Dihorul comun
2
Dihorul comun ( Putorius putorius ) mai este denumit si dihorul de casa sau dihorul puturos. La noi se intalneste pretutindeni, din zonele mai joase montane si pana la campie. Dihorul este considerat spaima gospodariilor din cauza pagubelor pe care le poate face in randul pasarilor domestice, in special a puilor acestora. Daca gaseste o bresa catre adapostul pasarilor, nu se multumeste cu o singura captura ci omoara toate pasarile pe care mai apoi le care, una cate una, catre barlogul lui. Totusi, dihorul aduce si avantaje gospodariilor prin faptul ca reduce drastic populatiile de soareci si sobolani din zona. Este considerat un animal foarte curajos care nu da inapoi nici in fata unor animale mult mai mari precum vulpile sau cainii. Desi este denumit si dihorul de casa, acesta este des intalnit si in afara asezarilor umane. Prefera terenul accidentat, versantii, gramezile de piatra dar poate fi intalnit si in zonele deschise in apropierea coloniilor de popandai. Cand se stabileste in apropierea gospodariilor poate fi intalnit in podul caselor parasite si a grajdurilor sau in fanete sau gramezi de resturi vegetale neumblate. In Romania mai traiesc doua specii de dihori care traiesc doar in Dobrogea; dihorul de stepa (Putorius eversmani) si dihorul pestrit (Vormela peregusna). Dihorul are corpul alungit, zvelt, cu picioare scurte, gatul gros, capul mic si urechile rotunjite. Botul, zona din spatele ochilor si varful urechilor sunt albe. Coada este relativ lunga si putin stufoasa. Culoarea generala este brun-inchis, cu nuante mai deschise in zona mediana. Mirosul neplacut, greoi, care aduce oarecum cu cel de usturoi, este dat de un lichid secretat de niste glande aflate in zona posterioara. Nu exista diferente majore intre mascul si femela. Dihorul poate ajunge la o lungime de 35-40 cm la care se adauga lungimea cozii de aproximativ 20 cm. Greutatea variaza intre 0,8 si 1,5 kg. Durata de viata este de 8- 10 ani. Dihorul se hraneste in principal cu soareci si sobolani insa poate fi considerat un oportunist care nu refuza nici pasari, oua, iepuri si chiar pesti, reptile si insecte. De obicei isi procura hrana pe timpul noptii iar ziua doarme sau se joaca in apropierea vizuinii. Dihorii se reproduc o singura data pe an. Imperecherea are loc in perioada martie-iunie si dupa o perioada de gestatie de 40 de zile, femela fata 4-8 pui care sunt lipsiti de vedere timp de
-
Upload
karen-anderson -
Category
Documents
-
view
212 -
download
0
Transcript of Dihorul comun
Dihorul comun ( Putorius putorius ) mai este denumit si dihorul de casa sau dihorul puturos. La noi se intalneste pretutindeni, din zonele mai joase montane si pana la campie. Dihorul este considerat spaima gospodariilor din cauza pagubelor pe care le poate face in randul pasarilor domestice, in special a puilor acestora. Daca gaseste o bresa catre adapostul pasarilor, nu se multumeste cu o singura captura ci omoara toate pasarile pe care mai apoi le care, una cate una, catre barlogul lui. Totusi, dihorul aduce si avantaje gospodariilor prin faptul ca reduce drastic populatiile de soareci si sobolani din zona. Este considerat un animal foarte curajos care nu da inapoi nici in fata unor animale mult mai mari precum vulpile sau cainii.
Desi este denumit si dihorul de casa, acesta este des intalnit si in afara asezarilor umane. Prefera terenul accidentat, versantii, gramezile de piatra dar poate fi intalnit si in zonele deschise in apropierea coloniilor de popandai. Cand se stabileste in apropierea gospodariilor poate fi intalnit in podul caselor parasite si a grajdurilor sau in fanete sau gramezi de resturi vegetale neumblate.
In Romania mai traiesc doua specii de dihori care traiesc doar in Dobrogea; dihorul de stepa (Putorius eversmani) si dihorul pestrit (Vormela peregusna).
Dihorul are corpul alungit, zvelt, cu picioare scurte, gatul gros, capul mic si urechile rotunjite. Botul, zona din spatele ochilor si varful urechilor sunt albe. Coada este relativ lunga si putin stufoasa. Culoarea generala este brun-inchis, cu nuante mai deschise in zona mediana. Mirosul neplacut, greoi, care aduce oarecum cu cel de usturoi, este dat de un lichid secretat de niste glande aflate in zona posterioara. Nu exista diferente majore intre mascul si femela. Dihorul poate ajunge la o lungime de 35-40 cm la care se adauga lungimea cozii de aproximativ 20 cm. Greutatea variaza intre 0,8 si 1,5 kg. Durata de viata este de 8-10 ani.
Dihorul se hraneste in principal cu soareci si sobolani insa poate fi considerat un oportunist care nu refuza nici pasari, oua, iepuri si chiar pesti, reptile si insecte. De obicei isi procura hrana pe timpul noptii iar ziua doarme sau se joaca in apropierea vizuinii.
Dihorii se reproduc o singura data pe an. Imperecherea are loc in perioada martie-iunie si dupa o perioada de gestatie de 40 de zile, femela fata 4-8 pui care sunt lipsiti de vedere timp de doua saptamani. Dupa 2-3 luni puii sunt intarcati iar anul urmator sunt apti pentru a intemeia o noua familie.
