Viata parintelui Cleopa

8/4/2019 Viata parintelui Cleopa

1/120

VIATA PARINTELUI CLEOPA

de Arh. Ioanichie Balan

I

CASA PARINTEASCA

Fericitul ntru pomenire, Arhimandritul Cleopa Ilie, printele nostru duhovnicesc, s-a nscut n comuna Sulita, judetul Botosani, la 10 aprilie, anul 1912.

Printii si, Alexandru si Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trire crestin, fiindiubitori de Dumnezeu, de biseric si de copii. Nu lipseau niciodat de la sfinteleslujbe, fceau milostenie, se rugau mult mpreun cu copiii, si duceau o viat curatsi bineplcut lui Hristos. Casa lor era ca o biseric, asa cum povestea si PrinteleCleopa: ''Aveam o camer toat numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne

rugam. Chiar si la miezul noptii ne sculam si fceam rugciuni''. Nu se auzea ntreei de njurturi, betie, desfru, judecti pentru avere si avorturi, ci viata de zi cu zicurgea lin ca o ap dulce de izvor, cci asa se mostenea din mosi-strmosi si asa eratraditia crestin n partea locului.

Nu ntmpltor s-au nscut n aceast zon, cu rnduiala lui Dumnezeu, multioameni mari, dintre care nu putini clugri, preoti, ierarhi alesi si cuviosi, cum afost si Sfntul Ioan cel Nou de la Neamt (1913-1960) si chiar IeroschimonahulPaisie Olaru, duhovnicul Printelui Cleopa. ntre acestia nu gresim dac l numrmsi pe vrednicul de pomenire, printele nostru duhovnicesc al tuturor, ArhimandritulCleopa Ilie.

El a fost ales de Dumnezeu de la nastere pentru a povtui duhovniceste si a mngiaatt pe clugri, preoti si ierarhi, ct si multimea credinciosilor. Preacuviosia sa eraduhovnicul si povtuitorul de obste al tuturor celor ce-i cereau rugciunile si voiaus urmeze lui Hristos, si a fost o binecuvntare a lui Dumnezeu pentru ntreaganoastr tar.

Casa printeasc n care s-a nscut Arhimandritul Cleopa Ilie era ca o biseric vie,dar nu o nlocuia pe cea din sat, unde slujea vestitul preot de atunci, GheorgheChiriac. Cci, precum spunea nsusi Cuviosia sa, locuitorii din satul Sulita ascultaude preotul lor ca de nsusi Hristos si nimic nu fceau fr sfatul si binecuvntarea

lui. De aceea, viata de zi cu zi curgea firesc, biserica era plin de credinciosi, iarcopiii, foarte numerosi, formau podoaba satului.

Asa erau satele romnesti n primele decenii ale secolului al XX-lea! Pentru aceastasi familia printilor si a fost binecuvntat de Dumnezeu cu zece copii, dintre caredoi au murit de mici, iar opt copii (patru bieti si patru fete) au supravietuit.Printii


2/120

Tatl

Dup traditie, strmosii tatlui su erau vestiti oieri, originari din comuna SlisteaSibiului, care, datorit persecutiilor religioase din secolul al XVIII-lea, au fostnevoiti s prseasc Ardealul si s se strmute n Moldova, stabilindu-se n judetul

Botosani. Din btrni se pstreaz aceast amintire, c au trecut Muntii Carpati nMoldova trei frati de o mam cu numele de familie Ilie. Unul dintre ei s-a stabilit njudetul Botosani, devenind strmosul Printelui Cleopa.

Al doilea, de asemenea mare cresctor de oi, s-a stabilit n comuna Pipirig - Neamt,si a avut ca ultim urmas pe Grigore Ilie, care s-a mutat nu demult la Domnul. Altreilea frate s-a fcut pustnic n Muntele Athos, unde a si rposat.

Alexandru Ilie, tatl Printelui Cleopa, s-a nscut n anul 1871, la 12 septembrie, ncomuna Sulita - Botosani. El era un brbat nalt, tcut si bun gospodar. n anul 1902s-a cstorit cu Ana Bercea, din satul vecin, Dracsani, fiind cununati la biserica din

sat de vrednicul Preot Gheorghe Chiriac, care mai trziu avea s-i boteze si pe ceizece copii ai lor.

Alexandru se ndeletnicea ndeosebi cu agricultura, cu cresterea vitelor si cu negotulde animale, fiind numrat printre cei dinti gospodari din sat. Aveau 150 de oi,peste 20 de vite mari si 30 de hectare de pmnt.

Despre tatl su, Alexandru, Printele Cleopa zicea urmtoarele: ''Dumnezeu s-lierte pe tatl meu. Era un om nalt, plesuv, cu barb alb mare si foarte credincios.n fiecare srbtoare se ducea cu copiii la biseric si ajuta pe cei sraci. Pe el nu l-avzut nimeni but sau njurnd sau fumnd sau fcnd altceva dintr-acestea.

Dimineata, cnd s plecm la scoal, mama ne zicea s mncm ceva sau s lum ntraist. Dar tata zicea: ''Nu! Las-i, bab hi, c n-or s moar!'' Iar cnd veneam dela scoal, luam Sfnta Anafor si apoi mncam. Fratii mei, mai cu seam frateleMihai, nu mncau nimic pn nu terminau Psaltirea de citit.

Pn nu ne rugam un ceas, nu ne ddea de mncare, nimic. Chiar dac nu era npost, zicea: ''Nu se mnnc acum. Cnd vii de la scoal, la amiaz. Nu esti porc smnnci de dimineat''.

Nu stia carte, dar avea fric de Dumnezeu. S adoarm seara vreunul nenchinat?Sau s stea la mas pn nu zicea ''Tatl nostru''? Sau s nu se duc Duminica labiseric? Sau s aud c-a njurat sau a fumat sau a furat ceva? C nu-l vedeai pe elcu acestea n veac. Avea o curea n cui, i zicea ''Sfntul Neculai''. Dac te prindeacu ceva, fereasc Dumnezeu! El zicea: ''Mi, uite ''Sfntul Neculai''! Treci larugciune! Te-am fcut cu doi ochi, stii carte, citeste Psaltirea si rugciunile dincarte!''

Odat, venind de la scoal, am gsit pe drum un ham. L-am luat bucuros si l-am dus


3/120

acas. Cnd m-a vzut tata, m-a ntrebat de unde l-am furat. Iar eu i-am spus: ''L-amgsit si m-am gndit c ne poate fi de folos''. Dar tatl meu mi-a spus hotrt: ''Du-te si-l du napoi, c nu l-ai pus tu acolo!''

El a fost n cas sfesnic. El a fost stpn peste noi''.

Ajungnd la vrsta de 72 de ani, Alexandru Ilie si-a dat sufletul n minile luiHristos, la 23 februarie 1943.

Mama

Ana Ilie, mama Printelui Cleopa, s-a nscut la 10 octombrie 1876 din printiagricultori si buni crestini. n anul 1902 se cstoreste cu Alexandru, cu care nastezece copii. Dintre acestia, cinci copii - patru bieti si o fat - au intrat n viatamonahal.

Ana era o femeie simpl, mic de statur, fr carte, dar cu o memorie deosebit. Eaadeseori plngea, cci avea darul lacrimilor. Durerea ei cea mai mare era aceea caproape toti copiii i-au murit de tineri. Singurul care a supravietuit pn la adncibtrneti a fost Printele Cleopa. Trei bieti si o fiic au rposat la mnstire siceilalti n satul natal. Cu toate acestea, a fost ntrit de Dumnezeu cu darul Su, cas-si poat duce crucea care i-a fost rnduit de Sus.

Rmnnd vduv n anul 1943, a fost adus de Printele Cleopa la mnstire siapoi tuns n monahism la Agapia Veche n anul 1947, sub numele de Agafia. Dupmai bine de douzeci de ani, n toamna anului 1968, la 15 septembrie, SchimonahiaAgafia Ilie se strmut la cele vesnice n vrst de 92 de ani.

Copiiifamiliei Alexandru si Ana Ilie

Maria

Era fiica cea mai mare a familiei Ilie. Ea s-a nscut n anul 1903. Fiind cea mai nvrst dintre copii, ea a ngrijit pe fratii ei mai mici, dndu-le o bun educatie. S-acstorit n satul natal si a nscut o fiic. A rmas vduv de tnr. Dup putintimp i-a murit si fetita.

Vasile

S-a nscut n anul 1905, fiind al doilea copil din familie. mpreun cu alti doi fratimai tineri, Gheorghe si Constantin - viitorul Printe Cleopa - a pscut oile printilorsi n preajma Schitului Cozancea din apropiere.

Aici a avut povtuitor pe vestitul Schimonah Paisie Olaru, care era sihastru npdurile Cozancei.


4/120

n anul 1929, Vasile intr n obstea Schitului Sihstria - Neamt, sub povtuireamarelui egumen Ioanichie Moroi. Dup doi ani de nevoint si ascultare la oi, semut la cele ceresti, n vara anului 1931.

Gheorghe (Monahul Gherasim)S-a nscut n anul 1907. Era foarte blnd, evlavios si ntelept, ns foarte aspru cusine. S-a format duhovniceste n Schitul Cozancea, fiind sub ascultareaSchimonahului Paisie Olaru. Apoi a intrat n obstea Schitului Sihstria spre sfrsitulanului 1927 si a fost clugrit sub numele de Gherasim. Era cel mai nevoitor dintretoti fratii si, postind mult si rugndu-se nencetat. Stia Psaltirea pe de rost si orepeta zilnic, pscnd vitele schitului.

Dup sase ani de viat monahal, si d duhul n minile Domnului, n toamnaanului 1933.

Profira

S-a nscut n anul 1910 si nu a fost cstorit niciodat. Ea a dus greul familiei,lucrnd la cmp si purtnd grij de ceilalti frati mai mici.

Odat, pe cnd prsea la cmp, simtindu-se bolnav, a rugat pe fratele ei Constantin(Cleopa) s citeasc la Psaltire. Pe cnd el citea, Profira si-a dat duhul n minileDomnului.

Constantin (Printele Cleopa)

S-a nscut la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familieiAlexandru Ilie. A urmat scoala primar de sapte ani n satul natal. Avea o memoriecu totul deosebit, asemnndu-se mamei sale. Timp de peste trei ani de zile a fcutucenicie duhovniceasc la Schimonahul Paisie Olaru, pustnic n Schitul Cozancea.

n anul 1929, la nceputul lui decembrie, a intrat n obstea Schitului Sihstriampreun cu fratele su mai mare, Vasile. Dup trei zile de ispitire, au fost primitin obstea acestui schit, n ziua Sfntului Ierarh Spiridon, la 12 decembrie.

Pn n anul 1935, Constantin a pscut oile Schitului Sihstria, mpreun cu altifrati. Apoi este luat n armat n orasul Botosani. Se rentoarce la schit n toamnaanului 1936 si este tuns n monahism la 2 august 1937, primind numele de Cleopa.Dup aceasta face ascultare la oile schitului pn n vara anului 1942, fiind ajutat demonahii Galaction Ilie si Antonie Olaru.

n iunie 1942 este adus n schit si numit loctiitor de egumen, ntruct staretulIoanichie Moroi era bolnav.


5/120

n anul 1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de Episcopul Galaction Cordun, pe atuncistaret al Mnstirii Neamt. Dup aceast dat este numit oficial egumen al SchituluiSihstria.

n anul 1947, Schitul Sihstria, numrnd peste 60 de vietuitori, a fost ridicat larang de mnstire, iar Proto-singhelul Cleopa Ilie este fcut arhimandrit, cuaprobarea Patriarhului Nicodim.

n anul 1948, fiind urmrit de organele politice de atunci, se retrage pentru sase lunin pdurile din jurul Mnstirii Sihstria.

n anul 1949, la 30 august, Arhimandritul Cleopa Ilie este numit staret al MnstiriiSlatina - Suceava si se transfer acolo cu 30 de clugri din obstea MnstiriiSihstria, n urma deciziei Patriarhului Justinian. n locul su este numit staretProtosinghelul Ioil Gheorghiu.

La Mnstirea Slatina ntemeiaz o obste care a ajuns la peste 80 de vietuitori. ntreanii 1952-1954, fiind urmrit de securitate, se retrage n Muntii Stnisoara,mpreun cu ieromonahul Arsenie Papacioc. Dup mai bine de doi ani de viatpustniceasc, este readus n mnstire, la porunca Patriarhului Justinian.

n anul 1956, revine la metanie, iar n primvara anului 1959, se retrage pentru atreia oar n Muntii Neamt, unde se nevoieste mai bine de cinci ani de zile.

n toamna anului 1964 revine n Mnstirea Sihstria, ca duhovnic al ntregii obsti,si povtuieste fr ntrerupere att clugri, ct si mireni, timp de 34 de ani, pn la2 decembrie 1998, cnd si d duhul n minile lui Hristos.

Ecaterina

Era a treia sor a Printelui Cleopa. S-a nscut n anul 1914. Dup ce a terminatscoala primar n satul natal, a intrat n monahism la Mnstirea Agapia Veche,devenind rasofor, si s-a nevoit aici mai multi ani. Apoi s-a retras la MnstireaAgafton, din judetul Botosani, si a trecut la cele vesnice de tnr n aceastmnstire.

Mihai

Era al patrulea frate al Printelui Cleopa. S-a nscut n anul 1917. mpreun cu fratiisi a pstorit oile n poienile Schitului Cozancea mai multi ani. n anul 1934 a fostprimit ca ucenic la Mnstirea Duru, unde s-a nevoit ctiva ani. Apoi s-a retras laSchitul Cozancea si si-a dat duhul n minile Domnului, n anul 1940.

Hareta


6/120

S-a nscut n anul 1920. Urmeaz scoala primar n sat si si ajut printii la muncacmpului. Ca si ceilalti frati ai ei, se mut la Domnul din fraged vrst, pentru a sebucura nencetat cu cetele ngeresti.

Alti doi copii

Ana Ilie mai naste doi copii, al cror nume nu ne sunt cunoscute. Ei mor dinpruncie, fiind nmormntati n cimitirul satului natal.------------------------------------------------IIVIATA SI NEVOINTELE

CUM A FOST DARUIT MAICII DOMNULUI

PRUNCUL CONSTANTINn primele dou luni dup nastere, pruncul Con-stantin - viitorul Printe Cleopa -

era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mnca aproape nimic si plngea zi sinoapte. Toti erau ngrijorati de viata lui.

Nestiind ce s mai fac, mama lui, Ana, a fost sftuit de btrnele din sat s seduc cu pruncul bolnav la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu de la SchitulCozancea, care era un mare exorcist si vindeca multi bolnavi cu sfnta rugciune.

Ajungnd la chilia duhovnicului Conon, unde astepta mult lume, si-a spus durereaei, plngnd cu multe lacrimi:

- Ce s fac, printe, c acest copil de la o vreme nu mai mnnc si plnge ntr-una?

M tem s nu moar.

- Stii ce s faci? S-l druiesti Maicii Domnului!

- Cum s-l druiesc Maicii Domnului?

- Iat cum, a zis el. Ia o lumnare si un prosop, aseaz pruncul naintea icoaneiMaicii Domnului din biseric si zi asa: ''Maica Domnului, ti druiesc tie copilulacesta care este bolnav! F ce stii tu cu el!''

Atunci mama pruncului s-a nchinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, fcnd

trei metanii, si, cznd n genunchi, a zis plngnd: ''Maica Domnului, ti druiesctie copilul acesta al meu, c este bolnav si plnge mereu. F ce stii tu cu el!'' Si l-atrecut de trei ori pe sub sfnta icoan.

De atunci pruncul Constantin s-a fcut sntos. Aceasta a fost o adevrat minune aMaicii Domnului, iar din momentul acela Constantin nu a mai fost bolnav demoarte toat viata sa.


7/120

Asa miluieste Maica Domnului pe mamele care nasc copii n fric de Dumnezeu.

COPILARIA

De mic copil, Printele Cleopa avea mult evlavie la Maica Domnului. La

unsprezece ani a nvtat Acatistul Bunei Vestiri pe de rost, cum singur spunea:''Eram la desfcat ppusoi n tarin si aveam cartea de rugciuni ascuns sub pnusi.Pn cnd venea tata cu cruta cu popusoi, mai nvtam un icos, mai nvtam uncondac. Si uite asa am nvtat Acatistul Maicii Domnului''.

Toti fratii si iubeau nfrnarea de mici. Mama sa spunea c le punea uneori carnen traist, cnd nu era post. Dar ei nu o mncau, ci o ddeau la altii si mncau putinpine si ce mai aveau.

Iarsi ne spunea Printele Cleopa: ''Cnd eram mic si veneam de la scoal, treceamprintr-un sat si, vznd c bietii dau cu pietre pe o cas cu tabl rosie, am nceput

s arunc si eu. Profesorul a auzit, ne-a luat pe toti si ne-a tras cte o palm. Acum imultumesc c mi-a fcut un bine si l pomenesc la rugciune!''

Spunea mama sa despre Constantin c de copil ura cele lumesti si fugea de ele.Cnd s-a fcut mai mrisor si mergea cu oile, dac se ntmpla s fie o nunt n satsi cnta muzica, nu trecea pe acolo, ci ocolea satul de departe si asa ajungea acas!

CU OILE LA SCHITUL COZANCEA

n fiecare var Alexandru Ilie fcea stn de oi pe dealurile si poienile din preajmaSchitului Cozancea, la circa 5 kilometri deprtare de sat. Apoi ncredinta oile celortrei feciori mai mari ai si: Vasile, Gheorghe si Constantin, care cunosteau acestelocuri binecuvntate din fraged copilrie. Tot n aceast parte se afla si chiliapustnicului Paisie Olaru, printele lor sufletesc.

Acest ieroschimonah s-a nscut n comuna Lunca - Botosani, n anul 1897, si s-anchinoviat n obstea Schitului Cozancea din apropiere, n anul 1922. Aici s-anevoit 26 de ani ntr-o mic chilie pustniceasc, ludnd pe Dumnezeu ziua sinoaptea si mngind multe suflete. Pentru aspra sa nevoint era cutat de multicredinciosi, pe care i mngia duhovniceste.

De mici copii, Constantin si cu fratii si mergeau deseori la Schitul Cozancea, fiindfoarte iubiti de Printele Paisie. Ei se ngrijeau s cnte la stran, s lucreze gr-dinasi s duc cele de nevoie printilor btrni din schit.

Asa a fost rnduit de Dumnezeu ca aceste tinere vlstare s se formeze sufleteste demici, pentru marea nevoint clugreasc ce le sttea nainte. Ori de cte ori aveauvreo ispit, alergau la pustnicul Paisie si i cereau cuvnt de folos. Iar printele isftuia s tin tcere permanent, s zic mereu rugciunea ''Doamne Iisuse'', sfac zilnic metanii, iar seara, dup mulsul oilor, s citeasc Psaltirea si Acatistul


8/120

Maicii Domnului.

Fratii fiind asculttori, niciodat nu ieseau din cuvntul btrnului. Dar diavolul iispitea din ce n ce mai mult, c nu putea rbda s fie biruit de niste copii, care lizgoneau cu puterea psalmilor. Pentru aceea multe ispite le fcea vrjmasul.

Odat, pe cnd cei trei frati se jucau ntre ei, din lucrarea vicleanului, unul a fostatt de tare lovit, nct toti credeau c a murit.

Altdat diavolul i tulbura n timpul sfintei rug-ciuni. Cnd se rugau noaptea,uneori dracii ncepeau s fac zgomot n pod si s grohie ca porcii. La nceput,fiind mai mic, Constantin i ntreba pe frati: ''Voi auziti?'' Atunci fratele mai mare,Vasile, i spunea: ''Stai linistit! Nu-l bga n seam! Las-l, mi, c atta poate!''

Vznd vrjmasul c fratii l ard cu rugciunea si cu postul, le-a fcut o ispit si maimare. ntr-o sear trziu, pe cnd toti trei se rugau n genunchi si citeau la Psaltire n

jurul focului de la stn, deodat au vzut o pasre strin, ca un vultur, mergndprintre ei. Fratele mai mic, Constantin, fiind mai zburdalnic, a lsat Psaltirea si azis:

- Uite ce pasre frumoas este aceasta!

- Taci, roag-te, si nu mai vorbi! i-a spus Vasile, fratele mai mare.

Pe cnd Constantin privea la pasrea aceea ciudat, care era de fapt diavolul,deodat aceasta s-a aruncat n focul din vatr, fcnd zgomot mare si, risipind totjratecul, a aprins stna. Din aceast cauz au murit arse de foc mai multe oi. Apoicu greu au stins focul si au adunat oile speriate de vrjmasul. Dup aceasta au fugitla pustnicul Paisie si i-au spus tot ce au ptimit de la diavoli.

Btrnul a stropit oile si stna cu aghiasm, iar pe cei trei frati i-a mbrbtat s nuse team, c diavolul este legat de Hristos si nu are putere s ucid pe oameni.

CUM S-AU IZBAVIT CEI TREI FRATIDE ISPITELE TINERETII

Cnd erau toti fratii acas, mama lor se ngrijea s-i nsoare, ca s nu se duc lamnstire. De aceea, le aducea fete tinere la clac, la depnusat porumb si la altetreburi, cu gndul c poate se nsoar vreunul dintre ei. Dar vznd c nu erauinteresati de ele, ea plngea si se amra foarte mult. ns fratii, si ndeosebiConstantin, foloseau prilejul pentru a le povesti din Vietile Sfintilor si din alte crtibisericesti. Astfel, unele dintre ele au intrat n viata monahal, iar dup aceea s-audus si ei la mnstire.

Mai povestea Printele Cleopa c prin anii 1925-1926, tinerii din sat au hotrt stocmeasc doi lutari si s joace n casa familiei Ilie, cum era obiceiul din btrni.


9/120

Alexandru si Ana, printii si, erau bucurosi s-si vad feciorii jucnd, ca s-i laudetot satul.

ntr-o sear tinerii s-au adunat si au nceput s cnte si s joace. n clipa aceeafratele Gheorghe a vzut c icoana Maicii Domnului de pe perete plngea si au

nteles c este pcat. Atunci cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, iesind dincas, s-au ascuns. Vznd mama lor c lipsesc, i-a cutat peste tot. Apoi, aflndu-i,le-a zis: ''De ce ne faceti de rs n sat? Veniti si voi la joc!'' Dar Gheorghe,ascunzndu-se putin, si-a tiat cu cutitul ghetele din picioare. Apoi a zis mameisale: ''Cum s vin la joc, mam, dac mi s-au stricat ghetele?''

n seara aceea printii au nteles c feciorii lor au ales alt cale n aceast viat si i-au lsat s slujeasc numai lui Hristos.

nc de acas, fratii lui mai mari, Gheorghe si Vasile, se pregteau pentru viata demnstire. Se sculau la miezul noptii, fceau Utrenia, citeau la Psaltire si tineau

post. Ei l desteptau si pe Constantin, cruia ns i era necaz c-i stric somnul.Sora mai mare, Maria, intrase n Oastea Domnului si l-a chemat si pe Constantin,zicndu-i: ''Hai si tu n Oastea Domnului, c ai darul cuvntului si nu-i asa greu cala mnstire''. Atunci el s-a nvoit. Noaptea urmtoare, cnd l-au sculat iarsi fratiila rugciune, el a zis c nu se mai scoal si nu mai merge la mnstire. Apoi s-aculcat din nou fr grij.

Mama lor muncea pn noaptea trziu. Venind ea de la fntn cu dou gleti deap, a vzut n camera unde dormea Constantin un cine mare, care sttea pe pieptullui si l lingea pe obraz. Atunci a strigat ctre Vasile: ''Vai, Vasile, vino repede c peCostic l mnnc un cine!'' Atunci Constantin s-a trezit si a mai apucat s vaddoar coada unui cine mare, negru, care disprea. Vasile i-a spus: ''sta-i diavolulcare se bucur c nu mai mergi la mnstire!'' Din clipa aceea, fratele Constantin nus-a mai ndoit s mearg la mnstire si se scula noaptea la rugciune ca s nu maivin cinele.

CUM A ISPITIT DIAVOLULPE FRATELE GHEORGHE

n anul 1927, Gheorghe s-a retras ca ucenic la pustnicul Paisie de la Cozancea.Acolo fcea ascultare de btrnul, lucra la grdin, cnta la stran si repeta mereurugciunea lui Iisus, mncnd o dat n zi. Uneori mai sttea si la Schitul Sihstriadin Muntii Neamt.

Odat ns, ispitindu-l vrjmasul si umblnd dup sfatul mintii sale, a intrat n chiliesi a lsat pe mas aceast scrisoare: ''Iart-m, Printe Paisie, c am plecat n pdurepentru cinci zile, s m pociesc!''

Seara, citind btrnul scrisoarea, a zis: ''Acest lucru este din ispita diavolului si nu iva fi de folos fratelui Gheorghe, cci a plecat fr binecuvntare!'' Pe la miezul


10/120

noptii a btut cineva n usa chiliei sale:

- Binecuvinteaz, Printe Paisie, si m iart pe mine, pctosul!

- Cine esti tu? a ntrebat btrnul.

- Fratele Gheorghe pctosul!

- Cum se poate asta? Fratele Gheorghe este plecat n pdure s se pociasc pentrucinci zile!

- Iart-m, Printe Paisie, c am gresit!

- Dumnezeu s te ierte, frate Gheorghe. Intr n chilie si spune-mi ce ti s-antmplat.

- De mult voiam, Printe Paisie, s m rog singur cteva zile n pdure. Deci amluat Ceaslovul, Psaltirea, cteva lumnri si chibrituri si m-am ascuns n pdurentr-o groap. Acolo am nceput a face metanii si a m ruga cu lacrimi. Pe la miezulnoptii aud lng mine un glas nfiortor: ''Ce faci aici?'' M ntorc putin si vd unarap urias, cu chip foarte nfricostor. Era vrjmasul! Apoi mi zice: ''De ce ai plecatfr blagoslovenie?'' Atunci, cuprins de mare fric, am luat Ceaslovul si am fugit!Deci te rog, Printe Paisie, iart-m pe mine pctosul si m primeste napoi!

Din ceasul acela fratele Gheorghe nu a mai fcut nimic fr binecuvntare.

CUM A FOST PRIMIT FRATELE GHEORGHEN SCHITUL SIHASTRIA

Spre sfrsitul anului 1927, Gheorghe a intrat n obstea Schitului Sihstria. Vzndu-l mai rvnitor, egumenul l-a ispitit n felul urmtor: l-a pus ca timp de trei zile sstea la poarta schitului. Acolo el trebuia s care un sac de pmnt n spate, zicnd de10 ori psalmul 50, dup care s se odihneasc si iarsi s o ia de la capt. La captulcelor trei zile a venit egumenul la el si i-a spus:

- Ascult, frate Gheorghe, cum mai este cu clu-gria? Viata clugreasc este grea.Trebuie s postesti, s te rogi, s faci orice ti se porunceste, s porti n spateosteneala clugriei, cu dragoste pn la moarte. Ai s ai rbdare s triesti nnevointa aceasta pn la sfrsit?

Fratele Gheorghe a rspuns:

- Iertati-m pe mine pctosul, cu ajutorul lui Dumnezeu voi mplini dup slabamea putere tot ce mi se va rndui.

Atunci egumenul l-a rnduit cu ascultarea la vitele schitului.


11/120

PLECAREA LA MANASTIRE A FRATILORVASILE SI CONSTANTIN

n iarna anului 1929, dup srbtoarea Sfntului Ierarh Nicolae, Vasile si

Constantin s-au hotrt s plece la Schitul Sihstria - Neamt, pentru a sluji toatviata lui Hristos. Dup ce s-au rugat mult lui Dumnezeu cu post si metanii, au luatbinecuvntare de la preotul satului si au spus printilor gndul lor.

Cel mai greu la aceast desprtire a fost pentru mama lor, Ana, care plngea mereu.Dar tatl lor i zicea: ''Bab hi, las-i s se duc! De ce nu am avut noi mintea lorcnd eram ca ei? Iat, mine plecm la Domnul si ce ne-a folosit viata aceasta?''

La urm, fratii si-au pregtit bagajul. ns nu au luat cu ei dect dou traiste n careaveau cteva haine, Sfnta Scriptur, Vietile Sfintilor, Ceaslovul, Psaltirea si douicoane mari pictate, pe care le iubeau foarte mult: icoana Sfntului Gheorghe, si

icoana Maicii Domnului care a plns n cas .Apoi, ngenunchind, s-au rugat lui Dumnezeu si Maicii Domnului s lebinecuvinteze cltoria si s-i nvredniceasc de nevointa cea duhovniceasc. Pnla marginea satului au fost nsotiti de printii lor, Alexandru si Ana, care lcrimaucu dragoste fireasc dup copiii lor si nu se puteau desprti de ei. Copiii ns incurajau si le vorbeau de Hristos si de viata vesnic.

Dar, vznd c printii lor nu se pot desprti de ei, fratele mai mare Vasile a nceputa cnta condacul de la Acatistul Mntuitorului Hristos: ''Aprtorul cel mai mare siDoamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbvit de moartea cea vesnic, cele delaud aducem Tie, noi robii Ti si zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai ndurri nenumrate,de toate nevoile ne izbveste pe noi, care strigm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-m!'' Apoi s-au nchinat, au srutat minile printilor, si au plecat spreSchitul Cozancea. n clipa aceea printii lor au czut jos si au nceput s plng nhohote.

La Cozancea au stat o zi la bunul lor povtuitor, Schimonahul Paisie, care lepovestea mereu despre pustnicii din Muntii Neamt, iar a doua zi au plecat spreSuceava, lundu-l cu ei si pe fratele Gheorghe, care fusese n vizit la SchitulCozancea.

INTRAREA N MANASTIRESI ISPITIREA DUHOVNICEASCA

Plecnd pe jos spre Schitul Sihstria, fratii au fcut primul popas la MnstireaSfntul Ioan cel Nou de la Suceava. Aici s-au nchinat la moastele sfntului, auascultat Sfnta Liturghie, au citit Acatistul Maicii Domnului si s-au odihnit pestenoapte.


12/120

Continundu-si drumul spre Schitul Sihstria, au fcut al doilea popas la MnstireaNeamt, unde s-au nchinat la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului,ocrotitoarea mnstirilor din Moldova. Apoi, intrnd pe Valea Secului, s-au nchinatla ctitoria lui Nestor Ureche si odat cu seara au ajuns la Schitul Sihstria. Dndslav lui Dumnezeu, erau fericiti c le-a cluzit Maica Domnului pasii spre acesti

munti binecuvntati unde s-au nevoit sute de sihastri de-a lungul secolelor.La mnstire au fost ntmpinati de monahul Ilarion, economul schitului:

- Ce doriti, fratilor? i-a ntrebat el.

- Vrem s rmnem n mnstire, printe, si s ne facem clugri.

- Vreti s v nchinati viata lui Hristos?

- Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioase printe.

- Asteptati aici pn vorbesc cu printele staret.

Auzind btrnul staret despre sosirea fratilor, i-a spus economului: ''Du-i laarhondaric, d-le ceva de mncare si, ncepnd de mine dimineat, s stea trei zilesi trei nopti la poarta mnstirii, s bat fiecare cu btul n butucii de la poart si szic nencetat rugciunea ''Doamne Iisuse'', fr s le dati mncare pn a treia zi.Dac vor avea rbdare, i primim n mnstire''.

Economul s-a ntors la frati si i-a dus la arhondaric unde s-au odihnit. La miezulnoptii au mers la Utrenie, iar a doua zi au fost dusi la poarta mnstirii si s-au rugattoat ziua, lovind cu betele n trunchiul unui brad. Cnd loveau n butuc, ziceau sirugciunea ''Doamne Iisuse''. Clugrii si fratii treceau pe lng ei, dar nimeni nu-intreba nimic. Seara s-a rentors economul si i-a ntrebat:

- Ei, fratilor, a zis ceva copacul?

- Nu! au rspuns ei.

- Nu-i este foame copacului?

- Nu! au zis ei.

- Iat, asa trebuie s rabde clugrul n mnstire! Mergeti la arhondaric si dup cev faceti pravila si canonul v odihniti putin. Apoi veniti la Utrenie.

Urmtoarele dou zile au fcut la fel. A treia zi, seara, a venit staretul IoanichieMoroi n poarta mns-tirii, a binecuvntat pe cei doi frati, apoi i-a dus n biseric sile-a spus s se nchine la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului.


13/120

Apoi, s-au spovedit ncepnd cu viata din copilrie si au primit aghiasm mare siputin hran, iar a doua zi s-au mprtsit cu Preacuratele Taine ale lui Hristos.

La urm fratii Vasile si Constantin au fost trimisi de staret la oi, iar frateleGheorghe a pscut n continuare vitele. Dar, timp de trei luni, n-au avut voie s se

vad si s vorbeasc unul cu altul.Asa au fost primiti n mnstire acesti frati binecu-vntati de Dumnezeu si de MaicaDomnului.

PERSONALITATEA DUHOVNICEASCAA STARETULUI IOANICHIE MOROI

ntemeiat n anul 1655 de ctre un sihastru sfnt, Atanasie, mpreun cu ucenicii si,Schitul Sihstria a fost dependent de Mnstirea Neamt pn n anul 1947, cnd adevenit mnstire de sine-stttoare. Schitul a fost nnoit n anul 1734 de Episcopul

Ghedeon de Husi si rennoit n anul 1824, dup rscoala eterist, de MitropolitulVeniamin Costachi, pentru ca, dup secularizarea din anii 1861-1863, s ajungaproape pustiu.

n anul 1884, construindu-se o fabric de cherestea n imediata apropiere aschitului, putinii sihastri s-au retras n alte locuri mai linistite. Doar un singurclugr, monahul Ionatan, a rmas ca paznic al bisericii acestui schit, timp dedouzeci si cinci de ani. Pe atunci, la Sihstria se fcea Sfnta Liturghie numai odat pe an, la 8 septembrie, de hramul schitului.

n aceast perioad, viitorul Ieroschimonah Ioani-chie Moroi, mergnd n pelerinajla Mormntul Domnului si apoi n Muntele Athos, a renuntat la familie si s-a fcutmonah la una din chiliile romnesti din Athos. n anul 1900, a revenit n tar si aintrat n obstea Mnstirii Neamt, avnd ascultarea de paraclisier.

n anul 1909, Mitropolitul Moldovei, Pimen Geor-gescu, a hotrt desfiintareafabricii de cherestea de la Sihstria si renfiintarea schitului. n acest scop, Schimo-nahul Ioanichie a fost hirotonit ieroschimonah si trimis ca egumen n acest schit.

Asa a renscut Schitul Sihstria, avnd n fruntea sa un egumen atonit foartervnitor pentru cele sfinte. Timp de peste 20 de ani, el a svrsit zilnic SfntaLiturghie, fiind singurul preot slujitor. De asemenea, purta grij de buna crestere aucenicilor si si de toate cele necesare schitului.

Fcndu-se cunoscut nevointa sa, veneau la Sihstria multi credinciosi. Dintreacestia multi tineri cutau viat duhovniceasc, printre care s-au numrat si cei treifrati, Vasile, Gheorghe si Constantin, care au intrat n obstea acestui schit, ntructdoreau o nevoint monahal deosebit si cutau din copilrie un asemenea egumensi duhovnic iscusit.


14/120

ncepnd din anul 1909 si pn la sfrsitul vietii sale - anul 1944 - ct a fost egumenal schitului Sihstria, Protosinghelul Ioanichie Moroi a reusit s fac din acest schitpustiu o adevrat sihstrie duhovniceasc, dup modelul celor din Muntele Athos.Sfnta Liturghie se svrsea zilnic, Utrenia se fcea la miezul noptii si celelalteslujbe, la vremea lor. Btrnul ns nu ddea binecuvntare de nceperea slujbei

pn nu veneau toti fratii la biseric. Spovedania se fcea sptmnal, n fiecarevineri, iar Sfnta mprtsanie se ddea de obicei la 30-40 zile, dup rvnafiecruia. Masa se ddea o dat pe zi lunea, miercurea si vinerea, la ora 3 dupamiaz, fr ulei, iar n celelalte zile se serveau dou mese cu ulei si brnzeturi,dup rnduial.

La chilii, fiecare era dator s-si fac canonul rnduit pentru clugri: 300 de metaniisi 600 de nchinciuni, precum si citirea zilnic din Psaltire. Cei care nu veneau laUtrenie si nu-si fceau canonul, nu primeau hran n acea zi. De asemenea, nimeninu avea voie s primeasc rude n chilie, s aib bani si s vorbeasc cele lumesti.

Toti clugrii din obstea schitului citeau Psaltirea si repetau rugciunea ''DoamneIisuse'' n tcere si smere-nie. Ba, erau cinci frati si clugri care stiau ntreagaPsaltire pe de rost si o repetau zilnic. Fiecare se nevoia dup putere. Unii mergeaucu hran la pustnicii din pduri, iar altii se retrgeau la bordeie n pdurile dinmprejurimi. Toate se fceau ns cu binecuvntarea egumenului.

Dar si egumenul schitului, Protosinghelul Ioanichie, ducea o nevoint personalfoarte aspr. Zicea Printele Cleopa despre staretul su: ''ntruct svrsea SfntaLiturghie zilnic, nu mnca nimic de luni pn smbt, multumindu-se numai cuSfnta mprtsanie si cu prescu-ra care se cuvine preotului slujitor. n aceste cincizile egumenul venea la trapez cu obstea si citea cuvnt de nvttur de la SfntulTeodor Studitul. ns smbta si Duminica, ca si n celelalte srbtori mari, luamasa mpreun cu toat obstea''.

Ne povestea Printele Cleopa si o minune petrecut cu staretul su, Protosinghelul0Ioanichie Moroi:

n anul 1925, dup ndreptarea calendarului, egumenul Sihstriei era n marendoial. Nu stia dac este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a nchis n chilie si anceput s posteasc si s se roage ca Dumnezeu s-i dea un semn cum s tincalendarul, pe stil vechi sau pe stil nou.

Dup aproape 20 de zile de post, vznd clugrii c egumenul nu mai d nici unsemn de viat, s-au gndit ca nu cumva s moar din cauza postului. Atunci s-ausftuit s strice usa si s-i salveze viata.

Ierodiaconul Ghemnazie Pristav, fiind mai curajos, a scos usa chiliei din balamalecu tapina si l-a aflat pe egumenul Ioanichie czut jos, foarte slbit, cu Psaltirealng el.


15/120

Apoi, ntrindu-se cu Preacuratele Taine si cu putin hran, n trei zile si-a revenit sia spus fiilor si duhovnicesti ct de multe si grele ispite a ptimit de la diavoli naceste timp de post aspru si de rugciune. Uneori l amenintau c l omoar. Alteoril bteau cu toiege de foc. Odat, a vzut o ceat de diavoli cu culioane rosii,zicnd:

- Hai s tiem pe btrnul acesta, c vrea s se fac sfnt! Apoi au strigat cu mnieasupra lui:

- Cine ti-a spus tie c astzi se mai fac sfinti?

- Dar vou cine v-a spus c nu se mai fac? le-a rspuns egumenul.

n alt zi iarsi l-au amenintat:

- Degeaba mai postesti, c tot n minile noastre o s cazi! Iar el le-a zis:

- Eu am ndejde n mila lui Dumnezeu si n rugciunile Maicii Domnului, c m voiizbvi de minile voastre!

Dup mai multe zile de post, a vzut deasupra sa n vzduh trei sfinti mbrcatiarhiereste, care semnau cu Sfintii Trei Ierarhi. Cel din mijloc i-a zis cu glas ca detrmbit:

- Ioanichie, de ce te ndoiesti si nu faci ascultare? Nu stii c neascultarea moartelucreaz? Sau nu ai citit c este mai mare ascultarea dect jertfa? Deci ascult de ceimai mari, c nu vei rspunde tu de ndreptarea calendarului!

Apoi, binecuvntndu-l toti trei deodat, s-au urcat spre cer si nu i-a mai vzut. Dinziua aceea, btrnul nu s-a mai ndoit de ndreptarea calendarului.

n timpul su liber, staretul mergea cu fratii la ascultare, lucra n grdin, cerceta pecei bolnavi si ddea sfaturi la credinciosii care veneau la schit. Cel mai bun sfat, pecare l ddea adeseori ucenicilor si, era acesta: ''M bieti, dac vreti s vmntuiti, s aveti frica lui Dumnezeu, s v pziti mintea curat si s nu uitati pe''Doamne Iisuse''!''

Protosinghelul Ioanichie Moroi avea si darul facerii de minuni si uneori izgoneaduhurile rele din oameni.

Odat a fost chemat la Trgu Neamt s sfinteasc casa unei familii de credinciosi.Cu el a mers si fratele Constantin Ilie. Dup ce a terminat slujba de sfintire, cre-dinciosii l-au servit cu o can de cafea cu lapte. Btrnul ns nu mnca niciodat nafara mnstirii. Credinciosii insistnd s guste, staretul a spus: ''Iat, binecuvntezcana aceasta si dac nu veti vedea nici un semn, atunci voi gusta''.


16/120

Binecuvntnd cana cu lapte, imediat au vzut toti un sarpe nvrtindu-se n can sis-au spimntat, zicnd: ''Noi am pus lapte n can, de unde este acest sarpe? V rogs ne iertati''. Btrnul atunci a spus: ''Acesta este diavolul lcomiei pntecelui!'' Sibinecuvntnd din nou cana, sarpele a disprut. La urm, gazda a aruncat laptele.

Alt dat, un frate din schit voia s se duc la Trgu Neamt s-si cumpere cevapentru sine. Dar nu a luat bine-cuvntare de la staret. Mergnd pe cale, sapte diavolin chip de clugri, foarte groaznici la vedere, l-au ntmpinat si l bteau cubastoane de foc, chinuindu-l cumplit si fugrindu-l prin pdure. Apoi, ajungnd laschit, fiind urmrit de diavoli, striga n auzul tuturor: ''Nu m lsati! Sapte fug dupmine! Nu m lsati! Sapte dup mine!''

Fratii, prinzndu-l, l-au legat si i-au spus staretului. Iar el i-a fcut rugciune dedezlegare de blestem si de izgonire a duhurilor necurate. Apoi a spus fratilor s-ldezlege. Fratii ns i-au zis: ''Dar dac fuge iar?'' Iar staretul le-a rspuns: ''Nu vtemeti. Dac l-a dezlegat Dumnezeu, nu-l mai tineti voi legat!'' Si asa cu rugciu-

nile btrnului, fratele s-a fcut cu totul sntos.Iat doar cteva din faptele minunate ale cuviosului ieroschimonah si staretIoanichie Moroi, care a povtuit Schitul Sihstria timp de 35 de ani si a formatduhovni-ceste numerosi tineri, n fruntea crora era si viitorul Arhimandrit CleopaIlie.

DIN ISPITELE DE NCEPUT ALEFRATELUI CONSTANTIN

Pe cnd fratele Constantin era cu ascultarea la vite, sttea n chilie cu un alt frate, penume Nicolae, cruia i plcea ordinea si curtenia. Venind odat de la ascultare,Constantin s-a descltat de opinci si a intrat n chilie, fr a se scutura pe haine.Fratele Nicolae, cum l-a vzut, i-a dat o palm c nu pstreaz curtenia.

Atunci Constantin s-a dus la fratii si mai mari, descult si dezbrcat cum era, si le-aspus ce i s-a ntmplat, iar ei i-au zis, mustrndu-l: ''Frate Constantin, unde suntrnile lui Hristos pe trupul tu?''

Mai trziu ne spunea Printele Cleopa: ''Iat asa m-au mngiat fratii mei mai mari!Si, neavnd un adpost, m-a luat fratele Vasile, stuparul schitului, si m-a gzduitpentru o vreme ntr-o cmar unde tinea ramele de la stupi''.

Mai spunea Printele Cleopa: ''Cnd eram tnr, veneam de la grajd si m odihneampn la miezul noptii. Eram patru ucenici la Petru Ganea. El avea o chilie si totidormeam jos, pe rogojini, c erau putine chilii. Era unul Simion, unul Nistor, unulPavel si eu.

''No, mi Costache, mi Nistor, no, mi Simioane, mi Pavele, auzit-ati mi voiglasul arhanghelului?'' Cnd suna clopotul noaptea. ''No, mi coconi, haideti la


17/120

rugciune!'' C noi dac nu mergeam la Utrenie, a doua zi nu ne ddea mncare.

''No, Costache, ia-ti opincile!'' Atunci era iarn si eu ca s nu m mai ncalt, caveam opinci, fugeam descult la paraclis. Obielele erau puse pe-acolo prin chilie pesob; toate erau ude. Paraclisul era unde-i aghiasmatarul acum. Stteam descult

acolo si el zicea btrnului Ioanichie Moroi: ''No, printe staret, bietul sta st ncolt dup us, no si descult fuge prin zpad. No, o s se mbolnveasc!''

Dar btrnul Ioanichie zicea: ''Las-l mi, s se nevoiasc!''''.

IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL

Umblnd fratii Vasile si Constantin cu oile prin pdurile Sihlei, au ntlnit maimulti clugri pustnici n apropiere de pestera Sfintei Teodora si de Rpa lui Coroi,la trei kilometri de Sihla.

Odat au aflat un bordei pustnicesc sub rdcinile brazilor din adncul muntilor. Aubtut n us, dar n-a rspuns nimeni. Intrnd nuntru, au vzut o mas si o hrtie peea unde scria: ''Aici locuieste jivina pmntului, D.C.''. Unul dintre frati a zis: ''Ctirobi ascunsi are Hristos n pdurile acestea!''

Dup cteva zile au aflat taina bordeiului, cci a sosit ntr-o sear la stna Sihstrieiprintele ce se nevoia n acea colib, Ierodiaconul Cristofor. A venit cu o traist nspate, unde purta craniul unui sfnt pe care l aflase n pdure n chip minunat sicare rspndea o bun mireasm. Apoi Ierodiaconul Cristofor a mers mpreun cufratii de la stn la egumenul Sihstriei, Protosinghelul Ioanichie, si i-a spus cum aaflat acele moaste pe care le purta la sine, zicnd:

''Pe cnd m ntorceam de la Schitul Sihla la bordeiul meu de sub Rpa lui Coroi,unde am slujit Sfnta Liturghie cu egumenul Schitului n ziua Sfntului Prooroc IlieTesviteanul, am adormit pe potec, sub un brad. Deodat, o mn nevzut m-asculat din somn. Nevznd pe nimeni, am adormit din nou. Dup putin timp, iarsim-a desteptat cineva si am vzut n vzduh un cuvios care mi-a zis: ''PrinteCristofor, mergi o sut de pasi la dreapta si vei gsi lng o pester mic osemintelemele. Te rog s iei numai craniul meu si s-l porti toat viata la sfintia ta cabinecuvntare, iar celelalte oase s le ngropi n pmnt''.

Atunci am fcut Sfnta Cruce si am plecat s aflu acele sfinte moaste. Cum le-amaflat, am nceput s m rog, apoi le-am srutat, am mplinit porunca si am plecat cucraniul la bordei. M simteam foarte fericit si plin de bucurie duhovniceasc. Darm gndeam al cui era acest craniu. Rugndu-m mult, mi-a aprut nainte cuviosulsi mi-a zis: ''Printe Cristofor, ti multumesc c mi-ai ngropat osemintele si ai fcutascultare, lund craniul meu. Iar dac doresti s afli numele meu, m numescIeroschimonahul Pavel''. Era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla''.


18/120

Acest cuvios ierodiacon a zbovit trei zile la Schitul Sihstria, svrsind zilnicSfnta Liturghie mpreun cu egumenul Ioanichie, si toti au srutat sfintele moasteale Cuviosului Pavel.

Apoi Printele Cristofor a plecat napoi n pdure, ducnd si craniul pustnicului.

Zadarnic au ncercat printii din Sihstria s-i gseasc mcar bordeiul, cci nimeninu l-a mai aflat. Se vorbeste n traditia locului c ntre Schitul Sihla si Rpa luiCoroi din apropiere este un loc tinuit de Dumnezeu, pe care nimeni nu-l poatedescoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor multi sihastri sfinti. Poate acolos fi adormit si Printele Cristofor cu craniul Cuviosului Pavel n bratele sale.

PUTEREA PSALTIRII

Ne spunea Printele Cleopa cum au cltorit toti cei trei frati la Cernuti, n varaanului 1930. ntruct Gheorghe a fcut armata acolo, au hotrt s se duc mpreunpentru a ridica livretul militar al acestuia.

Lund binecuvntare de la Printele Ioanichie, egumenul schitului, au plecat pe josde la Neamt spre nordul Moldovei. Pe cale au rnduit s mearg la distant de 10-15 pasi unul de altul pentru a repeta nencetat rugciunea inimii si a zice pe de rostPsaltirea lui David.

Primul popas l-au fcut la Mnstirea Sfntul Ioan cel Nou de la Suceava. Apoi,plecnd spre Cernuti, au ajuns ntr-un sat din judetul Dorohoi si nu gseau loc sdoarm peste noapte. Dar o femeie credincioas, v-zndu-i strini, i-a ntrebat:

- Ce doriti, fratilor?

- Cutm o cas s gzduim peste noapte si nu gsim!

- Avem noi o cas la marginea satului, n care nu locuieste nimeni. Dar nu stiu deveti putea dormi n ea, cci este bntuit de diavoli, din cauza unor vrjitoare!

- Dac ne primiti, noi dormim n ea!

- Bine, fratilor, hai s v duc acolo.

Ajungnd n acea cas, fratii au mncat ceva si, fiind obositi, s-au culcat. Dupputin odihn, duhurile rele i-au sculat din somn, fcnd mult zgomot. Atunci, fratiiau scos Psaltirea, au aprins lumnri si s-au rugat toti trei cteva ore. La nceput seauzeau zgomote, strigte si tipete. Apoi, rugndu-se fratii struitor, diavolii au fugitrusinati de puterea psalmilor.

Ctre ziu au atipit iarsi putin, dar demonii n-au mai ndrznit s se apropie.Dimineata, venind stpna casei, i-a ntrebat cum au dormit si, aflnd cele petre-cute, a cerut sfat cum ar putea s-si izbveasc casa de duhurile rele. Fratii i-au spus


19/120

s citeasc seara, la miezul noptii si dimineata Psaltirea, s fac preotul aghiasm ncas, s posteasc, s fie spovediti si asa demonii vor fugi.

Ajungnd fratii la Cernuti, si-au luat actele necesare de la regiment si s-au ntorsiarsi prin acelasi sat unde au poposit peste noapte. Stpna casei i-a primit cu

bucurie si le-a mrturisit c de cnd s-au rugat ei, casa nu i-a mai fost bntuit dediavoli. Atunci a nteles femeia ce mare putere are Psaltirea mpotriva duhurilornecurate si a vrjitoarelor.

NEVOINTA FRATELUI VASILE

Timp de trei ani de zile, rasoforul Vasile, fratele mai mare al Printelui Cleopa, aavut ascultare la stn. El era asa de blnd si plin de dragoste, nct l iubeau toti,pn si oile si cinii si psrile cerului.

Nevointa lui era aceasta: n fiecare zi mnca o singur dat, dup-amiaz, la ora trei.

Stia Psaltirea, cele sapte Laude si mai multe acatiste pe de rost si le zicea zilnic,mergnd dup oi cu capul descoperit. Noaptea fcea cinci sute de metanii si citeaVietile Sfintilor, cugetnd mereu la judectile Domnului.

O alt nevoint a acestui suflet iubitor de Hristos era purtarea de grij pentrupustnicii din pdure. Pe atunci se nevoiau n jurul Sihstriei si al Schitului Sihlapeste 40 de pustnici, clugri si maici. Fratele Vasile era prietenul pustnicilor. Cndntlnea vreunul prin munti si pduri, chiar de nu-l cunostea, i fcea metanie si izicea: ''Binecuvinteaz-m, printe, si te roag lui Dumnezeu pentru mine,pctosul! Aveti nevoie s v dm ceva de mncare de la stn?''

Dac pustnicul ncuviinta, fratele Vasile i aducea a doua zi brnz, cartofi, legume,sare si fin. Si avea numerosi sihastri pe care i cunostea si i cerceta la bordeielelor.

Odat a ntrebat pe un sihastru:

- Printe, ce s fac s m mntuiesc?

- Frate Vasile, a zis btrnul, roag-te mereu, f ascultare cu dragoste si s aismerenie. De vei pzi acestea trei, cu sigurant te mntuiesti!

PROFETIAEPISCOPULUI SFNT IOAN


20/120

n toamna anului 1930, rasoforul Vasile pstea oile mpreun cu fratele suConstantin, pe obcina Muntilor Sihlei. Vasile mergea naintea oilor si se ruga, iarConstantin mergea n urma lor. n ceasul acela a trecut pe acolo un pustnic sfnt siminunat, Episcopul Ioan, nsotit de un diacon. El fugise de la Kiev, prin anul 1918,

din cauza prigoanei ateiste. Dup ce i-a binecuvntat pe amndoi, Episcopul Ioan,fiind nainte vztor, a zis ctre fratele mai tnr prin diacon, care stia limbaromn:

- Frate Constantin, spune-i fratelui Vasile s se pre-gteasc si s mearg nainte, care de fcut o cale lung!

Diaconul a tradus aceste cuvinte fratelui Constantin. Apoi fericitul episcop a plecatspre Sihla la duhovnicul su, Ieroschimonahul Vasian, care era pustnic aproape depestera Sfintei Teodora. Constantin ns n-a nteles ce nsemnau vorbeleepiscopului. Dar, ntlnindu-se cu fratele su, care era n fruntea oilor, i-a spus

cuvintele acelui pustnic sfnt.Fratele Vasile a nteles profetia Episcopului Ioan, si anume, c trebuie s sepregteasc pentru ceasul mortii, care se apropia.

SFRSITUL MINUNATAL FRATELUI VASILE

n primvara anului 1931, acest smerit asculttor si frate mai mare al PrinteluiCleopa s-a mbolnvit si a fost adus n schit. Odat, iesind de la Sfnta Liturghie sirugndu-se n fata bisericii, a avut o vedenie nfricostoare. De fric a nceput aplnge si a striga cu glas tare:

- Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-m c m bat diavolii! Nu m lsa!

Iar ctre printii care s-au adunat n jurul lui a zis:

- nchinati-v, printilor! nchinati-v c, iat, Stpna noastr a venit! MaicaDomnului este de fat, cu Mntuitorul n brate! Iat-o deasupra noastr!

- Frate Vasile, de ce ai strigat asa de tare? l-au ntrebat clugrii.

- Printilor, pe cnd m rugam n fata bisericii, deodat a aprut o ceat de diavolifoarte fiorosi cu toiege de foc n mini, care au nceput s m bat cumplit si sstrige: ''n zadar te mai rogi, c nu te-ai mntuit! Tu esti al nostru, c esti pctos!''Atunci am nceput a striga cu ndejde ctre Maica Domnului. n clipa aceea s-acobort din cer un nor alb, plin de lumin, pn deasupra bisericii. Iar n nor amvzut pe Maica Domnului cu pruncul n brate, zicndu-mi:

- Nu te teme, c de acum mai ai trei zile si vii la noi! Apoi Mntuitorul ne-a


21/120

binecuvntat pe toti si norul s-a ridicat la cer... Printilor, mare putere si ndrznealare Maica Domnului naintea Mntuitorului nostru Iisus Hristos si foarte multascult rugciunile ei!

La urm i-a zis egumenul Ioanichie:

- Frate Vasile, s nu te nsele vrjmasul! Ia aminte de sine si-ti pzeste mintea, cmulte sunt cursele lui!

Apoi a zis ctre ceilalti frati:

- Dac dup trei zile fratele Vasile se va duce dintre noi, ntr-adevr MaicaDomnului i s-a artat! Iar dac nu, atunci a fost nselat de diavoli!

Dup trei zile, exact la aceeasi or, rasoforul Vasile Ilie a adormit n pace, curugciunea pe buze.

Cine stie cti pustnici sfinti se rugau n clipa aceea pentru odihna sufletului su!

NEVOINTA SI SFRSITULMONAHULUI GHERASIM ILIE

Monahul Gherasim Ilie era fratele mai mare al Printelui Cleopa. El a pscut viteleschitului patru ani de zile, fiind un suflet foarte nevoitor si singuratic. Dupprimirea schimei monahale, Printele Gherasim si-a nmul-tit nevointa. Repetazilnic Psaltirea si cele sapte Laude pe care le stia pe de rost, iar noaptea fcea sutede metanii cu rugciunea lui Iisus. Era un suflet foarte rvnitor, tainic, si avea mareevlavie ctre Maica Domnului. Vorbea putin si avea darul lacrimilor.

Printele Gherasim purta cu sine ntotdeauna icoana Maicii Domnului. O nveleantr-un servet curat, o punea n traist, alturi de Vietile Sfintilor, si pleca cu vitelela pscut. n pdure agta icoana n trunchiul unui fag, citea Acatistul Bunei Vestirisi fcea metanii.

Odat, pe cnd se ruga, a nceput a plnge tare naintea icoanei Maicii Domnului.Trecnd pe acolo un pdurar, l-a ntrebat:

- Ce ti s-a ntmplat, printe, de plngi asa?

- M-am lovit la un picior.

- Las, frate, c o s-ti treac!

- S dea Dumnezeu s-mi treac!

Acest tnr ostas al lui Hristos avea si o alt ne-voint de tain. Totdeauna cugeta la


22/120

moarte si la ceasul nfricosatei judecti. Cnd auzea c vreun printe este greubolnav, se ducea lng el, l mngia, se ruga pentru dnsul, i citea din sfintelecrti, apoi ncepea s verse lacrimi.

- De ce plngi, Printe Gherasim? l ntreba cel bolnav.

- Plng pentru c mi se apropie ceasul mortii, iar eu nc nu m-am pregtit!

Monahul Gherasim se ducea uneori noaptea n cimitir si acolo se ruga si plngeasingur la mormintele printilor. Iar n chilie si fcuse, n loc de pat, un sicriu, ncare se odihnea cteva ceasuri.

Despre el ne mai povestea Printele Cleopa: ''Iubitul meu frate, Gherasim, stiaPsaltirea cu tot cu Cntrile lui Moise si cu Pomelnicul si cu Paraclisul MaiciiDomnului, din scoart n scoart. El a umblat trei ani cu vacile. Stia Psaltirea toat,toat, de la Fericit brbatul , pn la terminare. Sracul, mare lupt a avut. l

auzeam cum se certa cu diavolii. Ei i luau metaniile, l trgeau de pr si i ziceau:''Ce ai cu noi? Ne arzi cu psalmii!''. Iar el plngea. Noaptea cnd i era somn siddea niste palme, zicnd: ''Nu dormi, calule! Uite sicriul!'' Sicriul era rezemat desob. Nu dormea. Pn la Utrenie fcea 500 de metanii si zicea pn la zececatisme.

Eu dormeam. Nu-mi plcea mie s fac atta rugciune. Numai ce zicea: ''Scoal!Hai la Utrenie!'' El nu dormea pn la Utrenie. Dup Utrenie se culca n sicriul dinchilie pe niste paie, punndu-si o cioat sub cap. ntr-o zi i-a zis un printe: ''Ctesicrie de acestea o s putrezeasc pn vei muri sfintia ta!'' El a rspuns: ''Eu cred nbunul Dumnezeu - a rspuns el - c acesta mi va fi mie casa de veci!''

Dormea trei ore, cel mult patru, dup Utrenie. Eu m-am dus la staret, spunndu-i:''Printe staret, eu nu mai pot sta cu Gherasim! Toat noapte se bate cu palmele,plnge!'' Uneori ncepea s plng si plngea cte dou ceasuri, de credeai c sarecmasa de pe el, dar dup ce se nevoia tare. ''M, biete - a zis btrnul - las-l, mi!la are lucrarea lui. Tu nu stii ce-i cu el. El are mare lucrare cu Psaltirea. Are lupte''.

De aceea n-a trit mult nici el, nici fratele Vasile, nici Costandie Uricaru. Si acelastia Psaltirea pe de rost. Stii de ce? Auzi ce zice paremia: Rpitu-s-au, ca s nuschimbe rutatea mintea lor...!''

Asa a trit Printele Gherasim. Odat s-a mbolnvit si i-a zis egumenul:

- S-ti aducem un doctor ca s te faci sntos?

Iar el i-a rspuns cu lacrimi:

- Iertati-m, printilor, eu m-am rugat lui Dum-nezeu s-mi dea necaz si boal,numai s m mntuiesc. Deci, dac El a fcut mil cu mine, eu s m mpotri-vesc?


23/120

Lsati-m n mna si n voia lui Dumnezeu, c boala este spre mntuirea mea!

Fiind bolnav, Printele Gherasim nu mai putea veni la biseric. Dar de la SfntaLiturghie nu lipsea. l aduceau fratii pe o ptur si l asezau jos n pronaos.

- Printe Gherasim, i spuneau ceilalti, de ce nu stai la chilie pn te faci mai bine?- Printilor, iertati-m pe mine, pctosul. Am venit s mai ascult o SfntLiturghie! Poate aceasta este ultima din viata mea! C nici o slujb nu-i mai denevoie pentru mntuirea noastr dect dumnezeiasca Liturghie!

ntr-o zi a murit un clugr btrn. Atunci Printele Gherasim a zis ctre toti culacrimi: ''S stiti, printilor, c dup Printele Vasile, mie mi vine rndul s plecdin viata aceasta''.

ntr-adevr, n ziua de 14 septembrie 1933, la nltarea Sfintei Cruci, mult

nevoitorul Gherasim si-a dat sufletul n minile lui Hristos, culcat n sicriul pe caresingur si-l fcuse. Sub cpti i s-a gsit aceast scrisoare adresat fratelui su maimic:

''Iubitul meu frate Constantin, s stii c pe frtia ta te va tine Dumnezeu mai mult naceast viat. Deci te rog s nu m uiti pe mine, pctosul, la sfintele rugciuni.Cci si eu, cu multe lacrimi, m-am rugat lui Dumnezeu pentru tine si pentru totifratii, s v aduc Domnul pe calea mntuirii!''

VEDENIILE MINUNATE ALEFRATELUI CONSTANTIN

Cnd se mplineau 40 de zile de la moartea fratelui su Gherasim, Constantin citeala Psaltire si tinea post, rugndu-se pentru mntuirea lui.

Odat a atipit putin si a vzut c mormntul fratelui su, din cimitirul vechi de lngbiseric, s-a deschis si capacul de pe sicriu s-a dat la o parte; iar de la Sfntul Altara nceput s curg peste mormnt un izvor cu ap limpede ca cristalul si chipulfratelui se fcea alb ca zpada. Atunci Gherasim s-a desteptat ca din somn si a spus:''Frate Constantine, rugciunile Bisericii m-au mntuit...''.

n acelasi an, dup mutarea la Domnul a fratilor si, Constantin era foarte ntristatpentru sfrsitul lor att de timpuriu. Dar se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu s-idescopere unde anume sunt sufletele lor. Si iat, ntr-o sear a adormit n chilia sa sinu s-a mai desteptat pn dimineat.

Dup ce s-a trezit, sufletul su era foarte linistit si mpcat. Apoi s-a dus laegumenul schitului si i-a spus vedenia care o avusese n noaptea aceea. Zicea c s-antlnit cu fratii si, Vasile si Gherasim, mpreun cu surorile sale plecate laDomnul, ntr-o grdin minunat plin de flori si bun mireasm, cu pomi ncrcati


24/120

de roade, unde psri ceresti cntau laude lui Dumnezeu. Toat noaptea aceea apetrecut-o mpreun cu fratii si plimbndu-se mpreun si cntnd cu multbucurie duhovniceasc n grdina Raiului!

La urm fratii si-au luat rmas bun de la el si, promitndu-i c se vor ruga pentru

dnsul ca s fie cu totii mpreun, l-au ndemnat s fac ascultare si s se roagenencetat, c dup o vreme va fi povtuitor de suflete si apoi va veni si el lng ei.Apoi s-au deprtat sltnd de bucurie, iar Constantin s-a desteptat din somnul suadnc. Era deja ora 5 dimineata.

FRATELE CONSTANTINPARACLISIER

Pe cnd era paraclisier, n anul 1932, Printele Cleopa a fost martor ocular la ctevaminuni petrecute n timpul Sfintei Liturghii, n biserica Schitului Sihstria. Iat cene povestea el:

''S vedeti ce-am ptit aici cu un preot foarte bun, Calistrat Bobu. Ca duhovnic, atrecut odat pe la o maic care se nevoia n pdure. Pe atunci n pdure erau vreo 50de pustnici. Ea i-a spus Printelui Calistrat: ''La voi nu se pogoar Duhul Sfnt, cati trecut pe stilul nou!'' De atunci, Printele Calistrat era n ndoial.

Odat, pe cnd eram paraclisier, am observat c anafora de la staret era alb sidulce, iar cea de la Printele Calistrat era verzuie si acr. Atunci l-am ntrebat pePrintele Ioanichie:

- Printe staret, de ce cnd slujeste printele Calistrat, anafora este verzuie si acr?

- Mi, biete, slujeste cu ndoial! S-a dus la o pustnic din pdure si ea i-a spus cnu vine darul Duhului Sfnt la Liturghie din cauza calendarului. Si i-am spus c ares-o pteasc, fiindc el se ndoieste c nu vine Duhul Sfnt!

Odat Printele Calistrat svrsea Sfnta Liturghie si cnd a chemat harul DuhuluiSfnt, numai ce vede c agnetul s-a fcut carne si curgea snge pe Sfntul Disc si peSfntul Antimis. Iar cnd s-a uitat n Sfntul Potir a vzut snge. Atunci m-a chematpe mine:

- Frate Constantin, ia vino ncoace! Ce vezi?

- Vai, printe Calistrat! Sfnta mprtsanie s-a fcut carne si snge!

Atunci m-a trimis s-l chem pe printele staret. Staretul, cnd a venit, a pus s seciteasc Psaltirea la stran si a zis:

- Ei! Printe Calistrat, acum crezi c vine Duhul Sfnt si preface Darurile?


25/120

- Iart-m, printe! Si a czut n genunchi.

- Ia uite! A venit Duhul Sfnt? S-a fcut carne? S-a fcut snge? Te mai ndoiesti deacum, printe?

- Cred, printe staret. Te rog, iart-m!- Ia si strnge Sfintele Taine!

Apoi a fcut cu dalta o gaur n piciorul Sfintei Mese, c Sfnta Mas esteMormntul Domnului, si a ngropat acolo Sfintele Taine, cum ne nvat SfintiiPrinti. Iar potirul l-a sfintit din nou si l-a splat la spltoarea din Altar mpreuncu Sfntul Antimis. Si am stat cteva ore pn s-a citit Psaltirea toat. Apoi anceput din nou rnduiala Sfintei Liturghii, continund de la Proscomidie: ''Si unuldin ostasi cu sulita coasta Lui a mpuns ''. Si asa s-a svrsit Sfnta Liturghie si nu s-a mai repetat acea minune.

- Acum crezi? i-a zis staretul.

- Cred, printe!

Apoi, Printele Ioanichie i-a dat canon 40 de zile si i-a zis: ''De ce nu crezi, cnd euti spun, si te duci la babe s te nvete despre calendar?'' Asta s-a petrecut n anul1932.

Tot pe atunci am fost martor la o alt ntmplare minunat n timpul SfinteiLiturghii.

Odat, cnd slujea staretul Ioanichie Moroi, dup sfintirea Darurilor, a srit dinSfntul Potir un strop din Sfntul Snge pe Sfntul Antimis. Acel strop a nceput sstrluceasc, apoi s rspndeasc raze. Atunci Staretul Ioanichie a strigat ctremine:

- Frate Constantin, ia vino ncoace!

Venind eu, mi-a zis staretul:

- Ce vezi aici pe Sfntul Antimis?

- Vd o pictur din Sfntul Snge. Strluceste att de tare, nct aproape nu m potuita.

Atunci staretul mi-a zis:

- Vezi cui i slujim noi? De aceea s fii cu mare fric si evlavie n Sfntul Altar!


26/120

Apoi, egumenul Ioanichie s-a mprtsit cu acea pictur din Sfntul Snge.

Mai trziu, pe cnd aveam tot ascultarea de paraclisier, n mnstire era un preotcare slujea si avea ulcer. Din aceast cauz nu putea suferi fumul de la cdelnit.

Acest preot de mai multe ori mi-a spus s fiu mai atent si s pun tmie mai putin;dar eu, din neatentie, greseam mereu. Preotul, vznd aceasta, nu mi-a mai spus, darse mhnea n sinea lui. De aceea, ntr-o noapte, dup ce am venit de la Utrenie si m-am culcat, am avut o vedenie nfricosat si l-am vzut pe preot nconjurat de raze delumin.

Atunci mi-am dat seama c avea o viat sfnt, am alergat repede la el si i-am cerutiertare. Apoi am mers la staret, atunci noaptea, si m-am mrturisit, spunndu-migreseala''.

FRATELE CONSTANTIN

PICTOR DE ICOANEPovestea Printele Cleopa, zicnd: ''Pe cnd eram frate, aveam talent la pictur. Mnvtase pictura icoanelor un clugr, Nil, de la Mnstirea Secu. Dup ce amdeprins desenul si pictura cu acuarele, am nceput cu vopsele. Uneori veneaegumenul la chilia mea, se uita cum pictez si i plcea. Dar eu ncepusem s mispitesc de bani, c singur mi cumpram vopselele si cele de nevoie pentru pictareasfintelor icoane.

Odat a venit printele staret la mine si m-a ispitit:

- Ce pret are icoana aceea?

- Nu are pret, preacuvioase! i-am rspuns.

- Pe aceea, frate Costic, s-o tii la pret c este frumoas! m ncerca btrnul.

Cnd am vzut eu c trebuie s m tocmesc cu oamenii si s am bani, m-am temuts nu m biruiesc de mndrie si de iubire de argint. Apoi, ntr-o zi a venit PrinteleChiriac, economul schitului, la chilia mea si mi-a zis: ''Frate Costic, las pictura sihai la ascultare!'' Deci am lsat toate si am fost trimis s pasc oile.

Asa m-am izbvit atunci de dou pcate - de mndrie si de iubirea de argint!''


27/120

MONAHUL GALACTION ILIE,CEL DINTI PARINTE DUHOVNICESCAL FRATELUI CONSTANTIN

Acest clugr mbunttit, originar prin strmosii si din Slistea Sibiului, s-a

nscut n comuna Pipirig-Neamt, din printi sraci. n tinerete a fost cioban la oilesatului.

Apoi, dorind s urmeze lui Hristos, n anul 1918 a intrat n nevointa clugreasc laSchitul Sihstria, primind tunderea n monahism n anul 1925. Aici a avut aceeasiascultare binecuvntat, pstorind oile schitului timp de 25 de ani. Acest cuviosprinte era un mare nevoitor. El a contribuit mult la formarea duhovniceasc afratelui Constantin Ilie - viitorul Printe Cleopa -, care i-a fost ucenic la stn ntreanii 1930-1942.

Iat cteva din ostenelile acestui btrn binecuvntat de Dumnezeu:

Spunea ucenicul su, fratele Constantin, c printele Galaction nu mnca niciodat,pn nu-si fcea obisnuitul canon clugresc. Cnd l chemau fratii la mas,btrnul rspundea: ''Iertati-m, fratilor, eu nu mi-am fcut pe astzi datoria ctreDumnezeu. Deci cum s mnnc dac nu mi-am fcut datoria?''

Apoi printele se retrgea n pdure, si termina rugciunile si metaniile si pe urmsttea la mas.

Spunea iarsi ucenicul su c btrnul nu mnca miercurea si vinerea pn seara,dup ce rsreau stelele. Atunci printele si fcea semnul Crucii, cerea iertare de latoti, lua anafor si apoi mnca linistit. Odat l-a ntrebat ucenicul:

- Printe Galaction, ziua este mare si sfintia ta esti slab si btrn. Nu ar fi bine sdezlegi cu masa mai devreme?

- Frate Constantin, ascult ce mi-a spus printele Atanasie din Mnstirea Neamt.Odat, un sfnt a vzut cum era dus un mort la groap, iar naintea si n urmasicriului mergeau doi ngeri frumosi. Atunci sfntul i-a ntrebat: ''Cine sunteti voi?''Iar ngerii au rspuns: ''Eu m numesc ''Miercurea'' si eu ''Vinerea''! Am venit aicicu porunca Domnului s ajutm acest suflet, care n toat viata a postit miercurea sivinerea n cinstea patimilor lui Hristos''. De cnd mi-a spus printele Atanasieistoria aceasta, n-am mai mncat nimic n aceste zile, ca s-mi ajute si mie SfntaMiercuri si Sfnta Vineri n ceasul mortii.

Acest smerit printe, dac vedea pe cineva trecnd pe lng stn, ndat ziceaucenicului su:

- Du-te, frate Constantin, si cheam pe omul acela s stea la mas cu noi, c aici laoi este izvor si, dac nu dai deloc din el, izvorul seac. Iar dac dai cte ceva,


28/120

Dumnezeu tine oile sntoase si nu se cunoaste de unde dai, c este binecuvntareaDomnului peste noi.

Mai spuneau ucenicii lui c n-au vzut niciodat pe printele Galaction s mnncesingur sau pe ascuns. Dac primea ceva de mncare din mnstire, nu gusta nimic

pn nu venea la stn. Aici i chema pe toti si mprtea egal la fiecare.- De ce nu mnnci niciodat singur, printe Galaction? l ntrebau fratii. Iar el lerspundea:

- Mare primejdie este pentru clugr s mnnce pe ascuns! Apoi, cu inima plin depace, aduga:

- Ei, fratilor, dragostea si cu frtia mult ntrece bogtia!

Printele Galaction era cel mai srac clugr din mnstire. Avea un singur rnd de

haine, un cojoc si cteva schimburi. Odat l-a ntrebat ucenicul:- De ce nu-ti faci si sfintia ta niste haine bune, cum au ceilalti printi? Iar btrnul i-a zis:

- Frate Constantin, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am ntlnit umblnd cuoile pe munte. Acela mi-a spus: ''Printe Galaction, s ai atta avere ct s o potiduce odat n spate, cnd te muti dintr-un loc n altul''. Apoi mi-a adugat: ''S nu-tirmn niciodat canonul de metanii, s zici nencetat rugciunea lui Iisus si s tempaci cu toti mai nainte de asfintitul soarelui! De vei pzi toate acestea,Dumnezeu ti va face parte de mntuire!''

Alt dat a ntlnit btrnul n pdure un pustnic sfnt si l-a ntrebat:

- Spune-mi, printe, cnd va fi sfrsitul lumii?

Iar cuviosul sihastru, suspinnd, i-a rspuns:

- Stii cnd va fi sfrsitul lumii? Cnd nu va mai fi crare de la vecin la vecin! Adicatunci cnd va lipsi dragostea dintre oameni!

Seara, obisnuia Printele Galaction s pun pe frati la citit, din Pateric si din SfntaScriptur, c foarte mult dorea s asculte cuvntul Domnului.

Odat a zis ucenicului su:

- Frate Constantin, te rog mai citeste din Sfnta Scriptur despre rbdarea lui Iov!

Ct timp fratele Constantin citea, Printele Galac-tion lcrima. Apoi a adugat:


29/120

- Iat, acesta a fost un om mare pe lume, c n-a crtit naintea lui Dumnezeu cnd i-a luat attea oi, attea vite si copii. Dar eu, pctosul, ct sunt de slab n credint!C dac se mbolnveste sau piere vreo oaie, nici nu pot mnca n ziua aceea!

- De ce nu poti mnca atunci, Printe Galaction? l ntreba ucenicul.

- Apoi mai am curaj s mnnc, cnd vd c Dumnezeu pedepseste turma pentrupcatele mele?

Dup 12 ani de ascultare la oile mnstirii si la alte ascultri, n vara anului 1942monahul Cleopa Ilie a fost ales loctiitor de egumen la Sihstria, iar btrnulGalaction a rmas cu alti ucenici la oi.

n toamna anului 1946, dup aproape 30 de ani de ascultare, Printele Galaction si-arupt un picior. Pe cnd zcea n pat si si astepta sfrsitul, a auzit c a murit unclugr, anume Nazarie. Deci a spus fostului su ucenic, Printele Cleopa, care

acum devenise staret:- V rog, printe staret, s nu-l ngropati pe Printele Nazarie fr mine! Nu faceticheltuial de dou ori! Mine sear, la ora sase, m voi duce si eu din viata aceasta!

A doua zi, la ora prevestit, Printele Galaction, bunul ostas al lui Hristos si-a datduhul n minile Domnului. n ziua aceea mplinea 64 de ani! Asa s-a svrsit acestfiu al ascultrii, printele sufletesc de la oi al Arhimandritului Cleopa Ilie!

LA OILE SIHASTRIEI

Printele Cleopa ne povestea: ''n anii n care am fost cioban la oile schituluimpreun cu fratii mei, am avut mari bucurii duhovnicesti. Stna, oile, trirea nliniste si singurtate pe munte, n mijlocul naturii, mi-au fost scoal de clugrie siteologie.

Atunci am citit eu Dogmatica Sfntului Ioan Damaschin, Teologhicon sauDescoperirea adevratei credinte ortodoxe. Mi biete, att de drag mi-era. Cnd senclzea vremea, crlanii, berbecii, se bgau n tufe. Era otav n Poiana Ciresului sistteau acolo. ''Stati acolo!'' le ziceam eu si citeam Dogmatica.

Cnd vedeam cele scrise despre Preasfnta Treime, deosebirea ntre nger, om siDumnezeu, despre nsusirile Preasfintei Treimi, cnd citeam despre Rai, despre iad- dogmele Sfntului Ioan Damaschin - uitam ziua s mnnc.

Era un bordei vechi n care m adposteam si unde mi aducea cineva din mnstiremncare. Si seara cnd veneam, m ntrebam: ''Eu oare am mncat azi?'' Vedeammncarea acolo si ziceam: ''N-am mncat!'' Toat ziua m ocupam cu DogmaticaSfntului Ioan Damaschin. Erau brnduse pe acolo, c era toamn, si puneam cte obrndus zloag la carte. Ct am fost la oi si la vaci, am citit: Sfntul Macarie


30/120

Egipteanul, Sfntul Macarie Alexandrinul, Vietile Sfintilor - care le aveam toate 12volumele cumprate de acas, de la Mnstirea Cozancea. Le-am avut n traistcnd am venit la mnstire. Citeam si mi se prea c trece ziua ca un ceas. Si VietileSfintilor, foarte te ntresc. Foarte.

Asa, mi copii, totdeauna s ai o carte cu tine. Citeste Acatistul Mntuitorului, aMaicii Domnului, zi rugciunea ''Doamne Iisuse''. Si s ai si ceva de ploaie.

n acesti ani m-am rugat mult si am citit Sfnta Scriptur si alte numeroase scrieriale Sfintilor Printi, precum: Patericul, Scara Sfntului Ioan Scrarul, crtileSfntului Teodor Studitul, Sfntului Isaac Sirul, Sfntului Efrem Sirul, PutulSfntului Ioan Gur de Aur, Exaimeronul Sfntului Vasile cel Mare si altele. Crtileacestea le mprumutam din bibliotecile Mnstirilor Neamt si Secu si le purtam cumine n desag, cu oile pe munte.

Dup ce terminam pravila, scoteam crtile Sfintilor Printi si citeam lng oi pn

seara. Si parc-i vedeam pe Sfintii Antonie, Macarie cel Mare, Ioan Gur de Aur siceilalti cum mi vorbeau. Pe Sfntul Antonie cel Mare l vedeam cu barb alb,mare, cu un chip luminat si mi povestea, nct tot ce-mi spunea se ntiprea nmintea mea, precum ai scrie cu degetul pe cear. Tot ce am citit atunci nu mai potuita.

Mai trziu am nceput si eu s scriu crti, dar, fiindc le-am scris frbinecuvntare, le-am dat foc. Mergnd la printele staret Ioanichie si spunnd ce-am fcut, el mi-a dat binecuvntare, zicnd: ''S scrii tot''''.

RUGACIUNE SI ASCULTARE

Pe cnd era la oi, fratele Constantin a citit ntr-o carte c orice clugr trebuie sciteasc cele sapte Laude. De aceea le-a nvtat pe de rost. Dar nu putea s le zic,cci oile l necjeau. Atunci s-a dus la printele staret Ioanichie si i-a spus c nupoate face Ceasurile (Laudele). Iar staretul l-a ntrebat: ''Cu a cui binecuvntare le-ai nvtat si cine te-a pus s faci Ceasurile? Tu s citesti Rugciunile de dimineat siAcatistul Maicii Domnului, iar seara Rugciunile spre somn si Paraclisul MaiciiDomnului, si n tot timpul s zici ''Doamne Iisuse ''. Iar Ceasurile le svrseste Biserica pentru toti, cci se citesc zilnic la stran''.

CUM S-A VINDECATFRATELE CONSTANTIN

ntr-o primvar Constantin a avut hemoragie, fiind bolnav de plmni. AtunciPrintele Galaction, care rspundea de stn, l-a trimis s scoat rdcini de urzic,s le fiarb si s bea zeama. Fcnd asa, s-a vindecat.

Dup mai multi ani, ajungnd staret la Sihstria, s-a dus la Bucuresti cu uneletreburi si a vorbit credinciosilor n aceeasi zi n patru locuri. Stiind c a fost bolnav


31/120

de plmni, o credincioas s-a mirat de unde are atta putere si l-a dus la doctorulAtanasiu, care, fcndu-i raze, l-a ntrebat: ''Ce ai fcut matale, printe, c ti-acrescut un plmn nou?'' Iar printele i-a spus cum a but zeam de rdcini deurzici si cu ajutorul lui Dumnezeu s-a fcut sntos.

O MINUNEA SFNTULUI IOAN CEL NOU

Odat, fratele Constantin a plecat peste munte la sora sa, Ecaterina, de laMnstirea Agapia Veche. n pdure, la locul numit Poiana Trapezei, s-a vzutnconjurat de o turm mare de porci mistreti, fiind amenintat de moarte. Vznd cse apropie de el, a nceput s cnte cu voce tare condacul Sfntului Ioan cel Nou dela Suceava: ''Aprtorului si sprijinitorului crestinttii ''.

n clipa aceea nu a mai vzut nimic n jurul su. Dup ce a mai urcat putin si a ajunsn vrful dealului, de spaim si de oboseal a czut la pmnt. Dup ce si-a revenit,

cu mare greutate a ajuns la Mnstirea Agapia Veche.NTLNIREA CU RASOFORUL ILIE IACOB(SFNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT)

Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt a intrat n viata monahal mai nti la MnstireaNeamt, n anul 1933, fiind orfan de ambii printi. Staretul Mnstirii Neamt deatunci era Episcopul Nicodim Munteanu, viitorul Patriarh al Romniei.

Episcopul Nicodim, dup ce l-a binecuvntat si l-a nchinat la icoana fctoare deminuni a Maicii Domnului din biserica lui Stefan cel Mare, i-a rnduit s facascultare la farmacia mnstirii cu monahul Iov, care ducea viat sfnt. Apoi a fostnumit ajutor de bibliotecar al Mnstirii Neamt unde se ngrijea de buna pstrare avechilor manuscrise si ddea crti pentru citit monahilor din obstea lavrei si aschiturilor din mprejurimi.

La acest cuvios frate, ajuns mai trziu la Locurile Sfinte, venea si fratele ConstantinIlie de la Schitul Sihs-tria s cear crti duhovnicesti din biblioteca mnstirii.Odat, prin anul 1934, fratele Constantin a mprumutat de la rasoforul Ilie Iacobcartea ''Alfavita sufleteasc'', scris de Sfntul Dimitrie al Rostovului. n varaaceluiasi an, rasoforul Ilie, venind la Sihstria mpreun cu economul marii lavre, l-a ntrebat pe fratele Constantin, care pstea oile pe vale:

- Frate Constantin, ai terminat de citit cartea ''Alfavita sufleteasc''?

- Mai am de citit putin si, dup ce termin, o aduc la bibliotec.

- Bine, frate Constantin, Dumnezeu s-ti ajute pe calea mntuirii! La MnstireaNeamt sunt multe crti sfinte. Citeste-le acum ct esti tnr, c la btrnete vei aveaalte griji!


32/120

PLECAREA LA ARMATA

n anul 1935, fratele Constantin Ilie a fost chemat la armat. Deci, lsnd oile pemunte, a cobort n schit, s-a spovedit la printele egumen, s-a mprtsit cu Trupul

si Sngele Domnului si, dup ce s-a rugat ndeajuns, a cerut binecuvntare si aplecat la Botosani, fiind ncorporat ntr-un regiment de transmisiuni.

Acolo a continuat cu rugciunea si cu nfrnarea. A fcut si o cerere specialprecum c este vietuitor de mnstire si nu are voie s mnnce carne. Comandantulregimentului i-a aprobat s ia de la cantin ceea ce i convine. Iar el s-a nfrnat si s-a rugat mult si de aceea, ct timp a fost n armat, nu a avut nici o necurtietrupeasc n somn.

Mult vreme a purtat hain monahal n cadrul armatei, fiind rnduit la infirmerie.Aici ajuta pe cei bolnavi, si fcea pravila rnduit, se ocupa de curtenie si era

cinstit de toti, att de ofiteri, ct si de soldati.Comandantul regimentului se bucura de prezenta sa si l proteja ntru toate, ccifcea rugciune seara si dimineata n capela regimentului cu soldatii, iar n srbtorii ducea pe toti la biseric. Astfel multi se bucurau de prezenta si de viata sanchinat lui Hristos.

De aceea, de multe ori era pus de cadrele militare s vorbeasc celorlalti soldati.Chiar si ofiterii se adunau s-l asculte si multi se foloseau de cuvintele lui.

n cazuri speciale, cnd unii soldati bolnavi aveau nevoie urgent de preot, frateleConstantin le aducea preotul militar s-i spovedeasc si s-i mprtseasc. Ba uniidintre ei i cereau sfat duhovnicesc, cum ar putea s intre si ei n viata monahal.

La terminarea stagiului militar, i s-a propus s rmn n cadrul armatei: ''Stai aici,cci cu memoria pe care o ai, vei ajunge general!'' Dar el a refuzat, spunnd c este''soldat n armata lui Hristos, mpratul mp-ratilor''.

n anul 1936, tnrul caporal Constantin Ilie, fiind eliberat din armat, s-a rentorsdin nou la Schitul Sihstria, dnd laud lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentrutoate.

LEGMNTUL SCHIMONAHULUI PAISIE CU FRATELE CONSTANTIN

Povestea Printele Cleopa ucenicilor si:

''Cnd eram militar si mai aveam cteva luni pn la eliberare, am stat la PrintelePaisie n concediu si l-am ajutat la lucru, deoarece construia o chilie nou cuparaclis. Aici avea ca ucenic pe un unchi al meu, Printele Ghenadie, un om al luiDumnezeu, care a fost toat viata cioban la oi si nu s-a mai cstorit, iar la btrnete


33/120

s-a retras la Schitul Cozancea.

Printele Paisie, vznd c termin concediul si trebu-ie s m ntorc la regiment, m-a luat deoparte si mi-a zis:

- Spune-mi, frate Constantin, dac te eliberezi din armat, nu vii aici la mine?La aceasta, eu i-am rspuns:

- Preacuvioase Printe Paisie, nu vreau s te mint. Eu sunt legat sufleteste de SchitulSihstria, unde m-am dus nti si unde au adormit fratii mei n Domnul. Aici nCozancea este prea aproape de satul meu si as vrea s fiu mai strin si necunoscutde rudele mele. Dup eliberarea mea, m voi ntoarce tot la Sihstria!

El, auzind, a lcrimat si a zis:

- Eu am ndjduit c voi avea un ucenic din familia voastr. Dar dac nu ai de gnds vii aici dup armat, atunci si eu, nu dup mult vreme, voi merge tot laSihstria!

- Bine, Printe Paisie! Eu acum m ntorc la regiment

- Dac pleci, merg si eu s te conduc!

Am mers mpreun pn la locul de unde se vedeau cmpiile si dealurile spre satulmeu. Atunci printele a zis cu lacrimi n ochi:

- Hai s facem un jurmnt! S facem mai nti trei metanii!

- Da, Printe Paisie! S facem!

Dup ce am fcut trei metanii amndoi, el a zis aceast rugciune: ''PreasfntTreime, Dumnezeul nostru, pentru rugciunile Preacuratei Nsctoare deDumnezeu si ale tuturor sfintilor Ti, rnduieste ca, de va muri fratele Constantinnaintea mea, s fiu eu la capul lui; iar de voi muri eu mai nainte, s fie el la capulmeu! Amin''.

Dup aceea, cu multe lacrimi ne-am luat rmas bun unul de la altul. Aceastdesprtire a noastr s-a ntmplat n vara anului 1936''.

Acest legmnt s-a mplinit dup 54 de ani, adic la 18 octombrie 1990, cndmarele duhovnic al Moldovei, Ieroschimonahul Paisie Olaru, si ddea duhul nminile lui Hristos n Mnstirea Sihstria, la orele 4 dimineata. n acel ceas deplecare ctre viata de dincolo, Arhimandritul Cleopa Ilie a stat lng capulbtrnului si s-a rugat cu lacrimi pentru el, citindu-i molitfele de dare a sufletului.


34/120

Dup mai bine de opt ani de la mutarea Ieroschi-monahului Paisie la cele ceresti,adic la 2 decembrie 1998, si Arhimandritul Cleopa Ilie si ddea duhul n minilelui Hristos, lsnd orfani duhovniceste sute de clugri si zeci de mii de credinciosicare i erau fii sufletesti. Suntem ncredintati c acesti mari printi duhovnicesti aimonahismului romnesc sunt mpreun astzi n raiul desftrii si se roag cu toti

sfintii pentru mntuirea noastr, a tuturor!TUNDEREA N MONAHISM

Eliberndu-se din armat n toamna anului 1936, rasoforul Constantin Ilie a fosttrimis iarsi la aceeasi ascultare de mai nainte. Fiind cel mai tnr la oi, ajuta peceilalti printi, Galaction Ilie si Antonie Olaru. Apoi ddea oile la strung, lemulgea, fcea curtenie n stn, nchega laptele pentru brnz si mergea cu oile lapscut.

Toti cei trei pstori de oi erau foarte blnzi, smeriti, tcuti si iubeau cel mai mult

sfnta rugciune. De aceea, toate se svrseau n liniste si pace si nu aveau nici otulburare n ascultarea lor.

n anul 1937, la sfrsitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rnduit deegumen s fie fcut clugr. Acum avea 6 ani de ucenicie n schit si armata fcut.Tunderea sa n monahism a fost aprobat de Sfnta Mitropolie a Moldovei cuordinul nr. 10042 din 1936 si a avut loc la 2 august 1937. Nasul su de clugrie afost rnduit Schimonahul Proclu Popa, un mare nevoitor plin de iubire si smerenie,originar din comuna Piatra Soimului, judetul Neamt.

Fratele Constantin l ruga pe btrn s-l ia sub mantie, ns el i zicea:

- Frate Costic, eu sunt tare btrn, am 77 de ani, si nu mai pot. Te rog, caut pealtcineva s-ti fie nas!

- Printe Proclu, dac nu m iei sfintia ta sub mantie, nu m mai clugrescdegrab! a zis rasoforul Constantin.

Auzind btrnul si blndul Schimonah Proclu aceste cuvinte, s-a bucurat mult,zicnd:

- Bine, frate Costic, pregteste-te c la noapte te iau sub mantie!

ncepnd slujba tunderii n clugrie, toti printii si fratii se rugau lui Dumnezeu s-l ntreasc pe calea vietii duhovnicesti, ca s-si duc crucea pn la sfrsit.

Dar, cnd s-i pun numele de clugrie, un printe apropiat egumenului, anumeSchimonahul Nicolae, i-a spus:

- Printe staret, puneti-i numele Cleopa, c tot nu avem nici un clugr cu acest


35/120

nume!

- Bine zici, printe Nicolae!

Apoi staretul a rostit:

- Fratele nostru, monahul Cleopa, si tunde perii capului su, n numele Tatlui,Amin; si al Fiului, Amin; si al Sfntului Duh, Amin. S zicem pentru dnsul:''Doamne miluieste!''

Dup ce a fost tuns n chipul clugresc, monahul Cleopa a fost binecuvntat destaretul su, iar nasul lui l-a nchinat la icoana Maicii Domnului si l-a asezat nstran, dup traditie.

Asa a fost tunderea n monahism a Printelui Cleopa, care avea s fie unul din ceimai mari stareti si printi duhovnicesti ai trii noastre!

ALTA ISPITIRE CU IUBIREA DE ARGINT

Printele Cleopa ne spunea: ''Cnd eram frate n Sihstria, nimeni nu-si ncuiachilia, cci nici nu avea cine si ce fura. Tot ce aveam nevoie, ni se ddea de laobste. Dar s vezi cum a vrut vrjmasul s m prind odat cu patima iubirii deargint. Prin anul 1937, cnd eram buctar, a venit un credincios la noi si mi-a zis:''Printe Cleopa, iat ce monede noi si frumoase au iesit!'' Si mi-a dat una si mie.

Eu am dus banul la chilie, l-am pus pe fereastr sub o hrtie, ca s nu-l vad nimeni,si am ncuiat usa. De la buctrie m duceam mereu la chilie si sltam hrtia de pegeam, s vd dac nu a disprut banul. Nu trecea mult si iar m duceam la chilie!

ntr-o zi, vznd eu c mi-a lipit vrjmasul inima de ban, nct tineam usa ncuiatsi m gndeam numai la el, am fcut semnul Sfintei Cruci, am descuiat din nou usachiliei si am dat banul la un srac.

Asa am scpat de iubirea de argint!''

ARDEREA SCHITULUI SIHASTRIA

Prin anii 1938-1941, Schitul Sihstria numra peste 35 de printi si frati. nschiliile erau toate din lemn de brad si destul de vechi, cci btrnul staret Ioanichie,avnd peste 80 de ani, cu greu putea s se ngrijeasc de toate cele de trebuint.

n data de 30 mai 1941, apropiindu-se srbtoarea nltrii Domnului, cnd mii depelerini vin s se nchine la mnstirile nemtene si s asculte Sfnta Liturghie de laMnstirea Neamt, fratii si printii de la Sihstria se sileau si ei s fac fatnumerosilor credinciosi care poposeau cte o noapte n fiecare mnstire.


36/120

Dar fiind secet si btnd un vnt uscat, deodat de la o scnteie s-a aprins o chiliede lemn si, ntr-o jumtate de ceas, toat incinta era cuprins de flcri, arznd toatechiliile, acoperisul bisericii de piatr si paraclisul de lemn cu hramul Sfintii PrintiIoachim si Ana, si nu s-au mai putut salva dect putine obiecte de cult.

n acea nvlmseal, ctiva credinciosi au intrat prin flcri si au scos din paraclisSfnta Evanghelie, Sfintele Taine, cteva icoane si sfintele vase. Dar, nestiind undese afl Sfintele Moaste, le-au lsat n Sfntul Altar si au fugit afar. Si pe cnd totise ntristau pentru pierderea sfintelor moaste, deodat s-a vzut prin vzduh o cutiealb de argint cu o panglic rosie lung, unde se pstrau moastele sfintilor, care,iesind singur din paraclis si zburnd pe deasupra, a czut n mijlocul curtii.

Vznd printii aceast minune, au ridicat cutia cu sfintele moaste, le-au srutat siau multumit lui Dumnezeu cu lacrimi. Iat c Dumnezeul minunilor face minuni ntoat vremea si locul, dac avem credint si ne rugm Lui cu lacrimi si smerenie!

Apoi btrnul staret Ioanichie Moroi, vznd c toat osteneala lui de peste 30 deani s-a risipit ntr-un singur ceas, cu lacrimi n ochi a fcut trei metanii n fatabisericii de piatr rmas fr acoperis, si a zis cuvintele dreptului Iov: Domnul adat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvntat! Amin.

Prin asemenea ispite, primejdii si necazuri i-a fost dat s treac acestui cuvios staret,pn s-a mutat la cerestile lcasuri. Dar Protosinghelul Ioanichie nu se descuraja, cii mbrbta pe toti, zicnd: ''Printilor, s nu v descurajati c a ars mnstirea. Cpentru pcatele noastre a ars si pentru ca s se rennoiasc ctitorii! Sfintiile voastrerbdati toate ispitele cu trie si nu prsiti locul acesta sfintit prin rugciunile silacrimile naintasilor nostri. Numai s tineti cu trie rnduiala acestui schit. C cinenu tine rnduiala locului, l izgoneste locul de aici! Pstrati rnduielile clugresti sinu lsati nesvrsite nici ntr-o zi dumnezeiasca Liturghie si cele sapte Laude.

De veti face asa si veti duce viat curat si veti avea dragoste ntre voi, s stiti cMaica Domnului va ridica din cenus acest sfnt lcas si veti avea pace si mntuiren locul acesta. Iar de nu veti pzi cu sfintenie pravila, postul si datoriile voastreclugresti, s stiti c se va pustii locul acesta. C lui Dumnezeu mai mult i placeun loc pustiu si curat, dect un loc cu clugri multi si dezbinati!''

CUM A FOST ALES LOCTIITOR DE EGUMEN MONAHUL CLEOPA

Dup incendiul din vara anului 1941, Schitul Sihs-tria supravietuia din ce n cemai greu. Btrnul staret, n vrst de 82 de ani, era tot mai bolnav. Nu mai puteasluji Sfnta Liturghie si cu greu spovedea si ddea sfaturi. Ba, a fost si btut de hotiiBalt, care i-au scos un ochi.

n vara anului 1942, n Sihstria slujea numai Ieroschimonahul Ioil Gheorghiu,ucenicul btrnului staret, ajutat de Ieromonahul Calistrat Bobu. Apoi, din cauzalipsei de chilii, dup incendiul amintit, o bun parte din frati si clugri s-au dus la


37/120

Mnstirile Neamt si Secu. Mncarea se fcea ntr-o buctrie de var, iar masa seddea la obste ntr-un beci, care tinea loc de trapez n timpul zilei, iar noaptea eradormitor pentru printi.

Staretul Ioanichie Moroi avea ns si mngieri. Odat, pe cnd era bolnav si se

ngrijora pentru soarta schitului, a intrat n chilia lui o femeie mbrcat cu buncuviint si, apropiindu-se de el, i-a zis: ''Nu te ntrista, Printe Ioanichie. De acumne vom ngriji noi de acest sfnt lcas!'' Era Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu,patroana schitului! ntr-adevr, din anul 1942 s-a simtit permanent acopermntul sibinecuvntarea Maicii Dom-nului peste Sihstria.

n aceeasi perioad, printii duhovnici, mpreun cu tot soborul, la propunereaegumenului Ioanichie Moroi, au hotrt s-l numeasc loctiitor de egumen pemonahul Cleopa Ilie, care era tnr, hotrt si foarte duhovnicesc. Atunciduhovnicii si btrnii au fcut rugciune n biseric la icoana Maicii Domnului siapoi au urcat cu totii la stna schitului de pe muntele Tciunele, ca s-l cheme pe

Printele Cleopa ca loctiitor de staret pn va rndui Dumnezeu un egumen.Era n Postul Sfintilor Apostoli. Cnd au ajuns cu totii la stn, fratii, mpreun cuPrintele Cleopa, tundeau oile. Atunci Ierodiaconul Ghemnazie Pristav, care eramai ndrznet, i-a zis:

- Printe Cleopa, a venit vremea, ca pe timpul lui David, s lasi pe cele fttoare side acum s pasti pe cele cuvnttoare! Iat, schitul este ars, staretul nostru este orbsi bolnav si clugrii se risipesc! Vino si ajut la refacerea schitului. Te vrem cutotii, te cheam si printele staret Ioanichie, care ne-a crescut pe toti, c el nu maipoate!

Auzind aceste cuvinte, Printele Cleopa a zis:

- Eu sunt prea tnr si nu pot s fiu staret la schit. Cutati pe altcineva, c eu nu mpricep s povtuiesc sufletele si sunt om pctos!

- Ba nu, Printe Cleopa, acum te cheam Dumne-zeu si trebuie s faci ascultare,cum ai fcut totdeauna! Te vom ajuta si noi si, cu rugciunile Maicii Domnului,avem ndejde c vei putea salva obstea schitului nostru care se risipeste din zi n zi!

- V rog, printilor, a zis monahul Cleopa, mai lsati-m s m rog lui Dumnezeu sis m gndesc o lun de zile, c sunt tnr si nu stiu ce s fac! Dac nu, m duc laMnstirea Secu!

- Bine, Printe Cleopa, te lsm o lun de zile s te rogi!

Apoi, cobornd de la stn, a zis duhovnicul Calistrat: ''Prea repede l-am luat pePrintele Cleopa! S ne rugm la Maica Domnului si s-l mai lsm s segndeasc!''


38/120

A doua zi, Printele Cleopa a scris o carte postal Printelui Paisie de la SchitulCozancea si i-a cerut sfat ce s fac n aceast grea ncercare. Iar el a postit trei zilesi s-a rugat n tain lui Dumnezeu s se fac voia Sa.

Dup zece zile a primit de la pustnicul Paisie o carte postal cu urmtorul cuprins:''Dragul tatei, de la mine pctosul s fii ca si cum n-ai da si ca si cum n-ai lua! Nute bucura cnd te-or pune staret si nu te supra cnd te-or scoate din stretie! Fascultare de btrnul staret si de soborul printilor si las-te ntru toate n voia luiDumnezeu!''

Astfel, Schimonahul Paisie l-a binecuvntat s ajute la nnoirea Schitului Sihstriasi trecnd o lun de zile de rugciune si asteptare, monahul Cleopa a luatconducerea administrativ a obstii. Printii si fratii s-au bucurat de aceastschimbare si toti ascultau de cuvntul su. Ba si btrnul staret era fericit cucenicul su iubit a fost rnduit de Dumnezeu s povtuiasc acest schit.

LOCTIITOR DE EGUMEN

Prima grij a Printelui Cleopa a fost aceea de a rennoi incinta si chiliile arse defoc n anul 1941. Cu ajutorul Mnstirii Neamt, care a dat gratuit sute de metri cubide lemn si cherestea, si al credinciosilor din mprejurimi, n toamna anului 1942 s-anceput constructia a dou corpuri de chilii cu peste 20 de ncperi, n locul celordistruse de foc. n anii urmtori, 1943-1944, la aceste chilii au lucrat cel mai multcredinciosii din satul Rdseni - Suceava, care erau evacuati din cauza rzboiului npdurile seculare din mprejurimi.

Noul egumen era foarte pretuit, att de obstea schitului, ct si de credinciosiirefugiati aici, ntruct era foarte evlavios, postea mult, era blnd, i mbrbta petoti, clugri si mireni, si ndeosebi avea darul cuvntului prin care cluzea sihrnea duhovniceste pe fiecare.

Dup ce frontul a trecut la vest de Carpati, Printele Cleopa a continuat constructiachiliilor si a acoperit cu tabl biserica de piatr.

Astfel, cu harul lui Dumnezeu si cu binecuvntarea Maicii Domnului, protectoareaacestui sfnt asezmnt, Printele Cleopa s-a dovedit de la nceput un clugr foartervnitor, un egumen curajos si duhovnicesc si un bun iconom.

SFRSITUL STARETULUI IOANICHIE MOROI

Dup 33 de ani de aspr nevoint duhovniceasc, Protosinghelul Ioanichie Moroi s-a mbolnvit greu si nu mai putea conduce Schitul Sihstria. Dar era fericit cucenicul su, monahul Cleopa, a fost rnduit s-i continue activitateaduhovniceasc.


39/120

Ultimii doi ani de viat, marele staret i-a petrecut mai mult n chilie, rugndu-se luiDumnezeu ziua si noaptea, spovedind si dnd sfaturi ucenicilor si. Dar era fericitc schitul se nnoia att duhovniceste, ct si material.

n anul 1943, boala staretului Ioanichie se agravase. Zi si noapte avea doi ucenici

care l ngrijeau. Iar n august 1944, fiul su dup trup, monahul Nicanor, a fostmpuscat de ostasii rusi n apropierea frontului.

La 3 septembrie 1944, simtindu-si aproape

Viata parintelui Cleopa

Documents

Transcript of Viata parintelui Cleopa