Pregătirea școlarului mic pentru viață

Groza Elena-SorinaȘcoala Gimnazială Voiteg

Jud. Timiș

Pregătirea școlarului de azi pentru viața de mâine nu-i deloc o misiune ușoară pentru învățători. Punând accent pe educația formativă prin dezvoltarea abilităților și atitudinilor, fără să se neglijeze conoștințele, va reuși școlarul de azi să se adapteze la realitate, la cerințele comunității căreia îi aparține?

Prin introducerea clasei pregătitoare în școală și a unor noi discipline, cum este cea de Dezvoltare personală, consider că s-a dorit abordarea unei educații formative sub toate aspectele sale. Elevul trebuie învățat să-și construiască un stil de viață sănătos, respectul pentru sine și pentru ceilalți, să aprecieze pozitiv asemănările și deosebirile individuale, să se autocunoască, să-și exprime emoțiile, abilitățile de relaționare și comunicare, reflecțiile cu privire la învățare, aceasta deoarece cunoașterea de sine este cheia succesului în viață.

1. Despre emoții Încă de mici, prin interacțiunea cu cei mari, copiii învață comportamente diferite.

„Emoțiile sunt impulsuri care determină acțiunea. Rădăcina cuvântului emoție este motere care în latină înseamnă a mișca, prefixul e îl transformă în „a te da la o parte” adică orice emoție înseamnă fapte.”1

Primele lecții emoționale le primim în familie. Prin modelarea pe care o propune școala se dorește să se lege emoțiile de sisteme specifice de valori morale. Astfel se vor forma obiceiurile esențiale care îi vor ghida în relațiile cu ceilalți.

2. Cum putem preveni problemele de reacție la emoții? „Manifestarea emoțiilor este considerată o artă socială.”2

Trebuie să-i învățăm pe copii să recunoască sentimentele, emoțiile. Exprimarea lor este necesară pentru satisfacerea nevoilor și a dorințelor, dar într-un mod în care să nu-i deranjeze pe ceilalți.

În ceea ce privește regulile de exprimare a emoțiilor educația se poate face prin puterea exemplului: copiii învață ce văd de la alții. Comunicarea nonverbală joacă un rol important. Orice mesaj este în același timp „un conținut și o relație, având trei componente:

-Componenta verbală cu o contribuție de 7%;-Componenta vocală cu o contribuție de 38%;-Componenta facială și/sau nonverbală cu o contribuție de 55%.”3

Iată câteva exerciții pe care le-am folosit la clasa pregătitoare în cadrul orelor de Dezvoltare personală:

a) Exerciții de comunicare nonverbalăElevii trebuie sprijiniți să conștientizeze ceea ce comunică prin mimică, prin mers,

prin postura corporală, prin gesturi. Înțelegând semnificația propriilor mișcări se vor obișnui să fie mai atenți la mișcările celor din jur și la semnificațiile acestora. Activitățile care vizează expresivitatea corporală implică dezvoltarea spiritului de observație.

„Poveste cu pași”Se lucrează în grupuri mici. Fiecare grup realizează o poveste În poveste sunt

prezentate acțiuni succesive ( exemplu: cazi, alergi, te sperii, te afli într-un loc în care nu ești în siguranță etc.). Prin mișcări sugestive povestea este prezentată celorlalte grupuri de câte un reprezentant al fiecărui grup. Ceilalți numesc acțiunile mimate.

Transpunerea unui text literar prin:

-pantomimă: în acest caz nu se vor folosi cuvinte sau obiecte, ci doar elemente de expresivitate corporală specifice; prin această tehnică se pune în valoare puterea copiilor de a demonstra ce au înțeles din text;

-joc de rol și improvizație: prin această tehnică se poate transpune scenic o poveste cu subiect dat; ei vor ști ce rol/personaje/ caractere interpretează, restul se creează; se poate porni de la o situație specifică, de la un basm.

b) Exerciții de comunicare verbală – pentru conștientizarea elementelor de limbaj nonverbal este bine ca accentul să fie pus pe combinarea voită, chiar exagerată a elementelor de limbaj verbal cu cele de limbaj nonverbal.

Onomatopee!Învățătorul propune un sunet, un cuvânt sau o propoziție și fiecare elev sau grupă

( dacă sunt elevi mai mulți în clasă) îl va rosti astfel încât să exprime o stare sufletească. Exemplu: „Uauuuu!”- mirat, bucuros, supărat, dezamăgit, ironic.

Cum te simți azi?E un alt fel de a striga catalogul. Pe măsură ce elevii își aud numele

nu răspund prezent, ci folosind un număr ( de la 1 la 5, 1 însemnând prost-dispus, 5- energie maximă).

„A fost odată ca niciodată...”Un copil va rosti introducerea poveștii în două, trei enunțuri. „A fost odată ca

niciodată o familie de dinozauri. Pe când Dino și Dina se aflau la serviciu, cei doi dinozauri pitici se jucau la calculator. Asta până într-o zi când....” Următorul copil va continua cu alte două enunțuri. În momentul opririi se pot folosi formule ca: „atunci”, „deodată”, „în acel moment a apărut...”. replicile vor fi însoțite de mișcări, în funcție de ceea ce simte fiecare vorbitor. E interesant de notat textul ca apoi să fie citit spre hazul copiilor.

„Poveste după imagini”Copiilor li se prezintă o imagine și fiecare grup încearcă să facă o dramatizare legată

de ceea ce se întâmplă în imagine în momentul respectiv.c) Exerciții de cunoaștere și socializare

„Cum te numești?”- exercițiu folosit la începutul anului școlar pentru familiarizarea cu prenumele colegilor. Fiecare copil își spune prenumele și rostește toate prenumele care s-au spus până ce s-a ajuns la el.

„Colegul prezentat este...”- exercițiu ce favorizează cunoașterea, înțelegerea și acceptarea diferențelor. Fiecare elev desenează pe un bilețel fructul preferat, jucăria preferată, culoarea preferată, animalul preferat ș.a.. Se amestecă bilețele și se redistribuie. Se citește un bilețel, iar ceilați trebuie să ghicească cine este colegul prezentat.

„Forme geometrice”- conștientizarea sentimentului de apartenență la grup. Elevii se vor împărți în echipe mixte. Legați la ochi vor ține în mână o sfoară. Fiecare grup va lua forma unei figuri geometrice. Câștigă grupul care este cel mai aproape de adevăr.

d) Exerciții de interpretare- a gesturilor, a posturii corpului și a altor mișcări corporale;- a sentimentelor nerostite, după expresia feței(mimică), după voce ( tonalitate, timbru

vocal, accent, intensitate și pauză);- a expresiilor verbale.

„Exerciții de descifrare a emoțiilor și adoptarea unui comportament adecvat”- Material: imagini cu emoțiile de bază, fotografii, decupaje din ziare și reviste cu persoane. Sarcină: se face corespondența între fotografie și imaginea ce reprezintă emoția de bază; se descrie musculatura facială și atitudinea corporală ce se desprinde din fotografii. Exemplu: teama- gura este ușor întredeschisă sau deschisă, ochii sunt deschiși și colțurile interioare se ridică în sus, sprâncenele sunt ridicate, apar riduri pe mijlocul frunții, corpul pare că se strânge etc.

„Cum te-ai simți dacă ...?”Copiii au în mână jetoane cu emoțiile de bază. Vor indica prin ridicarea jetonului

corespunzător enunțului ascultat:„ ... ai auzi o glumă bună”, „.... ai pierdut trenul”, „.... te-ar lovi un coleg”, „.... ai cădea de pe bicicletă”, „.... ai primit un cățel”.

„Calendarul emoțiilor”Să deseneze emoțiile pe care le-a simțit în fiecare zi timp de o săptămână la

școală și acasă. Solicitați ajutorul părinților pentru completarea calendarului acasă.Personalitatea elevilor trebuie privită așa cum este în viața reală, cu un echilibru

între aspectul cognitiv și cel emoțional. Doar beneficiind de experiențe de învățare complexe copiii își vor contura interesele și preferințele, îndreptându-se în cele din urmă spre domenii profesionale conforme cu potențialul cognitiv pe care îl au.

1 Mihai Golu, Fundamentele psihologiei- Compendiu, Ed. Fundația România de Mâine, București, 2007;2 Daniel Goleman, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București, 2008; 3 Daniela Stoicescu, Dimensiunea de gen în învățământul primar: ghid pentru cadrele didactice din

învățământul primar, Institutul de Științe ale Educației, București, 2006.