7 / II. Daniil Moscopoleanul
9 / III. Constantin Ucuta
10 / IV. Codex Dimonie
11 / V. Liturghier aromânesc
12 / VI. Mihail Boiagi
17 / X. Zicu A. Araia (1877-1963)
19 / XI. Nicolaie Batzaria (1874-1952)
21 / XII. George Murnu (1868—1957)
24 / Note iliograceNote iliograce
33 / Biliograe
AROMÂN
Introducere
Introducere*
1. Aromânii, sau armâl′i, cum îi zic ei, sînt dup dacoromâni cei mai numeroi dintre vorbitorii dialectelor româneti. Numrul lor nu se cunoate cu precizie. El s-ar ridica, dup Th. Capidan, la 300 000—350 000, repartizai astfel : 150 000 în Grecia, 100 000 în R.S.F. Iugoslavia, 65 000 în R.P. Albania i 40 000 în R.P. Bulgaria. Alte statistici dau cifre care variaz între 160 000 i 600 000. În cursul veacurilor muli aromâni i-au pierdut graiul, deznaionalizîndu- se; de aceea numrul lor scade pe zi ce trece. Cei mai muli aromâni se afl în Grecia. Aezri strvechi se întîlneau odinioar pîn în Acarnania i Etolia; astzi ei sînt rspîndii în mase compacte în Tesalia i Epir de-a lungul muntelui Pind. Centre mai importante : Aminciu, Avdela, Samarina, Lsun, Perivoli, Larisa. Spre rsrit, grupuri de aromâni triesc în regiunea muntelui Olimp, iar spre nord, în jurul oraului Salonic. Spre apus, în regiunea muntelui Γramos, se întinde marea tulpin a aromânilor γrmusteni. Locul lor de obîrie este muntele Γramos, o prelungire a Pindului, unde a strlucit acum trei veacuri Γramustea, ars pîn la temelii de turci. Aromânii din acest ora s-au rspîndit în alte localiti din Grecia i R.S.F. Iugoslavia. În R . P. Albania triesc muzchiarii (din Muzachia, cîmpia care se întinde de-a lungul mrii), freroii din regiunea Coriei i aromânii din oraele R.P. Albania (Berat, Durazzo, Tirana, Cavaia, Elbasan), la origine tot freroi. În secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat marele centru cultural, religios din Balcani, Moscopole, distrus pe vremea lui Ali-Paa. În R . S . F. Iugoslavia, mase compacte de aromâni se gsesc în jurul Bitoliei. Grupuri rzlee apar în toate oraele Iugoslaviei. Graiul acestor aromâni prezint unele particulariti care-l apropie de acela al megleniilor, ceea ce l-a fcut pe G. Weigand, i apoi pe Th. Capidan, s vad în el un grai meglenit (idee la care Th. Capidan a renunat în cele din urm). Aromânii din R . P. Bulgaria nu formeaz grupuri dense; în partea de apus a rii îns, i înspre sud, ei sînt rspîndii prin numeroase localiti. 2. Ocupaia principal a aromânilor, mai ales a celor din Tesalia i Epir, Olimp i din marea comun Livd, este pstoritul (în descretere astzi). Ceilali aromâni din nordul Greciei i din R.P. Albania sînt negustori, crvnari (= conductori de „caravane”), meseriai (printre care iscusii giuvaergii) etc. Cu agricultura nu se ocup decît freroii i muzchiarii. 3. Dintre românii sud dunreni, numai aromânii au un trecut cultural. Primele texte care ni s- au pstrat dateaz din ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea i aparin unor clerici aromâni din Moscopole. Ele sînt scrise cu alfabet grecesc i au caracter religios. Dup distrugerea Moscopolei, foarte muli aromâni, imigrînd în Austro-Ungaria, au venit în contact cu ideile iluministe i cu românismul norddunrean. Din aceast perioad dateaz primele lucrri tiinifice asupra dialectului aromân. Autorii lor — intelectuali aromâni — scriu sub directa înrîurire a învailor români din Transilvania (din „coala ardelean”). Ei scriu pentru prima oar cu litere latine, iar dialectului aromân îi dau o înfiare care s-l apropie cît mai mult de dacoromân, pe de o parte, i de latin, pe de alt parte. Limba acestor lucrri este de aceea artificial (mai ales spre mijlocul secolului al XIX-lea, perioada latinist în istoria culturii româneti).
* Capitolul „Dialectul Aromân” face parte din vol. III, partea I din Crestomaie Romanic, Editura
Academiei Române, Bucureti, 1968
În a doua jumtate a secolului al XIX-lea, odat cu înfiinarea colilor româneti în Macedonia, a început s ia fiin i o literatur artistic în dialect. Aceasta evoluie a scrisului aromânesc va fi ilustrat prin textele reproduse în acest capitol, consacrat dialectului aromân. Totodat, dat fiind c aromâna nu este un idiom foarte unitar, am urmrit s redm i varietatea ei teritorial, prin texte provenind din graiuri diferite. 4. Dialectul aromân este o arie izolat a României, ceea ce explic, într-o oarecare msur, caracterul su conservator, arhaic, în unele privine (aromâna pstrînd, adeseori, stadii anterioare celor din dacoromân). În acelai timp îns, evoluia independent i în condiii diferite a creat posibilitatea inovaiei, care s-a manifestat în toate domeniile limbii, din cauze interne sau externe. Influenele exercitate asupra aromânei de ctre limbile cu care a venit în contact (greaca, alba- neza, sîrba, bulgara, turca (direct sau prin intermediul celorlalte limbi citate)) au afectat mai ales lexicul, frazeologia i, într-o msur mai mic, fonetica (e cazul sunetelor θ, δ, γ, împru- mutate din greac, sau ä, ρ din albanez, la freroi). Pentru a facilita înelegerea i interpretarea textelor, vom da aici unele indicaii asupra particularitilor celor mai pregnante din aromân. Observaiile pe marginea transcrierii folosite în notarea realitilor lingvistice aromâneti se vor face în cadrul fiecrui text reprodus (dat fiind marea varietate a sistemelor de notare).
Fonetic
(< lat. a + n, i n, m + cons.) se pstreaz în graiul aromânilor din Albania i în alte graiuri din nordul Greciei, spre deosebire de cele din sud i de dacoromân, unde > î: nscnte (II r. 45), londzit (IV r. 13), kondu (IV r. 16); e (< lat. ç, ) se pstreaz dup labiale (ca i în megl. i istr.; în dr. e > în aceast poziie): pectoli (I), mρu (VIII r. 2), vidzur (XI r. 4); ea (< lat. ç, + ... a), precedat de o labial, se pstreaz indiferent de vocala din silaba urmtoare (în dacoromân, ea + ... a, > a, iar ea + ... e, i flexionar > e): veardile (II r. 35), sveade (XI r. 27), veara (IX titlu, XI r. 25); i (< lat. , ç, + n) precedat de o labial se pstreaz de asemenea : vimtul (X r. 6) (în dr. i > î în aceast poziie: vîntul); -u (final) se pstreaz în întreaga aromân (dei nu toi cercettorii îl noteaz); este asilabic (scurt), dup o consoan (fagu II r. 19, plupu II r. 21, aprukat IV r. 7, nviskum IV r. 13) i silabic, dup grupuri consonantice (suntu II r. 27, poltesku IV r. 19, kondu IV r. 16). În graiul freroilor -u este asilabic i dup dou consoane. a- (protetic), înaintea cuvintelor care încep cu consoan i mai ales cu r-, caracterizeaz majo- ritatea graiurilor aromâneti: amarea (II r. 10), asun (IX r. 8), azvom (X r. 10), arup (X r. 13), aurlarea (XII r. 11) (cf. i numele etnic armân < lat. romanus); e i i precedai de , d trec în seria medial : va si dzoko (IV r. 3), dreptsol (IV r. 3), šo (IV r. 19); au , eu > av, ev (cînd sînt urmai de cons. sonor) i af, ef (cînd consoana e surd): si-avde (XII r. 29), caft (VIII r. 13);
5 DIALECTUL
AROMÂN
Fonetic
(< lat. n + e, i + vocal) i l (< lat. ll, l + e, i + vocal, l- + e, i) se pstreaz: umurolu (VII a r. 1) avi (VII a r. 1, 2), pectoli I, l irtim (III r. 8, V r. 7), s-l ea (XI r. 8); cl, gl (< lat. cl, gl) se pstreaz: cl im (VII a r. 4), vacl e (VII b. r. 4); d (< lat. d + , , i, i flexionar) se pstreaz : dumnid (I), dîse (II r. 11), dzua (IV r. 1), vidzur (XI r. 4); (< lat. i- + o, u) se pstreaz: agiumt (XI r. 27), a dudikaril i (IV r. 1); p, , m, f, v + e, i se palatalizeaz: p > k : kii (II r. 23), crech (XI r. 71), aprukát (IV r. 7); b > g: ghine (XI r. 7), alghina (VI b r. 1); m > : si- (XI r. 37), a u (IV r. 4), ari (VI b r. 1); f > h: a h il lui (III r. 14), hearbe (XI r. 15), hari (VI b r. 1); v > y: se vin (III r. 3), las-yin (V r. 2). Lat. c, g + e, i > , d : fee (II r. 2), eruri (III r. 1), lundi (X r. 5), fudzi (XI r. 33). θ, δ, γ sînt sunete împrumutate din greac: aγrile (II r. 42), θelima (III r. 4), δoxa (III r. 13), caθi (V r. 5), aradha (XII r. 17).
Structura gramatical
Acuzativul-obiect direct al numelor de persoane nu este marcat cu pe: lo h il su (VII a r. 13), noi l irtmu únu alántu. (V r. 7). Articolul de gen.-dat. poate fie enclitic (a h il lui (III r. 14), a etelor (III r. 15), h il a brumil e (X. r. 22), a tátlu a hiilu (V r. 11) sau proclitic ((a)l dumnid) (I), a li Ev (XI r. 11). Numeralul cardinal se articuleaz enclitic: dol i (XI r. 2, 10). Pron. pers. de pers. 1 i a 2-a sînt mine (sau o, eu ), tine (XI r. 41). Perf. s. tare din latin (sigmatic, cu accentul pe tulpin) se pstreaz fee (< fecit) (II r. 2), se feer (II r. 37), dedit (IV r. 7). M.m.c.perf. este analitic (format din imperf. ind. al lui am i participiul trecut al verbului de conjugat): avea ntrat (XI r. 11), avea agumt (XI r. 27). Cond. prezent este sintetic (continu imperf. conj. latin, cf. i istr. i sp.): s-videarim (XI r. 39). Part. este terminat în -át, -ít, -út, -ît, (-t, la freroi), -t i -(s): avets dato (IV r. 18), ntrat (XI r. 11), agumt (XI r. 27).
I. Inscripia lui Nectarie Trpu (1731)
Primul text aromânesc care ni s-a pstrat este o inscripie pe o gravur descoperit în 1952 la o mnstire din R.P. Albania (satul Ardenia, lîng Fieri). Datat 1731 i semnat de Ieromonahul Nectarie Trpu, gravura o reprezint pe fecioara Maria cu pruncul Iisus în brae i are patru inscripii (pe cele patru laturi ale ei) : în greac, albanez, latin i aromân. O prim transliteraie a textului aromânesc a dat Dh. S. Shuteriqi (cruia i se datoreaz i sem- nalarea documentului — cf. Vladimir Drimba, Asupra unui text aromân din 1731, S.C.L. (1955), 3—4). Corectri eseniale la transcrierea Shuteriqi a fcut Vladimir Drimba (lucr. cit.). O corectare i o confirmare la transcrierea Drimba a adus Matilda Caragiu-Marioeanu (Li- turghier aromânesc — un manuscris anonim inedit, Bucureti, 1962, p. 112—113).
6 DIALECTUL
lui Nectarie Trpu
Reproducem textul inscripiei (cu toate corectrile aduse): Vírγir, muma-l dumned, ór tr noi pectoli. (Vierge, mère de Dieu, prie pour nous les pécheurs.)
II. Daniil Moscopoleanul
Aprut la Veneia în 1794 (i într-o a doua editie în 1802), scrierea preotului Daniil din Mo- scopole „EIΣAΓΩΓIKΗ ΔIΔAΣKAΛIA” cuprinde o serie de cunotine religioase, tiinifice (de matematic, fizic) sau cu caracter epistolar, scrise în greaca modern. Important pentru studierea dialectului aromân este Lexiconul în patru limbi: greac, albanez, aromân i bulgar, conceput sub forma unor fraze, ale cror cuvinte componente, aezate pe coloane, sînt traduse în cele patru limbi. Prima reeditare a Lexiconului lui Daniil se datoreaz lui William Martin-Leake (Researches in Greece, London, 1814), a doua lui Fr. Miklosich (Rumunische Untersuchungen, I, 2, Wien, 1881), iar o ediie bulgreasc a crii lui Daniil apare în 1841 (din care lipsete îns partea aromâneasc i albanez, înlocuit cu un text turcesc). Cea mai recent ediie a acestui Lexicon aparine lui Pericle Papahagi (Scr., p. 105—186), i se bazeaz pe ediia din 1802. Textele aromânesc, bulgresc i albanez sînt reproduse în transcriere (cu alfabet grecesc) i în transliteraie (cu alfabet latin). Reproducem — pentru ilustrare — cîteva rînduri de la începutul Lexiconului, în cele patru limbi (în transcrierea i transliteraia Papahagi) i apoi un fragment mai amplu din partea aromâneasc (p. 116—118, aceeai ediie). Particulariti ale transcrierii: = u (semivocalic: dumnid r. 1); -u nu este interpretat: el noteaz fie un - (dup o consoan: mplinu, r. 16), fie un -u (dup grupuri de consoane: suntu, r. 27).
’Ρωμαα Βλχια Arom. Βουλγρια Bulg. λβαντια Alb.
Ο‘ Θεςς Τουμνιτζου Dumnid Γσποτ Gospod Περντα Perεndia αμε φτζε fee στρη stori μπρη bεri τςν ορανν τζου erru νποτω néboto #ελτ kielt
5 τν γν λλου loclu ζμ#ιατα zémeata δνν δenε τςν λιον σ#ορλε soarle σντζετω sneto τελλνα díelnε τς φεγγρι λοννα luna μεσετζνατα meseínata χννζεα hεnzea
hεnzenε τ στρα στ#ιλλε Stealle. σβστητε zvésdite. ιογ#ιετ ü jet(ε) α στερα Σσ ταπα i dapoea πρσταξε ορσ ursì
7 DIALECTUL
10 τν θλασσαν
μρ#ια amarea
τας λμναις πλτζηλλε blîle τ ποτμια ουε rurre αι υγαλαν σσ
σ#οσιρ i scoásir
τ ψρια πσηλλι péil i 15 τ χλεα οχλληλε uhél ile.
Npoi dîse i iire (iir) desupra pre locu tui árburl i.
20 î est (=este) loclu mplinu de leamne de cupau. De fagu
25 de sale de plupu de kipriu
de kii. î alte
30 Se afle (afl) tru pdure. Alte suntu tru munî tru pade
35 î tru alte lócuri. Npoi niscure (nscur) lilíile érgile
40 veárdil urdisle.
î toate se féer tr omlu. Dup aist
45 se féer prévdîle (prvdîle) Aγrile. î de aiste nscnte se mc
50 î nscnte lucread tr ihtizaea anoastr
III. Constantin Ucuta
Cea mai important scriere aromâneasc din secolul al XVIII-lea este lucrarea lui Constantin Ucuta Moscopoleanul, protopop în Pozna, ΝΕΑ ΠΑΙΔΑΓΩΓΙΑ, aprut la Viena în 1797. Este prima carte de învtur, primul „abecedar uor” cum o numete autorul însui în titlu, scris „spre a înva pe copii tineri cartea aromâneasc, îndeobte întrebuinare la Aromâni” (cf. Per. Papahagi, Scr., p. 59). Dei cu un coninut religios, textele fiind exclusiv din acest domeniu, cartea lui reprezint prima încercare de a da reguli de scriere, de adaptare a alfabetului grecesc la necesitile aromânei. Reproducem în transcriere (cu litere greceti) i transliteraie (cu litere latineti) rugciunea Tatl Nostru (Ediia Papahagi, p. 74—75; vezi aceeai rugciune la V). Observaii pe marginea sistemului de notare: - = -u asilabic, dup o consoan (er, loc r. 5, l irtm r. 8, aelór r. 9); = [-i], adic un i final scurt, dup orice consoan în afar de , d (eruri r. 1) i [-i], adic un i semivocalic (pre- sau postvocalic) (no r. 8); v = y, γ (în alte sisteme de notare), fricativ palatal sonor, provenit aici din palatalizarea lui v (vin r. 3); θ = liter din alfabetul grecesc care noteaz fricativa interdental, surd θ, împrumutat din greac (θelima r. 4, caθe r. 6).
Τ τ α ν στρου τζη σσ τη τρου Tat anostru i eti tru érur/; τζ ρου ρ. /λα σε σ#εα γη σ#α σ La(s) se se-aviseasc numa atá. νο μα α τ. λα σε γ- /ν α μη ρ La(s) se vi/n amirririlea atá. ρ λλ‘#εα α τ. λα σε σ φ θ/λη
La(s) se si fac θé/lima atá, de
9 DIALECTUL
Constantin Ucuta
5 μα α τ,δε ουμ ν’ τζρσυ, ασσοι ccúm n-er, aîe î pre loc. τζε /σσοι πρε λ υ. π ν#εα α ν#ω
Pînea anoastr aeá de caθe du
στρ α τζ#ε# δε θε δζο δ ν d-n-o ástdî. î leart-n steáp- ο στ δζι. σσοι λλ’#ερ/τ ν στ#ε
sile anoastre, de ccúm î no
ψη λε α ν#α στρε, δε ουμ/σσι l’irtm aelór i n stipse- 10 νο λλ‘υρ τ μυ α τζε λ ρυ τζη scu. î se nu n adú pre piraz-
ν ςτη ψ-//σου. σσοι σε νο ν α δου
mó, ma scáp-n de éhturru;
τζ πρε πη ρα ζμ /μα σ π ν δε amín. χ του ρρυ. αμν. Κ α τ εστε α μη ρ ρλλ‘#εα, σσοι C atá este amirrilea, î vr-
15 βρ το-/τ#εα, σσοι δξα, α τ τ λου
tutea, î δoxa, a tátlu, î a
, σσοι α χλλ‘-/λου, σσοι α γηλου
hillu, î a ávilu duh, tora.
δου χυ, τ ρα, σσοι ν-/τζη δ, σσοι
î cnido, î tru étele a ételor.
τρου τε λε α τε λο ρυ. α μν. Amín.
IV. Codex Dimonie
În seria scrierilor aromâneti de la sfîritul secolului al XVIII-lea i începutul celui de-al XIX- lea, se înscrie i volumul de texte religioase cunoscut sub numele de Codex Dimonie (dup numele familiei care l-a deinut). Descoperit în 1889 la Ohrida (R.S.F. Iugoslavia) de Gustav Weigand, a fost publicat de acesta în „Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache,” Leipzig (vol. I, IV, V i VI; partea publicat în vol. I aparine lui Paul Dachselt i este intitulat „Die Predigt von hl. Antonius”). Autorii, ca i locul i data efecturii traducerii nu se cunosc. Caracteristicile limbii Codexului pledeaz pentru începutul secolului al XIX-lea i pentru proveniena sa moscopolitan (sau din regiunile învecinate). Se pare c traducerile au fost efectuate de mai muli autori. Reproducem un fragment din Jahresbericht IV, p. 201. Particulariti în notare: i = i semivocalic (oile r. 2, fui r. 6 etc.); u = u semivocalic (nfriku aso r. 1, u árfo r. 17 etc.); = -i scurt (amortiošil r. 3, u árfo r. 17 etc.); = -u scurt (fétsit r. 5, londzit r. 8 etc.); o = (a toiéi r. 1, u o r. 3 etc.); dz = (dzua r. 1, dzoko r. 3 etc.); d = (dudikáril i r. 1);
10 DIALECTUL
Codex Dimonie
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
tru dzua a dudikárili a toi éi nfriku aso mi a va si-mparto oi le di kapri atsi a este: dréptsoli ku amorti ošil, šo va si-l dzoko a drépsilor: „vinitso, vluisisli a tátului a ui ,
5 ñk irδo sitso étima di amirorile, tsi v-o fétsit etimo kama ninte di eto. kotsé afumitós fui , so- de(di)t, di moñkái ; kosén fui , š-mi apruk át; dispolát fui , š-mi nviskút; lóndzit fui tru hopsane, š-mi mutrít. š-va z-da gri ai
10 atumtsi a atsel dreptsol, š-va si-l dzoko: „dumnidzale, kondu ti vidzúm adún, di ti nofotím? kondu ti vidzúm sitós, di z-dédim, si bi ai , dispulát, di ti nviskúm, i londzit tru hopsane fuséš, di ti vidzúm?” atumtsi a va s-lo dzoko amiróu lu,
15 tsi este pristi tus amirirasli: „kalihi a, kalihi a vo dzok a vao, kondu si fátsits bun a unúi di aištši u árfo, mi a k-andá a ía i fátsits atsél bun. Búnile, tsi avets dato mine li am luato šo si v-o poltesku tora pri
20 ma-nsus”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
V. Liturghier aromânesc
Singura carte aromâneasc destinat oficierii serviciului religios care ni s-a pstrat este un ma- nuscris de 24 pagini, cu scriere greceasc, descoperit în 1939 la Biblioteca naional din Tirana de prof. Ilo Mitkë Qafëzezi din Korça (Curceau), R.P. Albania. Manuscrisul, nedatat i nelocalizat, este un liturghier, cu indicaii tipiconale în greaca modern. Textul Liturghierului, însoit de un studiu filologic i lingvistic i de un glosar, a fost editat de Ma- tilda Caragiu-Marioeanu (Liturghier aromânesc — un manuscris anonim inedit, Bucureti, 1962). Autoarea presupune c manuscrisul este tot atît de vechi ca celelalte texte de la sfîritu1 seco- lului al XVIII-lea i provine din sudul Albaniei. Reproducem în transcriere i transliteraie rugciunea Tatl nostru, p. 32—33 (s se compare cu aceeai rugciune la Ucuta — III). Observaii pe marginea sistemului de notare:
11 DIALECTUL
AROMÂN
Liturghier
aromânesc
y (= v, γ din alte transcrieri), fricativ palatal sonor, provenit fie din greac (ca în ayiusésc r. 2), fie din labiodentala v care se palatalizeaz (ca în yín r. 2); i = i semivocalic (pre- sau postvocalic); -u = (-u ) sau (-u), grafia nefiiud interpretat (în eru r. 4, locu r. 4, probabil este (-u ), asilabic, dup o consoan ; în alantu r. 7, probabil un (u), silabic, dup dou consoane); rr (= r , în alte transcrieri), noteaz un r cu puternice vibraii apicale, specific graiului aromânilor din Albania ; adesea, prin rr se noteaz i un r velar (uvular).
Vláhica
ττ. λ. ανςρ. ζι ςςη ζρ. ς O tátulu anóstru i éti éru. as γι. σσα ν.μα/τα λασ γνα μιρη-
ayi usésc núma /atá las-yin ami-
ρλλα τα σσλ σφα βρρ/ riríla atá -las-fác vrér/ τα α.μ ζρ. σσαη σσ πι atá cacúm éru ai pi lócu.
5 λ. Πν α /νςρα αζα ντη αθη
Pn a/nóstr aé di cáθi dú
ζ. ντν σσ ζ; σσ λλρτ/ να
d-n áz ; li árt-/n amr-
μαρτιηλη νςρη, σσ νη λληρ-
tíi li anóstri, c noi lirtmu
τμ. .ν./λντ. σσ ν. ν μπγα únu alántu nu n bág tru τρ. φρμ.. μ σπα-να/νοη ντη fármucu ma scáp-/n noi di
10 αεζα:/ Arré:/ Κ μηρηρλλια τ ςη σσ τιννα
C amiriríli a atá ésti tiía
ττ . λ . σσ/χιηλ. σσ γι. στλ%
a tátulu / a híi lu ayi usítlu
σ.φιτλ. τρα σσ ντμα ςς./τ τα
Súflitlu. tóra dái ma -tú/t éta
τηλλοι : ςη:/ a étili: ésti:/
VI. Mihail Boiagi
Dup o încercare, mai puin reuit, a lui Gh. C. Roja, de a da o „gramatic” a dialectului aromân, lucrarea lui Mihail Boiagi, Γραμματιη ρωμανιη ητοι μαεδονοβλαχιη, γπο Μιχαηλ Γ. Μποατζη, εν Βιεννη της Αουστριας (titlul reluat i în german), aprut la Viena în 1813, reprezint o treapt mult superioar. Este prima gramatic tiinific a aromâ- nei, scris, ca i cartea lui Roja, în alfabet latin i elaborat dup modelul gramaticilor clasice. Redactat în trei limbi (aromân, greac i german), Gramatica lui Boiagi cuprinde observaii
12 DIALECTUL
Mihail Boiagi
de scriere i pronunare, „prefacerile care se întîmpl cu numele i verbele” (cf. Prefaa la ediia Papahagi, Scr., p. XIII), tratarea prilor de vorbire, cîteva observaii de sintax i un numr de texte. Limba este, ca i la Roja, dacoromânizat i latinizat, îns într-o msur mai mic. Lucrarea poate fi folosit pentru studiul limbii numai de specialiti. A fost reeditat de Pericle Papahagi: Mihail G. Boiagi, Gramatic român sau macedo-român, Bucureti, 1915. Reproducem un fragment dintr-un dialog (= conversaie), compus de autor în aromân i tradus în greac i german, i un text (o istorisire), dup ediia P. Papahagi (p. 145 i, respectiv, 198). Particulariti ale scrierii lui Boiagi, care apar în textele reproduse: â = „un sunet între a i o,” spune autorul (de fapt are valoare de (î): spunâ, câ, b r. 4); -u este notat întotdeauna, dar fr precizarea caracterului su silabic sau asilabic; c = c (k) (câtu a r. 5, cunoashtire a r. 17); ç = (ts), care este redat uneori i prin c (pucinu pentru puçinu a r. 4, citate pentru çitate a r. 17, dar oaspiçlji b r. 1); cs = (t) (csicsorlu b r. 7); lj = l (muljere b r. 2); nj = (nji b r. 7); sh = (š) (shtie b titlu, mushatâ b r. 6); z = z i dz (d) (zicea citete dziea (dzîea) b r. 2).
a.
Α′. Διλογος Erstes Gespräch. Μεταξ νς ‘Ρωμνου α νς
Γραιο Zwischen einem Romanen und einem
Griechen.
romanische (wlachische) Sprache?
γλσσαν. Ne doamne, shi Να, αθντα μου, Ja, mein Herr, ich zburescu pucinu, ma μιβ λγον τι, α spreche ein wenig, so
5 ahtantu câtu potu τσον, στε ν δηλ- dass ich mich eben si dau altui si me σω τ νοματα μου. zii verstehen geben prindâ. kann. Dicara zburici cu mine. μιλσατε λοιπν So reden Sie denn
μ μνα. mit mir. 10 Cu tutâ inimâ. Μετ πσης χαρς. Ganz gern.
Cumu treci zamanea? Πς διατρβετε τν Womit vertreiben αιρν σας ; Sie sich die Zeit ?
13 DIALECTUL
Mihail Boiagi
Cu preimnarea, câ nu amu Περιδιαβζωντας, - Mit Spatzierenge- verunu lucru. πειδ οδεμαν δου- hen, denn ich habe
15 λεαν χω. sonst nichts zu thun. Nu aveci verunâ Δν χετε γνωρμους Haben Sie keine cunoashtire in citate? ες τν πλιν ; Bekanntschaft in der
Stadt? No, doamne, neci χι, αθντα μου, Nein, mein Herr,
20 unâ. οδναν. gar keine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. Carecido shtie iu lu strânze shtifla (πδημα).
Pavlu Emiliulu conzulu a Romilji se disparci di muljerisa. Oaspiçlji a lui avea inima rao pre elu shi se ducea di lji zicea: Nu este muljere ta intreagâ tru minte (σφρων)? nu este mushatβ? Dicara catrâ ci si u lashi? Ma aistu ci lji shtia stepsulu, tra si spunâ câ nu prindu scopolu a lui, câftâ di lji aduserâ shtifla, ashi londalui u tru manâ lâ zise: Nu este aista shtiflâ mushatâ ? nu este cu mastorie (τχνην) faptβ? Ma cineva di voi nu shtie, iu nji stranze csicsorlu, afoarâ di mine ci u portu.
VII. Pericle Papahagi (1871-1943)
Lui Pericle Papahagi, neobosit culegtor de folclor i cercettor în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromâneti (Cavalioti, Daniil, Ucuta, M. Boiagi), îi datorm, printre altele, dou ample culegeri de texte aromâneti: un volum de basme (Basme aromâne, Bucureti, 1905) i un volum de literatur popular coninînd un numr apreciabil de proverbe, zictori, ghicitori, colinde, balade i un bogat capitol consacrat medicinei populare, jocurilor de copii, obiceiurilor etc. (Din literatura poporan a aromânilor, Bucureti, 1900). Reproducem un text din Basme aromâne (p. 18) i 10 proverbe din volumul Din literatura po- poran. . . (purtînd numrul de ordine dat de autor). Sistemul de notare al lui Pericle Papahagi este foarte simplu (culegerile sale fiind destinate unui cerc mai larg de cititori). Semne speciale: - = u final scurt (notat inconsecvent: oarfn a r. 1, udictòr a r. 4, dar umurò a r. 24); - = i final scurt i i semivocalic (lu a r. 2, vide a r. 12, viinlu a r. 6); v = y, γ în alte sisteme de transcriere.
a. Cum s-feae umurolu
Un oarfn un oar -aveà unã avi multu bun, cu care -hrne fumeala. Viinlu a lu, om multu avt, l-zilipsì tr aist avi i pîn tu sone l-u lo cu zore. Mratlu di oarfn z-duse s- plîng la udictr tr aist nidriptate. udictorlu atumea clim avutlu i-ldîse:
14 DIALECTUL
Pericle Papahagi
.
Provere
29 Alghina ari -ari ari -hari. 48 Alura da -alura crap. 71 Apa trae, arina arîmîne. 86 Nu diclidi aran vacle, c dari.
5 491 Iu are curat, ar va s-cur. 698 Earna- bun, ma tr domi. 1797 î si mut perlu. 2236 ini scati, dai mîc. 2279 Gac ursa di bilé.
10 2666 Dadi na, s-acupirí torlu. 2668 Armasi adrat, -nibîat. 2721 Criscur urdîli, s-acupirí cupria.
VIII. Theodor Capidan (1877-1953)
Fost profesor la Universitile din Cluj i Bucureti, Th. Capidan a fost unul din cei mai de seam reprezentani ai intelectualitii aromâneti. Foarte bun cunosctor al graiurilor aromâ- neti i al unor limbi balcanice, Th. Capidan a fost un apreciat lingvist aromânist, balcanolog i românist. Dintre numeroasele sale studii consacrate aromânei, amintim numai Elementul slav în dialectul aromân (1925), Românii nomazi (1926), Freroii (D.R. VI, 1, 1931), Aromânii - Dialectul aromân (1932), Macedoromânii - etnografie, istorie, limb (1942).
15 DIALECTUL
Theodor Capidan
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
IX. Nui Tulliu (1872-1941)
Originar din Avdela, Nui Tulliu este „cel mai mare liric al aromânilor” (cum apreciaz Tache Papahagi) în domeniul poeziei culte de la sfâritul sec. XIX i începutul sec. XX, „cel mai emi- nent cîntre al Pindului” (cf. Capidan, Ar., p. 128). Poeziile sale sînt inspirate mai ales din mediul pastoral. Genul epic, mai puin cultivat de poet, este totui prezent prin cîteva realizri remarcabile (printre care poemul Maruea). Editarea poeziilor lui Nui Tulliu, ca i ale altor poei aromâni, se datorete strdaniei cunos- cutului lingvist i folclorist aromân Tache Papahagi, care a dat i transpunerea literar a tuturor poeziilor (în colecia „Biblioteca naional a aromânilor:” Nui Tulliu, Poezii, Bucureti, 1926).
16 DIALECTUL
Nui Tulliu
Reproducem o poezie liric, împreun cu transpunerea în dacoromân (p. 46-47, ediia Papahagi). Observaii pe marginea transcrierii: ch = k , k în alte transcrieri (în chipurle r. 7); = -i scurt (postconsonantic, ca în chipurle r. 7, luinle r. 15) i -i (semivocalic, ca în l ei r. 12, scntil ad r. 11).
Noapte di veara Noapte de vara
Jilos tu munte bate Îndurerat în munte cînt Cavalu di cu sear Cavalul odat cu seara; Jilos la stane plndze Jalnic la stîn plînge i-un cântic di fluar. i un cîntec de fluer.
5 E noapte… adz-noapte… E noapte… miaz-noapte… Fntle dorm tcute; Fîntînile dorm tcute; Ma chipurle asun Numai talngile rsun Pri tu pdurle mute. Prin pdurile mute.
Diparte treae luna Departe trece luna 10 Sirin i mueat; Senin i frumoas;
To munîl’ scntiladz Toi munii scînteiaz Sun munda-a le curat. Sub raza ei curat.
Di oar-oar cli Din cînd în cînd cînii Alatr cte ’n-oar: Latr cîte odat:
15 Se-astimsir luinle Se stinser luminile i doarme lumean hoar i doarme lumea’n sat.
Ma suflitlu- nu doarme Numai sufletu-mi nu doarme Tru nopîli di vear, În nopile de var, Ma lcrimos ascult Ci înlcrimat ascult
20 Cum plndze’n fluar… Cum plînge un caval…
X. Zicu A. Araia (1877-1963)
Originar din Smrin (Grecia), Zicu A. Araia este poetul cel mai legat de realitatea aromâ- neasc local, ca unul care i-a trit cea mai mare parte a vieii în satele din Pind. Limba poe- ziilor lui este pur, nealterat. Pe lîng poezii originale, a transpus în aromân o serie de poeme ale unor mari poei dacoromâni.
17 DIALECTUL
Zicu A. Araia
Poeziile lui Zicu A. Araia au fost editate i transpuse în dacoromân de Tache Papahagi (colecia Biblioteca naional a aromânilor, II : Z. A. Araia si T. Caciona, Bucureti, 1932 ; p. 1—97 sînt consacrate lui Araia, p. 98—129 lui Caciona). Reproducem o poezie a lui Zicu A. Araia, însoit de transpunerea în dacoromân, din ediia Papahagi. În legtur cu transcrierea, vezi observaiile de la IX. În plus: -u nu se noteaz, nici dup o consoan, nici dup mai multe consoane (Pind titlu, om r. 7, cînd r. 10, azvom r. 10 etc.).
Toamna ’n Pind Toamna în Pind
Pîrjilit de vear- loclu. Prjit de var-i pmîntul. Nu vedz iarb, ma chingher; Nu vezi iarb, numai mrcini; Zboar frîndzîle di mer; Sboar frunzele de meri; Pristi nîse-aruc brum Peste dînse(le) arunc brum
5 Lundzi ser. Lungi seri.
Seair dimneaa vimtul. Dimineaa vîntul secer. Nu pot s vedz afoar om. Nu poi s vezi om afar. Ni-un pulu nu vedz pri pom; Nici o pasre nu vezi pe pom; Ma fîntîle e-abureadz Numai izvoarele care abureaz
10 Cînd azvom. Cînd înesc.
Negura pri mun s’ priimn, Negura se plimb prin muni, erlu- pestru di nior; Cerul e pestri de nori; Soarle slab lu-arup sudor Soarele slab îl trec sudori Pîn’ s’ dizglea glelu-marmar Pîn s desghee gheaa marmoreie
15 Di la mor. De la mori.
Vii toamna. Nu s’ma eade. Sosi toamna. Nu mai e de stat. Fug Armîli tu tu-arni. Pleac Aromînii toi în iernatec. eade muntile iri, Rmîne muntele pustiu, Ma cu conile e caft Numai cu vrbiile care caut (= doresc)
20 Neaua-anghi. Zpada (de) timpuriu.
Vii, -agumse nîs, neaa, Veni, sosi i dînsa, neaua, Hilea brumle i-al vint; Fiica brumei i (a) vîntului; Ea va ngroap lalu Pind, Ea va îngropa nefericitul Pind, Ca un mort - aclo s’ li hib, Ca (pe) un mort - acolo s-i fie -,
25 Tru murmint… În mormînt…
18 DIALECTUL
XI. Nicolaie Batzaria (1874—1952)
Originar din Cruova (R.S.F. Iugoslavia), N. Batzaria a fost cel mai bun povestitor aromân, autor de anecdote, fabule i alte scrieri în proz, într-o aromân curat i mînuit cu miestrie. A scris mult i în dacoromân. Opera lui literar în aromân a fost publicat în revistele Frilia (al crei conductor a fost: 1901—1902), Lumina, Graiu bun, sau în volume separate. Anecdotele lui, genul în care a excelat, au fost publicate, împreun cu transpunerea în da- coromân, de Tache Papahagi, în colecia Biblioteca naional a aromânilor III: N. Batzaria, Anecdote, Bucureti, 1935. Reproducem o anecdot în versuri din aceast ediie, însoit de transpunerea în dacoromân. Pentru transcriere, vezi observaiile de la IX i X. În plus: -u final este adeseori notat (nîsu r. 1, cîndu r. 2, ndreptu r. 5, cumu r. 27 etc.), dar i omis (cicor r. 12, nîs r. 5 etc.).
Cu Foartica Cu Foarfecii
Era doli: nîsu ’ nîs. Era (u) doi(i): dîns(ul) i dînsa. Ma di cîndu s’ cunuscur Dar de cînd se cunoscur Alb dzu, ca dueaa, Alb ziu, ca lumea, Pîn’ atunea nu vidzur. Pîn atuncea nu vzur.
5 i-era ndreptu nîs crîtinlu; i era drept dîns(ul), cretinul; M ndisi muleare lae Dar nimeri nevast rea. Dzîc auili c nu- ghine Spun btrînii c nu-i bine S’ lea niveast eu sivdae. S iei nevast din dragoste.
Nu înea, mratlu, minte Nu inea, bietul, minte 10 S’ hib doli pi un zbor: - S fi fost ambii pe un cuvînt
(= de acord): - L-avea ntrat a li Ev Ii intrase Evei Draclu-ael cu un cicor. Dracul cel cu un picior.
Dzîea omlu „easte alb,” Zicea omul „este alb,” Easte lae nîs strig. Este neagr dînsa strig.
15 - „A, muleare, hearbe carnea;” - „Hai, femeie, fierbe carnea;” Nîs, tr’oar ta si-u frig. Dînsa, îndat ca s o frig.
Ma, de, omlu e vrea s’ fac? Dar, de, omul ce era s fac? Tae, -aravd, hunipseate. Tace, rabd, mistuie. Nicuchir cu curun: Gospodin cu cunun:
20 Ne si-alas, ne s’ late. Nici se prsete, nici se nefericete.
19 DIALECTUL
Nicolaie Batzaria
’ cum v dzîcu, ’-imna doli; i cum v spun, (îi) umbla(u) ambii; S’ duea, vah, tu vîrn hoar. Se ducea(u), poate, în vre-un sat. i sttur la livade i sttur în livad Si s’ discurm θeam oar. S se odihneasc puin timp.
25 Era veara, ca Sum-Chetrul. Era vara, ca(m) Sfîntul-Petru. Criscu arba mare, mare. Crescu iarba mare, mare. Avea-agumt, cumu s’ veade, Ajunsese, cum se vede, S’ hib bun tri tleare. S fie bun de tiat.
- „Vedz, niveast,” dzîe omlu, - „Vezi, nevast?” zice omul, 30 „Vedz e arb prucupsit; „Vezi ce iarb pricopsit;
’N stmîn i-aide coasa, O septmîn i haide coasa, Cum va s’ cad-arucutit.” Cum o s cad rostogolit.”
- „e, brbate, ’ fudzi mintea? - „Ce, brbate, înnebunii ? Nac vre s’ ’ arîdz di mine? Nu cumva vrei s(-i) rîzi de mine ?
35 Nu cu coasa s’ tale arba, Nu cu coasa se taie iarba, Ma cu foartica, crîtine.” Ci cu foarfecii, cretine.”
- „Dumnidzlu si- ’ u-aduc! - „Dumnezeu(l) s mi i-o-aduc! Tot anapuda va s’ greti. Mereu pe dos o s grieti. Ia lea foartica, s’ videarim, Ian ia foarfecii, s vd,
40 Cum va s’po s’ u cusueti?” Cum o s poi s o coseti?”
- „Tora, tine nu mi nvea . - „Acuma, tu nu m înva. Eu î dzîc ’ nica ’n oar Eu îi zic i înc odat C cu foartica u tale; C cu foarfecii o taie; Ai fae ntreaga hoar!” Aa face întregul sat!”
45 - „Bre, cu coasa, urγisit! - „M, cu coasa, urgisit! Cu vre oclili si-li li sco?” Cui vrei ochii s-i îi scoi?” - „E, cu foartica, brbate; - „E, cu foarfeca, brbate; Strig tine cîtu s’ po.” Strig tu cît vei putea.”
- „Nu si-aravd,” dzîe omlu; - „Nu se rabd,” zice omul; 50 „Vie suflitlu la nare. „Veni sufletul la nas.
Ia grea ghine, dzî cu coasa, Ian griete bine, zi cu coasa, Vin’ pri minte, lea muleare!” Vin(-i) în fire, f muiere!”
Ma mulearea — ’ afla omlu! Dar femeia — îi gsii omul! - „Nu cu coasa, nu i nu!” - „Nu cu coasa, nu i nu!”
20 DIALECTUL
Nicolaie Batzaria
55 Nu vrea s’ dzîc, blstimata; Nu vrea s zic, blestemata; De, urγia l-u putu. De, mînia cereasc o învinse.
- „S’ ti lea draclu, naθimat, - „Lua-te-ar dracul, anatemat, Alt hal nu- cu tine: Alt leac nu e cu tine: Va s’ ti necu, s’ î lea zverca O s te înnec, s te duci la naiba
60 i si-ascap un’-oar ghine.” i s scap odat bine.”
Un dzîse i ’ u-aruc Abia zise i i-o-azvîrle T’ un balt cama mare. Într’o balt (ca) mai mare. - „Ade, du-te la tu drali, - „Haide, du-te la toi dracii, Ghidi cap ca di muleare!” Ghidi cap ca de muiere!”
65 S’ duse, s’ duse, u lo apa, Se duse, se duse, o lu apa, Pîn’ di gue i nicat. Pîn la gît e înnecat. - „Dzî cu coasa,” strig omlu; - „Zi cu coasa,” strig omul; „Dzî ca s’ eti ascpat.” „Zi ca s fii scpat.”
Ma mulearea mut mîna Dar femeia ridic mîna 70 i ca foartic u min: i ca foarfeci o mic:
- „Nu cu coasa; crech brbate!” - „Nu cu coasa; crpi, brbate!” ’ cade nghios tu balta mplin. i cade în jos în balta plin.
XII. George Murnu (1868—1957)
Originar din Veria (Macedonia, Grecia), George Murnu este un reprezentant strlucit al inte- lectualitii aromâneti. Format la Universitatea din Bucureti, a obinut doctoratul în Litere i Filozofie în Germania cu teza Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen mit historischen Vorbemerkungen (München, 1902). Distins filolog, istoric i arheolog (dintre lucrrile sale de istorie i arheologie amintim Vlahia mare (980—1259), Bucureti, 1913, Portretul elin, 1908, Monumente antice din Roma, 1908), George Murnu a fost în acelai timp poet i traductor de elit. Traducerile textelor homerice efectuate de Murnu (Iliada, cîntul I—XII, Budapesta, 1908, cîntul XII—XXIV, Budapesta, 1912; Odiseea, Bucureti, 1924) au o mare valoare artistic. Opera sa. poetic numr dou volume: Poeme pentru templul frumuseii i Bair di cîntic armânescu (Bucureti, 1931). Din acest din urm volum, scris în aromân i închinat aromânilor, vom reproduce o poezie de o rar frumusee, în care se cînt peregrinrile aromânului de la munte la es, în cutare de locuri pentru iernat. Particulariti ale notrii lui G. Murnu (unele dintre ele necunoscute altor sisteme de transcriere): ç = , ts, cînd provine din lat. c + e, i (aoaçe r. 15, çerghi r. 4); dh = δ (aradha, r. 17);
21 DIALECTUL
George Murnu
dz = d, cînd provine din lat. d (frândz r. 1). În dzenuri, pl. al lui dzean (< lat. genna), ar fi tre- buit s se noteze cu g (cf. mai jos); g = d, dz, cînd provine din lat. g + e, i (fai r. 1, ean r. 25); = l (niori r. 2)
Toamna cînd fug Rumânili tu arniu
Flurii di frândz stoguri sum fai si-atearn ’mpade, Niori alag dzenuri i neguri tu liváde. Mizie soarle arîde pi lacrima dit erghi, Pitrunde tu pdure iu pascu bluch di çerghi.
5 Cu ’ndreapta în cârliglu ’ deanumire tmbarea Gioi picurri, i-angan cupia ’ ia crarea. Di clòpute, di chipre vzescu greu curiile, Cri jlescu erme c fug tu arniu cupiile.
i s’trunduescu munii di chiprile di eape 10 i di-arujirea cailor çe padea nu-i încape
î di-a fumeilor lav i di-aurlarea câilor Cum treambur tot loclu jlos di fug’ Armâilor!
Vedzi tu ubor iu’ ncarc aveare ’ ctndie, Hri pi cheptu mut i ’ndoapr furtie.
15 i-aoaçe frig numae, aclò ’ngucescu splina C duca l-i ambar. Si’ mbroast aripidina.
Nu-au marine crvle çe-aradha i’nchisir, Brbasi imn, gioi arsar i naturi s’ir, i crvnari livendzi ma uir i strig
20 i-anarga s’min cali, mulrle cu câtig.
Mueri ia di cpestru crvanea ’trag didinde. Voi gioane ’nveaste Armâne, cum inima v prinde! Sti frâmte balul, poala sum brân, mutrita vie, Undzescu cpitane tu-aumbra dit curie.
25 Aoà si-alinã ’n geanã, ma’ncl dipun în vale Cu disirdat imnatic i cu nihò di jale — i imn Armâi dzua i noaptea imn ear i-aclò iu ed fac tendi i hori di tendi adar. Slghescu toi crvanea, i si-avde dulçe aroput
22 DIALECTUL
George Murnu
30 Di giungiunari, di cântic amisticat cu cloput, Di apa scimuratã sum plàtai di la oput, Di cai çe pascu, oamii çe grescu, câi çe-alatr, Di plasea çe si-adun i doarme ning vatr. Dinsus mutrescu steale cu eanile discise
35 Cum somnul i discurm i hoara ’i ved tu vise. i inima l-i frâmt. Ma ei va s’toarn ear, Ma s’da tu plaiu si-asun flueri di primuvear. Aui corghii singuri tcui tu-arniu ma ergu, Npoi mutrita aruc i lacrima ’i-astergu.
40 în palma lor pi frâmte tu-açea dit sone oar, Diparte ved cum cheare tu negur a lor hoar i sùschir, fac cruçe s’ i-agiut a çerlui hare, C-i diprtoas calea ’nu tiu a lor turnare.
23 DIALECTUL
Note iliograce
1. Aromânii, Dialectul aromân, Bucureti, 1932, p. 32. 2. Dat fiind c D.D.A. înregistreaz toate cuvintele care apar în textele aromâneti reproduse, nu mai considerm necesar întocmirea unui glosar la sfîritul lucrrii. 3. Din albanez, „fecioar” (în. D.D.A. sub virγir i virgir). 4. Muma-l, cu eliziunea lui a din al, articol proclitic de gen.-dat. 5. Fonetismul d, sunet intermediar între lat. d i dr. literar z. 6. Pers. 2 imper. de la or „urez” „rog;” cu oa > o în graiurile aromâneti din R.P. Albania (oár în alte graiuri). 7. Adj. substantivat, m. pl. art. enclitic, .cu e pstrat dup labiale (comp. dr. pctoii). 8. Pers. 3 perf. s. de la fac < feae, cu ea > e i > . 9. Sing. art. al lui er < érlu, cu rl > rr în graiul aromânilor din Albania; vezi r. 5 soarle, cu rl pstrat. 10. Pl. art. al lui steau < steálele, cu sincopa lui e neacc. 11. Dapoea < de apoia. 12. Pers. 3 perf. s. de la urséscu. 13. Pl. art. al lui ru < rur(i)le; cf. nota 2. 14. Pl. art. al lui péti < pétil i, cu t < . 15. Pl. art. al lui uhel e. 16. Pt. desupr ( se noteaz de obicei în scrierile aromâneti cu alfabet grecesc prin , dar i prin α. Per. Papahagi a transcris aici a în loc de , dat fiind c α nu are iot subscris.). 17. Pl. art. al lui árbur(e) < árburl i. 18. Mplin < împlin (î- nu este cunoscut unor graiuri aromâneti). 19. Pl. neart. al lui kin „pin,” cu palatalizarea lui p > k. 20. Forma etimologic este sîntu (sntu); suntu se explic probabil prin influena vocalei labiale urmtoare. 21. Pers. 6 perf. s. de la náscu. 22. Pl. art. al lui earb, (iarb), cu palatalizarea lui b > g. 23. Pl. colectiv art., cu ea pstrat dup labial; „verdeurile.” 24. Pl. art. al lui urdîc < urdî(i)le, cu l > sl. 25. Pers. 6 perf. s. de la fac; vezi i nota 2. 26. Pl. art. al lui pravd „animal.” 27. Pl. art. al lui aγrime „slbticiune.” Forma de plural prezint palatalizarea lui m > . 28. Pron. nehot. cu sensul „unele.” 29. Sg. art. de la ihtizae „nevoie, necesitate.” 30. Pl. al lui er „cer,” cu > . 31. Pers. 2 imper. format din las + se + forma de conjunctiv; las, pers. 3 a verbului (a)las(); aici la(s) din cauza reducerii celor doi s. 32. Pers. 3 prez. conj. refl. de la aviséscu „sfinesc.” 33. La(s) se vin amiriril ea atá „s vin (vie !) împria ta.” 34. La(s) se si fac θélima atá „s se fac (fac-se) voia ta;” si, pron. refl. cu e neacc. > i; vezi r. 2 forma cu e pstrat.
24 DIALECTUL
Note iliograce
35. Variant a lui aie, acie, cu i > î dupã dur (în unele graiuri). 36. Pt. î vezi explicaia de la nota 6. 37. Variant a lui dîu > duu, fr u care evit hiatul. 38. Cu î dup d dur. 39. Pl. art. al lui stépsu „vin, greeal,” cu e neacc. > i; este frecvent i pluralul stépsuri. 40. Pers. 4 prez. ind. de la l ertu; fonetismul arhaic l (comp. dr. iert). 41. Cu > i -e neacc. > -i „ce.” 42. Pron. pers. neacc. pers. 1 pl., form etimologic (< lat. nos); aici dat. Pt. acuz. vezi r. 10. 43. Dup , d provenii din c, g (+ e, i), -i flexionar se pstreaz netrecut la -î (comp. cu situaia
de la nota 9). 44. Sg. art. al lui éhtur < éhturlu „cel ru, dumanuI,” cu rl > rr; cf. II, nota 2, 6. 45. Grecism, cu δ, fricativ interdental sonor ; „slav.” 46. Sg. art. în gen. al lui hil „fiu,” cu palatalizarea lui f > h i cu l pstrat (din lat. l + i + vocal). 47. Sg. art. în gen. al lui áv „sfînt.” 48. Cnido = cn(du) + i + do „pururea, întotdeauna, venic.” 49. Tru étele a ételor „în vecii vecilor.” 50. Genitiv cu a proclitic i cu articolul enclitic -l i (< l’ei), specific pentru graiul aromânilor din Albania. 51. Gen. sg. al lui a ta (a tau), în alte graiuri a tl ei. De obicei se ortografiaz într-un cuvînt: ata, dat fiind c forma adjectivului este identic cu aceea a pronumelui posesiv (comp. cu dr. casa ta este mare, a mea este mic; ar. casa ata easte mare, amea easte ic). 52. Cu sensul „înfricoat;” î- a disprut în majoritatea graiurilor aromâneti. 53. Cu valoarea dacoromânescului ci, la început de fraz. 54. Va si-mparto, pers. 3 viit. refl. de la mpartu, cu contragerea celor doi s: Va (s-)si-mparto. 55. Capr are în aromân un plural în -e (capre) sau un plural în -i (cpri, cpîr). Forma din Codex Dimonie capri poate fi interpretat în ambele feluri: cu pl. în -e (închis la -i) sau cu pluralul în -i, dac admitem c alternant de la plural a fost transcris ca a (notat prin α fr nici un semn dedesubt; cf. transcrierea lui Weigand: πρη. se noteaz de obicei prin ). 56. Fonetismul o < i (î) dup ts dur. În alte graiuri dreptsîl „drepii.” 57. Articolul m. pl. l se realizeaz. ca -l i dup o consoan în alte graiuri: amrtiol i „pctoii.” 58. Šo „i” cu i (î) > dup dur. Sunetul î nu este cunoscut graiului freroilor. 59. Drépsilor pt. dreptsilor, cu ts > s (fricatizare neregulat, dar cunoscut). 60. Gen.-dat. sg. al lui ameu ; i aiúi în alte graiuri. 61. Pers. 5 perf. s. de la fac (< lat. fecistis), cu e a (< e) > e în graiul freroilor i cu c (+e, i) > . 62. Kotsé = ko tse „cci” (literal „c ce”). 63. Kosén pt. ksen, în alte graiuri (< gr.); aici cu epenteza lui în grupul ks. 64. Š-mi aprukát „i (totui) m apropiari (= m primiri);” s se observe forma arhaic de pers. 4 fr -r- analogic de la pers. 6 (i la toate formele verbale care urmeaz nviskút r. 8, mutrít r. 9, nofotím r. 11. 65. Š-va z-da gri ai „i va da grai (glas),” „va gri.”
25 DIALECTUL
Note iliograce
66. Vocativ al lui dumnidz. 67. Conjc. disjunctiv „sau.” 68. Pers. 2 perf. s. de la escu (fuš în alte graiuri). 69. Pers. 4 perf. s. de la ved (comp. dr. vzurm). 70. Sg. art. al lui amir(u). 71. În alte graiuri tuts „toi.” 72. Pl. art. al lui amirá(u); amiradl i, în alte graiuri; desinena de pl. -ad, specific pentru s.m. terminate în -á, -, -é, -ó, este împrumutat din greac. 73. Kalihia = k alihia „c într-adevr.” 74. Sg. n. al adj. bun, bun, bu, bune. 75. K-anda = ka anda „ca i cînd.” 76. Vezi nota 25; aici pl. neutru articulat. 77. Pers. 5 perf. c. de la dau. S se observe forma „feminin” a participiului trecut (comp. cu dr. ai dat). 78. Ma-nsus „mai mult, cu prisosin.” 79. Form articulat a lui tat, cu labializarea lui sub influena lui u din silaba urmtoare (labializarea condiionat a vocalei este frecvent în graiurile aromâneti din Albania). 80. Éti eru pt. et eru < eti-(î)n eru (cu nazalizarea vocalei i pierderea ocluziunii lui n). 81. As ayi usésc, imperativ format din as + s + forma de conjunctiv (cu contragerea celor doi s); as < gr. ς < φες „las.” 82. Las-yin pt. Las s-yin, imperativ, format dup modelul lui as + conjunctivul (vezi nota 3 i III nota 2). 83. - < i, conjc. copulativ (cu dur). 84. Vrér pt. vrearea în alte graiuri; aici cu eá > e i -ea > -e i apoi - din cauza caracterului dur al lui r, specific graiului aromânilor din Albania; „voina, voia.” 85. Cacúm éru pt. cacum eru < cacumu-n eru (vezi i nota 2). 86. Ai pt. aii i „aa i” cu i > dup dur. 87. Sg. al lui pne (< pnea) „pîine.” 88. Pl. art. al lui amrtíe „pcat.” 89. C noi l irtmu únu alántu „c i noi iertm (pe?) unul pe altul” (s se observe absena prepoziiei pe la acuz. 90. Fármucu pt. fármcu, frmácu, în alte graiuri, cu labializarea lui „necaz, suferin, ispit” (vezi i nota 1). 91. Arré pt. area (cu ea > e) „rutate.” 92. Ésti fa de easti în alte graiuri, „este” (cf. nota 13). 93. Tiía a tátulu a híi lu ayi usítlu „cinstea (slava) tatlui i a fiului i (a) sfîntului duh.” De remarcat formele de gen. cu art. enclitic -lu în loc de -lui. Este singurul text aromânesc în care apare aceast form. 94. A étil i pt. a étil ei în alte graiuri (forma din Liturghier este specific graiului din jurul Moscopolei). 95. „Dialog românesc, grecesc i nemesc.” 96. „Primul dialog.”
26 DIALECTUL
Note iliograce
97. „Între un român i un grec.” 98. Pers. 2 prez. ind. de la prindu „îneleg” (sens rar, cf. i D.D.A). 99. Pt. (a)r(o)mâneasc (tendin latinizant). 100. Adv. de afirmaie grecesc; în aromân: e. 101. Vocativ al lui domnu „stpîn, dumnezeu;” aici „domnule!” 102. Notare inconsecvent: puçinu, cu litera ç = . 103. Cu sensul „atît,” cu -a- în loc de î (v. nota 5); în alte graiuri ahîtu. 104. Cu sensul „deci.” 105. Transcriere greit: zburiçi, cu litera ç = ; citete zburî. 106. Transcriere greit pt. treçi; cf. nota 8, 11. 107. Verunu < lat. vere-unus (vîrnu, vîru, vrînu în alte graiuri) „nici unul, vreunul.” 108. Transcriere greit pt. aveçi; cf. nota 12. 109. Transcriere greit pentru çitate „cetate;” aici cu sensul „ora.” 110. Pt. careçido „fiecare.” 111. Citete strîndze. 112. „Gheata.” 113. Pt. se disparçi „se despri,” cu a pentru (î); cf. a, nota 8, 11, 12, 14. 114. Pers. 6 imperf. ind. de la am cu desinena (form etimologic; cf. dr. aveau). 115. Avea inima rao pre elu „erau suprai pe el” (literal „aveau inima rea pentru el”); rao < rau < rea + u, form nearticulat refcut dup cea articulat. 116. În loc de se duçea; pt. desinena vezi nota 5. 117. Pt. ziçea, citete dîea; vezi observaia de la nota 7. 118. Sg. art. al lui mul ere, cu -ea > -e (ca i -ea- > -e-) 119. Dicara catrâ ci = dicara ca trâ çi „deci (ca) pentru ce” (în transpunere liber: „deci de ce”). 120. Pt. çi (i în alte transcrieri) ,,ce.” 121. Pers. 6 prez. ind. de la prindu „îneleg.” 122. Sg. n. art. al lui scopó. Forma curent este scupó, cu o neacc. > u. 123. Pers. 3 perf. s. de la cáftu; citete cîft. 124. Ashi londalui u tru manâ „aa (sau „i”) luînd-o în mîn;” forma curent a gerunz. vb. l au este lundalui; manâ, cu a în loc de din aceleai raiuni ca sub a, nota 8, 11 etc. 125. Citete dîse. 126. De fapt msturie „miestrie;” forma mastorie este refcut de autor. 127. „Dar.” 128. Pt. çineva „nimeni.” 129. Pt. çi „ce, care.” 130. Sg. art. al lui umuro „cîrti,” cu pstrat (comp. dr. muuroi). 131. Pron. refl. dat. cu valoare de dativ etic. 132. Din lat. vinea, cu a protetic, v > v i pstrat; „vie.” 133. Mratlu di oarfn „amrîtul de srac;” construcie inversat, termenul determinat deve- nind formal atribut (cf. i dr. deteptul de Ion, fr. le fripon de valet). 134. S se observe fonetismul , sunet intermediar între lat. i (+ o, u) i dr. lit. j (cf. dr. judector). 135. Avia viinlu pt. avia a viinlu, cu contragerea lui a, articol genitival.
27 DIALECTUL
Note iliograce
136. L-u turn „i-o întoarse;” i pron. pers. dat. neacc.; u (< o), pron. pers. acuz. neacc. 137. Pers. 4 conj. de la érgu, „s mergem.” 138. Va z-vidè < va s(e) vide „vei vedea,” pers. 6 viit. de la ved. 139. Sg. acuz. fr prep. pe (comp. dr. bogatul (îl) lu pe fiul su). 140. Pers. 3 perf. s. de la nvescu, mvescu. 141. L-avie pt. la avie (vezi i nota 6). 142. Sg. acuz. fr pe (comp. dr. i-l bg pe fecior). 143. Escu avutlu pt. escu a avutlu (vezi i notele 6, 12). 144. Pers. 3 perf. s. de la zpitséscu „uzurp.” 145. e-l aveà ocl ul „pe care pusese ochii” (literal „ce-i avea ochiul”). 146. A itù pt. a aitu (vezi i notele 6, 12, 14). 147. „Albina are i miere, (dar) are i fiere;” s se observe palatalizarea lui b > g (alghina), a lui m > (ari) i a lui f > h (hari). 148. „Aiurea dai i aiurea crap” (comp. dr. unde dai i unde crap). 149. „Apa trece, (dar) nisipul rmîne” (comp. dr. apa trece, pietrele rmîn); pentru arin (< lat. arena(m)), cf. i v. dr. arin i, dialectal, în graiul criean. 150. „Nu deschide (o) ran veche, (pentru) c doare;” s se observe pstrarea grupului cl în dicl idi i vacl e i proteza lui a- în aran. 151. „Unde a curs, iar va (mai) curge;” are curat, pers. 3 perf. c. (auxiliarul are forma nealterat, comp. dr. a curs, iar participiul are form „feminin”). 152. „Iarna e bun, dar pentru stpîni (bogai).” 153. „i se ridic prul” (de fric) (comp. dr. i se face prul mciuc); pstrarea lui e dup labiale în perlu. 154. „Cinci scoate (= cîtig), (dar) zece mnînc” („cheltuiete mai mult decît cîtig.”). 155. „Ursul joac de nevoie (nu de bun voie);” pstrarea fonetismului intermediar (< lat. i +
o, u) în gac; femininul ursa pentru masculin (comp. dr, ursul). 156. „A nins i s-a acoperit urma” (literal „a dat zpad (nea) i…”); dadi, pers. 3 perf. s. de la da; na, sg. neart. refcut dup forma articulat naa (cf. dr. nea, neart., / neaua, art.). 157. „A rmas gtit i nesrutat” („s-a pregtit degeaba,” în orice situaie); nibîat < prefixul ne + bîat, part. al lui ba „srut” (cf. it. bacio). 158. „Crescur urzicile i se acoperi gunoiul” (= „faptele rele au fost terse de altele mai frumoase”); perf. s. din aromân este, ca valoare temporal, echivalentul perf. c. din dr.; îl transpunem totui prin perf. s. dr. pentru a pune în eviden identitatea formal. 159. Din gr. βασιλος, „rege,” aici articulat, cu l > y i l (din -lu, art. hot.) vocalizat. În alte graiuri: vsil elu. 160. Pers. 3 imperf. inel. de la escu (hiu), cu ea > e > i (fiind un e neacc.) i cu ρ (= r velar) specific graiului freroilor. 161. Din lat. invenenatus; „amrît,” 162. Pl. art. al lui mρ cu art. -u (< lu, cu velar vocalizat); e pstrat dup labiale i uor naza- lizat, datorit lui ρ (velar); mer în alte graiuri. 163. Pt. putu; delabializarea lui u este mai rar, frecvent fiind fenomenul invers, al labializrii lui (ex.: funtn pt. fntn, pultare pt. pltare).
28 DIALECTUL
Note iliograce
164. De remarcat -, specific acestui grai. 165. Cama mãρ pt. (ca)ma mar(e)le, în alte graiuri; aici grupul rl > rr (ρ), iar e > din cauza lui ρ dur; nazalizarea vocalei se datoreaz, aceluiai ρ. 166. Pron. pers. neacc. m. sg., cruia îi corespunde lu în alte graiuri; aici l s-a vocalizat. 167. Variant a lui ’nviρinat, pt. care vezi r. 1; dup sincopa lui i (< e) neacc., grupul rn > r , sunet apical, vibrant. 168. (velar) se pronun adeseori ca un γ (fricativ laringal sonor); treapta urmtoare este vocalizarea. Cf. nota 8. 169. Pron. pers. neacc. dat.; vezi i varianta iy de la r. 5; în alte graiuri l . 170. Pers. 3 perf. s. de la ngγec „rog, insist;” ngrec în alte graiuri; în acest context se construiete cu dat. 171. Cathi = caθi „fiecare.” 172. Pl. al lui meρ „mr;” în alte graiuri meáre; cu e a > e i nazalizarea vocalei din cauza lui ρ urmtor. 173. În alte graiuri avegl u, cu a- protetic; forma din frerot prezint trecerea grupului gl > g, ca în dacoromân. 174. Pers. 3 perf. s. de la ingu „încing.” 175. Pers. 3 perf. s. de la l a „iau;” 176. Pers. 3 conj. de la vegl u (uegu); în alte graiuri s-aveagl e; aici ea > e, gl > g i - se ps- treaz dup consoane palatale. 177. Din alb. dot „de tot;” š-o ve a bgat dot „îi pusese cu totul (în minte);” vea bgat, pers. 3 m. m. ca perf. de la bag. 178. acc. i neacc. > ä, sunet între i e, specific freroilor; precedat sau urmat de un ρ sau γ (< ), ä se nazalizeaz ca orice vocal: ã. În exemplul din text sunetul este urmat i de o nazal, poziie favorabil nazalizrii. 179. Vezi nota 8. 180. Sg. art. al lui somnu cu art. -u (< lu). 181. Pers. 3 perf. s. de la yin. 182. No-ρi „nu exist” = nu are > n-are, no-are, no-ari, no-ρi cu oa > o, r velarizat i -e neacc. > -i. În aromân, ca i în meglenoromân i în alte limbi romanice, habçre exprim i ideea de „a exista” (cf. fr. il y a, sp. hay). 183. Cu ea pstrat dup labiale. 184. Bate cavalu „cînt din caval,” sens al lui bat calchiat dup greac i albanez (cf. Capidan, Ar., p. 151). Cavalu, sg. art. al lui caval < cuvalulu > cavallu > cavalu „caval, instrument de suflat.” 185. Di cu sear „de cu sear, odat cu seara.” 186. În arom., lat. g + e, i > dz; cf. dr. plînge. 187. În arom., lat. m + e, i > ; cf. dr. lit. miaz-noapte. 188. În arom., n + i flexionar > ; cf. dr. lit., f întînile. 189. Sg. chipur. 190. În arom. cu a- protetic; cf. dr. sun. 191. Cu ea pstrat i cu > ; cf. dr. trece. 192. Sun pt. sum „sub.”
29 DIALECTUL
Note iliograce
193. Cte ’n-oar = cîte un oar „cîteodat;” art. nehot. un apare frecvent în form n. 194. Pers. 6 perf. s. de la astingu (pers. 1 astimu); este frecvent i forma asteasir (pers. 1 aste). 195. Suflitlu- = suflitlu-améu; i, pron. pers. dat. cu valoare de adj. posesiv. 196. Munte în nordul Greciei, unde se afl numeroase aezri aromâneti. 197. Part. perf. de la pîrjiléscu. 198. Cu ea pstrat dup labiale. 199. Cu sensul „pmînt.” Lat. pavimentu(m) > dr. pmînt nu s-a pstrat în aromân. 200. Pron. pers. 3 pl. (coexist cu forma eále). 201. Pt. dimineaa, cu sincopa lui i neacc. 202. Termen generic pentru „pasre;” lat. passar nu s-a pstrat. 203. Pers. 6 prez. ind. de la abured. 204. Pers. 6 prez. ind. de la azuom, cu a protetic; în alte graiuri vom. 205. Adj. cu patru terminaii (< bg). 206. Pîn’ s’dizgl ea gl elu-marmar = pîn si s-dizgl ea gl elu marmar, cu pstrarea grupului consonantic gl . Cf. formele dacoromâneti din traspunere. 207. Pers. 3 perf. s. de la yin; s nu se confunde cu aceeai persoan a prez. ind. yini. 208. Nu s’ ma eade „nu se mai ade” (pt. traducerea liber vezi transpunerea). 209. Forma masculin a adj. cu trei terminaii iri; f. sg. irie, m.f. pl. irni. 210. Sg. art. al lui nea < nea + , refcut dup forma articulat. 211. Cu sensul „în grab.” 212. Pron. pers. 3 sg. f.; vezi i nota 5. 213. Hil ea bruml e = hil ea a bruml e, gen.; articolul genitival a i -a, articolul enclitic al substantivului regent, s-au contras. 214. Sg. gen. al lui vint (în alte graiuri vimtu), cu art. hot. al. 215. Pers. 3 viit. de la ngrop, format din va + conjunctiv, aici fr conjuncia se (si, s-) ; foarte frecvent este îns, i viitorul cu marca conjunctivului prezent: va si-ngroap (va s-îngroap). 216. Aclo s’ l i hib, în traducere liber „fie la el acolo.” 217. Nîsu ’ nîs „el i ea.” 218. Cu sensul „fericit,” împrumutat din limbile balcanice (albanez i bulgar; cf. Capidan, Ar., p. 150). Pentru albu cu sensul „alb” vezi mai jos, r. 13. 219. Pers. 3 perf. s. de la ndiséscu. 220. Aici cu sensul „rea;” sensul de baz este „neagr,” pt. care vezi r. 14; pt. sensurile „rea, nenorocit” cf. i în alb. (Capidan, Ar., p. 152). 221. Cu bi > ghi. 222. De remarcat pstrarea lui l . 223. Num. card. art. enclitic. 224. Avea ntrat, pers. 3 m.m. ca perf.de la intru. 225. A li Ev, nume propriu f., gen. cu art. proclitic. 226. Ael cu un cicor, eufemism pentru drac. Rareori apare termenul împreun cu eufemismul lui, ca aici. S se observe palatalizarea lui p > (aceast realizare apare rar i e datorit lui urmtor; de obicei p + e, i > k).
30 DIALECTUL
Note iliograce
227. Interj. 228. Pers. 3 prez. ind. de la hunipsescu „mistui, înghit.” 229. Ne si-alas, ne s’ late „nici nu se prsete (= nici nu poi s-o prseti), nici nu se nefericete (= nici nu poi s-o nefericeti).” 230. Pron. refl. cu valoare de dat. etic. 231. θeam oar = (u)n θeam oar „puin(tel);” θeam < lat. infima, cu f > h > θ (este unul din puinele cazuri în care un sunet de origine latin este pronunat ca θ, sunet împrumutat din greac); în alte graiuri (u)n heám, niheam. 232. Sum pt. sîn (< lat. sanctus), form folosit numai pe lîng nume proprii: sum Kétru, su Médru. 233. Pers. 3 m.m. ca perf. ind. de la agungu. 234. Tri tleare, inf. cu prep. cu valoarea supinului din dacoromân „de tiat.” 235. ’N stmîn = un siptmîn, cu sincopa vocalei neacc. i reducerea grupului pt > t. 236. Pron. pers. dat. cu valoare de adj. posesiv. 237. Dumnidzlu si- ’ u-aduc „Dumnezeu s mi i-o aduc (mintea, pe care i-a luat-o).” 238. Pers. 1 cond. prez. de la ved, aici cu valoare de conjunctiv. Acest cond. sintetic s-a pstrat numai în aromân i istroromân (cf. i în spaniol). 239. Pers. 2 imp. negativ de la nve, identic cu a imp. pozitiv, spre deosebire de dacoromân, unde imp. negativ are la pers. 2 o form omonim cu inf. scurt. 240. Cf. dr. urgisito! 241. Nu si-aravd „nu se (mai) rabd (= nu mai e de rbdat).” 242. Vie suflitlu la nare, „(îmi) veni (= ajunse) sufletul la nas,” adic „nu mai pot suporta.” 243. Vezi nota 23. 244. Pers. 2 imp. de la vin; vin’ pt. vinu. 245. Pers. 3 ind. perf. s., de la pot, aici cu sensul „înving,” construit cu dat.: l -u putu = literal „i-o putú,” adic „îl (o) învinse.” 246. Cf. dr. s te ia dracu. 247. S’ î l ea zverca „s-i iei (= rupi) gîtul.” 248. Cuvînt invariabil (< tc. guidi); termen de repro (cunoscut i în dr., mai ales în form repetat: ghidi-ghidi). 249. Pers. 2 imp. de la creptt „crap,” cu palatalizarea lui p > ch. 250. Form fr a-; armâl i în majoritatea graiurilor. 251. Pers. 3 sg. ind. prez. de la alag „alerg.” 252. Adv. (< alb. mezi) „abia.” 253. Pl. neart. al lui iarb (notat i earb), cu palatalizarea lui b > gh. 254. „Unde” < lat. ubi. Lat. unde nu s-a pstrat în aromân. 255. Pl. neart. al lui b(u)luke „grup, mulime;” cf. dr. buluc. 256. Loc. adv. < de + anumirea; anumirea, adv. < a + númire + a; numire < lat. humerus, cu e pstrat dup labiale i n provenit probabil din prepoziia în care preced frecvent cuvîntul: în umeru (sg.). 257. ’ lia crarea „îi ia drumul, o ia la drum.” 258. Pl. neart. al lui chipru; i chipur cu pl. chipure; „clopot.”
31 DIALECTUL
Note iliograce
259. Pl. art. hot. gen. al lui cal; < calilor, forma curent în aromân; aici cu l disprut. 260. Pl. art. hot. gen. al lui fumeal e „familie;” pt. fonetism cf. nota 10. 261. Fug’. pt. fuga, postverbal de la fug, „plecarea.” 262. Pers. 2 imp. a lui ved. 263. Pl. neart. al lui hraie, cf. D.D.A., „balot, sac mare.” 264. Pl. neart. al lui numal u (nimal u, nmal u, în alte graiuri) < lat. *animalium (dup pl. animalia); cf. i dr. nmaie. 265. Postverbal de la duc. 266. Si ’mbroast aripidina „se înal povîrniul;” mbroast, pers. 3 ind. prez. de la mi-mbrostu
„m ridic, m înal;” i mi-mbrusted. 267. Pl. art. al lui brbatu, cu l > sl ’. 268. Pl. neart. al lui nat „copil, prunc.” 269. Pers. 3 ind. prez. de la mi ir, cu palatalizarea lui m > . 270. Voi gioane ’nveaste Armâne „voi, brave femei aromâne.” 271. Prep. „pe(ste);” stri în alte graiuri. 272. Bîrnu în alte graiuri. 273. Undzescu cpitane „par (nite) (femei) cpitane.” 274. Derivat al lui imnu + -atic „mers.” 275. Pl. neart. al lui tend. Tenda este „cortul” aromânului pstor, transhumant sau nomad, fcut dintr-o estur groas din pr de capr. 276. Pers. 3 ind. prez. de la (mi) discurmu „(m) odihnesc.” 277. Aui corghii „bieii btrîni;” aui, pl. art. al lui au; corghii, adj. m. pl. art., sg. corbu, cu palatalizarea lui b > gh. 278. Ma ergu, scriere incorect pt. ma -ergu; ergu, pers. 6 ind. prez. de la ergu (negu, în alte graiuri) cu palatalizarea lui m > (comp. dr. merg); -, pron. refl. dat. cu valoare de dativ etic; ma, adv. „mai,” aici i cu valoare de „cînd, dac.” 279. Part. de. la mutrescu „privesc,” aici cu valoare substantival, art. hot.; „privirea.” 280. Tu-açea dit sone oar „în acea din urm oar” (literal). 281. Pers. 6 prez. ind. de la sùschir „suspin.” cu palatalizarea lui p > k (comp. dr. suspin); accentuarea suschíru este, de asemenea, curent.
32 DIALECTUL
Capidan, Th., Aromânii. Dialectul aromân, Bucureti, 1932 (Capidan, Ar.). Papahagi, Pericle, Basme aromâne, Bucureti, 1905 (Papahagi, Basme). Papahagi, Pericle, Scriitori aromâni din secolul al XVIII-lea, Bucureti, 1909 (Papahagi, Scr.). Papahagi, Tache, Dicionarul dialectului aromân general i etimologic, Bucureti, 1963 (D.D.A.).
33 DIALECTUL
Variant digitalizat
Editura ACADEMIEI ROMÂNE, BUCURETI, 1968