ALEXANDRU GRAUR (1900–1988) a fost unul dintre marii învãþaþi ai ºtiinþeilimbii din secolul al XX-lea, figurã de prestigiu a lingvisticii româneºti. Stu-diile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun“ din Iaºi ºi Liceul „MateiBasarab“ din Bucureºti. În clasa a IV-a, se retrage din ºcoalã, pregãtind, din1915, restul studiilor în particular (perioadã în care îºi câºtigã existenþa prinlecþii date elevilor mai mici ºi prin alte ocupaþii temporare). Dupã absolvirealiceului, în 1919, se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filosofie din Bucureºti,urmând cursurile Secþiei de filologie clasicã ºi de limba românã. În 1922,devine licenþiat în filologie clasicã. În anul ºcolar 1923/1924, e profesorsuplinitor de istorie la Liceul „Spiru Haret“ din Bucureºti. Examenul de capa-citate l-a susþinut în 1924, clasându-se primul pe þarã atât la latinã, cât ºi laistorie. E numit profesor titular la Liceul „Unirea“ din Focºani. Între 1924ºi 1929, cu o bursã a Ministerului Instrucþiunii Publice, îºi perfecþioneazãstudiile în Franþa. În 1928, obþine diploma la École Pratique des Hautes Études,precum ºi doctoratul la Sorbona, cu cea mai înaltã menþiune (Très honorable).Revenit la Bucureºti în 1929, este numit profesor titular de limba latinã laLiceul „Gh. ªincai“, iar din 1932 la Liceul „Gh. Lazãr“. În 1940, a fost înlã-turat din învãþãmântul de stat pe baza legilor rasiale. A înfiinþat, împreunãcu alþi colegi aflaþi în aceeaºi situaþie, Liceul Teoretic Evreiesc, al cãrui directora fost între anii 1941 ºi 1944. În septembrie 1944, a fost reintegrat la Liceul„Gh. Lazãr“, unde a lucrat pânã în decembrie 1945. În acelaºi timp, a lucratla Radiodifuziunea Românã. A devenit profesor la Catedra de filologie clasicãa Facultãþii de Filosofie ºi Litere, pe care a condus-o pânã în 1964, când afost numit ºeful nou-înfiinþatei Catedre de lingvisticã generalã, unde a lucratpânã la pensionare (1970). În anul 1948, a fost ales membru corespondental Academiei Române, iar în 1955 devine membru titular. Printre funcþiilede conducere, îndeplinite cu înaltã competenþã ºi rãspundere, menþionãm:decan al Facultãþii de Filologie (1954–1956), director al Editurii Academiei(1955–1974), membru fondator ºi preºedinte al Societãþii de Studii Clasice(1958–1988), preºedinte al Secþiei de ªtiinþe Filologice, Literaturã ºi Arte aAcademiei (1974–1988). A fost redactor responsabil la o serie de publicaþiide specialitate: Studii clasice (1959–1988), Limbã ºi literaturã (1965–1970),Limba românã (1982–1988).Din OPERA ºtiinþificã – zeci de volume ºi sute de articole ºi studii, croniciºi recenzii, referitoare la limbile clasice, indoeuropenisticã, lingvisticã generalãºi limba românã –, amintim: Esquisse d’une phonologie du roumain (încolaborare cu Al. Rosetti) (1938), Încercare asupra fondului principal lexicalal limbii române (1954), Studii de lingvisticã generalã (1955 ºi 1960), Fondulprincipal al limbii române (1957), Scurtã istorie a lingvisticii (în colaborarecu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), Etimologii româneºti (1963), Evoluþialimbii române. Privire sinteticã (1963), Nume de persoanã (1965), Istorialimbii române (coord. vol. I, Limba latinã) (1965), Tendinþe actuale ale limbiiromâne (1968), Lingvistica pe înþelesul tuturor (1972), Nume de locuri (1972),Alte etimologii româneºti (1975), „Capcanele“ limbii române (1976), Dic-þionar de cuvinte cãlãtoare (1978), Cuvinte înrudite (1980), Dicþionar algreºelilor de limbã (1982).

Ediþie îngrijitã deconf. univ. dr. LIVIU GROZA

Redactor: S. AlexandruCoperta: Andrei GamarþTehnoredactor: Manuela MãxineanuDTP: Florina Vasiliu, Carmen Petrescu

Tipãrit la „Accent Print“ – Suceava

© Dumitru Graur

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiGRAUR, ALEXANDRU

Dicþionar al greºelilor de limbã / acad. Alexandru Graur;îngrijitor de ed.: Liviu Groza. – Bucureºti: Humanitas, 2009

ISBN 978-973-50-2565-6

I. Groza, Liviu (ed.)

811.135.1'271.14

EDITURA HUMANITAS Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – C.P. 14, Bucureºtie-mail: cpp@humanitas.rowww.libhumanitas.ro

Volum editat graþie sprijinului domnului Dumitru Graur

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

Aceastã ediþie reproduce integral textul lucrãrii Dicþionaral greºelilor de limbã, Editura Academiei Republicii Socia-liste România, [Bucureºti,] 1982. Ortografia a fost modi-ficatã în conformitate cu prevederile lucrãrilor normativeîn vigoare, ceea ce a impus ºi reaºezarea unor cuvinte înordinea alfabeticã actualã. Deoarece numeroase recomandãrifãcute de autor nu mai sunt actuale sau chiar nu au fostvreodatã acceptate ca normã generalã, am considerat necesarsã reproducem într-un chenar, ori de câte ori a fost nevoie,formele ºi precizãrile referitoare la scriere, pronunþare ºiflexiune din Dicþionarul ortografic, ortoepic ºi morfological limbii române, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Editura„Univers Enciclopedic“, Bucureºti, 2005. Pentru sensurileunor cuvinte, explicate în acelaºi fel, am folosit Dicþionarulexplicativ al limbii române, ediþia a II-a, Editura „UniversEnciclopedic“, Bucureºti, 1996.

LIVIU GROZA

5

SIGLE ªI ABREVIERI

Sigle

DEX Dicþionarul explicativ al limbii române, Editura Aca-demiei R.S.R., Bucureºti, 1975 (Institutul de Lingvis-ticã din Bucureºti)

DEX2 Dicþionarul explicativ al limbii române, ediþia a II-a,Editura „Univers enciclopedic“, Bucureºti, 1998 (Aca-demia Românã, Institutul de Lingvisticã din Bucureºti„Iorgu Iordan“)

DLR Dicþionarul limbii române, Serie nouã, M–, EdituraAcademiei R.S.R., Bucureºti, 1965 ºi urm. (AcademiaR.S.R.)

DN Florin Marcu ºi Constant Maneca, Dicþionar de neo-logisme, ed. a III-a, Editura Academiei R.S.R., Bucu-reºti, 1978

DOOM2 Dicþionarul ortografic, ortoepic ºi morfologic al lim-bii române, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Editura„Univers enciclopedic“, Bucureºti, 2005 (AcademiaRomânã, Institutul de Lingvisticã din Bucureºti „IorguIordan – Al. Rosetti“)

Îndreptar Îndreptar ortografic, ortoepic ºi de punctuaþie, ed.a III-a, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1971 (Aca-demia R.S.R., Institutul de Lingvisticã din Bucureºti)

Abrevieri

abr. abreviatacc. accentuatadj. adjectivangl. anglicismart. articulat

7

conj. conjunctivd. dativengl. englezf. femininfam. familiarfig. figuratfr. francezgerm. germang. genitivgr. grecimper. imperativimperf. imperfectind. indicativintranz. intranzitivinvar. invariabilit. italianînv. învechitlat. latinlivr. livrescm. masculinmagh. maghiarn. neutrungr. neogrecpers. persoanãpeior. peiorativp. gener. prin generalizarepict. picturãpl. pluralpol. polonezpop. popularprez. prezentpr. (ºi pron.) pronunþare pron. (ºi pr.) pronunþarereg. regionalrus. rusescs. (ºi subst.) substantivscr. sârbocroatsg. singularsil. silabãsl. slav

DICÞIONAR AL GREªELILOR DE LIMBÃ

8

SIGLE ªI ABREVIERI

subj. subjonctivsubst. (ºi s.) substantivsuf. sufixtranz. tranzitivtc. (ºi turc.) turcescturc. (ºi tc.) turcescv. vezivar. variantãvb. verb

Semne ºi convenþii grafice folosite în DOOM2

~ tildã la nivelul rândului înlocuieºte un element anteriorex.: abandona (a ~)

/ barã oblicã înseamnã „sau“ (separã variantele)ex.: facsimil/facsimil

| barã verticalã (când folosirea cratimei ar putea duce laconfuzii); limita dintre silabe sau despãrþirea la capãt derând ex.: para | aldehidã

* steluþã înaintea unui element; cuvinte-titlu ºi alte elementenou-introduse în DOOM2 ex.: *accesa (a ~)

! semnul exclamãrii înaintea unui cuvânt-titlu sau a uneireguli; modificare de normã faþã de DOOM1ex.: !niciun

Accentul este marcat în DOOM2 prin sublinierea vocalei: ex.: dactilografie; a accent secundar; i accent principal

Accentul este marcat în DEX2 prin semnul [´] pus deasupravocalei:ex.: CABINÉT

9

a

abnegaþie nu înseamnã „sârguinþã“, nici „bunãvoinþã“,ci „pãrãsirea propriilor interese pentru a le satisface pe alealtora“ (în latineºte abnegatio însemna „tãgãduire“; înþe-lesul actual a apãrut în franþuzescul abnégation).

abþibild, nu aþipild, nici agþibild (provine din germ.Abziehbild, format din abziehen „a desprinde“ ºi Bild„imagine“).

abudenþã, v. abundenþã.abundenþã, nu abudenþã: rãdãcina este latinescul unda,

pentru care vezi redundant.abuz înseamnã „prea multã folosire a unui lucru“, deci

prea mult abuz e pleonastic.acàtist (conform cu originalul grecesc ºi cu intermediarul

slav), nu acatìst (cum e în Îndreptar).

ac cu gãmãlie, nu ac de gãmãlie: este un ac care are înplus o gãmãlie. Cei care zic ac de gãmãlie se iau dupã acde cusut, ac de siguranþã, unde folosirea prepoziþiei de e jus-tificatã de înþeles.

ac de gãmãlie, v. ac cu gãmãlie.

21

DEX2: ABNEGÁÞIE s. f. Devotament (dus pânãla sacrificiu); abnegare. – Renunþare; sacrificiuvoluntar. – Din fr. abnégation.

DOOM2: !acatist/acatist s. n. , pl. acatiste/acatiste

accident, nu acident: originalul latin, accidens, e for-mat din prefixul ad- (care, când urmeazã un c-, se schimbãîn ac-) ºi rãdãcina verbului cado „a cãdea“ (cu a scurt schim-bat în i în poziþie neiniþialã).

acident, v. accident.acoladã (din fr. accolade), nu arcoladã (nu are nimic

comun cu arc, e derivat de la fr. col, variantã a fr. cou „gât“ºi la început a însemnat „îmbrãþiºare“).

acvanaut e numit cineva care exploreazã fundul mãriisau al oceanului, ceea ce e greºit, deoarece -naut (din lat.nauta) înseamnã „navigator“, nu „explorator“ ºi de altfelnu mai e nevoie de acva-, adicã lat. aqua „apã“, de vremece nu se navigheazã decât în apã.

àcvilã (conform accentuãrii originalului latinesc, aquila),nu acvìlã.

adagiu înseamnã „maximã“, nu „adaos“ (provine din lat.adagium, care nu e din aceeaºi rãdãcinã cu ad-augeo, deve-nit în româneºte a adãuga).

Adà-Kale, nu Ada-Kalè; ºi mai greºitã e scrierea Ada-Kaleh, dupã modelul german, când numele e turcesc.

adaus, v. (a) adãuga.adã, v. (a) aduce.(a) adãoga, v. (a) adãuga.(a) adãuga (conform originalului latin adaugere), nu a

adãoga. Ce e drept, substantivul corespunzãtor s-a gene-ralizat sub forma adaos, nu adaus.

adecuat, v. adecvat.adecvat, nu adecuat (provine din lat. adaequatus, iar qu

din latineºte este redat în româneºte prin cv ºi, de fapt, aºaîl citim ºi în latineºte).

acc

22

DEX2: ACVANAÚT, -Ã, acvanauþi, -te, s. m.ºi f. Specialist în scufundãri fãcute cu scopul dea cerceta mediul marin. [Pr.: -na-ut] – Din fr.aquanaute.

adu, v. (a) aduce.(a) aduce are imperativul adù, nu àdu, nici àdã. Este

adevãrat cã, în conformitate cu lat. àdduc, ar trebui sã zicemàdu, dar celelalte formaþii cu prefix din aceeaºi temã auschimbat accentul: condù, redù etc. ºi nu trebuie sã le dife-renþiem. Forma àdã este influenþatã de a da, care nu arenici o legãturã etimologicã cu a aduce.

adversitate înseamnã „împrejurare potrivnicã, greutatecu care cineva are de luptat“, nu „duºmãnie“ (cãci nu eformat de la adversar, deºi ambele sunt derivate din aceeaºirãdãcinã latineascã).

aeronàut (în patru silabe: a-e-ro-naut), nu aeronaùt, cume în Îndreptar (vezi -naut).

aeronàuticã (în ºase silabe: a-e-ro-nau-ti-cã, nuaeronaùticã, cum e în DEX (vezi -naut).

aeropag, v. areopag.agrozootehnic, cu accentul principal pe e ºi cu douã

accente secundare, pe a ºi pe zo, nu agrozotehnic, cu accen-tul principal pe primul o. Cuvântul e compus din trei ele-mente (lat. ager „ogor“, gr. zoon „animal“ ºi tehnic), nu dindouã, deci partea iniþialã nu e agrò-zo, ci àgro-zoo-.

agrozotehnic, v. agrozootehnic.agþibild, v. abþibild.agust, v. august.aìdoma, nu aidòma (originalul slav e accentuat pe i).(sã) aivã, v. (a) avea.

aiv

23

DOOM2: aduce (a ~) vb., [...] imper. 2 sg. adu(ºi ad-o), neg. nu aduce [...]

DOOM2: aeronaut s. m., pl. aeronauþi

DOOM2: aeronauticã s. f., g.-d. aeronautici, art.aeronauticii

alandala (din ngr. alla ant’alla „unele contra altora“),nu halandala.

alcol, v. alcool.alcool, în trei silabe (al-co-ol), nu în douã (al-col). Cu-

vântul e de origine arabã ºi a fost introdus în latina medievalãsub forma alcohol; francezii, care nu-l pot pronunþa pe h,l-au suprimat, dar n-au contopit pe cei doi o într-o singurãsilabã.

alternativã este o situaþie din care existã douã ieºiri ºiai ales una dintre ele; se înþelege greºit cã fiecare dintre celedouã ieºiri constituie o alternativã.

ambalaj înseamnã „împachetare“, eventual „material încare se împacheteazã“, nu „lãdiþã în care se transportã sti-clele de apã mineralã“.

ambianþã este „atmosfera înconjurãtoare“, apoi „mediulîn care trãieºte cineva“; la bazã este lat. ambiens „care încon-jurã“. Se crede uneori cã înþelesul este „înþelegere, acord“,greºit, cãci existã ºi ambianþã ostilã.

ambigu, v. ambiguu.ambiguu (din latinescul ambiguus), nu ambigu.[a] amenaja, v. (a) menaja.amploaiat (din fr. employé, pronunþat amploaiè), nu

amploiat, cum e în Îndreptar. Ce e drept, ne luãm adeseadupã scrierea francezã, dar numai pentru a apropia cuvântulde originalul latin sau de o paralelã româneascã. Aici, para-lela românã ar fi fost implicat (din lat. implicatus, care adevenit în franþuzeºte employé). Vezi ºi loaial.

amploiat, v. amploaiat.

analoagã, v. analog.analog, feminin analogã, nu analoagã (la neologismele

recente nu se mai schimbã o în oa).

ala

24

DOOM2: amploiat/amploaiat (înv.) s. m., pl.amploiaþi/amploaiaþi