Pentru Nietzsche, binele i, asemenea lui, rul ar trebui mai degrab nelese din perspect iva celor dou tipuri de moral: morala de stpn i morala de sclav", iar existena acestor este rezultatul modului de nelegere i experimentare a binelui i rului. Una exprim voi na puternic, iar cealalt voina slab. n sensul acesteia din urm, binele" nu este comun lui din primul tip de moral; dimpotriv, este apreciat ca fiind rul" din cealalt. n con secin, morala de sclav este resentimentar, iar valori cum ar fi mila, comptimirea, m odestia etc, dei sunt preuite n numele binelui nsui, nu sunt, n fond, dect valori uti pentru a ndura povara existenei. Lipsii fiind de for, de voin puternic, cei slabi su permanent preocupai de ceea ce le lipsete, i anume libertatea i fericirea, inutile c a idealuri pentru cei puternici, care simt c ei determin asemenea valori. Cei cu v oin puternic le interpreteaz altfel: eu sunt liber, tu trebuie s te supui"! Aadar, pen ru morala de sclav, resentimentul i utilitatea sunt sursele binelui i rului, aa cum le practic voina slab. n schimb, cei cu voin puternic, care refuz o asemenea moral a mnrii, gsesc c valorile lor se afl dincolo de bine i de ru, dincolo de comptimire i m crederea n sine, capacitatea de autodruire sunt virtuile crora li se dedic cei putern ici.