7/16/2019 Dezvoltarea Psiho-emotionala a Copilului

http://slidepdf.com/reader/full/dezvoltarea-psiho-emotionala-a-copilului 1/4

Universitatea din București 

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială 

Specializare Asistență Socială, Anul II 

Protecția copilului

Dezvoltarea psiho-emoțională a copilului 

Student: Arbone Claudia

2013

7/16/2019 Dezvoltarea Psiho-emotionala a Copilului

http://slidepdf.com/reader/full/dezvoltarea-psiho-emotionala-a-copilului 2/4

Copilul, parte a familiei, reprezintă ființa umană cu cele mai mari nevoi de a se dezvolta din

 punct de vedere fizic, psihic și emoțional. Acesta are nevoie de atenție, protecție încă de la naștere și

de un mediu corespunzător creșterii și dezvoltării sale.

Mediul în care copilul crește are influențe asupra dezvoltării lui. Cel mai favorabil mediu esteacela familial, care se presupune a-i oferi acestuia posibilitatea de a crește armonios. Din cauza

neputinței de a se apăra, copilul este expus unor situații, așa numitele situații de risc care îl pun în

 pericol și care îi afectează dezvoltarea, cum ar fi: neglijare, izolare, imposibilitatea asigurării

condițiilor optime de dezvoltare, abandon, abuz. Toate aceste situații negative nu fac decât să creeze

un dezechilibru în dezvoltarea normală a copilului. 

Copilul se poate naște într -o familie dezorganizată sau într -o familiei armonioasă. Mediul

familial, considerat a fi benefic, îl va ghida pe copil în dezvoltarea continuă, până cândva acesta va

 putea să se descurce singur. Relația dintre mamă și tată influențează creșterea copilului, cu atât mai

mult cu cât, copilul este subiect activ și egal al relației de cuplu și al relației parentale. Mediul

relaționar în care crește și se dezvoltă copilul este mediul care îl va coordona pe copil în alegerea

modelelor de relaționare ulterioare: printre colegii de gradiniță, la școală, cu prietenii în adolescență,

sfârșind să aleagă un partener de viață asemănător părinților săi sau, alteori, în opoziție totală cu

aceștia, ca o negare permanentă a lor. Tocmai de aceea, părinții trebuie să fie foarte atenți la cuvintele

 pe care le folosesc, la reproșurile pe care și le fac de față cu acesta. În momentul în care părinții nu au

o relație bună, copilul va simți și va înțelege influențe negative din partea acestora. Copilul imită

comportamentele părinților și nu întotdeauna acestea sunt tocmai potrivite.

Copilul născut într -o familie dezorganizată va simți influențele negative din partea părinților,

iar în dezvoltarea lui psiho-emoțională vor fi urmări nu tocmai benefice pentru acesta. Familia îl poate

expune și în fața acelor situații de risc menționate mai sus. Din acest punct de vedere și nu numai,

copilul este protejat de lege și se va respecta principiului superiorității, astfel că va reprezenta o

categorie socială ce necesită o abordare comprehensivă. Pentru a combate aceste riscuri la care copiii

sunt expuși s-au constituit serviciile pentru protecția copilului, bazate pe legi care prevăd respectarea

 principiului superiorității copilului și nu numai, cum ar fi: Legea nr. 705/2001 privind sistemul

național de asistență, Legea nr. 515/2003 pentru aprobarea OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale,

Legea nr. 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Legea nr. 273/2004 privind

legea adopției. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului coordonează sistemul de

 protecție în domeniul drepturilor copilului, promovând drepturile acestora indiferent de sex,

apartenență etnică, religie, naționalitate, limbă sau dizabilități. Astfel că, prin Legea 272/ 2004

mențonată mai sus, se garantează exercitarea drepturilor prevăzute în Convenția ONU cu privire la

drepturile copiilor, indiferent dacă aceștia sunt lângă  părinți sau nu, în școală sau pe piața muncii, în

străinătate sau în țară, indiferent dacă au probleme de sănătate sau nu. Toate legile cu privire la

7/16/2019 Dezvoltarea Psiho-emotionala a Copilului

http://slidepdf.com/reader/full/dezvoltarea-psiho-emotionala-a-copilului 3/4

drepturile copiilor pun accent pe oferirea unui mediu familial copilului aflat în dificultate. În cazul

copiilor aflați într -un mediu familial necorespunzător dezvoltării fizice, psiho-emoționale și aflați în

situații de risc se pot lua următoarele măsuri posibile de protecție pentru a le oferi ceea ce ei au nevoie,

și anume: măsuri de protecție al căror caracter este temporar  și se limitează la plasament, respectiv

încredințare, indiferent dacă este vorba de plasamentul sau încredințarea copilului unei persoane, unei

familii sau unei instituții. Aceste măsuri temporare de protecție au drept obiectiv asigurarea condițiilor 

optime de creștere și dezvoltare ale copilului pe perioada necesară. 

În cadrul familiilor, copiii nu pot asista doar la scene de violență dintre părinți, ci pot fi chiar 

ei victime ale violenței, astfel că funcția principală a unei familii, aceea de a-și crește copiii deviază și

capătă alte forme cu repercursiuni negative asupra copiilor. Aceștia din urmă pot avea probleme psiho-

emoționale, cum ar fi: anxietate, frica de abandon, izolare, neîncredere în sine și în ceilalți, depresie;

 probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresunile celorlalți, fuga de acasă, relații pentru a scăpa de acasă, consum de droguri și alcool, comportament defensiv cu minciuna. Pot

dezvolta comportamente asemănătoare ca cele văzute în familie, urmând astfel modelul părinților.

Toate aceste probleme rezultă în urma traumelor suferite în mediul familal, dezintereselor părinților de

a crea un mediu educativ și benefic dezvoltării copilului și viitorului adult. Pentru a putea depășii

aceste traume, va fi nevoie ca aceștia sa fie luați din mediul familiai sau, în cel mai bun caz, aceștia să

recurgă la ședințele de consiliere cu psihologul sau psihiatrul

Într-un mediu familial armonios situația este cu totul diferită față de cea din familia

dezorganizată. În acest mediu, copilul se va dezvolta armonios, atât din punct de vedere fizic, cât și din

 punct de vedere psihic și emoțional. Părinții vor ști cum să se comporte în preajma lui, cum să

aplaneze conflictele, astfel încât să nu îl afecteze pe copil și vor ști cum să creeze situații care să îi

îndrepte atenția spre alte lucruri. Părinții acordă atenție copilului, încă de la naștere și până în

momentul când acesta va deveni adult. Aceștia alocă timp pentru dezvoltarea și creșterea copilului,

sunt interesați de activitățile pe care le-ar putea face împreună cu acesta. Copilul gestionează ceea ce

observă la părinții lui, punând în aplicare ceea ce îl interesează, mixând acestea cu propriile interese.

Comportamentul copilului va fi influențat în sens pozitiv de modelul părinților .

Dezvoltarea psiho-emoțională și socială a copilului se realizează prin diferite tehnici, care îi

 permit copilului să știe cum să acționeze în diferite situații. Aceste tehnici au fost abordate de

 psihiatrul Erik Erikson în 1956.

Tehnicile se referă la modul de învățare de la o vârstă fragedă, până la vârsta adolescenței,

când copilul se va putea descurca fără a apela la fel de mult la ajutorul părinților, abordând diferite

forme.

7/16/2019 Dezvoltarea Psiho-emotionala a Copilului

http://slidepdf.com/reader/full/dezvoltarea-psiho-emotionala-a-copilului 4/4

Prima tehnică este aceea a învățatului pe bază de încredere versus pe bază de neîncredere, care

se realizeaz în jurul vârstei de doi ani. Copilul, în mediul său familial bine îngrijit, iubit și apreciat

dezvoltă încredere și securitate. Greșit manipulat, el dezvoltă neîncredere și devine nesigur. 

Cea de-a doua tehnică se referă la învățatul pe bază de autonomie versus pe bază de rușine șise manifestă în intervalul doi- patru ani prin control și siguranță de sine, alternat cu negativism și

manifestări furtunoase. 

A treia tehnică este aceea a învățării din propria inițiativă sau învățare pe bază de vină. Copilul

începe să își dezvolte imaginația, să interacționeze cu alte persoane. Din cauza vinei, acesta depinde

tot de adulți, astfel că activitățile sale sunt limitate, la fel și imaginația și interacțiunea cu ceilalți. 

O a patra tehnică se referă la învățarea pe bază de competențe versus învățarea pe bază de

inferioritate. Erikson consideră că cea de-a patra cr iză psiho-socială se manifestă datorită intrăr iicopilului în mediul școlar. Aici copilul învață să pună în aplicare ceea ce a fost învățat în familie, să

interacționeze cu ceilalți colegi. Acesta va deveni mai responsabil cu lucrurile sale, cu ceea ce are de

făcut pentru a nu interveni rușinea și sentimentul de inferioritate față de ceilalți. 

A cincea criză psihologică și socială se dezvoltă în perioada adolescenței, când tânărul începe

să conștientizeze rolul său de adolescent, să ia singuri decizii cu privire la ceea ce îi place sau nu,

experimentează diverse lucruri. 

Mediul familial în care trăiește îi permite acestuia să se dezvolte din toate punctele de vedere

fiind susținut de famile. Părinții îi responsabilizează pe copiii cu lucruri minore, de la udat florile,

strângerea jucăriilor, așezarea mesei, fapt ce le dă încredere și îi face pe copii să fie utili. Părintele

trebuie să-și mențină cuvantul, chiar dacă acesta va încerca să-l șantajeze emoțional plângând,

rugându-se de el pentru a-i înlătura pedeapsa. E nevoie ca părinții să acorde pedepse rezonabile în

masura în care copilul poate să le ducă la bun sfârșit, iar ei să-și mențină poziția.

Dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, psiho-emoțional depinde de mediul familial în

care acesta triește. Copilul are nevoie de atenție, înțelegere și ajutor în realizarea faptelor sale specifice perioadei de creștere. Respectarea principiului superiorității co pilului și un mediu armonios îl vor  

ajuta pe acesta să devină un copil, mai apoi un adult responsabil cu un comportament potrivit societății

în care se dezvoltă.