Dezvoltarea memoriei si imaginatiei la preadolescenti (toate varstele)
-
Upload
mocanu-nela -
Category
Documents
-
view
108 -
download
9
description
Transcript of Dezvoltarea memoriei si imaginatiei la preadolescenti (toate varstele)
Subiectul 2
Dezvoltarea memoriei si imaginatiei la preadolescenti (toate varstele)
Dezvoltarea memoriei
VÂRSTA ANTE PREŞCOLARĂ (1an-3 ani)
1. Dezvoltarea memoriei este determinata de marea disponibilitate a copilului pentru
fixarea experienţei de viaţă, prin recunoaşterea persoanelor, obiectelor, imaginilor.
2. Memoria este aceea care permite valorificarea experienţei perceptive într-o
modalitate specifică de interpretare, anume animismul infantil, în baza căruia
păpuşile, animalele de pluş sunt considerate ca având dorinţe, sentimente, intenţii.
3. Copilul memorează aspectele concrete ale realităţii cu care se întâlneşte foarte
des şi sunt legate de dorinţele şi plăcerile sale. Este o memorie involuntară în
totalitate.
4. Treptat, pe măsură ce-şi dezvoltă limbajul, apare şi memoria care păstrează
materialul verbal. Antepreşcolarul învaţă denumirile obiectelor şi ale acţiunilor
curente, ştie prenumele său şi al părinţilor, reţine şi reproduce relativ corect mici
povestioare şi scurte poezii, dar în acest ultim caz are nevoie de ajutorul adulţilor.
5. Timpul de păstrare în memorie este, la începutul stadiului, cam de câteva
săptămâni, dar la sfârşit este de 5-7 luni. Deci, îşi aminteşte când a venit Moş
Crăciun. Dar dincolo de aceste interval nu-şi mai reaminteşte evenimentele de
viaţă iar cercetătorii vorbesc de amnezia infantilă. Extrem de puţine persoane îşi
mai amintesc ceva din acest interval al vieţii.
VÂRSTA PREŞCOLARĂ
1. datorită dezvoltării progresive a limbajului, memoria începe să capete anumite
caracteristici, devenind o memorie pe bază verbală.
2. creşte trăinicia asociaţiilor, atât în:
planul fixării, păstrării, recunoaşterii şi reproducerii acţiunilor (memorie
motorie)
1
cât şi al impresiilor (memorie afectivă)
al situaţiilor (amintirea),
3. jocul, activitatea fundamentală a preşcolarului, creează condiţiile în care se activează
capacitatea de fixare, păstrare, recunoaştere şi reproducere.
4. fixarea şi păstrarea au un larg suport afectiv.
5. reproducerea este mult mai dezvoltată, bazată pe amănunte şi detalii.
6. creste semnificativ intervalului de timp în care devine posibilă recunoaşterea unui
material după o singură percepţie.
7. pastrarea: la 4–5 ani anumite evenimente sunt redate după câteva luni. Începe să
apară memoria de lungă durată şi se fundamentează amintirile, legate de momente
deosebite, cu încărcătură afectivă.
8. predomină memoria involuntară, caracterizată de asociaţii de moment şi nu
comparativ-analitice.
9. alături de memorarea involuntară se dezvoltă cea voluntară, intenţionată chiar dacă
înţelesul nu este dobândit în totalitate şi acţionează pe baza memorării mecanice.
Memorarea inteligibilă apare când informaţiile au o anume semnificaţie pentru copil.
10. memoria este strâns legată de interesele copilului. se dezvoltă mai ales daca
informaţiile au semnificaţie pentru copil şi sunt în strânsă legătură cu sarcinile de
joc.
11. conţinutul memoriei este:
foarte bogat: mişcări, stări afective, imagini, cuvinte, idei.
este divers: experienţa explorărilor perceptive, dialogul, mişcările, trăirile afective dar şi
poveşti, poezii, reguli de conduită.
este o memorie concretă prin excelenţă. conţinutul îl atrage prin tonalitate, ritm,
caracter, morală.
13. Apar şi unele procedee specifice memorării precum repetarea.
14. La preşcolarii mici şi mijlocii, un fenomen specific este reminiscenţa. Dacă
participă la un eveniment deosebit şi imediat după ce a avut loc sunt întrebaţi ce au
reţinut, nu pot relata nimic, în schimb, în zilele următoare pot oferi chiar amănunte.
15. totuşi, memoria copilului rămâne difuză, incoerentă, nesistematizată.
2
VÎRSTA ŞCOLARĂ MICĂ
1. memoria micului scolar se sprijină pe concret, pe perceptibil si de aceea pentru
fixarea şi păstrarea cunoştintelor se apeleaza la aspectele concrete, descriptive
2. pe măsură ce răspunde sarcinilor activităţii şcolare, memoria devine mai organizată ,
mai sistematica
3. activitatea şcolară stimulează formarea şi dezvoltarea deprinderilor muncă
intelectuală: învăţare si memorare
4. memorarea incepe sa devina logica;
5. se dezvoltă o serie de calităţi ale memoriei:
o trăinicia păstrării,
o exactitatea reproducerii,
o promtitudinea şi rapiditatea reactualizării,
o volumul memoriei;
o elevul trebuie să înţeleagă că învăţarea eficientă se poate realiza prin
antrenarea multiplelor procese psihice.
6. Domină memoria voluntară şi logică
7. Se însuşesc procedee de memorare- elevii îşi dau seama că pentru a asigura
păstrarea unui material în memorie e nevoie să-l repete, dar la clasa I-a şi a II-a
învăţătoarea trebuie să asigure realizarea acesteia;
8. creşte caracterul activ al memoriei prin faptul că, mai ales elevii de clasa a III-a şi a
IV-a tind să extragă din materialul de învăţat ceea ce este important şi îşi formează
câteva procedee mnezice de bază cum ar fi: scoaterea ideilor principale, alcătuirea
planului unei lecturi, formularea cu cuvinte proprii, etc.;
PREADOLESCENŢA
1. Între 13-17 ani capacitatea de memorare ajunge la foarte mari performanţe.
2. În această perioadă creşte mult caracterul activ şi voluntar al memoriei;
3. memoria foarte exactă a şcolarului mic începe să fie tot mai mult înlocuită cu memoria
logică care păstrează ceea ce este esenţial, operând cu scheme logice.
4. Memoria operează cu reprezentări şi noţiuni, care devin mai bogate, mai complexe,
mai organizate.
3
5. O serie de reprezentări se raţionalizează treptat, altele capătă un caracter tipizat,
având un potenţial sugestiv deosebit de marcant.
6. La preadolescent, fixarea se face încă sub forma unei reflectări relativ fidele a
materialului ce urmează a fi memorat.
7. Păstrarea ierarhizează, însă, o anumită ordine şi primordialitate a ceea ce trebuie să
se păstreze în funcţie de criterii logice.
8. Recunoaşterea operează mult cu asociaţii şi cu structuri de reprezentări.
9. Cele mai evidente prefaceri apar în reproduceri:
10. preadolescentul structurează reproducerea verbală în stil propriu, se străduieşte
să depăşească stilul nivelului verbal, scris sau oral;
Imaginaţia
VÂRSTA PREŞCOLARĂ
1. Ceea ce ne impresionează este amploarea vieţii imaginative a copilului, uşurinţa cu
care el trece în orice moment din planul realităţii în cel al ficţiunii. Imaginaţia este
prezentă în activitatea creatoare regăsitã în joc, în desen, dar şi când reproduce o
poezie, un cântec.
2. În interpretarea realităţii copilul manifestă animism şi artificialism, şi una şi alta sunt
opera imaginaţiei infantile.
3. copilul nu diferentiaza precis planul realităţii de cel al închipuirii, ceea ce doreşte să
aibă de ceea ce are. De asemenea, imaginaţia copilului este mai activă, mai liberă
decât a adultului care este mai controlată de realitate, mai disciplinată.
4. Imaginaţia îndeplineşte la copil un rol de echilibrare sufletească; rezolvă contradicţia
dintre dorinţele şi posibilităţile copilului.
5. Pe lângă imaginaţia pasivă, involuntară sub forma visului din timpul somnului, se
manifestă imaginaţia creatoare şi imaginaţia reproductivă implicată în procesul de
inţelegere a ceea ce i se povesteşte.
6. Imaginaţia reproductivă este antrenată în ascultarea povestirilor şi în reproducerea
lor.
4
Construirea mecanismelor ei de-a lungul stadiului se relevă foarte bine prin faptul că
dacă la 3 ani copilul cere să-i spună mereu aceeaşi poveste şi se supără dacă te
abaţi de la forma ascultată prima dată ( ceea ce arată că acum se formează
procedeele imaginative)
preşcolarul mare tinde să adapteze conţinutul povestirilor şi la alte coordonate spaţio-
temporale; el combină reprezentările, formate deja în viaţa lui de fiecare zi, aşa că
atunci când repovesteşte s-ar putea produce un fel de modernizare a poveştilor. În
cunoscuta poveste „Fata moşului şi fata babei”, cele două tinere se întâlnesc în loc
de „cuptor” cu „aragazul”, în loc de „fântână” cu „chiuveta”.
7. Imaginaţia creatoare se exprimă în desen, modelaj, construcţii. Cercetările făcute
asupra produselor imaginative creatoare ale preşcolarului au dus la următoarea
concluzie: „Fantezia îngăduită şi cultivată la preşcolaritate, va genera forţele
creatore de mai târziu”.
pe la 4 ani desenul se organizează în jurul unei teme, coloritul este sincer, apar
unele preocupări privind proporţiile.
Plăcerea pentru aceste activităţi stimulează combinaţiile imaginative.
Construieşte cu pasiune întrecându-se cu cel de alături.
Încep să abordeze desenul figurii umane, a casei, florilor. Apar şi unele clişee de
redare.
Nu pot desprinde încă elementele caracteristice. Poveştile, povestirile pe care le
inventează dovedesc cea mai liberă putere de combinare imaginativă
VÎRSTA ŞCOLARĂ MICĂ
1. Imaginaţia creatoare este mai puţin expansivă dar
2. mai riguroasa
3. activităţile opţionale din ciclul primar, mai ales cele cu profil artistic stimulează şi
întreţin aceste capacităţi şi le asigură progresul corespunzător astfel încât să fie
premise satisfăcătoare pentru noul nivel pe care îl vor atinge în următoarele stadii.
Preadolescenţa
3.caracteristică a preadolescenţei este dezvoltarea mare
a forţei de creaţie
5
a capacităţilor ideative
a capacităţilor creatoare practice.
2.se dezvoltă tot mai sensibil imaginaţia creatoare:
care are ca material realitatea în care trăieşte, trecutul istoric, diverse amintiri în
legătură cu propria persoană, anumite acţiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele
profesiei, sentimentul de dragoste care începe să se manifeste.
prin creaţiile lor, preadolescenţii îşi exprimă propriile judecăţi şi atitudini în legătură
cu problemele ce-i frământa
in creaţia artistica se exprimă exuberanţa, bucuria, dragostea de viaţă, sentimentul
de iubire.
4. formă specială a imaginaţiei, strâns legată de vârsta adolescenţei, este visarea – ca
proiectare mentală a personalităţii în situaţii viitoare. Visarea este un proces strâns
legat de realitate, raportându-se la dorinţele lui legate de planurile de viitor, de profesie,
de poziţie socială generate de interesele, aptitudinile, şi sistemul de cunoştinţe ale
adolescentului.
6