DIPLOMATIA EUROPEAN SI ORIGINILE PRIMULUI RAZBOI MONDIAL 1870-1907.1871Rzboiul Franco-Prusac. Germania unit, devine o dominant putere european. Franta umilit pierde Alsacia si Lorena. Cancelarul german, printul Otto von Bismarck, si d seama ca e nevoie ca ntr-o Europ de cinci puteri: Germania, Britania, Austro-Ungaria si Rusia, Germania trebuie s stea ntr-o alianta de trei puteri, iar izolarea diplomatic a Frantei va fi o necesitate pentru a-si asigura pacea. Deci diplomatia extern a lui Bismarck se orienta spre aceste directii. Referitor la Anglia, observ intentia acesteia de a sta libera fata de aliantele europene. Bismarck observa posibilitatea unei aliante cu Austro-Ungaria si Rusia. Asa o alianta o ferea de atac dinspre est, o punea intr-un grup de trei puteri, si lasa Franta intr-o izolare diplomatica.1873Prima miscare in atemptul de asi implini politica de aliante, Bismarck invita si negociaza idea unei Ligi, numita Liga celor trei imparati, si la care in 1873, se si grupara Germania, Austro-Ungaria si Rusia. (William I, Franz Ioseph, si tarul Alexandru al II-lea). Agrementul lor era de a se consulta impreuna in orice problema internationala importanta, si de a sta in neutralitate in cazul ca una va fi atacata de a patra natiune.(Franta) Dar problema majora pentru Bismarck in aceste Arang geamente era sa nu cada Germania intre rivalitatea ce exista intre Rusia si Austro-Ungaria, asupra influientei acestora in Balcani. De asta s-a sesizat expertul prusac cu ocazia razboiului din 1877, dintre Rusia si Turcia. Mai exact, dupa ce Serbia se revolta impotrivastapanirii turcesti, Rusia le sare in ajutor, iar Turcia fiind invinsa, da Rusilor acces in Balcani. Austro-Ungaria protesteaza vehement, impreuna cu Britania. Austro-Ungaria se anunta gata de razboi, pentru a limita influienta rusa in regiune, influienta pe care o pretindea in schimb Viena si Londra, ca fiind si de o mare importanta strategica. Fiind tot Bismarck strategul care in razboaiele din 1864 cu Danemarca pentru tinuturile Schleswig si Holstein, si respectiv 1866 cu Austria, pe care o elimina din Confederatia Germana, el ramanea prusacul devotat Prusiei sale, si avea in minte nu numai revolutiile de la 1848, ori razboiul Crimeii din 1854/56, cand Anglia si Franta pornira razboi impotriva Rusiei, atunci intra si Italia alaturi de cele doua, castigand ocazia unificarii Italiei, sub Cavour, dar in 1866, Bismarck capata capacitatea strategului deplin. Observa cum imperiul Austrian(habsburg) se clatina cu cele aproape 11 nationalitati subjugate, si care il rodeau intruna, inca de la succesele diplomatiei anilor 1848. Ungaria simti momentul si slabiciunea Vienei, astfel prin ausgleich-ul din 1867, deveni parte duala monarhiei austriene, stand pe picior de egalitate cu fostul stapan, sub denumirea de imperiul Austro-Ungar. Ungaria nu a adaogat imperiului decat teritoriul sau, minoritatile subjugate fiind deja acolo, astfel ca dupa incheerea Marelui Razboi 1914/1918, si desfiintarea dualei monarhii, fiecare si-a recapatat prin Tratatul de la Versailles, teritoriul avut. Nu si cel al confratilor inrobiti la acea vreme. Oricum, Bismarck si Kaiserul sau, se vazura acum, dupa razboiul din 1877, prinsi intre ambitiile de influenta in Balcani a celor doi aliati, Austro-Ungaria si Rusia.1878Bismarck gasi de bine, probabil si dintr-un preventiv orgoliu, a media disputa dintre ei, stabilind acea Conferinta din 1878, cunoscuta sub denumirea de Congresul de la Berlin. Aici, diplomatia lui Bismarck se dovedi din nou eficienta, dar cu urmari negative. Adica, Rusia a fost presata sa predea multe din teritoriile castigate de la Turci. La acest Congres se mai stabilesc doua aspecte teritoriale, de o significanta importanta, ce se vor lega de lantul evenimentelor ce vor precede cauzele Primului Razboi Mondial. Serbia a fost constituita ca stat independent, iar Bosnia si Hertegovina, au fost date in administrarea Austro-Ungariei. Imediatul impact al acestor rezolutii a fost, ca, Rusia deveni suspicioasa fata de diplomatia germana, si parasi conferinta indignata, hostila chiar. Fenomenul se va manifesta cu fiece ocazie.1879Fata de aceasta situatie, Bismarck strange legaturilr cu Austro-Ungaria prin un tratat secret, care de fapt stabilea acea cunoscuta alianta sub denumirea de Dubla alianta. Partile se angajau sa se ajute una pe alta, daca vor fi atacate de Rusia, si sa ramana in neutralitate daca vor fi atacate de alta putere(Franta). Aceasta alianta de aparare dintre Germania si Austro-Ungaria, va merge ca o piatra unghiulara in diplomatia germana, pana la declansarea Marelui Razboi.1881A doua semnare a Ligii celor trei Imparati Rusia nu sta prea mult distantata de Germania, fiindca aliatul ei posibil nu mai ramasese decat Franta. Pentru o Rusie tarista autocratica, alianta cu Franta republicana, era inafara oricarei asteptari la acea vreme. Astfel Rusia era ingrijorata de faptul ca intarirea legaturii Germano-Austro-Ungare, poate fi impotriva intereselor ei in Balcani. Asadar, in 1881, Rusia cere reinoirea aliantei, Liga celor trei Imparati, la care Bismarck si AustroUngaria raspund si accepta. Aceasta insemna de fapt restabilirea aliantei. Fiecare dintre parteneri se angajau la neutralitate, daca una din ele vor pleca la razboi cu a patra putere europeana. Vedem deci, cum Bismarck prin diplomatia sa externa, tinea un ochiu direct asupra Frantei.1882Tripla Alianta. In 1882 Dubla Alianta dintre Germania si AustroUngaria se extinde in Tripla Alianta, prin includerea Italiei. Aceasta miscare o face Italia, fiindca intrase in conflict cu Franta pe motive coloniale asupra Tunisiei din Africa de Nord. De mentionat ca la acea vreme, Italia nu era considerata ca o putere europeana. Dar, prin punctele de tratat al aliantei, Germania si Austro-Ungaria se angajau sa intervina in ajutorul Italiei, daca aceasta va fi atacata de Franta. La fel Italia, accepta sa intre in razboi daca Franta va ataca Germania, si sa lupte cu Germania si Austro-Ungaria, daca vor fi atacate de doua ori mai multe puteri.1883 Romania se alatura Triplei Aliante, contand pe promisiunile de asigurare teritoriala. Astfel Otto von Bismarck, isi vede diplomatia sa implinita, stand intr-o majoritate europeana, iar izolarea diplomatica a Frantei e deplina.1887Tripla Alianta dintre Germania, Austro-Ungaria si Italia este reinoita. Se observa insa o tensiune intre Rusia si Austro-Ungaria, pentru intaietatea de influenta asupra Bulgariei, fapt ce se si concretizeaza in refuzul Rusiei de a mai reinoi Liga celor trei Imparati Raspunsul lui Bismarck fu precaut, interesul lui era sa tina Rusia aliata Germaniei, astfel negociaza un asa zis: Tratat de Reasigurare, semnat intre Germania si Rusia , in iunie 1887. Acest tratat asigura partile semnatare, neutralitate in cazul ca una dintre ele ar fi sa fie atacata de o alta putere europeana. Acest complicat sistem de aliante secrete, altele suprapuse, avea sa fie sortit esecului, curand. In tot acest timp insa, Britania ramase inafara acestor aliante europene.1890In acest an, Otto von Bismarck, se retrage din diplomatia germana, ca urmare a neintelegerilor dintre acesta si William al II-lea (Kaiserul Wilhem al II-lea), care urcase acum pe tronul Germaniei. Acesta fiind tanar, voind sa-si porneasca diplomatia sa proprie, il aduse in cancelaria germana pe, General Count Leo von Caprivi. Neavandul la carma diplomatiei germane pe Bismarck, aceasta incepe sa se destrame. Prima schimbare consta in faptul ca acum Germania fu aceea care refuza Rusiei reinoirea Tratatului de Reasigurare, realizat de Bismarck. Aceasta idee a kaiserului a pornit din faptul ca Rusia si Britania fiind ostile, se intrevedea ca o indepartare a Rusiei, ar putea apropia Anglia de Germania.1891Raspunsul Rusiei fu prompt, urmarind alianta Frantei. In 1892, cele doua state ajung la intelegerea ca fiecare sa se consulte la o eventuala amenintare a pacii in Europa. Evenimentele se precipita, puterile europene aproape ca isi dublara efectivele militare, semnaland un viitor nu prea pasnic.In Ianuarie 1894, Franta si Rusia semneazaconventia militara, devenind aliati. Aceasta alianta, avea sa fie cunoscuta in istorie ca: Dubla Antanta Intr-alt plan diplomatic, Rusia si Franta erau rivale ale Britaniei in problemele coloniale ale acesteea. Deci totul parea favorabil Germaniei sa castige alianta Britaniei. Lucrurile insa nu se petrecura asa. Din nou se observa o slabire a diplomatiei Kaiserului si cancelarului sau Caprivi, caci nu dadura atentie dorintei Angliei pentru asi mentine coloniile in Africa, venind cu pretentiile lor nesabuite. La fel si in problema dominatiei maritime, domeniu in care britanicii nu acceptau a fi depasiti. Kaizerul german era tanar, si pierduse mult prin inlaturarea lui Bismarck de la carma diplomatiei germane. Apoi, aliatii Austro-Ungari erau experimentati in ale artei aliantelor si urmarirea intereselor lor, deci, pretindeau cu vehementa valabilitatea aliantelor din vremea lui Bismarck, caci Germania avea forta si economie puternica. Italia intrase in alianta dintr-o ambitie coloniala ce o puse in conflict cu Franta, alianta ce se dovedi ulterior fara temei. Intr-o negociere secreta din anii 1900-1902, Italia asigura Franta , ca nu va participa sub nici o circumstanta, alaturi de Germania, intr-un razboi impotriva Frantei. De aceasta data, Anglia considera ca ar fi dezavantajos pentru ea, a sta prea mult inafara problemelor de pe continent, astfel apropierea Frantei de diplomatia engleza prinde radacini. In 1904, cele doua state semneaza un agrement care punea in ordine diferentele lor diplomatice in problema coloniilor. Aceasta punere de acord a divergentelor lor coloniale din Africa, este cunoscuta in istorie ca: Intelegerea Cordiala. O asemenea intelegere se realizeaza in 1907, intre Anglia si Rusia, cunoscutaca:Intelegera Anglo-Rusa, prin care se rezolva aceleasi neintelegeri coloniale in Afganistan si Persia. Asadar, cele doua intelegeri, din 1904,Franta/Germania, si 1907,Anglia/Rusia, formara o noua alianta, cunoscuta ca:Tripla Antanta. Aceasta alianta era de fapt o alianta impotriva Germaniei. Perioada dintre anii 1890-1907, este perioada in care diplomatia lui Otto von Bismarck, era de faptm inlaturata. Acum, Franta apartinea unei aliante de trei mari puteri, si nu Germania. Era o alianta formata mai mult pe principiul apararii. Vesnica dorinta de influienta a Austro-Ungariei, impinge puterile europene tot mai mult spre conflictul militar, din care Germania va iesi cea mai apasata de suferinti. Izbucnesc cele doua razboaie balcanice din 1912 si 1913, dar totusi puterile vremii isi tinura capetele treze, iar Marele Razboi, nu izbucni inca. Fatalitatea veni in 1914. Termini diplomatici1) Avocatul -PoporuluiInstitutia Avocatul Poporului are drept scop apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor in raporturile acestora cu autoritatile publice.In activitatea sa, avocatul poporului este independent fata de orice autoritate publica. In exercitarea atributiilor sale, avocatul poporului nu se substituie autoritatilor publice.Avocatul poporului nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau reprezentativ. Nimeni nu il poate obliga pe avocatul poporului sa se supuna instructiunilor sau dispozitiilor sale.Avocatul poporului este numit de Senat pe o durata de 4 ani. Mandatul avocatului poporului poate fi reinnoit o singura data.Institutia Avocatului Poporului este reglementata deLegea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului.

2) Consultatie -juridicaConsultatiile juridice pot fi acordate, conform legii, doar de catre Avocatii inscrisi in Barouri membre ale UNBR, in scris sau verbal in domenii de interes pentru client, precum:a)redactarea si/sau furnizarea catre client, prin orice mijloace, dupa caz, a opiniilor juridice si informatiilor cu privire la problematica solicitata a fi analizata;b)elaborarea de opinii legale;c)elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, conventii, statute etc.) si asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;d)elaborarea proiectelor de acte normative;e)participarea in calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, in conditiile legii;f)orice alte consultatii in domeniul juridic.Cadrul legal al consultatiei juridice este definit inStatutul profesiei de avocet.

3) Drept national public- Studiaza constituirea Statusului si a puterilor publice, raporturile dintre Stat si particulari si in genere toate actele facute in vederea unui interes general sau in virtutea unei delegari directe sau indirecte a Statului si a autoritatii publice.Se imparte in trei ramuri:a) Dreptul constitutionalb) Dreptul administrativc) Dreptul penal (C. Hamangiu, Drept Civil Roman)

4) Jurisprudenta-Jurisprudenta este constituita prin hotararile pe care instantele judecatoresti de toate gradele (Judecatorii, Tribunale, Curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie...) le dau in spetele ce au de judecat, spre a rezolva conflictele ce le sunt supuse. Principalul rol al jurisprundentei, ca si acela al doctrinei, este de a interpreta legea, judecatorul avand rolul de a aplica legea.

5) DIPLOMAEs.f.1.Activitate desfurat de un stat prin reprezentanii si peste grani pentru a asigura legturi reciproce cu celelalte state i a realiza obiectivele politicii sale externe. Ansamblu de metode i de procedee folosite n domeniul relaiilor internaionale dintre state. Carier, funcie de diplomat. Totalitatea diplomailor.2.Abilitate, dibcie, pricepere (n purtri etc.). [Cf. fr.diplomatie, it.diplomazia].6) DIPLOMT2, -,diplomai, -te,subst.,adj.I. 1.S. m.if.Persoan oficial care are misiunea de a ntreine relaii cu reprezentanii oficiali ai altor state sau de a trata n numele statului su.2.S. m.if.Persoan care tie cum s trateze o afacere, cum s se comporte ntr-o situaie (pentru a-i atinge scopurile).3.Adj.Care este abil, subtil, iret n relaiile sociale; care arat, trdeaz abilitate, subtilitate, iretenie; diplomatie2.II.S. n.Prjitur preparat dintr-o crem aromat cu rom peste care se adaug fric i fructe zaharisite. Dinfr.diplomate.7) GUVRN,guverne,s. n.Organ de stat care exercit puterea executiv; cabinet, consiliu de minitri. Dinguverna(derivat regresiv).8) PARLAMNT,parlamente,s. n.Organ legislativ din unele ri, compus din una sau din dou camere i constituit din reprezentani ai diferitelor partide politice alei, total sau parial, prin votul cetenilor;p. ext.sesiune, edin de lucru n care se ntrunete acest organ. Cldire n care au loc edinele acestui organ. Dinfr.parlement.9) PREEDNTE, -,preedini, -te,s. m.if.1.Persoan care conduce un organ de stat, o instituie, o organizaie de stat, o asociaie; persoan care prezideaz o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident.2.Denumire oficial dat efului de stat al unor republici. Dinfr.prsident,lat.praesidens, -ntis(dupedea).10) DEPUTT, -,deputai, -te,s. m.if.1.Persoan aleas pentru a face parte, pe o anumit perioad, dintr-un organ reprezentativ al statului.2.(nv.) Persoan aleas i trimis ntr-o misiune important; delegat, sol. Dinfr.dput,it.deputato.

Afla mai mult:1) Ministrul de Externe israelian isi critica dur diplomatii.Ministrul israelian de Externe, ultranationalistul Avigdor Lieberman, a acuzat diplomatii israelieni ca nu pun pe primul loc onoarea nationala si considera ca sunt prea sensibili la critici, relateaza AFP. "Onoarea nationala este o valoare care conteaza in Orientul Mijlociu si timpul atitudinilor de alt gen a trecut", a spus ministrul.El a avertizat ca Israelul nu "se va lasa pe alta zi si nu se va abtine de la a reactiona" de fiecare data cand este acuzat de ceva."Fireste, trebuie sa avem relatii bune cu statele in care avem o reprezentare diplomatica, dar nu vom mai suporta insulte si umilinte", a declarat Lieberman.Aceste declaratii fara precedent din partea unui ministru de externe au fost primite cu o tacere deplina, semn al uimirii audientei, a declarat un diplomat care a asistat la reuniune. Liderul populist Lieberman vrea sa fie vazut ca un om dur, gata sa-i expulzeze pe arabii israelieni care nu jura credinta Israelului. El este boicotat de Egipt, singura tara araba care, impreuna cu Iordania, are relatii cu statul israelian.2) Fost diplomat american, condamnat pentru rasism.Un fost diplomat american a fost condamnat vineri la un an de inchisoare si o amenda de 10.000 de dolari pentru ca a trimis mesaje rasiste de amenintare unei organizatii americano-arabe, a anuntat Departamentul de Justitie. Diplomatul, Patrick Syring, originar din Arlington, Virginia, a trimis e-mailuri si mesaje vocale injurioase si amenintatoare angajatilor Institutului Arab American de la Washington, transmite Reuters. El a fost condamnat de o instanta federala din capitala americana, dupa ce a pledat vinovat de incalcarea legii privind drepturile civile, a aratat Departamentul de Justitie. Printre altele, Syring a scris ca "singurul arab bun e un arab mort". Tinta principala a amenintarilor sale era presedintele institutului, James Zogby, pe care il acuza de infratire cu Hezbollah. "Vor arde in focul iadului pe acest pamant si in viata de apoi", scria fostul diplomat, in varsta de 50 de ani, intr-un e-mail inclus in dosarul de acuzare anul trecut. Syring a avut misiuni diplomatice in Orientul Mijlociu si lucrase anterior la departamentul de resurse umane din Departamentul de Stat. Syring, care s-a retras din Departamentul de Stat anul trecut, va face 100 de ore de munca in folosul comunitatii si va fi supravegheat timp de trei ani dupa ce va fi eliberat, potrivit Departamentului de Justitie. "Nu exista loc in societatea noastra pentru intoleranta fata de alte rase sau origini, in special din partea unor oameni care au functii in Guvern", a spus...

Diplomaia i problema recunoaterii international.Reaciile marilor capitale au variat n funcie de poziia acestora fa de problemaoriental. Astfel, Anglia, care era partizana tradiional a integritii Imperiului otoman i preocupat n permanen de mpiedicarea Rusiei de a acapara strmtorile Bosfor iDardanele i prin aceasta ieirea spre Mediterana - fapt ce i-ar fi ameninat drumul spre India- nu privea cu ochi buni o astfel de aciune care nu ducea dect la o slbire a puterii Porii ila favorizarea naintrii Rusiei ctre Constantinopol. Ambasadorul Angliei la Paris, cruiaagentul romn n capitala Franei i notificase proclamarea independenei, s-a abinut de laorice comentariu. ns la ntrevederea cu Callimachi-Catargi, agentul Romniei la Paris,lordul Lyons, ambasadorul Marii Britanii, avea s exprime la 19 iunie dezacordul cabinetuluienglez n ceea ce privete aciunea ntreprins de romni la 9 / 21 mai. Frana, pe sprijinul creia romnii mizau cel mai mult, avea s trezeasc viinemulumiri. De la nfrngerea ei n rzboiul din anii 1870-1871, Frana se va afla n umbraImperiului german, de aceea era adepta unei politici prudente. Ministrul de Externe francez,Decazes, a evitat chiar s primeasc personal nota prezentat de agentul rii noastre, aceastafiindu-i remis prin pot. Decazes avea s-i declare agentului romn c proclamareaindependenei dezlegase puterile garante de orice obligaie . n ciuda atitudinii rigideadoptate de ministrul francez, diplomatul romn avea s remarce ntr-o telegram trimis n19 / 31 mai 1877, c la momentul oportun Frana va interveni n favoarea Romniei, elgsind n sprijinul acestei afirmaii urmtoarele argumente: atitudinea favorabil a Franeifa de statele mici, pe de o parte, iar pe de alta, nu ar fi vrut s se arate ostil Rusiei i mai ales Germaniei, la acestea adugndu-se i faptul c n fruntea statului romn se afla unmembru al dinastiei de Hohenzollern. Nici atitudinea Berlinului fa de situaia Romniei nu era favorabil. n cadrulntrevederii dintre agentul diplomatic romn de la Berlin, A. Degr i Blow, reprezentantulguvernului german, acesta din urm avea s declare la 15 mai c problema independeneiRomniei va putea fi rezolvat abia la ncheierea pcii, neuitnd a meniona i de rezolvareaafacerii Strousberg-Bleichrder. ntr-o telegram din 1 / 13 iunie 1877, Degr arta c Blowi-a declarat clar c soluionarea problemei romneti de ctre cabinetul german va fiinfluenat de evoluia evenimentelor sau de grija neobosit a guvernului romn pentruinteresele supuilor germani rezideni n Romnia sau avnd afaceri n Romnia.n ceea ce privete atitudinea Italiei , aceasta nu s-a deosebit de cea a celorlalte puterieuropene. n mod tacit, guvernul italian i-a dat consimmntul fa de politica curajoasntreprins de Romnia. Att Tornielli, secretarul general al Ministerului de Externe, ct iMelegari, ministrul de Externe, au fcut o serie de declaraii ncurajatoare agentuluidiplomatic romn la Roma, Obedenaru. Contele Tornielli sftuia la adoptarea politiciilucrului mplinit. Tot el atrgea atenia dv. ocupai o poziie foarte important, gurileDunrii sunt dorite de mai multe puteri, ceea ce face nc mai grav poziiunea dv. este prezena Austriei. Nu este imposibil ca Austria i Rusia s ajung a se pune de acord asupraatitudinii ce trebuie inut fa de dv.. El mai avea s declare c totul va depinde de soartaarmelor, Italia neputndu-se pronuna oficial, drepturile romnilor nefiind recunoscute dectdac ctigai rzboiul i dac Rusia v susine .Temerile secretarului italian aveau s fie ndreptite. Rusia, dei avea nevoie desprijinul Romniei n rezolvarea problemei orientale, a adoptat o poziie extrem derezervat. Aflat la data de 10 / 22 mai la o reprezentaie de gal dat la teatrul din Bucuretii cerndu-i-se prerea referitor la proclamarea independenei, Marele duce Nicolae se inecam rezervat, necunoscnd prerea guvernului su. Agentul diplomatic romn de laPetersburg telegrafia la sfritul lunii mai, c Rusia consider inoportun proclamareaindependenei Romniei, aceasta crendu-i ncurcturi n politica sa extern i este de prerec romnii ar trebui s lase soluionarea acestei probleme pe seama congresului de pace de dup rzboi. Rusia se mai temea s nu fie ea considerat vinovat de nclcarea tratatelor dectre Romnia.

Relatiile diplomaticeA.Stabilirea relatiilor diplomaticeStabilirea relatiilor diplomatice este o consecinta normala a recunoasterii internationale a statelor. Ea constituie un act international politic si juridic in acelasi timp. Desi necesitatea mentinerii pacii si dezvoltarii relatiilor de prietenie si cooperare internationala fac de dorit stabilirea de relatii diplomatice intre state, dreptul international nu creeaza nici o obligatie, fiecare stat fiind suveran sa hotarasca in acest domeniu.Pentru stabilirea relatiilor diplomatice este necesar un acord intre cele doua state interesate. Conventia de la Vienadin 1961 cu privire la relatiile diplomatice prevede la art. 1:"Stabilirea de relatii diplomatice intrestate si trimiterea de misiuni permanente se fac prin consimtamant mutual''. Stabilirea de relatii diplomatice si trimiterea de misiuni permanente sunt doua acte diferite. Statele pot stabili intre ele relatii diplomatice fara a trimite reprezentanti si fara a infiinta misiuni permanente, ci prin misiuni temporare sau prin intermediul misiunilor diplomatice ale unui stat tert. Acordul prin care se infiinteaza o misiune diplomatica poate avea forma unui tratat special sau poate sa faca parte dintr-un tratatgeneral; el poate fixa data in care vor fi infiintate misiunile diplomat 747i87h ice sau sa prevadanumai in general; poate stabili rangul sefului misiunii diplomatice. De obicei, dupa stabilirea relatiilor diplomatice, precum si dupa incheierea acordului cu privire la infiintarea de misiuni diplomatice permanente, statele parti publica un comunicat.Relatiile diplomatice pot fi suspendate. Aceasta nu inseamna ca relatiile inceteaza de a mai fiinta, relatiile diplomatice intrerupte pot fi reluate.Incetarea relatiilor diplomatice are loc prin ruperea lor din initiativa unuia dintre state, care o comunica celuilalt stat.Ruperea relatiilor diplomatice este urmata de retragerea reciproca a misiunilor diplomatice. Ea poate fi cauzata de o politica dusmanoasa a unui stat impotriva celuilalt, de comiterea unor actiuni care exclud posibilitatea desfasurarii normale a misiunii diplomatice etc.Ruperea relatiilor diplomatice are loc intotdeauna cand izbucneste un razboi intre statele respective. Aceasta nu exclude posibilitatea ca, pentru rezolvarea unor probleme curente, ele sa mentina contacte prin intermediul reprezentantului unui stat tert.Restabilirea relatiilor diplomatice care au fost rupte se face printr-un acord intre cele doua state interesate.Relatiile diplomatice se deosebesc de cele consulare. Acestea din urma pot subzista si dupa incetarea relatiilor diplomatice ( de exemplu, in caz de razboi ), daca statele in cauza convin la aceasta.Relatiile diplomatice constituie cea mai insemnata forma a relatiilor dintre state si dezvoltarea lor constituie una dintre cele mai importante cerinte ale securitatii internationale.B. MisiunilediplomaticeMisiunea diplomatica este definita in literatura de specialitate ca ,,organul unui subiect de drept international, instituit in mod permanent sau temporar, pe langa un alt subiect de drept international, in scopul mentinerii de relatii diplomatice intre cele doua entitati".B.1. Crearea si intrarea in functie a reprezentantei diplomaticeConform art.2 din Conventia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relatiile diplomatice, misiunea diplomatica ia fiintaprin acordul care intervine intre cele doua entitati, ca urmare a stabilirii relatiilor diplomatice intre ele. Tot printr-un acord de vointa se va stabili si rangul misiunilor.Desemnarea membrilor unei misiuni diplomatice se face de statul acreditant, conform dreptului sau intern.Pentru numirea (acreditarea) sefului de misiune se cere acordul prealabil al statului de resedinta, care poarta denumirea de agrement. In caz de refuz, statul acreditar nu este obligat sa motiveze neacordarea acestuia (art. 4 din Conventia de la Viena).In privinta restului personalului diplomatic al misiunii si al personalului administrativ si tehnic, statul acreditant are libertatea deplina de a alege si nu are nevoie, in principiu, de acordul prealabil al statului acreditar (art. 7 din Conventia de la Viena).Preluarea functiilor de catre seful reprezentanteiSe face dupa o anumita procedura, astfel:a) El primeste, la plecarea din tara sa, scrisorile de acreditare prin care se atesta numirea sa in tara de resedinta. Scrisorile sunt semnate de seful statului trimitator. Insarcinatii cu afaceri nu primesc scrisori de acreditare, ci scrisori de cabinet din partea ministrului lor adresate omologului din statul de resedinta. La plecarea ambasadorului din tara de resedinta (incheierea misiunii; concediu de odihna etc.) sau in alte situatii fortuite (spitalizare, parasirea de urgenta a teritoriului statului acreditar), acesta va desemna un insarcinat cu afaceri ad interim (a.i.) din randul colaboratorilor sai (diplomatul in rangul imediat inferior sefului de misiune), pe care il va comunica prin Nota Verbala, atat la MAE al tarii de resedinta, cat si misiunilor diplomatice acreditate in statul respectiv.Daca insarcinatul cu afaceri ad interim este in imposibilitatea de a-si indeplini atributiile, el nu poate numi un alt insarcinat cu afaceri in locul sau; acest lucru il poate face doar MAE.Daca nici un membru al personalului diplomatic nu este disponibil pentru a indeplini o asemenea sarcina, pe perioada absentei sefului de misiune poate fi numit, cu acordul statului acreditar, un membru al personalului tehnic sau administrativ.b) Dupa sosirea in tara de resedinta, reprezentantul diplomatic face o vizita la seful protocolului pentru a lua la cunostinta despre practica locala in materie de protocol. Va solicita o audienta la ministrul afacerilor externe pentru a-i prezenta acestuia copiile scrisorilor de acreditare.c) Efectueaza vizita de prezentare la ministrul afacerilor externe, caruia ii prezinta copiile scrisorilor sale de acreditare si ale celor de rechemare a predecesorului sau.d) Urmeaza audienta solemna, in cadrul careia se prezinta scrisorile de acreditare, respectiv de rechemare a predecesorului. Exista in unele state practica prezentarii colaboratorilor de catre seful de misiune (ex. Marea Britanie, Regatul Suediei s.a.).e) Dupa depunerea copiilor scrisorilor de acreditare, seful misiunii poate vizita pe decanul corpului diplomatic, precum si pe diversi diplomati din MAE al statului acreditar.f) Inmanareascrisorilor de acreditare sefului statului marcheaza, de obicei, data intrarii in functie a sefului reprezentantei diplomatice.B.2. Categoriile misiunilor diplomatice si rangul/clasa sefului de misiuneIntre categoriile de misiuni si clasa (sau rangul) sefului de misiune exista o stransa legatura.Misiunile diplomaticeexistente astazi se impart in urmatoarele categorii:1)Misiuni diplomatice permanente de tip clasica)Ambasada, condusa de un ambasador extraordinar si plenipotentiar care face parte din prima clasa diplomatica - art.14 Conventia de la Viena -, reprezinta practic categoria general utilizata de toate statele.b)Nuntiatura Apostolica este denumirea misiunii diplomatice a Sfantului Scaun, echivalentul ambasadei, condusa de un nuntiu, care are rangul de ambasador.c)Inaltele Comisariate, echivalente ale ambasadelor, sunt folosite in relatiile Marii Britanii cu statele membre ale Commonwealth-ului sau ale Frantei cu o serie de state din comunitatea francofona. Ele sunt conduse de un inalt comisar, rang din prima clasa diplomatica, respectiv, cea a ambasadorilor.d)Legatia, misiune diplomatica de rang inferior ambasadei, este condusa de ministru plenipotentiar sau trimis extraordinar, care fac parte din cea de-a doua clasa diplomatica(Conventia de la Viena, art.14).e)Internuntiatura Apostolica este echivalentul Legatiei, fiind condusa de un internuntiu, corespondentul ministrului plenipotentiar sau a trimisului extraordinar .f)O categorie aparte o reprezinta Birourile Populare, entitati care apartin Jamahiriei Arabe Libiene Populare Socialiste si care functioneaza in diverse state ale lumii in rol de ambasada. Aceste birouri nu au in conducerea lor un ambasador, ci un colegiu conducator. Nu prezinta scrisori de acreditare si nu se cere agrementul. In tarile arabe reprezentantele libiene sunt numite birouri fratesti.2)Misiuni sau reprezentante diplomatice permanente de tip nou, acreditate pe langa ONU si alte organizatii internationale guvernamentale. Aceste misiuni pot fi conduse de catre reprezentanti diplomatici din prima clasa/rang, respectiv ambasadori (de exemplu Misiunea Romaniei la ONU, Misiunea Romaniei pe langaUniunea Europeana, Misiunea Romaniei la NATO, Misiunea Romaniei pe langa Consiliul Europei, Misiunea Romaniei la UNESCO s.a.), din cea de-a doua clasa/rang de agenti diplomatici (ministri plenipotentiari, trimisi extraordinari) sau din cea de-a treia clasa/rang de agenti diplomatici, cea a insarcinatilor cu afaceri, cei cu titlu permanent (en pied), respectiv , insarcinati cu afaceriad interim (a.i.).3)Misiuni diplomatice cu caracter temporar(denumite si misiuni ad-hoc), sunt trimise intr-un stat strain pentru a indeplini o anumita insarcinare precisa (de exemplu participarea la anumite solemnitati, la negocierea unor tratate etc.).B.3. Functiile misiunii diplomatice:Potrivit prevederilor art. 3 al Conventiei de la Viena din 1961 cu privire la relatiile diplomatice, misiunile diplomatice trebuie sa contribuie prin activitatea lor la dezvoltarea unor relatii pasnice intre state si la strangerea legaturilor de colaborare dintre ele in domeniul economic, cultural si tehnico-stintific. Pe langa aceasta functie generala , care trebuie sa determine intregul continut al activitatii reprezentantelor diplomatice, acestea indeplinesc urmatoarele functii speciale:a) reprezentarea statului acreditant pe langa statul acreditar;b) protejarea, in statul acreditar, a intereselor statului acreditant si ale cetatenilor sai in limitele admise de dreptul international;c) negocierea cu guvernul statului acreditar;d) informarea, prin toate mijloacele licite, asupra conditiilor si evolutiei evenimentelor in statul acreditar si raportarea celor aflate guvernului statului acreditant;e) promovarea de relatii amicale si dezvoltarea relatiilor economice, culturale si stiintifice intre statul acreditant si statul acreditar.In indeplinirea functiilor sale, reprezentanta diplomatica are anumite obligatii fata de statul pe teritoriu caruia isi desfasoara activitatea (art. 4 din Conventia de la Viena), si anume:- sa respecte legile si dispozitiile statului acreditar, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere privilegiilor si imunitatilor de care se bucura membrii unei reprezentante diplomatice;- sa nu se amestece in treburile interne ale statului acreditar;- sa nu foloseasca localurile reprezentantei in alte scopuri decat cele ale indeplinirii functiei reprezentantei diplomatice.La randul sau, statul acreditar are anumite obligatii destinate sa asigure buna functionare a reprezentantei diplomatice. El trebuie sa acorde toate inlesnirile necesare indeplinirii functiilor acestuia (art. 25 din Conventia de la Viena), astfel:- sa inlesneasca obtinerea localurilor necesare misiunii si sa o ajute la gasirea unor locuinte potrivite pentru membrii ei (art. 21 din Conventia de la Viena);- sa asigure libertatea de circulatie a membrilor reprezentantelor diplomatice, in masura in care aceasta nu contravine legilor sale privind anumite zone de securitate (art. 26 din Conventia de la Viena);- sa asigure posibilitatea de comunicare libera a reprezentantei diplomatice in scopuri oficiale (art. 27 din Conventia de la Viena)B.4. Structura misiunii diplomaticeFunctiile misiunii sunt reflectate de structura acesteia, modelul de maijosfiind valabil chiar daca in anumite circumstante ele sunt indeplinite de o singura sau un numar restrans de persoane:a) - conducerea misiunii/seful misiunii;b) - sectiile politica, economica, culturala, presa, consulara;c) - biroul atasatului militar;d) - secretariatul, contabilitatea si arhivele;e) - comunicatiile si alte servicii tehnice;f) - personalul de serviciu.a) Seful misiunii - coordonator al Sectiei politice a misiunii diplomaticeConventia de la Viena din 1961 cu privire la relatiile diplomatice prevede ca seful misiunii diplomatice este ' diplomatul insarcinat de statul acreditant pentru a actiona in acesta calitate'. Sefii misiunilor diplomatice apartin unor ranguri sau clase diferite. Ei sunt numiti si acreditati de statul caruia ii apartine misiunea diplomatica (statul acreditant ) in statul de resedinta (statul acreditar) potrivit unei proceduri speciale.Seful misiuniiesteraspunzator pentru toate problemele legate de misiune. El poate sa delege diferite functii personalului misiunii, darestesingurul responsabil, atat fata de propriul guvern, cat si fata de guvernul pe langa care este acreditat, pentru conducerea misiunii.Seful misiunii acorda atentie deosebita urmatoarelor aspecte:- indeplinirea obiectivelor politico-diplomatice care revin misiunii;- transmiterea catre guvernul tarii gazda a opiniilor propriului guvern asupra problemelor importante de interes comun sau implicand o politica comuna; in asemenea cazuri actioneaza dreptcanal de comunicatie intre cele doua guverne;- elaborarea pentru propriul guvern de rapoarte asupra evenimentelor politice si economices.a. semnificative din tara de resedinta;- informarea guvernului si a altor institutii si organisme din tara de resedinta asupra unor aspecte ale politicii interne si externe ale tarii sale;- cunoasterea si stabilirea de relatii cu persoane cu influenta in statul in care este acreditat;- frecventarea unui cerc de relatii cat mai larg si cat mai variat posibil, pentru a putea indeplini sarcinile prezentate mai sus.b) CancelariaIn statele care au adoptat acest sistem, seful cancelariei este in mod obisnuit responsabil pentru doua functii importante: a.) coordonarea activitatii misiunii si b.) supravegherea administrarii misiunii. In alte state, aceste sarcini revin adjunctului sefului de misiune (primului colaborator), sau sunt incredintate altor membrii ai personalului diplomatic al misiunii.Seful cancelariei asigura, totodata, rezolvarea cu promptitudine a corespondentei.Una dintre cele mai importante sarcini ale sefului Cancelariei este intocmirea unor fise documentare continand toate informatiile locale pe care orice nou sef de misiune sau membru al personalului ar trebui sa le cunoasca la sosirea la post.Asemenea fise contin in mod obisnuit:-organizarea MAE al tarii gazda, precum si a altor departamente si institutii cu care misiunea intretine relatii; problemele de care se ocupa fiecare sectie in parte; cum se poate obtine o intrevedere, ce persoane sunt abordabile etc;-o scurta prezentare a tarii gazda si a situatiei politice interne la zi;-un repertoar continand probleme de interes practic pentru membrii personalului (inlesniri de ordin medical, de calatorie, informatii despre clima, locuinte, obiceiuri si sarbatori, scoli, biserica etc); in mod normal aceste informatii sunt trimise in tara, la Directia Generala de Resurse Umanesi la Directia de Spatiu din MAE pentru ca viitorii membrii ai misiunii sa se poata informa;-o lista a personalitatilor, incluzand persoane deosebite avand influenta in sferele politice, economice, culturale, administrative, militare etc.c) Sectia economicaSe ocupa, in mod deosebit, de dezvoltarea relatiilor economice si a celor comerciale dintre cele doua tari. Sarcina diplomatului responsabil cu activitatea economica a misiunii diplomatice este aceea de a sustine prin toate mijloacele posibile interesele economice ale propriului stat ; de a-i sprijini pe oamenii de afaceri aflati pe teritoriul statului acreditar, de a raspunde cu promptitudine la toate intrebarile specifice si, in general, de a furniza toate informatiile de baza care sa permita tarii sale sa elaboreze o strategie si o politica economica si comerciala adecvate, iar oamenii de afaceri sa poata evalua avantajele pietii locale. El studiaza in special schimbarile privind tarifele vamale, regulamentele de import, cele privind contingentarea precum si organizarea licitatiilor, el sfatuieste pe seful misiunii asupra oricarui act sau schimbare de politica economica si comerciala ce se poate dovedi utila sau in detrimentul intereselor propriei tari. Transmite, periodic, in Centrala MAE date privind conjunctura pietii locale, nivelul productiei economice in diverse sectoare, posibilitati de import/export etc.d) Sectia cultura-presaDiplomatii responsabili cuproblemele de cultura si presa trebuie sa cunoasca bine situatia din tara de resedinta in aceste domenii, pentru a putea sa fie in masura sa furnizeze informatii utile pentru tara sasi sa identifice cele mai potrivite si eficiente canale de comunicare. Ei trebuie sa dispuna de o paleta vasta de relatii in sectoarele respective si sa mentina un dialog activ cu personalitatile cele mai reprezentative din domeniu. Este de la sine inteles ca diplomatii cu sarcini culturale si de presa trebuie sa fie excelenti cunoscatori ai realitatilor din propria tara, experti in domeniile lor de activitate. Diplomatia culturala a devenit astazi unul dintre mijloacele cele mai eficiente de cunoastere si apropiere a statelor.Diplomatul responsabil cu activitatea culturala face propuneri de imbunatatire permanenta a cadrului juridic bilateral in materie si urmareste derularea la timp a actiunilor culturale convenite de cele doua state prin Acordul Cultural sau prin Programul de Aplicare a Acordului Cultural. El este principalul coordonator al actiunilor culturale majore desfasurate de misiunea diplomatica in statul acreditar (expozitii tematice - din domeniul istoriei, literaturii, artei s.a.; vernisarea unor expozitii - de carte, pictura, cu obiecte din patrimoniul national s.a.; traducerea, publicarea si lansarea unor lucrari de referinta din literatura statului acreditant; turnee ale unor teatre, ansambluri artistice, orchestre s.a.; prezentarea la posturile de radio si televiziune nationale si locale a unor momente cu semnificatie deosebita in istoria statului acreditant; organizarea unor manifestari culturale reunite sub genericul ,,Zilele culturii ..., in statul acreditar" - gale de filme, spectacole artistice, etc.; infiintarea de sectii sau lectorate de limba a statului acreditant la cele mai reprezentative universitati din statul acreditar s.a. Lui ii revine, totodata, responsabilitatea de a tine la zi documentarul constituit la misiune pe problematica de presa - principalele cotidiene, lista pincipalilor ziaristi si a formatorilor de opinie, relatiile utile ale misiunii in domeniu etc. El informeaza statul acreditant asupra evolutiei politice interne pe baza analizei presei locale.e) Sectia consularaConform prevederilor art. 3 din Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice, ,, nici o dispozitie a prezentei Conventii nu poate fi interpretata ca interzicand misiunii diplomatice exercitarea functiilor consulare."Zona sa de competenta teritoriala nu coincide, intotdeauna cu intregul teritoriu al statului acreditar, aceasta datorita faptului ca in anumite zone statul acreditant are infiintate, cu acordul autoritatilor competente, consulate generale, consulate, viceconsulate sau agentii consulare. De asemenea, este posibil ca pe teritoriul statului acreditar sa functioneze unul sau mai multe consulate onorifice ale statului acreditant.Diplomatilor incadrati la sectia consulara le revine, in aceasta situatie, sarcina de a indeplini doua mari categorii de functii, respectiv:a) ale misiunii diplomatice - de reprezentare si ocrotire a intereselor statului si conationalilor sai, de promovare a relatiilor prietenesti si de cooperare intre statul trimitator si statul de resedinta si de informare prin mijloace licite cu privire la evolutia vietii politice, economice, comerciale, culturale si stiintifice din statul acreditar;b) functii specifice - privind reprezentarea, protectia si asistenta acordata conationalilor aflati pe teritoriul statului de resedinta si in unele domenii cu caracter civil sau comercial.Functii consulare specifice(art. 5 din Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile consulare):b.1)Ocrotirea in statul de resedinta a intereselor statului trimitator si ale cetatenilor sai, persoane fizice sau juridice, in limitele admise de dreptul international.Pentru indeplinirea functiei, Conventia de la Viena din 1963 prevede la art. 36 urmatoarele drepturi ale functionarilor consulari : - de a comunica in mod liber cu conationalii lor; - de a fi avertizati de autoritatile competente ale statului de resedinta cand in circumscriptia consulara a fost arestat un cetatean al statului trimitator; - de a vizita pe cetateanul statului trimitator daca este incarcerat sau detinut preventiv, ori in executarea unei hotarari judecatoresti, si de a lua masuri pentru apararea lui.Pentru acordarea protectiei consulare trebuie respectate o serie de reguli, intre care: persoana fizica sau juridica sa aiba cetatenia, respectiv nationalitatea statului trimitator, aceasta legatura trebuind sa fie dovedita; infractiunea trebuie sa se bazeze pe incalcarea normelor de drept international de catre statul de resedinta; interventia se face la organul la care consulul are acces potrivit statului de resedinta; trebuie respectate cu strictete principiile fundamentale ale dreptului international pentru a nu se interpreta de catre statul acreditar ca un amestec in treburile sale interne.b.2) Favorizarea dezvoltarii relatiilor comerciale, economice si stiintifice intre statele in cauza si promovarea in orice alt mod a relatiilor amicale intre eleb.3) Eliberarea unor categorii de pasapoarte si alte documente de calatorie conationalilor, precum si acordarea de vize la cerereb.4) Acordarea de asistenta cetatenilor statului trimitatorAsistenta consulara consta intr-o activitate complexa care urmareste sa inlesneasca sederea conationalilor in statul acreditar. In acest scop se stabilesc contacte multiple intre consul si conationalii sai, carora acesta le da diferite sfaturi, ajutoare materiale, asistenta in fata organelor administrative sau judiciare ale tarii de resedinta.b.5) Functii notariale si de ofiter de stare civilaConsulii pot intocmi variate acte notariale: autentificarea de acte si documente cuprinzand declaratii, precum si dispozitii testamentare, certificarea unui fapt constatat personal, legalizare de sigilii, semnaturi, traduceri, eliberarea de extrase si copii simple, eliberarea de documente privind marfurile s.a.Consulilor le revine, de asemenea, reponsabilitatea intocmirii si eliberarii unor acte de stare civila care isi vor produce efectul pe teritoriul statului acreditant, cum ar fi, de exemplu, certificatul de casatorie,nastere si deces.b.6) Functii in materie succesoralaConventiile consulare prevad, in general, obligatia autoritatilor statului acreditar de a anunta oficiul consular despre decesul unui conational si despre masa succesorala a defunctului. De asemenea, autoritatile sunt obligate sa informeze despre masurile de conservare luate in legatura cu bunurile mobile si imobile care au apartinut defunctului.b.7) Apararea intereselor minorilor si incapabililor, cetateni ai statului trimitatorFunctia are in vedere, in principal, situatia in care se cere instituirea unei tutele sau curatele.b.8) Functia de reprezentareConsulii au dreptul de a reprezenta ex officio pe cetatenii statului trimitator in justitie sau in fata altor autoritati ale statului acreditar.b.9) Functii privind navigatia si aviatia civila.Se refera la exercitarea dreptului de control si de inspectie asupra navelor maritime si fluviale avand nationalitatea statului trimitator si asupra aeronavelor inmatriculate in acel stat, precum si asupra echipajelor lor.f. Birourile militare- care in raport cu importanta misiunilor diplomatice se pot subdivide in birou militar propriu-zis, birou naval si al aerului - au aparut in structura misiunilor diplomatice in secolul al IX-lea. Practica atasatilor militari a fost inaugurata de Austria, Prusia si Rusia, fiind urmata de celelalte state.Birourile militare sunt conduse de un atasat militar, care face parte din cadrele armatei statului acreditant, dar care, indiferent de gradul sau, este subordonat ierarhic sefului misiunii diplomatice. Aceasta subordonare ierarhica nu impiedica pe atasatii militari sa comunice direct cu ministerele in privinta problemelor strict militare si in special acelora care se refera la secrete militare.Atasatii militari indeplinesc functii:-de observare si informare asupra situatiei militare din tara de resedinta;-de cooperare cu autoritatile militare ale tarii de resedinta, in cadrul acordurilor stabilite intre cele doua state;-de reprezentare a statului acreditant la ceremoniile oficiale care au loc in tara de resedinta (asista la defilari cu ocazia sarbatorilor nationale, participa la exercitii si manevre militare la care sunt invitati etc.);-de consilier tehnic al sefului misiunii diplomatice, in domeniile de specialitate tehnico-militara, a caror cunoastere este necesara pentru o justa apreciere a situatiilor care fac obiectul analizelor politico-diplomatice.B.5. Personalul misiunii diplomaticePersonalul unei misiuni diplomatice se imparte in trei categorii (art.15 din Conventia de la Viena) :a.)personalul diplomatic (sau agentii diplomatici);b.)personalul tehnic si administrativ;c.)personalul de serviciu.a) Personalul diplomatic (sau agentii diplomatici)Este alcatuit, pe langa seful misiunii, din ministri - consilieri, consilieri, secretari I, II, III si atasati. Diplomatul cel mai mare in rang este numit prim colaborator (DHM - deputy head of mission) al ambasadorului si coordoneaza activitatea celorlalti diplomati aflati la oficiu diplomatic. La acestia se adauga atasatii militari si, de catre unele state, atasatii de telecomunicatii (cifratorii).Atat in literatura de specialitate, cat si in practica, este des uzitat termenul de atasat comercial, respectiv, atasat de presa (cu toate ca acestia, au de regula, alte ranguri diplomatice, de exemplu ministrii consilieri, consilieri, secretariI, II si III).b) Personalul tehnic si administrativEste alcatuit din: secretari tehnici, translatori, dactilografi, arhivari, contabili, referenti de specialitate (ex. personal de executie cu studii medii la sectia consulara), cifratori (in sistemul nostru, dupa anul 1990, cifratorii sunt posesori de pasapoarte diplomatice si anuntati la autoritatile statului acreditar in calitate de atasati).Membrii personalului tehnic si administrativ sunt posesori de pasapoarte de serviciu, recunoscute ca atare de statul acreditar.c) Personalul de serviciuAcest personal cuprinde soferi, curieri, portari, oameni de serviciu, gradinari, mecanici, muncitori calificati (MC 1 si 2) etc. Trebuie sa se faca distinctie intre oamenii de serviciu ai misiunii diplomatice si persoanele din serviciu agentului diplomatic: menajerele, personalul care a fost angajat la resedinta diplomatului de catre acesta.Personalul tehnic si administrativ si personalul de serviciu formeaza personalul neoficial al reprezentantelor diplomatice, avand un rol auxiliar, si anume acela de a-i ajuta pe agentii diplomatici sa-si desfasoare activitatea in cat mai bune conditii.B.6. Corpul diplomaticIn sens larg cuprinde totalitatea agentilor diplomatici, impreuna cu membrii familiei lor aflati pe teritoriul statului de resedinta.In sens restrans din corpul diplomatic fac parte numai sefii reprezentantelor diplomatice.Decan al corpului diplomatic devine diplomatul cu cea mai mare vechime in post pe teritoriul statului acreditar, diplomat care apartine clasei intai de reprezentare. In tarile catolice, nuntiul papal este considerat de drept decan al corpului diplomatic, indiferent daca indeplineste sau nu conditia referitoare la vechime.B.7. Activitatea diplomaticaSe desfasoara in doua sensuri, pe de o parte, in raport cu guvernul statului acreditant, iar pe de alta parte, in raport cu statul acreditar.Activitatea diplomatica se manifesta in trei faze:-primirea instructiunilor (scrise si orale) din partea guvernului inainte de plecarea diplomatului in misiune, ca si in timpul indeplinirii misiunii in statul acreditar;-indeplinirea de catre diplomat a functiilor sale diplomatice adresandu-se statului acreditar prin diferite note, comunicari, notificari, interventii, diverse alte demersuri;-comunicarea diplomatului cu propriul sau Minister al Afacerilor Externe pe cale operativa (telegrame), e-mail, fax, telex, telefon, radiograma, infograma sau prin transmiterea de rapoarte prin curier (diplomatic, ocazional - diplomati aflati temporar in spatiu sau prin comandantii aeronavelor statului acreditant - ).Activitatile diplomatice sunt desemnate cu termenul general de demers.Din punctul de vedere al scopului urmarit, un demers diplomatic poate avea ca obiect transmiterea unor comunicari din partea statului acreditant sau obtinerea de informatii de la statul acreditar, formularea unor propuneri (ex. cu privire la incheierea unui tratat), indeplinirea de catre statul acreditar a unor actiuni concrete (ex. acordarea unor drepturi speciale), ori incetarea unor actiuni neprietenesti.Demersurile pot fi de mai multe feluri:-orale , constand in declaratii cu privire la pozitia statului acreditant, notificari prin care statul acreditar este avertizat cu privire la anumite situatii si consecintele pe care le pot atrage, si proteste fata de o anumita comportare in relatiile statul acreditar;-scrise, concretizandu-se intr-o nota diplomatica;-mixte, atunci cand demersul oral este urmat de o nota diplomatica.Notele diplomatice se prezinta sub mai multe forme, si anume :- Nota semnata sau oficiala este redactata, in general, ca orice scrisoare obisnuita, adica la persoana intai sau a treia, este adresata personal ministrului afacerilor externe sau sefului misiunii diplomatice si este semnata de cel care a intocmit-o. Cand este nevoie de o expunere mai detaliata, nota este insotita si de un memorandum.- Nota verbala este mai putin protocolara decat nota personala, dar este, in schimb, mult mai uzitata in practica. Nota verbala este scrisa la persoana a treia, nu poarta semnatura, ci numai sigiliul cancelariei care o expediaza. Ea poate sa urmeze unui demers oral sau sa-l inlocuiasca, fiind trimisa, de obicei, spre a solicita rezolvarea unei probleme sau pentru a reaminti celelaltei parti o anumita problema a carei rezolvare este asteptata.- Memoriile : a.) memorandum si b.) aide-memoire au o importanta mai mica decat notele semnate sau verbale, nepurtand nici semnatura si nici sigiliu.a) Memorandumul se prezinta sub forma unei expuneri redactate la persoana a treia si este anexat, de obicei, la o nota, spre a dezvolta pe larg aspectele politice si juridice ale punctului de vedere exprimat in nota. El poate emana si de la delegatia uni stat participant la o conferinta internationala.b) Aide-memoire-ul se prezinta si ca document de sine statator, constituind o nota prin care o parte, in cursul unor tratative sau convorbiri, o inmaneaza celelaltei parti cu scopul de a rezuma aspectele juridice si de a arata punctul de vedere al statului care il trimite.- Mesajele (scrisorile) au devenit deosebit de uzuale in ultima perioada, la toate nivelele. Ele se refera, in general, la probleme de mare insemnatate, a caror rezolvare este urgenta sau comporta anumite dificultati.- Notele(circularele), sunt note obisnuite, transmise de unul si acelasi stat mai multor state si avand acelasi continut.- Notele identice sunt note cu acelasi continut, schimbate intre doua sau mai multe state, pe baza unui aranjament stabilit in prealabil, consemnand un punct de vedere comun intr-o problema a relatiilor dintre ele sau prevederile unui acord cu valoare juridica obligatorie.B.8. Incetarea misiunii diplomatice survine prin:a) ruperea, din diferite cauze, a relatiilor diplomatice. Statul acreditar este obligat sa respecte si sa asigure protectia localurilor reprezentantei impreuna cu bunurile si arhiva ei (art. 45 din Conventia de la Viena). Se poate apela la un stat tert agreat de cele doua parti pentru reprezentarea intereselor pe timpul cat relatiile diplomatice sunt rupte;b) disparitia unuia dintre state (fuziune sau dezmembrare) constituie un alt mod de incetare a activitatii unei misiuni diplomatice;c) refuzul de recunoastere a guvernelor nou instalate in unul din cele doua state;d) suprimarea din motive bugetare;B.9. Incetarea functiei unui agent diplomatic se produce prin:a.)pensionare;b.)demisie;c.)deces;d.)rechemare in centrala de catre statul acreditant;e.) declararea agentului diplomatic, de catre statul acreditar, ca persona non grata (art. 9 din Conventia de la Viena).