de la bátránep.

Crepinii, insá, §tiu bine cá nunta este Taina iubirii, „Taina mare ín Hristos §i ín Bisericá”, avánd ca scop procreaba (na§terea de prunci) §i desávár§irea personalá a soplor, unul prin altul §i amándoi prin Hristos Dumne- zeu. Párintele Stániloaie spune cá cei doi cásátorip ín comuniunea §i dáruirea lor 11 prívese pe Hristos privindu-se unul pe altul. lar comuniunea dintre so$ §i sope se íntá- re§te prin copii. _

Nenorocirea este cá toemai ace§ti copii, care au rolul de a intári comuniunea familiei binecuvántate prin Taina Cununiei, sunt avortap fárá milá de mame u§uratice §i necredincioase cu acordul taplor lene§i §i care nu vor sá-§i asume odatá cu tráirea plácerii ce rezultá din actul sexual §i ráspunderea cre§terii pruncilor care se vor zámisli ín mod natural, dupá ránduiala ínscrisá ín fire de Dumne-

6 •>•> P á r i n t e l e A r s e n t e B o c a ❖❖

zeu, Creatomi viejii. Impiedicarea zàmislirii copiilor prin tot felul de mijloace §i uciderea copiilor in pantece transforma actul sexual íntr-o sursá de piacere farà finalitate, golind astfel pe omul care a ales viaja lumeascá de adeva- ratul lui sens §i conducándu-1 de fapt spre urmàri ce nu vor íntárzia sa apara, adicà spre nefericire §i disperare care vor degenera ín final in vidi cu urmàri grave.

Transformarea plàcerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabilà a pornografici, a mijloacelor contraceptive §i a crimei de avort ca modele de viaja, ìncàt acestea reprezintà o plaga a vremii noastre, precum lepra i in antichitate §i ciuma in evul mediu. O statistica recenta ne informeazà cá prin acceptarea sexualitajii, íntreaga jará s-a transformat ìntr-un adevàrat abator in care sunt uci§i farà mila aproape un milion de copii ín fiecare an.

Cauza unicà a pruncuciderii rámáne lipsa de iubire.A omorí un copil nenascut ínseamna a te pune imporriva voinjei lui Dumnezeu, iar pentru femeie ìnseamnà a omorí ceva din ea ínsa§i, ínseamna a omori iubirea §i sfinjenia, e un act de violenjà asupra propriei persoane, care se transformà, patologie, intr-un instinct criminal §i afec- teazà zestrea ereditará. Bunicile §i mámele care au fàcut avorturi, pe parcursul a trei sau patru generajii, lasa urma§ilor tendinja nefasta a repetàrii aceleia§i fàràdelegi. Nici un motiv nu justifica actul criminal al uciderii fátu- lui, cauza unicà a acestei fàràdelegi nefiind alta decát lipsa de iubire maternà §i paternà §i ura inspiratá de lucrarea de surpare a duhurilor rele, consideratà de dreapta credinjà a Bisericii Ortodoxe drept „indràcire”. Ràutàjii §i influenjei demonice nevàzute li se adaugà vàzut §i cabinetele de planificare a familiei aflate ín slujba avortului hormonal,§i cele aflate ín serviciul avortului chirurgical.

❖ • > Famil ia creatina ❖ ❖ 7

De asemenea, impotriva tinerilor §i spre distrugerea lor, se folosesc ármele psihologice moderne care sub masca „fericirii, binefacerii §i modei apusene moderne” íi íncura- jeazá sá fumeze, sá consume alcool, sá priveascá doar filme de groazá, violenta §i pornografie, sa se drogheze §i sá ínceapá cát mai devreme viaja sexuala, pentru a-i secátui de vlagá dacá se poate cát mai de timpuriu. De la scenele pornografice televizate la proiectele „educative” confecciónate de instructorii de sex pentru depá§irea „miturilor §i prejudecájilor tradijionale” cum se justifica ei, de la dansurile voit libidinoase din discoteci la lecjiilé ce se predau ín cabinetele de „planificarea familiei”, totul este un atentat impotriva castitájii, una din cele mai de seamá virtuji pe care se íntemeiazá viaja ín sánul familiei, este o tentativa de a pátrunde ín sanctuarele viejii intime bine- cuvántate prin nunta cre§tiná, cu scopul de a le devasta.

Cáci, oare ce poate fi mai ráu decát desfrául, aceastá boalá groaznicá, o adeváratá lepra moralá care calcá ín picioare iubirea, fidelitatea, frumusejea §i nobleza exis- tenjei. Acceptánd aceste rele de buná voie, sigur, mergem spre pierzanie.

In goana dupá plácere, vránd sá ínláture responsabi- litatea na§terii §i cre§terii copiilor §i sá rámáná doar cu plácerea ímpreunárii sexuale, omul a decázut la nivelul practicilor impotriva firii ajungánd de la anticoncepjio- nale §i avort, adicá de la crimá premeditará, la degradarea in homosexuali §i lesbiene fárá ru§ine, degeneránd de la funcjia de om moral ji spiritual la cea de om animalic - decázut din drepturile lui de fiinjá omeneascá dupá chiPul §i asemánarea lui Dumnezeu1. De aici rezultá §i uria-

„Oraul in cinste fiind n-a priceput, aláturatu-s-a dobitoacelor celor

8♦>❖ P â r i n t e i e A r s é n i é B o c a ❖ i

§ele tulburári sufletepi care râbufnesc sub formâ de tot. felul de vicii grave, de boli psihice conducând pana la sinucidere §i care-i duc la moarte ve§nicà, sub robia nemi- loasà a diavolului.

„Mulçi considera copili ca o povarâ neplacutà a , cásatoriei, de aceea voi* sa scape de ei prin vicierea j actului natural. Ei urmàresc voluptatea actului sexual, dar evita fecunditatea. Insâ nici o raÇiune - fie $i cea mai gréa - nu poate face ceea ce în sine este contra naturii sa fie de acord cu natura $i onest. Deoarece ac-tul conjugal dupa natura sa este destinât pentru na§terea de copii, cei ce-1 frusteazà de consecinÇele lui naturale lucreazá împotriva naturii $i opereazâ rujinos §i neonest. De aceea nu-i de mirare cá Dumnezeu a urmàrit cu cea mai mare ura aceastà crimâ çi nu de pilline ori i-a pedepsit cu moartea, cum zice Sfántul Augustin: „Cànc l este ev i ta tá conceppa copi lu lu i , es te nepermisà § i rupnoasá ch ia r ímprennarea cu sopa leg i t ima. Aceas ta a facut -o Onan, fin i lu i luda, § i pentru aceasta l -a omorât DumnezeuBiserica creatina, pentru a salva casátoria de la aceasta decadere, în numele trimiterii ei divine, proclama cá oricine lipse§te actul conjugal de exerciçiul sáu natural §i de puterea de procreare a viejfii, calca legea lui Dumnezeu §i a naturii §i se face vinovat de o mare nelegiuire”3 4

Prezenta carte apare din donnea de a-i face con§tienp pe top tinerii, báiep §i fete, care aleg calea cásatoriei, asupra marilor ráspunderi pe care trebuie sá §i le asume din momentul m care í§i íncep via$a sexuala. Biserica Orto-

3fárá de minie §i s-a asemànat lor” (Psalm 48, 12).4 Michel Guerin, Casátoria §i Sterilitatea, Paris, 1938

* * Fami l ia c reat ina ❖ ♦> 9 ......... .......... ....................... .. .... '■ ..■■■■■:■ -

doxà a binecuvàntat de la inceputurile ei unirea dintre bàrbat §i femeie, a a§ezat-o sub ascultarea poruncilor dumnezeiepi ale Sfintei Scripturi, p a ridicat-o la rangul de Tainà Sfantà, apàrànd-o astfel de atacurile viclene ale nevàzutului vràjma§ al omului p al lui Dumnezeu. Tràità ca Tainà, càsàtoria duce la unirea soplor p la formarea copiilor dupà placul lui Dumnezeu, spre bucuria p pacea lor, p spre binele societàri in care se vor manifesta ca oameni maturi, p totodatà spre binele lor ve§nic.

§i pentru cà este o datorie moralà a crepinilor orto- docp sa se cunune religios p sà participe la Sfànta Tainà a Cununiei, prin care primesc binecuvàntarea dumnezeiascà a unirii lor, am introdus in textul càrpi, in Adàugirile editorului, p slujba acestei Sfinte Taine, pentru ca oricànd vor vrea sà-p aducà aminte de fàgàduinple pe care le-au fàcut in aceste momente solemne, sà le poatà citi §i reciti, fàcandu-se astfel implinitori cu fapta a celor fàgàduite p a poruncilor dumnezeiepi.

Nenumàrap slujitori devotap ai lui Hristos §i ai Bi- sericii, dintre care mulp au fost trecup in ràndul sfinplor, s-au ridicat in apàrarea familiei p a bogàpilor ce rezultà din unirea sfinptà a celor doi. In aceastà carte vom aduce de fajà vocea puternicà §i fàrà egal a iubitului nostru pà- rmte Arsenie Boca, care cu puterea cuvàntului sàu bine- cuvantat a scbimbat viep, a salvat ne'numàrate suflete de la pieire, a luminat drumul multor derutap §i a làsat o amintire ne§tearsà in inima tuturor celor care 1-au cunoscut, 1-au vàzut §i 1-au auzit. El a primit de la Dumnezeu darul de a pàtrunde adevàrurile dumnezeiepi revelate in Sfanta Scripturà §i de a ni le desfà§ura in faja ochilor cu o atat de mare limpezime incat lumina lor a deschis §i deschide §i azi mulp ochi ce sunt incà intunecap.

10 ❖❖ P â r i n t e l e A r s é n i é B o c a * 1 * * 1 '

De§i încâ nu este canonizat sfânt de câtre Sfânta noas- trâ Bisericâ, poporul drept credincios care 1-a cunoscut, care s-a împârtà§it din sfin^enia vieçii lui de duhovnic §i i-a auzit cuvântul puternic §i adânc, îl cinste§te în adâncul inimii §i pentru ei pârintele Arsénié Boca se aflâ printre sfinçii cuvio§i ai neamului nostru. De asemenea §i mulçi dintre cei ce numai au citit lucratile apârute în care au gâ- sit scrierile pârintelui, predicile lui §i màrturiile nurne- roase ale celor ce 1-au cunoscut, nu pot sa ràmânâ indife- rençi în fa$a luminii strâlucitoare de Adevâr a cuvântului lui, ci din contra î§i schimbâ din temelii viaça, fie luând drumul câlugâriei, fie înçelegând sa trâiascâ cununia (câsâ- toria) la valoarea ei de Tainâ, §i încep din râsputeri sâ duca lupta pentru mântuire.

Un sfânt al Bisericii ruse, Sfântul Lavrentie de Cerni- gov (1868-1950), în predica sa „Despre isp i te le t rape l i § i despre pat imi” , spunea cà „diavolul este foarte înver- §unat pe ultimii dreptcredincio§i „fecioare”, (ai acestui veac), îi invidiazà ji vrea sâ-i atragâ în pâcat, caci ace§tia urmeazâ sâ completeze, în ceruri, rândurile înge- rilor càzuÇi.” De asemenea, acest sfânt, pe când era în via- çâ, niciodata nu râmânea la cununie, caci fiind înzestrat eu darul înainte vederii cuno§tea dinainte câ cei ce se uneau nu mai erau feciori, deci î§i pierduserâ starea de castitate. ,,Totu§i o data a ramas §i s-a rugat rnult pentru cei doi tineri, iar la sfâr§it a spus câ aceastâ pereche într- adevâr a fost o pereche de feciori, fata §i bâiat, pentru câ a vâzut Duhul Sfânt trecând de la unul la altul”.5

Din aceste mârturii se vede dar cât de importantâ

5 „Viaça, învâjàturile fi minunile Sfântului Lavrentie de la Cernigov” Lucrare tipâritâ la ed. Credinça strâmofeascâ, 2003.

♦>♦> Farri i l i a c reat ina ❖ ❖ _____________________________11

_____ _______________ ~ " ■ ' ------------------------------ -- =este pentru suflet starea de curazie, trupeascà §i sufleteas- ca a celor ce aleg sa se càsàtoreascà §i cat de plàcutà este inaintea lui Dumnezeu. De asemenea, pàrintele Lavrentie tare plàngea cànd pacàtosul care se spovedea la dànsul descoperea pacate de moarte. „Amare lacrimi vàrsa cànd marna care se spovedea màrturisea marele pàcat al uciderii de prunci (avortul). E1 spunea cà:

- Marna ce a sàvàr§it acest pàcat trebuie sa verse multe lacrimi indurerate §i sa se roage zi §i noapte, càci greu este pàcatul acesta. Sà va fereascà Dumnezeu de el!

Mai spunea cà trebuie sà ne fie fricà de acest pàcat ca de foc.”

Intr-o totalà armonie cu cele descoperite de acest Sfànt §i in deplin acord cu toatà invasatura dumnezeiascà a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe este §i viaâ, precum sunt §i ìnvàsàturile §i descoperirile pe care ni le-a fàcut Pàrintele nostru Arsenie Boca. Pàzirea castitàîi, a fecioriei, pana la càsàtorie, pana dupà cununia civilà §i religioasà, era unul din sfaturile dare ale Pàrintelui Arsenie. Prin cuvàntul sàu, cu putere multa, a strigai in urechile tuturor celor ce vor sà audà: „Voinâ lui Dumnezeu aceasta este: sfinîrea §i sà va ferini de desfrànare. ... Numai atat este nunta binecuvàntatà de Bisericà, càt este spre najtere de prunci, restul e desfrànare.” Printre pacatele prin care se , , tà lhàre$te energ ia genet ica \ Pàrintele Arse-nte amintea §i „pacate le d in in ter io ru l fami l ie i , ìncepànd cu ce le de d ina in tea cununie i b i ser i ce$t i } cu propr ia a leasà . E i nu màrtur i sesc pàcatu l ìna inte § i cer S fànta Ta inà a casàtor ie i peste curv ia nemàrtur i s i tà . Dupa as ta se mi ra de t ra in i

12 ♦>♦> Par inte le Arsente Boca *>❖ràu $ i cà nu e b inecuvàntarea cop i i l o r . ” De

asemenea spunea Pàrintele: dupà càsàtor iepoate f i des f rànare . Subnumele càsàtoriei se ingàduie toatà risipa §i toate bles-

temáfule ce se intàmplà. Se face o pervertire a energici genetice pana acolo cà intra in simful lor, §i desfrànarea devine o a dona natura. Cànd devine o a dona natura, et snnt robipi de piacere /1 sàràcifi de patere.n Sirlciji nu numai de puterea fizicà ci §i de puterea moralà atàt de ne- cesarà restabilirii omului pe calea dreaptà a lui Dumnezeu.

Parimele Arseme a avertizat de atàtea ori cà cei ce vor incepe senzualismul inainte de càsàtorie, chiar cu partenerul sau cu partenera, greu vor piati acest pàcat, cu atàt mai mult cu càt nu s-au màrturisit inainte de càsàto rie, ca sà-§i ia iertare de la Dumnezeu. Traiul ràu va fi urmarea pàcatelor de dinainte de càsàtorie. Spunea Pàrin- tele: »Avem mult de furcà, desigur, cu acest vràjma$, cel mai de temut dintre tóate pacatele, càci desfrànarea, datontà instinctului sexual care e foarte puternic, il incoiacele pe bietul om. ... Mulfi ìntreabà: de ce-i pacati E pàcat cànd treci peste màsurà - care este aspra. Este necesarà aceastà cenzurà a minali, a immn, a voinfei, a folosiru energia genezice (hormonale) pentru regenerarea intregului organism, haoti- zat de pàcate $i patemi, spre a apinge la starea de sànàtate.”

Multe sunt sfaturile, §i numeroase sunt exemplele pe care ni le-a dat §i ni le-a làsat acest mare misionar al romà- nilor, acest ales al lui Dumnezeu incredint;at cu o misiune specialà. Eie sunt un mare tezaur de gandiré §i spiri- tualitate ortodoxà. Sà dea Dumnezeu sà ajungà in fa$a ochilor §i a sufletelor noastre, sub forma de lucran tipà- rite, toatà lucrarea de màntuire a neamului pe care a fàcut-o Pàrintele Arsenie Boca prin exemplul viepi lui, prin tóate predicile pe care le-a làsat cre§tinilor, prin tóate scrierile sale, prin tóate màrturiile cre§tinilor care 1-au cunoscut §i au avut binecuvàntarea sà-i audà ei in§i§i cuvàntul lui viu, care pàtrundea §i mi§ca sufletele celor ce-1 as-

♦ > • > F a in i ha creat ina ❖ ❖R

cultau. SI ne ajute Dumnezeu pe to$i cre§tinii, ca nici c pagina din lucrarea cea mântuitoare a Pârintelui Arseni« sa nu ràmânâ necunoscutâ dar sa ne strâduim sa §i împli mm dupa puteri, eu darul lui Dumnezeu. Amin!

(Monabul Teognost

„Nu uita câ e§ti o cârâmidâ duhovniceascâ ; din marea clâdire a Bisericii lui Hristos. Ramai ; cuminte în acest zid socotindu-te légat de celelalte ! cârâmizi cu mortami iubirii.”

;„Pana la Dumnezeu, nu este nici jos, nici

sus, > nici aproape, nici departe, pentru câ Dumnezeu ! este pretutindeni §i de aceea El e mai aproape de ; tine decât sufletul §i trupuLtâu, numai sa §tii §i sa ! afli aceasta apropiere prin credinçâ §i mgâciune.” !

(Pânntele Arseme Boca) ;

„Când Mântuitorul porunce§te iubirea de vrâjma§i, El n-o face ca sa te îngenunche în faça ! celui râu, ci ca sa te elibereze de râul din tine §i ; în felul acesta sà-1 limiteze.” !

i„Nu exista vrâjma§ mai mare pentru om !

decât omul însu§i §i de nimic mi trebuie sa se J teamâ omul ca de el însu§i. Cine î§i stâpâne§te j sim^amintele, acela î§i petrece viaça în pace. !

Nu e un biruitor mai mare pe pâmant, decât ; acela care se biruie§te pe sine însu§i §i domne§te ■ asupra patimilor sale.” J ............. . (Pânntele Arseme Boca) \

„Oare nu §tii, omule, câ din prima §i pana în ! ultima zi a viepi taie tu alergi mereu? Ip trans; porp sufletul spre limanul Impârâpei lui Dum; nezeu, în carura trupului tau.”1 „Fii hotârât! Incearcâ §i ai sa vezi cât poate ¡ un om care vrea sa fie curât. Un înger bun do- ¡ re§te sa te ajute, nu-1 refuza.”! (Pârintele Arsénié Boca)

„Pâcatul este conspiraba minpi omului eu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu, este câl- carea legilor viepi printr-un abuz de libértate.” „Fii în faça lui Dumnezeu §i în faja conjtiinpi taie limpede ca un pârâia§, dar nu-i lasa pe cei vicioji fi pe cei râi sa se uite în sufletul tau, ca privirea viciului întunecâ sufletul. Cu oamenii sa te impaci, dar cu pacatele sa te cerp.”

(Parimele Arsenie Boca)

1 4 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖

TAINA CÄSÄTORIEI

„Iisus sfin$e§te unirea trupeascä a bärbatu- \! lui cu femeia, ridicänd cäsätoria la inälpmea de < mare Tainä - in Hristos §i in Bisericä”

!

Un singur trupAtäta vreme cät top impärapi lumii nu vor fi de

prisos, vom inapoia banii insemnap cu numele lor; atäta vreme cät top oamenii nu vor fi asemenea ingerilor, neamul nostru trebuie sä se inmul^eascä.

Fami l ia §i sta tu ì , injghebäri bicisnice4 cänd ne gän- dim la fericirea din ceruri, sunt trebuitoare in adästarea5 pämänteascä a Raiului. Dar atäta vreme cät sunt trebuitoare, vor fi nevoite, cät de cät, sä nu fie din cale afarä de necurate §i schiloade.

Cel ce cärmuiepe (s ta tu ì ) ar trebui sä simtä responsa- bilitatea deopotrivä cu cel ce sluje§te; unirea intre bärbat §1 femeie ( fami l ia ) ar trebui sä fie vejnicä §i nefä^arnicä.

Iisus vede in cäsätorie, mai inainte.de orice, (duhovnice§te vorbind), impreunarea a douä trupuri. De data aceasta intäre§te spusa Vechii Legi: „Nu mai sunt douä trupuri

Bidsnic (bedsnic) - vrednic de compätimire, debil, släbänog, neputincios^bölnävidos; lìpsit de personalitate, de energie.

Adästarea - ajteptarea.

16 ❖❖ Par i t i te le Arsén ié Boca ❖❖ ‘ ' " ~ ' ~ — ' ' ~ ~ " — -

ci un singur trup”6. Mirele §i mireasa fac un singur trup, eu neputin^â de despârçit. Acel bârbat nu va avea alta femeie;j femeia aceea nu va cunoa§te alt bârbat, pana nu i-aj despàrçit moartea. Imperecherea bârbatului eu femeia,j când nu-i u§urarea unei luxurii vagaboande, ori a unei; prostituâri furi§e, când e întâlnirea §i oferta a doua» feciorii sânâtoase, când e precedatâ de o alegere nesilitâ, de o patimâ curata7, de-o învoialâ §tiutâ de lume §i^ consfinptà, capata caracter aproape mistic, pe care nimeni; nu-1 mai poate înlâtura. Alegerea e farà scliimbare, pati- ma8 curata e consfinptâ, învoiala e vejnicâ. In cele douai trupuri ce se strâng în dorinÇâ, sunt doua suflete ce se] regâsesc în iubire. Cele doua trupuri se schimbâ într-unj singur trup, cele doua suflete într-un singur suflet.

Cei doi §i-au amestecat sângele; dar din aceastâ conto-j pire se na§te o fâpturâ noua, plâmàditâ din viapa lor: I întruchiparea vâditâ a contopirii lor. Iubirea-i face asemenea lui Dumnezeu: fâurari ai mereu reînnoitei §i miraculoasei faceri.

Dar aceastâ trupeascâ §i ritualâ vanitate, cea mai desâ- vâr§itâ dintre nedesâvâr§itele înjghebâri omene§ti (nunta creatina), nu trebuie sa fie tulburatâ ori întreruptâ niciodatâ. Adulterul o stricâ; divorjul o curmâ. Adulterul este traduce- rea9 vicleana a unitâpi, divorzili renegarea-i definitiva. Adulterul este un divori; secret, întemeiat pe minciunâ §i trâdare; divorçul urmat de o noua câsâtorie, e adulterul legiuit.

Iisus osânde§te totdeauna, în chip solermi §i ràspi-

6Facerea 2, 24; Matei 19, 5.7parima înçeleasâ ca pasiune; (n. ed)8pasiunea9trâdarea, în§elarea.

1 8 ❖ ♦ > Párintele Arsenie Boca❖ ♦ >cat adulterul §i divorjul. Íntreaga-I fire se

rázvrátea ím- potriva ingrozirii, in faja necredinjei §i a trádárii. Veni-va o zi, prooroce§te El, vorbind de viaja din ceruri, in care bárbajii §i femeile nu se vor mai cununa (Lúea 20, 34-36); dar atunci cununia trebuie sá cunoascá macar tóate virtujile ingáduite de viaja pámánteascá.

Iisus, Care porne§te totdeauna de la cele vázute catre cele nevázute, nu-i zice adulterin doar celui care fura sojia fratelui sáu, dar chiar §i celui ce o prive§te pe drum, cu ochii poftei10. Nu-i adulterin doar cel ce se da intr-ascuns cu femeia altuia, ci §i acela, care, dupa ce a alungat-o pe a sa, se insoará cu alta. Intr-un singur loe pare a ingádui divorjul: bárbatului femeii adultere, insá vina soajei izgo- nite n-ar putea índreptáji ín nici un chip crima pe care ar sávar§i-o cel trádat, ínsurandu-se cu alta.

In faja Legii atát de absolute §i ne'indurate, pana §i ucenicii se ridicá in douá picioare11. De vreme ce a§a trebuie sá fie, la ce bun sá se mai insoare omul? Dar El le rás- punde: ,,Nu toji sunt in stare de ceea ce spuneji, ci doar aceia cárora le este dat. Deoarece sunt fameni (eunuci) náscuji a§a din sánul maicii lor, sunt fameni fácuji de oameni §i sunt fameni ín vederea ímpárájiei cerurilor. Cine-i in stare sá o facá, facá!”12

Cununia e un határ fácut firii omene§ti §i ráspandirii viejn. Nu-s toji in stare sá se pástreze"curaji, feciorelnici §t singuri, „ci doar aceia cárora le este dat.” (Matei 19, 11). Desávár§itul celibat e un har, o rásplatá a izbanzii sufletului asupra trupului.

101C Matei 5, 27-2811 Matei 19, 10.12 Matei 19, 11-12,

♦ > ♦ > Famil ia creatina ❖ ❖ 1 7

Oricine vrea sá inchine íntreaga dragoste de care-i in stare unor fapte mari, va (trebui) sá se „osándeascá” (pe sine) a rámane cast. Omul ce trebuie sá índeplineascá o grea solie, care-i va cere tóate zilele, páná la cea din urmá, nu se poate lega de o femeie.

Cununia cere párásirea fiin$ei tale ín voia altei fiin$e, iar Mántuitorul va sá dea tuturor fiinêlor imbinarea a douá suflete - nu-i ajunge - cáci ar face grea, poate cu neputin^á contopirea cu tóate sufletele celelalte. Ráspunderile pe care le atrage dupá sine alegerea unei femei, na§terea copiilor, íntemeierea unei mici ínjghebári ín mijlocul celei mari, sunt atát de grele, cá ar fi o zilnicá piedicá faja de alte índatoriri nespus de grele.

Omul care vrea sá le porunceascá celorlalî oameni, sá-i schimbe, nu se poate lega pe via$a cu o singurá fáp- turá. Ar trebui sá fie necredincios femeii ori chemárii1 sale. Ii e prea dragá lumea nesfár§itá a fraplor sái, ca s-o: indrágeascá numai pe una singurá dintre surori. Eroul e! íntotdeauna singur. Singurátatea-i e osándá §i máreîe. Se 1 lipse§te de bucuriile dragostei casnice, iar iubirea din el se . ínmul$e§te spre a se ímpártá§i tuturor oamenilor, íntr-o sublimizare13 de jertfá, ce intrece tóate extazele páman- te§ti. Bárbatul fárá femeie e singur, dar líber; sufletu-i, necotropit de gánduri lume§ti, poate urca mai sus. Nu zá- mislejte copii ín carne §i oase, dar íi face sá nascá la a doua viajá pe copiii sufletului sáu14.

Nu tuturor le e dat insá de a $ine piept abstinenêi: ,,Cine-i ín stare, s-o facá!”. Intemeierea ímpáráîei cere oameni care sá-§i dea tot sufletul; dáruirea trupeascá, chiar

13 Desávarjire.14 Fiii duhovnice§ti.

»>♦> Farri i l i a c r e a t i n a ♦>❖ 19-------- ----------- -----------~ ' ' "

ingràdità de indrituirea cununiei, e o molejire pentru cel ce e chemat sa cate la cele suflete§ti.

Cei ce se vor scula in marea zi a izbàndirii nu vor mai avea ispite in imparala Cerurilor. Impreunarea barbatului cu femeia fie chiar sfinita prin dàinuirea ve§nicà a càsàtoriei, va fi inlàturatà. Marea ei pntà este zàmislirea de oameni noi; dar atunci moartea va fi infrànta §i nu va mai fi nevoie de ve§nica primenire a seminyilor. „Bàrbari lumii acesteia se insoarà, iar femeile se marita; dar cei ce vor fi socotip sa aibà parte de lumea viitoare §i de invie- rea morplor, nu vor mai fi pnup sa se cunune, cà aceia nu mai pot muri niciodatà; sunt oameni asemenea ìngeri- lor §i sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai Invierii15.

Prin dobàndirea vierii vejnice §i a firii ìngere§ti - cele douà fàgàduinje §i credile ale lui Hristos - ceea ce pàrea cu putirà de indurai ajunge de negàndit; ceea ce pàrea curat ajunge josnic; ce era sfànt, netrebnic. In acea lume suprema, toate incercàrile la care e pusà seminala ome- neascà au fost fàcute mai dinainte.

Pàcàto§itului mascul bestiai i-a ajuns impreunarea fu- garà cu femeia furata; barbatili se ridica pana la cunu- me, pana la unirea unica cu femeia unica; sfàntul se ridica §i mai sus, ajungànd pana la castitatea de buna lui voie. Dar omul arhanghelizat in cer, prefàcut in duh de ìubire, a invins fie chiar §i in amintir'e trupul; iubirea-i, intr-o lume in care nu se aflà sàraci, bolnavi, nenorocip, §i du§mani, se transfigureazà intr-o contemplarle mai presus de cele pàmàntene.

pclul na§terilor s-a inchis. Cea de-a patra impararle a iost mtemeiatà o data pentru totdeauna. Cetàrenii acestei

b Luca 20, 34-36.

2 0 ❖ ❖ Parlatele Arsénié Boca ❖ ❖

împâràpi fi-vor pe veci aceia§i aceia iar nu alpi, de-a lun- gul veacurilor. Femeia nu va mai na§te în durere. Osardia surghiunului e stinsâ; §arpele e înfrânt. Parimele Î1 sanità iarâ§i pe copilul fugit, raiul e gâsit a doua oarà, §i nu va mai fi pierdut niciodatà.

iOdrasle pentru Dumnezeu15 .

¡ ,,Na§tep copii cu gandul sá fie slujitori ai iui ¡ i Dumnezeu íntre oameni: odrasle pentru Dum- ¡ '¡ nezeu” (Parintele Arsenie Boca) !

Chiar §i dupa Legea Vechiului Testament, cásátoria’ este indisolubilá, de nedezlegat, adicá nu era íngáduitá despárprea. §tiind aceasta, fariseii s-au apropiat de Iisus, ispitindu-L: „Se env ine , oare, ca bárbatu l sa -p i lase femeia sa pentru or i cepr ic iná}" (Matei 19, 3).

Iisus íi provoacá la Lege: ,JDar n-api citit ca Cel ce i-a fdcut dintru inceput, bdrbat pi femeie i-a fdcut pe ei? §i a lis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal san pi pe mama sa pi se va lipi de femeia sa pi vor fi amdndoi un trup. Pentru aceea nu, mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta” (Matei 19, 4-6)

Ei ráspund in sensul íngáduirii date de Moise, cu cartea de despartiré. Dar Iisus, Care era la zidirea omului, le-a spus rostul de la inceputul zidirii, in care nu merge des- párprea, fiindeá amándoi, bárbatul §i femeia, alcátuiesc o singurá fápturá. Iisus intáre§te cásátoria la rostul ei de la inceputul zidirii.

15 Matei 19, 3-15, Maleahi 2, 15,

< ♦ * Famil ia creat ina ❖ ❖ 2 1

Iisus nu putea coborì radunile creatici din motivele lui Moise, de aceea a ridicat càsàtoria la rangul de Tainà.

Deci, dacá ar fi tràità de càsàtorip la valoarea §i la cuviinja de Tainà, ar da §i roade vrednice de Tainele lui Dumnezeu.

Dumnezeu a ridicat pe om la chistea de colaborator al Sàu in lume.

Càsàtoria, la rangul la care a instituit-o Dumnezeu, ar trebui sà realizeze in progresie geometricà posibilitatea acestei colaboràri.

„Oare nu i-a fàcut El ca sa fie o singara fàpturà cu trup §i suflet? §i aceastà fàpturà ìntrunità (unitatea càsàtoriei) la ce nàzmepe e a? Odrasle pentru DumnezeuF (Maleahi 2, 15).

Deci, dacà in Taina Cununiei cei doi sunt o singurà fàpturà, atunci aceastà fàpturà la ce nàzuiejte ea? - Odrasle pentru Dumnezeu. Ràspuns categorie!

La ce atunci Hristos este cap bàrbatului?16, dacá nu pentru ìmplinirea unui suspin al firii, „càci fàpturà a fost supusà de§ertàciunii, nu din voia ei, ci din pricina aceluia ce a supus-o, totu§i cu nàdejde”17. „Pentru cà dora i s tator - n ic a l fàptur i i apeaptà cu neràbdare descoper i rea f i i l o r lu i Dumnezeu” 18, de vreme ce ,.fàpturà insà§ i se va i zbàv i d in rob ia de§er tàc iun i i , ca sà se bucare de l iber ta tea màr i r i i f i i lo r lu i Dumnezeu” (Romani 8,21).

La picioarele sfinplor fiarele uitau de sàlbàticia lor. Sàlbàticia din firea de om e cea mai amara robie. Cresterea omului la bucuria §i la odihna „libertàri fiilor lui Dumnezeu,” atàrnà hotàràt §i de atitudinea càsàtoriplor

161 Corinteni 11, 317 Romani 8, 20.18ü Romani 8, 19.

* ♦ > Fa mi l ia creat ina ❖ ❖ 2 322 •>»> Pár in te le Arsenie Boca ❖❖ ■ : — ■ — - — ■ - i„\i. - - - ' - : r r . i - : i . . — . . sai

fa$á de cásátorie; iar ei, sfinpi, mulji sunt ale§i tocmai din cauza atitudinii religioase a párin^ilor mai inainte de a se na§te. Cásatoria are multe motive ca sá fie Taina.

Cánd familia nu va mai fi intemeiatá pe Taina, oamenii vor fi o turma de fiare sálbatice, destrábálate.

B u n a v e s t i r é

¡ „Buna Vestire ar trebui sa insemne o ridi- ¡' care reala, nu numai doctrinará, a càsàtoriei ¡ la

rangul de Taina §i deci cu roade capabile de ! ¡¡ Taina... ¡ 1

; Buna Vestire taie hotarul intre Sfinp §i oa- !¡ menii de nimic” {Párintele Arsenie Boca) \

La plinirea vremii, trimis a fost de Dumnezeu ínge- rul Gavriil íntr-un ora§ din Galileia, Nazaret, catre Fe- cioara Maria aducàndu-i vestea cà din Dubul Sfant §i din puterea Celui Preaínalt va concepe §i va na§te pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, pe Care 11 va chema Iisus.

Acestea sunt datele, simplu expuse de Evangheli§tii Luca §i Matei.

Faptul acesta simplu cutremurá ínsa legile firii. Nici Fecioara Maria n-a putut primi faptul farà o puternicà intampinare critica, farà o puternicà cutremurare interi- oarà. lar cát despre Iosif, paznicul §i garantul Sfintei Fecioare, §tim cá pe ascuns a vrut sa o pàràseascà. .

Na§terea lui Dumnezeu printre oameni era fàgàduità ; prin prooroci cu mii de ani in urmà. Isaia proorocul a spus ì làmurit cà o Fecioarà va na§te ràmanand totu§i fecioarà.

De n-am fi siguri de faptul petrecut, cà Dumnezeu '

S-a unit cu firea omeneascà, in persoana lui Iisus, mai cà nici n-am putea crede.

Aceastà na§tere a lui Dumnezeu, in fàptura Sa, e de fapt o renajtere a omului, proces care a fost anunìjat, pregàtit §i care s-a desàvar§it apoi in istorie. Aceasta ìn- seamnà cuvintele „La plinirea vremii”.

Ceea ce e greu de priceput e faptul acesta: - cum e cu putirà ca „Tatàl omului” sa Se facà „Fiul omului”, Fiul fiului Sàu? Dar iatà cà S-a fàcut. S-a fàcut istorie §i de atunci se face §i tainic in top cei ce-L primesc pe Dumnezeu §i se nasc a doua oarà.

Deci, cànd sufletul, prin fàptura noastrà intreagà, ajunge pe càile ostenelii (ascezei) §i ale iubirii la starea de „fecioarà”, are loc §i pentru noi, la plinirea vremii, na§terea lui Iisus in fàptura noastrà.

iI

Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a pàràsit lumea in seama legilor, iar El S-a retras in afara ei undeva. E1 nu e nici confundat cu natura, cu „marele tot”, càci atunci cum s-ar putea najte „totul” in parte. Dumnezeul nostru e o fiin$à mai presus de naturà dar in legàturà cu lumea, o energie activà creatoare, care transmite lumii ceea ce de fapt cautà §i spre care neincetat tinde: plenitudinea existen^ei in unitatea universalà. Aceastà putere a Duhu- lui Sfant se une§te (se impreuneazà)-cu lumea §i vrea sà nascà din ea chipul viu al lui Dumnezeu.

Dar faptul istorie petrecut pe planul realitàpi omene§ti, a zàmislirii §i na§terii Fiului lui Dumnezeu in Fiul Omului, mai are §i alte semnificapi.

Cu Iisus apare in lume o nouà generape de oameni, neamul lui Iisus, care nu se na§te numai dupà legile firii, ci peste eie se suprapune o na§tere spiritualà, duhovniceas-

2 4 • > ♦ > Par intele Arsénié Baca ♦ > • >

câ, generala spiritualâ a lui Iisus. Noul neam duhovnicesc, cel al lui Iisus, nu-i un neam care se na§te pe pâmant, dupa legile lumii animale - un neam neîncetat ispitit de pofte inferioare.

„Desfacerea de odinioarâ a omului de Dumnezeu în- seamnà pentru om pierderea integritàçii, pierderea chipului androgin, care constituie chipul sâu ceresc, pacificai de ispitele lâuntrice.

Hristos Se na§te din Fecioarâ ca sa sfin|eascâ din nou alcâtuirea omeneascâ femeiascâ §i sa o uneascâ principiului masculin, ca bârbatul eu femeia sa devina androgini19 cum a fost Iisus” (Bichner Hristern). Teologul §i în$eleptul german are urmâtoarea expresie minunatâ privitoare la noua stare de dupa pâcat a neamului omenesc: - „Prin câderea de la curazia originarâ, Fecioara, Înîelepciunea, i-a pârâsit pe oameni §i s-a retras în cer”. Dar odatâ eu venirea lui Iisus în firea omeneascâ s-a coborât iarâ§i Fecioara, - ve§nica înçelepciune, - redându-i-se noul chip de viaçâ în neamul duhovnicesc al lui Iisus, neamul cel cre§tinesc.

S-ar putea observa, continuând ideea aceasta, câ precum odinioarâ In^elepcmnea, care în graiul Pârinplor semnificâ Fecioria, s-a retras în cer, làsând pe oameni sâ ajungâ „numai t rup” (Geneza 6, 3) §i deci sâ ajungâ în potop, nu cumva §i noi netrâind noul stil de via^â (dupa Hristos), sâ se retragâ §i aceasta de la noi, iar neamul omenesc sâ se seufunde într-o nouâ catastrofà.

Realitâçile spirituale, numai trâirea le fixeazâ în temeliile omului.

InÇelepciunea este eterna Fedone §i nu eternul fe-

19 Androgin - principini féminin $i masculin se a fia unit într-o singurâ persoanà.

2 6 * î * * î * Pârintele Arsénié Boca * * _

minin20. Cultul care ìi este inchinat e acela al Fecioarei §i nu al principiului feminin care provine din càderea in divinizare. lata de ce cultul Inêlepciunii se confunda aproape cu Cultul Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului. In ea natura femmina devine farà prihanà §i na§te prin Duh. Astfel se na§te noua generale omeneascà, generala lui Iisus, nemuritoare, biruitoare asupra neajunsului nesfàr§it al naperilor §i morjilor. Calea care duce la restabilirea chipului integrai al omului, se deschide prin Fecioara Maria §i prin zàmislirea sa a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este calea fecioriei, a curàpei, a neprihànirii, calea iubirii mistice.

Invà$àtura §i cultul Fecioarei au fost intotdeauna aprofundate in cre§tinism; insà invasatura despre casatorie §i sfinîrea zàmislirii n-au fost ìndeajuns. Revelapa sensului mistic §i pozitiv al iubirii dintre bàrbat §i femeie aparsine problematicii con§tiinsei crepine. Sensul mistic al iubirii, dogmatic, e nedezvoltat §i ceea ce gàsim asupra acestui subiect la invasatoci Bisericii e sàràcàcios §i nein- destulàtor. Cre§tinismul Pàrinsilor ne invasa sà capigàm fecioria prin ascetism, dar nu ne descoperà nici unul sensul mistic al iubirii ca pe o cale ducànd la feciorie, la restabilirea chipului integrai al omului §i a vieîi ve§nice.

Crejtinismul are motiv sà indreptàseascà §i sà sfin- Seascà càsàtoria §i familia omenirii pàcàtoase. El apàrà §i spintualizeazà astfel viasa generasiilor decàzute (I Timotei 2, 15), dar nu spune nimic asupra transfiguràrii sale, asupra venirli unui nou gen. Aceasta transfigurare nu e pusà in luminà in cre§tinism ca multe aitele. Sfinsirea materni- taSn are un

sens casnic, dar ea nu e o solusie a problemei.

20Fecioara , in m{elesul duhovnicesc al cuvàntului de curazie originara, poate fi §i tananai nu nuraai tañara, §i

bàrbatul nu numai femeia.

Famil ia creat ina *1**1* 2 5

Präpastia care exista între iubirea (senzualä), care na§te §i iubirea mistica, orientata spre ve§nicie, creeazâ o antinomie21 pentiti con§tiin$a cretina.

Biserica înva$a cä genul decäzut §i împârpt se transforma în Fecioara Maria in feciorie §i maternitate iluminatä, primind într-însa Logosul lumii Care se na§te de la Duhul.

Dar se pare cä nici o deducpe n-a fost fäcutä m ceea ce prive§te cäile pozitive de iluminare §i transfigurare a vechiului element de rasa al genurilor. Sensul religiös §i pozitiv al iubirii ca legatura care-1 une§te insä§i ideii de om ca fiin^ä integrala, nu e révélât ciar. Aceasta rezultä din dezvoltarea nedeplinä în crepinism a concepii an- tropologice. Iubirea ca §i atâtea alte lucruri ale viepi creatoare a omului ramân neexplicate §i nesfinpte, afara de lege într-o oarecare privinçâ, §i sortite unui tragic destin în lume. „Iubirea, prin natura sa, ocupa acela§i loe cu mistica. Ea e spiritual §i nu poate fi asimilatä organizärii fizice §i trupepi a viepi omenepi”.

Iubirea e legata ideii iniziale de om. Nu avem o comparape a sensului religios al iubirii decat simbolic, ca legatura între Hristos p Mireasa Sa - Biserica.

Buna Vestire ar trebui sä ínsemne o ridicare reala, nu numai doctrinara, a cäsätoriei la rangul de Taina §i deci cu roade capabile de Taina.

De importanza care se da Jiaçterii de sus , suprapunerii de Tainä: Fiul lui Dumnezeu ìn Fiul Omului, atarna neìnchipuit de mult ìnàl^area sau josnicia la care este su- pusà viaça. lata, daca o atitudine mi§ca cerul spre pâmant,

21 Antinomie - contradiqie aparent insolubile între doua teze, legi sau principii, care se exclud reciproc $i care totuji pot fi demonstrate, ficcare ìn parte, la fel de concludent.

unde vin apoi multimi de necazuri §i de nenorociri de care nu va poate scapa nimeni.

Cu divorzili nu scapi de gre§elile fàcute. Adesea eie te urmàresc in multe càsàtorii sau in orice alta parte ai luat-o.! Nu te scapa nici rugàciunile!

Spovedania doar te pune in tema cu vinovà$iile tale faja’ de „hotarele legii” de la cununie, pe care le-ai calcar §i-p dà iertarea lui Dumnezeu pentru ne§tiin$à, dacà aceasta a fost, sau pentru neputin^à, dacà aceasta este, §i-p da puterea §i ràbdarea ispà§irii, dacà te indrepp ca §i convie$uire.

Dumnezeu iartà33, dar nepedepsit, nimic nu lasà. A§aserie Cartea (Sfànta scripturà)!

' , i{Gre gelile de conviepdre §i urmàrile lor}

lata acum o descriere sumara a gre§elilor de convie$u- ire §i, legar de eie, urmàrile lor inevitabile, care te apeaptà in fa$à §i p se a§eazà in bra$e. Iar dacà a§a stau lucrurile iar practica pe reren a§a confirma, atunci màsura preventiva e cea mai buná, e singura rapune posibilà §i la indemána tuturor.

La convie^uirea càsàtoriplor, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul il atinge pe sop refuzul pe sope, dar §i pe sop Cum e aceasta? A§a-i fàcut omul de Dumnezeu: barbatul §i femeia, dintr-un singur trup. Cu cuno§tin£ele contemporane de biologie, de endocrinologie §i de neurologie, putem inielege ciar aceste lucruri.

{Fie in turnia lui Hristos,fie in turma lui Epicur4}Sistemul nostru ñervos, ca sá serveasca

3 0 Pârintele Arsénié Bocasolicitarilor 22 23 24 25 vieyii In bune condipi, are nevoie de o bunà §i corectà funzionare a glandelor noastre endocrine. Glandele noastre sunt inprate in numàr de 7-8 (depinde cum sunt numerate) pe toatà verticala sraturii noastre. Douà sunt in cap, responsabile cu comenzile §i cu modul de funzionare a tuturor celorlalte. Acestea din cap sunt sensibile, adicà lucreazà in consonanza cu conceppa ta de via$à m care te integrezi trup $i suflet.

Pentru o clarificare pe scurt a rosturilor acestor douà glande din cap, ca sa funcponeze intr-un mod sau altul, e destul sa dau ca exemplu douà conceppi de via^à diametral opuse: ìntr-un fel vor lucra aceste glande de comandà asupra tuturor celorlalte glande din subordine cànd te integrezi in turma lui Epicur (via$a imoralà) §i altfel vor conduce iconomia endocrinà cànd te integrezi in turma lui Hristos.

{Cinefuge de copii, fuge de responsabilitaté}Sàrim peste aceste glande de pe verticala

omeneascà §i ne referim pupn la cele sexuale. Aici e aici! Aici au fost làsap oamenii fàrà nici o cuno§tinzà exactà. Ba li s-au spus multe minciuni §i fiecare a fost làsat in banii lui, cu gre§e- lile §i ereziile sale.

S-o luàm fugitiv cu pupnà biochimie endocrinà. Se- xcle - bàrbat §i femeie - se cautà la maturizare unul pe celàlalt, trecànd peste orice bariere ale oricui. Totu§i e una> chiar foarte bunà, §i pupnà minte §i càt de càt o cuno§tinzà pozitivà a faptului acesta al continuitàpi viepi. f - ^onstituponal natura bàrbatului are o glandà in plus f'erneie - prostata. Aceastà glandà spune foarte

1-6 51 diportante lucruri in iconomia viepi §i in inter-

22 dacá-I ceri aceasta prin spovedanie la Preot (n. ed.).23 Epicur (341-270 í.e n ) - filozof maienalist §i ateist grec, care a conce-24put ínplepciunea ca o càlauza spre fencirea care se dobándepe pria25cultiva rea piacerli.

♦ > Fa in i l ia creatina ❖ ❖ 2 9pretarea corectà a foarte multe necazuri ivite in familie.

3 0 Pârintele Arsénié Boca

Tot pentru clarificare, trebuie (spuse) §i numele prod §ilor de biosintezá ale glandei: hormonii. Ace§tia sun substan$e de biosintezá produse de glande §i vársate ín circuitul intern al sangelui, cu ajutorul caruia circula prin tot organismul, cu activitatea §i activarea sistemului ner vos, deci a tuturor organelor, in scopul de a menpn organismul ìntreg §i in bune condili de viajá interna § externa.

lata din tainele prostatei: aceasta sintetizeazä säruri ; ale acidului glutamic, care sunt substanje absolut necesare ! sistemului nervös, atät al bärbatului, càt §i al femeii, dar nu le prepara decät bärbatul.

Aici e explicapa fundamental biologica, in temeiul | cäreia femeia este atarnätoare de bärbat. Farà substanjele lui endocrine ea nu regenereaza nervös , mintal, etc. Aici ìnce- pe sa se in;eleagä de ce au urmäri nefaste § ì abuzul §i refuzul.

Dacä aceste substanje extrem de valoroase pentru iconomia viepi §i pentru funqionarea in bune condipi a sistemului nervös sunt risipite de piacere, de care nu te mai saturi - atunci incep sä aparä urmärile. Abuzul pägu- be§te pe bärbat de necesarul de substan^e glutamice sistemului säu nervös (15 miliarde de neuroni) §i incep feno- menele de carenza nervoasä, care pot ajunge pänä la släbirea totalä a funerei mintale. S-au väzut asemenea ca- zun de tampenie a minpi §i de pierdere totalä a memorici, färä sà fie §i alte boli in organism. Respectivul era su- prasolicitat, iar el s-a predat. Urmärile sociale se in$eleg.

. Refus i le pagube§te pe femei. Unul din motivele obijnuite este acela „intemeiat” pe stävilirea numärului de copn. Modalitatea aceasta este viciul „onaniei” cu femeia. Hgubesc amàndoi - pagubä biologicä ce se resimte in sänätatea amändurora.

F ami l i a creat ina ♦>•> 31 _______________■ _ ........................» 1 -=^= . - ■ ' ■■■ ' —

Minprea, tri§area, ferirea, e unul §i acela§i viciu, ce duce in mod normal la o nervozitate §i la o nemulpimire unul fa$à de altul, pe care natura in nevinovàpa ei cauta sa o remedieze. §i cum o remediazà? - Càutand fiecare in pàrî alt partener ca sa nu falsifice convieûirea. In fond e o rezolvare gre§ità, vinovatà fa$à de unitatea de dragoste a Tainei Cununiei. Deci, dacà o femeie gre§e§te cu altci- neva, de vinà e tri§area lor, „ferirea” sojului, care o impinge la gestul càutàrii altuia care sa fie corect cu natura. In majoritatea cazurilor de necredin^à a femeii e de vinà soûl cà nu §i-a umplut casa de copii. Deci, cine fuge de copii, fuge de responsabilitate. §i unde fugim? In ires- ponsabilitate.

{Cànd ifi tei ràspunderea de a rodi copii,Stàpamd viefii ifi va ajuta!}

Cànd insà iji iei ràspunderea de a rodi copii, Stàpanul vie$ii i;i va ajuta sà ai §i ce le da de mancare §i-$i va asigura §i cinstea càsàtoriei. Deci, nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptà socotealà §i o convie$uire corectà §i cinstità.

Mai mult chiar, o altà constràngere de care trebuie pnut seama e foliculina, hormon feminin toxic §i cance- ngen. Toxic la nivelul creierului, dànd continuu dureri de cap §i foarte intens cancerigen la nivelul sànilor §i al uterului (fibroame uterine). De cle§tele acestui hormon nu este scàpare decàt de la 3-4 copii in sus, - iar sarcinile sà fie in mod naturai, cum apar eie normal. Aceastà ordine normalà §i naturalà a sarcinii, e singura cale. Asigurà sànà- tatea copiilor §i a mamei.

Salturile peste sarcini, lepàdarea de copii, indiferent cu ce mijloace §i din ce motive, ating sànàtatea copiilor ulteriori, dacà mai vin. Dar chiar dacà nu mai vin alpi, Legea

32 ❖❖ Pàr in te le Arsente Baca ❖ ❖ = " ~ ■ !- ■ ■------------------------------------------------------------------------- ~ divina ii pedepse§te §i retrospectiv pe cei facup cronologie.

A§adar, in insà§i constitupa endocrina a femeii e pusà obligativitatea na§terii de mai mulp copii. E chiar condita de màntuire a femeii, dupà cum i-a descoperit Dumne- zeu Sfàntului Apostol Pavel.

In cazul viciului sau a gre§elilor de conviepiire, aparipa cancerului care ucide sopa se ràstoarnà iarà§i in ràspunderea sojului. Sopii care nu vrea copii, nu trebuie luat; e un criminal camuflat al sopei sale. Nu e din turma lui Hristos!

Abia de la 3-4 copii in sus, facup in ordinea naturala in care apar, se neutralizeazà aepunea toxicà § i canceri- genà a foliculinei. Terenul confirmà aceasta. Sunt marne cu 10-12 copii facup, care tràiesc §i ajung la vàrsta de 80 de ani sanàtoase, in destulà putere, farà sa le doarà capul sau sa fie bolnave...

Femeile mai pàtimesc §i de crizele climacteriului (me- nopauza) cam de la 50-52 de ani in sus. Cànd viaja lor de pana aici a fost corectà §i conforma cu natura, tulburàrile acesteia trec aproape neobservate. Echilibrul endocrin e asigurat de normalitatea convieiuirii §i a roadelor facute pana aici. In cazul viciilor de conviejuire, perioada aceasta e o adevàratà nebunie.

Nu mai vorbesc de reflexul normalitàpi sau anorma- litàplor de conviejuire In sfera psibicului, care formeazà un capitol aparte, cu o matematica mult mai complicata p cu pedepse mai greu de evitat. De asemenea, nu pomenesc aici decàt in treacàt reflexul purtàrii, in genere, in codul genetic - deci in fondul ereditar al urma§ilor.

{Cauzele predispozifiei precoce a tinerilorspre sexualitate}

Totu§i nu ma pot abpne de a nu pomeni unul care

♦>♦> Fa mi l ia creç t inâ ♦>♦> 33

__ ___ " . . .

produce extrem de multe §i grele dificultâp în educarea copiilor. §i anume, când sopil nu da pace sarcinii (zice ca el nu poate, sau nu vrea sau nu se déclara stâpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume eu predispozipi précoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndârâtnici §i foarte greu educabili (sunt certap eu disciplina; unii genetic pre- zintä cromozomul criminalitäpi - circumstaniçe atenuante în justifie). Fug de la §coalâ §i încep aventurile. Deci, tot în räspunderea soçului se soldeazâ §i aceste necazuri.

Explicapa biologicä: au crescut în mediul uterin hrä- nip eu sânge prea îmbibat eu progesteron, hormon sexual masculin.

{Toxicitatea alcoolului §i a tutunului}Tot în treaeät pomenesc §i de aepunea toxica a

alcoolului. Daca 6 grame de alcool la litrul de sânge au puterea sä sudeze o mulpme de spermatozoizi câte doi cap în cap, färä sä le tulbure viaça, atunci ce vom zice de bepvii notorii?

Iatâ ce se întâmplâ: aceçti mon§tri masculini au douâ cozi, deci o capacitate dublâ de mi§care. Ajun§i ca atare în organismul femeii, cautä febril ovulul, pânâ §i la trompâ §i acolo îl fecundeazâ; oui format nelalocul lui cre§te astfel normal, dar trebuie extirpât eu trompâ eu tot. A§a se instaleazä sterilitatea, condipe suficientâ de dezechilibru, pânâ la faze clinice. Iatâ ce pustiu de bine face bàutura. Femeia în cazul acesta sä préféré orice agresiune, numai sterilitatea §i dezechilibrul nu.

Toxicitatea tutunului duce în cazüri excesive (dar ni- raeni, spun fumätorii, nu §tie gradul de vitalitate §i ca- ren^ä organicä pe care o are sau nu o are) la atrofierea funeponalâ...

3 4 ❖ ❖ Párintele Arsente Boca ❖ ❖

Barbajilor! atenjie la neatenjia cu voi in§ivá §i c urma§ii vo§tri, ca sa nu zie la indolenza, tutunul diminuí eazá drastic potenza sexuala. Mai mult de atàta nu v spun. Dacá aveji minte, bine e, sa luaji aminte!

Alcoolismul, bejivitatea bunicilor, apare in nepoji c tulburari §i insuficiente nervoase, pana la nivelul di epilepsie. Bejia ca §i tutunul, sunt o mare pacoste care si inscriu genetic in patrimoniul ereditar §i due treptat, da sigur, la degenerarea omului din neam in neam, deci du< la degenerarea neamului.

Raspunderile cresc considerabiliTu in ce concepì de viaja alegi sa te integrezi?

Pàrintele Arsente Bocain minunata curte a Mànàstirii

Bráncoveanu, de la Sámbata de Sus

❖ ❖ Fa m i l i a c reat ina ❖ ❖ 3 5

ÍNVIEREA „MORTILOR”* “ - - - - - - - - - ^ " “ “ - - I! „Inviati pe cei morti”'1. Poruñea aceasta o !

; avera §i noi, preopi, urma§ii Sfinplor Apos- ¡ toli, ucenicii de azi ai Domnului. Insà nu pen- ¡

! tru trupuri moarte i-a fost Domnului grija, nu, ¡; ci pentru sufletele moarte, pentru oamenii ; ì

càrora le merge numele cà tràiesc dar de fapt ;I sunt morp. !ìyAcestea zice Domnul: «lata, Eu voi deschide

mormintele voastre $i va voi secate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre. ... §i voi pune intru voi Duhul Meu §i veti invia, §i va voi pune pe voi pe pàmdntul vostru, ti veti cunoatte cà Eu sunt Domnul, gràit-am ti voi face, zice Domnul»" (Iezechiel 37,12,14).

lata semnul lui Iona prin care au sa treacà top din tóate vremurile p locurile, cànd spaima va fi mare, ìncat mulp vor vrea sà moarà, dar nu mai pot, tànguirea e degeaba; §i a§a vor fi tra§i de prin morminte in ziua infrico- §atà, la darea de seamà a judecàpi din urmà. Veni-vor ìnspàimantap - in ziua aceea nu mai ìncape targuire: crezi, nu crezi, is pove§ti, ba nu-s pove§ti, atunci vezi, nu mai trebuie sà crezi de vreme ce vezi. §i ce vezi? Vedere minu- natà: tóate faptele ce le-ai fàcut intru ascuns acum sunt date pe fa;à. §i le vezi nu numai tu ci §i top oamenii dimpreunà cu ingerii vàd intreolaltà tóate faptele lor §i ale tuturor.

" ’ Matei 10, 8

36 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca * * * * * *

Mai mult, oamenii au sa vadâ §i tóate urmârile faptelor lor, în urma§ii §i înainta§ii lor. Au sa vada cuvântul lui Dumnezeu pe care trebuiau sâ-1 asculte §i sà-1 facà, ca sà nu ii venit urmâri din acelea peste o mulpme de oameni.

Cuvântul lui Dumnezeu îi va judeca pe ei dupa faptele lor. Vor vedea tóate vorbele ce le-au spus cât au trait în lume, §i-§i vor vedea §i gândurile §i cârple ce le-au scris, §i tóate urmârile lor peste oameni. Parinpi î§i vor vedea faptele uciderii de prunci, tóate, tóate se vor descoperi m ziua aceea. lata de ce o judecatâ dreapta §i ve§nicâ nu se poate face decât chemându-se toçi oamenii sâ-§i vadâ tóate faptele cu tóate urmârile lor. In asemânare eu judecata de pe pâmant, §i judecata lui Dumnezeu se face dupâ anumite legi. Pe pâmant sunt adeseori puzderie de legi, dosarele faptelor §i martori; la judecata lui Dumnezeu sunt însâ numai douâ legi: Legea iubirii de Dumnezeu §i Legea iubirii de oameni, în care sunt cuprinse tóate celelalte. în loc de dosare sunt carp io morpi §i carp ìe v iep i , în care sunt scrise faptele oamenilor iar martorii - toatâ fàptura lui Dumnezeu.

In aceste douâ legi sunt puse façâ în façâ faptele §i oamenii. Prin legile acestea îi desparte pe oameni între buni §i râi, precum desparte pâstorul oile de capre, oile de-a dreapta §i caprele de-a stanga. (...)

Dacá nu ne întoarcem de la cele dinafarâ la cele dinlâ- untru, la fâptura cea nâscutâ de sus de la Dumnezeu, la Hristos, Cel ce petrece în adâncul profund dar apropiat al fiecârui om, daeâ nu vom càuta dami na§terii noastre celei din Dumnezeu, atunci Hristos Iisus se aflâ în noi flâmând §i însetat, gol, strâin §i bolnav de durerea întunecârii noastre, §i pe deasupra întemniiat.

Prin urmare iatà descoperite lucrârile noastre...Acum §tim pe Cel ce flâmânze§te §i înseteazâ

dupâ

♦ > ♦ > Famil ia creat ina ❖ ♦ >3 7

noi, acum §tim pe Cine jinem ìn temnijà pe viaja, daca nu cumva II §i ràstignim zi §i noapte cat tràini... Acum e limpede de dovedit: putem avea faja de Iisus Hristos §i de Duhul Sàu cel Sfant, Care este temelia §i viaja noastrà dupa Dumnezeu, fie purtarea lui luda, fie iubirea lui Iisus; dar §i soarta lor in vecii vecilor.

Prin urinare nu este nedreptate la Dumnezeu dar nu çtim noi tainele. §i tare mai sunt frumoase tainele lui Dumnezeu: „A min , ami t i , g râ iesc voua: c ine ascu l ta cuv in te le Me le $ i c rede Celu i ce M-a t r imis pe Mine, a re v iapà ve l i ca ji l a judecata nu va ven i , c i s -a mutât d in moarte in v iapà” (loan 5, 24). Auziji cuvantul lui Dumnezeu, cà este chip de trecut la viaja ve§nicà, farà de a trece prin focul judecàjii!

Doamne, ce taine se deschid?Cand a trimis Mantuitorul pe cei 12 ucenici,

deprin- zàndu-i la propovàduirea Impàràjiei cerurilor, printre alte porunci le-a dat §i aceasta: ínviaji pe cei morji! Poruñea aceasta o avem §i noi, preojii, urma§ii Sfinjilor Apostoli, ucenicii de azi ai Domnului.

Insà nu pentru trupuri moarte i-a fost Domnului grija, nu, ci pentru sufletele moarte, pentru oamenii càro- ra le merge numele cà tràiesc dar de fapt sunt morji.

A gasi in tine pe Hristos Cel cu Cruce, temelia ta dumnezeiascâ, §i a dadi pe ea viaja ta, aceasta este învie- rea cea din morji înainte de învierea cea de ob§te. Fericit §i sfânt este acela ce are parte de învierea cea din morji. Peste acesta moartea cea de-a doua n-are putere. , yAmin , amin , grâ iesc voua , câ v ine ceasul § i acum este , cand mor \ i i fo r anz i g lasu l F iu lu i lu i Dumnezeu ¡ i ca re vor anz i vor inv iaF (loan 5, 25). E glasul Fiului lui Dumnezeu care cheama la ìnviere prin preojii, ucenicii $i trimi§ii Sài din tóate vremurile: sa aveji parte de învierea cea dintâi! De

3 8 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖

aceea, pentru faptele din vremea de moarte, cere Preabu- nului Dumnezeu prin post §i rugáciune judecata Lui milostivá. Aceasta e Taina márturisirii la preop, ucenicii § i tálmacii lui Dumnezeu íntre oameni, ca sá cládejti de aici ínainte via$á nouá pe temelia Hristos Iisus Cel cu Cruce §i ín Duhul cel Sfánt, ín Biserica Sa.

Misticismul $i puterile naturale

Misiunea preojilor inregeneraren insului, familiei §i neamuluiCánd neamul se autonomizeazá de Biserica lui

Hristos, atunci nu mai ajunge la cunopinpi de sine, de drept - cum sunt neamurile care se leapádá de Hristos. Vor protesta §i a doua oará, - vor fi a doua oará protestanp, dacá nu s-au mul- íumit cu protestarea lui Luther - § i le va fi dupa faptele lor.

Aceste trei ráspunderi §i misiuni, a Bisericii, a preoplor §i a statului, dacá nu se ínsereazá ín ordinea normalá a locurilor, se inverseazá valorile. Cáci acolo unde poruñee trupul sufletului, sau vremelnicul ve§nicului, lucrul nu dáinuie§te.

Noi, preopi, suntem oameni trimi§i de Dumnezeu. Top preopi sunt trimi§ii lui Dumnezeu, ca sá ajungá la cuno^tinja de sine §i de Dumnezeu, ca sá aducá §i pe alpi la cuno§tint;a de sine §i de Dumnezeu, ca sá nu rámaná in intuneric §i sá se rázvráteascá.

Dintre slujitorii lui Dumnezeu potrivit credin^ei Bi-sericii noastre, din vreme ín vreme sunt ale§i unii §i íncre- dinjaji cu o misiune specialá. Sunt misiuni care apar din vreme ín vreme, misiuni speciale, a§a cum apáreau la iu-

♦ ♦ ♦ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 3 9

Jei in timp de 1500 de ani patru prooroci mari §i 12 mici, de la Moise la Sfàntul Ioan Botezàtorul, ultimili prooroc. Au fost mai militi prooroci, dar ace§tia au fost aceia care au trezit credin$a adevàratà, atunci cànd evreii voiau sa se autonomizeze, sau sa slujeascà altor dumnezei.

Misiunile speciale sunt aràtate a§a in Sfànta Scriptum: „Va voi trimite slugile Mele dis-de-diminea^à...”, adicà ìnainte de-a veni pedeapsa pentru pacate. Dumnezeu trimite vestitorii fiecàrei vremi, ca sà-p dea ràgaz sa te indrepp. - „Voi trimite slujitorii Mei dis-de-diminea$à”, ìnainte de a incepe bàtaia lui Dumnezeu in toatà plinàtatea ei. Pe ace§tia ìi aiegea Dumnezeu cum vroia §i cum pia in inalta Lui Inêlepciune. Pe cine este curat il bagà la lucru. Un cioban cu viaja curata a fost ales la evrei David - de§i mai avea 11 frap. Apoi alt cioban, Amos. Acepia erau mai curap ca top ceilalp. Cànd David a pàpt apoi una p alta, a avut minte p le-a folosit in bine p acele cade ri. Dumnezeu a ales pe trimipi Sài p dintre preop, pe Iezechiel preotul, pe Isaia preotul, a§adar dintre fiii preoplor.

Vremea in care suntem o vedep mai bine ca mine, citici §i avep ràgaz sà và dap seama cum se poartà ventile, vedep ce zie purtàtorii de ràzboi. Unul dintre ei, cel mai important chiar zice: ,,Nu este vorba de invingàtori §i invin§i ci numai de supravie$uitori p distrup”. Sorbii ràzbo- iului nu sunt in màna celui ce 1-a stàrnit, ci in màna cerului - cum va fi cuminênia oamenilor, a§a va pne §i lumea. Dumnezeu cautà cuminjenia oamenilor in vreme de mcercare: dacà o au ori se intàratà. Dacà o au p trec la pocàinâ cerutà - fàrà de care nu se poate - puternic este Dumnezeu sà intoarcà cele rele in bine. De mul te o r i ar t i spus-o , incàt c red cà s -a auz i t § i de nrech i mar i .

In ordinea chemàrii la pocàin^à, Dumnezeu te

♦ ♦ ♦ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 3 940 Pâr in te le Arsénié Boca ♦>*> --- - - - -ÌS.' ■ =^-'. ■ =— ■ ■■ ■ -■ -

ma mai întâi prin glasul conpiiníei; dacá nu asculp îp rânduie§te dupa aceea glasul preoplor; nu asculp nici de aceastâ chemare îp dà necazuri, boli, suferin^e - le îngâ- duie. Dacá nici de acestea - îp grâie§te Dumnezeu eu tunul. Unii, e drept, se fac mai credincio§i dupa ce au fost pe front. Alpi nu vor crede nici când Dumnezeu le grâiepe eu tunul. Caci, dacá de glasul domol al preoplor n-au vrut sa asculte, de glasul aspru al tunului la fel, atunci le rân- duie§te Dumnezeu chemarea a cincea, care este anarhia..., unde nu mai este temere de Dumnezeu ci prigonire.

§i cine trece prin aceastâ încercare dreptcredincios este mântuit. Caci în acele zile sau e§ti eu ei sau eu Dumnezeu. Ace§tia sunt cei venip de pe pâmant în vremea strâmtorârii celei mari. Locul e biblic. A§a merg lucrurile în afarà daeâ nu-§i trag de seamâ sa se îndrepte înlâuntru. Cititorii de Apocalipsâ §tiu - §i Apocalipsa e cea mai cititâ carte în vreme de strâmtorare.

§tim câ în vremile de pe urmâ Dumnezeu va trimite ingerii, càci oamenii tot nu s-au pocâit de pacate §i de curvie. Noi, preopi, suntem slugile lui Dumnezeu ìntre oameni. Maleahi (proorocul) o spune: „suntem ingerii lui Dumnezeu”. Un altul zice câ a vàzut pe Iisus Marele Preot §i ceatâ nouà de slujitori. Ace§tia sunt cei care vor avea sà fie trimi§i ìn bucata de vreme de la venirea Màntuitorului pana la a doua venire. Aceasta relevâ de altfel o problemà de teologie foarte importantà. Dar nu ne este dat nouâ sà ne ocupàm de ea §i nu e nici timpul necesar. în orice caz ne sile§te Scriptura la aceasta: slugi ale lui Dumnezeu §i împreunâ slujitori (lucràtori); suntem colaboratori ai lui Dumnezeu ìn via aceasta.

Iatâ, §tiind ce suntem, §i ràspunderea noastrà ìn ìm- prejuràrile actúale este de a chema pe top la pocàinçà, la

♦ > ❖ Famil ia creat ina ♦ > » > 4 1

viaja curata, astfel ca la „venirea a doua”, noi, cei care suntem cu Dumnezeu, sà fim gata §i poate nu pujini sunt cei care vor intra in Impàràjia lui Dumnezeu. Preojii au datoria de ai lumina pe top, de a „pescui”, de a invàja, ca cei chemaji sà fie in stare sà-L màrturiseascà pe Màntuito- rul §i sa poatà trece proba muceniciei nu ca nipe fricop, ci ca nipe oameni piini de puterea credinjei. Numai prin El putem birui. Noi suntem chipul neputinjei, dar prin Hristos, Care este Atotputernic, noi devenim puternici. Daca suntem slugi ale Lui, avem puterea Lui.

Azi ne-am ìmpàrtàpt cu Hristos. El tràiepe in noi. Trebuie sà facem sà sporeascà aceastà tràire p sà ajungà la puterile la care au fost cei dintài crepini. §i a fost in acea vreme mare credinjà. Cu studenpi de la Sibiu m-am injeles cà dacà mai fumeazà p nu luptà impotriva acestei parimi a§a de mici, la pereji nu mà mai due sà vorbesc. Nu tabacul e pàcàtos ci neputinja de care dau dovadà. Iar dacá tu azi te-ai ìmpàrtàpt cu Hristos, cum cutezi sà pui in gura Lui jigarà? Iar Sfànta Impàrtà§anie, dacà n-aji piut, v-o spun, se consumà toatà, in intregime, nu dà nici un rest, a§a cà Hristos e in trupul, in vinele noastre.

Ràspunderea preojilor a fost fàcutà pe ìnjelesul nostru de ìnsup Dumnezeu. Iatà ce zice càtre Iezechiel prooro cul: „ Fini omului! socotitor te-am pus pe tine, peste neamul lui Israel 51 dacà vei anzi vreun cuvànt din gura Mea, dà-i de veste. Dacà Eu voi zice celui fàrà-de-lege: „Pàcàtosule, cu fnoarte vei muri”§i tu nu-i vei da de veste, ca sà se ìntoarcà de la càile sale, §i sà fie viu, pàcàtosul va muri in fàràdelegea lui §i sàngele lui din mana ta il voi cere. Dar dacà tu ai dat de veste pàcàtosului sà se abatà din calea lui §i sà se pocàiascà il nu se va pocài de faptele lui, va muri in fàràdelegea lui, iar tu pi-ai màntuit sufletul tàu" (Iezechiel 3, 17-19). A§adar

❖ ❖ Famil ia creat ina *1**1* 4 3

te-am pus strâjer, adicâ sa vorbeçti ca din partea Mea.

La predicâ începem eu: „In numele Tatàlui §i al Fiu- lui §i al Sfântului Duh”, dar fereascâ Dumnezeu sa pui pe seama Sfintei Treimi învâçâturile pâmânte§ti ci cum spune Sfântul Apostol Petru26: „vorbele taie sa fie ca ale lui Dumnezeu”. §i numai dupa ce ai terminât predica sa spui: Amin. Unii spun Amin dupa invocare §i apoi se propo- vâduiesc pe ei în$i§i.

Noi, duhovnicii, suntem mai mult decât dreppi câci duhovnicul este râspunzâtor de cum a fost îiivâ^at dreptul cele ale credinçei. Iar dreptul fârâ smerenie nu se mântu- ie§te. De aceea, duhovnicii nu trebuie sa se teamà nici de faça „dreptului”, când acesta n-are smerenie.

Am vâzut, capitalul uman este reprezentat prin ins, familie $i neam. Insul este râspunzâtor de faptele sale, familia de asemenea. Râspunderea în familie este mai gréa ca a unui câlugâr. A da roadele Tainei câsâtoriei e mai greu decât a purta sarcina câlugâriei. Adevârul spun, câci a§a este. Neamurile de asemenea sunt chemate a umbla în Lumina mâririi lui Dumnezeu. §i împârapi pâmântului vor aduce mârirea lui Dumnezeu.

Iatâ, deci, care este râspunderea §i misiunea Bisericii, §i din aceasta cea a preotului. §i am vâzut §i zona în care e râspunzâtor statul, prin ascultarea sau neascultarea, prin subordonarea sau nesubordonarea façâ de Bisericâ. Acum se târguiesc cum sâ dea legi. Targui acesta nu duce la bine. Cel vremelnic trebuie sâ stea unde e, câ de se va amesteca unde nu-i e locul o vor pâp.

Misiunea preotului este de a mai salva ceea ce se mai poate salva; de a propovâdui râspicat voinça lui Dumne-

26 I Petru 4, 11


zeu, de a scoate pe cei ce sunt credincio§i sa se màntu- iascà. Cà de cumva nu vom lumina poporul, va fi ràu. Noi suntem datori a propovàdui pe Dumnezeu in Treime dupà predania Bisericii. Noi nu propovàduim ziduri moarte, ci pe Hristos Cel ràstignit, càci azi sunt din acei care propovàduiesc un Hristos farà cruce.

Aceasta e misiunea Bisericii al càrei conducàtor este Hristos; in zadar se nelini§te§te statuì sà afle cap Bisericii, cà Biserica are cap, càci Hristos este cu noi pànà la sfamimi veacurilor, purtànd grijà §i adeverind cuvintele: ,,cu voi sunt pànà la sfàr§itul veacurilor”.

Activitatea insului, familiei, neamului, a§a trebuie injeleasà. E bine sà dau o asemànare rusticà. Cu càtà grijà umblà plugarul sà aibà sàmàn$à bunà! §i §ti$i cu tot;ii cà um- blà cu multà grijà nu numai ei, ci in cele din urmà §i statuì.

Cu càt mai vàrtos noi, duhovnicii, trebuie sà firn cu grijà asupra seminai de om. Aici incepe problema cea mai grea a misiunii duhovnicului. Aici e misiunea celui rànduit de Dumnezeu, din vreme in vreme, sà cheme pe oameni la pocàin^à. Cum aqionezi asupra seminai de om? Càci prin ea tràie§te insul, familia, neamul. Ea are cu atàt mai multà importan^ cu càt Màntuitorul a binecuvàntat nunta!

Sà insistàm asupra acestui capitol. Cànd energia gene- ticà nu se stàrne§te cu pre$ul sau cu màsura care trebuie, aceasta degenereazà §i avem in jos tóate fórmele de dege- nerescenjà ale insului, familiei §i neamului, atàt in privila trupului - numàrul in§ilor, sànàtatea lor, longevitatea, càt §i a sufletului: eredità gre§ità, misticism fals sau nebunie.

Sàmàn$a de om, pe care o numim cu un termen intermediar „energie genezicà” sau energie geneticà, este o problemà §i a preotului-duhovnic §i a medicului. Totul depinde de felul cum lucreazà §i cum ac$ioneazà omul

4 4 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca *1**1*

asupra acestui capital vital din viaja lui, de cum il ínva- jàm s-o chiverniseascà, càci este una din puterile naturale de care e vorba ín subiectul conferinjei. Dacá lucram asupra energiei genetice cum trebuie, daca va fi de a§a fel íngrijita §i chivernisità, atunci aceastà energie de prim or- din va fi convertita, va da roade de regenerare a insului, familiei, a neamului.

Insà daca duhovnicul se lasa biruit de faja omului sau de ne§tiinja lui (aceasta e singura scuzà de luat in seamà), avem tóate fórmele de pervertire a energiei genetice, adicà anormale. Deci rostul duhovnicului este de a lovi in pà- cat, mai ales in ràdàcina pacatului.

Vorbiràm in acest sens de convertirea energiei genetice, deci de regenerarea insului, familiei, neamului, iar ìn pas cu nuanjele de pervertire a energiei genetice, de degenerarea neamului.

Energia genetica - fie dupa categoria bàrbat sau femeie, §i de aici incepe ìmpletirea fiziologiei cu duhovnicia - e o energie naturala menità sa perpetueze spija (specia, n. ed.). Daca la§i pornirea firii de capul ei, farà o ingrà- dire, e de a§a fel incàt ea tinde spre pervertire - din pricinà cà e insojità de momeala plàcerii. Omul se lasà momit de momeala plàcerii §i astfel este tàlhàrità energia geneticà in tot pomelnicul pàcatelor desfranàrii, care pot fi §i ìn càsàtoria legitimà.

Sà và ìn§ir pàcatele prin care se tàlhàre§te27

energia geneticà:1.De pe la 5-6 ani apar jocurile cu ìmpunsàturi

necurate de-a mírele cu mireasa - cu sora, verijoara..., ìncura- jate iresponsabil chiar de pàrinjii copiilor.

27 se chelmie§te iraponal

4 6 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca ❖ ❖

2. A doua perioadâ începe pe la 14-15 ani în atârnare ¿ e

2 i gradui de vitalitate a individului (poate începe chiar mai înainte). Acum apare alta forma de desfrânare: onania, malahia sau pe limba poporului „curvia cu mâna”, de care greu se tâmàduie§te. Ea pne de la 14 pana la 75 de ani, daca nu se îngrije§te sa se izbàveascà de ea.

3. Desfrânarea eu dobitoacele, începe tot în faza copi- làriei, poate începe la pubertate sau adolescenza; aceastâ pervertire se întâlne§te mai aies la cei debili mintal, care se debiliteazâ astfel §i mai ràu. Se poate sâ pnâ acest pâcat §i dupa copilârie.

4. Acum, dupa aceste pacate, dau eu ticâlojia §i în pacatele curviei - stil personal, la care se trece începând eu vârsta adolescen^ei. De aceea mulp nu mai pot veni la câsàtorie §i din pricinâ câ pnuta lor are o grava defeepu- ne, contractatâ înainte. Pe respectivul nu-1 doare nimic dar nu reu§e§te sâ convie eu cineva §i sâ-§i aleagâ o sope. Fetele, de asemenea au desfrânarea cu mâna, dar la ele merge a§a de departe, încât ajung sâ se lupte eu nebunia - §i greu reu§esc sâ ajungâ la câsâtorie. O vom dovedi.

5. Alte pâcate din acest pomelnic sunt cele din in- teriorul familiei, începând cu cele de dinaintea cununiei biserice§ti, cu propria aleasâ. Ei nu mârturisesc pâcatul acesta înainte, ca sâ-§i ia iertare, §i cer Sfânta Tainâ a càsàtoriei peste curvie nemârturisitâ. Dupâ asta se mirâ de traiul râu §i cà nu vine binecuvântarea copiilor (cà nu poate face copii). Fâcând pâcatul înainte de câsâtorie, poate s-a temut câ prinde copii, §i aceastâ fricâ fiind foarte puternicà s-a resimpt în tot corpul §i astfel i-au fost paralízate ovarele. In felul acesta ajunge sâ nu mai aibâ copii, sâ

"s m funqie de

» > ♦ > Famil ia creat ina ❖ ❖ 4 5

fie stearpà. A gustat mai inainte de vreme din fructul oprit §i a avut o teamà care a trecut prin ea ca un curenr electric ce i-a paralizat ovarele.

6. §i dupà càsàtorie poate fi desfrànare - a§a o miniente Scriptura; sub numele càsàtoriei i§i ingàduie toatà risipa §i toate blàstàmàpile. Ce se ìntàmplà? Se face o pervertire a energiei genetice pana acolo cà intra in simjul lor §i desfrànarea devine o a doua natura. Dacà devine o a doua natura, ei sunt robip de piacere §i sàràcip de putere. Cànd se ìntàmplà sa mai zàmisleascà §i copii, nedorip sau printr-un accident, càci càsàtoria nu e data spre piacere, ci este ìnsoptà §i de plàcere (§i asta e cu totul altceva), energia naturalà slàbità va da un copil slàbànog sau debil fizic §i mintal. Ispitip, oamenii au despàrpt plàcerea de porun- cà §i se feresc de zàmislire - ferire care aduce daune atàt bàrbatului càt §i femeii. Aceasta ajunge tot la sterilitate. Ferirea de copii este a doua pricinà de sterilitate..

Acestea sunt formele de pervertire. Acesta este felul in care se tàlhàre§te capitalul vital. Ce-i de fàcut? De a acpona energie asupra acestui capitai, ca sà fie trecut sub formà de energie convertità §i sà nu se dàrapene in pervertirea energiei genetice.

Numai atàt e nunta binecuvàntatà de Bisericà, càt e spre najterea de prunci, càt e comuniunea de iubire dintre pàrinp §i copili care vor veni - restul e numai desfrànare. Acest adevàr e greu de primit pana nu-i dovede§ti omului urmàrile, pànà nu-i spui de ce e a§a. Ràspunsul vine indatà ce li pop dovedi concret ce fizio- nomie ia insul, familia, neamul, cànd ar asculta de voin$a lui Dumnezeu.

Voin$a lui Dumnezeu aceasta este: sfinprea §i sà va ferip de desfrànare. §i ca sà §tip sà stàpànip vasul in

❖ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 4 7

sfin^enie §i cinste, nu in patima poftelor, cà numai atàta nunta e binecuvàntà de Dumnezeu, càt este spre na§tere de prunci. Restul e desfrànare.

Desigur avem de lucru cu cel mai vràjma§ dintre toate pacatele, caci peste màsurà este incàlcit omul cu des- frànarea. Mulp ip zie: de ce e pàcat? Pentru cà treci de màsura care, desigur, pare foarte aspra.

lata ce pà$e§te omul care desfràneazà: de iridata ce energia naturala este tàlhàrità prin una din formele des- frànàrii, aceastà energie nu-§i mai are §i cursul ei intern. Nu-§i mai urmeazà funepa sa endocrina. Organele care izvoràsc aceastà energie nu mai au ràgaz, nu mai prididesc sa treacà energia lor, prin transformare, in sànge, energie care e foarte trebuitoare in circulapa sàngelui, §i sànàtatea este afectatà, se §ubreze§te tot mai tare. De aceea trebuie o presiune de infrànare, de a opri trecerea in afarà pànà n-a trecut in aparatul circulator. Trecerea energici genetice in sànge este, ca sà folosim o analogie, ca §i trecerea energici càderii de apà in energie electricà. A§adar, nu e o trecere de substan$à ci de energie; sàngele capàtà granule de energie vitalà, cu rostul de-a pne in bunà stare ìntreg organismi trupesc. Oricum nu se poate.

Sufletul este de altà naturà decàt energia geneticà, chiar dacà aceasta este transformatà dupà cum am aràtat, ea nu se transformà in suflet, ea tot energie ramane.

Printr-o moralà riguroasà29, adicà dupà cum e dorin$a lui Dumnezeu, energia geneticà trece ca energie vitalà in sange. Aceastà energie se mai nume§te: energie hormonicà. Cànd o ai in sànge ea ip asigurà sànàtatea in intregime, a tuturor organelor. Tot prin aceastà energie hormonicà se ~J riguroasà - neìnduplecatà, severa, aspra, strictà, dura.

❖ ❖ Famil ia cre§t inà ❖ ❖ 4 9

asigurà pnn urmare §i buna funcionare a sistemului ñervos cerebro-spinal simpatie §i a sistemului ñervos m generai.

Energia aceasta, careni are sediul in sectorul de jos al omului, (in organele genitale, cu funepe endocrina), dacà este bine strunità trece in sànge §i dà organismului sànàta- tea perfecta. De indatà ce ai talhàrit-o, sànàtatea devine §ubredà, tóate tànjesc, devin §ubrede: stomac, ficat, plà- màn, simpirile, oasele chiar. Lucrul acesta 1-am vàzut cu ochii: oameni incà tineri, veneau intr-un suflet la mànàs- tire abia ràsufland §i vàrsta lor de 30-40 de ani. §i-i intre- bam: Cum de se poate de este a§a de pràpàdit la vàrsta asta? Dar pe de alta parte, eu vedeam semnele desfrànàrii pe fa^a lor. §i dupa caz chemam §i pe so{ §i pe sope §i-i ìntrebam: „Vrep sa fip sànàto§i?” „Vrem, cum sa nu vrem, cà doar am fost §i pe la top doctorii §i nu ne-au gà- sit nimic”. De fapt aveau tóate organele la loc, farà lipsuri mari §i evidente pentru doctori. Le lipsea energia genezicà, hormonicà, care nu-i làsa sa funeponeze normal. Faptele se aflau in scaunul spovedaniei §i tot aici se hotàra tàmà- duirea prin acceptarea timpului de ìnfrànare de cei in cauzà. „ Vref i sa f ip sanatoc i? lata ce sa facep: Timp de ..., dupà caz, sà tràip in ìnfrànare din tóate púnetele de vedere, in tóate privinole”. Pleca omul. Eu fàceam socoteala matematic, càt timp e necesar sà primeascà energia hormonicà §i sà se refacà, càci omul nu moaré, ci tràie§te zilele càte-i sunt rànduite de Dumnezeu. Dupà o jumàtate de an se fàceau sànàto§i, regenerap §i trupe§te §i duhovnice§te. Veneau la mànàstire §i acum nu §tiau cum sà muljumeascá lui Dumnezeu cà s-au fàcut sànàto§i fàrà doctori. Doctoria erau ei, dar nu §tiau.

§i acum, despre hormoni §i microbi. Top cei care ì§i tàlhàresc energia geneticà pàjesc §i boli microbiene. Des-

4 8 * ! * * i ‘ Par intele Arsenie Bocafrànarea e cauza §i aici. Microbii stau la panda in noi

ca ni§te tàlhari. De fapt, fiecare din noi avem agenpi tuturor bolilor, dar ei nu pot aziona decàt atunci cànd au un mediu prielnic. Ca sa poatà erupe acpunea lor virulenta, se cere un mediu prielnic. In felul acesta, dacà nu e§ti inar- mat cu siguran^a interna a energici hormonice, pop trece aproape prin bolile tuturor organelor, §i spuneau unii din oameni seria de boli prin care au trecut una dupà alta: stomac, intestine, ficat, plàmani, etc. Aceasta pentru cà la ei nu mai exista siguran$a interna care sa pareze acpunea microbilor. Acum, dacà il convingi cà trebuie sà fie infrà- nat, il aduci pe calea sànàtàpi fizice. Asta o fac hormonii care distrug microbii.

Iatà §i legàtura cu sufletul: Aparatul cerebro-spinal, §i in generai sistemul nervos, e un dicponar intre douà limbi - cea vàzutà §i cea nevàzutà sau neauzità. E dicponarul intre suflet §i lumea de dinafarà, de dincoace. E mediul de transmisie intre lumea lui Dumnezeu §i lumea aceasta. Aparatul acesta de radioreceppe este intermediami intre cele vàzute §i cele nevàzute. Dacà ai sànàtatea care trebuie, traducerea se face firesc. Dacà n-ai energia endocrinà, dintre care cea mai importami este hipofiza, o glandà micà de la baza creierului mare, care are legàturà cu glandele din sectorul de jos al omului, deci dacà n-ai energia endocrinà necesarà, n-ai nici sànàtate. Dimpo- trivà, dacà ai aceastà energie endocrinà, ai §i un aparat bun de radio-receppe §i transmisie, ca sà le faci cunoscute celui din lumea nevàzutà.

Dacà ai o moralà justà, dacà duci o via$à curatà, se in- tàmplà aceastà convertire a energici vitale §i ìntreg aparatul de radio-receppe (sistemul nervos) ìp serve§te admirabil cauza.

De indatà ce e§ti §ubred cu via$a, adicà purtàrile-p

50 ❖❖ Párintele Arsente Boca ♦>♦>____==== -

sunt pàcàtoase, §i aparatul este §ubred §i ínregistreazá tóate nebuniile. E§ti intr-adevàr pradà a unei lumi nebune. E§ti in cazul unui fals místicism sau in domeniul psihiatriei.

Medicina spune cà nici nu poate stabili o limita intre normal §1 anormal (nebun) m lumea de dincoace. Duhov- nicul i-o poate spune dupa viaja pe care o duce. Tot a§a pot fi clasaji cei care propováduiesc un misticism bolnav. §i sunt mulji care vorbesc ín numele acestui misticism bolnav. Merg pana la a zice cà sunt Hristos. A fost unul la mànàstire, (dar stai frate, nu te gràbi, §i cautam sa-i cunóse viaja...).

Viaja infránata duce la redobándirea sànàtàjii ín- càt sà poji deosebi bínele de ráu.

Lucrurile acestea sunt a§a: Ori de cate ori ca duhovnic acjionam energie, farà sà ne temem de ponoase, asupra acestui capital vital - energia genetica, tot de atàtea ori putem avea fórmele de regenerare ale insului, familiei, $i daca acjiunea se extinde pe o razà mai mare §i asupra neamului. Regenerare - atàt in privinja sànàtàjii fizice càt §i a minjii, càci numai cu mintea sànàtoasà poji implini poruñea lui Dumnezeu.

In bisericà, omul talhàrit nu poate primi cuvintele lui Dumnezeu càci el este ca o corabie sfàràmatà aruncatà de valuri pe mal, §i, oricàt te-ai stràdui de a o stràluci cu strà- lucirea unui loan Gurà de Aur, tot nu te poate asculta. El e talhàrit de acele pàcate de toatà puterea lui sufleteascà. O spune Sfántul Apostol Pavel despre pàgani, care de§i au avut filozofi mari, n-au putut sà ajungà la o viajà mai bunà. Aceasta este de altfel §i tragedia intelectualitàjii noastre. N-au moralà §i n-au nici credinjà. De cutezi sà le-o spui iji ràde in fajà, dar cine ràde la urmà ràde mai bine.

Dacà veji fi pàtrun§i de misiunea Bisericii §i de ràs-


punderea preoçeascâ, lucraci mai cu curaj pentru a curaci pe oameni. In felul acesta vom avea o regenerare §i a sufletului §i a trupului. Caci numai cu o sànàtate regenerata vom putea face façâ ìmprejuràrilor de astàzi. Numai a§a ne vom putea face preop adevàrap. Numai a§a vom putea ìmpiedica ìntinderea necredinçei. Numai a§a vom putea sa scaparci sa nu panini ceea ce au pàpt frapi din strana stramba. Adicâ lucrând asupra acestui capital vital, pentru ca sa putem ìmpiedica obràznicia necredinjei.

A§a ca, in plinâ cuno§tinçâ a misiunii noastre, putem pa$i la lucru, caci noi nu suntem singuri: Mântuitorul este cu noi. Personal am aceastà cuno§tinçâ, de care nu sunt vrednic. Mi-am vâzut Stapanul §i mi-a aratat pacatele. A§a se deosebepe adevàrul de parere, caci mi-a aratat pacatele mele nu ale altora.

E vorba de mobilizarea moralà facutà cu tot natul30. §i nu izbutesc decat numai dacà se curala de pacate cat e cu putida §i cu trebuinçâ; atunci va spori Dumnezeu credila. Tu, duhovnic, nu e§ti decât unealtà §i omul de curaj. Atunci li vom putea scoate sà-i întârim pe cei ce sunt ai lui Dumnezeu din valurile de oameni.

Vor veni vremuri in care cei pâcâto§i numeric vor fi mai tari, dar calitativ - cei credincio§i, càci calitatea totdeauna este superioarà cantitàpi.

Prin ràbdarea noastrà, a preoplor, vom putea sa ne mantuim sufletul. Noi suntem lucràtori luap in ceasul al 11-lea. Pacea s-a luat de pe pâmant §i ... a ie§it din lume. A§a câ de îndatâ ce-§i fac de cap, sa alegem pe cei care sunt de aies, càci pe un lup in piele de oaie nu pop

Vj Nat = fecior - în graiul bânâjean; Natul = de la feciorul de crai Pana la feciorul de rând (adicâ cu tot neamul).

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina ❖ • > 5 1

decát a-i lúa pielea de oaie §1 a-1 aráta lup adevárat; sau, avánd un vraf de pleavá, ín zadar te vel ruga: pleavá buná, fa-te gráu!, cá tot nu se va face. Duhul vremii noastre este acesta, al ceasului al 11-lea. Lupta e pusá, noi trebuie sá pázim lucrul ca sá nu piará cei ai lui Dumnezeu. Omul trebuie sá fie urmátor al unei porunci, pentru ca in vremea de vártej, vreme care ii va cuprinde pe oamenii de pe toatá suprafaja pámantului, sá nu-§i piardá capul.

Dacá nu-i sánátate, e scázutá §i credint;a. Ea trebuie sá fie a§a de tare, íncát cu pre$ul viepi s-o márturise§ti. Sá avem a§adar grijá sá nu se piardá credinja. Sá avem grijá sá nu fie neputincio§i. Pentru aceasta sá nu piardá vremea. Ziua aceea a íncercárii nu este zi de temere, ci pe cei ai lui Dumnezeu ii bucurá. Ori de cate ori le spun oamenilor la mánástire cum cheamá Dumnezeu pe cei pácáto§i la pocá- in$á, tot de atátea ori ei pláng, Ori, eu, totdeauna simt semnele bucuriei pe faja. Intr-adevár zilele grele pentru cel slab cu credinja sunt priciná de plans, ori pentru cei pregátit, nu. Ci mai mult, e prilej de bucurie. Noi avem posibilitatea, dacá vom regenera poporul nostru printr-o via^á moralá asprá, sá-1 trecem prin proba grea a muceniciei.

Cei cáldicei desigur vor fi de pagubá. Sá nu fim §i noi vinovap de aceasta. Cei rái se vor lepáda de Dumnezeu §i se vor lega de stápánitorii veacului. Pentru ace§tia nu va fi deschisá Impárápa. Pe ei ii va cuprinde atunci groaza. Ei sunt contra celor care cred. Ace§tia (care cred) cánd vád cá vin vremuri tari (§tiu) cá se impline§te cuvántul lui Dumnezeu: „Cánd vepi auz i de rázboaie § i zvonnr i de ráz - boa ie sá nu va inspá imánta f i , cá se env ine sá f ie acestea , dar incá nu va f i s fárp i tu l , cá se va scu la neam peste neam p impáráp ie peste impáráp ie . . . dar ce i ce va rábda páná in s fár - f i t ace la se va mántu i”


(Marcu 13, 7-8, 13).

❖ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 53

Cei ai credinêi suntem cei ai curajului. Nu ne temem càci trecànd proba muceniciei, §tim ce ne apeaptà.

In ce prive§te cuvintele: „Acesta este glasul de diminea$à a vremii ce va sa vinà”, trebuie ìnêles cà aceasta este o misiune mistica càtre puterile naturale, dintre care n-am vorbit decàt despre una: energia genetica §i am adus càteva din dovezile Sfintei Scripturi, càci e plinà, apoi dovezile §tiin$ei. Ar mai trebui sa vorbesc §i despre ereditate, mediu §i destin, alte puteri naturale. (Destinul de acum, dupà conceppa cretina, vine mai mult de la divinitate).

Acesta e nervul conferirei. Acesta e inêlesul titlului conferirei: misticismul §i puterile naturale. Care din acestea vor putea duce la màntuirea omului? Atunci nàdàjduiesc cà mare furtunà se iscà intre bine §i ràu, intre luminà §i intuneric, càci mulp sunt pnup in intuneric de ràu. Este o misiune misticà càtre puterile naturale, dar càt de càt sà Iàmuresc aceasta misiune misticà §i càtre celelalte trei puteri naturale.

§i ereditatea este o for$à cu care trebuie sà luptàm. Se poate interveni §i in ereditate, adicà §i in mediul extern ca §i in cei intern (dupà cum am vàzut), càt §i in cei spiritual cu deosebire; vom vedea cà se poate interveni §i in puter- nica forjà a destinului, care oarecum e din lumea aceasta. Cànd auzim cuvàntul destin - pare cà ai auzi cà e vorba de o forjà care ip anihileazà orice inipativà sau care p-ar u§u- ra ràspunderile. Lucrul nu stà tocmai a§a. Cànd purtàrile tale sunt rele, pedeapsa lui Dumnezeu vine pànà la al patrulea neam. A§a serie in Sfànta Scripturà (Levitic cap. 20), cà pànà la al patrulea neam vine pedeapsa lui Dumnezeu.

Ori de càte ori - ca duhovnic - auzim cà un copil e ne- Putincios, tot de atàtea ori ne lovim de ereditate, de influen$a mediului §i dacà mergem §i mai la ràdàcina lucrurilor,

5 4 Pârintele Arsénié Boca *>*>

ne lovim de destin - copilul ispâ§e§te vina pârinçilor. De multe ori trebuie sa o ispâçeascâ §i pe cea a strâmo§ilor.

Se poate însâ interveni §i în ereditate, §i în influença mediului §i chiar §i în zona divina a destinului nostru, care covâr§e§te pe pàmânteni.

Destinul e de speriat numai întrucât asupra celor care pâcâtuiesc e ca o força strivitoare. Dar daca îl considerâm în partea lui divina, atunci força aceasta a destinului are alta façâ. în cazul când avem pervertirea energiei genetice, o ereditate proastâ, un mediu decâzut, eu sigurançâ câ dám în boli §i trupe§ti §i suflete§ti. Când mediul social e în vrai§te, cum e azi, desigur destinul e strivitor. Pedepsele vin una dupa alta.

Daca, însâ, Biserica, preoçii, statuì ar lucra spre o regenerare a neamului, atunci destinul n-ar avea fizionomia aceasta strivitoare, ci cu totul o alta înfàçi§are. Ar fi o funcçiune majora, de ridicarea tuturor puterilor. Destinul n-ar mai trimite conducateli care sa te spânzure ci care sa te ajute.

De noi atârnâ cei de mâine, de felul cum vom §ti sa le dam locul, a§a vor veni. Oamenii se plâng câ nu ne-au mai auzit. Dar eu i-am întrebat: N-açi auzit de Bise- ricà? N-açi auzit poruncile lui Dumnezeu? Ascultatu-le- açi? - Ba. E de vinâ pârintele? Ba. Vâ tânguiçi de lipsa pâstorilor? Aici e durere, lipsesc.

Dar cu ocazia aceasta vâ leg eu bunâ tocmealâ: sfâtu- içi pe oameni ca sa pâzeascâ nepàtatâ sarcina, càci orice legâturâ trupeascâ peste copilul din pântece, e rea, càci se întipâresc în copil tóate poftele pârinçilor §i la împlinirea vârstei tóate râsar ca ciupercile dupâ ploaie, tóate faptele tatâlui. Când sâ creascâ cresc §i faptele mojtenite.

De îndatâ ce oferi sufletului - de la Dumnezeu venit - o temniçâ întunecoasâ, peste care ai semânat tóate relele,

♦>♦> Fami Ha c re§t inà *1**1* 55

va covàr§i omul cel dinafarà pe cel dinàuntru. §i chiar dacà Dumnezeu 1-a trimis cu destinala de a fi preot, el fiind incàrcat cu pacate, temni^a de pe el il va strivi §i el va fi neputincios, ca sa nu zie necredincios. El nu va avea puterea sa propovàduiascà cu toatà puterea cuvàntului lui Dumnezeu. Mai mult va fi spre smintealà. Va predica apà §i el va bea vin.

De aceea trebuie sa intervenim, càci lumea nu se gatà cu noi. Trebuie sa lucràm sistematic asupra problemei morale, ca sa poatà trimite Dumnezeu propovàduitori vrednici poporului, altfel se ràresc tot mai mult. Ca sa fie cum ii vrea Dumnezeu, atàrnà §i de la pàrin$i, càci ace§tia li incarcà cu poveri prea mari, pe care copiii trebuie sà le ispà§eascà, §i cànd sunt maturi §i ar trebui sà propovàduiascà pe Hristos, ei sunt ispà§itori ai pàcatelor inaintajilor.

Iatà temeiul pentru care suntem ràspunzàtori de misiunea aceasta de regenerare moralà. Càci dacà Dumnezeu nu ne va trimite conducàtori luminaci, nu Dumnezeu este de vinà. In felul acesta destinul nu este ceva apàsàtor, strivitor. Dumnezeu trimite sufletul cu o anumità misiune, dar tu, pàmanteanule, e§ti de vinà cà ea nu se desfà§oarà, cà preotul nu poate propovàdui cu toatà puterea §i nu este un povà^uitor al poporului.

Ci serie: „Dacà nu se vor griji de pàcatele lor, pentru aceasta li voi da in mainile copiilor lor”. Deci de noi depinde, de noi atàrnà ce generale vine.

§tim cu topi cà dupà ràzboi (1914-1918) am càzut in toate pàcatele, am càlcat postul, am desfrànat. Am vàzut §i rezultatele. Asta a fost generala de dupà ràzboi. In vreme de ràzboi nici nu trebuie concepii copii, càci ace§- tia mo§tenesc toatà starea nervoasà a tatàlui, care vine cu servii zdrobip de branduri, atacuri, etc. A fost cu pu§ca

5 6 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖ .

în vremea aceia, sa nu se mire nimeni câ la vremea lui, copilul va lua pistolul §i va ucide. Generala de acum, sa priceapâ aceste lucruri: ori se leapâdâ de pacate, ori va vedea ce zile vor veni.

lata schifata §i aceastâ força - destinul, care e §i naturala §i supranaturalâ. Càci jumâtate e de pe pâmant, iar numai cealaltâ jumâtate e de la Dumnezeu. Deci §i de noi atarnâ ce zile vor veni. Destinul nu e numai în mâna lui Dumnezeu, ci §i a celor ce §tiu ce e §i cum lucreazâ.

>Dar aceste trei forçe: ereditatea, mediul §i

destinul, lqj voi dezbate atunci când vom pune problema natalitâçii28. Atunci vom vorbi mai mult pe limba medicilor, càci séfl pare câ acolo au §i ei râspunderea, câ au §i ei o misiune în regenerarea neamului. Dar la ei e multâ necredinçâ. Va trebui sâ mai lase pe Hipocrat §i sâ vinâ sà se adape de la doctorul trupurilor §i al sufletelor, §i sà se dea la o viaçâ moralâ.

Concluzia este câ: se impune intervenirea energicâ în çinerea riguroasâ a moralei, a vieçii morale a insului, a familiei §i prin aceasta a neamului. Asta pentru câ vremea o cere. Dacâ boala e gréa §i medicamentul e mai puternic. Sunt leacuri de limitâ. Când bete§ugul s-a întins recurg la asemenea leacuri de limitâ, care ori te fac sânâtos, ori te pierd. Râul î§i face de cap. Ori îl luâm de coarne, noi toÇi, care suntem hotârâçi sà ducem o viaÇâ dupa Dumnezeu, ori vom fi pierduçi §i ca neam.

Sâ o facem ca sâ nu firn pâguba§i la ceasul încercàrii. Dumnezeu sâ ne ajute.

28 Problema este prezentatâ detaliat în desâvârjita lucrare a Pârintelui|| Arsénié Boca: „Cârarea împârâpei”, Editura Sfintei Episcopii Orto-|] doxe Romane a Aradului, 1995.


TRUPUL SFINTIT- suport omenesc al unui om índumnezeit

r " ** ---------------------- ------ ------------------- ----- i! Jar cei ce sunt in carne nu pot sd placa lui \\ Dumnezeu. Dar voi nu suntefi in carne, ci in ¡ ¡ Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuie§te intru ¡! voi. lar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, \¡ acela nu este al Lui. lar daca Hristos este intru ¡ ¡ voi, trupul este mort pentru pdcat; iar Duhul, !

! víala pentru dreptate. lar daca Duhul Celui ce a; inviat pe Iisus din mor¡i lóemele intru voi, Cel ¡! ce a inviat pe Hristos Iisus din mor f i va face vii

\¡ }i trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul \

. \ Sau care locuie$te intru voi” (Romam S, 8-12)\ ¡

Aspecte ale rela^iei dintreneurologie, endocrinologie §i

duhovnicieFiecare om, gándind mereu la lumea de dincolo

de zare, ar trebui sá $má ca trupul lui sá fie sánátos §i sá du- reze ín lumea aceasta cát are ránduit, cu rostul de a ajunge, pana la sfár§itul viepi lui pamánte§ti, suport omenesc al unui om índumnezeit.

Cánd ínsá omul vede rostul sáu nuínai la via$a aceasta atunci ínseamná cá a devenit numai trup, patimile i-au intunecat vederea §i el nu vede nimic.

Cum se explica aceasta?

5 8 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca

{Stâpân sau rob?}Dumnezeu a sâdit în firea omului câteva legi

fondamentale numite instincte, cum sunt instinctul conservârii viepi §i instinctul de perpetuare a viepi. Pe acestea le avem comune eu toatâ seria viejuitoarelor care, însâ, le au ca norme fixe de viaçâ. Numai omul poate interveni, eu libertatea voinçei $i eu funcÇia con$tiinîei, sa modifiée natura acestor norme fixe, în doua sensuri opuse:

1. - înspre dereglarea lor, devenind patimi;2. - înspre convertirea §i sublimarea lor prin

virtute, înspre eliberarea de tirania lor prin nevoinçâ §i luptâ metodica.

Astfel, daeà omul intervine în primul sens, legile de e- xistençâ sâdite în fire, dereglate prin otrava pâcatului, devin:

- patima de nutripe, manifestata prin lâcomie, beçie;

- patima de proprietate, manifestata prin avaripe, hope,

- patima de reproducere, manifestata prin desfrânare;

- patima de dominape, manifestata prin trufie.Deci, un instinct sâdit ca lege de existenÇâ a

firiidevine patima prin libera voinÇâ a omului.

Cum se explicâ aceasta?Numai omul vrea sa despartà rostul

instinctului de plâcerea ce-1 insorte, alegându-ji plâcerea $i refu- zându-i rostul

„Implinirea oricârui instinct al firii e însoptâ de piacere. Omul, numai omul, dintre toate vieçuitoarele, vrea sa despartà funepa biologica a instinctului în doua, vrea sa séparé rostul instinctului de plâcerea ce-1 înso$e§te, alegându-§i plâcerea §i refuzându-i rostul.”


Câutând intenponat plâcerea, omul reu§e§te aceastâ denaturare în dauna sânâtâpi, cu inevitabile urmàri asu-

❖ Famil ia creat ina * ! ♦ 5 9

pra urma§ilor, eu prejul pierderii libertàri pe care când a avut-o a folosit-o râu, eu prejul dereglârii instinctelor superioare (de natura divina), spécifie omene§ti, pe care nu mai apucà sa le cultive. Càci Dumnezeu a dat omului legile dupa care sa se conduca în via$a sa §i puterea de a vrea sau a nu vrea sâ le respecte adicâ a dat omului cinstea primejdioasà a libertari voinjei sale.

Deci, daca se învoie§te sâ ramânâ între rosturile sale, gândite de Dumnezeu, va trai dupa fire în toatà libertatea.

{în turma lui Epicur = în robia patimilor}Insâ daca alege sâ meargâ împotriva legilor

viejii, deci împotriva firii §i împotriva intenjiilor lui Dumnezeu, atunci pâcâtuiejte, î§i viciazâ libertatea sa, aduce infirmitatea în fire §i î§i primejduie§te viaja sa în între- gimea sensului ei.

Instinctele - aceste forje oarbe ale firii au rost în apà- rarea viejii ameninjatâ de moarte. Cum însâ majoritatea oamenilor au déréglât rostul normal al instinctelor urmâ- rind exclusiv plâcerea ce rezultâ din satisfacerea lor §i refuzându-le rostul, oamenii au ajuns în robia patimilor, pierzându-§i libertatea. Plâcerea, câutatâ numai pentru ea însâ§i, cheamà repetarea din ce în ce mai deasâ a actului de satisfacere a ei, pana ce ajunge la distrugerea oricârei cenzuri morale, dereglând organismul §i împingându-1 pânà dincolo de posibilitâjile sale funzionale, pe unii din supu§ii ei ducandu-i pana la doaga nebuniei.

{Sub cenzura rapunii}§i totu§i exista §i al doilea sens de modificare a

funerei instinctelor, sensul divin, pe care 1-am amintit mai sus. Càci firea omeneascâ este formata din doua naturi:

❖ ❖ Famil ia creat ina 6 1

- una, a noastrà, care este natura biologica, fizicà,

- §i alta, e natura duhovniceascà, de origine divina, care locuie§te vremelnic in temnita acestui trup.

Trupul §i sufletul trebuie sa le formàm intr-o unitate, a§a cum am fost gàndip de Dumnezeu la ìnceputul zidirii. De aceea, pentru ca omul sa nu devinà numai natura biologica, „numai trup”, peste mecanismul functional al omului au fost puse de la zidirea lui, douà foruri de conducere:

1. cenzura radumi §i2. màrturia con§tiintei.{Despre mecanismul functional al omului}Despre mecanismul functional al omului

putem spune mai intài cà omul are aproximativ 13 milioane de neuroni, care apartin sistemului nervos §i care au nevoie de hranà §i mediu29:

1. Oxigenul pe care hematiile din sànge il due la creier.

2. Glicogenul este zahàrul special preparat de ficatj pentru neuroni.

3. Hormonii, adicà produsul glandelor endocrine, care ageresc intreg organismul §i cu deosebire sistemul nervos.

4. Somnul, dreptul la somn fiind obligatoriu, §tiindu< se cà omul moare dupà opt zile de nesomn.

5. O conceptie de viatà necesarà neuronilor, car^ aduce cu sine infrànarea de la orice excese.

{Hormonii sunt agenfii de stimulate a viefii}

In organismul nostru avem ràsfirate mai multe glande a càror secrete interna sunt hormonii. Ace§tia sunt un fel de sàruri, un fel de substante chimice care au rostul sa

29 vezi amarmnte in Adàugirile editorului.

6 0 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca ******stârneascâ la lucru anumite organe interne, sâ

agereascà nervii §i sâ învioreze gândirea, sâ ne facà viaça plâcutâ §i cu interes pentru ea, într-un cuvant hormonii sunt agenti de stimulare a vieçii. Printre aceste glande sunt §i cele care rodesc sâmânça de om, §i care, spre deosebire de celelalte, au o funcçiune dublâ, una internà - secreçia hormonilor, §i alta externâ - producerea celulelor germinative; pe lângâ alte rosturi mai au §i pe acela de a stimula funepunea celorlalte glande §i de a da o configurale specificâ, plinâ de vigoare §i precisâ, corpului întreg, fie bârbat, fie femeie.

In sânge se mai aflâ pe lângâ hormoni §i vitaminele, secrepe celularâ a fiecârui çesut în parte, apoi oxigen, toxine, microbi §i áltele.

Tóate acestea la un loe dau ceea ce se nume§te mediul nostru interior sau humoral, care trebuie sâ aibâ o com- pozipe normalâ §i determinatâ pentru ca organismul nostru sâ funeponeze bine, càci cu deosebire, aceasta are influença asupra sistemului ñervos §i a capitalei sale, creierul.

{Legatura între concepta de viafâ§i glandele endocrine}

§tiind acestea putem schiça o relape de conflict precum §i de buna învoialà între raçiune §i instinct, fiindcâ între conceppa de viaçâ §i aceste glande este o strânsâ legàturâ.

Astfel: într-un fel excesiv funcçioneazâ tóate glandele endocrine când un om are, de exemplu, conceppa de via- Çâ a lui Epicur §i a urma§ilor sâi bazatâ pe plâcere.

Insâ, când ai cea mai bunâ conceppe de viaçâ, adicâ revelaçia cre§tinâ, atunci nu se mai produce acest exces de hormoni care sâ te desfrâneze sau sâ te dezechilibreze.

Câtâ vreme cele douâ foruri de supraveghere, cenzura nhnpi §i conçtiinça, puse de Dumnezeu peste

❖ ❖ Famil ia creat ina 6 1

constnacçia

62 ♦>♦> Pàr in te le Arsen ie Boca - ---- ~ ■ ■ ......................................................... — ■— ■ ■ - ~ — -

psihofizicà a omului, lucreazà in armonie, instinctele nu-i dau omului lupte, pentru cà acestea primesc aprobarea, satisfacerea §i rostul lor concret.

(Cànd patimile ajung sa conduca mintea ...}Da cà este forcata cu scopul obpnerii numai a

plàcerii, cenzura rapunii slàbe§te considerabil, patimile ajung sa conduca mintea, iar omul, dintr-o voita funzionare excesivà a glandelor lui endocrine, i§i pierde libertatea, Gàndurile, oricàt de nebune ar fi, incà nu sunt ìm fràngeri §i pacai, oricàt se impun, muncind mintea. ,

Pàcatul incepe de la invoirea spre faptà $i fapta prch priu-zisà. Nemailuànd in seamà frana con§tiin$ei, care prin natura ei nu aprobà niciodatà slàbirea rapunii - viciul §i pàcatul, omul pàcàtos intra in conflict deschis cu ,,pàrà§ul” lui, con§tiin$a, care prin mustràrile sale „nu tace” pana ce omul nu-§i revizuie§te infràngerile morale §i nu se intoarce de la pàcat, ca sa poatà primi iertarea de la Dumnezeu.

In situa^ia in care infràngerile morale se pn lan$ prin deasa lor repetare §i prin gravitatea lor, urmeazà sancpuni ale con§tiin^ei mai grele decàt mustrarea §i anume: dezechilibrul minpi care la ìnceput poate fi mai u$or §i din care se mai poate reveni (prin spovedanie curata), insà care poate fi urmat de formele mai grave: schizofrenia, paranoia, nebunia, §i in final cufundarea lui in intuneric §i in muncà ve§nicà incà din aceastà viajà. Toate acestea sunt urmàrile in trup ale capitulàrii conjtiiniei ca or-gan spiritual al omului. Pentru cà atunci cànd omul cel vechi mereu se obràznice§te cu drepturile sale biologice asupra omului ceresc §i biruie, ìntre cele douà naturi ale omului, biologicà §i spiritualà, se ajunge la un contrast nelimitat, incàt Duhul lui Dumnezeu se retrage din om.

❖ ❖ Famil ia creat ina ♦ > ♦ > 6 3

Instinctul rupe zâgazul rânduielii, te îndeamnâ sa ie§i dintr-o ascultare care p se pare ca un lanp sau ca o tem- niçâ; aceasta este situapa de luptâ între trup §i suflet, între bine §i râu, pe terenul minpi §i inimii noastre. Instinctul se râzvrâtepe.

Cu cât epi mai luptat de instinct eu atât epi mai râz- vrâtit. De aceea tinereÇea trebuie disciplinata.

{Daca ai cea mai baña concepfie de viafâ,attuici cetizura rafiunii rezistâ}

Dar sa vedem acum cum decurge o relape de bunâ involala între rapune, con§tiinçâ p instinct in forni interior al unui om cu o conceppe de viaçâ sânàtoasâ, in acord cu voinça lui Dumnezeu. Sa luim, de exemplu, instinctul de reproducere (sexual). Acesta comanda glanda endocrina corespunzitoare sa-§i verse in singe hormonii, care ajunji la nivelul creierului erotizeazà scoarp cerebrali, determi- nând aparipa pe ecranul minpi a gandurilor p imaginilor in favoarea satisfacerii acestui instinct. Acum gandurile cer invoirea, dar cenzura rapunii rezistâ p le respinge iar conpiinp aduce Numele lui Dumnezeu care-i arde pe dia- volii ce stau ascunp in spatele instinctului, aduce Crucea Domnului, care inseamni lepàdarea de sine, lepàdarea de piacere. Aceastà cenzura manifestata prin ginduri de re- zisten^i, puternice p luminoase, afirmate cu toati credin- îa cà Insuji Domnul Iisus luptà cu satana in locul nostru, produce in organism o reaepe chimica in care substancie endocrine din sange, care erotizau scoaipj cerebrali, se neutralizeazi printr-o aparipe de anticorpi. Astfel tóate gandurile,

6 4 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca * * * * * *imaginile p reprezentirile pier p in minte se restabilepe un echilibru p o linipe intoemai cu linipea pe care a restabilit-o Iisus cand a venit pe mare la uceniciiLui învâluip de talazurile infuriate. Lini§tirea unei fur- tuni de gânduri sigur scoate un strigai interior de reçu- noa§tere: , J )omnul meu $i Dumnezeu l meu” (Ioan 20, 28 ) §i mârturisirea: „Tu eçt i F in i lu i Dumnezeü" (Matei 14, 33).

{V-aii întrebat de ce Sfi7ijii nu putrezesc?}Conceppa de viaçâ este aceea in care te integrezi

trup §i suflet. Aceasta va frana producerea hormonilor §i va echilibra sistemul endocrin. Prin aceasta se modifica pozitiv structura celulelor întregului corp §i se armonizeazâ eu aceasta invasatura. De exemplu: Sfinçii nu putrezesc, ei ajung izvoare de mir, nu de putoare. Firea lor pâmaml teascâ a fost înghiçitâ de viaça Sfântului Duh, ei au deve-i nit temple ale Duhului Sfânt §i fii ai lui Dumnezeu, iar alp Sfingi au fost râpiji într-un ait mod de existera §i mormintele lor au ramas goale.

Pravila albaAdicâ o dare pe fa^â a unor stari de

lucruri privitoare la câsâtorie §i în afara ei, dimpreunà eu urmârile ei, în cea mai mare parte necazuri farà îndreptare (întrerupere), §i rânduiala de urmat pentru eine vrea sa creadâ §i sà nu ajungà la acestea.

❖ ❖ Famil ia creat ina ♦ > ♦ > 6 3

Cel câzut între tâlhari30 a fost încredin$at Bisericii, en slujitorii ei sa poarte grijà de dânsul, spàlându-i rande eu vin §i turnându-i untdelemn - adicâ pocainja care e aspra ca §i vinul pe rana §i împârtà§irea harului celor 7 Sfinte Taine, izvorând acestea din Hristos, Pomul V ieçii, ca un unt-

30 Luca 10, 30.

6 6 *1**1* Pàrintele Arsente Baca ❖ ❖

ca de un ràu. Iar plàcerea e momeala cu care „hoûl” amà- gea pe om sa se coboare din Ierusalim la Ierihon.

Pe drumul acestei pogoràri, toate puterile, incepàto- riile, §i stàpàniile cele din vàzduhuri, ca un puhoi se sileau sa inrre pe intrecute in partea pàtimitoare a firii, adicà in poftà §i in iupme, §i sa le povàrneascà in contra firii33. Voinâ i-a intors-o ca sa vrea numai ispita vicleanului: plàcerea, §i sa ocoleascà povara na§terii de fii ca pe o durere. Càci a fost pàndit omul §i in latura sfatului minpi §i a liberei voin$e. Ea (mintea), care odinioarà avea và- zànd pe Dumnezeu ìntr-insa, acum e „templu al idolilor, avànd in loc de un singur Dumnezeu, multe chipuri ale patimilor necurate.”31 32 Mintea nemaidepànànd in sine vederea lui Dumnezeu33 34, stàpanitorul lumii acesteia3s a incàlcit-o in infàpjàrile celor supuse simprilor. Ea fiind o putere arzàtoare, ca una ce avea sà sàlà§luiascà intr-ìnsa pe Dumnezeu, care incà este foc - acum nàscoce§te §i aprinde plàcerile trupului, ea insà§i fiind repnutà astfel in legatura pàtima§à cu sim$urile35. §i iatà a§a, furi§àndu-se in sfatul minîi legea pàcatului, care este plàcerea sim$urilor pentru care s-a §i hotàràt moartea trupului; de atunci mintea multora dà trupului numai sfaturi ìmpotriva firii, sau sfatul fàràdelegii.

„Foc de ocarà este legea trupului, iar imboldirea prin deprinderea patimilor este lumina lui potrivit cu aceastà lege de ocarà; §i parà de ocarà este arderea cànd lucrà pati-

31Coloseni 2, 15.32Sfàntui Maxim Maiturisitorul, I. 55.33 Ne mai sàlàjluind pe Dumnezeu.34 diavolul35 Sfàntul Maxim Màrturisitorul - Se. 17,1. 58. -

6 8 ❖ ❖ Par intele Arsénié Boca ❖ ❖

mile, sau, pe scurt, focul de ocarà este pàcatul; lumina de ocarà - deprinderea pàcatului, iar flacàra - lucrarea (pàcatu- lui). Prin urmare, nu se cade minpi sa se incàlzeascà in focul acesta, nici sa se lumineze cu lumina aceasta, nici sa arda in aceasta flacàra. Càci ceea ce pentru simpari este lumina §i piacere, pentru minte este adànc de intuneric.”36.

Sim$urile nu sunt in stare decàt de ràtàcire §1 nu aprind decàt stricàciunea trupurilor, iar mintea impinsà in acestea este nu numai contra firii ci §i impotriva lui Dumnezeu. Iar o minte innebunità de sim$uri §i de poftele contra firii, prin care lucreazà toatà pofta vràjma§à, („fiindcà dorin^a càrnii este vràjmà§ie impotriva lui Dumnezeu” - Rom 8, 7), ce sfaturi poate sa dea decàt sfaturile tàlharilor care càsàpesc pe cei care coboarà din Ierusalim la Ierihon: copiii ce vin in lumea aceasta.37

{Prâpâdid adns de patimi:apriuçi de pofte contra fini, oamenii î$i prâpâdesc

sâmanfa §i vlaga §i î§i pustiesc neamul}38

Mai departe sa schimbâm puçin cuvintele. Çtiinça rae- dicinii printre multele ei învâçâminte o are §i pe aceasta: a bâgat de seamà câ toate t,esuturile omului se pot drege, adicâ se tâmâduiesc, numai celula nervoasâ atinsâ odatâ, nu se mai drege niciodatâ; lucrul ei se opreçte fulgeràtor.

Celula nervoasâ sa o asemânâm eu un ghem de la care pleaeâ fire în mai multe pârçi eu rost de „telefoane”. Creierul ar fi ghemul cel mai mare, sau „centrala telefonica”, prin care sufletul prime§te ventile §i trimite hotàrâ- rile sale tuturor ,,creiera§ilor” mai mici, celule nervoase împrâ§tiate (impartite) in tot trupul. Prin §ira spinârii duc mii de „fire telefonice” la creier. Prin creier lucreazâ mintea asupra trupului, care (mintea) este parte a sufletului §i nu a trupului.

36Sfântul Maxim Mârturisitorul - Sc. 20, î. 5437 „Oare venirea lui Iisus la nunta din Cana sa nu aibâ §i un înjeles mai adânc? Oare sa nu însemneze ceva mai mult, faptul câ la nunta face pnma dovadâ a dumnezeirii Sale? Oare nu trebuie de aici înainte socotit $i Dumnezeu ca prezent la nunta? Oare Dumnezeu nu are nici un cuvant în biologie? Nici un lucru? Nici un sens? Nici o conducere? A dat legile §i a pârâsit lumea? Sau legile il exclud pe Dumnezeu? De Ce dar a ridicat câsâtoria la rangul de Tainâ între cele $apte, iar Bisericii *'a dat în grijà - deci în râspundere fi în drept - de-a urmâri eu luare anunte roadele Tainei, acejti muguri ai viepi, copiii? Nu oare de aceea, ca ei sa fie fiii Sâi, întregi la minte ji la trup, fi nu dimpotrivâ, puii àrâdelegii?” (extras din Cârarea împàrâjiei, ed. 1995, pag. 214).38 Asta e râvna cea mai mare a diavolului, prin cei ce au apus de la dreapta credinjâ. §tie el, dar jtim $i noi, câ acolo unde nu se mai slujejte Sfama Liturghie, unde nu mai sunt suflete vii, râvnitoare spre mântuire, diavolul se aflâ la el acasâ, adicâ iadul. Dupâ ce au dârâmat tot ce se poate distruge material, acum vor sa ne distrugâ ji Dreapta credinjâ. Are bunul Dumnezeu câte o mànâ de jârânâ pentru ficcare spumata gurâ. „Purtàrile vremii, dupâ purtârile oamenilor”, zice Parimele Arsénié Boca. Dumnezeu ne-a promis câ e cu noi pana la sfâr- jitul veacurilor. Problema e sâ nu ne làsâm noi de Dumnezeu (n. ed).

♦>❖ Fani il la creatina 67§i dovede§te §tiinja câ desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoarâ milioane de celule nervoase. lata

cum: în tot trupul, dar mai eu deosebire în 7 locuri, izvorâ§te un fel de putere, foarte-foarte trebuincioasâ pentru bunâs- tarea întregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viaçâ. Intre cele 7 izvoare de vlagâ, printre cele mai puternice este §i

»> ❖ Fami l i ' a c reat ina *1**1* 69

izvorul ce ínmugure§te samanta de om. Cànd omul se riñe dupà desfrànare, robit de spurcata ei piacere, izvorul nu mai poate dovedi sa verse §i inaurimi, in sànge, partea de vlagà neapàrat trebuincioasà, pentru cà tot lucrai izvoralui e „tàlhàrit” in afarà.

Acum, daca de pe urma nàravului desfrànàrii scade puterea izvoralui de a mai vàrsa in sànge felul sàu de vlagà, scàderea aceasta de putere aduce moartea a milioane de celule nervoase. Càci tóate jesuturile dm om pot ràbda de foame sau pot lucra cu schimbul, sau se tópese ca sà se facà mancare celorlalte §i, la vreme prielnicà, iarà§i se inmútese la loe, numai célula nervoasà, odatà omoràtà de foame, nu mai invie niciodatà. lar màncarea ei este aceastà vlagà a celor 7 izvoare.

Acum suntem pe cale de a in^elege ce se intàmplà cu inulti care slàbesc la minte vàzand cu ochii. §colarii, de unde la inceput ìnvà^au bine, acum de cànd cu onania le slàbe§te mintea §i trebuie sà pàràseascà §coala. Dar la nàra- vul lor mai este cineva ràspunzàtor §i sà nu ne gràbim.

Iatà pe nume càteva feluri de patimi prin care i§i pràpà- desc oamenii sàmàn$a §i vlaga, aprin§i de pofte contra firii:

- onania sau malahia;- Curvia;- Sodomia (homosexualitatea);- Bestialitatea (cu animalele);lar in càsàtoria legitima:- Desfrànarea;- Fereala de zàmislire (evitarea de a concepe copiii);- Crima de avort;- Preacurvia;- Necuràpa;

♦ > ♦ > Famil ia creatina ❖ ❖ 7 1- Nesocotirea vremurilor oprite;- Alte nenumite spurcáciuni.Dar ce e atunci dupa fire? Numai §i numai zámislirea

pruncilor.Cásátoria e o taina dintre cele 7, tocmai ca sá nu

íngá- duie intr-insa atáta §erpárie de fárádelegi, incát in zilele noastre trebuie sá strigám amarnic: Rid icaf i cásátor ia d in desf rdnare macar la ránduia la dob i toacelor ! Binecu- vántarea lui Dumnezeu nu s-a dat fárádelegilor! E chiar a§a de greu de ínjeles?

Dar zic unii: - Noi putem fi §i fárá binecuvántarea lui Dumnezeu. ]

Iertaji de íntrebare: - Unde? In iad? *1Da, pentru cine nu vrea sá ín$eleagá, nici

Dumnezeu nu a avut ce sá mai zicá decát aceasta: „Cine este nedrept, sa nedreptáfeascá mai departe, cine e spurcat, sá se spurce mai greu, cine e drept, sá faca dreptate §i mai departe, cine stá sfánt, sá se sfinfeascá $i mai mult. Iatá, vin curánd $i plata Mea este cu Mine, ca sá dau fiecáruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22, 11-12).

§i mai zice §tiin$a cá tot omul a venit pe lume cu un anumit numár de celule nervoase. Prin faptele lui cele de desfránare pierde dintre ele un numár de celule, mai mic sau mai mare. §i precum peste tóate fárádelegile atárná legile, a§a §i peste via$a desfránatului: i se scriu faptele in sámanjá. lar cum copilul este imbinarea celor doi párinp, a celor patru bunici, a celor opt strábunici, a celor §ai- sprezece strá-strñ-bunici, asta e mo§tenirea in sus care se numárá páná la al patrulea neam, dar §i ceilal^i ínainta§i í§i dau partea lor de zestre, ínsá din ce in ce mai micá, deci ne putem da searna cate au de ispá§it copiii din gre§e- lile párinplor. §i ce mo§tenesc! forma §i

7 0 ❖ * ! • Par intele Arsenie Boca *1**1*intocmirea trupului, precum §i numárul de celule

nervoase pe care íl aveau párinpi cánd au chemat copilul pe lume. De la numárul §i sánátatea acestui numar atárná multe pentru via$a urma§i- lor. Sau mai pe ín$eles: un copil are scris ín sine tóate ínclinárile unui mare numar de párinp, atát cele bune, cát §i cele rele: jumátate de la cei doi párinp, a patra parte de la cei patru bunici, a opta parte de la cei opt strabunici §i a§a mai departe.

Acum, din tóate ínclinárile acestea vor veni la arátare mai íntái cele mai puternice de la párinpi apropiayi, dar pot veni la arátare §i porniri de la mo§i-strámo§i, atunci cánd ímprejurárile din afará sau tocmirea sánátápi dinlá- untru ínlesnepe ca sá se arate §i mo§teniri índepártate.

Firea pne la sánátate, de aceea mo§tenirii bolnave de la un párinte íi sare in ajutor cu partea sánátoasá de la celálalt, dar neputin^a o poartá totu§i nearátatá ín cojoc.

Inclinárilor acestora, sá le zicem gráu §i neghiná, $i vom pricepe cum ín copii se aratá §i sámán$a celui ráu, care va trebui sá o rábdám páná la secen§, fiindcá semáná- torii, lucrátorii §i iconomii tainelor, au mai §i dormit, ín- cát acum vedem cam multá neghiná ín fariña aceasta. lar somnul de care e vorba e adormirea strájii minpi, toro- peala ín patimile fárádelegilor. „Omul vrájma§”, diavolul, a strecurat ín firea omeneascá din neam ín neam tot mai multá neghiná, sau ínclinarea dráceascá a fárádelegii.

Dar nu numai patima desfránárii omoará gráuncioara nervoasá, ci tóate patimile. Mánia aprinsá, durerea peste másurá pentru o dragoste pámánteascá la cap nu le-a fácut sange ráu §i nu i-a pálit guta?

♦ > ♦ > Famil ia creatina ❖ ❖ 7 1Dárámarea cea mai cumplitá ínsá vine din patima

be- Uei. Otrava báuturii pe lángá amorprea §i arderea tuturor nervilor, íi stricá §i sámán$a toatá íntr-un chip nemaivá- 2ut, dupá cum márturisejte §tiinja. lar dacá cineva cheamá

7 2 Pârintele Arsénié Boca

copili la viajà in starea aceasta, peste bietul copil atarnà necaz mare, necaz greu, boala indràcirii. Càci ori unde este o dàramàturà mai mare, vine §i puterea rea, diavolul, ca la o ispravà a sa, aratàndu-se prin chinuirea ce o face j:, copilului nevinovat.

A§a se face cà vedem nesfar§itul §ir de urma§i nenorocip: orbi, §chiopi, uscap sau putreziiui de vii, alpi strambi in fel §i chip §i mai greu ca toate chinuip de draci. Iar alpi in ce prive§te mintea, pornip de mici spre rele, §i cand vor fi mai mari azvàrlind in parici §i in Dumnezeu §i sfàr§ind nàprasnic. Mare dàràmare fa firea omeneascà. Acestea sunt fàràdelegile in chip de om, ce plàngànd striga vinovàpile pàrinplor §i aduc doar durere mare in toate pàrple. Iar dacà vrep: singura scàpare sigurà este de a nu ajunge aici. Este o cale care ìnsà n-a.re fàràdelegi - Taina cununiei. Aceasta-i toatà taina §i cursul ei.

Ori ace§tia sunt prunci nàscufi din somnul necurat, martori ai nelegiuirii pàrinplor, cjnd stai sa cercetezi (ìn^elepciunea 4, 6). Legea atotp xiternicà ce intoarce faptele oamenilor in brande lor, o striga Sfànta Carte in fiecare veac de oameni: „Fili desfy~^naplor nu vor uvea desàvarfire, fi sàmanfa iefità din pattai nelegiuit se va stinge, cà de vor trai fi vor avea viafà lurt^gà, nu vor fi de nici-o treabà fi necinstite vor fi bàtrànepMe lor cele mai de pe arma, iar de vor muri de timpuriu ^0r fi farà de nàdejde p fàrà de màngdiere in zitta judecàfii. Od neamul celui nedrept are groazmc sfàrfit” (In$elepciunea 3», 16-19). ,JEu, Domnul Dumnezeul tàu, sunt un Dumnezeu ràvnitor, care pedepsesc pe

le

copii pentru vina pàrinplor ce M*a% Uràsc pe Mine pana la al treilea neam fi al patrulea neam ¡¿l Uà milostivesc panà la al miilea neam, càtre cei ce Ma ite.¿fase fi pàzesc porunci Mele” (Ie§ire 20, 5-6).

7 4 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖❖ •> Fami l ia creat ina ♦>❖ 73 ■ ■■■■- . . — -1 ■ ■ ■ ■ ■ - ■ — ■ ■ . - ■ -

Dar milostivirea lui Dumnezeu, care nu de bunàvoie umile§te §i pedepse§te pe fiii oamenilor (Plàngerile lui Ieremia 3, 33) aduce in càte unii inclinàrile bune ale stràbunilor §i copilul de mie ajunge la deosebirea intre bine §i ràu. Despre ace§tia zice Dumnezeu: „Un copil care vàzànd pacatele, vàzànd toate càte le-a fàcnt tatàl sàu, el se pàzefte fi nu face nimic asemenea,... acest om nu va muri pentru nedreptàfile pàrintelui sàu, ci in veci va trai, pentru cà fluì a fàcut ceea ce era drept fi legiuit fi toate legiuirile Mele le-a finut fi le-a implinit, de aceea va trai.” (Iezechiel 18, 14-19; 17, 19).

{Ridicarea càsàtoriei din desfrànare la inàlfimeade Faina este singnra stavilà in calea pustiirii}

lata càt de càt in^eleasà sporirea pustiirii ce se lucra in ascuns in firea fiecàrui rànd de oameni, care acum, in zi- lelè noastre, s-a aràtat in afarà, cu urgie mare. Càci: „De unde v in ràzboa ie le f i de unde cer tur i le d int re vo i? Nu oare de a ic i : d in pof te le voast re , care se lupta in màdu lare le voas- t re?” (Iacob 4, 1).

Cine va opri pràpàdul pustiirii? - „Farà Mine nu putefi face nimic bunF (Ioan 15, 5). Pràpàdul pustiirii nu se va opri pànà cànd nu vor scoate oamenii desfrànarea din inimile lor §i pànà nu vor §ti de Dumnezeu (Osea 4, 1-10). „Cei ce se fin de trup, poftesc cele trupeftì iar cei ce se fin de Duh, cele duhovnicefti. Càci cugetul trupului este moarte, iar cugetul Duhuiui este viafà fi pace. Pentru cà cugetul trupului vràjmàfie este impotriva lui Dumnezeu, fiindcà nu se supune legii lui Dumnezeu fi nici nu

poate. De aceea, cei ce sunt in trup (in curvie) nu pot sà placà lui Dumnezeu.” (Rom. 8, 5-8).

Cei ce sunt ai lui Hristos, trupul §i 1-au ràstignit im-


preunâ cu poftele. „Nu suntem datori trupului, ca sa vie- puim dupa trup. Cad dacâ viepuipi potrivit trupului, vepi muri, iar dacâ ucidepi eu Duhul poftele trupului, vepi fi vii. Fiindcâ topi capi cu Dubul lui Dumnezeu se poartâ, aceptia fiii lui Dumnezeu sunt.” (Romani 8, 12-14). „Cad aceasta este voia lui Dumnezeu: sfinpirea voastra, a va feri voi de toatâ desfrânarea. Sa ptie flecare dintre voi sâ-pi stâpâneasca vasul sâu întru sfinpenie pi cinste, nu în patima poftelor, cum fac necredinciopii, care nu cunóse pe Dumnezeu... Câ nu ne-a cbemat Dumnezeu spre necurâpie, ci spre sfinpenie” (I Tesaloniceni 4, 3-7).

Pe vremea Sfântului Apostol Pavel, încâ sufla urgie mare, mai aies peste crejtini. De aceea mulçi î§i luau de la ei în§i§i sfat sa se înfrâneze desâvâr§it în câsâtorie, eu gând sâ fie gata oricând de Sfama Impàrtâ§anie §i de mârturisi- rea muceniciei. Sfântul Pavel, însâ, socotind copiii - mugurii càsâtoriei, n-a îngàduit înfrânarea desâvâr§ità de- cât pentru vremurile de post §i rugâciune (I Corinteni 7, 5). Socotind însâ §i nevoia ceasului de façà, urgia vremii de atunci, le dâ sfatul acesta: „Bine este pentru oricine sâ fie a§a cum se gâse§te. Légat e§ti eu femeie, nu càuta desfa- cere. Dezlegat e§ti de femeie, nu càuta femeie... Câ de acum vremea s-a scurtat. A§a încât cei ce au femei, sâ fie ca $i cum nu ar avea... cei ce cumpârâ ca §i cum n-ar stâ- pâni §i cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca §i cum nu s-ar foiosi de ea. Càci faça acestei lumi trece.” (I Cor. 7, 25-40).

In zilele acestea mai de pe urmâ, când §i nouà ni se pare cà „de acum vremea s-a scurtat”, cercetànd firea durerilor, am aflat desfrânarea încle§tând pe oameni §i lucrându-le de zor dârâmarea în întindere §i în adâncime. lar pe de altá parte preopi vremurilor noastre n-au mai urmârit-o ca pâcat §i ca atare sâ o mâture afarà din Taina

*1**1* Fa m i l i a creat ina ❖ ❖ 7 5

lui Dumnezeu, adicà din càsàtoria cre§tinà. A§a se face cà, „ l ips ind preotu lu i cuno^t in fa leg i i § i bà t rànu lu i s fa tu l” (Iezechiel 7, 26), oamenii orbecàie in mul;imea ne§tiin$ei §i a lipsei de sfat, care s-a intins ca o noapte de osàndà peste bie$ii oameni, care dorm lini§tiî somnul de primejdie, de bunà credila cà aceea39 nu-i pàcat.

Dar fiind rànduit sa vàd §i sa ascult mereu durerile oamenilor, care vin de pe urma pàcatelor §i a lipsei de sfat, §i ajungànd adesea una cu durerea lor, ìntr-o zi, slu- jind Sfànta Liturghie, rugandu-mà „pentru pacea a toatà lumea pentru bunàstarea S f ln te lor lu i Dumnezeu b ise- r i c i \ aud deodatà in urechea dinlàuntru infruntarea amar- nicà: ,,Nu te ruga de Mine sa le dau pace, roagà-te de oameni sà-§i schimbe purtàrile, dacà vor sa mai vada pace pe pàmant”

§i am ìnêles pe urma multe lucruri... drept aceea, as- cultàtor Poruncii, trebuie sa strig cuvàntul Scriptum ca o sunare de alarmà: „Dumnezeu vestente acum pe oameni, ca to$i, de pretutindeni, sa se pocàiascà” (Fapte 17, 30). Adicà sà vinà la via$à curaià, dupà invà$àtura drept màritoare a Bisericii lui Hristos, iar cànd vremea o va cere, sà màrturiseascà pe Hristos cu prepal vie$ii, nete- màndu-se de moarte. In alt fel nu se poate ridica o stavilà pustiirii ce se intinde peste bieîi oameni. Iar ridicarea stavilei este ridicarea càsàtoriei din desfrànare, la inàlji- mea de Tainà, intre cele 7 Sfinte Taine, ca oamenii sà nu ingàduie §erpària fàràdelegilor.

Iubirea desfrànàrii ii face pe oameni gro§i la minte §i la obraz, §i nu inêleg cinstea. De aceea, mugurii càsàtoriei lor, copiti, ii dau pe pàrinî cu

39Desfrànarca dintre sop

7 6 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca ❖ ❖capul de to$i pere- pi §i prin purtàrile lor rele le azvàrle cu copite in obraz, iar la ràndul lor indoit vor lua §i ei de la copiii lor.

Làmurit cà lucrurile nu mergeau bine!Nu farà in$eles „a fost chemat §i Iisus la nuntà,

cu ucenicii sài” (Ioan 2,2), ci ca sà pricepem cà la nuntà se face prima minime dumnezeiascà, spre bine. Numai prin tocmirea càsàtoriei dupà Hristos, care este mintea desà- vàr§it stàpànà peste patimi, se pot scoate ìnclinàrile rele afarà din fire §i sà nu mai fie date mo§tenire sporità din neam in neam §i sà chinuiascà pe oameni.

Iar via$a curatà a càsàtoriei, dupà cinstea ei de Tainà, este aceasta:

1. Binecuvàntatà este numai rodirea de copii; totce este in afarà de rostul acesta, in privinja trupeascà, este desfrànare §i pàcat §i sà nu se mai facà.

2. Vremi ingàduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele intre posturi. Insà dacà numai sopi amàndoi sunt invoip pentru rostul rodirii de copii;

3. Vremi oprite sunt acestea:Cele patru posturi mari de peste an;Cele trei zile de post pe saptàmànà (miercuri §i

vineri, iar luni numai dacà este voin$à):Sàrbàtorile §i zilele asupra sàrbàtorilor;Vremea necuràpei;Vremea de slàbiciune sau de boalà a unuia din

sop;Vremile de tulburàri §i ràzboaie, precum §i

oarecare vreme dupà acestea, pentru cei ce au luat parte la eie;

Vremea oprità cu mare asprime este toatà vremea sarcinii, precum §i toatà vremea alàptàrii.

❖ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 7 74. Cei ce se dovedesc neroditori, sà se injeleagà

la petrecerea frà^eascà, evitànd pàcatul;5. De la incetarea semnelor femeii, inceteazà

§i datoria cäsätoriei, a chemärii de copii.6. Urmánd a§a, nu se mai íntámplá:Crime de avort;Blestemá^ia ferelii;Färädelegea desfränärii; §i alte spurcäciuni.lata cu ce randuialä sä fie sopi de un ín$eles. De

ce a§a? Lámuriri:1) . {Binecuväntatä este numai rodirea de

copii}O cäsätorie cre§tinä nu e cu putin$ä decát íntre

cre§- tini convin§i.Necredincio§ii ín Dumnezeu nu pot avea parte de

Taina lui Dumnezeu, in care nu cred. Pana cánd cineva este in afara credinjei cre§tine dreptmäritoare, tot ce face e päcat §i päcatul íi este lege. Cu necredincio§ii nu e cu putin$ä via$a curatä. Prin rábdarea chinuirii de la ei, pot fi biruiji de Dumnezeu §i ínviap din moartea in care tráiesc. Cáci cata vreme sunt numai trup, sunt printre morp §i cánd aflä despre Dumnezeu §i suflet, ínvie din morp §i íncep pocäinja.

Ajutat¡i-le, rábdand tóate de la ei, dar ímpotrivindu-vá pácatului, chiar daca ar fi aceasta o mucenicie neíntre- ruptä. „Femeia sä se teamä de bärbat” cánd Hristos este capul bärbatului (Efeseni 5, 22-24; I Corinteni 11,3), dar cánd capul lui e päcatul §i „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat de mántuire lúa de la dánsul. Färä Hristos este mort, iar sfatul morplor duce la moarte; acolo sä nu mergep. De morp sä nu avep fricä. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici vouä sä nu vä fie teamä. Toatä teama sä vä fie de

7 6 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca ❖ ❖päcat, cäci pe aceasta au avut-o §i Sfinpi.

- De aceea sunt oprip de la cäsätorie:1. a. Nebunii; b. Indräcipi; c. Bäutorii; d. Slabii de

78 ❖❖ Pàr in te le Arsente Boca — -■ -- 1 .= rr =■ ■■=■ .jr.-ar — ss- .z=r=-z=x=. -=■■■= z.::.aa.•-=-■=-= rr.rr.s-gr-— —

minte §i cei cu boli lume§ti.2. Rudeniile de sànge pana la gradui opt.

(Verii de alIV- lea grad ìi ingàduie pravila bisericeascà, insà am vàzut §i la depàrtarea asta copii insemnap cu pàcatul amestecàrii de sànge §i cu sànàtatea zdruncinatà pentru totdeauna).

3. Cei prea deosebip cu varsta. Depàrtarea cea mai mare ce poate fi ingàduità este de §apte ani. Ce trece peste ace§tia dovede§te patima desfrànàrii care se ràzbunà. Vàduvii sa ia vàduve.

4. Varsta ingàduità pentru fete: de la 18 la 20 ani, iar pentru bàie$i: spre 25 de ani. Adicà varsta la care sa pri- ceapà pe ce cale merg §i cum trebuie sa meargà. §i incà de ceva trebuie sa se a§tepte o varsta mai màri§oarà: ca sa se vada pe càt e cu putin^à tóate inclinàrile din cei doi tineri, care numai cu varsta se arata. A§a se ìntàmplà cà ìnainte de càsàtorie au o purtare, iar dupa o oarecare vreme rasar alte purtàri, pentru care bucuros ai fi càutat tovarà§ul vie- $ii in alta parte.

5. Càsàtoriile fàcute dupà sfatul sau sila pàrinplor, care socoteau averea - patima làcomiei - n-au dus la capàt bun. Averea toatà s-a impràpiat.

6. Cercetap ce purtàri au avut pàrinpi, cei patru bunici, stràbunicii, càci a§chia nu sare departe de butuc (trunchi).

7. Nu incepep càsàtoria cu pàcatul, cà silici Taina lui Dumnezeu, §i-L vep avea impotrivà. Pànà la cununia Bisericii, top sunt datori a avea fecioria nestricatà, §i fete §i bàiep. Celui ce crede in Dumnezeu §i pne posturile §i are un duhovnic, ii este

8 0 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca *1**1*cu putinjà. Celuilalt, nu i-a fost cu putin$à intài, nu-i va fi nici pe urmà. De aceea, cei ce róbese la patimi trebuie sa dovedeascà intài indrepta- rea de tóate patimile §i sa ajungà la credila Iucra- toare, apoi sa ìntemeieze càsàtorii, càci altfel numai

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 7 9

inmútese ràul íntre oameni, mai osándind §i pe al^ii impreuná cu danjii.{Cásatoria nu este numai o aprindere de trupuri,

ci este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu}Daca inainte de Hristos, Tobit (8, 8) a zis

cuvántul: , JDoamne, ia tá , iau pe aceastà sarà a mea , nu pentru impl in i - rea pof te lor me le (curv ie ) , c i o fac cu in imà curata ’, (ci íntr-a- devár ca femeie), cine, in vremea noastrà mai crede a§a?

Cásatoria nu este numai o aprindere de trupuri, iar unde este numai atáta vine ura $i face vrajbá! Nunta este mai mult decát acestea, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu. De aceea numai cánd cei doi so$i sunt unip cu sufletul ín Dumnezeu, dàinuie§te §i unirea cea tru- peascá §i aduce roade dupa Dumnezeu: copii curaci, trágá- tori spre El.

2. §i 3. {Vremi oprite §i vremi ingàduite chemàrii pruncilor la via¡a}

E opr i tá vremea pos tur i lo r § i a sa rbátor i lo r . Intái e sufletul §i Dumnezeu, §i pe urmá trupul. Cánd poartá omul grijà de suflet, iese din pofta trupeascà, o stinge chiar, ca sá poatà primi Sfánta Impártá§anie, máncarea sufletului, §i de care trebuie sá se apropie tot cre§tinul macar de patru ori pe an.

Postul e ránduit toemai spre stingerea poftelor trupului. Cata vreme omul nu iese din poftá nu se poate apropia de Dumnezeu. Copiii chemap ín sárbátori §i posturi, to$i poartà in ei pàcatul pàrintesc. Càci precum párinpi lor n-au pnut seama.de ziua Domnului, a§a nici copiii nu vor pne seamá de voia lui Dumnezeu §i de sfatul párinplor.

E opr i tá vremea necurape i . In Lege, cei ce cálcau rán-

8 0 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca *1**1*

f

duiala aceasta erau omoráp cu pietre, pentru cá pruncul ce se zámislea ín vremea necurápei la ei, avea inclinan spre lepra, fiind o |,ará calda, iar la noi va avea inclinan spre orice putrezire de viu.

E opr i tá vremea de tu lburar i § i razboa ie , pentru ce i ce iau par te la e le , fiindcá ín acestea li se zdrunciná nervii §i au o pornire spre vársare de sánge.

Apoi mai e §tiut cá pruncul ce se va nape, se va ala- tura párintelui mai slab ca sá pná cumpána; se ínjelege astfel de ce ín rándul de copii de dupa razboaie sunt mai mulp báiep §i mopenesc apucáturile rázboinice ale taplor, dar §i zdruncinarea lor nervoasá din vremea cánd i-au chemat la via^á; se mai ín^elege de aici §i de ce copiii ace§- tia vor face revolupi §i vor sfár§i cam prost, ca unii ce vor fi mereu ín stare de rázboi cu ceilalp oameni. De aceea, mai apeaptá pupn pana ce se mai linipesc nervii §i nu mai ai vise tulburate cu spaime de rázboi, cá ín starea aceasta nu pop chema decát un báiat, care, §i din graba ta, poate apuca pe calea pu§cáriei. la sfatul la vreme, cá acesta face minuni!

{E opritá cu mare asprime vremea sarcinii §i vremea aláptáriij Iatá pentru ce e opritá toatá vremea sarcinii:

O datá, pentru cá nu mai are rost40.Apoi, pentru cá tóate simprile celor doi párinp, dar

mai ales ale mamei, prin care trece ín vremea aceea, se íntipáresc cu deosebire, ín mugurele ce s-a plámádit. Deci iatá o mare cheie a lucrurilor: precum au fost purtá- rile §i tóate sim$ámintele mamei ín vremea celor nouá luni, a§a va fi §i mo§tenirea 40 Pruncul fiind deja in pántecele mamei,

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 7 9copilului ce se va na§te pe toatá via^a sa. Dacá párinpi i-au tulburat tocmirea cu

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina ❖ ❖ 8 1

fàràdelegea desfrànàrii, aceasta se va intipàri intr-insul cu tàrie mare. Iar cànd se va na§te, pana nu ajunge sa pri- ceapà se va juca cu sora „de-a mí re le cu mireasa sa” , §i incà de la §apte ani. Mai tàrziu va ìncerca la dobitoace, sau se va deda la curvie cu mana, pe urmà la curvie in toatà regula, patimi care-i vor omori milioane de celule nervoase. §i de nu se va intàlni cu cineva care sà-i cunoascà boala, pe la vàrsta càsàtoriei ajunge in doaga nebuniei. Despre sporul la carte nici nu mai vorbesc, patima aceasta le tàm- pe§te mintea, càci incepe sa se poatà face de pe la 14 ani. lar daca nu i se dà de leac, nu lasà pe om nici la 70 de ani. Tóate patimile slàbesc puterea de impotrivire a sufletului, pustiind §i trup § i suflet § i pierzàndu-le pentru ve§nicie. Cei ce pàtimesc de aceasta, Untai sa se tàmàdu- iascà apoi sa se càsàtoreascà.

Doctorii dau sfatul càsàtoriei numaidecàt, fàrà sà socoteascà roada bolnavà ce vor chema-o pe lume sà se chinuiascà, §i peste tóate, dacá aduc vreo roadà.

Prin urmare, inclinàrile pe care le-au avut pàrinpi in vremea sarcinii, acelea vor fi conducàtoare in toatà via$a copilului ce vine. Acum e vremea cea mai scumpà de a ingriji de purtàrile viitoare ale copilului, càci acum pop semàna intr-insul inclinàrile unui sfànt, sau apucàturile tàlharului. Se roagà pàrinpi in vremea asta, se impàrtà- §esc cu Sfintele Taine, petrec cu dragoste de Dumne- zeu, a$a va fi ji toatà viapi copilului ce se va na§te, §i nu vei avea bàtaie de cap cu el cà nu crede, cà n-ascultà $i umblà dupà rele. Intors, §tip cum e!

Dar f i v remea a làptàr i i t rebuie / im i ta cura ta , cà incà e legat de mamà §i de purtàrile ei. Apoi nu poate rodi copil nou, pentru cà nu-§i poate impàrp sàngele in trei pàrp §i tóate sà meargà bine: o

❖ ❖ Fa m i l i a creat ina ❖ ❖ 83 ~ "parte cu laptele, alta pentru sine §i

8 2 ❖ ♦ > Pârintele Arsénié Boca » > • >

a treia parte pentru cel de pe cale. Dacá sunt mai de§i decât îngâduie rânduiala aceasta, top sunt slabi §i nu-s de trai.

Dar de aici se mai înplege ceva: câ pe màsurâ ce s-a întârit desfrânarea în mâdularele oamenilor, a scâzut §i puterea lor de aparare împotriva bolilor de tot felul, iar câzând în acestea foarte greu se tàmâduiesc, de§i mijloa- cele de vindecare sunt din ce în ce mai bune. Orice fel de desfrânare e o putrezire înceatâ ... ca gunoiul care arde... §i scurteazâ zilele omului.

Luap aminte, câ pentru osteneala pârinplor dupa voia lui Dumnezeu, Se milostivejte spre copii §i-i bine- cuvinteazâ eu daruri, precum Insu§i a zis: „pânâ la a l mi i lea neam ” (Iejirea 20, 6) pentru cei ce-L iubesc pe El.

4. 5. {Despre sopii neroditori}înainte de câsâtorie întrebap medicii cum stap (cu rodirea sau nerodirea pântecelui). Iar cei ce n-ap fâcut-

o pânâ la câsâtorie, întrebap-i ce se mai poate drege. De aici vâ pot spune aceasta: se poate întâmpla ca amândoi sopi sâ fie roditori §i totu§i roade nu aduc. Ce sâ fie? Pe unul din sop, eu deosebire pe bârbat, 1-au ajuns faptele lui din tinereçe: era curvar, onanist, sau ait chip de pâtima§, §i mult fàcând fàrâdelegile acelea i-a slâbit frâna §i repede îl trece firea, înainte de clipa când s-ar fi deschis tot pentru o clipâ mitrasul femeii sà-i primeascâ sâmânça. Femeia n-are a§adar nici o descârcare, bârbatul nu o mulçumeçte, i se face scârbâ de el, încetul eu încetul se îmbolnâvepe. Iar daeâ se duc la doctori, ace§tia cunoscând §i ei pricina, câ n-au potrivite timpurile, dau sfatul pâcâtos de a încerca eu altul, §i iatâ stricându-se câsâtoria. §i de unde începâtura la tóate acestea? Din pâcatele tinereçilor, pe care atotpu- ternicia §i rânduiala firii p le-a întors sâ p le duci în spate.lata de ce trebuie fecioria nestricatà sa o aibà §i feciorii.

Faceti bine $i $ine$i posturile, osteni$i-và trupurile sa nu zburde (sa nu azvàrle?) §i ... este Dumnezeu Care ajutà pe tot cel ce zice: Doamne ajutà! Intàri$i-và cu Sfànta Impàrtàjanie §i nu se poate sa nu se poatà.

Iar dacà n-aî fàcut acestea §i a$i ajuns aici41, pleca$i- và puterii mai tari §i petrecep pentru suflet. Càci tot ce se dovede§te farà rost pentru Dumnezeu tulburà con- §tiin$a §i màrturisejte cà-i pàcat. Ajun§i aici sa iinem parte con§tiinêi, ca sa firn pe placul lui Dumnezeu §i sa dobàndim iertare.

Un sfat: sa va dorici copii de la inceput, din tinere$e, pana ce pàrin$ii nu s-au hodorogit de grijile vie$ii §i de multe pacate, càci sunt mai ageri §i de mai bunà nàdejde in via$à. Copiii de la bàtraneêa pàrinplor sunt mai stin§i, pare cà lipse§te vlaga din ei §i due o via^à chinuità, pentru cà au mo§tenit o zestre slàbità 42. Càci via$a §i a§a este o cheltuire neinduratà, §i dacà mai e §i cu gre§eli, le dai ca povarà copiilor. Totu§i se poate ajunge pànà la 12 copii fàrà cusur, ceea ce va veni vremea sà fie o datorie.41^ Neroditori.42 Clàtinata.

❖ ❖ Fa m i l i a creat ina ❖ ❖ 83 ~ "Urmànd a§a (dupà sfaturile de mai sus) nu se mai intàmplà:

a) . Crima de avort.Crima de avort este mai mare decàt simpla crimà, pentru cà se face contra unui copil fàrà apàrare. De

aceea cere cap de mamà §i de tatà. Sàngele lor strigà la Cer ràzbunare §i pu$ini scapà. Nenorocirile intre oameni, ràz- boaiele, au §i rostul acesta de-a face dreptate, acolo unde nu s-a fàcut pocàin^à. ,,Sà nu spurcaji pàmantul, pe care


avep sa trâiçi; cà sângele spurcâ pàmântul, §i pàmântul nu se poate curâçi de sângele vârsat pe el altminteri, decât eu sângele celui ce 1-a vârsat” (Numeri 35, 33).

b) . Blestemâçia ferelii de zâmislirelata unde duce blestemâçia ferelii de zâmislire: la

îm- bolnâvirea nervilor interni ai soçiei, care râspund eu un capât în §ale, încât femeia nu mai poate ridica de jos nici un braç de lemne §i nu mai poate merge. Vin durerile de stomac §i de rârunchi, §i acestea u§ureazâ câpâtarea diferitelor boli, care greu se mai vindecâ, printre care §i „poala alba”. Iar a treia supârare este câ stricâ toatâ rându- iala dinâuntrul femeii, care ajunge desâvâr§it neroditoare. A§a se râzbunâ firea pentru fapta aceasta. De aceea nu trebuie sâ îndrâzneascâ fetele a se gândi la câsâtorie înainte de vârstà (18-20 de ani), când sà fie în stare de a na§te copii. Sfatul gre§it al pârinçilor de a le câsâtori prea tinere eu sop prea deosebiçi ca vârstâ, îi face pe ace§tia sâ se fereascâ de sarcinà, nejtiind urmarea care este mult mai multâ decât în§irai aici. A§a se întâmplâ câ neamul celor fârâ de sfat se stinge.

c) . Fârâdelegea desfrânàriiNu apârap desfrânarea câ nu are nici o apârare. Ea

nu întreçine ci mai curând sau mai târziu macinâ dragostea între soçi §i duce la urâ §i ràzbunare, ca orice pâcat.

Alte lucruri de §tiut:{De la pârinfi §i buttici se mo\tene$te înclinarea

de a crede sau a nu crede în Dumnezeu}Vàd oameni, dar mai aies copii, chinuindu-se între a

crede în Dumnezeu §i a nu crede. Lupta lor între bine §i râu, de multe ori, e a§a de mare încât se tem sâ nu-§i

♦ > ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 8 5piaf- dà mintea. Iar ei încâ sunt copii. De unde vine chinuiala aceasta? De la párinpi §i bunicii care sunt íntr-insul. Se aflau íntre dán§ii unii care credeau ín Dumnezeu §i al$ii care credeau ín cel ráu. Se mo§tene§te atát ínclinarea de a crede ín Dumnezeu precum se mo§tene§te §i ínclinarea de a nu crede. Tot ce e sánátos ín párin^i inclina spre Dumnezeu, iar tot ce e pacatos sau bolnav inclina spre íncepáto- rul ráutápi; iar ín copil se bat cap ín cap aceste inclinan potrivnice. Dacá nu este cineva ca sá-1 ajute ín vremea lui de cumpáná, se poate íntámpla sá fie biruitá partea buná de cea rea, cáci mai totdeauna imprejurárile47 din afará a§a „ajutá”, - dacá ínsá are parte de un sfat la vreme trece cu bine peste vremea chinuirii sale §i mai vede linijtea. Cunoas- cá deci, cá firea párintelui necredincios, cát a mo§tenit-o, trebuie sá o biruie, lipindu-se de Dumnezeu, Care nu are de lepádat pe nimeni. Unii ca ace§tia trebuie sá cálá- toreascá ín via;á cu foarte mare grijá §i sá nu cadá de la poruñea la desfránare, cá se pot stárni la bátráne^e gán- duri de hulire ímpotriva lui Dumnezeu, chiar ín vremea rugáciunii §i gata, gata, sá dea ín deznádejde de mántuire. Mántuirea se aflá ínsá rábdand toatá supárarea aceasta.

Iatá de ce nu e bine nicidecum sá-$i dai copilul ín casa necredinciosului, cá e chinuire §i pentru el §i pentru urma§ii lui, din neam ín neam.

♦bErau multe §i mari pricinile pentru care trebuia un

leac puternic ca acesta. Iatá-1 dat la índemána fiecáruia, tuturora: unora spre bucurie mare, ahora spre supárare mare. Cei ce au pdz i t cu s f in fen ie prav i la s fantá , s f inp ise -vor , § i ce i ce au

8 6 ❖ • > Pârintele Arsénié B oca* > • >invá¡at -o , vor § t i ce sa raspuñdá .

(ínjelepciunea lui Solomon 6, 10).

4 Imboldurile.Pentru necredincio§i - „dupa sfatili Pârinçilor” - n-

am nici un cuvant, iar pe desfrânaçi îi va judeca Dumnezeu.

Pâstorul î§i pàze§te oile ... iar lupii îl gâsesc de vinâ; nimic nou.

Chemâm însâ din nou pe Iisus la nuntâ ... caci cei ce se pogoarâ în lumea aceasta43, vin în vremea noastrâ peste mâ- surâ de rânip, §i urmârile cele mai grele abia de acum vin.

lata de ce vine Iisus la nuntâ §i nunta§ii la judecatâ.Doamne, ajutâ-ne sa facem voia Ta! Amin!

Despre durerile oamenilorLucrul care îi arde pe top este pocania - pocâinça -

pe care o trimite Dumnezeu, ori vrem ori nu vrem. De aceea este bine ca sâ ne pocâim de bunâ voie, sa nu ajteptâm sâ ne trimitâ Dumnezeu pocâinça prin necazuri de tot felul, caci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt pacatele noastre. Deci, dacâ pâ$e§ti necazuri în via$â, aflâ câ ai fâcut grejeli. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.

Acum sâ va dezvelesc câteva feluri de pâcate, ca astfel sâ pricepep însà§i durerile voastre.

I. Bete§ugurile trupului.Din trei pricini se îmbolnâve§te trupul:1. De otrâvuri din lipsa postului.Carnea este o otravâ, §i se mistuie tot eu ajutorul

43 Copiii.

♦ > ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 8 5unei otrâvi care este fierea.

2. Din najtere, pentru cà fie marna sau tata nu a fost treaz când s-a zâmislit copilul. Fugiçi de bàrbari ca de foc,

❖ ♦ > Famil ia creat ina *1**1* 8 7când sunt arnesi de bâuturâ.

3. Din desfrânare, pentru câ trec mâsura cuvenitâ §i începe sà-i doarâ spatele, spinarea, §alele, slâbesc nervii, devin iup §i nerâbdâtori. Tóate acestea, pentru câ nu §i-au înfrânat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care saracene. A§a §i trupul care §i-a mâncat toatâ vlaga.

II. Vrajba în casa.Ascultap pricinile pe care le au §i apoi ce sa faca, ca

sa nu le mai aibâ. Vrajba în casa vine din pacate. Tóate î§i au izvorul în pacate.

1. Neapârat vine vrajba în casa daca càsâtoria s-a înce- put eu stângul, adicâ eu desfrânarea.

2. Mai vine, apoi, daca sopi tràiesc în câsâtorie nelegi- timâ, sau farà cununie bisericeascâ. Este un prim pâcat, pe care top îl plâtesc eu vrajba. De aceea, top trebuie sâ intre la cuminçenie §i sâ se legiuiascâ daeâ sunt a§a.

3. Din curvii nemàrturisite, fâcute înainte sau dupa câsâtorie. Astfel au intrat într-o casâ nouâ cu o pecete drâceascâ pe trupul §i pe sufletul lor $i, pentru câ nu s-au mârturisit, acel pâcat are sâ le spargâ casa, tocmai pentru câ n-au omorât pe diavolul, care este cel care face acest lucru.

4. Lâcomia de avere a unui pârinte când §i-a mâritat fata sau §i-a câsâtorit feciorul. O asemenea câsâtorie nu pne, pentru câ s-a fâcut cu o lucrare a diavolului. De vei mârita fata ta numai pentru avere, câsâtoria lor va sfâr§i eu vrajbâ §i eu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cuminpp-vâ pârinçilor eu sfaturile când vâ mâritap fetele sau vâ însurap feciorii.

5. Nepotrivirea de vârstâ. Sunt pârinp care-§i mâritâ fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este vâduvâ

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina *1**1* 8 988 ❖❖ Pàr in te le Arsenie Boca ♦>❖

— = —......................... = = ■ .... . .= ............... 5 |,

(sau divorerà n. ed.) §i incà cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de varstà, càci ce poate face o fata a§a tanàrà in J fa$a unui vlàjgan, om in toatà firea. Aceasta diferen^a mare | de vàrstà este un pàcat inaintea lui Dumnezeu. §i din cauza aceasta, casa aceea nu pne ci se sparge §i in aceste cazuri pàrinpi trebuie sa recunoascà cà au dat un sfat prost.

6. Din negrija de suflet a celor din casa, din negrija de spovedanie, de Sfànta Impàrtà§anie §i de rànduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu. Fiindcà dacà nu le pàzesc pe acestea, pàzesc pe ale diavolului, §i nu pot sa aibà Uniate.

7. Din petrecerea fàrà post. Cei ce se umplu de manie sunt cei piini de fiere, care se ìnmul5e§te in corpul omului atunci cànd mànàncà carne multa §i nu postele. Piini de fiere fiind, se umplu de manie §i astfel ì§i sar in cap unii la alpi. A§a, pentru o vorbà càt de neìnsemnatà, pentru o bucata de lemn ce nu e la locul ei, ii sare in cap celuilalt.

8. §i o ultima pricinà este desfrànarea soplor. Dar sopì cum desfràneazà, cànd sunt legiuip? A§a bine, càci nu mai pn seamà de miercuri, de vineri, de zilele postului §i de sàrbàtori. Nu mai pn nici o rànduialà. §i bate Dumnezeu nerànduiala ca sa se facà rànduialà.

III. O alta din durerile noastre: paguba din curte §i uite, paguba in agoniseala voastrà.

§i acum, iatà pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania asupra avutului nostru.

1. Unii din stàpàni le dràc ide §i atunci sà nu se mire, dacà li se impline§te cuvàntul, càci dà Dumnezeu dupà cuvàntul lor.

2. Lncreazà Dumin ica . Cà dacà Dumnezeu n-a lucrai Duminica, nici pe nu ip este ingàduit ca sà lucrezi §i dacà vei lucra, vei pierde nu numai ceea ce ai lucrar

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina *1**1* 8 9

Duminica ci §i ceea ce ai lucrat in cursul sâptâmânii. Sa nu ascultap de sfatul nimânui când este vorba de cinstirea Duminicii. Fiecare ì§i are socoteala lui, tu însâ ai un suflet. Caci va veni vremea sa ceri apa cu bilet.

3. §i mai are pagubà cel ce se u i tà la agon isea la sa ca la ocb i i d in cap. §i-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca sa p-o împotmolepi cu gunoiul lumii, ci ca sa p-o ìndrepp spre Tatàl, Cel din ceruri. Pe El sâ-L iubim, de El sa ne lipim inima, càci neasemânatâ este piata pe care ne-o da Dumnezeu, fa$a de cea data de lume. De aceea nu-p lipi inima ta nici de proprii tài copii, caci de-i patinai durere m cele iubite peste mâsurâ, cine te va mângâia?

4. Ai cumparat d in mar ia rea , d in mânâ pât imaçâ , d in mar ia care a fu ra i san de la unn i care a curv i t . De aceea, mai ìnainte de a o amesteca cu ale tale, dà-i pupna apa sfinptà, cu faina, caci sa §tip, pacatele trec §i asupra pâmântului pe care-1 calci §i asupra vitelor.

Când a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pâmântul: „Pentru ca ai ascultat de glasul femeii tale §i ai mancat din pomul din care p-am poruncit: «numai din acela sa nu mânânci, §i ai mancat dintr-ìnsul», blestemat sâ fie pâmântul ìntru lucrurile tale! Intru necazuri vei manca dintr-ìnsul in toate zilele viepi tale! Spini §i pâlâmidâ ìp va rodi pe §i te vei hrâni cu iarba pâmântului! In sudoarea fe^ei tale îp vei mânca pâinea ta, pânâ când te vei întoarce în pâmântul din care e§ti luat; câ pâ- mânt e§ti §i în pâmânt te vei întoarce” (Facere 3, 17-19). Iar femeii i-a zis: „Voi înmulp mereu necazurile taie §i suspinul tâu, în dureri vei najte copiii; §i spre bârbatul tâu va fi întoarcerea ta; §i el te va stâpâni” (Facere 3, 16). O gre§ealâ a noastrâ atârnâ asupra întregii averi.

9 0 ♦ > • > Pàrintele Arsente Boca *1**1*

5. Cineva se pne de vrà j i asupra ta , iar tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucreazà cu diavolul asupra ta §i asupra vitelor tale §i atunci tu tànje§ti §i vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru cà tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu. §i ca sa nu mai poatà lucra duhurile rele, curà$e§te-p trupul tàu prin post, fa sfe§ta- nie, pune-p o Sfàntà Cruce in cune §i roagà-te lui Dumnezeu sa te ocroteasca.

6. Mai pop avea necazuri §i din cauzà cà, in cunea in care stai tu, sau pe pamàntul pe care-1 lucrezi apasà j i i rà - minte, b les teme sau nedreptate: sa luap seama, sa nu ta- iap o brazdà, din pamàntul care nu este al vostru, càci aduce moarte, dar se mai poate sà ai asupra curpi §i alte pàcate. Poate cà ai cumpàrat aceastà cune cu bani muncip intr-o vreme cànd poate tràiai in desfrànare. De ace§ti bani, de§i i-ai muncit, nu te vei putea foiosi, càci §i asupra lor atàrnà §i apasà pàcatele de cànd i-ai muncit §i te urmà- re§te Dumnezeu pànà in pànzele albe. Pentru ce? Pentru cà nu te màrturise§ti, pentru cà pi §erpii in sàn §i Dumne-zeu lasà sà te mu§te.

7. Apasà b lestemele pàr in f i lo r sau a le a l tu ia asupra casei tale §i asupra ta.

8. Omorur i sau s inuc ider i fàcute in curtea ta, sau ce este §i mai des, copi i i l epàdaf i §i ingropap ici, colo. Ba in gunoi, ba làngà o altoaie. §i lepàdarea copnlor este pàcat strigàtor la cer.

9. Stàpànii au pàcate nemàrtur i s i te d in t inere \e sau mai pe urmà §i nu le-au ispà§it, cà nu-i destul sà le spui sub patrafir, trebuie sà le p ispà§e§ti de bunà voie. De aceea vine bàtaia lui Dumnezeu asupra voastrà, peste tot, pe camp, peste vite §i peste tot lucrul màinilor voastre.

IV. Copiii indàràtnici, neascultátori, necredincioji $i desfrána£i.

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 9 1Top pàrinpi luap aminte, ceilalp de asemenea fip

cu mare bagare de seamà ca sa nu càdep in astfel de gre§eli, cànd va va veni ràndul. Copiii indàràtnici vin din urmàtoarele pricini:

1. Pàrinpi nu au pàzit postul §i nu s-au putut infràna de la poftele trupe§ti §i a§a au calcai zilele §i timpurile neingàduite care sunt: Miercurea, Vinerea, Duminica, sar- bàtorile de peste an §i posturile ìntregi. Top copiii care rezultà sunt neascultátori §i indàràtnici, pentru cà nici pàrinpi lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu de a pàzi zilele sfinpte.

Intrebap-và cugetele §i va vor spune ce este ìngàduit. Astfel, ii vep vedea plàngànd §i vep piànge §i voi §i a§a vep ispà§i pàcatul in care i-ap zàmislit. Desigur cà và doare, dacà nu le-ap fi fàcut nici nu v-ar fi durut.

2. Mámele nu s-au pàzit pànà la curà^enie deplinà §i a§a se nasc copii piini de bube §i pot muri. §i dacà in vremea aceea tata a mai fost §i beat, se na§te un copil care va fi slàbànog fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amàndouà. §i iatà cum vei avea pocania de la Dumnezeu cu propriul tàu rod.

3. In vremea sarcinii nu te-ai pàzit de bàrbat, de aceea mulp copii se nasc morp sau mor de tineri sau dacà trà- iesc alunecà in curvie, pentru cà s-a intipàrit pecetea cur- veascà pe ei incà din pàntecele mamei lor.

Se gàsesc acestea in Sfànta Scriptum, càci tóate prin cate trece mama, in vremea celor 9 luni de sarcinà, fie bune, fie rele, se ìntipàresc §i in copil. Cànd va cre§te mare, tóate ìi vor ràsàri in cale.

Despre copiii lepàda£i

; Astàzi Irod s-a multiplicat; aproape cà nu ¡¡ mai exista familie in care Irod nu-ji ucide co- ¡

9 2 ♦ > ♦ > Pàrintele Arsenie Boca ❖ ❖! piii. Doar pupni copii fugari mai scapa in Via- 1 ;

$à. Unde e§ti Maica Domnului sa scapi pe ¡¡ maica omului de pofta uciga§à a lui Irod?! {Pàrintele Arsenie Boca) j

Alta durere pe care o avep voi, mamelor, taplor, sunt copiii lepàdap. Acesta este un pàcat strigàtor la cer. Este uciderea la mijloc, §i nu este cu nimic mai u§oarà.

Ascultap top cu luare aminte: sàngele lor cere ràzbu- nare. De asemenea, nu vei avea noroc44 nici cu ceilalp, ci numai plàns §i jale. Rázbunarea sàngelui varsat se face farà mila, ori p-i ia Dumnezeu §i pe ceilalp copii, ori vor cere insu§i capul mamei.

§tip bine cà aceasta se intàmplà la multe marne (uciga§e) atunci pe loe. Iar aceasta a§a se tocmepe cà atàta supàrare vei avea in casa, cà ip pierzi cumpàtul 51 uip de marea milà a lui Dumnezeu, ce o are cu top pàcàtopi, §i se apropie diavolul de tiñe §i íp bagà in cap gandul sà-p iei lumea in cap §i sà-p faci capàtul. Acesta este glasul impotriva tuturor celor care fac a§a. Mare ispitire pácese mamele care fac a§a, care au ucis copii. lar dacà vrei sà scapi tu §i ceilalp copii, pe care i-ai fàcut, trebuie sà pui in loc tot atàpa copii, ai altor femei sàrace §i sà-i botezi, iar dacà nu, ia-i §i botezap gata §i sà ingrije§ti de dànpi ca de copiii tài, cu imbràcàminte, cu incàliàminte, fàinà, bani de §coa-

44 Noroc = jansà, fericire, mulpimire, izbàndà.

❖ • > Fa mi l ia creat ina ❖ ❖ 9 3

la, pana ce sunt in stare sá-§i cá§tige páinea, §i ce scop din copiii tai, aceea sá iasá §i din aceia. lar tóate necazurile pe care le vei avea ín vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, sá le rabzi pe tóate, nádájduind ín mila lui Dumnezeu, cá íp va ierta pácatul, cáci prin rábdare ispá§e§ti pácatul. lar milostenia cu ostenealá biruie ínaintea judecápi.

Acesta este un cuvánt de mángáiere pentru voi, dar facep íntocmai cáci fa$á de Dumnezeu nu te pop pláti cu minciuni. §i-p va spune diavolul cá ai dat destul, numai a§a, ca sá te bage dator, ca sá-i fii §i lui datornic, §i sá nu-p pláte§ti fa$á de Dumnezeu datoria. §i sá ínvep pe cele tiñere sá nu facá §i ele a§a cum ai fácut tu, pentru cá tu §tii cu cátá ínfrigurare pátime§ti ín sufletul táu.

Vrei copii pupni, nu lása pe bárbatul táu sá se atingá de tiñe. Insá, ca sá putep face lucrul acesta, trebuie sá vá ínfránap cu postul, iar eu zic cu foamea. Cáci trupului acestuia de pe noi nu-i pasa, dacá ne bagá ín focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nouá sá nu ne pese de poftele lui, ci sá le mai ucidem cu postul.

Te sfátuie§te bárbatul ca sá ucizi copiii? Sfatul este uciga§, nu-1 asculta, ci mai bine rabdá sá fii alungatá de la casa lui, §i Dumnezeu va vedea osteneala ta, §i nu te va párási, ci te va milui, de vei fi vrednicá.

In tóate acestea de pana aici se íncurcá oamenii care nu postese, cáci ace§tia sunt izbip de tóate relele care de la stomac íncep, iar eu vá spun cá §i de la bráu ín jos.

Prin urmare sá vá pocáip §i sá nu mai pácátuip. Sá alergap la spovedanie curatá §i la Sfánta Impártá§anie, cáci altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastrá §i asupra avutului vostru. Nu uitap, insá, cáci postul este poarta, iar patrafirul este u§a. lar, cu

acestea vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fárá de care nu putem face nimic,

Noul Irod - avortoarea -ìmpàràteasa contemporaneità^ii

Spre aceastà ìmpàràteasa se indreaptà toate femeile ce se ìmpodobesc §i se fardeazà, iubitoare de cadouri, nepàsàtoare, u§uratice, cele cu inima ìmpietrità, pentru a-i duce impàràtesei copiii avortafi sau lepàda^i. Iatà §i medicul care pentru bani ucide fàtui cu sabia chiuretei §i-l aruncà demonilor in iad.

Ingerul Domnului piànge §i se scàrbe§te de fapta avortoarei §i a medicului.

Iatà toatà zdroaba §i roadele in osteneala de educale a omului fàrà de Dumnezeu. Iatà prima

♦ > ❖ Fami l ia creat ina ❖ • > 95etapà de ìndobitocire (indràcire), in masà, a tineretului.

(Detaliu) Pärul ei este alcätuit din çerpiiar coroana are ca diadema cranii de om.

(Detaliu) Sceptrul ei este coasa puternicä a mor^iiìnsetata de sänge nevinovat

9 6 • > ♦ > Pàrintele Arsenie Boca *1**1* j

JAàr tur i s i -vo i asupra mea Domnulu i fàràde legea ?nea, § i in - ] data Tu a i r id icat pedeapsa pàcatu lu i meu ” (Psalmul 31, 6). \ Asupra noastrà atàrna pedeapsa pàcatului §i urmeazà sa-1 \ ispà$im §i sà-1 scoatem din obicei. „De aceea, toatà sluga sa - se roage la vreme, chiar potop de ar veni sa nu-1 poatà ; potopi”. Vedep cum trebuie sa va fie a§ezàmàntul minpi, J inimii §i trupului vostru, curàpte? Càci Dumnezeu nu pà- ze§te trupul spurcat, inima §i mintea cu vicle§ug, iar dacà ne indreptàm, zilele se insenineazà §i ne vom bucura.

Dacà vep fi §i implinitori, nu numai ascultàtori, se vor urni necazurile din loc §i nici eu nu am bàtut toaca la urechile surzilor. Mai sunt ìncà multe de dezbàtut, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar nu se pot toate dintr-o datà, ci pe rànd, §i cu càt le vep auzi (§i le vep citi) mai des cu atàt le vep pne minte mai bine.

{Piata pàcatelor par infilar izbetfe §i-n urma§i} jIatà ce-i cu relele: eie vin pe capul oamenilor - §i

uneori chiar pe cap - de pe urma pàcatelor, ca platà, ca ispà§ire §i ca hotar al pàcatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea, e cà piata pàcatelor izbejte §i-n urma$i, pana la al treilea $i al patrulea neam. Iatà ce serie la „A doua Lege” - Deuteronomul (cap. 5, 9-10): , JPedepsesc paca -te le pàr inp lor in cop i i , pana la a l t re i lea § i pana la a l pat ru lea neam, a l ce lor ce Ma uràsc pe Mine. § i fac mi la pana la a l mi i - lea neam ce lo r ce ma iubescpe Mine , $ i pazesc por t ina ie Me le” .

Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii §i te trezejti slàbànog, tremurànd sau nebun la

9 8 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca *1**1*casa de ne- buni. Nu e o boalà de moarte §i, odatà

instalatà, n-are leac. §i cine distruge nervii? Iatà ce ne spun §i doctorii: bepa, desfrànarea cu bolile ei, mania §i supàràrile peste màsurà. Deci ferip-và de acestea, cà eie omoarà milioanede firi§oare (celule) nervoase care nu se mai refac in veac. Toate $esuturile se refac, afarà de celula nervoasà.

Un tata pàtima§ de acestea n-are urma§i sànàto§i, ba §i-n nepopi §i strànepopi sài se mo§tene§te ceva gàunos, care la o intàmplare oarecare ràbufne§te afarà. E destul sà se imbete un tatà o datà, ca sà aibà, din bepa aceea, un urma§ cu boala copiilor - epileptic. E destul sà-§i sperie sopa o datà, in vremea sarcinii, ca dintr-aceasta sà se aleagà un copil nenorocit pe toatà via$a.

A§a se ràzbunà pacatele pàrinplor in biepi copii, care nu au nici o vinà §i nici un viitor. Spun acestea §i mai am de gànd sà mai spun, fiindcà prin regiunea aceasta - odinioarà capitala Daciei - acum se bea cel mai mult ra- chiu, de aceea aici sunt cei mai mulp copii bolnavi de nervi - de§i oamenii pàtimesc §i de alt ràu mai mare: nu vor sà aibà copii; (...).

Nouà, preoplor, Iisus nu ne-a dat §i darul tàmà- duirii minunate, cum il avea El §i cum il dà la pupni dintre Sfingi, din vreme in vreme; ne-a dat insà un dar mai mare: al iertàrii pàcatelor! Nu 1-a dat ingerilor, dar 1-a dat oamenilor.

Darul iertàrii pàcatelor e mai mare decàt darul minunilor, intrucàt prive§te sufletul, pe cànd minunile pri- vesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curàpre a lui, uneori e o adevàratà inviere din morp, §i-i mai de pre$ aceasta decàt a tàmàdui un picior.

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina ❖ ❖ 9 7Fàrà darul minunilor ìntre oameni ne putem

màntui, dar fàrà dami preoplor, al iertàrii pàcatelor, nimeni nu se màntuie§te. Ce n-a dezlegat preotul pe pàmant, a§a rà- màne: nedezlegat nici in Cer (Matei 18, 18). §i preotul nu te poate dezlega dacà tu nu vii sà-p màrturise§ti asupra ta pàcatele tale. De asemenea, preotul nu te poate dezlega - ca oarecum cu sila - dacá nu-$i dai insumí toatá silinâ de a te dezlega de tóate náravurile tale rele.

Iertarea pácatelor ínsemneazá §i íncetarea de a le mai face. Iertarea pácatelor nu ínseamná sá le spovedejti mereu §i sá le iei iará§i de la capát §i iar sá le spovede§ti §i iar sá le iei de la capát. Cre§tinismul mai e §i chestiune de refacere a voinêi. Preotului ii trebuie bunávoinja voastrá ca sá o facá voin$á, sá o facá tárie de carácter, sá o facá simpre de obraz.

Oamenii umblá dupá fácátorii de minuni, fie ei §i vrájitori. Dar vá spun cá minunea cea mai mare e ínvierea vie$ii tale pe temelia ei, Iisus Hristos; e íncre§tinarea viepi tale. Asta-i minunea cea mai mare, - „ínnoirea vieîi tale” - care ne stá cu adevárat la índemáná §i ni s-a dat nouá, preo$ilor, poruncá: „ Inv ia f i pe ce i mor ¡ i r Dupá ínvierea ta tánje§te Iisus. Ce ínsemneazá aceasta, n-ar putea sá \ i -o spuná nimeni mai bine decát ín§i§i cei ce au ínviat din moarte sigurá, ca dintr-un vis...

Oai'e de unde íncepe slábánogirea (paralizia)?De la socoteala trufa§á a minpii. I se pare ei cá e

mai bine sá nu se conducá dupá Dumnezeu, ci dupá capul ei, dupá pácat. §i a§a dá omul drept ín plata pácatului, ca §i cum ar da cu oi§tea-n gard.

Tot minte slabá dovedesc §i aceia care nu vor sá viná la §tergerea pácatelor, §i n-au de ce a§tepta

9 8 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca *1**1*támáduirea bolilor. Ajutá doctorii, dar trebuie sá-$i

curá$e§ti íntái sufletul.Dacá oamenii §i-ar potrivi purtárile dupá poruncile

lui Dumnezeu, §i nu dupá momeala pácatelor, ar preveni, ar ocoli tóate pacostele necazurilor, dar a§a, drept ín ele í§i sparg capul. §i apoi umblá plángánd...Lasá-te, frate, condus de un sfat dumnezeiesc, cá de nu..., capul care n-ascultá... odatá se sparge $i n-are cine ^i-1 lega!

Oare de ce vin oamenii a§a de ín sila la spovedit? -

100 »> ❖P á r i n t e l e A r s e n i e B o c a

care-L reprezintá pe Dumnezeu. Prin glasul slugii Sale, (al preotului), Dumnezeu te iartá, fiindcá tu sub patrafir, ín fa$a Altarului, luí Dumnezeu te márturise§ti. Nu de la tine se cer calitáple preotului; de la tine se cere cáinâ din inimá §i voin$a de a te índrepta.

Suntep nemulûmip de preop?Dar voi, oare, ce-ap fácut pentru preop, ca sá fiji

mai mulpimip? Cerut-ap de la Dumnezeu un copil macar, pe care sá-1 ínchinap slujirii lui Dumnezeu? Credep cá vina o poartá numai ei, preopi? Ei sunt fiii vo§tri! Cum i-ap náscut, a§a-i avep? Ce le gásip vina numai lor?

Vá trebuie preo$i mai buni? Na$te£i-iülata, vá spun cá tot poporul este ráspunzátor cá

nu are slujitori mai strávezii spre Dumnezeu, mai ai Impá- rápei lui Dumnezeu!

Poporul í§i are ín tóate privinêle pováûitorii pe care íi meritá.

Repet: Vá trebuie preop mai buni? Na$te$i-i!Nu mai stafi cu gánduri ucigaje impotriva

copiilor, cá nu §tii ín calea cárui mare dar de la Dumnezeu te- ai gásit ímpotrivá §i ai sá dai seama. Na$te$i copii cu gán- dul sá fie slujitori ai lui Dumnezeu íntre oameni!

Iatá ce spune Scriptura ín privinâ aceasta - (se ín- treaba proorocul):

„Oare nu i-a fácut El ca sá fie o singará fápturá cu trup $i sttflet? §i aceastá fápturá intnmitá (unitatea cásátoriei) la ce názuie§te ea? Odrasle pentru Dumnezeu?' (Maleahi 2, 15).

Aceasta e pretendía lui Dumnezeu de la cásátorie §i dupá atare roade tánjip §i voi, bágand ínsá viná roadelor pe care le-ap dat (copiilor vo§tri - preopi). Támáduirea slábánogiei neamului, de aici íncepe! Asta i-ar fi iertarea!

Nu mai stap cu gánduri uciga§e impotriva copiilor!

♦ > ♦ > Fami l ia creat ina ♦ > ♦ >1 0 1

DESPRE EREDITATESI FAMILIE.

- 3

ìndrumari, lämuriri §i ìndemnuriAprecieri §i cäläuzire, recomandäri §i povere

. (Extrase din scrierile Pärintelui Arsenie Boca)„Familia, ca sä fie binecuväntatä de Dumnezeu, trebuie sä porneascä de la castitatea sojilor pänä la

cäsätoria religioasä, adicä pänä la Taina Nunpi.”„Energia genezicä este necesarä soplor, in familia constituitä legal, civil §i biserice§te, pentru echilibrul

mintal. Regula de aur constä in evitarea extremelor: nici abuz din partea unuia, nici refuz din partea celuilalt. Dar sä nu se creada cä intre cele douä extreme totul este ingäduit.” ... „Trebuie pästratä o anumitä fränä, un anumit calendar, dupä calendarul bisericesc. Astfel trebuie päzite zilele de post de Miercurea §i Vinerea, care sunt pentru cre§tini douä zile de intristare, meditale §i rugäciune, nu de plä- ceri trupe§ti. La fei Duminicile §i Särbätorile, cänd se sävär§e§te Sfänta Liturghie, jertfa Domnului nostru Iisus Hristos pentru noi; la fei §i zilele de spovedanie §i primirea Sfintei Euharistii; de asemenea §i posturile anuale.”

„In cadmi familiei existä o intreagä gamä a desfränä- rii, prin a§a zisele aberapi sexuale, incät se pune accentui numai pe piacerea eroticä, nebuneascä, care devine o a doua natura a soplor, ìncàt ajung säräcip de putere §i robip de pläcere.” „Cänd se intämplä sä vinä §i o zämislire, nedoritâ sau prin accident, energia naturala slâbitâ va da un copil slàbânog sau débil fizic §i mintal.”

„Un trecut pàcâtos n-a prea trecut: înso$e§te ca un ca- zier judiciar. Ispà§irea e obligatorie (...) râbdând pálmele trecutului peste obrazul minpi”.

„Sufletul e trimis de Dumnezeu în momentul conceperii, §i Dumnezeu singur §tie ce va fi eu copilul acela, eu ce capacitaci va fi venit în lume §i ce va face în lume. Numai te trezejti la bâtrâneCe eu ispâjirea pentru copiii pe care nu i-ai làsat sa se nasca §i chiar i-ai avortât.”

„Prima iubire e câtre pârinte. Primul copil avea tata pe Dumnezeu. Iubirea vrea ca ceea ce iubejte ea sa dâinu- iascâ ve§nic; nu poate concepe ca obiectul ei sa moarâ. ... Asta dovede§te câ iubirea î§i are sensul în Dumnezeu, Care e ve§nic §i înve§nice§te §i pe cel ce iube§te pe Dumnezeu.” „Dar oamenii se mai încâlcesc §i eu iubirea de trup. Iubirea aceasta nu e égala în tóate cazurile eu pàcatul, ci zicem cà în tot cazul e infectatà de pâcat. (...). Faptul dragostei trupejti lasâ o puternicà impresie în toatâ pivni]¡a fiinçei, în acea zona de noua zecimi a subcon§tientului. Cenzura moralâ astupâ un depozit de dinamita, dupa ce n-a reu§it sâ-1

102 ❖❖ P â r i n t e l e A r s é n i é B o c a * 1 * * 1 *refuze. O înjurâturâ de Dumnezeu e explozia acestui depozit. lata de ce, când înjurà barbaci, folosesc

cuvântul - ce nu se serie - al iubirii trupe§ti. Partea de înjosire §i pâcat a acestei iubiri, pe care o simt în trupul lor, le izbucne§te din subcon§tient §i, eu ea, izbesc furios cenzura moralâ §i idealul de dragoste - pe Dumnezeul celui pe care-1 înjurâ. O înjurâturâ e un moment de în- drâcire a mâniei, o clipà de întunecare a minçii, - a§a plâtejte cenzura con§tiincei negrija de mai înainte.

Injurâturile dovedesc, prin urmare, câ aceastâ iubire

❖ ❖ Farr i i l i a creatina ❖ ❖ 1 0 3

ìntre rrupuri a fost ìnchisà intr-un blestem, ìntr-o rubine §i intr-o necinste. Totul, schematizat in simboluri, coboa- rà in intunericul subcon§tientului. Cànd deci pe unii cu cenzura slabà - slàbiciune mo§tenità genetic - ìi scoate din sàrite vreo ìmprejurare oarecare, afluxul de sànge §i fiere la creier face de li se intunecà orice con§tiinl;à, §i incep rafalele injuràturii. Deci unii injurà pe Dumnezeu pe fa$à; al$ii II injurà cànd se roagà. Situala ingroze§te pe cei ce pàtimesc neputinya asta. Ea vine, din càt se poate vedea, din poveri ereditare, din fapte consumate, din auzire, din con^inutul memorici conciente sau incon§tiente, printr-un mecanism al suprapunerii de imagini, §i anume, peste cele cuvioase, cele necuvioase, stàrnite de hormoni, sau, in sfàr§it, prin mecanismul de contrast.

Cànd mediul interior sau exterior e favorabil geneze- lor recesive, energia lor latenti nu ìntàrzie sa ràbufneascà prin subcon§tient asupra con§tiin^ei, §i astfel s-o inlàture, s-o intunece, §i a§a mai departe.

Tot intr-o situale de contrast e §i trupul ce se roagà. De aceea unii, nesuferind contrastul, rezolvà situala gre- §it: nu se mai roagà. Sfingi insà, purificandosi trupul de patitili, au izbutit sà-1 aducà in armonie cu fintele superioare ale con$tiin$ei, incàt trupul lor prezenta multe din caracterele sufletului. Dincoace, (la necredincioji), multe din patimile trupului se fac §i insubri ale sufletului.

Injuràturile au aceeaji obàr§ie cu hulele, numai càt unele sunt invoite de minte, celelalte sunt cenzurate. De aceea vinovàpa celor de pe urmà e neasemànat mai micà. Hulele dovedesc o vinovàpe mai veche, nu una de acum. Eie sunt o pedeapsà, insà nu due la

104 ❖ «»♦ Par intele Arsenie Boca »*« ❖nebunie, cum se tem cei mai mul$i. Injuràtura insà

il dovedejte pe respectivul cà, cei pillili in momentul acela, e un iresponsabil, deci dezechilibrat in structura genetica, in mediul umoral, in serviciul de cenzurä §i in sistemul ñervos.Temnija ii deschide porcile §i-l va lua in bra$e, de nu va fi cu luare aminte.

O hulire mai primejdioasä e minciuna, pacatul imporriva adevärului. Sunt construya de oameni a§a de bizare, capabile de adevärate mutaci biologice. Minte cate unul, in chipul cel mai firesc cu putin(à, de sta soarele in loc; iar dupa ce-i trece unda asta, nici macar nu-§i mai aduce aminte, iar dacä-i aduci probele in obraz, nu recunoajte nimic. O putere dinläuntru il ìmpinge sä mintä mereu §i sä i se para cä e omul cel mai cinstit. E ca §i cànd o noapte s-ar fi läsat peste mintea lui, ca §i cànd o alta persoanä ar fi injurat, ar fi minjit sau ar fi furat, a$a sunt cate unii de infunda(i in contraziceri. Acesta e un alt neajuns al cäsätoriilor grecite, in care nu s-a (inut seamä §i de calita(ile suflete§ti ale celeilalte par(i. Acestea se pot vedea mai bine in pärin(ii celor ce se cäsätoresc, ìntrucat vremea le-a seos la ivealä tóate seäderile sau inspirile, §i, a§chia nu sare departe de butuc. Zgärcenia, läcomia, invidia, be(ia, necredin(a, minciuna, curvia §i celelalte confi- gureazä organismul potrivit cu fiecare din aceste patimi §i se rezuma apoi in factorii ereditari, §i a§a se seamänä in urma§i patimile contra firii, ca tot atätea boabe de neghinä in (arina lui Dumnezeu. Iar ei, Ia rändul lor, ce vrei sä ro- deascä? Sau acelea§i, sau urmärile acestora, sau pe arnän- douä, urmänd, fie modul dominant al ereditàri, dupä care caracterele normale sau patologice trec de

105 ❖ «»♦ Par intele Arsenie Boca »*« ❖la generatori la urma§i aproape obligatoriu, fie urmänd

modul atavie, cänd caracterele se ascund o generale sau douä §i apar, dintr-o datä, pe nea§teptate, intr-al 3-lea sau al 4-lea neam de oameni. Nu cumva a§a vin reperibile istorici?”

♦>»> Familia creatina *1**1' 1 0 6

„O mare dezarmonie consta in faptul cä instinctul bärbatului e in conflict cu instinctul femeii. Instinctul bärbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descärcärilor sale genetice. Instinctul femeii insä e maternitatea. Co- pilului pana se desprinde de marna, ii trebuie doi ani, deci, dupä ränduiala firii, trebuie sä fie läsatä in pace.

Deci, ce va face bärbatul? Sau i§i va perverti sopa, fä- cänd-o sä umble §i ea dupä pläcerea pätima§ä, cäutänd sä scape de rostul firii sale, sau o va face criminalä, punänd-o sä-§i ucidä in päntece fiin^a färä apärare, sau va practica scärba onaniei cu femeia sa (Facerea 38, 9), päzind-o de rostul zämislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Alpi recurg la sterilizare, alpi la aventuri, sau la lupanare45. Un atare bärbat nu-§i va mantui sopa prin na§- terea de fii3, ci o va osandi cu uciga§ii §i curvarii, printre care §i el de asemenea va fi (Apocalipsa 21, 8).

Prea pu$ini sunt barbaci careni stapànesc instinctul ¡ragionai, prin puterile ragionale ale sufletului, reglementandu-l potrivit cu rostul sàu originar. §i iara$i, §i mai pupni sunt cei ce-i convertesc energia prin in- frànare, sältänd sensul firii la rosturi mai presus de fire.

Deci pläcerea, cäutatä numai pentru ea insä§i, cheamä repetarea din ce in ce mai deasä a actului, pänä ce ajunge la distrugerea sistemului nervös. Mai muli chiar: ea aprinde organismul §i-l impinge pänä dincolo de posibilitäple sale funzionale; ea cere extenuarea §i atrage urmärile ei, aberapile §i nenumitele perversiuni; ea provoacä frangerea oricärei cenzuri morale §i-§i duce supu§ii pänä la doaga nebuniei. ...45 Lupanar - bordel, casa de desfränare

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 0 7De multe din nevoile acestea sunt de vinä §i

pärinpi celor doua pârp. A§a, de pildà, a§ vrea sa §tiu de ce nu-s parinpi la fel de gràbip §i eu însurarea bàieçilor, pe cât sunt de grâbiçi eu màritarea fetelor?

Fapta lor gre§itâ încurajeazâ tàinuit sau pe fat,â frauda neomaltusianâ - onania eu femeia, fereala, pàzirea - ceea ce e o plaga de-o nebànuitâ întindere în tóate mediile sociale, lata cà, dupa scurtâ vreme, se arata §i pedepsele acestei fraude, eu deosebire la femei: tulburàri grave ale sanataci, fenomene dureroase ale pântecelui, tulburàri îndeosebi nervoase §i mintale, eu desâvârjire necunoscute nici chiar medicilor. A§a zie medicii.

De la pântece durerile se întind la rinichi §i în josul pântecelui, uneori în membrele inferioare. Durerile se stârnesc §i cresc în vremea mersului, în vremea ridicârii sau a§ezârii pe scaun, a ridicârii vreunui lucru (§i peste tóate în vremea intimitâpi), lucru care aduce uneori grave neîn^elegeri conjugale. Deodatâ eu durerile acestea, apar tulburârile nervoase, care schimbâ profund starea psihicà §i mintalà a bolnavilor. Caracterul schimbàtor ajunge iri- tabil, irascibil pana la exces. Din nimicuri apar explozii violente, furii, adevârate sincope ale judecâpi, care nu mai pot fi infrante sau stâpânite. E un adevârat dezechilibru umoral, care face pe biata victima sà treaeâ de la explozia violenti pana la tristeçea §i melancolía cea mai profunda §i uneori pana la ideea sinuciderii.

Asta-i frauda §i isprava. De aceea nu tàcem, ci demascâm, impinzi de mila §i ajutaÇi de jtiinÇà.

Explicaba: Intr-un raport conjugal normal, organele genitale féminine trec succesiv printr-o fazâ de congestie intensa §i o fazâ de slâbânogire bruscâ,

1 0 8 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖ce stabile§te cursul régulât în circulaba sângelui. Actul

conjugal falsificat, neispràvit, fàrâ concluzia naturalà, lasà sâ persiste în vase o stare de ìnecare, ce cu vremea ia un carácter permanent. Urmeazà o tulburare a nutripei $esuturilor, pe urmà tulburarea lor anatomica.

Mulpmea firijoarelor nervoase ale plexului hipogas- tric, firi§oare care pleacà de la uter §i se unesc cu sistemul cerebro-spinal, indura apàsàri, iritapi, care la obàrpe sant dureri locale, dar cu tulburàri reflexe la distanza, iar cu vremea aruncà pe bolnavi in piin domeniu psihiatric.

Congestiile acestea cu repetipe produc alteràri intense p profunde in sànul ^esuturilor, care-§i pierd astfel func- punea lor nórmala. A§a se instaleazà, cu vicle§ug, sterilitatea definitiva, incurabilà, dupa cate o lunga perioadà de sterilitate voità. Atunci in zadar mai dorepi copii, mugurii viepi, càci firea te pedepsepe cu aceastà cruda ìntoarcere a lucrurilor, íp califica fapta p ìp condamnà neamul la moarte.

Ultimili efect: denatabilitatea, depopularea, etc. A§a se stinge neamul... Parca auzim glasul de foc al lui Osea Proorocul: „Domnul sta la judecatà cu locuitorii pàmantu- lui, fiindcà nu mai este credila, nici iubire, nici cunoa§- tere de Dumnezeu in $arà. Top jurà stràmb, mint fura p sunt desfrànap, sàvàr§esc fapte silnice. De aceea jara e in mare jale, iar locuitorii farà vlagà ... Poporul meu va pieri, pentru cà nu mai cunoape pe Domnul.

Cànd se vor desfràna, nu se vor mai inmulp càci au pàràsit pe Dumnezeu. (Osea 4, 1-10).

Problema iscatà are p urmàri, suntem chiar pe cale sà inhà^àm càteva cercuri vicioase, de pildà: insuprile copilului atàrnà de gradui de pervertire la

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 0 9care a ajuns instinctul maternitàpi la femeie. Dacá i-a fost stàrnità senzualitatea - ceea ce e o decàdere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilà pentru mascul - evolupa embrionului in

108 ♦>»> Pârintele Arsénié Boca ♦>❖« •^=^==. u.— i. -■'•i . ■ ■ -i M ■ J—i -Ti 1 = ' =

atari condijii de viajâ intrauterina aduce pe lume un copil u§or aplecat spre onanie precoce §i tarzie, §i va fi un copil arjàgos, ereditar ñervos, §i predispus spre boli nervoase. Toatà aceastà povarà ì§i are ràdàcina numai in aceastà trezire afarà de cale a senzualitàjii mamei.

Invers, daca mama n-a fost încâ împinsâ ìn acea aprindere a senzualitàjii, nici in vremea dezvoltarii intrauterine n-a fost tulburatâ de bârbat §i nici ìn vremea alaptàrii copilului, noul venit va fi un copil prea pujin inclinât spre trezirea genetica prematura, neatras spre onanie §i aproape deloc predispus spre nervozitate.

Deci, dacá mama i§i perverte§te rostul maternitàjii sale, aduce pe lume copii predispu§i unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul ñervos, sau de se vor cásá- tori, vor mari decáderea §i necazurile.

Astai ocolul de cercuri §i se soldeazá cu stingerea neamului celui ce apucá pe panta pervertirii rosturilor firii.

De aici urmeazá cá toatá vremea sarcinii §i a alâptàrii, bár- batul trebuie sa se înfrâneze, ca sá nu tulbure viaja viitoare a celui ce vine m lume cu un anumit rost de la Dumnezeu.

Desfranarea bárbatului §i pervertirea femeii zádárni- ce§te rosturile urmárite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruñea, frana a §aptea: „Sa nu desfránezi”.

„Funcjiunile genezice (hormonale n. ed.) se dejteaptá inca din vremea copiláriei, cand mintea nu §tie sa înfrâneze únele ca acelea.

De ce oare e randuiala de-a-ndoaselea... ?

In privinjà neurologica §i endocrina, deci dupa fire, a§a trebuie sá fie: inca din copilárie sá izvorascá aceastà energie interzisá, ca, sub acjiunea ei, sa se dezvolte §i sá se agereascá intreg organismul §i cu deosebire sistemul ner-

Famil ia creat ina ♦ > • > 1 0 9

vos. Deci hormonii se dovedesc izvoränd cu rost, dar acjiunea lor trebuie intovärä§itä de infranare, altfel cre§terea sänätoasä a organismului §i a sistemului ñervos ar fi profund alterata, atàt organic cat §i functional, fie cä ar lipsi hormonii, fie cä ar lipsi infränarea.

Dacä socotim datoria pärintilor de a-§i suprave- ghea §i de a-§i preveni copiii la vreme, despre aceste nouta^i gingaje (viaja sexuala §i capcanele ei, n. ed.), fixeste cä räspunderea cäderilor nu ramane numai in seama copiilor, sau a lui Dumnezeu, ci pärinjii au sä dea seaina. Copiii se reazimä pe mintea pärinjilor.31 (...)

Injelegänd infränarea ca o condire de sänätate a sistemului nervös, iar desfränarea ca o povärnire spre dezechilibru, e bine sä precizäm limitele biologice §i psihologice ale acestei porunci a firii, evitänd bänuiala de neinjelegere a chestiunii §i, pe cät cu putinjä, carréala §i vijelia mäniei.

Sunt oameni care ar vrea sä petreacä dupä dreapta so- cotealä, dar nu indräzne§te nimeni ca sä le-o spunä. Chiar autorii de cärji privitoare la aceastä poruñea a firii dau sfaturi mai rele de cum ar da la vite. Ei nu considerä omul §i in natura lui moralä §i spiritualä. De i-ar indruma mä- car la randuiala vitelor, ar fi cu mult mai injelepji. Medi- cul, care poväjuind pe oameni crede cä n-are trebuinjä de suflet §i de Dumnezeu - Automi §i Stäpanul vie^ii - e, pänä la un loc, un bun veterinär. Dar dorm cam tot pe aceea§i dungä §i oamenii ce nici nu vor sä §tie de vreo socotealä, 46

46 Dacá pàrinpi au mintea indreptatà spre Hristós, adicà spre mantui- re, cà daca o au educata $i indreptatà dupa nórmele Comunitàri europene atunci cu adevàrat nu mai au

1 1 0 ♦ > ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖de vreo frana moralâ, sau de vreo pedeapsà autómata §i farà indurare a libertinajului lor, care-i va ajunge din urma.

Ma folosesc însâ de orientarea spre psihologie §i spirit a medicinii moderne, în urma câreia î§i dâ silinca sa fie mai mult o medicinâ preventiva. Deci n-am sa strâmto- rez pe nimeni spre porcile Cerului, ci ajut numai lâ- murirea problemei §i libera hotârâre a oricui, spre un câ§tig mai bun, aprofundând corespondenÇa mediului endocrin eu mediul moral, $i reflexul lor în conjtiinÇâ.

Este o corespondençâ între trup §i suflet, între calitatea trupului §i caracterul sufletului; o interpâtrundere ondulatorie. Presupuneçi o noapte cu luna §i un lac linijtit, în care cineva aruncâ doua pietre în puñete diferite; se vàd valurile apei, întretâindu-se în cercuri, §i pe ele mi§cându-se petece de luna. Cam a§a ceva ar fi atingerea sufletului eu undele trupului, de§i sufletul e de alta natura, nu mai pupn deosebità de trup, decât oglindirea de luna pe vàlurelele apei. §i totu§i se rasfrâng întreolaltâ.

Hormonii, prin trup, influenjeazà spiritul; într-un fel, al bârbatului, §i într-alt fel, al femeii. Astfel bârbatul dobânde§te, pe langa configuraba vigorii anatomice, §i sentimentul virilitâpi sale. Intelectualitatea biruie asupra sensibilitâçii; puterile minpi se dovedesc creatoare. Cu alpi e activ; inclinât mai mult spre tiranie, decât spre supunere; mai curând spre brutalitate, decât spre bunâtate. Cu cât nótele diferencíale sunt mai accentuate, cu atât avem de-a face cu un carácter mai agresiv. Mi se pare câ tot aici trebuie câutat §i suportul trufiei.

Poate de aici î§i are obâr§ia faptul câ, mai aies barbapi, nici lui Dumnezeu nu vor sa se supuna, iar

minte deci nu mai pot lua aminte; cu adevàrat e vai de ei dar e mai vai de copiii care vor avea §i ei copii (n. ed.)

1 1 1 ♦ > ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖când se aprind la mânie, nu gâsesc cuvânt mai expresiv ca înjurâ- tura de Dumnezeu §i de tóate cele sfinte. Caracterul agre-

♦>•> Fami l ia c reat ina ❖❖ 111 — -r.-= j r- . r ■- ■■ ^aeifc1. ¡ . - s : ■ ■■■■ ------s-.- r ■ ..........■-■■i... i n;

siv al masculului se observa ca o nota comuna §i in firea animala. Omul gànde§te cu tóate organele sale.

Foliculina, hormonul feminin, are o aqiune cu totul diferità. Astfel, pe làngà configurala anatomica, proprie destinului de marna, ii pàstreazà totu§i insu§irile copilà- riei: voce subpre, infàp§area de copil, prietena copiilor; mai mult sensibili decat intelectualà, mai mult primitoare decat creatoare. Presimte prin instinct, nu prin judecap. Mintea ei e inima. E inclinata mai bucuros spre suferin^à §i supunere, decat spre asuprire §i dominale §i, dupà Scrip- turà, ve§nic atrasa (preocupatà) spre bàrbat (Facere 3, 16).

Deci, daca am socoti numai capàtul fiziologic al de- osebirii bàrbat-femeie, gàsim o mare disonaba. Tot rostul fiziologic al bàrbatului - ca de altfel in ìntreg regnul animai - nu e altul decat aventura, cu prima intàmplatà in cale.

Bàrbatul e poligam din fire - a§a ca evreii de odini- oarà §i ca turcii de pana mai dàunàzi. In^eleptul Solomon avea o mie de femei, insà i-au plàtit femeile bine - cà 1-au smintit la minte, incat s-a lepàdat de Dumnezeu (III Regi 11,3-4).

Tot rostul §i configurala femeii e matemitatea. Chiar §i màntuirea ei e condizionata de na§terea de fii - daca s tant ie cu dep l inà in fe lepc iune in cred infd , in iub i re § i in s f in fe?ue (I Timotei 2, 15).

Intre instinctul poligamie §i instinctul maternitàzii e un adevàrat conflict biologie §i pricinà de tragedii. Ce vrea unul, nu corespunde cu ce vrea altul. Drept aceea, li s-au dat oamenilor nórmele divine §i minte, ca sa tràiascà intr-o randuialà dupà fire - rànduialà moralà §i spiritualà, dispuse ierarhic - iar nu sà-§i facà de cap, tràind impotriva firii, impotriva moralei, impotriva spiritului, cu totul anarhic, ceea ce de multe ori au sà plàteascà cu capul, sau

1 1 2 ♦ > ♦ ! * Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖

ei, sau urmajii lor.§1 încâ n-am isprâvit corespondença endocrinologie - neurologie §i psihologie, mai trebuie §i genetica,

fiindcâ un convoi nesfâr§it de necâjiçi ma sile§te sa le scriu durerea.Reamintim orânduirea firii, câ organismul întreg §i îndeosebi sistemul nervos se dezvoltà bine

datorità $i hormonilor genetici - însâ numai sub o cenzurâ de înfrânare. De aceea, pânà la càsâtoria legala, to$i tinerii trebuie sa fie curaÇi, eu fecioria pâzitâ, §i bâieçi §i fete. Minunea e §i eu putinÇâ §i eu trebuinÇâ. Din ce în ce, se aflâ tot mai mulp medici care zie a§a. Dar chiar de n-ar zice nici unul, omul e o realitate mult mai complexâ decât sectorul studiat de medie, §i vom vedea câ situala lucrurilor, in realul lor, impune categorie frana a §aptea a lui Dumnezeu, ca sa normalizeze în ierarhia naturala, moralâ §i spiritualâ, nâbâdâile acestui instinct anarhic, binecuvântat §i plin de blestem.

„Biserica creatina mereu atrage aminte fiilor sâi duhovnice§ti sa nu se eufunde, ca într-un rost ultim al vieçii, în emoçiile iraponalitâpi.” ... „Domnul Hristos a mers la nunta din Cana ca sa aminteascâ oamenilor obâr§ia lor divina, ridicând nunta la valoarea §i harul de Tainâ a Bisericii. Când însâ oamenii nesocotesc aceastâ obâr- §ie §i degradeazâ nunta, nepâzind hotarele legii, ei devin numai trup (Facerea 6, 3) §i se fac fiii pierzârii (Isaia 1, 4), fiii diavolului (Ioan 8, 44), care-L râstignesc pe Hristos.

„In opera re-creaçiunii omului în Hristos, cele doua pârçi (soçul §i soçia) trebuie sa se simtâ câ sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumnezeu (I Corinteni 3, 9), Care urmâre§te printr-în§ii o intense divinâ, îmbrâ- catâ în pui de om. O câsâtorie eu o a§a socotealâ o bine- cuvinteazâ Dumnezeu când ridica nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de Taina. E singura garantie a unei câsâtorii durabile §i plàcute lui Dumnezeu.

Când vrea Dumnezeu sa întrupeze un gând în lumea vâzutâ, ca pe un nou fiu al Sàu §i sâ-1 suie pe treptele desâ- vâr§irii fâpturilor Sale, neapârat îi trebuie §i o câsâtorie corespunzâtoare pe pâmant. Situapa aceasta a lui Dumnezeu o gâsim exprimatâ în Scripturi, sub diferite forme.

Astfel, prin Isaia proorocul, Cuvântul se tânguie: „Piere dreptul §i nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cin- stipi §i nimânui nu-i pasa câ dm pricina râutâpii a pierit cel drept” (Isaia 57, 1). .

- Cum pier dreppi §i nimeni nu ia aminte?- Foarte simplu: Câ nu se mai nasc.- §i e de vinâ omul? Trebuie sà se întrebe omul, de ce nu se mai nasc drepçii?- Iatâ câ trebuie, de vreme ce-i aflat de vinâ, iatâ câ disparipa dreptului e o problemâ, de care suntem

tra§i la ràspundere. Câsâtoria are cuvântul.Din cele de pânâ aci s-a înçeles ceva din mecanismul ereditàri, al mediului dirijat de religie §i de educape,

iar aici, vorbind de tràirea crepinâ, ne aflâm în plinâ structu- rare spiritualâ, atârnâtoare totu§i de factorii

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 1 3omenepi ai câsâtoriei.

Intr-o atare perspectiva ni se face pe deplin înples cuvântul Sfântului Pavel, care chiar condiponeazâ mântui- rea femeii de menirea ei de mamâ. „Femeia se va mântu i p r in naptere de fi i , dacâ s tâ ru ie eu dep l inâ înpelepc iune (a§a numeau cei vechi înfrânarea), în c red inpâ, în iub i re § i în sfinpen ie" (I Timotei 2, 15).

Naperea de fii, deodatâ cu o viepiire în înfrânare, e ceva care contravine instinctului poligamie §i fârâ altâ socotealâ al bârbatului farà Hristos; deci nu e eu putinÇâ împlinirea intendici divine, decât eu un sot în stare de aceeaji credinçâ §i vieÇuire. Convingerea câ se poate §i ceea ce ni s-ar pàrea câ nu se poate, e o putere nebâ- nuitâ; un fel de amplificare a voinÇei omului eu voin$a lui Dumnezeu.

Avem probe unde nici n-am bânui despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci §i asupra trupului: în fizica moderna. Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat întrucâtva. Prin simpla îndreptare a energiei cunoscàtoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influençeazà §i se schimbâ întrucâtva, încât nu e identic în mod absolut eu el însu§i de mai înainte de experiençâ. Drept aceea, nu se poate vorbi de o determinare riguroasâ a configuratici materici, ci cel mult de un indeterminism în fizica. Pachetele acestea de energie, care bombardeazâ materia sau celula vie, dau acele mutapi neprevâzute în structura obiectivului lor. S-a scris chiar despre biologia quantelor. Toate constatârile astea sunt legate de nume proprii, recunoscute de lumea întreagâ.

De aci repnem faptul câ organismul viu înregistreazâ eu atât mai u§or un bombardament al energiei sufletului §i-i pricinuiepe mutapa infinitezimalâ, dupa dorintâ. (...) Deci, cum sa nu fie în stare blestemul unei babe, aproape cojitâ de materie, zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voin^a ei sa nu-1 ajungâ §i sa nu-i schimbe configurala fizica $i psihicâ? Gândirea îndreptatâ ca o sâgeatà poate pricinui la tinta leziuni organice. §i ia- râ§i: cum sa nu fie în stare rugâciunea eu iubire sâ-1 foloseascà §i sâ-1 schimbe (pe acela), din râu în bun? Cu ce sâ fie mai prejos rugâciunea unei marne pentru mugurele sâu, zisâ cu tot focul fiinÇei sale, ca aceasta sâ

❖ • > Famil ia creat ina *1**1* 1 1 4

nu-l foloseascà in chipul pe care ea il dore§te? Mai mult: tóate starile trupe§ti §i suflete§ti ale celor doi parinp, iar mai cu deosebire ale mamei ín vremea celor noua luni, se ìntipàresc in copil, ca tendinee sau predispozipi, pe care copilul le va avea pentru toatà via$a. Supàràri, amà- ràciuni, dureri, predispun copilul la tristeje, melancolie, nesànàtate. Deci tóate acestea trebuie ocolite. In vremea aceea, daca mama fura oarece, copilul va fura toatà via$a. Se imbata mama odatá, copilul se va imbáta toatà via$a - mai ales bepa are §i suport ereditar. Se roagà mama lui Dumnezeu?, se va ruga §i copilul ei.

Nota sufleteascà dominantà ín familie, cu deosebire din vremea sarcinii, §i mai ales a mamei, va fi característica íntregii viep a urma§ilor.

Acum e vremea cànd sa faci ce vrei din copilul tau, acum e§ti cu deosebire datoare sa-1 paze§ti de tóate relele, cu care n-ai vrea sa te supere, fiindca numai acum pop §i te ascultà cu desàvàr§ire. Deci nu te lasa corupta de so^ul mai slab de fire §i neínstare sa priceapà minunea ce o sàvàr§e§te credila ta, ca sa nu piàngi degeaba de pe urma ticálo§iilor copilului tau pe care nu 1-ai pázit curat, ín vremea in care trebuia pázit.

Indreaptà purtàrile tale, mama, catre Dumnezeu, Care sàvàr§e$te prin tiñe minunea imbinarii unui pui de om cu un pui de cer, ràsplatà de fericire pentru ostenelile tale.

In astfel de stràdanii orice mama se va màntui. lata faza spiritualà a viepi de familie, ràbdànd pentru un rost divin o pravilà sfàntà, despre care zice Sfàntà Scripturá: „Cei ce -au páz i t cu s f inpen ie prav i la s fàntà , s fmp-se -vor , § i ce i ce-or invà fa -o vor § t i ce sà ràspundà”

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 1 5(ìnêlepciunea lui Solomon 6, 10).”

Dar conflictul sau disonaba dintre instinctul poligamie al bàrbatului §i instinctul maternitaîi al femeii, nu se poate infrange, nu se poate rezolva §i nu se poate converti, decat in cazul cànd ambele parsi tràiesc invasatura creatina din tóate puterile fiinêi lor.

Cre§tinismul e a doua creaîune a lumii, a doua crea- pune a omului, o crea$iune din nou a firii. Iisus Hristos il ìnsojepe pe om prin invasatura Sa, prin Biserica Sa, prin rànduielile Sale, prin sàlà§luirea Sa in noi §i in tosi, ca un Dumnezeu pretutindeni de fasà, iar mai mult decat acestea - care se §tiau - §i pana aici.

Iisus Hristos ìntovàrà§e§te, carmuie§te chiar creasiu- nea fiecàrui om ce vine in lume in temeiul pretutindenità- SÜ §i Atotputerniciei Sale de Dumnezeu. El este cauza primara care configureazà viasa in tóate particularitàsile sale, incàt fiecare ins e unic ìntre oameni. El decide, in infinitul mie, ce calitàî §i ce defecte sa fie expulzate prin cele doua globule polare, care cuprind jumàtate din numàrul cromozomilor, §i nicidecum hazardul. El inclina, sa fie una sau alta din configurale probabile pentru noi §i sigure pentru Dumnezeu ale viitorului ins; El formeazà destinul nostru in a§a fel incàt, o a§ezare specifica in infinitul mie sa aibà urmàri imense in configurasia §i in faptele noastre viitoare. Tóate acestea le face contabilitatea absoluta a lui Dumnezeu, care creeazà in dependensà cu omul §i potrivit cu faptele sale, ajun- gàndu-1 cu ràutàsile lui din urmà §i intorcàndu-i-le in brase, sau ienàndu-1 de ele, daca s-a silit prin luptà cu sine ìnsu§i sà-§i dobàndeascà iertarea.

Ie§irea din inghesuirea aceasta, dupà care: „Tu

1 1 6 Pàrintele Arsente Boca ❖ ❖singur te pedepse§ti cu ràutatea §i tu singur te love§ti cu ateismul tàu” (Ier. 2, 19) nu e cu putirà, decat tràind prezensaneväzutä a lui Hristos in noi, träind invasatura cretina in tóate fibrele fiin^ei, ceea ce face cu putirà lui Dumnezeu, sä scoatä afarä, prin mecanismul ereditagli, neghina recesiva, §i in vremea sträduinSei celui in cauzä, sä facä sä revinä munirne de geneze recesive in geneze dominante, ceea ce lui Dumnezeu ii este foarte cu putin$ä. Puterile credin$ei, amplificate de puterea §i binecuväntarea lui Dumnezeu, au influenti nebänuit de mare asupra eventualelor noastre infirmitä$i. Minunea acestei refacen se intämplä oriunde se aflä credin$ä de indeajuns ca sä strämute configurala rece- sivä intr-una dominantä, fie prin calea na§terilor fie de-a dreptul. .

Puterea lui Dumnezeu nu are hotarele neputin$ei noastre §i de aceea nimic nu-i este cu neputin^ä. Unde insä nu vrem §i noi, nu intervine, ne-a fäcut färä noi, dar nu desävar§e§te lucrul färä noi.

Abia un bärbat care are cap pe Hristos (I Corinteni 11, 3) va fi in stare sä-§i infrängä pornirile pervertirà §i sä päzeascä netulburat, vremea cuvenitä mugurelui viejii, de la rodire panä la desprinderea deplinä de la sänul mamei.

Un atare bärbat päze§te färä vrajbä predania pravilei bätrane, care-1 opre§te in posturi §i särbätori §i in zilele asupra lor, ca pe unul ce §tie: ce binecuvinteazä Dumnezeu §i ce pedepse§te.

Vorbim aci cu toatä ín^elegerea §i cuno§tin$a ce s-a nimerit la indemänä cä bärbajii cu un sistem nervös rezis- tent sunt capabili de infränare. Pe cänd slabii, nervojii, dezechilibrasii devin §i mai anormali in

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 1 7urma infränärii poftelor lor genezice. Persoanele tari se fac mai tari, prin aceastä formä de ascezä. Asta o spune Alexis Carrel, un mare doctor al timpului, in - Omul , f i in tà necunoscutà

Iatä de ce la cäsätorie nu ajunge numärul anilor ingä-

118 ♦>❖ Pár in te le Arsenie Boca •>•> ». ¿ ■ T ■ .. i..'. . . ■ ■■■ . - . ■ ■-— - - — —■ .. ■ i11" w

duiji de lege, ci se cere §i vársta credinjei ín Dumnezeu, prin care, päzind hotarele legii, sä se asigure stäpänirea peste patimi. Majoratul pärjilor íl decide mintea, nu instinctul; credinja, nu necredinja; ínfránarea nu desfränarea.

tViaja noasträ, ín dezvoltarea ei, are 3 faze:- faza vegetativa, - pana la na§tere;- faza biopsihicä, färä limite precise,- §i faza duhovniceascä.Mulji nu träiesc decät primele douá faze ale viejii,

iar mai sus n-au nici gänd sä ajungä. Träind íntr-o cäsätorie cu ace§tia, nu poji fi decät intr-un permanent dezechilibru cu cerinjele duhului. Viaja acestora e o injuräturä continuä la adresa duhului, iar pentru partea cre§tinä e un fei de mucenicie färä nädejde sigurä.

Cre§terea normalä desfä§oarä viaja omului in faza duhovniceascä, in träirea intensä a credinjei cre§tine; tinerii abia acum, ajun§i la träirea cre§tinä a viejii, numai cu aceasta aduc garanjii suficiente, cä in cäsätorie vor träi päzind legile lui Dumnezeu §i infränänd patimile contra firii. Cäci oricum s-ar cäuta nu i se dä acestui instinct alt rost de la Dumnezeu, decät singur rostul rodirii de copii, orice denaturare a acestui rost e desfränare §i cädere de la träirea cre§tinä la viaja pägänä.

tFaptul cä un bärbat nu se poate stäpani, il

degradea- zä, il coboarä de la cinstea de om §i de la rangul de bärbat §i-l cufundä in regnul din subordine, al oricärui mascul.

Situajia aceasta mai are §i alte urmäri, pe langä

cele zise mai sus. Dacä omul e construit pe mai multe planuri de existenjä, pe mai muhe zone, orice nesocotire, orice dezechilibrare din condijia armonicä, are urmäri. Omul

♦ > ♦ > Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 1 9

care se ìntunecà despre Dumnezeu §i suflet, despre morala §i oranduirea spirituala a venirli copiilor pe lume, omul care n-are nici un Dumnezeu §i nu-1 intereseazâ nimic decat curvia lui, sigur cà roada lui va insuma in sine toata lipsa sa de echilibru cu marele mediu divin, in care ne mi§càm, tràim §i suntem.

Moise, care prin revelare §tia genetica, ne da cateva documente potrivite §i la poziçia la care ajunserâm, astfel:

Geneza 5, 27. Tóate zilele lui Matusalem pe care le-a trait au fost 969 de ani §i apoi a mûrit...Geneza 6, 1. §i când au inceput oamenii a se înmulçi pe pâmant §i li s-au nascut fiice. .2. Vàzand fiii lui Dumnezeu ca fetele oamenilor sunt frumoase §i-au ales din eie sopi, care pe cine a voit.3. §i a zis Domnul Dumnezeu: „Nu va ramanea Duhul Meu pururea in oamenii ace§tia, pentru ca sunt

numai trup. Deci vor fi zilele lor 120 de ani”.Cu tóate acestea pricina s-a lecuit abia in puhoaiele potopului. Ràutatea însâ a trecut asupra urma§ilor §i

prin puntea lui Noe, incat pe vremea lui David le-a mai facut Dumnezeu o reducere de ani.Psalmul 89,10. „Zilele omului sunt 70 de ani, iar de vor fi in putere 80 de ani, §i ce este mai mult decat

ace§tia, ostenealà §i durere”.Care va fi media vieçii m zilele noastre, urmariji necrologie buletinul demografie §i aflaçi; dar chiar farà

nici o urmârire fapt este, câ nu mai sunt bàtrani: bàtrani venerabili, adevarate chipuri ale lui Dumnezeu printre oameni.

Scurtarea vieçii, prin urmare, a venit neamului omenesc ca o piata pentru câderea în desfranare.Nici cà se poate mai drept. L-a ìnzestrat Dumnezeu pe om cu atâtea daruri minunate, ca el sa renunçe la

eie §i sa se coboare satisfàcut la singur rolul de mascul §i femelà? Asta-i toatà aspirala lui? Neinvàât la un ideal mai inalt, sau nevrànd sa osteneascà mai sus, a§a dupa cum a rànduit Dumnezeu o institupe, Biserica, tocmai cu acest scop ca sà-1 ìndrepte §i sà-1 ajute spre impàràpa duhului, sigur cà se aflà in disonanjà §i in dezechilibru cu Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv cà nu-L asculp sau li tàgàduiepi existenja, §i-I nesocote§ti Biserica, pentru cà E1 are o rànduialà §i-p cere s-o urmezi.

Solomon, ca unul ce avea s-o pàpascà a intrevàzut acestea (ìnêlepciune cap. 3):10. Cei nelegiuip pedepsip vor fi...12.Femeile lor sant farà minte §i copiii lor sunt stricap, iar spi$a lor blestematà.13. Drept aceea, fericità este cea stearpà care nu s-a pàngàrit §i care n-a cunoscut pat cu pàcat; ea avea-

va roadà la cercetarea sufletelor.16. Fiii desfrànaplor nu vor avea desàvàr§ire §i sàman- â din patul nelegiuit se va stinge.17. Càci de vor §i avea via$à lungà, nu vor fi de nici o treabà §i bàtranejile lor, la urmà de tot, vor fi fàrà

cinste.18. Iar de vor muri de timpuriu vor fi fàrà nàdejde §i fàrà màngàiere vor fi in ziua judecàpi.

1 2 0 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca

19. Càci neamul celui nedrept are groaznic sfàr§it.In$elepciune cap. 4:3 Mulpmea pruncilor la cei nelegiuip nu este de nici un folos, din mlàdiple lor spurcate nu se infige

ràdàcinà in adànc §i nu vor avea temei nezdruncinat.4 Chiar dacà se vor imbràca vremelnic cu ramuri, fiind fàrà temeinicie, se vor zgudui de vànt §i se vor

dezràdàcina de puterea vijeliei.5. Ramurile vor fi frànte mai inainte de maturitate,

rodul lor va fi netrebnic, erad la mancare §i de nimic bun.6. Fiindca pruncii nàscup din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii pàrinplor, cànd stai sà-i cercetezi.Acestea sunt màrturii biblice despre destinili de mize- rie al roadelor fàràdelegii, de pe urma instinctului

desfra- nat §i poligamie.Prin cuvantul lui Iezechiel Proorocul strabate totuji o raza de indurare, pentra cáteva, pujine, exceppi.Ne intereseazà enorm lucrai acesta, al redresarii unei mo§teniri mizerabile. Astfel, in locul ce urmeazà e

vorba de un tata fàcàtor de tóate relele, dar, printr-un concurs de ajutoare vàzute §i nevázute, copilul- sàu pricepe deosebirea intre bine §i rau §i se fere§te de faptele tatalui. Biruie ín el mojtenirea, probabil, mai bunà, a mamei.

Deci, daca unui atare parinte (Iezechiel cap. 18):14.„De i s-a nàscut un fiu care vàzand pacatele, và- zánd tóate cate le-a facut tatál sau, el se pàze§te §i

nu face nimic asemenea,17. Acest om nu va muri pentra nedreptajile pàrintelui sàu, ci in veci va trai.19. Dar vep zice: pentra ce fiul sa nu poarte nedrep- tatea tatàlui sàu? Pentra cà fiul a fàcut ceea ce era

drept §i legiuit §i tóate legiuirile Mele le-a pnut §i le-a implinit; de aceea va trai”Adicà e cu putin$à, pentru fericite excep$ii despo- vàrarea de sub o mojtenire mizerabilà? Da,

e cu putin^à, cu prepil §i cu osteneala unei vie$i curate.

1 2 1 ♦ > ♦ > Párintele Arsenie Boca ❖ ♦ >

LUPTAÍMPOTRIVA DESFRÁNÁRII

„Desfrául este rana prin care a venit moar- ! tea ín lume. De fapt nebunia §i desfrául sunt ¡ acela§i lucru. Este o rana mereu deschisá pe ¡ unde se scurge substan$a speciei noastre mize- ¡ rabile (care nu vrea sá §tie de Dumnezeu). De ¡ ce efort nu ar fi fost capabil creierul omului ¡ dacá musca otrávitá (demonul) nu §i-ar fi de- ! pus ín el larva sa.

¡Desfrául amenin^á sá sufoce inteligenpi

¡ omului ca §i virilitatea sa. El este incapabil sá ¡ creeze, ci numai sá murdáreascá. Tu, desfrá- ¡ nare, tu singurá ai adus moartea ín lume.

Desfrául nu se cunoa§te, ci se vede. Chipu- ¡ rile lacome, fe$ele dureroase, masca plácerii go- ¡ litá de orice ipocrizie produce fricá privirii ¡ unui copil nevinovat, care fárá sá vrea asista la ¡ astfel de scene.” (Georges Bemanos - ju rna lu l \ unui p reot de ¡ara )

Despre lupta postului cu releleDintre top cei care au avut de la Dumnezeu vreo

slujbá cátre oameni, chemátorii la pocáinjá au fost cei mal curajo§i, cáci top au acoperit chemarea cu via$a lor, recu- noscándu-se íntre pácátoji cei dintái. §i dacá a fost nevoie, i-au chemat la pocáinjá cu prejul viejii

1 2 2 Pàrintele Arsente Boca *1**1*lor. Cáci cuvántul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu §i uciga§ de rele. Toji au vorbit tare §i ráscolitor de viaja, de suflet.

V- am spus astea, ca sá va deprindeji ai chemarea la po- cáinjá §i cu felul ei de a fi, ca sá rázbatá §i-n urechile surzilor.

Din cuvántul trecut v-aduc aminte, ca sá afle toji: cá nu vor fi spovediji §i impártá§iji la mánástire decát cei ce de aici inainte vor jine posturile a§a cum sunt ránduite de Biserica noastrá Ortodoxá. Párinjii m-au náscut din trup, iar Biserica din apá §i din Duh; §i mai mare este na§terea duhovniceascá a Bisericii, decát na§terea trupeascá a párinjilor. De la na§terea duhovniceascá - Sfántul Botez §i Mirungerea - am primit pe ingerul pázitor tot ín Bisericá - de aceea se boteazá copiii mici, orice ar zice aljii - care sá ne apere de toatá primejdia vázutá §i nevázutá.

{Spovedania deasá la Preot, postul trupului §i al minfii, rugácinnea §i pocdinpa sunt cele mai puternice arme in lupia impotriva desfrdnárii}

Deci dacá Biserica ne na§te, ea ne §i cre§te, §i printre povejele cu care ne cre§te spre másura bárbatului desávár- §it este §i postul. Trebuie deci sá-i ascultám poruñea §i sá postim. Sfinjii Párinji, cei de demult, au bágat de seamá cá tóate relele de la stomac íncep, de aceea au zis o vorbá asprá, cá postul este poarta §i patrafirul este u§a (cátre ím- párájia lui Dumnezeu), toji ceilalji ne furá vremea.

Astázi, din darul lui Dumnezeu, urmeazá sá vá dovedesc, ca sá credeji cu tojii: lupta postului cu relele sau despre felul cum postul ucide patimile.

❖ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 1 2 3Relele sau pácatele sunt de trei feluri, iatá-le:1. Pácate impotriva noastrá in§ine.2. Pácate impotriva aproapelui.3. Pacate ìmpotriva Duhului Sfànt, ìmpotriva

Adevà- rului.Toate aceste trei feluri sunt fi pacate inaintea lui

Dumnezeu, càci tu nu efti al tàu, ci al lui Dumnezeu. Prin urmare fi pacatele pe care le faci imporriva ta sunt intocmai fi pacate ìmpotriva lui Dumnezeu. De ce? De aceea, fiindcà efti fiul lui Dumnezeu.

Astàzi sa stàruim cu deosebire asupra pàcatelor imporriva noastrà infine, fi asupra pàcatelor ìmpotriva aproapelui.

Pacatele ìmpotriva noastrà infine due la invàrtofarea inimii - o cunoaftem cu to^ii, fi o cunosc fi eu. Dar eie mai due fi la intunecarea simprii (care ne indepàrteazà) de Dumnezeu. Acestea sunt cele fapte pàcate de càpetenie sau pàcate de moarte: màndria, iubirea de argint, desfrà- narea, làcomia, pizma, mania fi lenea.

Intre acestea fapte se aflà fi ràdàcina relelor: làcomia stomacului sau dumnezeul cel mincinos al trupului. Acesta trebuie ars cu postul fi scos afarà! Càci de nu va fi ars fi scos afarà, iatà, o sà vederi cum crefte fi se intinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului; fi iatà cum anume:

Làcomia stomacului odràslefte dintr-o datà, din ràdà- cinà, o puzderie de ramuri, din care mai aràtoase sunt trei: mania, desfrànarea fi iubirea de avere.

Trebuie sà mai ftip un lucru, cà pacatele sau patimile au douà fe$e: una a omului fi alta a diavolului; sau douà laturi: una vàzutà fi a doua nevàzutà. De acolo, din umbrà, sunt conduse fi

1 2 4 Pàrintele Arsente Boca *1**1*sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau càpetenii pentru fiecare patimà.

Afa sà in^elegep, cum intotdeauna patimile le-au numit Sfinpi Pàrinp prin chiar dracii lor. Astfel: dracul

❖ ♦> F a m i l i a c r e a t i n a *1**1*125

" 1 ' ~ ■ ~ •

làcomiei de avere, dracul làcomiei stomacului, dracul mà- niei, dracul curviei §i top ceilalp. Le-au numit a§a pentru cà aceste pacate sunt conduse din umbra de diavolul. §i le-au numit dupà càpetenia care lucreazà din umbra.

§ti$i din Noul Testament cà din Maria Magdalena, care s-a apropiat de Iisus cu gànd ispititor, Iisus a scos §apte draci. In ea erau toate cele §apte capetemi ale ràului.

§i tot din Noul Testament §tiji §i despre indràcitul din latura Gadarenilor, in care intrase un legheon - o legiune de draci, - càt abia le-a ajuns o turmà de porci care s-a aruncat in mare.

Acum sa luap seama cà am sa va ìnvàp ca sa putep §i voi sa prindep §i sa vedep in voi in§ivà lucrarea duhului ràu. Vorbesc deschis - deci sa nu se supere nimeni. Alpi mai subpri la nas se supàrà. Noi ìnsà trebuie sa vorbim deschis, càci top suntern ispitip.

E foarte u§or sà-i descoperi lucrarea lui necuratà, care se face in noi. De pildà, cu làcomia stomacului, bàgap de seamà cà stomacul se umple, dar pofta nu se saturà. lata lucrul dracului: pofta peste fire. Vedep ce u§or il pop prinde, dacà §tii?!

E cunoscutà làcomia lupilor §i totu§i lupii nu mà- nàncà mai mult decàt le este foame. Acum dacà lor le-a fost foame ràu, asta-i altceva. Càinii ascund pàinea care n-o mai pot manca.

Iatà dar, cà fiarele, animalele, nu tree cu poftirea peste fire - numai omul trece, càci numai pe om are diavolul manie §i numai pe om il ràzboie§te §i-l incearcà.

{Niciodatà sa nu ascultap de pofta}

Iatà de ce sà nu ascultap de poftà niciodatà, càci cine a ascultat de poftà a ascultat de diavolul. Asta s-o pnep

1 2 6 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖

minte in privinja stomacului. §i a§a e cu tóate patimile. Cánd va fi vreme mai multa va voi spune §i despre acelea.

Rázboiul stomacului, insá, e primul rázboi pe care 1-a pierdut omul (in rai) §i prima biruin^á a diavolului. §i cu el (diavolul) nádájduie§te sá-i cá§tige §i pe oameni §i sá-i desfacá de Dumnezeu. §i sá §tip, ca de nu-§i vor trage de seamá oamenii, diavolul va birui.

lata de ce strigam, s-audá top: Inapoi la post cáci fárá de post ne merge ráu!§i iatá cát de ráu.Cine nu se leapádá de carne §i de grásime repede va fi íncolpt de mánie §i de desfránare, celelalte douá

laturi ale lácomiei stomacului. §i sá vedep cum:Máncarea de carne, §i mai ales mancará cu ímpinge- rea necuratá a poftei, ca sá se facá sánge are

nevoie de fiere, care este o otravá - veninul nostru. Fierea aceasta tope§te carnea §i grásimea, íntocmai cum tope§te soda slá- nina, cánd fac femeile sápun. Fierea e o otravá tare.

Dacá sporepe máncarea de carne, sporepe p otrava, cu care trebuie topitá carnea. §i atáta spore§te otrava, ín- cát nu mai íncape in be§ica ficatului, §i atunci sim$i dureri la capátul pieptului, cáci stá be§ica sá crape de pliná. Fie- rea cátá nu incape, umblá prin sánge de sus in jos fárá rost §i, otravá cum e, atacá nervii, íi slábe§te, §i de aici vine nerábdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mánia. Din fierea care atacá nervii. Aici e cheia, de ce se supárá unii a§a de u§or, din nimicuri, din fleacuri; sá moará de supá- rare cá le e plin sángele de fiere §i li se rup telefoanele - cá a§a le zic eu la nervi - §i cea mai u§oará vorbá ii aprinde §i-i chinuie grozav; §i ei la rándul lor íi chinuie pe al$ii.'

Deschide^i u§a ca sá audá §i cei de afará. Deschide$i-o bine, dar deschidep §i voi ujile sufletelor voastre, ca sa

intre Duhul luminii, ca sa auzi$i, §i sa nu va aflap numai auzitori, ci §i implinitori!Vederi dar, cà f ie rea este petrolul, neru i i sunt fitilul §i mania para diavolului. El a aprins fitilul, càci el

vrea sa dàràme cu orice pre$ §i pe orice cài acest locaj al Duhului Sfànt, care e propriui nostru trup. Acest trup, care nu este al nostru, ci este templu al Duhului Sfànt. Crederi voi aceasta!? Doar sta scris: „Oare nu s t ip i cà t rupu l vos t ra este loca i a l Duhu lu i S fànt ce locu iepte in t ru vo i , pe care-L avep i de la Dumnezeu, p i cà vo i nu suntep i a i vost r i? Càc i suntepi cumpàrap i cu prep! Pros làv ip i dar pe Dumnezeu in t rupu l vos t ra p i int ra duhu l vos t ra , ca re sunt a le lu i Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19-20). §i vederi cu ce a inceput? Cu làcomia stomacului, adicà cu pofta peste fire.

In màncarea de carne mai sunt §i alte primejdii: o munirne de alte otràvuri, care incà dàràmà casa de pe noi; acelea aduc: bolile de inimà, durerile de ràrunchi, de ficai §i altele.

❖ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 1 2 7Toate se tàmàduiesc de la sine, inlàturand pricina care le-a adus, curàpnd sàngele prin post. Càci toate

bolile sunt cu putin^à, dacà sàngele este otràvit. Vrei sà te insànà- to§e§ti? Fa calea intoarsà.Deci lua;i aminte la ce màncaji. Càci uite a§a pedepse§te Dumnezeu nesocotirea postului, cu boala, §i

incà multe fàrà leac, cum de pildà e cancerul sau racul - care se face din màncarea foarte deasà a creierului de dobitoace, de aceea este mai muli boala orà§enilor §i a màcelarilor de la sate. Paralizia sau slàbiciunea unei jumàtàii de trup, tot din nesocotirea postului se trage.

De obicei cu paralizie pedepse§te Dumnezeu pe to$i nesàtuii de avere. Ea poate fi §i mo§tenire. §i atunci, dacà simp acest lucru, ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepse§te de obicei Dumnezeu pe top nesàpopi de avere - càci acejtia §i-au fàcut socoteala greptà, zicànd cà dacà postesc nu mai pot alerga $i lucra. Ei au crezut sfatul viclean al diavolului iubirii de avere. Deci au fàcut o socotealà gremirà inaintea lui Dumnezeu. De aceea top harnicii sa ia aminte §i sa pnà post, ca nu cumva dupà multa alergàturà de- jartà sa vie o vreme cànd sa trebuiascà sa stea la pat tot restili viepi. Dar §i asta de li se intàmplà, tot milà de la Dumnezeu sà o socoteascà, deoarece le dà prilej de a cumpàni §i a-§i cunoa§te gre§eala. Càci Dumnezeu nu pedepse§te spre moarte, ci spre ìntoarcere; càci trupul nu plàte§te nimic cànd din el scop unealta cea rea. Sfinpi au scos cu totul altceva: sfe§nic al Duhului Sfànt.

Prin urmare, cine nu pàze§te postul i se va aprinde in gurà para màniei, de unde ìncepe toatà vrajba; iar in timpul lui vor incolp boli peste boli.

{Din làcomia stomacului se na§te curvici}Nu pot làsa sà nu va spun cà din làcomia stomacului se mai na§te p curvia. Despre aerul dràcesc al ei nu

se mai indoie§te nimeni: acesta-i focul iadului.Acum luap aminte, càci n-am ràgaz sà và spun mai pe larg, ci numai ceva, din propriile voastre dureri.

Nunta ìntr-atàt e binecuvàntatà de Dumnezeu, càt este spre nasiere de fii; incoio, chiar intre sopi legiuip, e desfrànare; §i pentru ea vine bàtaia lui Dumnezeu pe oameni in fel §i fel de chipuri.

Desfrànarea intre sop e pricina pentru care vine vremea de se bat de li se sparge casa. Pentru nepàzirea postului §i a sàrbàtorilor, nu se pot ìnfràna de la pofta trupeascà §i a§a zàmislesc copii in zile neingàduite,

♦>♦> Fami l ia c reat ina ♦>❖ 129

- - 1 =^= .............................-irjrr1 , ..... ■ ■ ■■.rüi1, ..............' : ■ ■■ " " .. ■

peste care nu se aflà dami lui Dumnezeu, ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepazirea de pofta trupeasca pe care au intipárit-o in ei, in vremea celor noua luni de sarcinà, se nasc copii indàràtnici, neascultàtori §i farà frica de Dumnezeu. Ace§tia vor càdea in curvie toji §i mulpimire in viaja nu vor avea.

Luaji aminte, pàrinjilor, cà nu e gluma cu viaja copiilor pe care íi ai, sau vrei sà-i ai: e$ti ràspunzàtor de ei §i de toatá viaja lor, càci cum le-ai dat-o a§a o au! §i copiii tai te vor judeca pe tiñe dupa cum bine §tiji §i bine pajiji. lar cánd te-or supara, fii cuminte §i nu-i blestema, ascultánd de diavolul pana in sfàr§it, ci trage-ji de seamà cà ei iji aduc aminte pàcatele tale cele nemàrturisite §i neispà§ite. Roagà-te pentru ei §i roagà-te §i pentru tine - chiar cànd te-or blestema - sà te ierte Dumnezeu.

Pàziji, despre latura poftirii trupe§ti, frica §i cuviinja cre§tineascà §i nu và amàgiji de trup, de vreji sà và bucu- raji de copiii vo§tri, iar de nu, a§a vor spori relele, incàt va junghia fiul pe tatà-sàu §i va sugruma fiica pe mamà-sa! Serie in Sfànta Scripturà! Cà a§a va fi in vremea din urmà.

Luaji prin urmare seama §i invàjaji §i pe copiii vostri §i curàjaji-và de duhul necurat (de diavolul) cu care v-aji deprins a fi.

Luaji seama, cà dacà vreji sà nu càdeji din cre§tinà- tate §i dacà vreji sà biruie chipul lui Dumnezeu in noi, §i nu al diavolului - prin patimile sale, luptaji-và din ràspu- teri cu arma postului, càci

dupà cum vedeji postul este uciga§ul patimilor. Pentru cà este §i dar de la Dumnezeu, dat tuturor celor ce luptà lupta cea bunà.

Faceji incepàtura aceasta §i veji vedea cum vi se va in- noi viaja §i se va linigti casa.

1 3 0 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖ Gândurile bune §i gândurile rele

Sfaturi duhovnice§tiîntr-o clipà îs pe pâmant §i în cer!De la marginile lumii $i din adâncuri se reîntorc §i

ne spun în §oapta lor tot ce avem de îndeplinit: bine sau râu, dar tu, omule, alege! Gândurile rele... puzderie! Eie tâbârâsc de obicei în mintea omului concentrât la rugâ- ciune sau hotàrât a sâvâr§i binele!

Musafirii nedorip, dacâ încolçesc ca §i buruienile prin straturi, smulge-le mai înainte de a crejte în propria ta minte.

Ce strat minunat! Un pâmant atât de roditor... Dar dacâ nu vei plivi buruienile din vreme, te vei pomeni în toamna viepi taie eu o §erpârie întreagâ.

Dore§ti sâ fii de folos pentru tine, pentru viaçâ, pentru omenire? Smulge din stratul pe care-1 ai buruiana gân- dului stricat §i nu privi gândurile rele ca într-o oglindâ §i nici nu le râsuci pentru a le vedea pe toate fedele. Càci de aici începe pâcatul, îndulcindu-te sub amâgirea lor. Cu hopi nu se face târg, ci se alungâ! De vrei le pop socoti pâsâri zburâtoare; dar nu-p deschide fereastra inimii ca sâ le arunci grâunçe. Lasâ-le sâ treaeâ în zbor peste ograda sufletului tâu, fârâ sâ le dai hranâ. Te vei uita §i nu vor mai fi, câ eie vor zbura mai departe §i pâcatul se va risipi ca un fum mai înainte de a face jeratic pe vatra sufletului tâu.

O, voi, gânduri abia nâscute, de ce vâ làsap tulburate? De ce fugip (de sub cenzura minpi) ca o turmâ de oi când dau peste pâ§une strâinâ? Vedep cum se risipesc de sub ochii pâstorului? Ori le sfâ§ie sâlbatica fiarâ, ori le otrâve§te o iarbâ rea. Vraja ispitelor de a scâpa de sub supravegherea multâ,

❖ ♦ > Famil ia cre§t inà ❖ ❖ 1 3 1pagubâ aduce.

1 3 2 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖

Omule! Pune màna pe toiagul rugàciunii §i fà-le ocol in staulul minpi ca sa stea acasà sub mila Domnului (sub frana con§tiin$ei), Care le hrànepe §i Care primeve rugà- ciunile noastre: „suf le te le le s f in i te , t rupur i le le curante, e rgete le le indrepteazà, gdndur i le le curante ¡ i a§a ne izbàve§te pe no i de tot necazu l ce lo r re le $ i a l durer i i ” (din Ceaslov).

Nemiloasa boalà a sufletelor omenepi, microbul strecurat in rana sufletului, cuiele diavolului bàtute in pomul viepi omenepi, smulge-le cu cle§tele rugàciunii §i-^i unge durerea cu harul Sfintei Taine. Scapà-te de satana; - 1-ai cunoscut poate la o ìnjuràturà. Ooo... p e a§a de viclean. Càci spune Sfàntul Iacob cà limba ìp are locul ei intre màdularele noastre, dar spurcà tot trupul p vàrà in flàcàri aria viepi.

Crezi cà ìnjuràturà te astàmpàrà sau ìp sporepe puterile? E numai o morfinà a sufletului - te u§ureazà pentru o clipà §i te incarcà de amàràciune pentru o ve§nicie. Fii hotàrat! ìncearcà §i ai sa vezi càt poate un om care vrea sa fie curat. Un inger bun dore§te sà te ajute, nu-1 refuza.

Sau poate ai ajuns robul bàuturii de necaz, din ne- cumpàtare, din patimi? Ooo...! nu pii cà be$ia e culcu§ul satanei in sufletul ame$it? N-ai vàzut cà unde-s bàlàriile se ascund §erpii §i viperele? Dar, oare, in bàlàriile bepei (tulburarea sàngelui §i a creierului) nu se ingràmàdesc §erpii patimilor - murdària trupeascà §i sufleteascà: vorbe josnice §i glume necontrolate, ìnjuràturi, desfràu §i aitele? Adu-p aminte cà Sfàntul Pavel serie corintenilor cà: nici curvarii, nici furii, nici nesàpo§ii de averi, nici bepvii,

❖ ♦ > Famil ia cre§t inà ❖ ❖ 1 3 3

nici cei rài de gurà nu vor mopeni Impàràpa lui Dumnezeu.

Màntuitorul nostru voie§te ca: „to f i oameni i sà semântu iascâ § i la , cunoçt inpa adevâru lu i sa v ina" (I Cor. 2, 4) - Nu întârzia! Nu uita câ e§ti câlâtor prin viaça asta.

Oare nu §tii, omule, câ din prima $i pana în ultima zi a vieçii taie tu alergi mereu? Içi transport sufletul spre limanul Imparatici lui Dumnezeu, în cartina trupului tau.

Te-ai gândit cum sà-çi pregateci aceastâ caraçâ? Nici un ora chibzuit, sau întreg la minte, nu încarcâ lemne, fan sau altceva în carul sâu pana nu-1 pregatele mai întâi: îl lunge§te, pune lançuri, prâjinà, unge osiile §i apoi încarcâ povara pe care dore§te sa o transporte. Dacà pentru încârcâtura unei poveri obi§nuite ne pregâtim câruça eu atâta grijâ, eu atât mai vârtos trebuie sa ne pregâtim càrnea trupului eu lançurile înfrânârii pentru ca sâ putem transporta cu pace sufletul nostru.

Dacà noi, oamenii, nu îndrâznim sâ încârcàm o câ- ru$â nepregâtitâ, eu atât mai vârtos Domnul nostru Iisus Hristos nu va revârsa liarul Sâu într-un trup neîngrijit §i un suflet pustiit.

Nu o spun eu, ci Sfântul Apostol Pavel care zice: orice faceti eu cuvântul sau cu lucrai, toate sâ le faceti din tot sufletul, ca pentru Domnul, iar nu ca pentru oameni (Coloseni 3, 23). In numele Domnului Iisus §i prin El sâ mul^umip lui Dumnezeu Tatâl, iar vorbirea voastrâ sâ fie dreasâ cu sare §i eu grabâ sâ asculte, zâbavnic la vorbâ, zâbavnic la mânie (Iacov 1, 19).


Dacâ cineva socote§te câ e cucernic, dar nu-§i çine limba în frâu, î§i amâge§te inima, cucernicia acestuia este zadarnicâ (Iacov 1, 26).

De aceea, omule, când vorbe§ti, gânde§te-te câ vorba ta râmâne scrisâ în sufletul celui ce o ascultâ, gânde§te-te sâ te zide§ti pe tine §i pe el eu fiecare cuvânt càci §i el §i tu sunte$i ai lui Hristos, Care pentru noi, creatimi, este te-

•> ❖ Familia creatina •>•> 135

melia viepi noastre. „Dupa barul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un inpelept metter, am pus temelia; iar altul zide$te. Dar flecare sa ia seama cum zide$te; càci nimeni nu poate pune alta temelie, decàt cea pusà, care este hsus Hristos. lar de zide§te cineva pe aceastà temelie: aur, argini, sali pietre scumpe, lemne, fan, trestie, lucrili fiecàruia se va face cunoscut; il va vàdi ziua (Domnului). Pentru cà in foc se descoperà, ¡i focili insidi va làmuri ce fel este lucrul fiecàruia. Dacà lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ràmane, va Ina platà. Dacá lucrul cuiva se va arde, el va fi pàgubit; el insà se va màntui, dar a^a caprin foc” (I Corinteni 3, 12). Nu uita cà e§ti o caramida duhovniceascà din marea clàdire a Biseri- cii lui Hristos. Ramài cuminte in acest zid socotindu-te legat de celelalte càràmizi cu mortami iubirii.

Nu te smulge din linia acestui zid duhovnicesc, ci, rotunjindu-p cuvintele printr-o fràmantàturà curata a gàndurilor, arde-le in cuptorul minpi luminate §i abia apoi trimite-le pe marele §antier al viepi omene§ti. Clà- direa construità astfel, niciodatà nu se va pràbu§i.

Fericip cei ce mor in Domnul càci faptele lor vin cu ei §i tràiesc in ve§nicie.

Omule, trebuie sà-p schimbi viai;a - reteazà cu foarfeca voile tale - crengile rele: sudalmele, neascultàrile, §i va rà- mànea un pom care nu va putrezi in veac - e cuvàntul lui Dumnezeu.

In fiecare zi cite§te, dacà pop, màcar un verset, màcar un capitol sau un psalm, de care sà-p legi gàndurile, mu- tàndu-te de la cele stricàcioase la cele ve§nice. Dànd astfel de lucru gàndului, nu-1 vei mai làsa sà zamisleascà pàcatul, care sà nascà fapte

136 ❖❖ P â r i n t e l e A r s é n i é B o c a ♦>❖ru§inoase.

Rugàciunea §i postul, aceste aripi suflete§ti, puternice arme de luptà duhovniceascà, cu care-p pop cà§tiga biru- inça împotriva la tot pàcatul, le cuno§ti §i tu omule §i §tii cât de folositoare sunt.

Da! Rugâciunea §i postul sunt minunatele unelte duhovnice§ti, cu care î|i strângi laolaltâ roada ostenelilor duhovnice§ti, ca §i pe alta parte uneltele gospodâre§ti - când trebuie sa coseni pacatili, când sa aduni virtuple §i când sa nimicepi buruiana gândurilor sâlbatice.

Folose§te-te de eie când trebuie, càci nimeni nu cunoa§te mai bine ca tine unde sa aduni §i unde sa tai, numai tu, omule, §tii. Càci scris este: vreme es te sa p iàng i § i v reme este sa vorbe$t i § i v reme es te sa tac i } i toate la vremea lor , § i toa te en a leasâ înpelepc iune (Ecclesiastul 3, 4-8).

„Eu voiesc, zice Sfântul Apostol Pavel, ca to\i oamenii sa fie cum sunt eu. Dar fiecare are dami sâu de la Dumne- zeu” (I Corinteni 7, 7).

Mai degrabâ atâta cât faci, fâ eu duh de smerenie, pentru câ Dumnezeu, celor trufa§i le stâ împotrivâ; iar celor smerip le dâ har.

Te afli în post, nu uita câ postul te ajutâ §i este sala de a§teptare, în care cre§tinul îmbolnâvit de pâcate trebuie sâ eugete, pânà-i vine rândul, cum sâ-§i dezvâluie boala mai sincer înaintea duhovnicului sâu la spovedanie, pentru câ de vreme ce ai venit la doctor sâ nu cumva sâ te întorci nevindecat, ci sâ ai parte în mod folositor de cere§tile doctorii, ale Sfintei Treimi.

137 ❖❖ P â r i n t e l e A r s é n i é B o c a ♦>❖Rugâciunea e respirarla sufletului, iar postul e

apa care stinge vâpaia patimilor.Orice unealtâ e eu douâ tâi§uri. Dacâ nu o

folose§ti cum trebuie, în loc sâ taie, ea te taie, în loc sâ cladeascà, te dârâmà. Deci, fii eu nâdejdea în Domnul când folose§ti uneltele Lui.

Adu-çi aminte de acel sobor tainic, care a pus la cale

Gándurile §i vicleniile lorr - — --------- - —^-------— ■----------— — — i¡ Tóate patimile dezlán$uie o concuren$á pen-¡ tru bunurile lumii acesteia íncát oamenii se ;1 vád unii pe al$ii du§mani de moarte §i ajung la ¡¡ crime §i rázboaie. (Pdrintele Arsenie Boca) ¡

Gándurile vin in minte de la fire, de la Dumnezeu §i de la diavol.

De la fire sunt cele numite: foamea, se tea, frigul §i celelalte.

De la Dumnezeu sunt gándurile en grijá de suflet, de luminarea lui, de aducerea omului íntreg, curat ínaintea lui Dumnezeu, precum §i atenponárile con§tiin£ei §i áltele asemenea.

1 3 6 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca ❖ ❖

De la diavolul sunt plàcerea de a face ràu, de a uita de Dumnezeu, precum $i toate pasiunile. §i o alta carac- teristicà a lui este cà silente omul la toate extremele care-i sunt peste putere.

Mintea, nu creierul, trebuie sa §tie sa deosebeascà ce vine de la Dumnezeu, sau de la fire, sau de la diavol. Cu mintea trecem prin mormànt dincolo, ea nu-i supusà morpi.

Toate acestea ca gànduri.Dar diavolul incurcà lucrurile §i altfel, le stramba!Stramba §i cele ale firii, imbiind firea la toate

dena- turàrile §i exageràrile ca s-o uzeze §i s-o ìnnebuneascà dupà tot felul de piaceri egoiste.

Stramba §i cele ale lui Dumnezeu. Dacà mintea nu ia aminte, diavolul face cu omul cum face cu sectarii. Trage in gre§ealà pe om sa nu asculte de orice rànduialà ci marnai de capul lui in care el (diavolul) e profesor.

Ce intereseazà aici, cu deosebire, e ce face diavolul cu instinctele primare ale omului, cum le degradeazà, cum le exagereazà... prezentàndu-le ca drepturi la ceva - ,,min$ind ca asta-i libertatea lui”. Cà asta-i el §i altceva nimic. De cumva omul crescànd aflà cà mai are §1 minte §i suflet, le umfìà de màndrie, de aroganjà, de suficien^à de sine, de neascultare §i indàràtnicie.

O altà caracteristicà a diavolului e cà este cel mai mai*e pisàlog pe capul omului, obsedànd mintea chiar §i in vis cu ,,invà$àturile lui”. Obsesiile sexuale de pildà. Acestea sunt gànduri care ciocànesc la cap pànà il biruie §i il due la invoialà pe bietul om neatent, il due la faptà §i il aruncà in pàcat. Plàcerea

❖ ♦ > F a mi l ia creat ina • > ❖1 3 7mincinoasà §i de-o clipà a càderii in pàcat devine

cleiul memorici §i se face deprindere care de acum va cere o repente continua §i omul pierde stàpà- nirea de sine §i merge in calea pàcatului pànà la istovire


prin moarte §i nu moarte bunâ ci moarte a minpi mai întâi - câ a fost prima de vinâ. Nevrozele, psihozele sunt efectul denaturârii acestui instinct primar al firii în câteva generapi succesive dar pot apare §i într-o generape data. Deci omul, condus farà sà-§i dea seama de diavol, a declanjat exploziv un instinct al firii. Astfel deci a slâbit firea minpi, a slâbit stàpânirea de sine, a acoperit mustrarea de con§tiinÇa, care acum ea face explozie §i gâsind mintea slâbitâ o alungâ în schizofrenie, în paranoia §i în alte nenorociri nervoase.

Calea câlugâriei nu e dupa fire; ea e mai presus de fire, ca atare cere o putere în plus. Se înçelege câ o putere mai presus de fire de la Dumnezeu dar §i o capacitate biologica de rezistenjà façà de pisâlogeala obsesiei, a tensiunii firii sau a povârni§ului denaturârii.

Când au zis ucenicii Mântuitorului într-un context: „Nu e bine a se însofi omul eu femeie”, Domnul Hristos, Automi omului, le-a râspuns: „Cuvântul acesta nu-l pot cuprinde decât aceia cârora le este dat”

Cum dat? Dat în con§tiinça lui genetica, mai înainte de a fi vreuna din zilele lui pe pâmant. Dat ca destin eu ajutorul orânduirii speciale, a unor gene... în cromozomii sài specifici xx sau yy, ca tensiunea lor cea dupâ fire sâ poatâ favoriza convertirea iubirii fizice - pentru o singurâ persoanâ, opusâ sexului - în iubire spiritualâ universalâ pentru top oamenii oricum ar fi ei.

Potrivnicul (diavolul) e îngâduit sâ ispiteascâ trupul §i sufletul eu plâcerile patimilor: senzuali.tatea, lâcomia, luxul, slava de§artâ, ispita puterii sau a mâririi trecâtoare, a mândriei sau arogançei, eu patima proprietâpi sau poate ispiti omul fàcându-1 sâ intre în contextul unei conceppi de viaçâ diametral opuse Revelapei. Toate patimile dezlànûie o concuren^à pe bunurile lumii acesteia in- càt oamenii se vàd unii pe alfii dufinani de moarte fi ajung la crime fi ràzboaie.

Iubirea de oameni e infrànta de egoisme antagonice sau demonice. Oamenii pot innebuni dacà ràmàn sau of- teazà cu exclusivitate numai pentru viai;a de acum fi de aici. Libertatea lor cu care sunt impodobiî de creale nefolosind-o sub ìndrumarea lui Dumnezeu ajung in cea mai demonica robie §i omul e pierdut cu voia §i cu mintea lui. Deci, de ce e ingàduità devierea fi potrivnicul? Ca sa se vada incotro inclina libertatea duhului fi de acea direcîe sa aibà parte in veci.

„lata pus-am inaintea fepei voastre apa §i focul, viapa fi moartea; spre care vepi ìntinde maria, pe aceea vepi avea-o” (Isus Sirah 15, 16-17; Deuteronom 30, 16)

Numai intre contrarii se desàvar§e§te iubirea.

Gàndurile lui sarsailà i§i pierd puterea cànd sunt spuse, denudate la preot. Mai greu este cu neajunsurile ereditare $esute in fire. La obàrfie §i acestea tot pe cel viclean il au la ràdàcinà. Sunt neputin$e ereditare de care greu scapi, ba de unele din eie nu scapi. Exemplu: alcoolismul bunicilor, stràbunicilor se soldeazà in urma§i cu un creier mai slab. Descenden;ii acestora merg pana la al treilea neam. Sfànta Scripturà pomenefte §i de al patrulea neam..., de-al cincilea neam nu mai spune nimic, dovadà cà s-a stins neamul acesta.

❖ ♦ > F a mi l ia creat ina • > ❖1 3 9Orice làmurire luminata nu poate inlocui celulele nervoase distruse de alcool. Sunt deci §i imposibilità$i de

luptà cu poverile ereditare. Pe inaintaji sà-i iertàm fi cu asta ii ajutàm la judecata.

❖ ❖ Fami l ia creat ina ❖ ❖ 1 4 0

COPILÂRIE §1 SFINTENIE

! Imparala lui Dumnezeu este fâgâduitâ !; copiilor, oamenilor ce o primesc farà discupe, ;; ca ni§te copii, oamenilor ce au venit la Iisus de ;! copii. Deci, cum sa nu se supere Impâratul !; când copiii sunt oprip de a veni la Iisus, când ;! Iisus le este interzis? '<L___________________________________________________________________________________________J

P â r i n Ç i i § i c o p i i iIisus vorbea într-o casa, poate în Capernaum. Iar

bâr- bapi, femeile, top nevoipi de odihnâ §i mângâiere, um- pluserâ casa §i-L împresurau de-aproape, se uitau la El cum te uip la pârintele pe care 1-ai regâsit, la fratele care s-a fâcut bine, la binefàcâtorul care mântuie.

Atâta erau de înfometap de cuvântul Sàu acei bârbap §i acele femei, câ Iisus §i prietenii Sài n-aveau parte nici mâcar sa înghitâ o înghipturâ. Vorbea de multa vreme §i aceia ar fi dorit sa mai vorbeascâ, pana noaptea, farà între- rupere, farà a se odihni o clipà. De-atâta vreme-L adâstau.

Pârinpi §i mamele lor adâstaserâ în josnicâ pângârire §i dobitoceascâ încruci§are de bra^e, mii de ani. Ei înp§i de prea multa vreme adâstau, în cea^a tâmpà a unui dor nelâ- murit. Cu topi oftaserâ noapte de noapte, dupa o darà de lumina, dupa o fâgâduialâ de fericire, dupa un cuvant de iubire. Iar acum II vedeau în fa$â pe Cel ce împârçea rasplà- pie îndelungatelor apeptâri. §i le cereau farà alte amânâri.

Acei bârbap §i acele femei stâteau în jurul lui Iisus, neràbdàtori ca ni§te creditori cu drepturi, care, in sfar§it, puseserà màna pe dumnezeiescul lor

1 4 1 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca ♦ > ❖datornic - ve§nic a§teptat, sà-§i cearà partea pana la

cel din urmà ban. N-avea decàt sa Se lipseascà de mancare - veacuri dupà veacuri pannai lor trebuit-au sa se lipseascà de pàinea adevàrului, ani dupà ani ei in§i§i nu-§i putuserà potoli foamea cu pàinea nàdejdii.

Iisus, a§adar, le vorbe§te de una oamenilor care au tic- sit casa. Roste§te iarà§i cele mai ademenitoare imagini ale inspiratici Sale, poveste§te noutàtile cele mai nedezmin- tite despre Impàràtia Cerurilor, Se uità la ei cu acei ochi piini de invocale, Se coboarà in inima sufletelor, coboarà de cu zori in jarcul neguros al caselor.

Oricare dintre noi §i-ar da zilele ce-i mai ràman ca sà fie privit de acei ochi, ca sà cate o clipà, sà asculte o sin- gurà datà glasu-I cotropitor, ce se schimbà-n melodioasà armonie, graiul acela smerit.

Acei oameni care au ràposat, acele sàrmane femei, acei nemernici care-s pulbere azi in vàzduhul pustiului ori noroi sub copitele càmilelor, acei bàrbari §i acele femei pe care nimeni nu ii pizmuia, atàta vreme càt pizmà poate fi dupà o moarte atàt de ìndelungatà §i invàluità in ceaja depàrtàrii, acei bàrbari §i acele femei li auzeau glasul, li vedeau ochii.

Dar iatà un zgomot, larmà pe la u§a casei. Careva dà sà intre. Unul din cei de fajà li spune lui Iisus: „Marna Ta, fraîi §i surorile Tale au venit sà Te caute.” Dar Iisus stà locului: ,,Cine-i marna? Cine-s fraîi?” §i rotindu-§i ochii deasupra celor ce-i stàteau in preajmà, le zice: „Iatà marna §i fratii, oricare dintre voi va implini voinâ Domnului, Mi-e frate, Mi-e sorà, Mi-e mamà. Intreaga-Mi familie aici Imi este. Alta n-am. Legàturile de sànge n-au pre$ cànd nu-s

1 4 2 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca ♦ > ❖consfinpte in suflet. Tatàl Meu e Pàrintele care Mà

141

Biserica lui Hristos si Familia crestina„dupà chipul Bisericii’

Hristos, si Biserica Sa, este acolo unde Domnulintemeiazà si binecuvmteaza familia si nasterea de prunci in cadrul ei. Binecuvantarea famihei cu multi copii, a mamei ravnitoare, este acolo unde se ia in senos raspunderea materna, adica purtarea crucii... Tràdarea acestei mismni aduce parerea de ràu, spovedania la preot §1 pocainta pentru avortul savarsit.

1 4 2 ♦ > • > Par intele Arsénié Boca *1**1*

face asemenea Lui, m desàvârprea binelui. Frajii îmi sunt sârmanii ce-au plans, surorile - femeile ce-au împârtâjit iubirile pentru Iubire. Prin aceste cuvinte nu ìnjelegea sa Se lepede de Ìndurerata Fecioara, din al càrei pantec Se nâscuse, ci voia sâ spunâ câ ziua surghiunului voit de bunâ voie, nu mai jinea de mica familie din Nazaret; era pe de-a-ntregul al menirii Sale de Mantuitor al marii familii omene§ti.

Filiapa duhovniceascâ în noua iconomie a mantuirii ìntrece §i lasa in urma simpla filiape trupeasca. Dacá vine cineva la Mine §i nu-1 uràpe pe tatâl sau, pe marna sa, ne- vasta, copiii, frapi §i surorile, pana chiar p propria-i viajà, nu-mi poate fi ucenic. Iubirea lâuntricâ va sá fie pusâ mai prejos de iubirea obpeascâ. Epi pnut sa alegi ìntre vechile legaturi de dragoste ale omului vechi p singura iubire a omului nou.

Familia se va stinge atunci cand oamenii, in viaja ce- reasca, vor fi mai mult decat oameni. Acum familia e o piedicà pentru cel ce-i ajutâ pe ceilalçi sa intre ìn Rai. „Sa nu cbemafi voua tata pe pâmant, câ unni este Tatâl vostru, Cel din ceruri” (Matei 32,9). Cel ce-§i va parasi familia, fi-va rásplátit în nesap „Adevâr vâ grâiesc vouâ, câ nimeni nu este care si-a lâsat casâ, nevastâ, fra fi, pârinfi, copii din dragostea pentru Impârâfia lui Dumnezeu, care sâ nu ia eu mult mai mult în vremea aceasta §i în veacul ce va sâ vinâ viafâ vefnicâ” (Luca 18, 29,30).

Tatâl Cel din ceruri e vrednic de încredere, frajii vopri din Impârâpe sunt vrednici de încredere, dar pâ- rinjii §i frapi de pe pâmant pot sâ fie uciga§ii vopri: „vefi fi vândufi pânâ fi de pâr infi fi de f rafi fi de rude fi de pr ie - ten i , fi vâ vor omor î

1 4 3 ♦ > • > Par intele Arsénié Boca *1**1*pe mul f i d in t re vo i fi vefi fi urâfi de

tofipentru numeleMeu ” (Luca 21,16-17).

❖ ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 1 4 4

Cu toate acestea, màcar pàrinpi s-ar cuveni sa fie credincio§i. Càci, dupà Iisus, pàrinpi au cu mult mai mari ìndatoriri fa^à de copii, decàt au copiii fa$à de pàrinp. Stràvechea Lege nu-i cunoape decàt pe cei dintài: Cins- te§ te pe ta tu i § i pe marna ta . Copiii sunt avupa celui ce i-a fàcut. Via^a pe acele timpuri pare atàt de frumoasà §i de prej; cà nu vor fi in stare niciodatà sa se plàteascà de datorie. Vor trebui sa fie mereu robi, ve§nic robi. Nu au a trai decàt pentru batràn, la portinàie batrànului.

§i aici, dumnezeiescul geniu al Ràsturnàtorului vede ce le lipsejte stràbunilor. Pàrinpi trebuie sa dea farà zgàr- cenie, fàrà ràgaz - sà dea. Chiar dacà copiii sunt rài, chiar dacà-1 pàràsesc pe pàrinte, chiar dacà nu-s vrednici de nimic, dupà chibzuin$a màruntei injelepciuni a lumii, Tatu i nost ru e jumàtate o rugàciune a copiilor càtre Pàrinte. E rugàciunea §i cererea pe care orice copil i-ar putea-o face tatàlui sàu.

Iar pàrinpi chiar dacà dau tot, pot fi pàrinp. Dacà fiii se lasà de ei spre a se arunca in vàltoarea viepi desfrànate, trebuie sà fie iertap de indatà ce se ìntorc, precurn iertat a fost fiul risipitor din parabolà. Dacà i§i lasà pàrinpi spre a càuta o via$à mai inaltà §i mai desàvàr§ità - cum sunt cei ce se indreapta pe càile Impàràpei - fi-vor ràsplàtip inmiit, in aceastà via$à §i in cea de-a doua.

Dar pàrinpi, oricum ar fi, sunt datornici, groaznica ràspundere pe care §i-au luat-o dànd via$à unor fàpturi noi, va47 sà fie implinità. Asemenea singurului Tatà din ceruri, sunt pnup sà le dea celor ce cer §i celor ce tac, celor vrednici §i celor nevrednici, celor

47 Trebuie,

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 4 5ce stau la masa casei §i celor ce hoinàresc prin lume, celor buni §i celor rài, celor dintài ca ?i celor de pe urmà. Nu le este ingàduit sa se dea ìnapoi nici din fa{a copiilor ce fug de ei ?i ii lovesc, din fa$a copiilor ce se leapadà de dàn?ii.

„Pe care dintre voi 1-ar làsa inima sà-i dea copilului sàu o piatra cànd cere pàine?” Cine nu-i va da atunci copilului care se indepàrteazà farà sa cearà nimic, cel mai mare dar: iubirea care nu ajteaptà ràsplata iubirii?

Totu?i sunt fii ai Fiului Omului, dar nimeni nu-I pu-tea spune tata dupà legea firii ?i a càrnii.

Poate singura bucurie ce nu dezamàge?te dintre dezamagitoarele bucurii ale oamenilor, e aceea de a pne la piept ori pe genunchi un copila? ìmbujorat la fa$à de un sànge care sa fie al tàu, care sà-p zàmbeascà cu cea dintài stràfulgerare a ochilor, care sà-p ingàne numele, sa te facà sa mai descoperi o data duio?ia pierdutà a celei dintài pruncii. Sa simp lipità de pielea ìmbàtrànità, ìntàrità de vànturi ?i arpia, o carne nouà, moale ?i nàscandà, sub care sàngele parca ar pàstra ìncà ceva din dulcea$a lapte- lui, o carne plàmàdità parca din petale calde ?i vii, sa simp cà asta carne-i a ta, fàcutà-n carnea femeii tale, hrànità cu laptele sànilor ei, sa iscode?ti ivirea ìnceatà a sufletului in aceastà carne care-i a ta, care-i a aceleia a ta, sa fii singurul tata al acestei singure fàpturi, al acestei fiori ce-i gata sa se involte-n lumina lumii, sa te recuno?ti in ea, sà-p descoperi ochii aceia mirap, sà-p auzi iara?i glasul in frageda-i gurà, sa copilàrejti din nou pentru acest copila?, pentru a fi vrednic de el, pentru a-i fi mai aproape, sa te faci mai mie, mai bun, mai curat, uitànd top anii ce te-au

1 4 6 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca *1**1*apropiat tàcup de moarte, sa uip trufia bàrbàpei, fàlo?ia ìnielepciu- nii, cele dintài bràzdàturi ale fe$ei, ispa?irile, pàngàririle, josniciile vie^ii, ?i sa redobànde?ti fecioria làngà acea feciorie, senin làngà acea seninàtate, bun de o bunàtate pe

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 4 7

care n-ai mai cunoscut-o niciodatä, sä fii, cu un cuvant, parimele unui copil al täu, care crepe zi de zi ìn patul täu, ìn casa ta, ìn brande nevestei tale, e farà indoialä cea mai mare desfatare omeneasca din care ü sunt date omului cu sufletul incätu§at in mäduva tinei.

Iisus, simçea ìnclinarea pentru copii ca §i pentru päcäto§i. Spirit absolut, nu-I pläceau decât extremele. Nevinoväpa §i cäderea erau pentru El arvunele mântuirii. Nevinoväpa, pentru cä n-are nevoie sä fie curäptä; josnicia, pentru care se sim^ea mai cotropitoare nevoia de a se curâp. In primejdie sunt oamenii de mijloc: cei jumâtate stricap §i jumâtate neatin§i; oamenii ciumap pe dinäuntru §i care vor sä parä neîntinap §i buni la Dumnezeu; cei ce §i-au pierdut odatä cu copiläria curä^enia din näscare §i nu simt incä mirosul greu al läuntricei lor putreziri.

Iisus ìi iubea cu duio§ie pe copii §i cu milä pe uciga§i, cu duio§ie pe cei curap §i cu milä pe cei ce nu pot zäbovi sä se cureçe. Mâna-I stäruia cu voiojie pe pärul afânat al pruncului desprins de la san §i nu dädea in läturi pärul prostituatei, imbibât cu mirodenii. Ie§ea in calea päcäto§i- lor, deoarece ei n-aveau ìntotdeauna täria sä-I iasä in cale, dar ii chema la Sine pe copii, deoarece copiii il simt pe cei ce-i îndrâgepe §i dau fuga la el cu bucurie.

Mamele-I întindeau pruncii sä-i atingä. Ucenicii cu obi§nuita lor nâtângie, le pneau de ràu, iar Iisus, Care vedea acestea, trebuie sä-i dojeneascä. „Läsap copiii in pace §i nu-i oprip sä vinä la Mine, caci a lor e Impäräpa cerurilor, §i adevärat gräiesc: fiecare dintre voi care nu va intra in împârâpa lui Dumnezeu ca un copil - nu va mai intraA A

1 4 8 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca *1**1*

intr-msa.Ucenicii, oameni in toatä puterea cuvântului,

mandri de puterea lor de oameni cu trecere §i de slujitori ai Stäpä-

1 4 9 ❖ ❖ Pârintele Arsenic Boca ❖ ❖

nului de mâine, nu pricepeau cum de-I venea Invâçâtoru- lui sâ-§i piardâ vremea eu ni§te copii ce abia - abia înce- peau sa lege cuvintele §i nici nu puteau înçelege încâ tâlcul vorbelor celor vârstnici. Dar Iisus, punând în mijlocul lor pe unul dintre ace§ti copii, îi pnu de râu: „Adevâr grâiesc voua, câ de nu va vepi sebimba pi sa va facepi ca pruncii, nu vepi intra întru Impârâpia Cerurilor. Câ cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela mare este întru Impârâpia cerurilor pi cine va primi un prune ca acesta întru numele Meu, pe Mine Ma primepte. lar cine va sminti (nârâvi la rele) pe unul din acepti copilapi care cred întru Mine, mai de folos i-ar fi lui ca sâ-pi spânzure o piatrâ de moarâ de gât pi sâ se înece în adâncul mârii” (Matei 18, 3-6).

§i aici râsturnarea valorilor e totalâ. Dupa strâvechea Lege, copilul era acela care trebuia sâ-i poarte respect omului mare, sâ-1 cinsteascâ pe bâtrân. Cel mie era çinut sâ-1 ia pe cel mare drept pildâ, desâvârjirea era lâsatâ pe seama vârstei coapte sau mai degrabâ pe seama bâtrânepi. Copilul era respectât numai într-atât cât pâstra în el nâdejdea unei viitoare bârbàpi. Iisus râstoarnâ Legea , cei mari sà ia pildâ de la cei mici, vârstnicii trebuie sâ se în- toarcâ iarâ§i în copilârie, pârinpi sà se poarte cum se poartâ copiii. In lumea aceea în care avea trecere puterea, în care se bucura de faimâ doar ma§terul48 îmbogâprii §i al obijduirii, copilul mai-mai câ nu era om. In noua lume propovâduitâ de Hristos, în care va domni doar castitatea încrezâtoare §i drâgàlâ§ia nevinovâçiei, copiii sunt icoana fericirilor de mâine. Copilul, care pânâ

48 master = neîndurâtor, rau, cnid, neînduplecat, aspru, vitreg.

1 5 0 • > ♦ > Par intele Arsente Boca *1**1*atunci pârea om „neîntreg”, e mai desâvâr§it ca bârbatul. Bârbatul, care crede câ a ajuns la deplinâtatea vârstei §i a sufletului sâu,

va (trebui) sà se intoarcà ìnapoi, sà se despoaie de nàrà- vita-i bàtràne$e $i sà se-ntoarcà iarà§i la anii copilàriei. Din càlàuzitor ajunge càlàuzit, de la locul dintài coboarà iarà§i la cel din urmà.

Iisus, intrucàt II privea pe El, I§i dezvàluia fàp$ co-> pilaría §i Se màrturisea farà pie de sfialà asemenea copiilor ce-I ie§eau in cale: „Oricare dintre voi intinde màna unui copila§ ca acesta, Mie Mi-o intinde.” Sfàntul, sàracul, poetili, se infàp§eazà sub aceastà nouà intruchipare - care le intruchipeazà pe tóate: copilul, curat §i neintinat ca sfàntul, gol §i nevoia§ ca sàracul, uimit §i indràgostit49 ca poetul.

Iisus nu-i iube§te pe copii numai ca .modele ne§tiu- toare ale candidaplor la desàvàr§irea Impàràpei, dar §i ca adevàrapi mijlocitori ai adevàrului. Ne§tiin$a lor e mai luminatà decàt invàdi invàâplor; nevinovàpa lor e mai puternicà decàt ìnêlepciunea ce se ràsfrànge in vorbele intreêsute de raponamente. Numai oglinda netedà poate primi ràsfrangerile revelapei. „Mul tumescu- f i f ie , Pàr in te , - strigà ìntr-o zi, - Doamne a l ceru lu i } i a l pamantu lu i , cà a i ascuns acestea de ce i in fe lept i $ i p r ì cepup § i le -a i descoper i tpe e ie pnmc i lor” (Matei 11, 25), Celor pricepup le stricà in- sà§i invà^àtura lor, deoarece socotesc cà §tiu totul. Pe cei ìnjelepp ìi incurcà insà§i inêlepciunea lor, deoarece nu-s in stare sà descopere altà luminà, afarà de lumina minpi. Numai

49 Inaripat, entuziast, inflàcàrat, insuflept.

❖ ❖ Famil ia creat i nà *1**1* 1 5 1

cei ne§tiutori pricep nepriceperea, nevinovapi - nevinovàpa, indràgostipi - dragostea. Revelapa lui Iisus, dez- vàluità numai in faja sufletelor feciorelnice, stà in umilire, in purificare, in milà. §i omul, crescànd, se stricà, se trufejte, deprinde pàcàtoasa desfàtare a urii. Se depàrteazà zilnic de Rai, e din ce in ce mai neinstare sà-1 gàseascà. Se simte

bine in treptata-i coboràre, se fàlejte cu netrebnica-i §tiin$à ce ascunde singurul adevàr de care ar avea nevoie.

Ca sa descopere iarà§i Raiul cel nou, Imparala ne- vinovàpei §i a iubirii, omul vàrstnic e nevoit sa se regà- seascà copil; copilul prin harul najterii e de la ìnceput a§a cuna vor trebui sa fie vàrstnicii, dupà cumplite stradami.

Iisus cauta, da, tovàrà§ia bàrbaplor §i a femeilor, a pà- càto§ilor §i a pàcàtoaselor, dar Se simte a fi in mijlocul ade- vàraplor Sài frap, numai cànd màngàie capul copiilor, pe care femeile galileene 1-1 intind lui Iisus ca pe o ofrandà.

i m p a r a l a c o p i i l o rCopiii odihnesc §i refac omul! Ei rezumà gingà§ia

§i frumuse^ea, puritatea §i nevinovàpa, §i credila. Chiar ei sunt o refacere a omului.

Chiar pe Iisus copiii L-au odihnit. Cei mari II amàrau mereu. Nu ie§ise bine din necredincioasa Betsaidà unde abia tàmàduise un orb, n-a izbàvit bine pe Petru de „milostivirea” satanei, cànd a precizat curajul in riscurile màntuirii, cànd, iatà, alta surprizà, o micime omeneascà.

1 5 2 • > ♦ > Par intele Arsente Boca *1**1*

In drum spre Capernaum, ucenicii se pripeau §i se in- trebau, care e mai mare intre ei? Cine §tie dacà Petru a mai avut vreo pretende?

Cànd i-a ìntrebat Iisus despre ce vorbeau intre ei pe cale, ucenicii au tàcut, semn cà au vorbit din ale lui satana. Acesta, diavolul, se stràmutase din Petru in ceilalp, pe alta tema, a celor omenepi.

Dupà atàtea §i de la atàpa §i de la top, Iisus avea nevoie de odihnà. Deci §ezànd, i-a chemat! §i de càte ori i-a chemat..., §i le-a zis: „De vo lente c ìneva sa f ie in td iu l , aces ta

1 5 0 »>♦> Pârintele Arsénié Boca • > • >

S-a supârat Iisus”Cât de pupn au înçeles chiar ucenicii lui Iisus

sensul câsâtoriei (Matei 19, 3-12), se vede din întâmplarea ce a urmat îndatà dupa aceastâ lâmurire. Mai mult au înçeles mamele ce-§i aduceau la El pruncii, ca sâ-§i punà mainile peste ei §i sà-i binecuvânteze. Ucenicii îi certau pe cei care-i aduceau. Iisus, vâzând aceasta, S-a supârat §i le-a zis: „Lâsap prunc i i sa v inâ la M ine } i nu - i opnpr (Matei 19, 14).

lata o supârare a lui Iisus. Supârarea câ copiii nu sunt lâsap de mici sa vinâ la Iisus.

Este lucru §tiut, câ omul din copilârie aduce închina- rea pentru Dumnezeu, indiferentismul sau necredinça. Rar când este altfel. Copilâria este intervalul vieçii mai apropiat de sfinçenie, mai capabil de credinçâ.

§i oricum, în orice domeniu, „credinça” este factorul pe care se clâde§te §i pe care se conteazâ. Dacâ acest factor este inclinât dintru început (din copilârie) spre Dumnezeu, vom avea „credinça în Dumnezeu”. Dacâ este inclinât împotriva Lui, vom avea „credin^â în necredinçâ”: „cred Doamne, a ju tâ necredinpei me le” .

Filozofia, oricare ar fi ea, se bazeazâ pe factorul primordial al credinçei în rapune, al credinpi în §tiin$â, etc.

Impàrâpa lui Dumnezeu este fâgâduitâ copiilor, oamenilor ce o primesc farà discupe, ca ni§te copii, oamenilor ce au venit la Iisus de copii. Deci, cum sa nu se supere Imparami când copiii sunt oprip de a veni la Iisus, când Iisus le este interzisi

§tiu, însâ, câ indiferent cum este dirijatâ educapa 50

50 Matei 19, 14.

❖ ❖ Famil ia creatina *1**1* 1 5 1

copiilor, tot Dumnezeu este Tatál sufletului, §i cele ce le lucreazá educaba pe dinafará pot fi zádárnicite de cele dinláuntru. Con§tiin$a este un grai de alta natura de cuna poate vorbi omul.

Cu tóate cá lucrurile pot sá se desfá§oare §i ín favoarea necredinjei, totu§i Dumnezeu ránduie§te fiecárei generapi libertatea de a decide.

Mare este ráspunderea celor ce opresc copiii de la Iisus. Jdai bine §i-ar fi legat de grumaz o piatrd de moará §i s-ar fi aruncat in mare decat sd sminteascá pe nnul din acémila mai mici” (Lúea 17, 2).

S f i n ^ e n i aLui Iisus tóate lucrurile, íntámplárile, oamenii de

tot felul, pana §i copiii Ii prilejuiau motive de revelape. De la tóate lucrurile lumii, Iisus ridicá oamenii la rapunile supranaturale ale Providen$ei.

Pe copii, de pildá, Iisus i-a gásit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, de§i nu ini;eleg nimic §i nu schi$eazá nici o ímpotrivire dialéctica, cred totul §i cu credin$á pun íntrebári uimitoare lui Dumnezeu. Pentru ei, existenâ lui Dumnezeu §i prezenâ divina este un lucru de la sine mieles. Nu ín zadar s-au aláturat aceste douá cuvinte: copilária §i sfinjenia.

De fapt, omul íncepe via$a cu sfinênia, apoi o pierde: devine pacatos, devine „íntrebátorul complicat §i cumplit al veacului acestuia”. „

Acum íntreabá din necredinjá.Urmeazá o via$á zdrobitá de tóate urmárile

necredin- lei. Acestea scot din om sau un umilit §i ínt¡eleppt, sau un

152 ♦>♦> Partatele Arsénié Boca ******- - - ' . -=■’ = - : — ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ------ i - --- ■ . ■ ;

râzvrâtit cu desâvâr§ire.lata de ce marile concluzii, ca de pildà a lui

Solomon, a de§ertâciunii lucrurilor de sub soare, sau a lui Socrate, a câruia singurà §tiinîà sigurâ a fost câ nu §tie nimic, §i a altor mârturisitori sinceri ai neputinçei §i tragediei omului, îi apropie iarâ§i ca pe ni§te copii de Dumnezeu.

Mare preç are prima nevinovâpe a vieçii, dar nâscup din nou sunt §i oamenii lâmurip prin „cuptorul smere- niei”... Parca se întrevede explicaba la întrebarea: de ce top în$eleppi iubesc copiii? Pentru câ sunt din aceea§i familie duhovniceascâ.

Vederea prin valSa nu se creada îngust, câ dreptul apare numai în

religie. Dreptul poate sâ se arate în oricare dintre valorile sau talanpi lui Dumnezeu. Dacà însà abia în religie apare, asta se datorepe faptului cà aici se mai pie ceva despre atarna- rea omului de Dumnezeu. Deci purtâtorul oricàrei valori, dacá va ajunge la cunopinça atârnârii sale de Dumnezeu, va ajunge drept.

Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poartà slujba preotului, ori pe-a împâratului, ori pe-a învâçatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a sàracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: sà se cunoascâ pe sine ca avându-§i obâr§ia duhovniceascâ §i toatà ìnzestrarea de la Dumnezeu. Sunt mulp drepp care nici nu piu despre ei câ sunt drepp. Pentru ei nepiinça e o mare

acoperire de primejdii51.

515(1 §i anume, primejdia câderii ìn màndrie a celor conpienp de virtutea lor. In sfama lor nepiinçâ ei (drepçii) sunt simpli ca dorile, nu piu

♦ > ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 1 5 3= ■ .... ^==— -

1 ... ...Pentru top cei ce au o ráspundere íntre oameni, e

neapárat de trebuinçâ sâ-§i cunoascà atârnarea lor de Dumnezeu §i Lui sâ-I întoarcâ cinstea §i slujba pe care o au între oameni.

Tôt ceea ce împiedicâ aceastâ situape nórmala e vâlul de pe minte, e zidul despârptor de Dumnezeu al pàcatului.

Dumnezeu pe top îi trimite înzestrap §i în stare sa fie drepp. Dar trecând ei prin poarta na§terii pâmântejti, iau în spate poveri pârintepi, care-i spetesc, îi înco- voaie §i-i împlântà eu privirea spre pâmant. Pe urmâ, slàbip de osteneala viepi §i de mediul înconjurâtor, greu se vor decide sa reprezinte cauza lui Dumnezeu.

Jna in te de-a te un i în pântece . . . te -am sfinpt ji te -am rândui t p rooroc pentru popoare” (Ieremia 1,5), zice Dumnezeu lui Ieremia, care se cam lepada de slujba de prooroc. lona s-a lepâdat mult §i bine, Petru s-a lepâdat; îm- pàrap s-au lepâdat; preop s-au lepâdat. Se vede cà e un risc al vieÇii de-a te pne de Dumnezeu. E o ciudatâ ru§ine de oameni în a te face mai bun. Iar îndràzneala de-a sluji lui Dumnezeu §i a-i îndemna §i pe ei sâ-I slujeascà, de cele mai multe ori te pune în primejdie cu oamenii. E frica oii de lup. Dar daca §i Iisus S-ar fi înfrico§at de oameni §i de iad, ce s-ar mai fi aies de nâdejdea noastrâ? Precum în trupul lui Iisus se ascundea Dumnezeu, a§a §i în fàptura crejtinilor se ascunde ITristos. Aici e minunea, câ oile biruie lupii, oricât de mare le-ar fi haita.

Spre a vedea cu ochii o minune ca aceasta, e o singurà cale de urmat: viaça curatâ - potrivitâ eu firea - care ajutâ §i oamenilor, §i-I ajutâ §i lui Dumnezeu ca sa ne poatà ajuta. Nu-i ait chip obi§nuit de-a surpa

1 5 4 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca *1**1*zidul §i de-a subpa

nimic despre frumusejea lor. (Càrarea ïmpàrâpei, ed. 1995)

♦ > ❖ Famil ia creatina ❖ ❖ 1 5 5

vàlul ce desparte pe oameni de Dumnezeu §i bagà haosul in zidire. Càci acesta este pàcatul desfràului $i a toatà fàràdelegea, care intàrzie sau face cu neputinjà aràta- rea §i desàvàr$irea vie£ii lui Hristos in noi. Cà numai de se va arata via$a lui Hristos in noi, vom avea adevàra- tul termen de comparale §i ne vom cunoa§te destinul.

In copiii venivi dintr-o vie^uire curata a càsàtoriei, precumpànesc inclinante bune $i nu-i biruie impre- juràrile rele ale mediului, pe care eventual 1-ar gasi §i, poate cà, chiar ìmpotriva acestui mediti sunt ràndui$i. Ei sunt de mici mai stràvezii spre Dumnezeu $i prin asta se vede cà au chemare sà-I fie ucenici, iar dacà vremea le-o va cere li vor fi §i mucenici.

Un bàrbat de §tiin$à, care màrturise§te pe Dumnezeu, adeseori e mucenic; un conducàtor de neamuri, dacà se declarà atàrnàtor de Dumnezeu, de asemenea e mucenic, invinuit pe nedrept de slàbiciune. §i a§a palese pe rànd oricare dintre dàrui$ii lui Dumnezeu, cànd nu se Ìnvoiesc la sfatul lumii, sa tàlhàreascà pe Dumnezeu de darul ce li-1 dase spre tot lucrul bun.

Cu càt „vàlul” jesut din pàcate §i a§ternut peste ochiul con§tiin$ei e mai subpre, cu atàt cei dàruip aflà mai repede cine sunt §i ce trimitere au de la Dumnezeu. Iisus, ca om adevàrat, n-avea nici un vài despàrptor, ìncàt la 12 ani ràspundea dreptului Iosif §i Sfintei Fecioare cu aerul cel mai naturai cu putirà: , ,N-af i $ t iut cà in casa Tatà lu i Meu se cade sa f i t t i (Luca 2,49) Era in templul din Ierusalim, ìnconjurat de bogoslovii Leg i i vechi, intrebàn- du-i §i ràspunzandu-le din Scripturi.

Deci Sfingi, dreppi prin excelen^à, pe màsura credin- t;ei §i a curàpei lor, mo§tenità din pàrin^i §i sporità cu propria lor ostenealà, sunt o cuvàntare vie, pentru cà au

intr-in§ii pe Dumnezeu-Cuvàntul, Cel ce striga printr-in- §ii voia Sa càtre ceilalp oameni. In jurul acestora se intà- re§te §i se intinde credila, §i mulp se màntuiesc. Prin ei se potole§te anarhia, prin ei se restabile§te echilibrul §i armonia §i prin ei §i ceilalp intrevàd pe Dumnezeu.

Sfin$enia e tocmai aceastà transparenp - stràvezenia lui Dumnezeu in fàptura Sa, prietenia aceea de mare cuvi- in$à a sufletului cu Tatàl sàu - singura situape normalà §i de la sine in$eleasà a omului §i a oamenilor.

Convingerea e o urmare a credin$ei care e un dar al Duhului Sfànt. Numai cà Duhul Sfànt trebuie agonisit cu atenpe §i nevoin^à prin toate prilejurile prin care trecem sau din cele ce ne vin asupra noastrà §i punànd iubirea noastrà de sine la cele mai grele ìncercàri cu atàt càpigul e mai mare: màntuirea.

Lumea este impusà fiecàruia ca o piatrà de tocilà pe care fiecare are sà-§i ascutà facultàple sale spirituale. Prin lume unii se subpazà suflete§te pana la màlpmea cunoa§terii lui Dumnezeu §i a capacitaci de impreunà lucràtori cu El.

Deci lumea poate fi tot a§a de bine cale spre Dumnezeu, precum poate fi §i cale larga spre iad.Càlàtorim prin lume, unii cu fa£a spre adevàr, al- $ii cu fa£a spre aparenjà §i cu spatele spre adevàr - unii

1 5 6 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca *1**1*càlàtorim spre cer, alpi càlàtorim spre iad.

Lumea este pomul cuno§tin$ei binelui §i ràului - pomul de incercare a omului. Din aceastà incercare nu poate ie§i limpede decàt numai cu ajutorul Duhului Sfànt, numai cu ajutorul viepi duhovnice§ti. Omul duhovnicesc vede, omul lumesc nu vede. Cànd cel ce vede nu mai judecà pe cel ce nu vede, ci-1 iube§te §i cu iubirea lui il scoate din orbire, face dovada celeilalte lumi, dovada lui Dumnezeu.

1 5 7 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ♦ >

CUNO ALTERE A DE SINE

Despre caractère §i temperamente52

în objtile monahale, unul din marile obstacole pentru creçterea duhovniceascâ, pentru unirea inimilor §i pacea sufletelor, consta în caracterele încâ nedominate §i netransfigurate prin grafia divina §i efortul general.

Nici un monah nu trebuie sa invoce caracterul sâu, oricum ar fi, pentru a se scuza de lipsurile sale §i de întârzierea sa în calea desâvâr§irii, ci trebuie bine a în- druma caracterul sâu, caci cine voie§te se poate schimba.

Indrumâtorul de suflete trebuie sa facâ mai întâi un mie studiu asupra caracterului celui ce vine în monahism. Caci, daeâ din punct de vedere fizic om eu om nu se asea- mânà, eu atât mai mult nu se aseamânâ din punct de vedere moral. Exista totu§i apropieri mai mari sau mai mici între oameni, dupa care se pot clasa astfel: acesta are aspiraci înalte, instincte nobile §i dezinteresate, celâlalt din contra, manifesta tendinee viclene, gusturi grosiere, este egoist etc. Unul produce o impresie agreabilâ, place prin manierele §i demnitatea sa; altul este penibil, în el totul jigne§te, este un stuf de spini care înçeapà din toate parlile.

Aceste semne exterioare oglindesc starea lâuntricâ;afará de caz de boalá - fizionomia este icoana sufletului, prin ea ne trádám fárá sá vrem.

52 Extrase fâcute de pârintele Arsénié Boca din cartea „Privire generala asupra monahismului” de Arhimandrit E. Enâcescu. Aceste cunojtinçe pot foiosi tuturor celor care vor sa ajungâ sa se cunoascâ mai bine pe ei în$i$i, deci $i tinerilor care pâjesc spre întemeierea unei familii.

• > • > Famil ia creatina ♦ > • >1 5 8Aproape íntotdeauna cei care se pláng de aljii ar

trebui sá se plánga de ei ín§i§i, cáci flecare e artistul viejii sale §i viaja pleacá dinlauntrul nostru, adicá din sentimentele, din voinja §i din con§tiinja noastrá. La egalitate de tálente, de situajiune (socialá), unul cade, altul reu§e§te, din cauza caracterului. In viaja caracterul joaca un rol important.

D e s p r e c a r a c t e r eBunul carácter, amabil §i prevenitor, i§i impune le-

gea de a nu jigni, cu voinjá, pe nimeni. Prin indelungate §i perseverente eforturi58, tendinjele rele ale naturii au fost slábite, ba chiar inlocuite cu bune.

Persoana care are un bun carácter n-are trebuinjá sá caute plácerea ín afará; fiindcá razele de bucurie ínainte de a se reflecta pe faja cuiva §i de a stráluci altora, au iluminat mai íntái inima de unde au plecat.

Bunul carácter invinge ráutatea omeneascá §i chiar dacá nu reu§e§te el o suportá cu demnitate, ori de unde ar veni, transformánd-o ín mari merite pentru el ín ceruri.

Bunul carácter nu compromite nimic. El §tie sá tacá ín ímprejurári defavorabile §i í§i revarsá ráspunsul cánd solujiile favorabile vin de la sine printr-o intervenjie a 53

53 Prin persevererà in rugàciune càtre Dumnezeu, Creatomi nostru,

• > • > Famil ia creatina ♦ > • >1 5 954 55 56 57 58

54Care numai El ne poate ajuta cu adevàrat sa ne ìndreptàm. Càci numai55E1 ne cunoafte desàvàrjit $i poate repara cu mina Lui nevàzutà nepulinja56noastrà, dacà-I cerem smerit cu bunà voin$à $i ne rugàm cu multa durere575Ì lacrimi pentru curàjirea de propriile noastre ràutàji, de care sun-tem58conjtienji §i convinci dar asupra càrora nu avem prea mare putere. (n.ed.)

1 6 0 Pàrintele Arsente Boca * > ❖

Providenpi divine.Ca sa pop obpne asemenea rezultate trebuie sa fii

insuflept de credinp tare in Dumnezeu; càci daca privepi creaturile p evenimentele din punct de vedere pur omenesc, ìndatà e§ti dominat de emope p u§or vei aluneca la nemul$umire, descurajare, manie, ràzbunare. Trebuie a recunoape cà daca cineva se supàrà, aceasta se face pentru cà e prea sensibil, orgolios p nu destul de virtuos.

Blàndepa e fiica umilinpi dupà cum semepa, supàra- rea, nelini§tea, etc. provin din orgoliu.

Cum va putea Iisus, Care a recomandat umilila p blande^ea, sa recunoascà pe oameni ca ai Sài, printre cei care nu practicà aceste virtup esenpale?

Raul carácter are sursa in orgoliu p senzualitate. Or- goliul nape susceptibilitatea p gelozia, iar senzualitatea ìndeamnà la càutarea dupa indestulàri §i produce melancolía p scrupulul ràu injeles.

Caracterul orgolios. Nu este nimeni mai orb decàt orgoliosul (trufa§ul). El se crede superior tuturor p i§i atribuie totul lui p nimic aproapelui p lui Dumnezeu. E màndru, dispre$uitor, violent, casant, voiepe ca top sa se piece inaintea lui p el totdeauna sà aibà dreptate.

Caracterul susceptibil. Un suflet susceptibil e totdeauna rànit de procedeele altora; el ia totul in ràu, nu suporta sà fie corijat sau contrazis, observapile le crede intotdeauna nemeritate. De aici o viajà de tristep, de oftàri, chiar de imbufnare, de antipatie p de ranchiunuri farà de sfàrpt.

Caracterul gelos. Gelozia e supàrarea ce o simte cineva la vederea avantajelor care se intamplà aproapelui. Acest suflet ip ìnchipuie cà e làsat la o parte p mereu pàndepe pe superiori p pe frap.

• > ♦ > Famil ia creatina ❖ 1 6 1Caracterul inegal. Acest carácter e plin de

contradic- çii, ce-i displâcea ieri, ü place astázi. Originalitatea §i capri- ciul îi constituíe fondul §i nu poate niciodatâ sa fie hotârât. Aci admira, aci critica, se plânge, préféra totdeauna ait lucru decat pe cel pe care-1 are, alta ocupare, alta locuinçâ.

Caracterul egoist aduna totul pentru el, este pretensos, are oroare de ocupaçiuni grele, í§i atribuie tóate lui, totul i se cuvine.

Caracterul distrat nu este niciodatâ desâvârjit în îndatoririle sale ci se lasa în totul antrenat de reveriile imagi- naçiei lui §i este eu totul superficial în exerciçiile de pietate.

Caracterul superficial n-are fond serios de pietate ci se mulçume§te cu practicile exterioare §i se lasâ tarât de cea mai mica tentaçie (ispitit).

Caracterul scrupulos are un fel fais §i îngust de a aprecia lucrurile; se încâpâçâneazâ a reveni mereu asupra spuselor sale chiar daca n-are dreptate, §i se lasâ pradà nelini§tii care-i paralizeazà viaça spiritualâ.

Caracterul mélancolie descurajându-se la cea mai micâ dificúltate, este o greutate pentru el însu§i. Melan- colicul suferâ §i face sâ sufere de aceea i s-a zis eu dreptate: „carácter trist, trist carácter”.

Râul carácter pe unde trece nu izbute§te §i, în loc sà se aeuze pe sine, aruncâ vina pe alçii care au nenorocirea sâ fie pe lângâ el. El se laudâ câ nu este lingu§itor §i câ are curajul sâ spunà fiecàruia fapta lui. I§i închipuie câ stàpâ- ne§te inimile subalternilor - le dominâ prin teroare.

Este vorba însà de a nu-§i abandona nimeni sufletul sâu instinctelor naturii §i capriciilor de circumstançâ. Aceastâ experiençâ de a ne cuceri pe noi în§ine nu este eu neputinçâ fiindcâ atâçia alçii au

1 6 2 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca ❖ ❖realizat-o, numai sâ vo- iascâ dumnezeiescul ajutor.

In carácter existâ douâ pârçi: cea care revine naturii§i cea care revine persoanei morale.

Asupra partii naturale aproape nu putem avea stàpà- nire, càci ceea ce este cineva prin temperament, aceea §i ramane. Dacà cineva este din o£el, o$elul trebuie sà-1 lucreze; iar dacà cineva este ca o ràchità, sà se trateze ca atare. Cu alte cuvinte, dacà cineva este sangvinic, va rà- màne tot astfel; §i dacà e nervos, va ràmàne tot nervos. Insà oricare ar fi fondul naturai, nu trebuie nimeni sà se des- curajeze càci nu existà pàmànt atàt de ingrat, din care sà nu se poatà scoate printr-o abilà cultura, un seceri§ mul$umitor.

In ceea ce prive§te partea care revine persoanei morale, voin^a noastrà are deplinà putere asupra ei prin chemarea ajutorului lui Dumnezeu, prin dreptatea conjtiin- $ei, prin tària voin$ei, prin bunàtatea inimii §i prin demnitatea pnutei noastre.

Despre temperamente§ì influenza lor asupra caracterului

Este constatai cà fiecare suferà influenza tempera- mentului sàu, dar sà nu descurajàm ci sà ne silim a deveni ceea ce trebuie cu ajutorul Harului lui Dumnezeu.

In fiecare temperament se aflà avantaje care trebuiesc dezvoltate §i defecte care trebuiesc corijate.

Ce ar fi ìntr-o mànàstire unde fiecare càlugàr ar urma temperamentul sàu: adicà biliosul (colericul) ar fi mereu in manie, flegmaticul totdeauna incapabil de cel mai mie efort, sanguinul n-ar face decàt sà se amuze iar melancoli- cul ar purta peste tot triste^ea §i

• > ♦ > Famil ia creatina ❖ 1 6 3neincrederea sa?

Trebuie sà menponàm cà nu se gàse§te nici un tip exclusiv, nici pur sangvinic, nici pur nervos §i cà nimeni nu

❖ ❖ Famil ia creatina *1**1* 1 6 4

se regàse§te §i nu se recunoape in mod absolut in nici unul din portretele date de naturanti; ci fiecare gàsepe in diferitele cadre tràsàturile care-i aparpn.

1. Temperamentul sanguinic este constituit prin predominarea sàngelui, care dà un plus de via$à, circulànd cu rapiditate in tot organismul, ràspandind vioiciunea §i dispozipa. De aceea, in generai, sangu in i l i este superficial p schimbàtor. Imaginapa lui pupn vagaboandà i§i for- meaza visuri incàntàtoare care dispar pentru a face loc altora. Sensibilitatea este vie ìnsà neconstantà, càci sanguinul trece repede de la ras la plàns. De la bucuria delirantà la neagrà intristare. Este foarte sensibil la incercàri p su- ferà la cele mai mici indelicatep, insà uità u§or. Foarte impresionabil dar schimbàtor, i se potrive§te proverbul „depàrtarea ochilor, depàrtarea inimii”.

Spiritul sangu inu lu i este scàpàràtor, sesizeazà repede, dar nu aprofundeazà, adicà cu mai multà lucire decàt soliditate. Aceste calitàp de suprafa^à totup ii aduc succese: aprins cum este, mi§cà sufletele p se lanseazà in acpune.

Sanguin i l i este vesel §i amabil, e fericit sà tràiascà, e bucuria societàplor. Manifestà mai ales pietate sentimen- talà, suspinà dupà cer, dupà eroism, Ìnsà cu condipa sà le obpnà fàrà eforturi prea mari.

Ceea ce-i lipse§te sangu inu lu i este voin$a statornicà in hotàrarile sale. El trebuie sà ajungà sà-§i stàpaneascà voin^a, are nevoie de o regulà care sà-i suspnà voin^a sa pe calea cea bunà in mod Constant. Sfaturile unui bun prie- ten li sunt foarte utile, el are trebuin^à sà simtà cà este iubit, cà se intereseazà de el §i la atenpi ràspunde cu multà afecpune.

Dacà cineva il trateazà cu multà duritate sau numai cu indiferen^à ii inchide inima pentru totdeauna.

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina ❖ ❖ 1 6 5Sanguinu ln i dacà i se prezintà virtutea in

aspectele ei atràgàtoare, repede va injelege cà trebuie sà-§i purifice (via^a) inima §i sa iubeascà pe Dumnezeu pana la eroism.

2. Temperamentul bilios sau coierie se caracteri- zeazà prin trebuin$a de a lucra §i a se consuma in lucru. Bi l io$ i i sunt impulsivi, pasionaji §i oameni de voinp. Sàngele lor bogat §i abundent traverseaza puternic mu§- chii §i ajunge in vine innegrit de produsurile arderilor organice. Aceste ràmà$i$e se depun in stratele pigmentare ale pielii §i de aceea colendi au in generai culoarea pu$in galbenà. Cum aceste persoane cheltuiesc multa energie, eie sunt de obicei slabe, au tràsàturile ascupte - tràsàturi care dau figurii un aspect aspru §i o expresie severa.

Caracterele influenzate de acest temperament sunt ambizioase, orgolioase, independente, geloase, neincre- zàtoare, tàinuite §i gata sa trateze pe alzii cu trufie, pana la cruzime. Ei sunt de o apropiere seacà §i brusca, de o relaziune dificilà §i dura; foarte gràbizi sa mustre pe alzii ìnsà ei nu suferà sa fie mustrazi. La ace§ti mari activi, sensibilitatea nu este deloc delicata. In trebuinza ce simt de a acziona, ei nu au timp sa asculte suferinzele altora §i ni ci pe ale lor. Cànd intàlnesc obstacole, devin violenzi §i mania lor este teribilà §i de temut. Cànd sunt invin§i pàs- treazà ura in inimà pana se pot ràzbuna. Se remarcà la ei o pàrtinire de mirat §i nu revin u§or asupra aprecierilor anterioare, chiar cànd le condamnà in sinea lor.

Avantajele acestui temperament: activitate, energie, voinza §i iubire de tot ce este frumos §i màrez.

Dacà pot studia, b i l ios i i acumuleazà multe cuno§- tinze datorità obi§nuinZei de a lucra pànà la obosealà. Ce pot face azi nu lasà pe màine, mintea lor este mereu

1 6 6 ♦ ♦ ♦ ❖ Pàrintele Arsente Boca ❖ ❖frà- màntatà, iar pentru a termina ceva mai repede

calcà inpicioare totul - chiar convenience cele mai elementare.

Asemenea persoane ar fi neprepjite daca eie ar §ti sà-§i stâpâneascâ §i sà-§i canalizeze energiile. Bi l ion i seamânâ cu magnile ìncalzite la tensiune ridicati, lansate la mare vitezà, ìnsa carora le lipsesc frane destul de sigure. Ei n-ar trebui sa urmeze instinctul lor caci de§i fac mari pa§i, ìnsa ìi fac afarà din drum, adesea fac mai mult decat trebuie §i adesea nu fac nici ceea ce trebuie. Incredere au numai in ei ìn§i§i.

Persoane le b i l i oase trebuiesc conduse cu blândeje §i bunatate caci un procedeu graçios le calmeaza §i ìmpiedicà inflamaya bilei lor. Sà nu uite cuvintele Mantuitorului: „Invazaji-va de la Mine, ca sunt blând §i smerit cu inima.”

Meditarea adevarurilor eterne de asemenea va aduce pace §i lini§te in natura lor prea arzatoare. Caci b i l ion i sunt capabili de mari virtup, dupà cum sunt capabili §i de mari grejeli.

3. Temperamentul nervos sau mélancolieNervos i sau melanco l ic i i , numidi §i atro-biliari

(bila neagra) din cauza tendin|elor spre mélancolie, se disting prin predominarea sistemului nervos asupra celorlalte parp ale organismului; ei par a avea puçin sânge §i destui nervi - mai multa sensibilitate decat activitate. Culoarea lor este pala, se resimt de cele mai mici vibraci ale temperatura §i mai aies la toate emoçiile sufletului.

Melanco l ic i i sunt de o sensibilitate extrema, vorbesc sub impresiunea momentului §i spun cuvinte pe care le regretà imediat - càci ei nu se mai posedà ìn aceste momente de exaltaçiune.

Iubirea §i ura î§i impart via$a acestor persoane. Din

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina ❖ ❖ 1 6 7propria lor iniziativa nervos i fac puçin, ìnsa cand sunt exaltaçi, acçiunea lor devine febrila, chiar violenta, dar ei se uzeaza repede prin aceste eforturi nervoase.

164 ♦>»> Pár in te le Arsente Boca ♦>❖ ..■a.-- -.rs.li .Ì .............. - - ■ ........ - - -==:̂ = 1 -

Sensibilitatea este mai pupn iute decát la sangvinici, ìnsà mult mai profunda. In timp ce la cea mai mica dificúltate sanguinul se agita, nervosul pare cairn §i insensibil de§i resimte impresiunea dureroasà pana la inimà. In timp ce sanguinul respinge injuria ca pe un cárbune aprins, nervosul o lasa sa-1 impresioneze.

Nervosul (me lanco l icu l ) nu se inerede in sine (ín el) ínsu§i; el iube§te binele, ìnsà se crede neputincios sa-1 realizeze §i sufera de bolile pe care i le creeazá imaginaria lui. Nu este lipsit de inimà §i o oferà delicat §i fidel, ìnsà el suferà mai mult decàt se bucurà: càci sau simte cá nu i se ràspunde cu aceea§i dragoste, sau timid §i stangaci, el nu §tie sau nu poate sá-$i exprime durerea ce o íncearca. íntr-adevár nervosul nu este deschis, expresiv ca sangvi- nul. Neìncrederea sa farà de alpi màre§te §i mai mult melancolía sa. El (uneori) atribuie uitàrilor aparente, vorbelor banale, procedurilor indiferente, o gravitate pe care n-o au §i vede in cei ce-1 supàrà involuntar, persecutori §i càlài. Dacà-1 stàpàne§te vreo antipatie59, nu mai poate su-porta persoana aceea §i obsesia il duce pànà la nebunie. Pentru tiervos lucrul intelectual este obositor §i nu poate dura la el mult timp.

Cum tot ràul la ñervos vine de la voin^à, care e supusà la eclipse, nervosul trebuie sà se convingà cà depresiunile §i intristàrile lui vin de la slàbiciunea lui organicà. In generai persoanele nervoase trebuie primite cu rezervà la càlugà- rie, fiindcà sunt expuse a lua visurile lor drept manifestàri ale voinrei divine, apoi dispoziriunile pe care le au pentru izolare §i singuràtate

59 antipatie = sentiment de silà, de aversiune fajà de cineva sau de ceva.

ìi fac sà se despartà de exercipile vierii de ob§te §i sà se lase pradà visurilor lor. Aceste

❖ ❖ Fa mi l ia creç t inâ ❖ ❖ 165

persoane sunt potrivite pentru activitâple contemplative, câci nefiind a§a de râspândite eu sufletul ca sanguinii, se fixeazâ mai mult §i aprofundeazâ mai bine.

4. Temperamentul flegmatic sau limfaticAcest temperament este déterminât de

predominarea limfei în sânge. Persoanele eu acest temperament au o aparençâ mole§itâ, un aer de neînsemnâtate. Nu trebuiesc confundap l imfat i c i i eu apaticii, care sunt lene§i potenp, §i nici eu amorfii, ci ei sunt persoane de valoare. Sensibilitatea flegmat ic i lo r nu este nici iute, nici finâ, ci profundâ.

Inteligença lor poate sa fie deschisâ §i chiar judicioasâ, însâ ea nu este îmbogâptâ de imaginape. Limbajul lor este clar, just §i pozitiv - mai mult decât este colorât §i antre- nant. Ei pot deveni de o manie §i de o ambipe îndârât- nicà, care nu dà înapoi dinaintea nici unui exces.

F legmat ic i i sunt prudenp, rezervap, nu merg decât la sigur §i ajung la scop fârâ sa jigneasca pe cineva. Totu§i ei lasâ sa le scape ocaziuni favorabile - sunt din acei care nu sting fitilul pana fumegâ încâ §i ocolesc obstacolele în loc de a le sfarâma.

In timp ce biliosul trebuie înfrânat, flegmat icu l trebuie stimulât. Este bine ca sa li se impunâ o ocupape intelectualà sau corporalâ care sâ-i absoarbâ fârâ însâ a-i cople§i. Judeca- ta flegmat ic i lo r este dreaptâ §i în^elege utilitatea observa- pilor §i chiar a repro§urilor adresate lor eu bunâtate §i fermitate.

Deci daeâ cineva nu-ji dâ seama de ceea ce

este, nu înÇelege nici trebuinÇa de a se corija} de a se îmbunâ- tâçi ca fire.

Pentru a realiza calitâple cele mai de dorit ale caracte- relor, sâ facem un împrumut de la cele 4 tipuri: de la san-

1 6 6 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖guin vom lúa buna dispozijie, de la ñervos, profunzimea §i

delicatejea sentimentalá, de la bilios, activitatea §i tenacitatea, de la flegmatic, stápánirea de sine, prudenja §i spiritul de continuitate.

Monahismul nu-i compus din persoane perfecte ci din persoane ce tind spre perfecjiune. Trebuie pururea a avea ín fajá lupta de flecare zi cu ajutorul lui Dumnezeu.

Despre cunoa$terea de sineCel ce pe sine se cunoape in destul, se disprepiiepe

§i nu se lasa mágulit, cátup de pujin, de laúdele oamenilor.

Infráneazá-ji dorinja prea vie de a cunoa§te, - cá nu vei afla in aceasta decát o mare risipire §i tot pe atáta ín§e- lare. Celor care piu multe, lesne le vine sá para §i sá treacá drept indemánatici. Cu cat vei cunoape mai mult p mai bine, cu atát vei fi judecat mai aspru, de nu vei trái mai cu sfinjenie. Oricát de ínzestrat ai fi §i oricátá piinjá ai avea sá nu-ji faci din ele temeiuri de íngámfare, ci mai íntái de tóate teme-te din pricina luminilor ce ji-au fost dáruite.

Nebun íntru totul este acela care are alte gánduri de-cát acelea privitoare la mántuirea sa.

Mulpmea cuvintelor nu índestuleazá deloe sufletul, ci numai o viaja sfántá §i un cuget curat dau potolire duhului §i o mare incredere ín a grái lui Dumnezeu.

Placá-p sá tráie§ti necunoscut §i sá te socote§ti drept nimica. §tiinja cea mai ínaltá §i cea mai folositoare iat-o: sá te cunopi deplin - §i sá te disprejuiepi pe tine ínsuji.

A nu te crede lucru mare - §i a cugeta cá aljii sunt

1 6 7 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖mai de seamá decát tine, e o mare ínjelepciune §i o mare

desávár§ire.


Fie de-ai vedea pe fratele tau savar§ind pe faja o grejealá, fie chiar una foarte grea, - nu cugeta, cu tóate acestea, cà ai fi tu mai bun ca el, càci nu §tii cata vreme vei mai fi statornic in cele bune. Top suntem §ubrezi - dar crede cà nimeni nu-i mai §ubred ca tiñe.

Trufia 1-a pierdut pe om, insà smerenia il ridicà §i-l a§eazà din nou in impàcarea cu Dumnezeu.

Meritul omului in fa$a lui Dumnezeu, nu stà in ceea ce §tie ci in ceea ce face. §tiinâ fàrà fapte nu-1 va acoperi deloe la judecata cea mare, ci mai degrabà il va impovàra. §tiin$a purcede §i ea de la Dumnezeu, dar in ea se ascunde o mare capcanà §i o mare ispità. Ea adesea umflà, zice Apostolul, hràne§te trufia, insuflà o tainicà iubire de sine, iubire ticàloasà §i nebuneascà totodatà.

Sà nu uitàm niciodatà cà nimic suntem §i cà drept bo- gàpe a noastrà avem numai pàcatul.

Despre prevedere» in faptele noastreNu trebuie sà dàm crezare oricàrui cuvant - §i nici sà

dàm ascultare oricàrei porniri làuntrice, ci sà càntàrim fiecare lucru, dupà Dumnezeu, cu ìnêlepciune §i cu Inde- lungà bàgare de seamà.

Mare ìnêlepciune este sà nu faci nimic cu gràbire - §i sà nu stàrui cu incàpà^ànare in ceea ce crezi tu. De asemenea tot in$elepciune este sà nu crezi, fàrà cernere, tot ceea ce gràiesc oamenii §i sà nu por$i de indatà pe la urechile altora ce se aude §i ce se crede.

Dumnezeu trebuie sà fie jelul cel din urmà al faptelor noastre, cum §i al nàzuinjelor noastre. §i cum nimeni nu

❖ ♦?* Familia creatina ❖ ❖ 169se cunoa§te pe sine, a§a cà nu poate fi sie§i càlàuzà, inie- lepciunea ne ínvajá sá nu pornim la o ispravá mai de seamá pana ce nu primim sfat, ín duh de supunere, de umilinjá. Aceastá cuvenitá temere de tine (de sine) ínsuji, scute§te de scáderi §i de cáderi §i curará inima. Sfatul te va pázi, zice Scriptura - §i te va íntoarce de la calea cea rea.

Despre ínvá^átura adeváruluiLa ce ne folosesc acele vorbiri índemánatice despre

lucruri ascunse §i intunecoase, de care la ziua judecájii nu vom fi jinuji de ráu cá nu le-am cunoscut.

O, Adevár, care Dumnezeu e§ti, fá sá fiu una cu Tine intr-o dragoste ve§nicá. In Tine sálá§luie§te tot ceea ce dórese, tot ceea ce vreau. Top ínvájajii sá tacá, toatá fáptura sá amujeascá ín faja Ta, gráie§te-mi numai Tu.

Un duh curat, simplu §i statornic, nu-i niciodatá ím- prá§tiat chiar ín mijlocul multor índeletniciri, fiindeá el face totul ca sá cinsteascá pe Dumnezeu, §i fiindeá, pa§nic fiind ín el ínsu§i, í§i dá osteneala sá nu se caute pe sine ín nimic.

Cea mai grea luptá ín viaja aceasta, nu este alta decát biruirea de sine. Cáci biruirea de sine duce la propájirea binelui.

Orice desávar§ire, ín viaja aceasta, este amestecatá §i cu pvijiná nedesávár§ire - §i pe tóate le vedem ca printr-o ceajá.

Cei mai mulji se índeletnicesc mai osebit a cunoa§te decát a trái cum se cuvine, se rátácesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decát cu pujine roade, sau deloc. O, dacá ar fi tot atát de harnici cu stárpirea stricáciunilor lor

1 7 0 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖§i cu cultivarea virtujii, cum sunt cu vánturarea de§artelor vorbiri, n-am vedea atátea rele, nici atátea scandaluri, §i slábánogie ín lume.

Farà ìndoialà, la ziua judecàpi nu vom fi ìntrebap ce-am citit, ci ce-am fàcut, nici daca am vorbit cu dibàcie, ci daca am tràit cum se cuvine.

Acela cu adevàrat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevàrat e mare, care-i mie in ochii lui insu§i - §i pentru care slava lumii nu-i decát o curatà nimicnicie.

Sunt douà invà^àturi, dar nu-i decàt un singur adevàr. Sunt douà ìnvà^àturi: una a lui Dumnezeu, neclàtinatà ca §i El, alta a omului, schimbàtoare ca §i el.

Invasatura lui Dumnezeu se imprà§tie in súdetele pregàtite s-o primeascà prin In$elepciunea necreatà §i Cu- vàntul dumnezeiesc. Ea este o pàrticicà din El insu§i §i farà de moar ie . Este pusà la indemàna oricui §i este dàru- ità mai din bel§ug celui smerit cu inima.

Invasatura omului, dimpotrivà, li màgule§te màn-dria, fiindcà el ii este tatà. „Ideea aceasta imi aparsine, eu am spus cel dintài acest lucru, nu se §tia nimic despre aceasta inainte de mine...”

Placaci sà ìntrebi, ascultà in tàcere vorbirile bàtràni- lor, càci eie nu sunt spuse in de§ert.

DorinSa de a §ti a pierdut pe omul dintài, - el càuta cunoajterea, care hràne§te trufia, §i a gàsit moartea.

❖ ♦?* Familia creatina ❖ ❖ 171

Cu tirnp §i farà timp, cu voia sau farà voiaunora, Pàrintele Arsenie va predica

neincetat: „Pocài(i-và cà s-a apropiatìmpàràfia cerurilor” (Matei 3, 2).Imagirte de la Altarul din pàdure;

Mànàstirea Bràncoveanu - Sàmbàta

❖ ❖ Fa mi l ia creat ina ♦ > ♦ >1 7 1

ADÂUGIRILE EDITORULUI

Câteva mârturii despre darurile primite dePàrintele Arsénié Boca de la Dumnezeu,

adunate de N. N.

Despre primâvara sufleteascà (februarie 1947):„Când pàmântul se apropie de soare, razele soare- lui cad mai perpendicular §i încâlzesc mai mult pâ-

mântul. Atunci gheaÇa se topejte, pâraiele încep sa curgâ, iar apoi începe primâvara: fiorile, gâzele etc.Tot astfel când pàmântul - om - se apropie de soarele - Hristos - începe sa se încâlzeascâ sufletul de

caldura iubirii lui Hristos, încep sa curgâ lacrimile de pocàinÇâ §i urmeazâ o primâvarâ - rena§tere - sufleteascà. Se dàrâmâ zidul chinezesc - al pâcatelor - care despàrÇea sufletul de Hristos”.

Pâcatele sunt ca zidul chinezesc, care a Jinut China într-o stare de înapoiere, nelâsând sâ pâtrundà civilizaÇia acolo.

Ne-a povestit noua un lucru foarte important:- „Când eram copil, în casa marnei mele era o icoanâ a Domnului care-mi plâcea foarte mult. Odatà

am întrebat-o pe marna:- De ce îmi place a$a de mult acea icoanâ? Iar ea mi-a spus:- Ei, dragul meu §i scumpul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat §i m-am

rugat la aceastâ icoanâ.”Ne mai povestea despre rolul de împâciuitor pe care îl poate avea un copil:- „Când eram copil se întâmpla ca marna sa se certe eu bunica. Eu ma duceam la bunica $i îi

spuneam:- Mata e§ti mai bàtrânâ, trebuie sa fii mai înÇe- leaptâ. Nu lua în seamâ vorbele mamei.Ma duceam $i la marna §i-i ziceam:- Bunica e batrânâ §i nu trebuie sa pui la inimâ toate câte le spune ea.§i a§a le fâceam de se împâcau”.Ne-a povestit acest lucru din tinereçea Sfinpei Sale:

1 7 2 ❖ ❖ Par intele Arsénié Boca * > ❖

- „Dupa ce-am terminât studiile, mania credea c-am sâ ma stabilesc ca orice om la casa lui. Când a aflat ce intençii am, mi-a luat capul în mâini, m-a sârutat §i m-a binecuvântat zicându-mi:

- „O, dragul meu §i scumpul meu, de când ma rog eu pentru asta!”Ni§te credincioase 1-au gâsit odatâ pe Pârintele mâtu- rând prin Bisericâ. Una din eie a cerut matura,

ca sâ termine ea de maturai §i Pârintele i-a râspuns:- „Ba eu mâtura asta trebuie sâ màtur eu toatâ trufia $i màndria din sufletele voastre!”O pereche de oameni, so$ §i soçie, erau câsâtoriçi de 5-6 ani §i neavând copii au venit la Pârintele.

Când le-a dat drumul le-a spus:- „Va ducevi doi §i veÇi veni trei”, lucru ce s-a §i îm- plinit.O familie a venit la Pârintele sâ cearâ sfat pentru copilul lor care plángea mult mai ales inainte de a

adormí $i trebuia legánat índelung ín cárucior.- Párinte, nu $tim ce sá mai facem cu el, cá tare mai este ráu.La aceste cuvinte Párintele a ripostat imediar:- Sá nu zicefi niciodatá copilului cá este ráu cáci cuvintele au puterea sá facá cele ce zici,

au puterea sá facá dupá cuvántul ráu. Intotdeauna sá folosejti numai vorbe bune §i sá i te adresezi numai cu cuvinte frumoase.

Unui tañar Párintele i-a spus: - „Bine cá ai venit $i tu, bine cá te-a trimis Dumnezeu, ca sá aibá capát §i suferinfa ta. Fá-£i inventarul de tóate jurámintele fá- cute dracului §i de tóate drácuielile §i du-te la preotul táu duhovnic de te spovede§te de tóate; spovede§te-te §i de onanie §i párásejte-o; cere iertare lui Dumnezeu, cásátore§te-te §i fii crejtin bun!”

Cu vreo 10 ani inainte de-a incepe Párintele propová- duirea, un prim ministru al $árii a cázut victima unui atentat politic. Cu prilejul acesta doi credincioji, soj §i sope, vorbind íntre ei in intimitate, au spus atát: „Bine i-au fácut cá a fost un ticálos!” Peste vreo 11 ani au ajuns sá se márturiseascá Párintelui. Au márturisit ce §i-au adus aminte iar la urmá Párintele, cunoscánd pácatele lor, le-a spus cá sunt párta§i la omor, amintindu-le cá au spus de acel ministru cá: „Bine i-au fácut!”

Mitropolitul, pentru gospodária lui, avea un cáine foarte ráu care státea toatá vremea legat. Intr-o seará, slobozindu-se cáinele, pe care-1 numeau „lup”, a sárit la o credincioasá. Ca prin minune a apárut Párintele intre

174 ❖❖ Pârintele Arsénié Boca ♦>•>I r -------------- .. ■ ■ ... - ■■ ■— . - — — . - - . .. fT-j-irTTT.

câine §i acea persoanà. A vorbit eu câinele ca §i eu un om §i dându-i sa miroase o mânu§â a persoanei i-a spus câine- lui: „Na, miroase, §i de-acum sâ nu te mai apropii de ea!” De atunci mainte, câinele ocolea sistematic acea persoanà.

Spunea odatâ aceste cuvinte:- „Când ma sui în munte, diavolul îmi râstoarnâ

brazi în cale §i-mi rostogolejte stâncile, ca doar, doar sâ-i fac pe voie, sa ma mânii”.

Intr-o vreme Venise la mânâstire o adventista fâcând tulburare multa în popor. Duminicâ, dupa slujbâ, ie§ind Pârintele prin sfintele u§i imbracai în ve§minte §i eu Sfânta Cruce în mânâ, i-a spus femeii, cu voce lini§titâ:

- „Marie, fâ-Çi Cruce!”Femeia a început sâ batjocorcascà Sfânta Cruce

în a§a hai, încât fàcea spume la gurâ de tare ce striga §i ocâra.

Pârintele a lâsat-o o vreme în pace, apoi i-a zis ia- rà§i, tot în linijte:

- ,,Fâ-Çi Cruce, Marie!”, la care adventista $i mai mult s-a îndrâcit, împotrivindu-se eu cuvinte din Scripturi §i fâcând de ocarâ Sfânta Cruce.

Vazând Pârintele câ nu izbândejte altfel, a ridicat Sfânta Cruce pe care o çinea în mânâ §i a zis eu mânie:

- „Arzâ-te-ar Sfânta Cruce sâ te ardâ”.în clipa aceea, femeia a câzut jos zvârcolindu-se

ca- ntr-un accès de îndrâcire $i dintre picioarele ei a sârit o formâ neagrâ în patru labe, care a iejit din bisericà §i a luat-o la goanà pânâ ce nu s-a mai vàzut.

Spaima a fost foarte mare printre credincioçi, dar adventista a ramas lini§t itâ, fârâ simjire.

Pârintele a spus s-o ridice 2 bàrbari §i s-o ducâ în

❖ ♦ > Famil ia crest ina 1 7 5

tinda bisericii ca sà-§i revinà. lar catre credincio§i a zis:- „A£i vázut cine n-o lasa sa-§i faca Sfánta Cruce?”Cánd femeia §i-a revenit, primul lucru pe care 1-a fá-

cut a fost sa se inchine cu semnul Sfintei Cruci, fiind slobozitá acum de diavolul.Intrebandu-1 cineva ín urmá pe Parimele, daca era vino- vatá femeia §i dacá Parimele s-a suparat pe

ea, el a raspuns:- „Cel viclean s-a strecurat in aceastà femeie ca sa faca tulburare pe aici §i sa mà

pomenesc cu vreo ancheta. De aceea, m-am mániat pe el §i 1-am ars cu Sfánta Cruce”.„Sectarii §i cei farà cruce n-au cu ce se apara de diavol, n-au un semn, ei sunt ai lui §i de aceea nu-i

lasa sa-§i faca cruce.”„Pacatele trebuie ispa§ite dupa spovedanie aici, (in via- 5a aceasta), prin canon §i prin suferinje

purtate cu rab- dare, ca sa scàpàm de ispà§irea de dincolo.”„Unora nu le vine sa creadà cà vor da seama de faptele lor, iar necredincio§ii nici nu vor sa creadà, de

aceea mai grozavà va fi ràsplata lor.”,,To$i avem o gena oncogena §i ne putem imbolnàvi de mai multe ori farà sà §tim, dar prin

spovedanie sincerà §i impàrtà§irea cu Sfànta Euharistie ne refacem. Trebuie sà ne intàrim cu Sfintele Taine, cu energie duhovniceascà, capabile sà stàvileascà anarhia din creier §i din organismul nostru. Factorul supranatural se dovede§te capabil de atà- tea ori sà ne scape din multe ìncurcàturi:”

„Dumnezeu e pretutindeni doar cà trebuie rugat. Une- ori chiar o rugàciune scurtà fàcutà insà din tot sufletul §i cu toatà inima te ajutà dacá o zici cu putere. Chiar numai primele cuvinte din Tatu i nos t ra , dar cu adevârat înçele- gâna §i crezând pe Dumnezeu ca Tata, te pot ajuta. Pute- rea lui Dumnezeu ì \ [ répara mintea §i-p scoate obsesiile din cap, te scapa din necaz, numai ca trebuie sa-L chemi, sà-L rogi. Apoi trebuie timp ca sâ-çi alimentezi mintea cu cele bune, cu cele religioase, prin rugaciune, meditale §i citirea cârçilor de suflet ziditoare.”

„Mulçi barbaci préféra pentru câsâtorie femei sterile, ca sa poatâ profita farà restricpi, dar vina o vor piati prin ratarea viepiù Càci instalandu-se sterilitatea la femeie din cauza antecedentelor sexuale aventuroase înainte de câsâtorie, se poate pierde echilibrul. Retroactiv nu se mai poate corecta nimic. Nu te câsâtori cu o femeie sterilà oricat de priceputa ar fi ìntr-o meserie”

„Unui tata care se plângea de càderea fiului sau in desfranare §i care i-a adresat ìntrebarea: «Cuna s-a putut ca sa ajungà fiul meu un a§a desfrânat prâpâdit?», Pârintele i-a raspuns: «Daca ai curajul sa asculçi, asculta: - Animalele dau pace femelei în timpul sarcinii $i nu o tulburà. Oamenii însâ nu. Barbaci cred câ au drepturi nelimitate §i profita de sarcina

1 7 6 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖femeii spre o sexualitate care o tulburà $i pe ea ji pe copilul ce prinde via- \z. Acum au loc §i bune §i rele: toate impresiile biologice §i artificiale, nenaturale, se inseriti ca posibilitàçi în pruncul care are sa vinâ ìn lume. Copilul se trezejte de mie cu preocupari sexuale, care se maturizeaza mai devreme decât posibilitâçile de franare ale creierului $i deci iatà cine e vinovat.» Tatâl a pus capul în pâmant §i a plecat fârâ sà mai zicà nimic.”

,,Sà nu và certami cu copiii vo§tri pentru pàcatele lor, ci sa vorbiji cu Dumnezeu despre ei, despre ìndreptarea lor. Sa vorbe§ti de fiul tàu lui Dumnezeu, nu cu fiul despre Dumnezeu, in Care nu crede.”

„Satana are dreptul sa asupreasca numai atàt càt ìi ingàduie Dumnezeu. Pentru ca sa se retragà dintr-un copil, toatà familia lui trebuie sa se càiascà.”

„Tinerele fete, dupà 20 de ani sa se càsàtoreascà, sa nasca copii, càci ispitele sunt mari. Singuràtatea nu e bunà, p o fata poate càdea u§or.”

„La càsàtorie sa se afle, sa se $inà seama dacà soûl sau so$ia viitoare provine din pàrinp belivi sau necredincio§i. Aceia degradeazà càsàtoria. Sa se ìntrebe dacà aceia au trecut pe la bisericà, la spovedanie.”

„Spunea: Cànd bàrbatul este plin de alcool p trà- ie§te cu femeia lui se instaleazà sarcini extrauterine, care trebuiesc operate, càci altfel pot duce chiar la moartea femeii. Deci feriî-và de legàturi conjugate cànd bàrbari sunt piini de alcool.”

Spunea Pàrintele: „Devreme, in adolescenza, uneori p mai devreme - la pubertate, apar faptele rele ale curvici, patimi legate de instinctul sexual. A§a se invada mai ìntài onania - pàcatul lui Onan (Facerea 38, 9), aceastà uzurà a instinctului sexual. Odatà invapata, greu te mai pop dezvàpi de ea p uneori prie p dupà ìnsuràtoare. Numai prin spovedanie pop fi iertat p izbàvit, prin hotàràre eroicà. Sarsailà 1-a invàât pe Onan p-i ìnva^à pe toî ceilalji. Se invapi p in armatà p in ìnchisori ... dar este cu mare primejdie, fiindcà materialul eliminat e de foarte mare trebuinpi creierului, càci o parte se varsà in sànge §i Zine creierul in

1 7 7 ❖ ❖ Pàrintele Arsente Boca ❖ ❖echilibru.”

Spunea: Examenele se iau mai u§or in stare decastitate ori de infrànare, de abstinen^à, pentru cà se convertesc mai u§or energiile in inteligen^à. Energia genezicà (energia hormonalà a sàmanêi de om) ali- menteazà creierul $i mai ales centrili memorici $i-fi po$i lua examenele farà fricà. Cei ce insà i§i tàlhàresc aceastà energie sa nu se ajtepte la bune, ci la rele. Se §tie cà marii savanî i§i convertesc endocrin energia Ior aproape total §i nu au avut nevoie de femeie”

„Eforturile fizice ajutà la curàjirea reziduurilor din organism. Ascensiunile la munte §i efortul pe care trebuie sà-1 faci curala pevària. Adicà oxigeneazà arterele §i le curala §i astfel nu se ajunge la ingro§area lor. Aerul, muntele §i oxigenul inlàturà ramatile §i calcifiazà oasele.”

„Copiii mici sa mànànce brànzà dulce de vaca, ca sa nu se imbolnàveascà §i ca sa nu se trezeascà cu defecîuni. Laptele trebuie màncat, nu bàut, càci asimilarea lui se face in cavitatea bucalà.”

„Parimele ne vorbea despre „mecanismul funzionai al omului” §i ne spunea: omul are aproximativ 13 miliarde de neuroni, care apar$in sistemului nervos §i care au nevoie de hranà §i mediu:

1. Oxigenul din aer pe care hematiile din sànge il due la creier. In combinale cu hidrogenul dà apa, de asemenea necesarà vie$ii. Trebuie càutat aerul curat, de munte, din pàduri, de la $arà.

♦ > ❖ Famil ia creatina ♦>❖ 1782. Glicogenul este zahàrul special preparai de

ficai pentru neuroni. Se depoziteazà in ficat, mu§chi, ^esuturi, favorizànd sànàtatea organismului. Alcoolul, fumatul distrug ficatul; ímbolnávindu-se ficatul nu se mai fabrica glicogenul §i sánátatea suferá.

3. Hormonii, (adicá produsul glandelor cu secrete interna: epifiza, hipofiza, tiroida, timusul, pancreasul, suprarenala §i glandele sexuale), care se varsá direct ín sánge §i ageresc intreg organismul §i cu deosebire sistemul ñervos. Sistemul endocrin lucreazá ín stránsá colaborare cu sistemul ñervos. Hormonii sexuali alimenteazá §i ei creierul, in special centrul memoriei. Prin sexualitate, aceste substance sunt aruncate afará.

4. Somnul, dreptul la somn fiind obligatoriu, §tiindu-se cá omul moaré dupa opt zile de .nesomn. Célula nervoasá ca §i intreg organismul are nevoie de somn ca sá se refacá, pentru ca omul sá poatá depune efortul intelectual §i fizic necesar viepi. Nopple pierdute ín nesomn §i petreceri sunt zile pierdute din anii viepi.

5. O conceppe sigurá de via$á necesará neuronilor, care aduce cu sine ínfránarea de la orice excese. Ori cálátore§ti ín via^á cu o conceppe sigurá de via$á, a lui Hristos, ori orbecáiepi pe drumul viepi fárá sens, fárá ideal, fárá busolá, fárá destin. Célula nervoasá are nevoie de aceastá conceppe de via^á. Existá o legáturá íntre conceppa religioasá §i glandele h ipof i za §i ep i f i za , care comanda proliferarea hormonilor necesari sistemului ñervos. Una are capacitatea de a produce, alta de a frána; fráneazá cánd ai o conceppe restrictivá. In conceppile de viajá epicureice §i hedoniste, care au ca scop al viepi

♦ > ❖ Famil ia creatina ♦>❖ 179plácerea trupeascá, nu mai fráneazá procesul §i lasá sá se prade hormonii. De aceea §coala se face intr-un regim de abstinenp totalá sexualá, pentru ca fenomenul bioelectric din creier sá se producá normal, íntárind inteligen$a §i memoria.

1 8 0 ❖ ❖ Párintele Arsente Boca ❖ ❖

Conceppa de via$à este aceea in care te integrezi trup §i suflet. Aceasta va frana producerea hormonilor §i va echilibra sistemul endocrin. Prin aceasta se modifica pozitiv structura celulelor intregului corp §i se armonizeazà cu aceasta invasatura.”

Nemplegerile dintre oameni au o explicape: incom- patibilitatea (nepotrivirea) dintre ei. E valabil §i intre sop.

Vorbindu-se despre diferite virtup, cei mai mulp làu- dau dreapta socotealà. Parimele, o vreme a tàcut, apoi a spus cuiva in taina: „E bunà §i dreapta socotealà, ìnsà dragostea e Dar”.

Unui bàtràn credincios íi murise sopa. L-a ìntrebat pe Parimele: „Dupa ce senni o va recunoa§te in via$a viitoare?” §i i-a ràspuns: „Dupà dragoste”.

Spunea odatà §i acest lucru:- „In iad, de§i sunt mulji acolo, fiecare este

singur, càci neavand dragoste, nu poate ìmpàrtàji altuia nimic”.

Zicea iarà§i càtre cei mai apropiap ai sài:- „Nu $tip càt e de greu sà vorbe§ti la

oameni de diferite grade de cultura, de diferite stàri sociale §i din diferite locuri. De-o pildà (spre pildà): vorbejti despre post §i nu aude cei ìmbuibat, cà nu-i convine, ci cate o biatà bàbujà care abia i§i pne sufletul ei cà de slabà ce-i”.

Cineva se plàngea de nedesàvàr§irea preoplor iar Parimele a zis:

- „Dacà vre^i preo^i buni, na§tep-i §i cre§teSi-i. Oare de ce se piànge Dumnezeu omului prin glasul lui David: «Piere cei drept §i nimeni nu ia aminte»?

❖ ❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 8 1Cum pier drepçii? Câ nu se mai nasc.”

Glumea, zicând:- „Foaie verde, de dai, n-aila nu da, sa vezi cum n-ai!”

sau„Foaie verde, de dai, n-aila mai dà sâ vezi cum ai!”Spunea: „Dacâ într-o zi nu v-ap rugat eu

atâta tarie, încât sa simÇiÇi cà v-a stat pânâ §i râsuflarea în loc (în piept), în ziua aceea înseamnâ câ nu v-ap rugat. Calitatea unei rugàciuni nu este lungimea ei, ci târia, intensitatea ei”.

«Când doi sau trei se aduna pe pâmant în numele Meu, sunt §i Eu în mijlocul lor», adicâ atunci când puterile sufletepi, înçelegerea, simprea §i voin^a se aduna pe pàmântul inimii în pomenirea preasfântului nume, atunci aduc prezença Mântuitorului în suflet”.

Despre rugâciune mai spunea:- „Rugâciunea tâlharului a fost scurtâ, dar a

strà- puns cerul. Pânâ aflâm asta, ne purtàm ca tâlharii.”

„Cea mai gréa ispitâ pe care o poate întâmpina omul în calea mântuirii este ispita „noppi din Ghetsimani”, adicâ aparenta lâsare în pâràsire din partea lui Dumnezeu. Dacâ rezistâ cineva la aceastâ probâ, acela a dobândit desàvâr§irea.

Dupâ ce Saul a gre§it, Dumnezeu nu i-a ràspuns nici prin prooroci, nici prin ursit (un fel de a întreba pe Dumnezeu). Dacâ el ar fi înçeles atunci câ aceastâ pâràsire este numai vremelnicâ, ar fi avut ràbdare §i n-ar fi câzut la vorbirea eu morpi.”

Cineva 1-a întrebat pe Pârintele, zicând:


- In Mântuitorul era plenitudinea Dumnezeirii. Cum deci, tocmai în clipa când împline§te rostul venirii Sale pe pâmant, prin jertfa de cruce, El se mârturise§te pârâsit de Tatâl?

§i a râspuns Pârintele a§a:- „Diavolul pânâ la urmâ n-a §tiut cine este

Iisus. Deci, daca nu s-ar fi recunoscut pe Sine pârâsit de Dumnezeu, atunci diavolul n-ar fi îndrâznit sâ se apropie cu moartea de trupul Domnului”.

„Culmile, întotdeauna sunt singuratice” a spus dânsul.

„lar dacâ va veni asupra ta vreo furtunâ §i vreo clâti- nare, acestea vor fi pe mâsura neascultârii tale. Càci pe Cel ce ascultâ eu adevârat nici diavolul însu§i, spun Pàrin- çii, nu-1 poate vâtâma.”

Spunea: „A denatura firea e u§or, mult mai u§or decât a scoate denaturarea introdusâ în fire.”

Despre tulburarea duhului (Ecles, 7-9-10)„Nu te grâbi sa te întârâp întru duhul tâu, càci

mania sâlâ§luie§te în sânul celui nebun. Nu spune niciodatâ: «Cum se face cà zilele cele de altâdatâ au fost mai bune decât acestea!» Càci nu din înçelepciune întrebi una ca asta.”

Despre purtarea obraznicâ (Isaia 3, 5)„In popor se vor strâmtora until pe altul, §i

fiecare va impila pe aproapele sâu, cel tânâr se va purta obraznic façâ de cel bàtrân §i cel de neam prost fa£â de cel de neam aies.”

Din Filocalia - vol Vili - A celor dintre monahi -


Calisi §i Ignatie Xanthopol„Patimile stau langa virtual §i locuiesc u§à làngà

u§à: - cànd cultivàm o virtute se treze§te in noi o dorinp contrarà; - cànd ne infrànàm de la piaceri se treze§te in noi o dorin^à dupà acele piaceri, intrucàt le làsàm mult timp nesatisfàcute; - cànd ne smerim se treze§te in noi donnea de a ne arata cà suntem „cineva”. Numai cei ce au ajuns la treapta desàvàr§ità a virtujilor, au dobàndit nepàtimirea sau au desfiinpt in sine total dorinâ de trezire a dorinêi dupà plácenle contrare.

De dragul rànduielii, care $ine la un loc atàt cele cereri, càt §i cele pàmànte§ti, suntem stàpànip de fricà, de uimire §i de spaimà pentru nimicnicia §i tràndàvirea noas- trà §i pentru cele alese din prostie, din pàrerea de sine, spre o vie$uire stàngace, primejdioasà, dupà o rànduialà proprie §i in chip nesupus. Càci, cu adevàrat lupta aceasta e plinà de fricà §i zeci de mii sunt tàlharii §i nenumàrate cúrsele ispititorilor. Pe làngà acestea, càderile nu se pot numàra. De aceea, din cei inulti, foarte pupilli sunt cei ce se màntuiesc (Luca 13, 23). Ace§tia insà trebuie sà-§i facà drumul precum voiesc. Càci focul va cerca cum este lucrul fiecàruia (I Cor 3, 13)”.

,,Sui§ul Carmelului” din Sfàntul loan al CrudiJudecata, memoria §i voin$a: sunt puterile

sufletului.Credinja, nàdejdea §i dragostea: sunt obiecte mai

presus de fire ale puterilor sufletului, prin care sufletul ajunge la unirea cu Dumnezeu. -

- Credinja trebuie sà lucreze asupra judecàîi (pri- ceperii).

1 8 4 • > ❖ Párintele Arsenie Boca ♦ > ❖- Nàdejdea trebuie sà lucreze asupra memorici.

- Dragostea trebuie sá lucreze asupra voinêi.Credinâ. Sfántul Pavel zice despre credin^á:

„Cre - d in fa es te inc redin farea despre luc rur i le nádájdu i te ¡ i adeve- r i rea ce lor nevazute” (Evrei 11, 1). Cu tóate cá rapunea se alipe§te ín chip desávar§it §i cu toatá tária de aceste lucruri ale credinêi, ele nu se descoperá ínêlegerii, cáci de s-ar descoperi n-ar mai fi credinjá.

Nádejdea. Nu se vede, fiindcá dacá s-ar vedea n-ar mai fi nádejde, cáci ceea ce ar vedea oricine, la ce ar mai nádájdui.

Dragostea. Ne pune sá iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, §i aceasta nu se poate decát numai prin lepádarea de sine §i de tóate. „Fiecare din voi dacá nu se leapádá de tot ce are nu poate sá-Mi fie Mié ucenic” (Lúea 14, 33).

Despre dragoste. Fie de-a§ avea toatá §tiin$a lumii, dacá n-am dragoste, la ce-mi folose§te aceasta in fa;a lui Dumnezeu, care má va judeca dupá fapte.

Despre ínclinarile dcstrábálateDe índatá ce omul íncepe sá doreascá un lucru

intr-un chip destrábálat, nelini§tea íl cuprinde de índatá ín suflet.

Mándrul §i zgárcitul n-au lini§te niciodatá, ci sáracul §i smeritul ín duh tráiesc ín bel§ug de pace.

Omul care nu-i íncá cu totul mort pentru sine, lesne este ispitit §i cade cople§it de nimicuri §i de fleacuri.

Pace nu va fi deloe ín inima omului trupesc, a omului care-i robit de lucrurile dinafará, ci pacea-i partea omului plin de rávná §i duhovnicesc.

Un jug greu apasá pe grumajii copiilor lui Adam, frá- mántap fárá odihná de poftele firii stricate. Atunci

❖ ❖ Fa mi l i a creat ina *1**1* 1 8 5cánd sunt cuprin§i de poftele firii stricácioase, cad - §i sufletul lor e cuprins de tristeje, tulburare, amáráciune §i remu§care.

DESPRE TAINA NUNJII60

invasatura revelatàInstituità §i existentà in Bisericà, Taina Nun$ii,

este valabilà numai pentru persoanele ce se càsàtoresc cu scopul ìntàririi lor spiritual-harice sau a unirii conjúgale reciproce, prin aceastà mare Tainà a Bisericii, pentru binecuvantata na§tere de prunci §i educarea lor cre§tinà spre induhov- nicirea §i mantuirea lor.

Despre instituirea dumnezeiascàa Tainei Nun^ii §i ìnsemnatatea ei

moral-religioasàDupà cuvintele Sfàntului Profet Moise, Dumnezeu

1-a creat mai intai pe om §i apoi pe femeie - ca ajutor omului, ca ei fiind doi sa formeze un singur trup (Facere 2, 18, 2224), §i binecuvàntàndu-i, le-a zis: Create l i , ¡ i va inmul f i ( i § i umple f i pàmàntu l (Facere 1, 28). Tot astfel, §i dupà poto- pul universal, Dumnezeu 1-a binecuvàntat pe Noe §i pe fiii lui §i le-a zis: Createt i p va inmul f i f i p umple f i pàmàntu l (Facere 9, 1). Aceastà grijà deosebità a lui Dumnezeu fa$à de nunta instituità de El Insu§i aratà làmurit cà nunta a fost bine plàcutà lui Dumnezeu §i cà ea avea sà ocupe un loc insemnat in 60ÍJ Acest capitol este extras din Dogmele Bisericii Ortodoxe voi. 4, alcàtuite de Sfàntul Silvestru Episcop de Canev; ed. „Credinja stràmo- $eascà” 2001.

1 8 6 • > ❖ Párintele Arsenie Boca ♦ > ❖planurile dumnezeie§ti despre destinul

1 8 7 ❖ ❖ Párintele Arsente Boca ❖ ❖

lumii §i de aceea se §i gàse§te sub o deosebitá íngrijire dumnezeiascà. Tot de aici se mai vede cà persoanele unite prin càsàtorie, conform cu voinja dumnezeiascà, totdeauna trebuiau sa priveascà nunta ca fiind un lucru mare §i sfánt, unit cu inalte obligajii §i índatoriri, nu numai unul faja de altul, ci §i catre Dumnezeu. Deci, ca consecinjá, la íntemeierea càsàtoriei, natural, trebuiau sá se umple de sentimente cucernice §i de supunere ínaintea Domnului Dumnezeu cu rugaciuni catre El, spre a le da binecuvantarea Sa pàrinteascà §i ajutorul Sàu cel intru tot puternic ín viaja ce le sta ínainte. Inalta ínsemnatate moralà a Tai- nei Nunjii §i importanja binecuvantàrii lui Dumnezeu pentru ea se poate vedea, pe de o parte, din istorisirea profetului Moise despre deosebita íngrijire dumnezeiascà pentru curàjenia femeiascà a lui Sarra, femeia lui Avraam (Facere 12, 17), dar mai muli din istorisirea càsàtoriei lui Isaac cu Rebeca. Trimijànd Avraam, dupà cuvintele profetului Moise, pe slujitomi sàu in Mesopotamia, ca sà aleagà femeie fiului sàu Isaac, iatà ce i-a spus la piecare: Domnul Dumnezeu l Ceru lu i § i Dumnezeu l pàmàntu lu i (...) A ces ta va tnmite pe inger id Sàu ìna in tea ta $ i ve i tua de aco lo femeie fec ioru lu i meu (Facere 24, 7). Ajungànd slujitorul lui Avraam in orajul lui Nahor §i oprindu-se afarà de ora§ la o fàntànà, s-a adresat lui Dumnezeu cu urmàtoarea rugàciune: Doamne, Dumnezeu l s tàpànu lu i meu Avraam, fa ca le bunà ìna in tea mea as tàz i § i mi la cu s tàpanu l meu Avraam. Ia tà , eu s tau la fàntàna ape i § i fe te le ce lo r ce locu iesc in cetate ies ca sà scoatà apà. § i fec ioara càre ia eu ì i vo i z i ce : p leacà vadra

1 8 8 ♦ ♦ ♦ < ♦ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖ta sà beau § i ea imi va z ice: bea tu § i càmi le le ta le le vo i adàpa panà ce vor inceta tóate sà bea, aceas ta va f i gàt i tà lu i I saac s lug i i ta le ; § i in t ru aceas ta vo i cunoa§te cà a i fàcut mi la cu s tàpanu l meuAvraam (Facere 24, 12-15). §i îndatà dupa aceasta, cànd una din fecioarele care veniserâ la fântânâ, anume Rebeca, a ìndeplinit tot ce se ceruse de slujitorul lui Avraam §i când tóate acestea au fost comunicate pàrintelui fecioarei, Batuel, fiul lui Nahor §i fratelui ei Laban, le-o cerurà pe Rebeca ca femeie lui Isaac, atunci, iatâ ce i-au raspuns ei: De la Domnul a ie f i t luc r i l i aces ta ( f i ) m i vom putea grâ i fie împotr ivâ , n ic i b ine n ic i râu . la ta Rebeca es te îna in tea ta ia -o fi merg i fi va fi femeia fec ioru lu i s tâpanulu i tau cum a grâ i t Domnul (Facere 24, 50-51). §i dupa ce a convenit la aceasta §i Rebeca, au slobozit-o §i au binecuvântat-o zi- când: Sora noast râ e f t i , fâ - te în t ru mi i de zec i de mi i (Facere 24, 60).

De aici, u§or se poate vedea cât de mare însemnâtate religioasâ se dâdea nunpi în perioada patriarhalâ §i cât de multa considerale se dâdea, la întemeierea câsâtoriei, bu- nei voinçe §i binecuvântârii lui Dumnezeu, dupa cum §i binecuvântârilor rudelor de aproape a viitorilor sop - binecuvântâri care în aceasta perioada, erau égalé binecuvântârilor preoiepi.

Incâ din perioada Vechiului Testament, nunta era trecutâ la datoriile moral-religioase §i pusà sub scutul legilor date de Dumnezeu lui Moise, care pedepseau aspru atât pentru càlcarea curàçeniei §i credinçei familiale61, cât §i pentru permisiunea datâ gradelor de 61 Leviticul 20, 10-13; A doua lege 22, 22; conf. Icjirea 20,

Famil ia creat ina ♦ > ♦ > 1 8 9.. ■ - -înrudire mai apropíate de a contracta câsâtoria62. Din

tóate acestea, reiese câ nunta, dupâ sensul Legii lui Moise, nu se putea întemeia fârâ §tiin$a §i binecuvântarea preoplor.^

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care nu a venir ca sa sìrice Legea Vechiului Testament ci s-o împlineascâ, nu numai câ n-a diminuât însemnâtatea moral-religioasâ a nunçii, ci, din contra, prin invasatura Sa a întârit-o ridi- când-o la mâlpmea de Tainâ in Bisericâ. Totu§i, El nu o considera necesarâ pentru toji, ci pentru unii arata câ e mai bine sa râmânà in stare de feciorie, dacâ se cred vrednici de a pâstra pe deplin atât curâçenia feciorelnicâ a trupului, cât §i castitatea §i cura^enia sufletului lor (Matei 19, 10-12; 5, 27-28). Astfel, la întrebarea fariseilor: pentru orice cauzà, oare, poate omul sa se despartâ de femeia sa?, El le-a râspuns urmâtoarele: Dar n -ap c i t i t câ Cel ce i -a fâcut d in tâ i , barba i fi femeie i -a fâcut pe e i fi a z is : Pentru aceasta va lâsa omul pe ta tâ l sa i t fi pe mama sa fi se va l ip i de femeia sa fi vor fi amândoi un t rup. Pentru aceea nu mai sunt do i , c i un t rup . Dec i , ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul sa nu despartâ (Matei 19, 4-6). Iar când fariseii i-au obiectat câ Moise a legiuit sâ se dea carte de despârçire §i sâ se despartâ de femeie, Iisus le-a râspuns: Moise dupâ în - vâr to farea in imi i voast re a dat vo ie sâ vâ lâsap femei le voas- t re , dar d in început n -a fost a fa . Amin , grâ iesc vouâ câ or i - c ine îfi va lâsa femeia sa , a fa râ doar de cuvântu l de curv ie fi va lua a l ta ,

14-1762 Leviticul 20, 14, 17, 20 §i 21

1 9 0 ♦ ♦ ♦ < ♦ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖preacurvef te , fi ce l ce va lua pe cea lâsatâ preacurvef te (Matei 19, 8-9).

Unirea conjugalâ este pusâ in dependençâ directâ de Dumnezeu, Care îi dâ caracterul de nedesfacere, §i deci, de la sine se mçelege câ faptele conjugale, începând de la în- temeierea nunçii §i pânâ la despârjirea ei prin divorç (numai in caz de adulter), Hristos nu le raporta la autoritatea civilâ, ci la autoritatea lui Dumnezeu (Matei 22, 21) §i erau încredinsate judecâtii Bisericii întemeiate de El pe pâmant, împuternicità eu astfel de drept.

Prin faptul câ Hristos, prin prezen^a Sa personalâ, a

❖ ♦ > Famil ia creatina ❖ • >1 9 1cinstit §i a binecuvántat nunta ín Cana Galileei,

ínseamná cá a plácut luí Hristos sá instituie ín Biserica Sa o deose- bitá lucrare sfinptá, care sá dea celor unip prin casátorie, binecuvántarea dumnezeiascá §i harul necesar. Aceasta se íntárejte §i prin ínvájátura Apostolilor, cát §i prin practica apostólica a Bisericii.

Astfel, Sfántul Apóstol Pavel se crede ín drept §i chiar obligat sá rezolve prima chestiune referitoare la Taina Nunpi, fiind índreptá$it, deoarece cre§tinii íl íntrebau: Ce este mai bine: a rámáne feciorelnici §i necásátorip sau a se cásátori? §i el le ráspunde: Bine este omului de femeie sa nu se atinga, iar pentru a inlatura curuia flecare sd-fl aibd femeia sa §i flecare sd-fl aibd bdrbatul sau (...) zic celor ne- cásdtorifl §i vaduvelor, bine este lor de vor ramdne, precum (sunt) }i eu, iar de nu se vor putea stapdni, mai bine sa se cdsatoreascd decaí sa arda (ín focul iadului). Despre feciorie (referitor la feciorie) n-am poruñea Domnului, ci eu va sfa- tuiesc ca unul ce am primit mild de la Domnul sa fliu credincios. Socotesc dar ca acest lucru este bun pentru nevoia de acum ca este bine ca omul sd fie a§a (...). Te-ai legat cu femeia (te-ai cásátorit), n-ai gre§it. §i de s-a maritat fecioara n-a grefit, dar unii ca acesia vor avea necaz in trup, iar eu va crup (má doare pentru voi)... §i voiesc ca voi sd fifi fiara de grijd, cel neinsurat grije§te de ale Domnului cum va placea Domnului, iar cel ce s-a insurat grije$te de ale lumii cum va placea femeii (...). Fecioara se gnje$te de cele ale Domnului, cum va placea Domnului ca sd fie sfanta ¡i cu trupul §i cu sufletul, iar femeia (cea máritatá) se grije^te de ale lumii cum va placea bdrbatului eiF

Tóate aceste sfaturi ale Apostolului, se ínjelege,

1 9 2 Partatele Arsente Boca ♦ > ❖au 63 inseranàtate dumnezeiascà p sunt regula p lege pentru top credinciopi Bisericii, atàt din perioada Apostolica, càt §i astàzi.

Sfàntul Apostol Pavel dà hotàrari dare atàt in pri-vila pàzirii sfin^eniei nunpi pentru ca, càsàtoria sa fie curata p patul neintinat (Evrei 13, 4), càt p referitor la apàrarea nunpi de despàrprea farà temei binecuvàntat p dupà bunul plac, chiar p in cazul cànd s-ar intàmpla ca bàrbatul sà fie credincios, iar femeia necredincioasà, p viceversa, pentru care Apostolul p face urmàtoarea obser- vape, de altfel, foarte insemnatà: § i a§a poruncesc in tóate b iser i c i le (I Corinteni 7, 10-17).

Sfantul Apostol Pavel, mustrànd aspru pe dascàlii mincinop care opreau nunta p nu màncau ceea ce a creat Dumnezeu, spune: Toatd fàptura lu i Dumnezeu es te bunà § i n imic nu es te de lepàdat care se pr imeve cu mul fumi re , pentru cà se s f in fesc pr in cuvàntu l lu i Dumnezeu § i pr ia rugàc iune . 64 Sfinprea prin cuvàntul lui Dumnezeu §i rugà- ciunea de care se vorbepe aici, Sfàntul Apostol Pavel o referà nu numai la màncarea pe care o dispre$uiau dascàlii mincino§i, dar §i la nunta pe care o interziceau acepi das- càli §i, de aceea, dupà ideea Apostolului, eie trebuiau sà fie premergàtoare intràrii in càsàtorie.

Tot Apostolul Pavel, serie: Femeia legata es te , p r in lege, cà t t imp ì i t rà iepe bàrbatu l , i a r dacà- i moaré bàrbatu l - este l iberà , dupà care (dacà) va vrea , sà se màr i te - (dar) numai ìnt ru Domnul (I Corinteni 7, 39). Expresia din urmà: numai ìn t ru Domnul , 631 Corinteni 7, 1, 2, 8, 9, 25, 26,28, 32-34; cf, I Timotei 5, 14; 3, 2; 1, 6641 Timotei 4, 3-5,

❖ ♦ > Fami l ia creat ina *1**1*1 9 3a— ■ — - i i -

aratà cà nunta de care se vorbepe aici trebuie sà fie intemeiatà in numele Domnului, sau conform cu poruñea Domnului p a Apostolilor, prin urmare - cu §tiinja §i binecuvântarea Bisericii, binecuvantare care era unita, cu sfinçirea prin cuvantul lui Dumne- zeu §i cu rugàciunea, despre care amintepe Sfantul Apostol Pavel, m Epistola sa catre Timotei (I Timotei 4, 5).

Deosebità atenpe merita ìnsa locul din Epistola catre Efeseni in care Sfantul Apostol Pavel, expunànd datoriile familiale reciproce ale barbatului §i femeii, spune urma- toarele: Femei! plecap-va barbaplor vostri ca Domnului, caci barbatili este cap femeii, dupa cum p Hristos este cap Bisericii; p acesta este mântuitor trupului. Dar, precum Biserica se supune lui Hristos a$a p femeile - barbaplor lor ìntru toate. Barbaci! iubip-va femeile voastre precum p Hristos a iubit Biserica p pe Sine S-a dat pentru dansa ca pe ea sa o sfinfeasca, curâfând-o cu baia apeiprin cuvant; ca sa o puna pe ea lu ifi inainte marita, Biserica neavând ìntinaciune sau prihana sau altceva de acest fel, ci sa fie sfinptâ p farà pribana. A§a sunt datori barbapi sa-p iubeasca femeile lor, ca p trupurile lor. Cel ce-p iubepepe femeia sa, pe sine se iubepe, caci nimeni, niciodata nu-p urape trupul sau, ci-l hranepe p-l ìncalzepe pe el, precum p Hristos Biserica; ca madulare suntem ale Trupului Lui din carnea Lui p din oasele Lui. Pentru aceasta va lâsa omul pe tatâl sâu p pe marna sa p se va Tipi de femeia sa p vor fi amàndoi un trup. Taina aceasta mare este, iar eu zie de Hristos p de Biserica: (Efeseni 5, 22 32). Aici, évident, e vorba de barbatul §i femeia creatina, cei ce sunt in Biserica §i in Hristos, façà de care ei sunt membrele Lui, trup din Trupul Lui §i os din Oasele Lui. Prin urmare, este vorba despre nunta cretina curata,

1 9 4 Partatele Arsente Boca ♦ > ❖deosebità nu numai de cea pagana, dar §i de cea cretina in care sau barbatul este necredincios sau femeia este necredincioasa. Pentru ace§tia din urma Apostolul spune: in cazul când soçul (sau sopa) necredincios(a) nu voiepe sa mai

1 9 5 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖tráiascá impreuná, poate sá se desparta (I Corinteni 7, 15).

Care este, ínsá, deosebirea característica a nunjii cre§- tine fa^á de cea páganá dupa Sfántul Apóstol?

Deosebirea característica se cuprinde in faptul cá intemeierea cásátoriei cre§tine reprezintá unirea spiritual- haricá a lui Hristos cu Biserica: pentru cá capul femeii - (bárbatul fa$á de femeie), este ceea ce este Hristos faja de Biserica - capul ei §i Mántuitorul trupului ei. §i dupa cum Biserica se supune lui Hristos, a§a §i femeia este datoare sá se supuná bárbatului §i, dupá cum Hristos a iubit Biserica Sa, íncát S-a dat pe Sine pentru ea, pentru sfin$enia §i curá- $enia ei, a§a §i bárbatul e dator sá-§i iubeascá femeia sa ca §i trupul sáu propriu. §i de aceea nunta nu numai cá este tainá, dar íncá este o tainá mare, cum se exprimá Aposto- lul: Taina aceasta mare es te , ia r en z ic de Hr is tos ¡ i de B ise- r ica b5. lar dacá íntemeierea cásátoriei cre§tine este Tainá mare, inchipuind unirea spiritual-haricá a lui Hristos cu Biserica, atunci se pune intrebarea, ce altceva putea sá facá aceastá uniré, ca atare, dacá nu plinátatea harului care se revarsá asupra ei din unirea mistic-haricá a lui Hristos cu Biserica, ca prototip al nun^ii?

Aici, Apostolul face comparare íntre bárbatul, care e dator sá-§i iubeascá femeia sa, §i Hristos care §i-a iubit §i-§i 65 iube§te Bisericâ, §i face urmatoarea

65 Cum ci cuvintele Apostolului: Taina aceasta mare este, se referi la unirea prin cisitorie $i nu, cum explicà oarecare, la unirea lui Hristos cu Biserica iar in legatura cu cuvintele urmatoare: Iar en zic de Hristos fi Biserica, cuprind sensul ci nunta cremini e taini mare pentru ci servesc ca chip al unirii lui Hristos cu Biserica, aceasta se vede din contextul cuvàntirii in care obiectul de cipetenie sunt raporturile conjugale dintre birbat $i femeie, iar

1 9 6 » > ♦ > Pàrintele Arsenie Boca ♦ > ♦ >observare: Cá Hristos S-a dat pe Sine pentru dansa pentru ca s-o sfinpeasca, cura- pind-o prin baie de apâ in cuvant ca sa o puna pe ea ínaintea Lui marita Bisericâ, neavànd íntinaciune sau pribana sau altceva de acest fel, ci sa fie sfantâ pi farà de pribana (Efeseni 5, 25-27). Naturai, cà o astfel de lucrare sfinita a fost in- stituità de Hristos, pentru sfinprea nunpi crepine.

Doctrina Sfinplor Pârinp,în primele trei secóle ale cre$tinismului

Invasatura Pârinplor Bisericii vechi §i practica ne arata câ, într-adevàr, a existât din vechime sfinpta lucrare a nunpi §i încà o a§a lucrare, prin care se comunica celor câsâtorip un deosebit har dumnezeiesc.

Astfel Sfântu l Ignat ie , Pur tâ toru l de Dumnezeu , répéta numai ideile Apostolului Pavel, care se refera la îndatori- rile reciproce ale soplor. In Epistola catre Policarp, el da urmâtoarele sfaturi: „Sfâtuiesc pe surorile mele sa fie mul- Sumite eu conviesuitorii lor dupa trup §i duh. De asemenea, poruncesc fraplor mei, în numele lui Iisus Hristos, ca sa-§i iubeascà pe convieSuitoarele lor, cum §i Hristos iubepe Bisericâ”. La aceasta, el mai adaugâ urmâtoarea régula, referindu-se la întemeierea càsàtoriilor. „Iar cei ce voiesc sa se însoare §i sa se márite sunt datori sa înte- meieze câsâtoria cu §tiin$a (perú ^vcopriç) episcopului (preotului), pentru ca nunta sà fie întru Domnul, iar nu dupa poftâ. Totul

despre unirea lui Hristos cu Biserica se vorbefte numai atata cat e necesar pentru limurirea §i determinarea ìnaltei insemnitip §i obligativitijii nuni;ii creatine.

❖ « > Famil ia creat ina ❖ ❖ 1 9 7trebuie sa fie întru slava Domnului”'’6. De aici, este évident §i neîndoielnic cà chiar în primele 66 timpuri, ìntemeierea càsàtoriilor in Biserica cre§tinà era cu totul sub supravegherea ierarhilor Bisericii, a§a cà, farà §tiin$a sau permisiunea lor nu se putea sàvàrji nici-o nuntà cre§tinà.

A mai tratat, despre nuntà, ìncà unul dintre bàrbari apostolici, Sfàntu l Herma , dar numai despre o chestiune referitoare la aceastà Tainà: „Dacà bàrbatul sau femeia moaré §i cel ràmas contracteazà din nou o càsàtorie, pàcàtuiejte el, oare”? Cu aceastà ìntrebare se adreseazà el pàstorului (ìngerului) §i capàtà urmàtorul ràspuns: „Nu pàcàtuie§te, dar dacà nu se mai càsàtore§te a doua oarà, atunci i§i procurà mare slavà la Domnul”67. Se vede de aici cà in secolul Pàrinîlor Apostolici a doua nuntà nu era consideratà ca pàcat, càt §i faptul cà asemenea chesti- uni conjúgale erau recunoscute in Bisericà ca fiind sub autoritatea ei, iar nu in afarà de sfera bisericeascà, - (deci) numai Biserica le rezolva.

De aceea, mai tàrziu, tot ceea ce era conform cu invasatura Màntuitorului Iisus Hristos, Sfàntu l Ius t in recunoa§te ca lege dumnezeiascà, càreia trebuia sà-i urmeze cu stricteê cei ce intemeiau càsàtoria, pe cànd tot ceea ce nu era conform cu ìnvà^àtura Màntuitorului era lege ome- neascà §i care nu era urmatà decàt de pàgànii, care admi- teau unirea conjugalà oricum.

Sfàntu l I r ineu ii mustrà pe pàgàni, care, de§i considerau nunta ca Tainà religioasà, totu§i, o dispreûiau prin exagerata lor destràbàlare. Sfàntul Irineu face urmàtoarea observare: voind ei, pàgànii,

66 Epístola catre Policarp, c. 567 Pastor, lib. II, De mandar IV, 4,

1 9 8 » > ♦ > Pàrintele Arsenie Boca ♦ > ♦ >sà-§i acopere §i sà-ji ìndrep- tà^eascà destràbàlarea

„Ei ne aratà pe noi ca pe ni§te oameni ce nu stim nimic §i care ne pàzim de a nu gre§i nici

❖ ❖ F a m i l i a c r e ? t i n á ❖ ❖_______195

cu cuvántul nici cu cugetul, de frica lui Dumnezeu, iar pe dánpi se inaljá §i se numesc sámánja aleasá §i perfecta.”

Deosebitá atenpe meritá invá^átura lui Tertu l ian despre nuntá ca Taina bisericeascá atat fa$á de claritatea §i determinarea ei, cát §i faja de complexitatea ei. Recunos- cánd superioritatea nunpi cre§tine faja de nunple eretici- lor, cá nunta cre§tiná e Taina, inchipuind unirea misticá a lui Hristos cu Biserica, Tertulian mai invada totodatá §i despre necesitatea comunicárii unui deosebit bar síinptor celor unip prin cásátorie, pentru ca unirea nunpi lor sá fie ceea ce trebuie sá fie, fa$á cu idealul ei ínalt - unirea lui Hristos cu Biserica. A§a, í§i sfátuie§te femeia ca in caz de moartea lui sá nu íntemeieze a doua cásátorie, urmánd exemplul celor chemap la via$a sfántá - a slujitorilor sfinpp, dar nici sá n-o dispre^uiascá. In acela§i timp, cerea atát de la femeia sa, cát §i de la oricine va intra in a doua cásátorie, ca nunta lor sá nu fie decát in Domnul. Expli- cánd cuvintele Apostolului: Decaí in Domnul , in sensul cá nu trebuie sá se íntemeieze casátoria decát numai cu cre§- tin sau crepiná.

Pentru primirea acestui har, e necesar ca ambii sop sá fie crepini, iar nu numai unul p celálalt sá fie págán. Pentru ca in caz contrar, ei n-au dreptul sá prezinte contractul lor de cásátorie ínaintea Tribunalului Domnului p deci nunta lor nu poate fi legal contractatá.

Cáci harul lui Dumnezeu sfinppe numai ceea ce gá- sepe curat. §i ceea ce nu poate fi sfinpt, este necurat; iar ce este necurat, nu are nimic común cu ce este

sfánt, afará doar cá-1 spurcá §i-l pierde. De aceea pot, oare, ei sá prezinte astfel de contráete de cásátorie inaintea tribunalului Domnului? §i putem (oare) sá recunoapem o astfel de nuntá íntemeiatá dupa lege?

1 9 6 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ♦ >

Tertulian, punánd nunta pe aceea§i treaptá cu Taina Botezului, Mirungerii §i a Euharistiei, zice: „Diavolul silindu-se sá ínjoseascá adevárul, cauta sá imite ín miste- rele pagáne chiar ínsá§i Tainele dumnezeie.$ti. El chiar boteazá pe oricare, ca pe aderenp ai sai, fágáduindu-le curá- prea de pácate prin scáldátoare §i dupa aceea íi pecetluie§te pe soldapi sai §i sávár§e§te cu multa pompa proaducerea páinilor (...) §i chiar reprezintá pe marele sacrificator in timpul sávár§irii nunpi”.

Din acest citat se vede cá, pentru a avea Harul lui Dumnezeu, sfinpta lucrare a nunpi, ca §i alte Taine, trebuie sávár§ite numai de episcopi sau de preop, ca ímpu- ternicip ai episcopului.

Origen, referindu-se la nuntá ca lucrare sfinptá, ín care se comunica celor cásátorip un deosebit har dumnezeiesc, face indicape ín locul unde, tratánd faptul cá In- su§i Dumnezeu íi une§te pe cei ce se cásátoresc §i legátura lor o face nedezlegabilá, spune: „Dumnezeu este Acela Care a unit pe doi íntr-unul (...) §i íntrucát i-a unit Dumnezeu, apoi ín puterea acestei uniri exista ín cei unip un dar”. lar darul acesta se considera pe aceea§i treaptá cu darul pe care, dupá cuvintele lui Origen, 1-a dat Dumne-zeu, prin rugáciunea Bisericii, celor ce s-au fágáduit cá vor rámane feciorelnici. Ca o confirmare servente faptul cá, íncá din vechime, mulp puneau tunderea ín monahism íntre Tainele Bisericii68. §i de aici rezultá cá §i acel dar al harului care se dá celor unip prin cásátorie li se dá numai in Bisericá §i prin rugáciunile Bisericii.

68 Dionisie Areopag. De eccles. hierarch. n. 6. n. 1-3

❖ ❖ F a m i l i a c r e a t i n a 197

ínvá^átura Párinjilor §i dascálilorbiserice§ti ín perioada Sinoadelor ecumenice

1) Párinpi §i dascálii acestei perioade ínvá$au lámurit despre nuntá, cá este o lucrare sfinptá bisericeascá, care comunica persoanelor unite prin cásátorie binecuvántarea §i harul lui Dumnezeu, care símpese unirea lor prin cá- sátorie §i o fac nedespár$ibilá.

Sfantu lu i Vas i le ce l Mare aratá cá unirea prin cásáto- rie, care ii leagá la un loe pe bárbat cu femeie, este jugul ce §i 1-au luat asupra lor cu binecuvántare69 prin mijlocirea §i participarea preoplor sau slujitorilor sfinppi ai Bise- ricii, care au dreptul de a comunica altora binecuvántarea lui Dumnezeu.

Sfantu l Ambroz ie afirma de-a dreptul cá „nunta cre§- tiná trebuie sá se sfinjeascá cu acoperámántul §i binecuvántarea preo$eascá”. Mai mult, ín alt loe, vorbind tot despre acest subiect, Sfántul Ambrozie spune urmátoa- rele: ,,Recunoa§tem cá Stápánul §i pázitorul cásátoriei este Dumnezeu, Care nu íngáduie ca patul stráin sá fie íntinat. §i cel ce face lucrul acesta pácátuie§te ímpotriva lui Dumnezeu, cáci calcá legea Lui §i schimbá harul Lui. Pá- cátuind ímpotriva lui Dumnezeu, omul se lipse§te de a participa la Taina cereascá”. Sfántului Ambrozie aratá cá persoanelor unite prin cásátorie, ímpreuná cu sfinprea primitá de ei, prin acoperámántul §i binecuvántarea preo$eascá, li se mai comunicá de la Dumnezeu §i un deosebit

69 Omilia la Hexaemeron, n. 5


har mistic, pe care sunt datori sá-1 pástreze prin observarea sfinjeniei nunpi §i pe care nu-1 pot pierde

199decât prin calcarea acestei sfinçenii.

Sfântu l Gr igore Teo logul , vorbind tot despre partea aceasta a nunpi §i având în vedere neînçelegerile ce existau în timpul sâu referitor la curâçenia §i sfinçenia nunpi, iatâ ce spunea auditoriului sàu: „Dacâ nu te-ai atins de trup, e§ti curât §i dupa intrarea în câsâtorie. Primesc eu râspun- derea, eu sunt împreunâtorul, eu sunt introducâtorul miresei (...), eu voi urma lui Hristos - Mirelui celui curât, Care face minuni la nuntâ §i prin prezenja Sa procura cinste casâtoriei”70. De aici se vede nu numai faptul câ în ajunul intrârii persoanelor în câsâtorie se sâvâr§ea asupra lor o anumità lucrare sfinptâ prin slujitorii sfinpp, cât §i faptul câ aceasta lucrare sfinptâ, dupâ ereditila Bisericii, comunica unirii lor în câsâtorie puterea sa sfinptoare, pe care Insu$i Mântuitorul a comunicat-o, oarecând, nunpi din Cana Galileei, prin prezença Sa acolo.

Tot acestea le répéta §i Sfântu l Ioan Gurâ de Aur , învàjând eu aceea§i claritate, câ nunple trebuie sà se sâvâr- §eascâ prin binecuvântarea §i rugâciunile preoplor §i câ prin aceasta se comunicâ celor câsâtorip deosebitul har dumnezeiesc pe care sunt datori sâ-1 pâstreze totdeauna sfânt §i, în puterea câruia nunta nu se mai poate desface niciodatâ, dupâ cum (nu se mai poate desface niciodatâ) nici unirea lui Hristos eu Biserica71. „Cum au procédât locuitorii din Cana Galileei, zice el, a§a sa procedeze §i acum cei ce se câsâtoresc: sâ aibâ în mijlocul lor pe Hristos. Dar cum poate fi aceasta? Prin mijlocirea preoplor. Gel ce va pr imeve pe vo i , a zis Domnul, pe Mine Ma

70 Cuvântul 40, la Sfântul Botez, Opp. Sf. Pârinp IH, 288.71 Omilia 20 la Efeseni, c. 5, vers 32; Omilia 62 la Matei, c. 19, vers 4; De non iteraxtd. conjug. n. 1, 2.


pr imeve (Matei 10, 40). In alt loc, luptand ìmpotriva obiceiului de a sàrbàtori nunta cu cantari nmnoase, Sfàn- tul Ioan Gurà de Aur spune: „Pentru ce necmste§ti in pu- blic Sfànta Tainà a Nuntii? Toate acestea trebuie sa le ìnlàturi §i sa o inveii pe copila sa fie ru§inoasà chiar de la inceput §i sa-i cheme pe preo$i §i prin rugàciune §i binecu- vàntare sa incheie legatura càsàtonei, pentru ca sa spo- reascà iubirea mirelui §i sa se pàzeascà curà^enia miresei, si mai ales ca (...) so{ii, unip prin harul lui Dumnezeu, sa petreacà o via$à plàcutà . 72

72 Omilii 48 la Facere, n.6.

2 0 1 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖

Tot astfel ínvá$au despre Taina Nun$ii §i contempora- nii Sfántului loan Gura de Aur - S i r i f ie §i Inocenpu I - dintre care cel dintài recuno§tea atát (de mult) sfànta binecuvantare data miresei de catre preot, íncát calcarea §i íntinarea acestei binecuvàntàri o considera sacrilegiu73; iar cel de-al doilea afirma cà binecuvántarea data de preot celor ce se casatoresc, reprezintà forma legii instituite de Dumnezeu inca din vechime74. Instituirea formei acesteia pentru cre§tini, Sfántu l Ep i fan ie , Ch i r i i a l A lexandr ie i §i Fer ic i tu l Angust ia o raportau la Insu§i Iisus Hristos §i vedeau in participarea la nunta din Cana Galileei inceputul bine- cuvàntàrii nun$ii cre§tine. De aceea, Fericitul Augustin nume§te de-a dreptul Tainà - lucrarea sfinjità bisericeascà a nunpi §i une§te cu insemnàtatea ei mistic-harica nedes- facerea nun$ii creatine. El zice: „vrednicia nunplor la tóate popoarele consta in na§terea de prunci §i in pàzirea curájeniei, iar la poporul lui Dumnezeu consta §i in sfingea Tainei, dupà care chiar §i ceea ce se desparte prin divori nu se mai poate uni cu altul intrucàt bàrbatul sàu este viu75’, pentru cà in Bisericà se savarjejte nu numai unirea prin càsàtorie, ci §i Taina”. Chiar §i Sfantu l Leon , Papà al Romei, nume§te lucrarea sfin^ità a nun$ii credine: Taina Nun$ii (nuppale mysterium)76, spunànd cà in timpul lui se sàvar§ea Sfànta Liturghie pentru cei ce se càsàtoreau §i dupà ce se impàrtà§eau li se da binecuvántarea bisericeascà cu rugàciunile

73 Epistola càtre Himerium, c. 3; coni. c. 13.74 Epistola càtre Wictric, c. 11; coni. c. 10.75 De bono conjugii c. 24.76 Epistola càtre Rustie. Narbonn. 167 curs. comp. lat. t. 54 col. 1197.

2 0 2 ♦ > ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ♦ >corespunzàtoare77.

Despre càntàrile §i rugàciunile ce se rosteau de slujitorii sfingi la sfin$irea unirii celor càsàtoriî mai vorbe§te §i Sfdntu l Paul in de No la 7 S . lar Teodor S tudi tu l citeazá ínsu§i rugàciunea care se íntrebuin$a in timpul lui §i se íntre- buinêazà §i acum in Bisericà, ín timpul cánd se pun cununiile pe capul celor ce se càsàtoresc. Rugàciunea se cítente astfel: „Tu, Doamne, trimite mana Ta din Sfànt Loca§ul Tàu $i une§te pe robul Tau §i pe roaba Ta, unindu-i íntr-un gánd, incununándu-i íntr-un singur trup, pe care ai binevoit sa se uneasca unul cu altul, nunta lor cinstità o arata, patul lor íl pazejte nespur- cat §i via$a lor farà de prihanà a fi bineyoie§te”78 79.

Rugàciunile nunpi se considerau atar de necesare la Cununie, íncát esenta nun$ii, potrivit cu credinâ Bisericii vechi, Patriarhul Fotie o determiná astfel: „Nunta nu constà mimai ín ímpreunarea trupeascá, ci ín lucrarea sfinîtà a rugáciunilor80.

2) De aceea, Pàrinîi §i dascàlii acestei perioade, ca §i predecesorii lor, de§i puneau fecioria mai presus de nuntà, totu§i pre$uiau mult §i nunta, apárandu-i 77 Lib sacrament, eccles. rom. n. 30 curs. comp. lat. t. 55 col. 130.78 Patrologia greacâ, curs complet, t. 61. S. Paulini poem XXV p. 633.79 Epistola 22 câtre Simeon, Patrologia greacâ curs complet, t. 99 col. 973. Despre punerea cununiilor de câtre preot pe capul celor ce se câsâ- toresc chiar $i la câsâtoria persoanelor imparateci, care se sàvâr$eCe in prezença patriarhilor, mârturise$te lâmurit Teofan Mârturisitorul, dând informagli despre cununia lui Teodosie fiul lui Mavrichie eu fiica pa- triciului German, a lui Eraclie eu Eudoxia $i a lui Leon cu Irina (Theo- phan, chronograph, ann. 594, p. 238; ann. 602 p. 250; ann 761 p. 374).80 Nomocanon. Tit. 13.

❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 2 0 3B — — . — .

sfin$enia ímpotriva diferitelor invà^àturi eretice cum a fàcut Euseb ia , S fàntu l Ep i fan ia §i Fer ic i tu l August in . In privinca aceasta, ìnsà, merità deosebità atente opinia SfàntuluiChiril al Ierusalimului, Sfântului Grigorie Teologul §i Sfântului loan Gurâ de Aur, despre vrednicia realâ a fecioriei §i a nunjii. „Fiind fecior (sau fecioarâ), spune Sfântului Chiril, nu trebuie sa fii arogant, faja de cei ce sunt câsâtoriçi. Câci nunta es te c ins t i tâ § i pa tu l né în t inat , spune Apostolul (Evrei 13, 4). §i tu care pâze§ti curâjenia, nu e§ti nâscut tôt din cei uniji prin câsàtorie? Nu dispre- Jui valoarea argintului, pentru câ ai aur”. Acela§i lucru îl répéta §i Sfântu l Gr igore Teo logul , învâçând: „Bun lucru este nunta, dar nu pot zice câ este superioará fecioriei. Fecioria n-ar fi a$a de superioará, dacá n-ar fi mai bunâ dintre tôt ce-i bun. Dar sa nu se amârascà prin aceasta cei ce poartâ lanjurile nunjii!... Din contra, fecioarele §i femeile sa se uneascà laolaltâ, sâ formeze un tôt în Dom- nul §i sâ serveascà una alteia ca podoabâ! N-ar fi fost feciorelnici, dacâ n-ar fi fost nunta; câci de unde a apârut în lume feciorelnicul? N-ar fi fost nunta cinstitâ dacâ feciorelnicul n-ar fi adus lui Dumnezeu viaja sa”. Sfântu l loan Gurâ de Aur exprima însâ aceastà idee mult mai caracteristic, de§i pe scurt, în urmàtoarele sfâtuiri: „Fiind lunâ nu mai poji fi soare. Fiind stea nu mai poji fi lunâ; nu mai pop fi feciorelnic intrând eu castitate în câsâtorie, numai prin Bisericâ”.

3) Din aceastà cauzà, în aceastâ perioadâ, ca §i în cea precedentà, viaja conjugalâ era consideratâ, în Bisericâ, pe aceea§i treaptâ eu cinul §i slujba sfântà. Ce-i drept, în aceastâ perioadâ s-a ràspândit §i s-a întârit, din timp în timp, eu deosebire în Bisericâ

2 0 4 ♦ > ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ♦ >Apuseanà81, §i o idee con-

81 Vezi Papa Sirijie epístola cätre Himer. Opp. Leon t. III. patr. curs. compl. lat. t. 56, col. 554; Innocent I Epist. catre Exsuper, et Victric. Ibid col. 500, 519.

❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 2 0 5trarà, care pretinde celibatul necondi$ionat al

clerului, dar ideea aceasta §i-a gàsit, in decursul acestei perioade, bari- era §i restràngerea cuvenità.

4) Dar, pe cànd Parinoli §i dascàlii biserice§ti din aceasta perioadà, ca §i predecesorii lor, consideran a§a de sus prima nunta, la nunta a doua priveau cu totul altfel, pentru cà numai nunta ìntai o considerau ca ideal al nunpi crepine, care trebuia sa fie adevàratul chip al unirii lui Hristos cu Biserica, care totdeauna a fost §i este una ca §i Hristos, iar odatà cu aceasta §i chip al adevàratei iubiri morale crepine care nu inceteazà nici chiar cu moartea vreunuia dintre sop82. Sfàntu l Gr igore Teo logu l determina raportul dintre prima p a doua nunta in chipul urmàtor: „Prima nunta este lege, a doua - pogoràmant - concesie83. Tot a§a ìnvà$au p alp Pàrinp biserice§ti ca Sfàntu l Ch i r i i a l Ie rusa l imu lu i , Amhroz ie , l oan Gurà de Aur p Ep i fan iu , care considerau nunta a doua ca admisà p

82 Sfàntul Grigore de Nissa, in viaja preacuvioasei Macrina, sora sa, iatà ce serie, fap de refuzul ei de a intra in càsàtorie, dupà moartea mirelui sàu ales ji hotàràt de pàrinpi sài: „Cànd parinoli adesea vorbeau cu ea despre càsàtorie, pentru cà mulp, fa$à de frumusepa ei voiau sà contracteze càsàtorie cu ea, ea le spunea: este necuviincios p chiar nelegiuit ca sà nu respeqi nunta ce era hotàràtà de pàrinp fi sà te adresezi la altul, cànd se pie cà nunta in esenta este una dupà cum p naperea p moartea este una, de asemenea afirma cà cel unit cu ea dupà hotàrarea pàrinplor, n-a murit, ci tràiepe la Dumnezeu intru nàdejdea invierii, cà el nu-i mort, ci numai càt s-a depàrtat pentru un timp, p deci este neraponal ca sà nu pàstrezi ereditata mirelui ce lipsepe” (Viaja preacuvioasei Macrina. Opp. Sfàntul Grigorie de Nissa part. Vili, p. 131; coni. Sfàntul Ioan Gurà de Aur Omilia II la Epistola càtre Tit. c. I, vers. 6)83 Cuvàntul 37 Opp. Sf. pàrinp III, 220.

2 0 6 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖pogoràmant pentru neputinça lor trupeascâ84 85. Aceastâ hotârâre a Bisericii despre nunta a doua s-a exprimât însâ mai làmurit în faptul câ trebuia sa fie unitâ eu pocâinça83, §i fârâ ca sa se punà cununiile pe capul celor ce se unesc prin aceastâ câsâtorie86.

învâptura §ï hotârârileSinoadelor ecumenice despre Taina NunÇii

Ceea ce au învâçat diferipi Pârinçi §i dascàli biserice§ti din perioada examinatâ despre Taina Nunçii cre§- tine, a fost confirmât de Biserica în hotârârile ei, luate în aceastâ perioadâ atât de sinoadele locale, cât mai aies la Sinoadele ecumenice.

1) Biserica recunoa§te câ nunta creftinà depinde întru totul §i este sub autoritatea §i §tiinça sa, iar aceasta se vede lâmurit din canoanele §i practica bisericeascâ care hotâ- râsc, pe de o parte, legalitatea $i nelegalitatea nunçilor, iar pe de alta, îi obligà pe preoçi sâ sâvârjeascâ câsâtoriile legale §i sâ refuze binecuvântarea nunplor ilegale87. Câ nunçile cre§- tine s-au sâvârjit §i se sâvâr§esc printr-o anumitâ lucrare sfin- çitâ bisericeascâ, între áltele, se vede aceasta din

84 Vezi Sfàntul Ioan Gurà de Aur (Omilia II càtre Tit. c. I, v. 6;) Sirice (Epistola càtre Himer, c. 8-12); Epifanie (exposit. Fidei. cathol. n. 21; Erezia 59, n. 4. ) fi Fer. Ieronim (Epist. ad. ocean. 82).85 Vezi canonul 4 al Sfàntului Vasile cel Mare86 Vezi Sfàntid Nichifor Màrturisitorul (noraocanonul fila 596).87 Vezi Sfantul Vasde cel Mare canoanele: 23, 77, 78 fi 87; Timotei al Alexandriei canonul 7; sinodul din Neo-Cesarea canonul 2, 3; Sinodul din Laodiceea canonul 10, 31; Sinodul din Calcedon canonul 14; Sinodul Triti, canonul 53, 54, 72 fi 87.

❖ ♦ > Famil ia creatina • > ❖2 0 7canonul lü al sinodului din Cartagina, care glâsuie§te:

„Mirele §i mireasa, cànd trebuie sa vinà ca sa primeascà binecuvàntarea de la preot, trebuie sa fie adu§i de pàrinpi sau na§ii lor §i primind binecuvàntarea, din respect càtre ea (pentru Taina Nun$ii), sunt datori sa petreacà acea noapte in feciorie88.

2) Cà Biserica nutrea un deosebit respect fa$à de feciorie §i necasàtorie, aceasta se vede làmurit din rànduiala ca episcopii sau ierarhii biserice§ti sa nu fie càsàtorip - obicei care a fost ridicat la treapta de canon §i care s-a practicat incà din vechime aproape pretutindeni89. Afarà de aceasta, cum cà Biserica avea destul respect §i càtre via- $a conjugalà, aceasta se vede, de asemenea din asprele sale hotàràri sinodale, ìmpotriva celor ce disprepiau càsàto- ria, avànd in vedere pe slujitorii biserice§ti càsàtoriji90, cerànd de la ei celibatul absolut91, càt §i din intendile sale de care se conducea in asemenea cazuri §i care in canonul 13 al Sinodului Trulan se exprimà astfel: ,,(a§a procedàm) pentru ca sà nu firn constràn§i cu chipul acesta sà-L scàr- bim pe Dumnezeu cu nunta instituità §i binecuvàntatà de El §i in prezen$a Lui”.

3) Cà slujitorilor sfinpp - preoplor §i diaconilor, nu le interzicea Biserica ca sà ìntemeieze càsàtoria mai inainte de hirotonie §i cà li se permitea sà tràiascà impreunà cu femeile lor §i dupà hirotonie, aceasta se vede làmurit §i se confirmà de canoanele sinoadelor locale, din Andrà 92, Gangra 93 94, Neocesareea 99 §i 8883 Capit. 13. Binii. Condì. 1.1, p. 72889 Sinodul Trulan, canonul 12, 48.90 Sinodul din Gangra, canonul 4.91 Sinodul Trulan, canonul 13.92 Sinodul din Ancira, canonul 10.93 Sinodul din Gangra, canonul 4.94Sinodul din Neocesarea, canonul 8

2 0 8 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖sinodul al V-lea din Cartag i - na 95, care, când le confirma câsâtoria de-a dreptul, când presupunea §i îndreptâ^ea viaça conjúgala a slujitorilor sfinçiji. Aceste canoane erau îndreptate mai aies împotri- va Bisericii Apusene, care începuse sa legiuiascâ celibatul clerului96. Contra acestei inovapi a Bisericii Apusene este îndreptat mai eu seamâ urmâtorul canon al Sinodului alVI- lea ecumenic, care glâsuie§te: „Intrucât am vâzut câ în Biserica Romei s-a stabilit în forma de canon, ca top acei care vor sà fie hirotonip diaconi sau preop, sa fie înda- torap sa nu comunice mai mult eu femeile lor, de aceea noi urmând vechiul canon, al disciplinei §i iconomiei apostolice, permitem ca împreuna vieçuirea slujitorilor sfinpp eu femeile lor legiuite sa se continue §i mai departe, neîntrerupt, nedesfâcând legàtura lor eu femeile. §i astfel, dacá cineva se crede vrednic de a fi hirotonit ipodiacon, sau diacon, sau preot, unuia ca acestuia nicidecum sa nu-i fie ca impediment la hirotonie trâirea împre- unâ eu femeia sa legiuità. In timpul instalârii unui astfel de cleric, nu i se pretinde îndatorirea ca el sa se abçinâ de la comunicarea légitima eu femeia sa (...). lar daca cineva va proceda împotriva canoanelor apostolice §i va îndràzni sà lipseascâ pe cineva dintre preop sau diaconi sau ipodiaconi de legâturà §i comunicarea eu femeia sa, sa fie depus; de asemenea, orice preot sau diacon care î§i va alunga femeia sa, sub motiv de cuvio§ie, sa fie îndepârtat de la lucrarea celor sfinte, iar

95 Sinodul V din Cartagina, canon 18, 30, 44, 45.96 La sinoadele din Elvira in anul 305 (capit. 33. Binii. Condì t. I, p. 235;) din Tauric in anul 397 (capit. 7. Ibid. p. 702); din Venezia in anul 453 (capit. t. II. Binii. Concil t. Ili, p. 565).

❖ ♦ > Famil ia creatina • > ❖2 0 9de va fi neînduplecat, sa fie depus”97.

97 Sinodul Trulan, canonul 13.

❖ ❖ Famil ia creat ina •!'❖ 210Daca la primul Sinod ecumenic s-a hotarat:

„marele sinod, a stabilii farà exceppe, ca nici episcopului, nici preotului, nici diaconului §i, in general nimanui, din cei ce se aflà ín cler, nu i se permite sà aibà femeie in casa sa de locuit, afarà doar de mamá sau sorá, sau astfel de per- soanà care ar fi stràinà de orice bànuialà”9s, apoi aceastà hotàrare nu se raporta deloc la slujitorii sfinpp, ce-§i aveau femeile lor legitime, ci la acei care aveau pretenpa cà tràiesc necàsàtorip §i, in acela§i timp, i§i aveau làngà ei femei stràine §i, prin aceasta, íi scandalizau pe mulp. In sensul acesta explicà Sfàntu l Vas i le ce l Mare acest canon, scriind in aceastà privinp urmàtoarele: „.Canonul expus de Sfinpi Pàrinp, la Sinodul din Niceea, interzicea de-a dreptul slujitorilor sfinpp ca sà aibà in cásele lor femei cu care sà tràiascà ìmpreunà. In aceasta stà toatà vrednicia celibatului - ca sà nu aibà comunicare cu sexul feminin. Prin urmare, cel ce se prezintà feciorelnic numai cu numele, face acela§i lucru pe care il fac §i cei ce tràiesc im- preunà cu femeile. Unul ca acesta, se dà pe sine ca vrednic de feciorie numai cu numele, nepàràsind insà dezordinea §i plàcerile trupepi. Pentru aceasta, urmànd hotàrarilor Sfinplor Pàrinp, noi poruncim ca slujitorul sfinpt (care tràiepe in afarà de nuntà) sà se despartà de orice femeie, altfel i se interzice de a mai sluji cele sfinte”98

99.Afarà de aceasta, dacà la sinodul al V-lea din

Carta- gina (in anul 419) „bine s-a judecat ca cei ce se orànduiesc episcopi, preop p diaconi, sunt obligap prin ìnsàp luminarea lor, a pàstra lan^urile curàpniei, cum se cuvine sà fie preoplor lui Dumnezeu, cei ce servesc 98 Sinodul I, ecumenic din Niceea, canonul 3.99 Sfàntul Yasile cel Mare, canonul 88.

2 1 1 Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖lucràrile sfinpte dumnezeiepi, sunt datori sâ se abbina întru totul, pentru ca §i noi sa pàstrâm de asemenea ceea ce ni s-a dat prin Apostoli §i am apucat din cea mai adâncà vechime”, cât §i „ca episcopii, preopi p diaconii p top acei ce se ating de cele sfinte, sa pâzeascâ castitatea p sa se abpnà de la femei”100. Apoi, sensul acestor canoane, de altfel, destul de lâmurit, este încâ mai bine déterminât de sinodul Trulan, care façâ de eie p alte canoane ale sinodului din Cartagina, a hotàrât urmâtoarele: ,,§tim câ p în Cartagi- na, Pârinpi adunap la sinod, îngrijindu-se de curâçenia viepi slujitorilor sfinpçi, au hotârât ca ipodiaconii care se ating de Sfintele Taine p diaconii p preopi în timpurile divenite, sa se abpnâ de la locuirea împreunâ eu femeile lor. Prin urmare p noi sa pâstrâm aceasta ca mo§tenire de la Apostoli p observatâ din cea mai îndepàrtatâ vechime; §tiind timpul când trebuie sâ intri în cele sfinte, e§ti dator sa te abpi întru toate ca sâ pop primi de la Dumnezeu cele cerute în simplitate”101 102 103

104.4) Mai departe, pe când prima nuntâ era mult

respec- tatâ de Bisericâ, a doua nuntâ de abia era permisà numai ca pogorâmânt pentru neputinçele omenepi. Aceasta lesne se poate vedea din canoanele sinoadelor locale din Neocesarea 132 §i Laod iceea m , primite de Sinodul al Vl-lea ecumenic, cât §i din canoanele Sfântu lu i Vas i le ce l Mare m , dupâ care cei ce întemeiau a doua câsâtorie erau supu§i pocainpi §i unor epitimii.

100 Sinod. V din Cartagina, canonul 3, 4.101 Sinodul Trulan, canonul 13.102 Sinodul din Neo-Cesarea, canonul 7.103 Sinodul din Laodiceea, canonul 1.104!î4 Sfântul Vasile cel Mare, canonul 4.

♦ > • > Fa mi l ia creçtinâ • > ❖2 1 25) Cà, în sfâr§it, nunta a doua era consideratâ de

Bise- ricâ ca nepermisà fa$â de slujitorii sfinpp, aceasta se poate vedea, atât din canoanele bisericejti, prin care, pe de o parte, li se permitea sa întemeieze câsâtorii eu feciore, numai pana la hirotonie, dupa care apoi nu li se mai permitea, cât §i mai aies din canoanele prin care se interzicea eu desâvârçire slujitorilor sfinpp a doua câsâtorie §i, ca conse- cinçe, cei câsâtorip a doua oarâ nu mai puteau sa fie primip în cler §i nici nu mai puteau fi suferip daeâ întâmplâtor s-ar fi aflat cineva în astfel de pozipe.

Canoanele care permit slujitorilor sfinpp sa întemeieze câsâtoria mai înainte de hirotonie §i care interzic câsâ- toria dupa hirotonie sunt: Canonul al 10-lea al sinodului din Ancira, Canonul 1 al sinodului din Neocesarea §i al 6- lea al sinodului Trulan, dintre care ultimul, cel mai complet dupa conpnut, glàsuiepe astfel: „Intrucât se spune în canoanele apostolice câ, dintre cei intrap în cler necàsâtorip, numai citepi §i cântârepi pot sa se câsâtoreascâ, apoi §i noi, pâzind aceasta régula, hotârâm: ca de acum înainte, nici ipodiacon, nici diacon, nici preot, nu mai are permisiunea sa se câsâtoreascâ, dupâ ce s-a sâvâr§it hirotonia asupra lui. Dar daeâ va îndrâzni cineva sâ faeâ aceasta, sâ se depunâ. Iar daeâ cineva din cei ce au intrat în cler, ar voi sâ se uneascâ eu femeia dupâ legea nunpi, apoi sâ faeâ aceasta mai înainte de hirotonia în ipodiacon, diacon sau preot”103.

Despre a doua câsâtorie, fa$â de persoanele sfinpte, Sfântu l Vas i le ce l Mare, în canonul 12, vorbe§te urmâtoa- rele: „Celor intrap în a doua câsâtorie, canonul le interzice eu desâvâr§ire de a mai fi slujitori biserice§ti”. Iar S inodu l Tru lan , punând

❖ ♦ > Famil ia creatina ♦ > ♦ >2 1 3felurite pedepse vremelnice în 105 caz de calcarea

acestui canon vechi bisericesc, iatà ce a stabilit, mai pe urma, în aceastâ privinçâ: „De acum hotâ- râm §i reconstituim canonul care zice: Cel ce dupa Botez, a contractât a doua càsâtorie sau a avut concubina, de asemenea cel ce a luat în câsâtorie pe o vâduvâ sau pe o divorata sau o femeie de moravuri u§oare sau pe o roabâ sau pe o infamantâ, nu poate fi trecut în lista sau catalo- gul persoanelor sfinite” (Sinodul Trulan, canonul 3).

Concluzie generala §i observaçiiledin cele precedente, despre soarta de mai

târziua doctrinei despre Taina NunÇii

Din cele precedente, reiese lâmurit câ Biserica Creatina, întemeindu-se pe invasatura Domnului nostru Iisus Hristos §i a Apostolilor, privea neîntrerupt încâ din vechime la câsâtoria membrilor sài cre§tini:

1) Ca la un obiect moral-religios, care era sub condu- cerea sa proprie §i totdeauna a considérât ca strict necesar de a sfingi nunta prin o deosebitâ lucrare sfinçità mistic-haricâ, pentru ca 51 dupa duh §i dupa força, nunta sa fie chipul mistic-haric §i neîntrerupt al unirii lui Hristos eu Biserica.

2) De§i Biserica totdeauna a considérât fecioria supe- rioarâ vieçii conjugale, totu§i necontenit a respectât nunta, întrucât ea râspundea idealului sau - unirii lui Hristos eu Biserica, §i anume nunta întâi, de aceea,

105 Conf. Sf. Vasile cel Mare, canonul 27; Sinodul Trulan, canonul 26,

2 1 4 ❖ * > Pârintele Arsénié Boca *1**1*3) Ea niciodatâ n-a interzis nunta aceasta, nici slu-

jitorilor sfinçiçi, numai ca ea sa fi fost sàvârjita înainte de hirotonia lor.

4) Referitor la a doua nunta, Biserica a învoit-o, numai ca pogoràmânt façâ de neputinsele omene§ti §i de aceea,

5) a §i fost cu desâvâr§ire interzisá persoanelor sfinjite.

A§a a ínvájat Biserica veche universalá despre Taina Nunjii, a§a a continuât §i continua §i acum tôt a§a sa invehe Biserica Ortodoxa de Râsârit, pástrand cu frica mo§- tenirea sa duhovniceascâ. Nu putem spune tôt a§a §i despre Biserica Apuseaná, care §i-a permis §i ín acest caz sá se abata mult de la ínvájátura §i canoanele Bisericii vechi universale. Pastrand Taina Nunjii §i respectand totodata nunta cre§tiná sfinpta prin aceastá taina, Biserica Apuseaná totu§i nu considera nunta ca ráspunzand pe deplin vredniciei cinului sfânt §i, împotriva ínvájáturii directe §i a canoanelor Apostolice, a interzis-o tuturor persoanelor duhovnice§ti, §i prin aceasta, se înjelege, a distrus cu desá- vâr§ire înalta însemnàtate atât a nunjii cre§tine cât §i a ín- sá§i Tainei nunjii. In modul acesta, a adus un nenumárat numár de rele morale care s-au ràsfrânt mai întâi asupra sa însà§i §i pe urmâ asupra íntregii lumi cre§tine apusene.

Cu tóate acestea, ín primele trei secóle ale cre§tinís- mului a existât ín ínsá§i Biserica Romei, obiceiul común tuturor Bisericilor vechi de a lasa voinjá libera persoanelor cu dorinja de a intra ín cler sá-§i aleagá sau prima câsâtorie sau celibatul, fârà sa se ia vreo decizie ín aceastá perioadá pentru a-i opri pe slujitorii Bisericii de la viaja conjúgala sau de a introduce celibatul absolut ín cler. De abia ín secolul al

❖ ♦ > Famil ia creatina ♦ > ♦ >2 1 5patrulea a început sa faca íncercari pe faja §i, din timp

ín timp, sá le repete cu stáruinjá136 ín acest sens persoanelor ce voiesc sa intre ín cler, pretinzándu-le, cand celibatul absolut, când abjinerea de la femeile lor, ín cazul ca sunt cásátoriji. §i aceste íncercari au întâlnit, nu 106

dupa mult timp, la Sinodul al Vl-lea ecumenic, o astfel de piedicà puternicâ, de care au trebuit sa se sfârâme eu desâvâr§ire. Sinodul acesta, aflând câ în Biserica Romei a început sa se introduca obiceiul de a pretinde celor ce voiesc sa intre în slujirea Bisericii, câsâtorip fiind, despârprea de femeile lor, a înlâturat eu desâvâr§ire acest obicei ca neconform eu canoanele Apostolilor. Pentru ca aceste canoane sa ramânâ intacte pe viitor, sinodul a hotârât: „Dacâ cineva, împotriva canoanelor apostolice, ar îndrâzni sa lipseascâ pe careva din persoanele sfinite - preot, diacon, ipodiacon, de unirea §i comunitatea eu femeia sa légitima, sa fie depus ca §i acela dintre preop sau diaconi care ar voi sâ-§i alunge femeia sub motiv de cucernicie, sa fie îndepârtat de la lucrârile sfinite §i de va stami în aceasta sa se depunâ”107 108. Nepnând socotealâ de faptul câ la amintitul Sinod ecumenic, împreunâ cu top reprezentan- pi Bisericii - greci, sirieni, africani, egipteni, armeni §i europeni, au participât §i trimi§ii episcopului Romei §i hotarârile acestui sinod au fost primite în întregime atât de episcopul - Romei, de atunci, - Sergiu, cât §i de urma§ii lui, Biserica Romei n-a întrerupt încercârile de mai mainte de a introduce

106 Aceasta se vede din hotàrârile sinoadelor Bisericii Apusene de care am vorbit (din sec. IV, V, VI) convócate la Elvira, Tauric $i la Venejia.107lî7 Sinodul Trulan, canonul 13.108 Baron. Annal, ecclesiastic. sub. 1119. ann

2 1 6 ❖ * > Pârintele Arsénié Boca *1**1*celibatul absolut al clerului, ci, din contra, trecând din

veac în veac ideea aceasta ca nu'§tenire s-a înrâdâcinat din ce în ce mai mult §i n-au încetat apusenii sa lucreze decât atunci, când §i-au atins scopul. Scopul acesta s-a atins în timpul a doua sinoade apusene pnute la Roma (743 §i 888) §i unul la Augusburg la (952)10s. Au contribuir foarte mult la atingerea acestui scop §i episcopii Romei, §tefan VI (f 891), Leon IX (|

2 1 7 ❖ ❖ Pârintele Arsénié Boca ❖ ❖1054), Nicolae II (f 1061) §i Alexandru II (t 1073)109.

De abia ín timpul lui Grigorie VII cel Grozav, care la sinodul din Roma (1074) a cerut ruturor slujitorilor sfinpp - casatoriçi sau sa se desparta cu desàvâr§ire de femeile lor sau sa-§i páraseascá demnitatea sfântâ110; iar la urmátoarele douà sinoade convocate la Roma ín anii 1078 §i 1083, s-a intárit definitiv §i s-a sancponat ín Biserica Apuseana legea despre celibatul absolut al clerului111.

Cât a fost §i este de pâgubitoare §i nebisericeascá aceasta lege, aceasta se vede lámurit din tulburárile §i ras- coalele ín mijlocul carora s-a aplicat aceasta lege112, care de pretutindeni au fàcut sa se protesteze §i sa se spunà ca „Grigorie este eretic §i propovàduie§te o invasatura extravagante §i ca a uitat cuvintele Domnului: nu top i ìnpe leg cuvàntu l aces ta ; . . . ce la ce poate înpe lege, sa ìnpe leaga (Matei 19, 11-12), cât §i cuvintele apostolice: c ine nu se poate s ta- pani , sa se câsâtoreascâ , câ mai b ine es te sa se casatoreasca decat sa a rda f in focu l iadulu i ) (I Corinteni 7, 9); forçeazâ pe oameni sa tràiasca ca ingerii; se impotrive§te legii naturale §i da libértate completa desfrânârilor §i necurâçeniei ascunse”113. Consecinsele triste, pentru Biserica Apuseana, rezultate din tóate acestea, s-au manifestât curând in demoralizarea exageratâ a clerului, iar mai pe urmà - in privirile u§oare ale unor intregi comunitasi 109 A. Natalis. Isto'ria bisericeasca, t. VII, p. 500, ed. 1787110 Ibid. t. XIII, p. 45 ed. 1788.111 Ibid. p. 49.112 Baron. Annal. ecclesiastic. An. 1075.113 Lambert. Chronic, historic, apud. germanos. sub. 1074. an.

2 1 8 ❖ ❖ Pärintele Arsente Boca ❖ ❖credine - asupra nunçii, fapt care, la ràndul sàu, in dezvoltarea sa mai departe, i-a fàcut pe mul;i sa jigneascà §i chiar sà nege cu totul cäsätoria religioasä (nunta bisericeascä) §i s-o inlocu- iascä cu a§a numita casätorie civilä.

Luteranismul, apärut din cauza negärilor exagerate ale Bisericii Apusene, care neagä nu numai lucruri nele- gale §i nedrepte, dar multe chiar §i drepte §i sfinte, foarte u§or s-a räsculat ìmpotriva nunîi credine §i a invasatura dare a Sfäntului Apostol Pavel §i i-a refuzat orice ìnsem- nätate mistic-religioasä, injosind totodatä lucrarea mistica la treapta de simplu obicei - traditie, prin care nu se poate comunica celor uni$i prin casätorie nimic haric, ci numai li se dovede§te cä ei, conform ìnvoirii reciproce dintre dän§ii, sunt obligaî sä träiascä potrivit nunpi instituitä de Dumnezeu. Cateva state, educate sub influenza acestui antagonism faja de Bisericä, au mai fäcut ìnca un pas inainte in aceastä direcîe, ajungänd sä inläture orice regulä §i obicei religiös in privila nunpi civile sau curat juridice, care nu infäp§eazä decàt fenomenul cel mai detestabil, atät din punct de vedere cre§tinesc §i religiös cät §i din cel juridic. Càci, cine nu §tie cä nunta, dupä esenta sa läuntricä, nu-i deloc intemeiatä pe contractul obligapilor exterioare reciproce dintre persoanele unite prin cäsätorie, ci din contra, nunta se zide§te pe temelia completei simpatii reciproce §i a increderii - curat liberà, spiritual-moralä §i religioasä, prin urmare, unirea asta for- meazà sfera moralä care stä in afarà de cercul legilor civile. Cu atàt mai mult trebuie sä spunem aceasta despre nunta, cu adevärat cre§tinä, care infäp§eazä o legäturä religioasä spiritual-moralä mult mai profundä §i ascunsä, fiindcä unirea asta este destinatä sä fie chipul unirii mistic-harice a lui Hristos

♦ > ❖ Famil ia creat ina *1**1* 2 1 9cu Biserica. §i prin ce s-ar putea motiva acest amestec al autoritäplor civile in intemeierea nun^ilor cre§tine? Poate prin faptul cä aici este §i o parte

♦>❖ F a m i l i a c r e a t i n a ❖ ❖ 215-= : ■- ■■ ■: ■■ ■ ■=■• 1 ^ ■ ■■■■■'■ =■■■-=-> -= 1 ' !=- ==-' 1 -

care cade cu totul sub autoritatea §i administraba puterilor civile, adicâ conglâsuirea sau neconglásuirea nunçii contractate cu legile existente ín stat? Dar, daca ar fi a§a, atunci ar fi de ajuns sa se prezinte cei uniçi prin câsàtorie la notariat sau la judecatorii de pace §i sa le declare ca nunta lor e împiedicatâ sau nu de lege, iar nu sá dea nunçii lor ínsa§i sancçiunea légala, ceea ce face, în faça lor, cu totul de prisos sfinçirea ce se da nunçii ín Biserica.

Dar, poate s-a crezut câ se dâ prin aceasta o mai mare tarie nunçii §i, într-adevàr, prime§te nunta, oare, o astfel de tárie, íntemeindu-se pe forma juridico-legalá, pe força §i autoritatea statului? Nicidecum. Pentru cá a pune la temelia nunçii §i pentru pàstrarea vieçii conjugale numai singure obligaçiile juridico-externe, iar nu principiile spirituale §i moral-religioase ale dragostei, con§tiinçei §i datoriei; a întemeia nunta numai pe iscàlitura actului nupçial juridic prin mijlocirea autoritâçilor civile - a nota- rului sau a judecâtorilor, iar nu pe binecuvântarea §i rugâ- ciunea preotului, care-i mijlocitor între om §i Dumnezeu; în sfâr§it, a întemeia nunta pe força autoritàçilor statului, ce se fâgâduie§te celor uniçi prin câsàtorie, în caz de trebuinçâ, iar nu pe puterea spiritual-haricâ al lui Dumnezeu; sau, într-un cuvant, a întemeia nunta pe autoritatea omeneascà, iar nu dumnezeiascà, asta nu va întàri §i oçeli legâturile nunçii, ci dimpotrivà - le slâbejte114; asta

114 Asta s-a $i urmàrit prin intervenga legilor statului în întemeierea familiei: înjosirea Tainei nunçii ji slàbirea pana la bagatelizare a impor- tançei harului lui Dumnezeu în unirea conjúgala a celor doi câsàtoriçi spre najterea de

2 1 6 ♦ > ❖ Pàrintele Arsente Boca *1**1*nu va inalba nunta, ci mai degrabà o ìnjose§te §i o

pro- faneazà, punànd-o in rànd cu orice act ordinar sau de corner^. Au ìnjosit §i au nimicit insemnàtatea cre§tineascà a nun$ii; au ìnjosit §i chiar au nimicit nu numai singurà temelia Bisericii, dar chiar §i temelia Statului, care nu se ìntemeiazà §i nu se fortifica decàt pe tràinicia §i temei- nicia vie^ii de familie.115

prunci pentru împàràçia lui Dumnezeu. Apusul care a apus de mult de la dreapta credinçà se izbejte în mintea lui de zidurile înÇelepciunii acestei lumi ji nemaiputând trece dincolo s-a oprit ca înçelegere a Tainei doar la milostenia socialâ, la faptele de caritate115(jojoni, galoji, tricouri 51 hraná pentru trup). Au uitat cu desávárjire ce zice Mántuitorul: Cdutapi mai intai impdrdpia luí Dumnezeu pi dreptatea Lili ¡i tóate celelalte se vor adauga voua (Matei 6,33). Punándu-1 pe Papá ín locul Mántuitorului putem zice: „la aja cap aja cáciulá” sau „la aja cap aja gandiré”. Cát despre roadele duhovnicejti, acestea se vád dacá ai ochi duhovnicejti ji vrei sá le vezi. Cá zice Sfántul Apóstol Petru: „Pe preopii cei dintre voi ii rog ca unid ce sunt impreund-preot pi niartor al patimilor lui Hristos ¡i partas slavei celei ce va sd se descopere; Pastor i pi turnia lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetdnd- o, nu cu silnicie, ci cu voie bund, dupa Dumnezeu, nu pentru cdptig urát, ci din dragaste; Nu ca j i cum api fi stapáni peste Biserici, ci pilde facdndu-vd turmei. lar cdnd Se va ardía Mai-marele pdstorilor, vepi lúa cununa cea neveptejitd a mdririi. Asemenea $i voi cei tineri, fiilor duhovnicejti, supunepi-va preopilor; ji topi, unul altitia plecandu-va, smerita cugetare sd agonisipi, pentru cd Dumnezeu celor mandri le std impotriva, iar celor smeripi le da bar. Deci, smeripi-vd sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sd va inalpe la timpul cuvenit. Toatd grija voastra aruncand spre Dansul, cd El se ingrijepte de voi. Fipi treji pi privegheapi, pentru cd potrivnicul vostru, diavolul, umbld, rdcnind ca un leu, cautdnd pe cine sd inghitd. Cdruia stapi impotriva, intdripi fiind in credinpa, ptiind cd aceleapi patimi se íntdmpla pi frapimei voastre cei din lume. lar Dumne- zeul a tot bañil, Care ne-a

❖ ♦ > Famil ia creatina ❖ ❖ 2 1 7

Dar, poate cà nu au avut aceasta in vedere §i nici nu au prevàzut aceasta cei ce au instituit nunta civilà. Insà, in tot cazul, nu mai ramane nici o bànuialà cà ei n-au fost condu§i de o idee §i de o vedere sànàtoasà, ci de un antagonism extrem ìmpotriva Bisericii Apusene §i cà acest antagonism i-a impins prea departe, ìncepànd sà punà màna - sà aca- pareze in mainile lor nu numai ceea ce este al Cezarului, dar §i tot ceea ce este al lui Dumnezeu, iar prin aceasta s-au fàcut vinovap de fapta ce se nume§te sacrilegiu (profanare, pàngàrire, nelegiuire).

De aceea, Biserica Ortodoxà de Ràsàrit, care nicio- datà nu a §tiut §i nici astàzi nu pie altà nuntà, afarà de nunta care se intemeiazà §i se sàvàr§e§te cu §tiin$a ei (a Bisericii) §i prin mijlocul Tainei instituità pentru aceasta de càtre Insu§i Dumnezeu, nu poate sà priveascà decàt cu tristeje, dar §i cu scàrbà la aparipa a§a numitelor càsàtorii civile, in comunitàpie (a§a zise) crepine. Biserica Ortodoxà de Ràsàrit nu poate, de asemenea, sà nu se scàr- beascà p sà deplàngà motivele intrebuin$ate de Biserica Apuseanà, motive care au servit foarte mult la producerea acestui eveniment antibisericesc, atàt de trist.

chemat la slava Sa cea vepnicd, prin Hristos lisus, Acela pe voi care api suferit pupina vreme, sd vd faca desavárpipi, sd va intdreasca, sd vd faca putemici, sd vd intemeieze. Aceluia slava pi stdpanirea in vedi veedor. Amin! (I Petru 5, 1-10) (n. ed.)115 Poate ji aici este mana ascunsá a celor care propováduiesc astázi „drepturile omului”: curvia, homosexualitatea, lesbianismul... cá ne e ji rujine sá le spunem ji pe celelalte. „Drepturile” pe care le propová-

2 1 8 ❖ ♦ > Pärintele Arsente Bocaduiesc ei ìmpotriva legilor lui Dumnezeu nu sunt demne de atribuit nici animalelor. Cà zice Duhul Sfànt in Psalmul 48, 12: ,,§i omul, in cinste fiind, nu a priceput; alàturatu-s-a dobitoacelor celor farà de minte ¡i s-a asemanat lor" Numai cà dobitoacele se ìmpreuneazà doar pentru perpetuarea speciei lor, deci eie nu calcà legea lui Dumnezeu. Omul insà, prin patima curviei ji a preacurviei, a càzut cu mult mai jos decàt dobitoacele cele fàrà de minte, deci a càzut in indràcire. A$a cà, sà ne stràduim sà „ridicàm càsàtoria din desfrànare màcar la rànduiala dobitoacelor!” celor fàrà de minte, de$i pentru màntuire nu este de ajuns. (n. ed.)

SFATURIpentru cei ce urmeazä sä se cunune

r ----- --------------- ---- ----- -------_ _ _ _ _ _ _ _ ---------------------------------- -- - - ------------- ---------------

! „Când familia nu va mai fi întemeiatâ pe !; Taina, oamenii vor fi o turma de fiare sälba- ;i tice, desträbälate” >1 I! [Pärintele Arsente Boca) ¡

în Sfânta Scripturä §i mai ales in Noul Testament este accentuata valoarea familiei, §i mai ales importanza legäturii sfinte dintre bärbat §i femeie prin Taina Cunu- niei.

In textul biblic despre crearea omului citim cä Dum- nezeu a zis: „Nu es te b ine sä fie omul s ingur ; sá - i facem a ju to r asemenea lu i ? ' (Facerea 2,18). Inàlpmea §i sublimi- tatea legäturii dintre bärbat §i femeie este arätatä în versetul 24, unde citim: , , . . . ¡ i se va un i cu femeia sa ¡ i vor f i amándo i un t rup" (Facerea 2,24). Aladar cei doi devin un trup, §i nu oricum, ci în urnia unei uniri pe care o ìn- fâptuiejte Dumnezeu. Lucrarea sfânta de unire a bärbatu- lui cu femeia nu are loc

❖ ♦ > Famil ia creatina ❖ ❖ 2 1 9

spontan, de la sine, ci in urma unei mijlociri cätre Dumnezeu, mijlocire pe care o face nu cei ce vrea sä se uneascä (cu partenerul de viaçâ), ci cei care este ales §i investit cu putere haricä - adicä preotul, slujitorul lui Dumnezeu. Valoarea sfäntä a legäturii dintre bärbat §i femeie m Vechiul Testament este subliniatä §i de faptul cä adulterul era asimilat cu idolatria, iar räsplata pentru acest päcat era omorârea.

In Noul Testament gäsim mvä^äturi despre Taina

220 ♦>»> Pàr in te le Arsente Boca ♦>♦> F- ' —- =• — -=- ■■=■;. -=■ = ■=■ — -■=. ■ . - - —- —, - , T — — : -a ;1 -g ;

Primul ìndemn pe care il facem tinerilor este acela de a nu confunda iubirea (ca stare §i tràire duhovniceascà) cu sexul. Porunca cea mare a iubirii pe care am primit-o de la Hristos nu se referà la sex ci la iubirea duhovniceascà. In zilele noastre tot mai mul^i tineri „adapteazà” porunca lui Hristos §i o denatureazà coborànd-o la nivelul redus §i distructiv al plàcerii §i nu fac nici cel mai mie efori de a se ridica pe ei in§i§i la inàlzimea sfàntà a iubirii ca virtute. Moda „casàtoriei de proba”, pe care personal (sà-mi fie iertatà violenta limbajului) o compar cu perioada efectuàrii rodajului unui vehicul, nu este altceva decàt un atentat grav la adresa màntuirii, sanataci morale, fizice §i spirituale a persoanei, familiei §i societàri, indepàrtàndu-L pe Dumnezeu din via$a lor.

Am inceput sa importami „sàrbàtori” care constituie acordul dat de càtre autoritàrie civile tinerilor de a se des- fràna, fàrà a se teme de nimic. Ce altceva este „Ziua Sfàn- tului Valentin” decàt un indemn la desfràu?

Prin urmare, doi tineri (bàrbat §i femeie) ce vor sà se uneascà prin Taina Cununiei trebuie sà se iubeascà cu ade- vàrat, cu o iubire deplinà, iubire care cuprinde pe om in in- tegritatea sa psiho-somaticà, care il inalza càtre Dumnezeu. Aceastà iubire nu exclude atraepa fizicà dar nici nu ii exa- gereazà importanza, in detrimentul iubirii duhovnice§ti.

Un alt ìndemn este acela de a alege partenerul de via- Zà dupà calitàzile spirituale, mai exact dupà calitatea viezii lui duhovnice§ti. Sà ne amintim cà Domnul Hristos a spus: „Cantat i mai in tà i impàràf ia lu i Dumnezeu t i d repta- tea Lu i , t i toate ce le la l te se vor adàuga vouà” (Matei 6, 33). Partenerul de viazà dacà este un bun cre§tin te va ajuta sà impline§ti acest ìndemn al Màntuitorului Iisus Hristos.

Se cuvine ca tinerii ce vin in faza Sfàntului Aitar sà

♦>❖ F a m i l i a c r e a t i n a ❖❖

221~ ~ ___________ _____ __ _______ ________' ~

fie feciori, curap sufletepe §i trupe§te. Ce alt dar mai de valoare pot aduce tinerii miri decàt neprihánirea? Tinerii care í§i pàstreazà fecioria pana la Cununie pot fi asemànap cu mucenicii. Spun aceasta pentru ca, ín zilele noastre, razboiul acesta nevazut ímpotriva ispitei curviei este foarte dur §i trebuie tàrie, pricepere, curaj, ràbdare §i dormía de a fi plàcut lui Dumnezeu ca sa il pop duce pana la sfar§it.

Cánd te prezinp inaintea lui Hristos trebuie sa fii curai. Curà^enia ta trebuie sa fie depliná, adica §i trupeasca dar §i sufleteascá. De aceea, ínainte de Cununie tinerii sunt datori sa se primeneascà prin Sfànta Tainà a Spovedaniei. Nu exista o baie mai eficienta pentru suflet decàt Spove- dania §i lacrimile de càinp. Prin spovedania la preot, dacá este completa, autentica §i sincera, omul recapita nepri- bànirea pe care o are orice prunc. Aceastà stare o cere Hristos cànd spune cà dacà nu vom f i ca prunà i nu vom putea in t ra ìn t ru Impàràpa lu i Dumnezeu.

Am aràtat cà prin Taina Cununiei tinerii se unesc prin Hristos. Hristos este Cel care une§te §i une§te dacà este prezent §i material in cei ce se unesc. Acest lucru in- seamnà cà tinerii trebuie sà primeascà Trupul §i Sàngele lui Hristos, adicà Sfànta Impàrti§anie. Acest lucru se poate rea l i za numai dacà Cununia se sàvàr§e§te Duminica §i cei doi participà la Sfànta Liturghie.

O rugàciune de la Taina Cununiei spune cà „... ruga- c iun i le pàr in f i l o r in tàresc cáse le

copi i lo r . ” Aceste cuvinte ne arati cà tinerii ce se cununà trebuie sà aibà binecuvàn- tarea (acordul) pàrinplor. Pentru copii, pàrinpi sunt chapul lui Dumnezeu. Cei ce ascultà §i respectà pe pàrinji, ascultà §i respectà pe Dumnezeu. Relajia copil-pàrinte este identici cu relapa om-Dumnezeu. De aceea acordul pàrinplor este o binecuvàntare de la Dumnezeu.

2 2 2 » > ♦ > Pàrintele Arsente Boca ❖ ❖Nu in ultimul rànd trebuie sa aràtàm cà de mare importanza este acordul duhovnicului. Acesta poate sa realizeze care este „jumàtatea” potrività a fiului sàu duhovnicesc. Prin sfaturile sale duhovnicul ajutà pe cei doi sa se armonizeze pentru ca via$a de familie sa fie o adevàratà binecuvàntare de la Dumnezeu.

Sunt §i aspecte la care trebuie sa se ia aminte:- e bine ca sa se respecte recomandarea ca

nunta sa nu se faca in post;- mirii §i na§ii sa fie ortodoc§i; ce partale au

sectarii §i necredinciojii cu Hristos?- nunta sa se facà din convingere §i nu pentru cà

a§a este obiceiul;- sa nu se urmàreascà càjtigul material ci cel

duhovnicesc: implinirea celor doi in Hristos §i na§terea de prunci pentru Impàràzia lui Dumnezeu;

- cei ce participà la slujbà sa se roage, nu sa vorbeasca ce nu se cade a se vorbi in bisericà, pentru ca prin tàcerea lor sà-i ajute pe miri sa poatà paiticipa §i cu mintea la slujbà;

- mirii sa ìmpreuneze ìubirea cu respectul reciproc §i cu ascultarea fa;à de Dumnezeu §i cu siguranja vor primi ajutor de la Dumnezeu;

- la fotograf e bine sà se meargà dupà slujbà.Cu speranza cà aceste rànduri vor avea de la

Dumnezeu menirea de a fi de folos, dorim celor ce se vor cununa o viazà de familie binecuvàntatà de Dumnezeu.

Preot Dumitru MihàilàParohia „Sfàntul Arh. §tefan” - Tàtàra§i-Ia§i

t t t

❖ ❖ Familia creçtinà ❖❖ 223

Biserica Ortodoxa a binecuvântat de la începuturile ei unirea dintre bärbat §i femeie, a a§ezat-o sub ascultarea poruncilor dumnezeiepi ale Sfintei Scripturi prin Dogme- le §i Canoanele Bisericii §i a ridicat-o la ranghi de Taina Sfântâ, aparând-o astfel de atacurile viclene ale nevâzutu- lui vrâjma§ al omului §i al lui Dumnezeu. Traita ca Taina, cäsätoria duce la unirea soplor §i la formarea copiilor dupa placul lui Dumnezeu, spre bucuria §i pacea lor, §i spre binele societari in care se vor manifesta ca oameni maturi, §i totodatä spre binele lor ve§nic.

§i pentru câ este o datorie de suflet a crepinilor ortodoc§i sä se cunune religios primind Sfânta Tainä a Cunu- niei, prin care dobândesc binecuvântarea dumnezeiascâ a unirii lor feciorelnice116, am introdus in textul càrpi §i slujba acestei Sfinte Taine, pentru ca oricând vor vrea sâ-§i aducä aminte de fâgâduinçele pe care le-au fâcut în aceste momente solemne, sä le poatä citi §i reciti, fäcandu-se astfel §i împlinitori cu fapta a celor fägäduite §i a poruncilor dumnezeiejti. (n. ed.).116 Dacà din cauza slàbiciunii firii, cei doi tineri au grejit inainte de cununie curvind in ascuns sau pe faja, cu gandul sau cu fapta, trebuie neapàrat sà-ji spovedeascà pacatele inainte de a se cununa. Astfel i§i pot recapita aproape total starea de curazie prin pocàinjà adancà ji spovedanie sincera, farà sa le fie rubine de a-§i destàinui neputinp la preotul duhovnic, care-i va dezlega de pacate §i le va da un canon de ispàjire. ìmplinirea cu bunàvoinjjà a canonului dupà spovedania fàcu- tà cu durere pentru cà au ofensat pe Dumnezeu din cauza neràbdàrii lor, le va aduce impàcarea cu Dumnezeu, pacea in suflete §i bine- cuvàntarea unirii lor. (n. ed.)

224 ♦>❖ Pàrintele Arsente Boca ♦>❖

TAINA CUNUNIEI 117

Slujba ce se face la LogodnàDupa dumnezeiasca Liturghie, preotul, a§ezànd o

masà in mijlocul bisericii, pune Sfánta Cruce §i Sfama Evanghelie pe masà, aprinzand §i fàcliile in sfe§nice. §i venind cei care vor sa se logodeascà, stau in mijlocul bisericii inaintea mesei; preotul, luàndu-le inelele, le pune pe Sfama Evanghelie, al bàrbatului de-a dreapta, iar al femeii de-a stanga, dànd najilor fàclii aprinse sa le jinà in mana dreaptà; §i binecuvàntànd de trei ori capetele celor ce se logodesc, càde§te dupà obicei; §i fiind diacon zice:

Binecuvinteazà, pàrinte.Iar preotul zice cu glas:Binecuvántat este Dumnezeul nostru, totdeauna,

acum $i pururea §i in vecii vecilor.Strana: Amin.Diaconul: Cu pace, Domnului sa ne rugàm.Strana: Doamne, miluiejte.Preotul: Pentru pacea de sus §i pentru màntuirea

sufletelor noastre, Domnului sa ne rugàm.Pentru pacea a toatà lumea, pentru bunàstarea

sfintelor lui Dumnezeu biserici §i pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugàm.

Pentru sfàntà biserica aceasta §i pentru cei ce intrà intr-insa cu credin^à, cu evlavie §i cu fricà de Dumne-

117 acest capítol este preluat din Aghiazmatar, Ed. IBMBOR, 1992

❖❖ Familia creatina ❖ ❖ 225

zeu, Domnului sa ne rugàm.Pentru Prea Fericitul Pàrintele nostru (N), Patriar-

hul Bisericii Ortodoxe Romàne, [pentru (Inalt-) Prea Sfinitili (Arili-) Episcopul (§i Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preoîme §i intru Hristos diaconime, pentru tot clerul $i poporul, Domnului sa ne rugàm.

Pentru (aici se vor face pomeniri, potrivit indrumàri- lor Sfàntului Sinod), Domnului sa ne rugàm.

Pentru robii lui Dumnezeu (N), care acum se logodesc unul cu altul, $i pentru màntuirea lor, Domnului sà ne rugàm.

Pentru ca sà le dea lor fii spie mojtenirea neamului, §i tóate cererile cele càtre màntuire, Domnului sà ne rugàm.

Pentru ca sà li se trimità lor dragoste desàvàrjità, pa§nicà §i ajutor, Domnului sà ne rugàm.

Pentru ca sà fie binecuvànta£i ei in deplinà in£elegere $i in credin^à tare, Domnului sà ne rugàm.

Pentru ca sà fie pàzi$i ei in via$à §i petrecere fàrà prihanà, Domnului sà ne rugàm.

Ca Domnul Dumnezeul nostru sà le dàruiascà lor nuntà cinstità §i via$à neintinatà, Domnului sà ne rugàm.

Pentru ca sà fie izbàviî ei $i noi de tot necazul, mania §i nevoia, Domnului sà ne rugàm.

Apàrà, mantuie§te, miluiejte §i ne pàzejte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tàu.

Pe Preasfànta, curata, Preabinecuvàntata, Màrita, Stàpàna noastrà, de Dumnezeu Nàscàtoarea §i pururea Fecioara Mària, cu toji sfingi pomenind-o, pe noi inaine §i unii pe alîi §i toatà via£a noastrà, lui

❖❖ Familia creatina ❖ ❖ 225

Hristos Dumnezeu sà o dàm.Preotul - Ecfonisul:

❖ ♦> Familia cre§tinà ❖ ❖ 227al máinii drepte a mirelui. A$ijderea §i miresei,

fàcànd chipul crudi, zice de trei ori:Se logode§te roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui

Dumnezeu (N), in numele Tatàlui §i al Fiului §i al Sfàntului Duh, Amin.

lar inelul acesta il pune preotul, Ìmpreunà cu nuna, in degetul inelar al máinii drepte a miresei. Apoi nunii scliimbà inelele in degetul inelar al máinii stingi a mirilor.

Apoi preotul zice aceastà Rugàciune:Domnului sa ne rugàm.Doamne, Dumnezeul nostru, Care ìmpreunà cu

sluga patriarhului Avraam ai càlàtorit in Mesopotamia, trimi$ándu-l sa logodeascà femeie stàpànului sàu Isaac $i prin mijlocirea scoaterii de apà i-ai descoperit sà-i logodeascà pe Rebeca; Insu$i binecuvinteazà logodna robilor Tài acestora (N), §i intàrejte cuvàntul ce §i-au dat. Une§te-i pe ei cu sfànta unire cea de la Tine. Cà Tu din inceput ai zidit parte bàrbàteascà $i femeiascà §i de la Tine se insorte bàrbatului femeie spre ajutor §i spre dàinuirea neamului omenesc; Instici dar, Stàpàne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai trimis adevàrul peste mo§tenirea Ta §i fàgàduin$a Ta peste robii Tài, pàrin^ii nostri, cei ale§i ai Tài din neam in neam, cautà spre robul Tàu (N) §i spre roaba Ta (N) §i intàre§te logodna lor in eredità, in in^elegere, in ade- vàr §i in dragoste. Cà Tu, Doamne, ai aràtat sà se dea logodire §i sà se ìntàreascà tóate. Prin inel s-a dat lui Iosif stàpànirea in Egipt; prin inel s-a preamàrit Daniel in $ara Babilonului; prin inel s-a aràtat adevàrul Tamarei; prin inel Pàrintele nostru cel ceresc S-a indurai spre fiul cel risipitor, cand a zis:


da£i inel in dreapta lui §i, junghiind vi^elul cel gras, màncand, sà ne veselim. Aceastà dreaptà a Ta, Doamne, a intrar- mat pe Moise in Marea Rofie, càci prin cuvàntul Tàu cel adevàrat cerurile s-au intàrit fi pàmàntul s-a intemeiat. §i dreapta robilor Tài sa se binecuvinteze cu cuvàntul Tàu cel puternic fi cu bramili Tàu cel inalt, Insu$i dar fi acum, Stàpàne, binecuvinteazà aceastà punere a inelelor cu binecuvàntare cereascà, fi ingerul Domnului sà meargà inaintea lor in toate zilele vie$ii lor. Cà Tu e§ti Cel ce binecuvintezi fi sfiniti toate càte sunt fi yie slavà inàliàm, Tatàlui fi Fiului fi Sfàntului Duh, acum fi pururea fi in vecii vecilor.

Strana: Amin.Apoi ectenia aceasta:Miluiefte-ne pe noi, Dumnezeule, dupà mare mila

Ta, rugàmu-ne Jie, auzi-ne fi ne miluiefte.ìncà ne rugàm pentru Prea Fericitul Pàrintele nos-

tru (M), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romàne, [pentru (Inalt-) Prea Sfinitili (Arhi-) Episcopul fi Mitropolitul nostru (N)], fi pentru to$i frajii noftri cei intru Hristos.

ìncà ne rugàm pentru ... (aici se vor face pomeniri, potrivit indrumàrilor Sfàntului Sinod), pentru sànàtatea fi màntuirea lor.

ìncà ne rugàm pentru robii lui Dumnezeu (N), care s-au logodit unul cu altul, pentru sànàtatea fi pentru màntuirea lor.

ìncà ne rugàm pentru to$i dreptmàritorii creftini, care sunt de fa$à la sàvàrfirea acestei sfinte slujbe, pentru sànàtatea fi màntuirea lor.

Ecfonisul:

Cà milostiv fi iubitor de oameni Dumnezeu efti fi Jie slavà inàl$àm, Tatàlui fi Fiului fi Sfàntului Duh, acum fi pururea fi in vecii vecilor.

2 2 8 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca ❖ ❖♦>♦> Fami l ia c reat ina ♦>❖ 229 " i— ........ ........ ...... - . i '— .T — .. . —. — ' ^

Strana: Amin.t t t

Scurtà invasatura despre nunta, extras de la Sfántul Simeón, Arhiepiscopul TesaloniculuiCap. 280. Pentru nuni:Se divine a §ti cà nunii cei primitori ai cura$iei §i ai unirii, fiind pàrinp §i inva^atori ai unirii íntr-un gánd §i

ai insogni, trebuie sa fi ortodoc§i §i iubitori de Dumnezeu.Se cuvine a §ti §i aceasta, cà de vor vrea sa se cunune cei logodifl índatá dupa logodna, a§a precum sunt

strán§i in biserica, numaidecat íncepe preotul Psalmul «Fer ic i f to t i . . .» §i corul credinciojilor sau cantarelli canta: S lava f ie , Dumnezeu l nost ra , s lava f ie , dupa cum se arata la ínceputul cununiei.

lar de va fi trecut cátáva vreme dupa logodna lor, atunci preotul avànd §tire, iaràji pregatele masa in mijlocul bisericii, dupa cum s-a aratat la inceputul logodnei, punánd peste Sfànta Evanghelie, in locul inelelor, cununiile: a bárbatului de-a dreapta §i a femeii de-a stanga §i venind cei ce vor sá se cunune, avànd luminari aprinse, ii cade§te preotul, citind Psalmul 127, iar credincio§ii sau cántarejii, la flecare stih, canta: Slava “fie, Dumnezeul nostru, slava Jie.

SLUJBA CUNUNIEIDupa ce vin cei logodi$i in biserica,"stau ínaintea mesei cu lumànàrile aprinse: preotul ii cade§te, citind

Psalmul 127, iar credincio§ii sau càntàrepi canta la flecare stih: Slava f ie , Dumnezeul nostru, slava Jie.

230 ❖❖ Pàrintele Arsenie Boca ------ ■ ■ ■ — — . ■ _ - ■ i . - - — - — ■ -■—. — i . •- -= = r* T —» — a-

Preotul: Feriali to$i cei ce se tem de Domnul.Strana: Slava pe, Duinnezeul nostru, slava pe.Preotul: Care uniblà in cade Lui.Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru...Preotul: Rodul muncii màinilor tale vei manca.,Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru,...Preotul: Fericit e§ti; bine-^i va fi!Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru,...Preotul: Femeia ta ca o vie roditoare, in laturile ca-

sei tale.Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru,...Preotul: Fiii tài ca ni§te vlàstare tinere de màslin,

imprejurul mesei tale.Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru,...Preotul: lata, a§a se va binecuvanta omul, cel ce

se teme de Domnul.Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru,...Preotul: Te va binecuvànta Domnul din Sion §i vei

vedea bunàtàple Ierusalimului in toate zilele vie^ii tale.

Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru,...Preotul: §i vei vedea pe fiii fiilor tài. Pace peste

Israel!Strana: Slava pe, Dumnezeul nostru,...Apoi, inchinàndu-se, preotul sàrutà Sfànta Cruce §i

Sfànta Evanghelie, fàcànd binecuvàntarea deasupra cununiilor cu Evanghelia.

§i fiind diacon, zice: Binecuvinteazà, pàrinte.Iar preotul, cu glas mare:Binecuvàntatà este imparala Tatàlui $i a Fiului $i a

Sfàntului Duh, acum $i pururea §i in vecii vecilor.Strana: Amin.

2 3 2 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖Diaconul: Cu pace, Domnului sa ne rugàm.


Strana: Doamne miluie§te.Diaconul: Pentru pacea de sus §i pentru màntuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugàm.Pentru pacea a toatà lumea, pentru bunàstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici §i pentru unirea tuturor,

Domnului sa ne rugàm.Pentru sfàntà biserica aceasta §i pentru cei ce intra ìntr-ìnsa cu eredità, cu evlavie §i cu fricà de Dumne-

zeu, Domnului sa ne rugàm.Pentru Prea Fericitul Pàrintele nostru (N), Patriar- hul Bisericii Ortodoxe Romàne, [pentru (Inalt-) Prea

Sfinîtul (Arili-) Episcopul §i Mitropolitul nostru (N)], pentru cinstita preoîme §i intru Hristos diaconime, pentru tot clerul $i poporul, Domnului sà ne rugàm.

Pentru ... (aici se vor face pomeniri, potrivit ìndrumà- rilor Sfàntului Sinod), Domnului sà ne rugàm.Pentru robii lui Dumnezeu (N), care acum se insólese unul cu altul prin Taina Nun$ii, §i pentru màntuirea

lor, Domnului sà ne rugàm.Pentru ca sà fie binecuvàntatà nunta aceasta, ca $i aceea din Cana Galileii, Domnului sà ne rugàm.Pentru ca sà se dea lor via£à cumpàtatà §i najtere de prunci buni spre folos, Domnului sà ne rugàm.Pentru ca sà se veseleascà ei la vederea fiilor §i a fii- celor lor, Domnului sà ne rugàm.Pentru ca sà li se dàruiascà lor bucuria na§terii de prunci buni $i purtare fàrà de prihanà in via^à,

Domnului sà ne rugàm.Pentru ca sà li se dàruiascà lor §i nouà tóate cererile cele càtre màntuire, Domnului sà ne rugàm.Pentru ca sà fie izbàviî ei §i noi de tot necazul, mà- nia, primejdia §i nevoia, Domnului sà ne rugàm.Apara, mántuiejte, miluie§te §i ne pazejte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.Pe Preasfànta, curata, Preabinecuvántata, Marita Stapána noastrà, de Dumnezeu Nàscàtoarea $i pururea

Fecioara Maria, cu toî sfingi pomenind-o, pe noi indine §i unii pe al$ii §i toatà via$a noastrà lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Preotul, ecfonisul:Cà îe se divine toatà slava, cinstea §i ínchináciu- nea, Tatàlui §i Fiului §i Sfántului Duh, acum $i pururea $i

in vecii vecilor.Strana: Amili.Diaconul: Domnului sà ne rugám.Preotul zice cu glas mare aceastà Rugàciune: .Dumnezeule cel preacurat $i Ziditorule a toatà fàp- tura, - Care din iubirea Ta de oameni ai prefácut coas-

ta stràmojului Adam in femeie §i i-ai binecuvántat pe dán§ii §i ai zis: cre§te$i §i vá inmul$i$i §i stàpàniî pá- mántul; §i pe amandoi i-ai arátat un trup prin ínsopre; càci pentru aceasta va làsa omul pe tatàl sàu ji pe mama sa §i se va uni cu femeia sa §i vor fi amandoi un trup, §i pe care i-a unit Dumnezeu omul sà nu-i

2 3 2 ❖ ❖ Párintele Arsenie Boca ❖ ❖despartá.

Cel ce ai binecuvántat pe robul Táu Avraam §1 ai deschis puntecele Sarrei, $i 1-ai fàcut tatà a multe neamuri; Cel ce ai dáruit pe Isaac Rebecài §i ai binecuvántat na§terea ei; Care ai ínso^it pe Iacov cu Rahela §i dintr-insul ai arátat doisprezece patriarhi; Cel ce ai insojit pe Iosif cu Asineta §i le-ai dáruit lor prunci pe Efrein §i pe Manase; Care ai primit pe Zaharia si pe Elisabeta §i le-ai dat lor prunc pe Inaintemergátorul; Cel ce din ràdàcina lui Iesei dupà trup ai crescut pe pururea Fecioara, $i dintr-ínsa Te-ai intrupat §i Te-ai

❖ ❖ Fa mi l i a creatina ❖ ❖ 2 3 3náscut spre mántuirea neamului omenesc; Care,

pentru negráitul Táu dar §i multa bunátate, ai venit in Cana Galileii §i nunta care era acolo ai binecuvántat-o, ca sá aráji cá din voia Ta se face insojirea cea dupa Lege §i na§terea de prunci dintr-ínsa. Insuji, Stápáne Preasfinte, primeóte rugáciunea noastrá a robilor Tai §i precum acolo §i aici, fiind de fajá cu ajutorul Tau cel nevázut, binecuvinteazá nunta aceasta. §i da robilor Tai acestora (N) viajá pa$nicá, lungimi de zile, ínje- lepciune, dragoste unuia catre altul intru legátura pácii, dar de prunci, seminjie cu viajá índelungatá, cununa cea nevejtejitá a máririi, ínvrednice§te-i pe dán§ii a-$i vedea pe fiii fiilor lor. Pázejte viaja lor fárá bántuialá. §i le dá lor din roua cerului de sus §i din bel§ugul pámántului. Umple cásele lor de gráu, de vin, de untdelemn §i de toatá bunátatea, ca sá dea §i celor lipsiji; §i dáruiejte §i celor ce sunt dimpreuná cu dán§ii tóate cererile cele pentru mántuire.

Cá Dumnezeu milostiv §i indurat §i de oameni iubitor e§ti, §i Jie slavá ínáljám, impreuná §i Celui fárá de inceput al Táu Párinte §i Preasfántului §i bunului §i de viajá fácátorului Táu Duh, acum §i pururea §i in vecii veedor.

Strana: Amin.Diaconul: Domnului sá ne rugám.lar preotul cite§te cu glas mare aceastá

Rugáciune:Binecuvántat e§ti, Doamne, Dumnezeul nostru,

sfinjitorul nunjii celei tainice §i preacurate §i legiuito- rul nunjii celei trupejti, pázitorul nestricáciunii §i chi- vernisitorul cel bun al celor de trebuinjá viejii, ínsuji Stápáne, Cel ce din inceput ai zidit pe om $i 1-ai pus pe dánsul ca pe un stápán al fápturii $i ai zis: nu este

2 3 4 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca ❖ ❖bine sa fie omul singur pe pamànt; sà-i facem lui ajutor dintr-insul; §i luànd una din coastele lui, i-ai zis fe - me ie , pe care vàzànd-o Adam a zis: « iuta ac t im os d in oase le mele § i t r i ip d in t rupul me l i ; aceasta se va numi fe rne ie , cà d in barbat i l i sàu s -a luat ea; pet i t ru aceasta va làsa omul pe tatà l sàu § i pe marna sa , § i se va un i cu fen ic ia sa $ i vor f i amàndoi un t rup ; § i pe care Dumnezeu i -a un i t omul sa nu- i despar tà». §i acum, Stàpàne Doamne, Dumnezeul nostru, trimite harul Tàu cel ceresc peste robii Tài ace§tia (N) - §i da roabei Tale acesteia sa se piece in toate bàrbatului sàu, §i robului Tàu acestuia sà fie cap femeii, ca sà viefuiascà dupà voia Ta.

Binecuvinteazà-i pe dàn§ii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvàntat pe Avraam §i pe Sarra. Binecuvinteazà-i pe dàn§ii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvàntat pe Isaac $i pe Rebeca. Binecuvinteazà-i pe dàn§ii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvàntat pe Iacov $i pe to$i Patriarhii. Binecuvinteazà-i pe dàn§ii, Doamne, Dum-nezeul nostru, precum ai binecuvàntat pe Iosif §i pe Asineta. Binecuvinteazà-i pe dàn§ii, Doamne, Dum-nezeul nostru, precum ai binecuvàntat pe Moise §i pe Semfora. Binecuvinteazà-i pe dàn§ii, Doamne Dumne-zeul nostru, precum ai binecuvàntat pe Ioachim §i Ana. Binecuvinteazà-i pe dànjii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvàntat pe Zaharia §i pe Elisabeta.

Pàze$te-i pe dàn§ii Doamne, Dumnezeul nostru, precum ai pàzit pe Noe in corabie. Pàze§te-i pe dàn§ii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai pàzit pe Iona in pàntecele chitului. Pàze$te-i pe dànjii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai pàzit de foc pe sfingi

❖ ❖ Famil ia cre§t inä ❖ ❖ 2 3 5trei tineri, trimi^àndu-le Ior rouà din cer. §i sà vie peste dan§ii bucuria aceea, pe care a avut-o fericita Elena, cánd a aflat cinstita Cruce.

Adu-Ji aminte de dánjii, Doamne Dumnezeul nostru, precum fi-ai adus aminte de Enoh, de Sem ji de Ilie. Adu-Ji aminte de danjii, Doamne Dumnezeul nostru, precum 'J'i-ai adus aminte de sfingi Täi patru- zeci de mucenici, trimijändu-le lor cununi din cer. Adu-Ti aminte, Doamne Dumnezeul nostru, ji de parinoli lor, care i-au näscut §i i-au crescut, pentru cä rugäciunile pärinjilor íntáresc temeliile caselor copiilor. Adu-Ti aminte, Doamne Dumnezeul nostru, ji de robii Tai (N) najii lor §i de nuntajii, care s-au adunat la sävärjirea acestei Sfinte Taine. Adu-fi aminte, Doamne Dumnezeul nostru, de robul Täu (N) §i de roaba Ta (N), §i-i binecuvinteaza pe danjii,

Da-le lor roadá pántecelui, prunci buni §i buna in- Oelegere sufleteascä §i trupeascä. íiial^a-i pe danjii ca cedrii Libanului, ca o vie odräslitä. Dä-le lor roadele pämäntului, ca, toatä indestularea avánd, sä sporeascä spre tot lucrili bun ji binepläcut Jie §i sä vada pe fiii fiilor lor ca nijte miadle tiñere de mäslin ímprejurul mesei lor, §i bine pläcand inaintea Ta sä sträluceascä ca luminätorii pe cer in Tine, Domnul nostru, Cäruia se cuvine slava, puterea, cinstea ji inchinäciunea, impreunä §i Pärintelui Tau celui färä de inceput §i Duhului Täu celui de via$ä fäcätor, acum $i pururea ji in vecii veedor. Strana: Amin.

Diaconul: Domnului sä ne rugäm.Preotul zice cu glas mare aceastä Rugäciune:

Dumnezeule cel sfänt, Care din Jarana ai fäcut pe om ji din coasta lui ai fäcut femeie §i ai insojit-o lui spre ajutor, pentru cä aja a pläeut slavei Tale sä nu fie

236 Par la te le Arsen ie Boca ❖ -■ J L ■■■■■_ .......... ■ - ■ - -■ i- ~ ------------------------------------------------ ------— — ---------------------------------- -------------;

ornili singur pe pàmànt, Insu^i fi acum, Stàpàne, intinde màna Ta din sfàntul Tàu locaf fi unente pe robul Tàu (N) cu roaba Ta (N), pentru cà de càtre Tine se in-sorte bàrbatul cu femeia. Unefte-i pe dànfii intr-un gànd; ìncununeazà-i intr-un trup; dàruiefte-le lor roadà pàntecelui, dobàndire de prunci buni. Cà a Ta este stàpànirea fi a Ta este imparala fi puterea fi slava, a Tatàlui fi a Fiului fi a Sfàntului Duh, acum fi pururea fi in vecii vecilor.

Strana: Amin.Cànd preotul zice: «unente pe robu l Tàu (N)

cu roaba Ta (N)» ia dreapta mirelui fi o unefte cu dreapta miresei.

Dupà terminarea rugàciunii preotul ia cununia mirelui fi face cu ea chipul Sfintei Cruci pe fa^a lui, zicànd de trei ori:

Se cununà robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), in numele Tatàlui fi al Fiului fi al Sfàntului Duh, Amin.

§i sài-utand mirele cununia118, o pune preotul impre-

118farà de moarte; má fac purtàtoare de lumini a luminilor celor neacce- sibile $i voi canta cantare noua cu ceata íngerilor” (Combefis. biblioth. graec. Patr. p. I, orat. 6.). Aceste chipuri de logodnà a fecioarelor cu Hristos, se injelege, Sfántul Metodie le-a imprumutat din regula Tainei Cununiei care se savár§ea ín Biserica in timpul sàu.

❖ Famil ia creat ina ❖ ❖ 2 3 7

una cu naful pe capul mirelui. Asemenea se face §i la mi- reasà, punànd preotul cununia impreuná cu na§a, dupa ce a zis iaràfi de trei orí:

Se cununa roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N), in numele Tatàlui fi al Fiului fi al Sfantului Duh, Amin.

§i binecuvinteaza preotul de trei ori, cántand:Doamne, Dumnezeul nostru, cu màrire fi cu cinste

íncununeaza-i pe dánfii.Apoi prochimenul, glasul al 8-lea:Pus-ai pe capetele lor cununi de pietre scumpe.Stih: Via$a au cerut de la Tiñe fi le-ai dat lor.

APOSTOLULDin Epistola catre Efeseni a Sfantului Apóstol

Pavel, citire (5, 20-33):Fragor, mulfumiíi totdeauna pentru tóate, intru

numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumne- zeu fi Tatàl. Supuneî-và unul altuia, intru frica lui Hristos. Femeile sà se supunà bárbaîlor lor ca Dom-nului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum fi Hristos este cap Bisericii, trupul Sàu, al carui mántui- tor fi este. Càci precum Biserica se supune lui Hristos, afa fi femeile bàrbaîlor lor, intru tóate.

Barbaîlor, iubiî pe femeile voastre, dupa cum fi Hristos a iubit Biserica fi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinÇeascâ, curä$ind-o cu baia apei prin cuvant. §i ca s-o înfâçifeze Siefi, Bisericä slavità, neavand patä sau ìntinaciune, ori altceva de acest fel, ci ca sä fie sfantä fi farà de prihanä.

Afadar, barbaÇii sunt datori sä-fi iubeascä femeile, ca pe însefi trupurile lor. Cel ce-fi iubefte femeia, pe

238 ♦ > ♦ > Pärintele Arsénié Boca ❖ ♦ >sine se iubefte. Caci nimeni vreodatä nu fi-a urat trupul säu, ci fiecare îl hränefte fi îl incälzefte, precum fi Hristos Biserica.

Pentru cä suntem mädulare ale trupului Lui, din carnea Lui §i din oasele Lui. De aceea, va lasa omul pe tatäl säu §i pe marna sa §i se va alipi de femeia sa §i vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zie ìn Hristos § i in Bisericä. Astfel §i voi, fiecare afa sä-fi iubeascä femeia ca pe sine ìnsufi; iar femeia sä se teamä de bärbat.

Preotul: Pace, $ie.Citejul: Aliluia, glasul al 5-lea:Tu, Doamne, ne vei päzi fi ne vei apära de neamul

acesta ìn veac.

EVANGHELIADin Sfama Evanghelie de la Ioan, citire: (2, 1-11)In vremea aceea s-a fäcut nuntä ìn Cana Galileii fi

era Marna lui Iisus acolo. §i a fost chemat fi Iisus fi ucenicii Sài la nuntä. §i sfarfindu-se vinul, a zis Marna lui Iisus cätre El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne privefte pe Mine fi pe tine, femeie? Incâ n-a venit ceasul Meu. Marna Lui a zis celor ce slujeau: Faceti orice vä va spune. §i erau acolo fase vase de piatrâ, puse pentru curâçirea iudeilor, care luau câte douâ sau trei

****** Fami l i a c reat ina ❖ 239

: 'TT- - rr- -s- a ... — —E ~ - —

vedre. Zis-a lor Iisus: UmpleÇi vasele eu apâ. §i le-au umplut pânâ sus. §i le-a zis: ScoateÇi acum §i aduceçi nunului. Iar ei i-au dus. §i când nunul a gustat apa care se fâcuse vin §i nu §tia de unde este, ci numai slujitorii care scoseserâ apa §tiau, a chemat nunul pe mire §i i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun §i, când se ameÇcsc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai Çinut vinul cel bun pânâ acum. Acest început al minunilor 1-a fâcut Iisus în Cana Galileii §i §i-a arâtat slava Sa; §i ucenicii Sâi au crezut în El.

Diaconul: Sa zicem toçi din tot sufletul §i din tot cugetul nostru, sa zicem.

Diaconul: Doamne atotstâpânitorule, Dumnezeul pâ- rinçilor nostri, rugâmu-ne "fie, auzi-ne §i ne miluiejte.

Miluie§te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ne rugâm fie, auzi-ne §i ne miluie§te.

încâ ne rugâm pentru mila, via$a, pacea, sânâtatea, mântuirea, paza, iertarea §i lâsarea pâcatelor robilor TàiJN).

încâ ne rugâm pentru poporul ce stà mainte în sfântâ biserica aceasta, pentru sânâtatea §i mântuirea lui.

încâ ne rugâm pentru toçi fraÇii no§tri §i pentru toçi drept-mâritorii cre§tini, pentru sânâtatea §i mân-tuirea lor.

Preotul: Câ milostiv $i iubitor de oameni Dumne- zeu e§ti $i "fie slavâ înâl{âm, Tatàlui $i Fiului $i Sfân- tului Duh, acum §i pururea §i în vecii vecilor.

Strana: Amin. _Diaconul: Domnului sà ne rugâm.

2 4 0 ❖ ❖ Pàrintele Arsenie Boca ❖ ❖Preotul zice aceasta Rugâciune:Doamne Dumnezeul nostru, Care, în purtarea Ta

de grijâ cea de mântuire, ai binevoit în Cana Galileii a arata nunta cinstità prin venirea Ta, insuî $i acum pe robii Tài ace§tia (N), pe care ai binevoit a-i insedi unul cu altul, pàze§te-i in pace bunà-in£elegere. Arata nunta lor cinstità, ferente patul lor neintinat. Binevo- ie§te sà-$i petreacà via£a lor farà prihanà. §i-i invredni- cejte pe dàn$ii sà ajungà bàtrànep fericite, cu inimà curatà implinind poruncile Tale. Càci Tu e$ti Dumne- zeul nostru, Dumnezeu Care miluiejti §i màntuie§ti, $i J ie slavà inàliàm, impreunà §i Celui fàrà de inceput al Tàu Pàrinte ji Preasfàntului §i bunului $i de via$à fàcàtorului Tàu Duh, acum §i pururea §i in vedi vecilor.

Strana: Arnin.Diaconul: Aparà, màntuiejte, miluiejte $i ne

pàzejte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tàu.Ziua toatà desàvàrjità, sfàntà, pajnicà §i fàrà de

pà- cat, la Domnul sà cerem.Inger de pace, credincios indreptàtor, pàzitor

sufletelor §i trupurilor noastre, la Domnul sà cerem.Milà §i iertare de pàcatele $i de grecatele noastre,

la Domnul sà cerem.Cele bune $i de folos sufletelor noastre §i pace lu-

mii, la Domnul sà cerem.Cealaltà vreme a vie$ii noastre in pace $i in pocà-

in$à sà o sàvarjim, la Domnul sà cerem.Sfàrjit cre§tinesc vieîi noastre, fàrà durere, nein-

fruntat, in pace, §i ràspuns bun la infrico§àtoarea judecatà a lui Hristos, la Domnul sà cerem.

Unitatea credinêi §i impàrtàjirea Sfàntului Duh cerànd, pe noi inaine §i unii pe al$ii §i toatà via$a noas- trà lui Hristos Dumnezeu sà o dàm.

❖ * Famil ia creat ina « : « « : ♦2 4 1Strana: 'J'ie, Doamne.

Preotul: §i ne invrednice§te pe noi, Stàpàne, cu in-


dràznire, farà de osandà, sa cutezàm a Te chema pe Tiñe, Dumnezeule cel ceresc, Tata, fi a zice:Strana: Tatàl nostru...Preotul: Cà a Ta este impàrà$ia fi puterea fi slava, a Tatàlui fi a Fiului fi a Sfantului Duh, acum fi pururea fi

in vecii vecilor.Strana: Amin.Preotul: Pace tuturor.Diaconul: Capetele voastre Domnului sa le pleca^i.Apoi se aduce paharul cu vin fi pàine §i le binecuvin- teazà preotul. .Diaconul: Domnului sa ne rugàm.Preotul zice aceastà Rugàciune:Dumnezeule, Cel ce tóate le-ai fàcut cu puterea Ta §i ai zidit lumea fi ai infrumusepit cununa tuturor ce-

lor fàcute de Tiñe, fi acest pahar de obfte, pe care 1-ai dat celor ce se insorse prin unirea nunpi, binecuvin- teazà-1 cu binecuvantare duhovniceascà. Cà s-a binecu- vàntat nuntele Tàu fi s-a preaslàvit impàrà$ia Ta, a Tatalui §i a Fiului §i a Sfantului Duh, acum §i pururea fi in vecii vecilor.

Strana: Amin.Apoi càntàrepi càntà: Paharul màntuirii...; iar preotul, luand painea §1 paharul cu vin, dà mirelui de gusta

din eie de trei ori; afijderea fi miresei. §i ìndatà, luand càdeln^a, ineepe a cadi imprejurui mesei (tetrapodului) fàcand ocolire cu cei cununap fi cu nunii, de trei ori, fi càntand troparul acesta, glasul al 5-lea:

Isaie, dànpaiefte: Fecioara a avut in pantece fi a nàscut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu fi Omul; Ràsà- ritul este numele Lui, pe Care slàvindu-L, pe Fecioara o fericim.

2 4 2 Par intele Arsenie Boca ❖ ❖Alte tropare, glasul al 7-lea:Sfinîlor mucenici, care bine v-a$i nevoit $i v-a$i

ín- cununat, rugaji-vá Domnului sá se mántuiascá sufletele noastre.

Slavá 'J'ie, Hristoase Dumnezeule; lauda apostolilor ji bucuria Mucenicilor, a caror propováduire este Trei- mea cea de o fiin^á.

Dupa ocolire, mírele face trei ínchináciuni §i plecán- du-§i capul pune máinile pe Sfánta Evanghelie §i pe Sfánta Cruce, stand cu toatá evlavia; iar preotul, apucánd cununia de o parte §i nunul de alta, zice:

Márit sá fii mire ca Avraam, ji binecuvántat sá fii ca Isaac, sá te ínmulêjti ca Iacov, umblánd ín pace §i lucránd ín dreptate poruncile luí Dumnezeu.

Preotul, ímpreuná cu nunul, ia cununia, o da mirelui de o sárutá, §i o ajeazá pe Sfánta Evanghelie. Apoi índatá vine mireasa §i, fácand la fel, preotul zice:

§i tu mireasa, máritá sá fii ca Sarra, sá te vesele§ti ca Rebeca, ji sá te ínmul$e$ti ca Rahela, veselindu-te cu bárbatul táu §i pázind ránduielile Legii, cá aja a binevoit Dumnezeu.

Apoi Preotul, dacá nu $ine cuvántare, zice catre tineri: lata, fiilor duhovnicejti, prin punerea máinilo: pe Sfánta Evanghelie ji pe Sfánta Cruce, aî sávárjit jurá- mánt inaintea Sfántului Altar cá ve£i pázi legátura dragostei §i a unirii íntre voi páná la mormánt, curatá, neintreruptá, dreaptá ji cinstitá, ji cá nu vá ve$i abate de la datoriile voastre nici unul, nici altul, urmánd ce este plácut lui Dumnezeu §i oamenilor.

Diaconul: Domnului sá ne rugám.Preotul zice aceastá Rugáciune:Doamne Dumnezeul nostru, Care ai venit ín Cana

2 4 4 » > ♦ > Pàrintele Arsente Baca ❖ • >

Fami l ia creat ina ♦> ❖ 243

Galileii $i nunta de acolo ai binecuvàntat-o, binecuvin- teazà §i pe robii Tài ace$tia, care cu purtarea Ta de grijà s-au insoît prin unirea nunifii. Binecuvinteazà intràrile §i iejirile lor. Inmul$e§te cu bunatàî viaâ lor. Primeve cununile lor in imparala Ta, pàzindu-i curaci, farà prihanà $i neasupriji in vecii vecilor.

Strana: Amin.Preotul: Pace tuturor.Diaconul: Capetele voastre Domnului sa le plecaî.Preotul zice aceastà Rugaciune:Tatàl, Fiul §i Sfàntul Duh, Treimea cea intru tot

sfàntà §i de o fiin^à §i ìncepàtoare de via^à, o Dumne- zeire §i o imparale, sa va binecuvinteze pe voi. Sa va dea voua via^à ìndelungatà, najtere de prunci buni, spor in via^à §i in credila. Sa va umple pe voi de toate bunàtàple cele pàmàntejti §i sa va Ìnvredniceasca §i de desfàtarea bunàtàîlor celor fàgàduite; pentru ru- gàciunile Preasfintei Nàscàtoarei de Dumnezeu §i ale tuturor sfinîlor.

Slava Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie.Strana: Slava... §i acum...Preotul, ecfonisul:Cel ce cu venirea Sa in Cana Galileii a aràtat nunta

cinstità, Hristos, Adevàratul Dumnezeul nostru, pentru rugàciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfin$ilor, màrifilor $i intru tot làudajilor Apostoli, ale sfin$ilor de Dumnezeu ìncununaji §i intocmai cu Apostolii imparaci Constantin §i Elena, ale Sfàntului marelui mucenic Procopie, §i ale tuturor sfinfilor, sa ne miluiascà §i sa ne màntuiascà pe noi, ca un bun §i iubitor oameni.

Dupà aceasta, càntàrecii canta: Cuvine-se cu adevà- rat...; iar mirii, nunul §i nuna, mergànd dupà

preot, sa-

2 4 4 » > ♦ > Pàrintele Arsente Baca ❖ • >ruta icoana Màntuitorului §i a Maicii Domnului de

làngà u§ile imparateci; venind apoi la locul lor unde pàrinpi tinerilor §i toate neamurile, càte se vor afla aici, fac inchi- nàciuni §i sàrutà Sfànta Evanghelie, Sfama Cruce, cununiile, màna preotului §i felicità pe miri §i pe nuni, iar preotul, binecuvàntàndu-i zice: Pentru rugàciunile... §i celelalte.

Rugàciune in a opta zi dupa cununieVenind tinerii Duminicà119 de dimineajà la bisericà,

preotul ia epitrahilul §i iese in tinda bisericii unde a§- teaptà tinerii - avànd aprinse luminàrie de la nuntà §i face inceput:

Binecuvàntat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfàntà Treime..., Tatàl nostru..., Cà a Ta este imparala... §i troparul sfinplor mucenici.

Apoi, ingenunchind tinerii, preotul zice:Domnului sa ne rugàm.Doamne Dumnezeul nostru, Care ai binecuvàntat

cununa anului $i ai inmul|:it fàpturile Tale, binecu- vinteazà $i pe robii Tài acejtia (N), pe care, cu alegerea Ta, ai binevoit a-i ìnso^i unul pe altul. Trimite-le lor pe ingerul Tàu cel pàzitor ca sà-i pàzeascà de orice ràtàcire pana la sfàrjit. Invrednice§te-i a intra in sfànta bisericà Ta § i a se impàrtàji cu Sfintele Tale Taine, ca totdeauna sa slàveascà preasfànt numele Tàu, al Tatà-

119 Daca Sfànta Taina a Cununiei s-a oficiat Duminicà, dupà 'Sfànta Liturghie, aja cum recomandà Bisericà, atunci ziua a opta este tot Duminicà, a$a incàt tinerii vor veni de dimineap pentru citirea rugàciunilor, inainte de inceperea Sfintei Liturghii, pentru ca apoi sa poatà sa participe la toata slujba Sfintei Liturghii, ca o pecetluire a ìnceputului crepinesc al vie$ii lor de familie. (n. ed.)

❖ ❖ F a m i l i a c r e § t i n a ❖ ❖ 245—e =-■ teaaa— - ■ — — ■ =^=;-. ■

lui §i al Fiului §i al Sfàntului Duh, acum §i pururea $i in vecii vecilor.

Strana: Amin.Preotul: Pace tuturor.Diaconul: Capetele voastre Domnului sa le pleca£i.Preotul: Intr-o unire au ajuns robii Tài prin binecu-

vàntarea Ta, Doamne, invrednicindu-se a primi Sfànta Tainà a cununiei prin rugàciunile preo$ilor Tài. Dà, Doamne, ca robul Tàu (N) sà fie cap so^iei sale, precum §i roaba Ta (N) sà fie plecatà bàrbatului sàu, ca prin aceasta sà ràmànà nezdruncinatà unirea lor pànà la sfàr§it, §i 'pe slavà sà inaile, Tatàlui §i Fiului §i Sfàn-tului Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin.

§i face sfàr§it: Slavà Jie, Hristoase Dumnezeul nostru, slavà Tie.

Slavà... §i acum...Cel ce cu venirea Sa in Cana Galileii a aràtat nunta

cinstità... §i celelalte.Apoi binecuvàntàndu-i, Preotul intra cu ei in

bisericà, zicànd mirele:Intra-vom in casa Ta, Doamne, ne vom inchina in

sfàntà bisericà Ta.Mai adaugà §i alte rugàciuni ce va §ti, sàrutànd

sfintele icoane; apoi, dànd càntàreplor lumànàrile pentru a fi fo- losite in bisericà, plecàndu-se spre strane, se duce fiecare la locul sau, ascultànd Sfànta Liturghie cu luare aminte.

Nu uita cà e§ti càlàtor prin aceastà via$à.„Oare nu §tii, omule, cà din prima §i

pana in ultima zi a vie^ii tale tu alergi mereu? Iti transporti sufletul spre limanul Imparatici lui Dumnezeu, in càrnea trupului tàu.

Te-ai gàndit cum sà-p pregateci aceastà canata? Nici un om chibzuit, sau intreg la minte, nu ìncarcà lemne, fan sau altceva in carul sàu pana nu-1 pregatele mai ìntài: il lunge§te, pune lanari, pràjinà, unge osiile §i apoi ìncarcà povara pe care dore§te sà o transporte. Dacá pentru incàrcàtura unei poveri obi§nuite ne pregàtim càruta cu atàta grijà, cu atàt mai vàrtos trebuie sà ne pregàtim càruta trupului cu lanturile infrà- nàrii pentru ca sà putem transporta cu pace sufletul nostru.

Dacà noi, oamenii, nu ìndràznim sà incàrcàm o càrutà nepregàtità, cu atàt mai vàrtos Domnul nostru Iisus Hristos nu va revàrsa harul Sàu ìntr-un trup neingrijit §i un suflet pustiit.”

{Parimele Arsenie Boca)

Cuvànt ìnainte...............................................TAINA CÀSÀTORIEI

Un singur trup...............................................Odrasle pentru Dumnezeu............................Buna vestile..................................................Sfa turi pentru tinerii càsàtoriti.....................

ÌNVIEREA „MORTILOR" Misticismul §i puterile naturale. Misiunea preo- tilor in regenerarea insului, familiei §i neamului TRUPUL SFINTIT - suport omenesc al unui om indumnezeit Aspecte ale relajiei dintre neurologie, endocrinologie §i duhovnicie......Pravila albà...................................................Despre durerile oamenilor............................Despre copiii lepàdati...................................

DESPRE EREDITATE §1 FAMILIE ìndrumSri, làmuriri §i indemnuriAprecieri §i càlciuzire, recomandàri §i povete

LUPTA ÌMPOTRIVA DESFRÀNÀRIIDespre Iupta postului cu relele.....................Gàndurile bune §i gàndurile rele. Sfaturi duhov-nice§ti...........................................................Gàndurile §i vicleniile lor...............................

COPILÀRIE §1 SFINTENIEPàrintii §i copiii....................................... .... .ìmpàràtia copiilor..........................................S-a supàrat Iisus............................................Sfintenia........................................................

f

152

Vederea prin vàl............................................CUNOAÇTEREA DE SINE

Despre caractère §i temperamente..............Despre caractère..........................................Despre temperamente §i influenta lor asupracaracterului...................................................Despre cunoaçterea de sine.........................Despre prevederea în faptele noastre..........Despre învàtàtura adevàrului.......................

ADÀUGIRILE EDITORULUICâteva màrturii despre darurile primite de

Pàrintele Arsénié Boca de la Dumnezeu.......DESPRE TAINA NUNTII

învàtàtura revelatà......................................./

Doctrina Sfintilor Pàrinti, în primele trei secóleale creçtinismului..........................................învàtàtura Pàrintilor §i dascàlilor bisericeçti înperioada Sinoadelor ecumenice....................învàtàtura çi hotàrârile Sinoadelor ecumenicedespre Taina Nuntii.......................................Concluzie generalà §i observajiile din cele precedente, despre soarta de mai târziu a doctrineidespre Taina Nuntii.......................................Sfaturi pentru cei ce urmeazà sà se cunune.

TAINA CUNUNIEISlujba ce se face la Logodnà.........................Slujba cununiei..............................................

Tipografía MULTIPRINT lasiCalea Chiçinâului 22, et. 6, Iaçi 700180

tel. 0232-211225, 236388, fax. 0232-211252156157

160 166167168

17

1

18

5

19

3

19

7

20

4

210218

224229

152

„In zilele acestea mai de pe urmà, cànd §i noua ni se pare «ca de acum uremea s-a scurtat», cercetànd firea durerilor. am aflat desfranarea incle§tându-i pe oameni §i lucràndu-le de zor dàrâmarea în întindere §i adàncime. Iar pe de alta parte preofii vremilor noastre n-au mai urmàrit-o ca pàcat §i ca atare sa o mature afarà din Taina lui Dumnezeu, adicà din càsàtoria cretina (§i nu numai). Asa se face ca: „lipsind preotului cuno^tinfa ìegii §i bàtrànului sfatul” (Iezechiel 7, 26), oamenii orbecàiescìn mulfimea ne§tiintei §i a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândâ peste biefii oameni. ìn care dorm lini§tifi somnul de primejdie, de bunà credinfà ca aceea nu-i pàcat.

lubirea desfrànàrii ìi face pe oameni gro§i la minte §i la obraz, §i nu ìnfeleg cinstea. De aceea, mugurii càsàtoriei lor, copiii, ìi dau pe parine cu capul de tofi perefii §i prin purtàrile lor rele le azvârle cu copite in obraz, iar la ràndul lor ìndoit vor lua §i ei de la copiii lor.

(Pr. Arsenie

Boca) Cine are minte sà ia aminte!118 ìn „Liber. I. traci. II, despre fìd. et charit. n. 4.” Sfàntul Zenon al Veronei (t cam pe la 260) numefte lucrarea sfinptà bisericeascà, (minta) care ii unente pe doi oameni intr-un singur trup prin iubirea conjúgala, de-a dreptul „Taina vrednicà de respect”. Iar Sfàntul Metodie al Pata- relor face o indicale indirecta la intrebuinfarea càntarilor bisericejti in timpul nunfii, la punerea cununiilor pe capul mirelui §i miresei, la ìnconjurarea mistica ìmprejurul mesci §i la finerea lumànàrilor in mànà, punànd in gura fecioarei ce se leapadà de lume ji ajteaptà viitoarea logodire cu Hristos, cuvintele urmàtoare: „lata triumful nostru mistic, frumoasa fecioarà! lata ràsplata pentru lupta curata a castitàfii, curàfe- niei! Ma logodesc Cuvantului $i primesc in dar cununa vejnicà a nestricàciunii; punànd cununa pe cap ma ìnfrumusefez cu fiorile cele luminoase $i negràite ale infelepciunii; inconjur cu Hristos, Care imi va da ràsplata in

ceruri, ìmprejurul Impàratului celui farà de inceput ji

DIN INVATATURILE PARINTELUI ARSENIE BOCA.docx

Documents

Transcript of DIN INVATATURILE PARINTELUI ARSENIE BOCA.docx